CALCULUL STRUCTURILOR CU PERETI STRUCTURALI LA

ACTIUNEA NCARCARILOR VERTICALE SI ORIZONTALE

Indicatii generale
Pentru constructiile curente se permite utilizarea metodelor de calcul din
categoria A, conform P100/92, care admit urmatoarele simplificari principale:
a) Calculul la actiunea seismica se face la ncarcarile de calcul stabilite conform
Normativului P100/92, aplicate static pe structura considerata ca avnd o
comportare elastica;
b) Dirijarea formarii unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil, cu
deformatii plastice dezvoltate n riglele de cuplare si la baza peretilor
structurali;
c) Cerintele de ductilitate se considera implicit satisfacute prin respectarea
conditiilor de calcul si de alcatuire constructiva;
d) n cazul cladirilor cu forme regulate, cu elementele structurale (pereti,
eventual cadre) orientate pe doua directii principale de rigiditate ale structurii,
calculul se efectueaza separat pe cele doua directii. n cazul n care
elementele structurale verticale sunt orientate pe directii care difera de
directiile principale ale constructiei, calculul se efectueaza pe mai multe
directii stabilite ca potential nefavorabile din punctul de vedere al comportarii
structurale la actiuni orizontale;
e) Deformatiile planseelor se considera neglijabile n raport cu deformatiile
peretilor.
n aceste conditii pentru calculul unei structuri cu pereti structurali la actiunea
ncarcarilor verticale si orizontale sunt necesare urmatoare operatii principale:
(i)

Alcatuirea initiala a structurii (dispunerea peretilor structurali, alegerea

formei sectiunilor, a dimensiunilor elementelor structurale, etc.), inclusiv
ale infrastructurii;

(ii)

Schematizarea structurii pentru calculul (stabilirea sectiunilor active ale

peretilor structurali, pentru fiecare directie de actiune a ncarcarilor
orizontale si ale riglelor de cuplare);

(iii)

Stabilirea nivelului la care se considera ncastrarea peretilor;

(iv)

Determinarea ncarcarilor verticale aferente fiecarui perete structural si a

eforturilor sectionale de compresiune produse de aceste ncarcari;

(v)

Verificarea preliminara a sectiunilor peretilor structurali si eventual

modificarea acestora (prin marirea grosimii inimii, prevederea de bulbi la
capetele libere, marirea clasei betonului de la nivelurile inferioare ale
cladirilor cu naltimi mari, etc.);

(vi)

Determinarea caracteristicilor de rigiditate ale peretilor structurali pentru

fiecare directie de actiune a ncarcarilor orizontale;

(vii)

Stabilirea ncarcarilor orizontale de calcul P100/92 ;

5. 1

(viii)

Determinarea eforturilor sectionale din actiunea ncarcarilor orizontale. Se

recomanda calculul cu programe de calcul automat care sa ia n
considerare comportarea spatiala a structurii;

(ix)

Determinarea eforturilor sectionale de dimensionare din ncarcarile

orizontale;

(x)

n cazurile speciale cnd ncarcarile verticale se aplica cu excentricitati

pronuntate (de exemplu, constructii cu balcoane n consola pe o singura
parte a cladirii, constructii cu nucleu de pereti ncarcat excentric, etc.),
determinarea pe aceeasi schema de calcul si eforturile sectionale din
aceste ncarcari, care se nsumeaza cu eforturile produse de ncarcarile
orizontale;

(xi)

Calculul si armarea grinzilor de cuplare, la ncovoiere si la forta taietoare;

(xii)

Calculul si armarea elementelor verticale la compresiune (ntindere)

excentrica, la forta taietoare n sectiuni nclinate si n rosturile de turnare;

(xiii)

Calculul, n cazul structurilor prefabricate, al mbinarilor verticale si

orizontale ale peretilor si al mbinarilor dintre planseu si peretii structurali;

(xiv)

Determinarea eforturilor n diafragmele orizontale formate de plansee si

calculul armaturilor necesare;

(xv)

Alcatuirea peretilor structurali si a riglelor de cuplare;

(xvi)

Evaluarea initiala a dimensiunilor elementelor infrastructurii si a fundatiilor;

(xvii) Schematizarea infrastructurii pentru calcul: stabilirea ncarcarilor (a fortelor

de legatura cu suprastructura si cu terenul), modelarea legaturilor
structurale ale elementelor infrastructurii, etc.;
(xviii) Calculul eforturilor sectionale n elementele infrastructurilor prin metode de
calcul (eventual cu programe de calcul automat) compatibile modelului de
calcul stabilit la xvii);
(xix)

Calculul de dimensionare a elementelor infrastructurii si al fundatiilor.

Schematizarea pentru calcul a structurilor cu pereti structurali

Sectiunile de calcul (active) ale peretilor structurali.
n calculul simplificat admis pentru structurile cu pereti structurali, constnd n
calcule independente pe doua sau mai multe directii, problema sectiunilor active
ale peretilor (a conlucrarii talpilor cu inima peretilor) intervine la:
(i)

Evaluarea rigiditatilor la deplasare laterala si implicit la stabilirea eforturilor

sectionale din actiunea fortelor orizontale care revin peretilor structurali;

(ii)

Determinarea ncarcarilor verticale aferente peretilor structurali;

(iii)

Evaluarea ductilitatilor sectionale;

(iv)

Stabilirea fortei taietoare de calcul, asociate capacitatii de rezistenta la

ncovoiere cu efort axial.
5. 2

n cazul n care talpa este constituita dintr-un bulb (fig.5.1a), latimea activa se ia
egala cu latimea reala a bulbului bp = Bp.

Fig.5.1
n cazul peretilor structurali a caror sectiune prezinta talpi la una sau ambele
extremitati (rezultate, de exemplu, din intersectia peretilor de pe cele doua
directii, fig.5.1b), latimea activa bp de conlucrare a talpilor este data de relatia:
b p b b st b dr

unde b se va stabili pe baza relatiilor

hi
b
lo 1,5 hi
hi hi 1
si b distanta pna la primul gol (pna la marginea peretelui).

Fig.5.2
S-a notat:
b
= grosimea inimii;
hi , hi+1= naltimile sectiunilor unor pereti paraleli consecutivi;
lo
= distanta libera ntre doi pereti consecutivi.

5. 3

La structurile cu etaje nalte si

goluri relativ mici se recomanda
considerarea n calcul a peretelui
ca element unic, cu sectiunea
indeformabila, cu conditia
asigurarii, prin modul de alcatuire
al grinzilor de cuplare rigide, a
unei comportari n domeniul
elastic a acestor elemente.
n situatiile n care peretii se
intersecteaza formnd un nucleu,
ntreg nucleul poate fi considerat
un element unic.

Fig.5.3

Pentru calculul deformatiilor

produse de fortele taietoare
sectiunea activa se ia egala cu
sectiunea inimii.

Fig.5.4
Sectiunile de calcul (active) ale grinzilor de cuplare
a)Pentru calculul
deformatiilor produse de
momentele ncovoietoare,
la determinarea eforturilor
sectionale sectiunea activa
a grinzii de cuplare se ia
conform fig.5.5:
Fig.5.5
- daca planseele sunt prefabricate sau turnate ulterior peretilor si nu se
realizeaza si conlucrarea placii cu rigla, sectiunea se considera
dreptunghiulara ca n fig.5.5a cu naltimea h r pna sub placa planseului;
- daca planseele se toarna odata cu peretii sau se prevad masuri de
realizare a conlucrarii placii cu rigla, se tine seama de conlucrarea placii
lund: b st , b dr 0,25 lo 2 hp
unde lo = lumina libera a golului;
hp = grosimea placii.

5. 4

Determinarea eforturilor axiale de compresiune n peretii structurali din

actiunea ncarcarilor verticale
ncarcarile verticale transmise de planseu peretilor structurali se determina pe
baza suprafetelor aferente sectiunilor acestora, tinnd seama de alcatuirea
planseelor care influenteaza distributia reactiunilor pe contur (placi armate pe o
singura directie sau pe doua directii, placi cu grinzi). Se admite ca eforturile
unitare de compresiune din ncarcarile verticale sunt uniform distribuite pe
suprafata sectiunii transversale a peretilor.
Valoarea fortei axiale de compresiune din ncarcarile gravitationale se obtine prin
nmultirea valorii medii a eforturilor unitare de compresiune cu suprafata sectiunii
active a peretelui.
Metoda simplificata pentru determinarea eforturilor sectionale, n domeniul
elastic
Ipoteze si scheme de baza
1. n calculul cu structura formata
din bare, se tine seama de
toate tipurile de deformatii
produse de actiunea diferitelor
eforturi sectionale: momente
ncovoietoare, forta taietoare
si eforturi axiale. n cazurile
curente se admite sa se
neglijeze deformatiile datorate
eforturilor axiale n grinzile de
cuplare.
2. Deschiderile teoretice ale
cadrului etajat, care
schematizeaza peretii cuplati
cu goluri suprapuse, se iau
ntre axele elementelor
verticale.
3. Pentru grinzile de cuplare
(fig.5.7) se considera
deformabila (la ncovoiere si la
forta taietoare) numai
portiunea centrala lo, avnd
lungimea luminii (deschiderii
libere) golului, iar portiunile
laterale (L - lo) se admit a fi
indeformabile (aria sectiunii se
considera n calcul infinita).

Fig.5.7

5. 5

4. n cazul peretilor cu rigle de

cuplare nalte n raport cu
naltimea nivelului, se va tine
seama de variatia sectiunii
montantilor, considernd ca
deformabile zonele cuprinse
ntre grinzile de cuplare
(lumina), iar n rest
indeformabile (fig.5.8b).

Fig.5.8
Valorile de calcul ale rigiditatilor elementelor structurale
Valorile de calcul (echivalente) ale caracteristicilor geometrice sectionale utilizate
n determinarea caracteristicilor de rigiditate a elementelor structurale se iau
dupa cum urmeaza:
a) Pentru pereti structurali:

daca

daca

daca

N
0,4 Ie 0,8 Ib
A bR c
A e 0,9 A b
N
0,0 Ie 0,4 Ib
A bR c
A e 0,6 A b
N
0,2 Ie 0,1 Ib
A bR c
A e 0,4 A b

b) Pentru grinzile de cuplare:

n cazul armarii cu bare ortogonale (bare longitudinale si etrieri):
Ie 0,4 Ib

A e 0,4 A b

n cazul armarii cu carcase diagonale:

Ie 0,6 Ib
A e 0,6 A b

Metode de calcul structural

5. 6

Pentru stabilirea eforturilor sectionale n elementele structurilor cu pereti de

beton armat se pot utiliza metodele de calcul pentru structurile spatiale alcatuite
din bare.
n cazurile curente n care planseele de beton armat satisfac conditia de
diafragme practic infinit rigide si rezistente pentru forte aplicate n planul lor, se
vor aplica metode de calcul n care deformatiile solidare ale peretilor pot fi
definite de numai trei componente ale deplasarii la fiecare nivel (doua translatii si
o rotire).
Pentru structuri cu alcatuire complexa, cu forme complicate de sectiuni de pereti
rezultate din intersectia peretilor structurali, cu goluri de dimensiuni diferite de la
nivel la nivel sau/si care nu sunt dispuse ordonat sau n cazurile n care este
necesar sa se determine starea de eforturi pentru directii ale fortelor orizontale
care nu se suprapun cu directiile principale ale structurii, se recomanda utilizarea
modelarii peretilor din elemente finite de tip panou, grinda si stlpi. n acest scop
se pot folosi programele de calcul care permit o asemenea abordare.
Metode de calcul n domeniul postelastic
Metodele de calcul n domeniul postelastic se aplica unor structuri cu capacitatile
de rezistenta cunoscute, respectiv la structuri la care armaturile longitudinale
sunt cunoscute.
a) Procedee de prima aproximatie, care constau n exprimarea echilibrului limita
pe un mecanism cinematic de cedare cu articulatii plastice formate la
capetele tuturor riglelor si la baza peretilor structurali, fara sa se poata pune
conditii privind ncadrarea rotirilor din aceste articulatii plastice, n capacitatile
de rotire respective.
b) Procedee de calcul static neliniar, care constau ntr-un calcul static pas cu
pas al structurii (calcul biografic), marind treptat ncarcarile laterale,
determinnd la fiecare treapta de ncarcare eforturile sectionale si
deformatiile structurii si verificnd compatibilitatea rotirilor n articulatiile
plastice formate la capetele riglelor de cuplare si la baza peretilor. Stadiul
ultim de solicitare a structurii se considera stadiul n care se atinge deformatia
limita ntr-una din articulatiile plastice formate la baza peretilor structurali.
c) Procedee de calcul dinamic neliniar, obtinute prin adaptarea metodelor de
calcul dinamic a structurilor n bare sau a structurilor bidirectionale. Pornind
de la accelerogramele unor cutremure reale nregistrate sau de la
accelerogramele etalon caracteristice amplasamentului se determina
elementele raspunsului structural n evolutia lor pe durata actiunii seismice,
diagramele de eforturi sectionale, tabloul articulatiilor plastice n fiecare
moment, cerintele de ductilitate, energia absorbita si energia disipata n
articulatiile plastice, etc.

5. 7