IV.

SCRISUL ISTORIC IN EVUL MEDIU: ISTORIOGRAFIA CRE$TINA $I

ISTORIOGRAFIA CRUCIADELOR;
rsToRroGRAFrA BTZANTTNA 5r rSraMrCA
Sfdlgitul istoriografiei gleceqti gi latine clasice corespunde ldspArrdirii doctrinei creqtine
qi plimelor incercdri de interpretare istoricl (sec. IV), din aceastd perspectivd.
Cregtinismul a impus o noui viziune aslrpra evolu{iei societa}ii omeneqti potrivit careia
in istolie existd rln sens ascendent (sirre clivinitate) in opozilie clr conceptia ciclici laicd, a
veqnicei reveniri.
Istoriografia crcqtirr5 european[ reahzald, in primr-rl rdncl de cleric, la incepntul evului
mediu, s-a caracterizat printr-un spirit critic moclest cle factr"tr.l qtiin{ifica redusd.
Formele predilecte de exprimare ale istoriografiei amintite ar-r fbst analele qi cronicile
care majoritatea incep cle la fondarea lumii in maniera biblicd relatAr-id fapte qi evenimente aduse
la zi. Aceste clealii la o prirnd apreciere, reprezintd un regres in raport cu marile opere
istoriografice ale antichit5{ii. Totugi, anumite eiemente de naturd istoric[ atenueazd. decdderea
fa!6 de etapa amintitd $i, dir-r perspectiva contempot'ani. valoalea istoliografiei medievale de
inceput, ajunge sd f-re in!e1eas6, mai curAnd in ,s'ine dec6t prin rapofiarea la istoriografia clasicd a
antichitdtrii. Realizalile istoriografice din aceastd vrenle, ilustreazd in fbnd, in pofida tendin{ei de
irnitalie (istoricii antici sunt copia{i qi recopia}i integral sau lacunaL, lirnba de scriere rdrnAnAnd
secole bune in continuare, latina). o noud formi de civilizalie cu trhs[tur"i originale degi, in male
parte, la baza sa se afld structurile profund erodate ale uuei luuri apuse.
Istoriografia medievali a fost z[rnislitd in trei centre de culturd indisolubil legate de noile
structuri ale lumii scc.IV-XV:
- mdnf,stirea,
- castelr-rl (curtea legald),
- oragr-rl.
Fiecare dintle aceste centre a proclus in plan istoriografic, ca cle altfel in intreg ansamblul
cultural medieval, o crealie originala specific[.

Istorio grafia cregtinI

Preocup[rile istorioglafice cregtine s-au inregistrat in a doua jumdtate a sec.lII gi

inceputui sec. IV. In acest sens, 111"r rol deosebit l-au avut crea{iile lui Lucius Lactantius (250),
pdgAn convertit 1a creqtinisrn. A scris Instilu{iile divine - lucrare pur teologicS, qi Despre rnor{ile
persecutorilor- o monografie istoric[ la pLr]in tirnp dupa decretarea religiei creqtine, toleratd in
imperiu (315).
S-a str[duit sd demoirstreze cd mAnia divind a pedepsit cr-ulplit pe to]i impdralii romani
care alr pet'sectttat pe cl'e$Lilli.
in discursul sdu istoriografic, Lactantiu a promovat conceplia providenlialistd cu privele
la mersul istoriei, potrivit cbreia divinitatea fbr-treqte istoria. Descriind sfAr'gitr-rl pelsecutorilor,
Lactantiu a insistat aslrpra a trei conciuzii (tratate, e drept, cr: o relativd obiectivitate):
1. to{i persecutorii au fost imp[r'afi incoutpetenJi gi tiranici (datoritd mf,surilor impuse in
dorneniile fiscal, admilistratii, qi militar );
21

2. dlinitalea i-a pedepsit (chiar dacd nu toli au rnurit de moarte vioient[) ;

3. imp6ralii toleranli ai cregtinismr.rlui s-all dovedit intotdeauna meritoqi

qi

buni

conducdtori.

Eusebiu din Cesareea (260-340), episcop de Cesareea (Palestina), istoric de limb5

greacd a fost considerat inteureietor al istoriografiei creqtine.
Dintre scrierile sale arlintirn: Istoria unit;erscrld care Irateazi istoria popoarelor din
Orientul Apropiat gi bazinul Marii Mediterane pAnd in anul 325; Istoria eclezicrsticii care
cuprinde fapte gi evenimente cleqtine de la anul naqterii lui Isus pAna la don-inia lui Constantin
cel Mare; Viala lui Cons'tantin in care trateazd teoria cu privire 1a puterea divind a impdratrilui,
legdtr"rrile intre biselicd" qi puterea laicd irnperialf,. In conceplia 1ui, Dumnezen e cel care
gtverneazd oamenii prin cuvAntul qi puterile date monarhului.
Sf. Hieronirnus (340-420) de origine dalmatS, a scris o Cronicii(r-ur catalog cronologic
de facturd lurivelsald care prezint[ istoria luniii pAna la anul 378). De aseltlenea, a tradr,rs gi a
completat in limba latind Croniccr universald a lui Er-rsebiu din Cesareea dar gi Biblia in limba
latin1.

Aurelius Augustinus (354-430), cunosctlt drept Sf. Augustin, a fost considerat cel mai
valoros scriitor creqtin a1 literatr-rrii latine. Despre via{a sa a existat o biogralie scrisd de
discipolul sdLr Possidius.
Augustin gi-a scris opera din dorir-r1a de a apara pe creqtini acr-rza{i de toate relele din
imperiu qi de invazia vizigoJilor 1ui Alaric aslrpra Romei din anui 410;
Luclarea sa Des:pre cetatea lui Duntnezeu afost sct"isd in intervalul 413-426, in 20 de
car{i, fiind consideratd cea mai valoroasd scriere filosofrco-istoricd de nuan{f, cregtinS. Aceasta
rcprezintd. o incursiune in istoria omenirii din pelspectiva biblic[, convingerea sa fiind c5"
unitatea omenilii a lost rupt[ datorit[ pdcatr"rlr"ti originar. In consecinfd, lumea s-a ?mparlit in
dou6: o parte st6pAnitd de for'lele malefice, cea1a1t5, guvernat5. de viltute, iubilea aploapelui qi
dlagostea fafa de Dumnezeu. Aceasta din urmd, a numit-o Cel.atea lu.i Duntnezeu.
Lucrarea este un discurs apologetic gi, irr acela;i timp^, polernic: nu zeii pdgAni qi destinr-il
ci providenla a fost cea care a apdrat a$rtea secole Roma. In viziunea lur, Cetatea diyinii este
vegnicd, perfect[ qi fericitd. Cetatea terestrd este efemer'6, simbolizAnd Imperiul Rornan de
Apr-rs.

de vedere doctrinar, originalitatea ;i valoarea operei 1ui Augi,rstin sunt

indiscutabile: dacd Tertulian a propagat faimosui dicton ,,Cred deocu'ece este abs'urcl" Sf.

Din

pr-rnct

Augustin a splrs ,, Cred cu sd inleleg".

in conceplia 1ui, nu omul, nu forfele dezl[n{uite ale natulii ci divinitatea fdureqte istoria.
in acelaqi timp, Augustin a promovat o viziune iiniara asupra timpr-rlui. Conform acesteia, timpul
se scurge merell astfel incAt prezentul (moment indivizibil qi sustras duratei) tnedtazd pernanent
intre trecut qi viitor. Trecutul este un prezent care nll mai este iar viitolul, un prezent care va fi.
Timpul r6mAne ins5, de-a-pllrurea infinit.
Paul Orosius (380-420), originar din Hispania, a promovat conceplia providen{ialistd
asupra istoriei, scriind o istorie r:niversald in gapte cdrli intitul atd intpou'ivct pitgftnilor in care
tradilia creqtin[ este imbinatd cu cea iaic[. Mesajr-rl operei este centrat pe istoria cregtind a
Romei pe evoluiia destinului roman in raport cu cregtinisrnul. El a fost convins ca psihologia qi
comportamentttl,,barbarilor" s-au schimbat srib impactul cregtinismului.
Flavius Magnus Aurelius, cunoscut sub nuurele de Cassiodorus (485-578), roman de
origine, demnitaf la curtea regelui ostrogot Teodorlc, a scris Istoria unitters'alir (cunoscuta gi sub
22

numele de Cronica), in anul 519, o cornpila{ie reahzatd.pebaza sclierilor antice, in care a cdutat
s[ dernonstrezeimpd.carea dintre go]ii ndvSlitori gi lumea lomanE.
O alta lucrare a sa este qi Ls'toria go{ilor in care caut6 si demonstreze vechimea acestora
consideratd egald ir"unii eler-re gi ronatle. Autolul conftrndd pe goli cr-r gelii.
Iordanes (sec. VI), de origine inceltd (gotd sau alana). a scris o istorie a golilor intitLrlatd
De origine actibus'cque p;elcu'unt (Ge/icn) in anii 551-552, pe baza lucrdrii lui Cassiodorus in
cale confund[ 5i el pe ge(i cu go]i, pied6nd totodatS, in fuvoarea inlelegerii gofilor cu romanii. O
altd lucrare importantd, ca gerl o istorie universald dedicati Impelir"rlui Roman, a fost De s'unlang
temporum vel origine ctctibusque gentis' ronlonorltnz. Bun cunoscdtor al realitSlilor dundrene
(confuzia get-got pale a fi r-tna deliberatd) a atestat cd in'rpdratul Ar-rrelian a retras din Dacia nu
populalia ci numai annata gi administralia imperiald.
Grigore din Tours (538-594), considerat r-rn l-{erodot al istoriografiei medievale, a fost
episcop franc in regillnea Clennont-Ferand. A scris Is'toria eclezisticci a.fi'ancilot' - o incursiune
in lumea flanci a anilor 544-594, in cale a cdutat sd demonstreze cd, fi'ancii reprezentau noul
,,popor ales de Dumnezeu". Opera sa este bogatd in inlorma{ii cu privire la organizarea cLrrfii
regale flance, lavia\a nobilirnii qi la rnoravulile epocii
Isidor din Sevilla (570-636), episcop de Cartagena. emdit qi colec{ionar celebru de
nranuscrise antice, a scris Etintologictrunt lilsri ,YY, o enciclopedie avAnd la bazd, opela lui
Suetonir-r. intre lucl5r'iie de istorie ale sale se iuscriu ()ronicct ntare qi Cronica nticii in care a
expus evolr-rlia umanitdlii de la facerea biblicd la airt.l 61 5.
Cea mai importantd reaTtzarc a iui Isidor rdurAne indiscutabil Istoria golilor, vandalilor
Si suetilor care oferd informalii despre migratori preclull gi rr-u,rllumir:ea autorulni fa{d de biserica
catolic6 prorrotoare a ordinii qi liniqtii in Spania.
Beda Venerabilul (673-735), episcop de Sevilla. apoi cdlr-rgdr retras intr-o rlAnastire din
nordul Angliei a fost preocupat de cronologie scriind doud importanle lr-rcr6ri in acest domeniu
(De temporibus qi De tentporunt ratione), ce au constituit baza cronologiei medierraie; calcr:lele
sale 1-au determiuat sd aprecieze mom.eutul facerii lumii, anul 5.21 1 a.Cr. A sclis de asemenea qi
Is'toria ecleziasticit cr poporului englez in care iircepe cu descrierea Britaniei qi incursir-rnea lui
Caesar, eluddnd modelul cregtin uztal care impunea ca inceput, varianta biblicd;
Caracterul laic este evident in lucrare, de altfei. bine documentatd, avdnd ca bazd surse
antice aduse unele chiar de la Roma. O dovacld a valolii operei sale, o constituie traducerea in
anglo-saxond mai tArziu de ir-rsr-rqi regele Alfred cel Mat"e.
Paul Diaconu (720-799). istolic de origine lor:rgobalda, inalt demnitar la curtea din
Pavia, a scris Istoria rornand in care, dupd tnodelul lui Eutropiu, a clrui operi o prelncreazd, in
spirit cregtin, continud expunerea evenimentelor pAnd la domnia lui Iustinian (527-565) fiind o
compilalie a scrierilor lui Orosius. Grigore din Tours gi Beda Venerabilul. Irlportantd limdne
insd. Istoria longobat^zilor, operei care reprezinta o reugit[ sintezd a epocii in care meritele
autorului ies in evidcnld: iiniba Iiterard folosita, promovalea tradiliilor popuiare, identificarea
toponimicd sau repertorizar ea mottLt t-nenteio r istorice.
Eginhard sau Einharcl (770-840). istolic fi'ac la cLrrtea lui Carol cel Mare, a fost secretar
particular al urmaqului lui Carol. Ludovic. Opera sa principala a fbst Vicga lui Clarol cel Mar"e in
care a trrnat modeiul lui Suetonius din Vietrile celor doisprezece Cluescu"i.
Din aceastdperioadi (sec. X), dateazd qi corpusul de cronici intitulate t4nclele s'titpdnirii
francilor, care redall faptele de luptd ale fi'arrcilor qi a1e 1ui Carol ce1 Mare.
Otto de Fraissing (1114-1158) a fhcut parte din familia impf,ratului german Otto de
Saxonia, episcop gerlnan, participant la Crr:ciada IL Cea mai importantd lucrare a sa a fost De
aa

z.)

duabus Civitatibas, o cronicd ce evoc5. principalele evenimente de 1a inceputurile lumii, pAn[ in

1146. Sub raportul concepfiei, lucrarea se aseamdnd cu cea a Sf. Augustin. A dat o interpretare

universalistd evoluliei umanithlii de pe pozilii teocratice qi impeliale, teoritizAnd legitimitatea

Imperiului Romano-German, prin ideea providen{ei sale divine.
Abatele Mathieu de Venddme (sec. XIII) 1a mdndstirea Saint-Denis cal'e a avut
iniliativa reunirii vechilor clonici fianceze intr-un singur corplls - Grandes chroniclues de
France.

Mattheus Paris (1200-1259), cronicar englez, care a studiat in tinerefe la Paris s-a ataqat
ordinului Benedictin la mdndstirea St. Aibas, din Anglia. A scris dor-r5. lucrdri impoltante Cronicct Mcgord (care relateazd errenimente istot'ice pAnd in 1259) Si llistorio Anglortun (sau
Historia Minor) reprezentAnd utr rezLunat al pelioadei de dqr[ cucerirea normar-rd5, pAnd ia anul
1253, folosind o variantd documentalie devenind urr cronicar de rnare valoale in epocd.
Principala scriere al lui Jean Froissart (1333-1400), cronicar francez, a fost Cronique cle
France, d'Anglettere, d'Ecosse et d'Espagne care arcprezentat o scirere clr Lrn caracter universal
asupra rdzboaielor qi mentalitSlii rnedievale, a clifelitelor {dri eurollene, relatAnd perioada 13261399. Autolul a fblosit o variant[ informalie, realizdnd practic, r-rn ghid peirtru inJelegerea
occidentalr:lui medieval in sec. XIV. Stilul lolosit a fost acela al unui memorialist care a cultivat,
in mod congtient, sentimentele onoarei, cavalerismulr-ri. eroismului qi spiritul de aventuld.
Philippe de Commynes (1447-1511), om politic, demnitar la curtea nlultora dintre regii
Franlei, a avut o viati tumultoasd pdrdsindu-l pe Carol Temerarul in 1412 (in serviciul chruia se
afla) trec6nd de partea lui Ludovic XI, care 1-a fEcr-rt consilier: regal. Dupd moartea acestuia,
pentru cd l-a sprijinit pe ducele de Orldans, a fost inchis qi bunr-rrile sale confiscate. Nu dr"rp[
mult timp, a fost gra{iat qi l-a inso}it pe Carol V111. in 1494, intr-o expeclilie in ltalia. in sfArqit, a
servit gi sub Ludovic XII (fostul duce de Orldans), pentru o scurtd perioad5.
A scris o lucrare intituiatd llentorii in care a relatat, in stilul cronicdresc, f'apte gi
evenimente din vreme a regiior Lr-rdovic Xi gi Calol YIil (1464-1498). Lncrarea a reprezentat
cel mai inrpoltant rzvor nuativ pentru cnnoaqterea don-rniilor regilor Franlei din acea perioada qi
a fost tradusd in mai multe limbi dupa moartea sa, fiind str,idiat[ cu aten]ie de monalhii Ilenric
IV sau Carol Quintul. Tablourile pe care le-a realizat monar'hi1or arnintili, precum qi
preocupdrile sale de a descifi'a moralitatea epocii, l-a apropiat de rnai multe orl, de stilul lui
Niccolo Machiavelli, avAndu-se in veciere conceplia pragmaticd promovati asllpra istoriei, chiar
dacd, a acoldat voin{ei divine un lo1 primordial in raport qL} puterea oamenilor de a controla
evenimentele. (V. Curticdpeanr-r)
Istorio grafia bizantini
Dezvoltarea Imperiulr-ri Bizantin pe difelite planur"i (in special in tirnpul domniei lui
Jnstinian- 527-565),incep6nd clr sec. XiV, a permis afirmarea istoriografiei bizantine. in cultura
bizanttnd, gi, implicit, in istorio grafte, s-au putut urmdri dor-rd cornpouente: filonul antic Ai
conceplia cregtin ortodoxd. Se poate afirma, tottqi, cd istoriografra btzanttnd, a fost subordonatd
politicii qi bisericii.
Meritd de subliniat faptul cd ea a exercitat o puternic[ influenld asupra culturii
popoarelor din sud-estu1 Er-rropei, in special asttpra statului l(ievean qi asr-ipr-a slavilor, in
general.

Datoritd ortodoxiei cregtine dar

qi a

chferitelor condilii a1e vremii, istoriografia

romineascd a lost gi ea ir-rflr"renlatd de cea bizantina.

24

Procopios din Caesareea (500-562), secretar al generalului Belizarie, pe care l-a insolit
in campaniile din Persia, Afr"ica de Nord. Italia. La Constantinopol, a ocr-rpat diferite funcfii
oficiale, fiind considelat intemeietorul istorioglafiei bizantine.
Opera sa cuprinde lucldrile: Cartect Ritzboaielor (autolul preztntd r'Szboaiele Lnperiului
cu perqii, vandalii gi ostrogo{ii),Istoria s'ecretd (in care criticd regimul autoritar al lui Justinian),
Despre edificii {prezintb, date importante despre monumentele qi istoria artei bizantine, cu unele
referiri qi la istoria noastrd).
Constantin Porfirogenetul (905-959), irrpdrat al hnperiului Bizantin, care in lucrdrile
sale Despre adntinistrctrea iruperiilor sav. Despre ceremoniile de la cttrtea bizqntind, prezintd
multe infolma{ii dcsprc zona Dturdrii dc Jos.
Kehaumenos (sec. XI), in opera sa Strategicon prezintd date despre invazia pecenegilor
dar qi despre diferite evenimente din Impeliu, aurintind gi ,,poporul blahilor", despre rdzboaiele
dintre Traian qi Decebal sau despre vlahii din Tlresalia (rdscoale din 1066).
Autorul collsemneazd., pe 1Ar-igd unele tradilii despre originea dacilor, cuvintele rostite de
un soldat bizantin: Torna, lorncr, fi'atre.
Ana Comnena (1083-1150), fiica in.ipdratului Alexie Comnennl (1069-1118) are ca
prirrcipal5 oper[ Alexiada scrisd in 15 r,olume.
UtilizAnd documente de canceiarie sau propriile saie amintiLi, autoarea a prezenlat
evenimentele din timptil domniei tatdlui sdu, amintind qi despre forma{iunile politice din
Dobrogea conduse de Tatos, Stza gi Sestlav.
Constantin Manases (1143-1181), mitropolit bizantin, a scris lucrarea Cronogrctf, o
istolie uiriversald (de la inceputuri, pdird in 1081) ?n veLsuri, care a inlluenlat gi lucr5rile
cronicarului Macarie.
Nicetas Khoniates (sec. XIi) a delinut, de asemenea, diferite funclii la curtea bizantind.
Istoria sa (in 21 de volr,rme) red[ diferite evenirnente pentru perioada 1118-1206, con{inAnd qi
infonna{ii despre intemeierea Lnperiului Vlaho-Bulgar.
Ioan Kinnamos (sec. XII) in cartea sa intituiatd Epitonta ne oferd date despre
participarea vlahilor aldturi de Manr-rel Comnenul iir-rpotliva ungnrilor, subliniindu-le originea
latind.

Mihai Ducas (1400-1470) a trdit o mare parte a vie{ii sale in Asia, scriind apoi Isloria
tan"co-bizantinii. Autonll prezinti informalii bogate despre Lnperir-rl Bizantin gi cel turc, descrie
dramatismul anului i453 gi ne ofer[ qi cAteva date despre istoria romAuiior.
Georgios Sphrantzes (1401-147 8) in opera sa, Mentoril ne oferh date importante despre
viala politicd qi diplomaLicd. a Imperiului Bizantin. De asemenea, intAlnim gi urrele informa{ii
despre zona patrrei noastre.

Laonic Chalcocondil (1430-i 461) a ler-rgit sd redea in lucrarea intitulat[ Cresterea

puterii turceSti, cdc{erea hnpiirdliei bizantine evenimente ale istorie turco-bizantine din perioada
1299-1461. Tot el descrie incursiunea 1ui Mahomed 1I in Muntenia.

Critobul din Imbros

este ce1 care incheie istoriografia bizantind, scliind

Din domnia lui

Mahonted II, in
turcii, falsificd uneie evenimnte pentrtt a-qi susline punctul de vedere (victoria lui Vlad Tepe$
din 1462, o prezintd ca pe o infidngere). (V Curticdpeanr-r)

care, ca teprezentant al cercurilor poiitice bizantine ce dorean o colaborare cu

Cronici din Ungaria, Rusia 9i Polonia

Gesta Htrngarorum - este opera notarului magliiar, Anonymus redactati la sfdrgitul sec.
XII sau XII. A fost scrisd Ia porurca fie a regelui Bela II, fie a regelui Bela III pentru a glorifica
25

,,

faptele de vitejie ale ungurilor. Pentru istoria roniAnilor'. ea are o impor"tarrld deosebita, deoarece
informalii despre folmalir,rnile pol itice prestatal e dir.r Tran silvani a.
Dupi toate probabilitatrile, anonimul notetr avea studii la Sorbona, fiind un cdlugdr catolic
italian.
Simon de Keza (sec. XIII) a oferit la rAndul shu. date despre romAnii, maghiarii pi secuii
din Transilvania din sec. XIII, in Despre origineu Si.faptele ungtt ilor..
Cronica pictatd cle la T/iena a cotnpletat informaliile lui Anonimus. Aceasta ne preziltd
date despre conflictr-rl din 1330, dintre Basarab I gi Carol Robelt, regele Ungariei.
Jan Dlugosz (1415-1480) in Istorio Poloniei ne ofera date despre $teflal cel Mare.
pr ezirfid

Ciluglrul Nestor, de la mdndstirea

Pecerska din I(iev, este autorul cronicii rusegtianilor treculi, scris[ probabil iir sec. XI.
Folosind letopisele. docuurente vechi, declara{ii ale unor martori ocr-rlari la clifer.ite
evenimente, autorul red[ o ser"ie de informa{ii: creqtinarea rugilor, eiogiul ortocloxismului.
Cronica are o parte introductivd de istorie biblica universald pAnd la fondarea l(ievului (sec. VIVII). Autorul ne ofeld qi date clespre vlahi.
Poyestea

Istoriografia islamicd
Lumea islamului, de la inceputtirile sale. et cultivat o istoriografie aie c5.rei caracteristici,
in linii generale, pot fi considerate urmdtoarele:
a. slaba documenta{ie;
b. critica redr-rs6 a sur"selor (izvoalelor)t
c. unitatea spirituala datoratd Corarului, reald o vreme qi relativa ulterior.
Istorioglafiei islarnic[ are urrndtoarele componente:
a. istoriografia arab[,
b. istoriografi a persand,
c. istoriografia otomand.
in plimul caz, inteLesul pentru scrisul istolic apare in secolul VIII, autorii arabi unl[rind
sE descrie campaniile de expansiune ale lumii arabe, a$a cum a fost cazul lui El Waqirli. in
secolul IX se poate vorbi de Lln moment de vdrf prin cr,rltivarea genului de istorie universald:
Culegerea binecuvdntcrtit, Colierul cle perle, Pliicerea oamenilor sau Minunile predestindrii carc
laolaltd., par a fllndamenta viziunea universalista, intdlnita la Tabari (838-923), semnatar al
Istoriei profelilor ;i u regilor. i,a r6ndul 1uj, Al Masudi a dezvoltat anecdota istoricd, aceasta
c[pdtAnd o noud dimensiune in opet'a lui Imacledclin (1 125-1201). in mod aparte, in lumea arabd
se constatd un interes specific pentru istoria cultulii qi a reprezentan{iior ciomeniuiui. Aga se
explicd, in fond, cum in secolul al XI lea a fost realizatd o istorie impozantd a savan{ilor clin
Bagdad in 14 volume. in rnocl similar, in secolul nrmdtor, Ibn Asachin a realizat o istorie a
savanliior din Damasc in numai pulin 80 de volume.
Alte nume importante ale istoriografiei arabe au fost: Ibn AI Atir (1160-1234) autor al
lucrdrii Is'toriauniversaliiqi Ibn AI Khatib (1313-1374) semnatalul lucr[rii Lstoria Granadei.
in sfArqit, pe fundalul unei accentuate decddeli a scrisului istoric arab. a stralucit opera
lLri Ibn Khaldun (1332-1406) autor al Carlii pove{elor S'i a datelor de,s:pre ttiala arctbilor, cv o
interesantd introducere de ,,teoria istoriei" sao Istoria mtiyersald (Kitab Al lbar) scrisd in qapte
volume la Cairo in 1384, in cale sunt informalii prelioase despre arabi aldturi de bizantini, evLei,
pergi, goti etc,
26

iir privinta i,rlctriogrctJtei persane, se renrarcd in rnod deosebit crea[iiie in limba arabd.
avAnd ca scop glodficar'ea laptelor Profetului, iutr-o vreme in care se produsese divizarea
Islaniului in varianta sa ortocloxd (sunismul) qi in varianta adoptatd de persani (qiismul).
intre numele cle marcd ale secolului al XI lea le{iuem pe Firclousi autorr-rl celebrei epopei
(Cronica Saltilor). Menlion[rn cd in secolele urmdtoare, aiStr-rri de epopee ca gen,
Nante
$ah
persanii vor aborda qi istorii universale, istorii ale dinastiilor, monografii oragenegti sau
biografii.
LarAndril sdr-r, Raqid Ed Din (1247-1318) areclactat o importantdC'tiegere cte croniciin
care dedicd prima parte istoriei expansir-rnii rnougole iar partea a doua. genr-rlr-ii de istorie
rLniversala c Lrrloscll t.

Instaurarea dinastiei Safavizilor va da Lur nolr impuis istoriografie, ce va culmina in

secolul XVIII cr-r crealiiie lui Mirza Muhamad, cal'e a intocn-rit o cronologie a diiiastiilor
nrusulnrane pdnd la 17 1 4.
In ce priveqte corlponenta istoriograftcd, otomand, se impune c1e 1a inceput constatarea cd
(aqa
cum scria in 1938, Franz Babinger, analizdncl originea qi lazele evoluliei scrisr"rlni
deqi
otoman), numdrul de peste ,,500 de istoriografi" ar fi trebuit sd insemne nn tablou convingdtol in
ce priveqte valoarea sa, in realitate ,,crea{iile istoriografice au avut ur-r caracter de expuneri
neevoluate, naive ca forlnd qi fond". Babinger compara scrisul istoric otoman cti crealiile
bizantine contemporane insistAnd asupra amestecuilti naiv c1e legenda qi istolie, apreciind
totoclatd, cd otomanii ,,an repLezental Lln popor tipic de pdstori acomodat la viatra sedentald
pentru care nun-iai destinul exceplional a1 stipdnitorului, ir-rdllat deasupra masei pdrea s[ aibd o
valoare general omeneascai". in opinia lr:i, Oguz fusese cu certitudiire o pelsonalitate istoricd
invocatd, cdntatl. qi sdrbdtoritZr de selgir-rcizii din Rum (I(onya). Apoi, legendele clespre el. atr
devenit faimoasa Oguzn- nan1e. prin anul 700 al Hegirei pentm otomani. aproxirnativ 1300.
in lealitate. primul cronicar autcutic turc, a fbst Iahsi Fakin (1400) a ctiltii cronicd rlu s-a
p[strat. Istoriografia va cunoaqte un av6nt deosebit in vremea lui Murad II (1421-1451). care
ordonase contiuuarea scrierilor tevarih-i-crl-i O,s'ntan, adicd Lstorii ale dinasli,ei lui Osman,
incepdnd cu auul l42l (824 al l-Iegirei).
in timpul lui Mahomed al II lea, o in-rportantl contlibulie la istorioglafia oomana qi-a
adus-o Orudj, analist din Adrianopol, autor al unei ampie cronici in lirnba turcd, scris[ dupd
1453. Tot acllm, va scrie dar in persan[, o cronicd sinri]ard Sukri gi al{i doi cronicari
,,specializa\i" in cronici ritmate, fralii llamza qi Ahmed. in sfArqit. tot acuur a apdrut qi Cronica
lui ASic-PaSa-Zade (editata de F. Giese dir-i Breslar-r). Celcetar:ea istoriografic[ va continr"ra dupf,
1500, in vremea lui Baiazid al II iea (1484-1512) qi Selim l (1512-1520), in tirnpul cirora s-a
remarcat Neqri, autor gi el a1 unei cronici de mare insemndtate. Jntre analigtii de valoare, l-a
ocupat Idis Bidtlisi care a sclis din porunca lui Baiazid al II 1ea o crouicf, ritmatd in 80.000 de
versuLi, in persand, intituiatd Cele opt raiuri (fleSt biltist).
Tot acum, au fost redactate gi lucrdrile Chemal PaSo Zade Si iul'uhi Ed Din Cltentali
(traduse de Hans Candir gi I. Leubclavius din Amelsburen).
in timpr,rl 1r-ri Soliman cel Mare, Nasuh Matrahi a scris dor-td interesaute lucrdri intitLrlate
'I'rebriie spus cd acLIr't1, uu rol deosebit 1-au
,soliman name qi Cronicct cuceriri Molclovei(1538).
avnt marii ytziri care au coordonat indeaproape publicarea cronicilor, ei ingipi semnAnd astfel de
opere: Rustem Paga, Lufti Paqa. Hodja Sadedin- 1536-1599 (Coroctna i,storiilor,tradusd in
secolul XVIII in italiand gi ulterior in lirnba francezd).
ta mijlocul secolului XVI, au fost compuse nllmeroase compendii istorice precum cel a1
lui Niqandji sar-r Mustafa Ali (.1541-1599) semantar qi al lLrcrdrilor Esenla infbrntc(iilor, Istoricr
27

lumii de la Adant la sfarSitttl secolului WI Si Vielile oamenilor de arlit Despre acesta din urmd,
Babinger scria c5. refuzase ,,s[ redea faptele colorate oli falsificate de dlagul st[p6nilor".
in secolui al XVII iea, un rol irnportant l-au avut crealiile lui Hodja Husein, Ibrahim
Pecevi qi Evlia Celebi (1611-1682), autot al unei impozante lucrdri in zece volume. Este de
menfionat faptul c6 in acel secol o atenlie deosebita a fost acordatd redactdrii de istorii oficiale
iar analiqtii imperiului au inso{it, de cele mai multe ori, sultauii in campaniile acestora qi au
realizat de fiecare data copii dupd actele oficiale cie stat. Dir.i aceastd per"spectivd, irrstitutia
analiqtilor aulici otomani a evoluat constant iilpulsioitatd de celebra familie Koprulu.

28

V.UMANISMUL IN ISTORIOGRAFIE: CARACTERISTICI GENERALE $I

REPREZENTANTI IX TrEUA, FRANTA, GERMANIA, SPANIA; ISTORIOGRAFIA
PROTtrSTANTA, CATOLICA gr nnunrrA
Transfolmdrile de ordin econorlic, politic, social qi religios care all avut loc in Italia,
Anglia, Gerntauia, Franla in sec. XV-XVI, au dus la apari{ia fenomenului renascentist. Dintre
condi{iile istorice care all favorizat aceastd,,revolu{ie intelectr-rald", amintim:
- dezvoltarea comeriulr-ri gi a ntegtequgulilor':
- miqcarea comunald, care a dr"ts la emanciparea oragului, putAndu-se vorbi chiar de o
.,civiliza{ie uLband" in care mitul gi-a pierdtrt din faima sa;
- cre$terearolr"tlui burgheziei care devine ptrtatoarea noului irr gAnclire qi ir-r societate;
- marile descoperiri geografice au desciris orizontul elrropean, punAndu-gi, astfel, amprenta
asupra Renaqterii;

- inventarea tiparului care a dr-is la o adevdratd irr-in-rp1ie a galeriei Gtrttenberg:

- reforma religioas6 qi implica{iile sale.

Caracteristicile Umanismului :
l1olra manifestare a impus un adevdrat cult pentru ridicarea demnit5trii ullane,
accentudndu-se ideiiie de libertate, perfec{ionalilatea fiin]ei un1al1e, dublate de increderea
acordati rafiunii, capacitatea indiyidului de a gdndi;
- aapdrut qi concep{ia de ont universal;
- s-a cuitivat lelalia om-naturd (natura a devenit Lln model predilect al artei
renascentiste), cAt qi admira{ia fala de realizarile anticliit[1ii ce au dns 1a levigoralea modelelor

antice;

plasAnd omul

in centrul preocr-rpdrilol sale, un-ianigtii cat'e au

promovat

gi

anticlericalismul, nu au blarnat credinla, ci doar pe falgii slLrjitori ai biselicii.

in Ifalia, intemeietolLrl criticii filologico-istorice a fost Lorenzo Valla (1407-1457), care
par1.e a vielii sale a fost secretar papal 1a Roma. I",ucrarea care l-a ficut celeblu pe
riltirna
in
Valla, a fost De fol,so creditcr et ernendiLa Con,slontini donatione declctntatio (publicatd in 1517)
in care a demonstrat fa1sul ,,c{onaliei lui Cl'on"^lonlin", ar'a|dnd cd este sclisd in latina sec. VIII, nu
in sec. IV, cum s-a presLrpus pAnd atltnci. A criticat gi unele afirmalii ale 1ui Titus Livius,
indoindu-se de autenticitatea documentelol. O alta lucrare a sa, terminat[ in 1445, a fost cea
intitulatd lstoria regelui Ferdinanc{ cle Aragon.
Leonardo Bruni (1369-1444), om politic qi cancelar al Republicii F'lorenfa. a fost cel
care a scris pentm prima datd istorie, in urauiera umanisti. Principala sa luclare esta Is'toria
poporiluiflorentin (1416-1444); a rnai sclis Ei o istorie a Italiei.
Autorul a cdstat si sublinieze in lucrdrile sale. importanfa condiliilor gcnerale in
dezvoltarea procesului istolic, pornind de ia rolul forlelor active ale istoriei, eliminAnd legendele
gi elementele miraculoase. In prim planul operei saie, r,orn gdsi personaiitalile politice qi
militare, Bruni neinsist6nd asupra difelitelor aspecte ale societ[1ii.
Flavio Biondo (1389-1463) a fost cel care a apelat pentru opera sa la o larga paletd
docurnentar6: izvoarc arheologice gi ululismatice, clocumente istorice, corespondenlE
diplonraticd. Plincipala sa lucrale esle Istoria decatlenlei Intperiului Rontcut. in -i 1 de volume,
care acoperd perioada 472-1440.
29

In redactarea operei sale, Biondo a folosit cele mai vechi docurnente, respingAnd unele

aftma[ii pe care nu le-a putut verifica. Autorul a abordat gi ideea latinitdfli rom6nilor prjn
analiza lirnbii vlahilor, pe care i-a considerat ,,nirscu{i din sAnge de Lornan"; tot 1or, le revenea un

lol impoltant in oprirea expansiunii turceqti.

G. Fr. Poggio Bracciolin (1380-1459)" emdit Ei inalt prelat

cr-r

difbrite ftinclii inalte

ajung6nd pi secretar apostolic, palticipdnd la n-riqc[rile religioase clin sec. XV. Opera sa cuprinde
lucrdrile Disceptationes conttistiales qi Faceticr. in Disceptcttione^s'..., volbegte ciespre latinitatea
poporului romAn pornind, ca gi Biondo, de ia analiza limbii.

Enea Silvio Piccolomini (1405-1464)" care a fbst aies spre siArgitul vielii, papi, sub
numele c1e Pius al It-lea. in op"ra sa (Clo,sntogrctict libri II; His'toricr Europcte contentctrii) a
tratat popoarele din Europa, Asia gi Af ica sub raport istoric qi geograllc.
S-a ocupat pe lalg despre popon"rl romAn, accentuAncl ideea latinitdlii pot'nind de la date
istorice gi geoglafice. Gdsim astfel, insemndri despre geli qi coirflictul cu Darius gi Lisiniah. A
introdus in istorie eroarea despre comandantul roman, Flaccns de la care a derivat Flaceia, adic[
Valachra (ideea a apdrut, mai tArziu gi 1a Reiciresdorffer, Munster, I{romer', Topeltinus).
In lucrarea Vitct et tnores Sbignei Ccrrclinalis', Fillipo Buonaccorsi (sec. XV), un alt
reprezentant al iunanisrnului italiar-i, vorbeqte dcspre uriitatea 'fransilvania - Muntenia (Moldova
fiind doar o alti parte a Valahiei), care in trecllt purtalr nuirele de Dacia qi care se intindea pAn[
la Marea NeagrS.

Antonio Bonfini (1434-1503). a fost sfetnic la curtea regelui Matei Corvin gi a accentuat
clecade,s (in care face lefeliri 1a istoria popoarelor din sudestul Europei) latinitatea poporulr-ri romAn gi rolul sdr: in lupta antiotomanS".
Autorul a respins teoria Iui Piccolon'iini, cr-r plivire la derivarea numelui de vlah, flind
adeptr-rl unei alte etimologii, mai plecis grecescul yuttllo (a an-rnca),
Niccolo Machiavelli (1469-1527) s-a niscut la F-lorenfa, dintr-o veche farnilie toscan5.,
istoric, scliitor, diplomat, orn politic de odentare republicanf,, secretar al Consiliului Seniorilor
din Republica Florenla (avea doar vArsta de 29 de ani), adversar al familiei Medicii. Opera sa
este conrpusa din: Il Principe, Islorii .florentine, Despre cu'ta rdzboiului, Discursuri asupra
printei clecade a lui Tit Livir,ts.
A demonstrat cd fundamentarea Lrnor principii politice care sd dr-rcd in final la unitate
nalional5 (el a militat pentru realizarca unui stat unitar in peninsula ItalicA), nu este posibil[ fEri
cunoa$terea istoriei. Aceasta, potrivit 1r-ri Macliiavelli, are ur ro1 deosebit petltru clrnoa$terea
conducerii unui stat, deoarece, istoria nu este doar o inqiruire de fapte gi date, ci are logica sa
internS, legile sale care o guverneazd S-a inspirat in scrierile sale clin scriitorii antici, indeosebi
Polibir-i gi Titus Livius.
Prin conceplia sa despre inme, ca1'e s-ar l'ezrur-ra la teza potrivit cireia lucrurile trebuie
cercetate in adevdrr-rl lor efectit,, a deschis noi perspective pentru dezvoitarea gtiin{ei cuprivire la

in opera sa - Rertutt Hungaricarum

om gi societete.
Lucrarea sa fundamentald r"lmAne Il Principe (1513), inchinatd lui Cesare Borgia (1415gi
1507) care devine o lucrore vle despre modul in care trebuie si se constituie un stat, devenind
un tlatat de teorie politicd in care se vorbeqte despre arta de a gllverna ;i a conduce statele. Din
acest punct de vedere, autorul este considerat intemeietorr"rl gtiinlei politice. Ana[zl'nd cauzele
dezbinfuii Italiei a surprins dou[ dintre ele, qi-anlirne papalitatea Si lipsa unei cu,ntale nd{ionale.
tn conceplia sa, pentru atingelea scopului nalional suprem - unificarea Italiei, clevine obligatoriu
ritilizarea tuturor rnijloacelor, chiar contrare rnoralei, dacd interesr-rl de stat t-r cere. De altfel.
30

Machiavelli spunea principelui ideal: .,Ia seama cb suntem

in vremuri corupte; iar

dacd

mijloacele sunt acestea gi iurnea e astfel fEcutd, vina nu e a mea".

Problemele politice sunt dominante qi in alte lucrdri ale sale: Despre arta rdzboiului,
Disctn,suri politice, Vicrlcr lui Caslruccio C)cr,ylrctcctti. In Ls'torio Jlorentinii (o sintez6 ampld a
evolriliei Italiei din 476 pAnd in timpul sdu), Machiavelli a analizat factorii determinanli gi
modalitdlile de unificare a Italiei, incercdnd sb surprindd recfiile generale ale Italiei medievale.
S-a dovedit a fi un excelent moralist, in nuvela Befagor arcidiavolo.
Stilul lui Machiavelli, dezvdluie o g6ndire profundd, dominatd de perpetr-rua cdutare a
adevdrului. Despre soart[, el afirmd cd ,,in desfEgr-rrai'ea ei ii r-u'cd qi ii coboard pe oameni,
ace;lia, Ia rdnch-rl 1or, neputAnd face altceva dec6t sd o secoudeze. fhri a i se opune. Ei pot, totugi,
sa-i leasa urzeala, s6-i urmeze firele gi sd nu i 1e distrugd".
S-a scris mnlt despre machiavellism. Potlivit analizei gi cel al anti-machiavellicilor. La
acestea s-ar mai putea adluga qi o a patra, pi anume, a tuturor acelora cale n*au citit mdcar un
r'6nd din Machiavelli, dar care fblosesc principiile 1Lri.
Am putea splule c[ machiavellismul veritabil (potlivit 1ui Constantin Antoniade), nu
semnificd altceva decAt o metod[ realistd care incealci sa prinda realitd]ile politice in ele insele,
faud. ca cercetarea sd fle afectat[ de idei preconcepute, de himere, de idealuri irnprobabile.
Francesco Guicciardini (1483-1540), om politic, ambasador al Florenfei in Spania,
guvernator al Statului Papal. Opela sa cuprinde doud lucr[ri deosebit de importante gi anume:
Istoria /lorentind Si Istoria Italiei.
Prtn Istoria florentiniis-all pus bazele istoriografiei analitice moderne, gAndirii politice
in istorie. in Istoria ltaliei, antorul a prezentat principalele evenimente peninsulare in contextul
evenimentelor politice din Europa, lucrarea sa devenind astfel, una de istorie univelsalS.
Guiccialdini a pus pe primul plan a1 expttnerii, faptele istorice dar qi aspecte aie vietii
economice, indeosebi cele financiare gi comerciale. Documentele folosite iir acest sens, au fost
extrem de variate: acte politice qi diplomatice oficiale, statistici econoutice, colesponden{6.
in Franfa, unde in secolele evului mediu. produclia istoliograficd a fost una exttem de
colsistent[, curentul Llmanist s-a manifestat la inceput pritt prorlovarea, cu plecddere a
tendinlelor patriotice tradilionale. Avem in vedere personalitSlile incontestabiie in domeniu, Du
Haillan (1535-1610) care a scris o reugitd sintezd a istoriei FranJei qi care glorifica in mod
deosebit, latura rniiitard a societdfii franceze, precum gi pe Mezerai (1610-1683) care, la r6ndul
sdtr, analizeazd fapteie istorice raportAndu-le at1tt domeniului politic, c6t gi atitudinilor
confesionale, normelor de moral[ sau cutumelor.
in categoria plirnilor umaniqti francezi poate fi plasat gi Guilaume Bude (1468-1540)
care prin scrierile sale Adnotiiri de Pundecte Si Cometttarii ctsupro limbii graceSti a fundamentat
criticct Etiinlificd a textelor juridice, istorice gi elenistice in Fran{a. Pe de altd parte, el a avut
meritul de a inilia la Paris, Colegiul lectorilor legali in 1530 care, dupd marea revolulie francezd,
va deveni faimosul College c{e Fronce, stimulat financiar de Francisc I. in sf6rqit, are meritul cle
a fi sus{inut Biblioteca Regaliica punct de inceput al marii Biblioteci Na}ionale din Paris.
O alta direclie specificd istoriografiei franceze din epoca ()moristd, a constituit-o
preocuparea istoricilor francezi pentru lcrtura teoreticd a istorie. In acest sens, Lln roi deosebit l-a
avut Jean Bodin (1530-1596), ar-rtor al unor lr-rcrdli cle maximS. importanld precum Despre
Reptrblicii Si Metode l)?nlt'tr o rtttti trsout'ti ('ttno(t,tl(1'c tt i' 1ot'it'i.
Bodin a fost deopotrivd, istoric, jurist, filosolgi economist, ocupdnd funclii importante in
magistratura rega16, (plocuror al regelui la Laon). In lucrarea Metode, pentru o mai uqoard
cunoaqtere a istoriei, a avansat ideea inlocuirii exputterii r[zboaielor, a vielii politice sau a
31

monarhilor cu studiul cornparativ al popoarelor in quasidimensionalitatea analiticd (limbd,

religie, obiceiuri, legislalie). Drpd aprecierea sa, formele de guverndm6nt tt'ebuiau sd fie
potrivite cu firea popoarelor. Legile nu trebuiau alcdtr-ri1e doar prin simpla imitalie a dreptr"rlui
roman ci {in6ndu-se cont gi de firea specificd neamului iu cauza.
in Despre Repultlicir, eI arealizat un studir-r complex asupra statului fiancez aflat in plin
rdzboi civil (i576). Bodin considera cd regele are LIn roi extrem de important pentru pacificarea
qi reahzarca unitdlii sfhgiate, a lumii franceze. A identificat, de asemenea, trei sisterne de
guvernare (ntonarhic, cu'is'tocratic Si democratic') care nu pot evolr-ra decAt sepalat, orice
irr""r.u.. de irnbinare a 1or fiind imposibild. in viziunea lui Bodin, monarhiile puteau ft: liranii,
monarhii.feudale Si regcrle sau legitinte. Cele din rtrmd reprezeutau dr-rpd el, fot'ma de excelenld a
guverndrii in viitor.
Bodin a suslinut gi teoretizat caracteristictle ntonctrhiei .fernte in care, totuqi, regele era
obligat sd respecte persoana gi averile supuqilor gi totodatA, sa {in[ cont iu ploblemele plivind
recrutarea qi impozitele de Adunarea Stfuilor Generale. Structura unei guverndri, varia in
conceplia sa, fi:nclie de moravuli gi tradilie, acestea f-iind determinate de clirna qi rnediui
geografrc. De altfel, Bodin a dezvoltat in aceastd clirec{ie, o interesantd teorie asllpra climatr,rlui,
identificdnd trei categorii de popoarc'. seplenlt'ionole, intermetliare qi meridionale. El a incercat
sd defineascd trdsdturile inteiectuale qi morale, raporturile dintle institulii qi modalitalile de
guvernare din aceastd perspectivd, cdutAnd sd stabileascf, o liguloasd evolulie gi diferenliere a
civiliza{ii1or cunoscute. In sfdrqit, in lucrarea Rdspuns la paradoxurile lui M. de Malestroit,
Bodin a explicat evolulia pre{urilor in sec. XVi legdnd-o de procesr-rl de expoatare a minelor de
metale prelioase de pe continentul american.
Meritul incontestabil a acestui istoric francez, poate fi icler-rtificat qi in incelcarea de
definire a sensurilor istorie, Astfel, Bodin a considerat c[ istolia are trei sensuri:
- istoria umand (avfurd ca obiect de studiu omul);
- istoria natLtrald (ca obiect lumea ftzic1t);
- istoria divinii (ca obiect-Dltmnezeu)'
Ultinele doud rdmdn constante, in vreme ce istoria r-ulanitSlii este marcata de
permanenla schimbdrilor, Bodin amintind chiar de ideea urei evolulii ciclice a omenirii gi
implicit, de progles continuu in istorie.
Este de amiltit in cadrul evantaiului istoriografic umanist francez qi direclia
nteltorictlisticd favorizatd de involburata via{a politicd a Franlei din aceea perioadd. Interesante
sunt memoriile cardinalului de Retz (1613-1679). JucAnd un ro1 important in timpul Frondelor,
el le-a scris pentlu a-qi justifica ac{iunea gi tendirr{ele politice.
Situalia este in parte deosebita ia r-rnul din cei mai insemnali memorialigtt francezi,
ducele de Saint-Simon (1675-1755). Persoana sa nli apare in planr-r1 povestilii, decAt arareori,
notAncl ce a observat cdt timp se aflala curte (ultimele doud decenii ale domniei lui Ludovic a1
XIV-lea qi in wemea minolitl1ii lui Ludovic al XV-1ea).
in Spania, spiritul umanist in istoriografie poate fi identificat in operele teologului Juan
de Mariana (1536-1 624), istoric ai gAnditor politic. Intre 1592-1605 a scris principaia sa lucrare
in 30 de volume intiti-rlatd Historict de rebus Hispanioe, care reprezintd cea rnai importantd
lucrare a Renaqterii spaniole. O alta lucrare a sa este qi De rege et regis' institutione, apdrutd
in1599 ce este, c1e fapt, un tratat politic in care studiaz6 geneza monarhiei (considerdnd ca inilial
oamenii erau complet iiberi, neexistdnd pr"oprietate particularf, iar pentru menlinerea ordinii 9i a
pacii in coldiliile apariliei inegalit[1ilor de tot fe1ul qi a fizboaielor, s-a recul's la monarhie),
irepturile qi limitele acesteia in raport cu supuqii. Atunci cAnd regele nu le respect5, fiind un
'tL

fi inldturat legal, iar dacd se opllne, poate fi chiar asasinat.

existat^supozilia c[ asasinul regelui Heruic IV, Ravailac ar fi fost influen]at cle icleile lui
Mariana. in sfArqit, apreciatr-rl teolog ibelic, considela ca Biserica trebuie totus;i sa aiba cea mai
mare pondele in via{a statului.
Iln alt nurne important al istoriografiei spaniole, a fost Gonzalo Fernfndez Ovieclo y
Yaldez (1478-1557) ca^re a trdit rnulli ani in Anrerica, indeplinind chiar func{ia de guvernator al
fortdrelei Hispaniola. in calitatea sa cle istoric oflcial al Incliilor, a scris Istoria generald Si
naturald a Indiilor (in care atratat cucerireaAntilelor. Mexicului qi Pelului). A fost deopotriv5,
istoric ai orn de stat, etnograf gi naturalist gi s-a lSsat mai pulin inflLren{at de concep{ia catolicd
adopt6nd uu stil obiectiv gi realizArid prin lucrarea sa. a$a cllnl s-A considerat ,,o adevdrat6 mind
de informalii istorice utile".
In sfdrgit, de un mare sllcces s-a bucurat irr epocd gi opera lui Bartolomeu de Ias Casas
(1474-1566), istoric Ai episcop spaniol, care in 1502. a venit in America la Santo Domingo, apoi
in Cuba qi in fina1 in Mexic ca episcop de Chiapa. Au fost meritorii incercdrile sale de a proteja
pe indienii autohtoni in faia brlitalitAtrii conquistatorilor. A scris o Lttot'ic u Indiilor ct4:rinzAncl
perioada 1492-1520 gi lucrarea Scurtci relalare (ls'Ltpt'o cli,s'trugerilctr indienilor'. aceasta din urmd
prezentatd de autol itlpdratului Carol Quintr,rl in 1542. Scopr-rl r-rrmdrit de las Casas a fost acela
de a demonstra efecteie negative ale cuceririi spaniole pe continentul american.
La rAndul sdu, istoricr-rl Garcilaso cle Ia Vega (1539-1616), n5"scr-rt in Peru dintr-un tatd
spaniol qi o mamd incaqf,, a realizal o impoftantd lucrare intitulatd Llomentarii reale cctre
traleazd originea incasilor care s-a bucurat de cea mai mare popularitate in epocd, fiind tipErit[
in peste 30 de edilii.
In Anglia, Untanisntul qi-a fEcr,it sim{itd prezerf,a incd din scrierile lui Thomas Morus
(1478-1535) care a de{inut qi ftinc}ia de cancelar al Angliei pentru o vrerle, in unla refuzului
separ[riide biserica catolicd fiind intemnilat gi ulterior executat dirr ordinul legelui l]enric VIII.
Motus, poate fi considerat primui istoric umanist englez, datoriti lu.cldlii intituiate Istoricr
regelui Richard III apdrutd. in limba latina qi italiana. A fost o operh scrish totnqi, pe placul
dinastiei Tr,rdorilor, personajul Richard III fiind prazentat total negativ.
Un alt reprezentant a\ Uruanismului englez a fbst George Buchanan (1506-1582), un
cunoscut poet qi istoric scolian care a avut plivilegiul de a cdldtori in Franla gi Portr-rgaiia qi de a
fi fost perceptor gi inalt demnitar al legelui Iacob VI. A scris Istoria ScoSiei in limba latind intr'-o
manierd liviand caractertzati de sporitLrl patriotic exagerat giconsecvent, precum qi de rault
subiectivism qi spirit partidist,
In Germania, Urnanismul i-a avut ca reprezentanfi ir-r istoriografie pe Beatus Rhenanus
(1486-1 547) qi pe Samuel Pufenclorf (1632-1694). in aceastd zonb, a Europei, in fond, la acea
vreme, ca gi Italia, tot o expresie geograficrT. curentul umanist a cdntat s[ evic]enlieze resortul
erudit tipic german grefat pe particularitdflle iocale bine eviden{iate in opereie celor aniinti{i.
Erudisia istoriograficd a fost indiscutabil o consecinld irnediatd a criticii istorice
moclerne ce l-a avut ca iirtemeietor pe Lorenzo Valla (1407-1457), afirmAndll-se ca fenomen
istoriografic gi cultural de anvergurd in sec. XVII, de aceastd data in Franfa gi Gern-rania.
BazAnclu-se pe deja o tradilie, in privinla cercet.lrii amlnunlite a surselor qi beneficiind
deosebite iruegistrate in acest doileniu in Italia (sec. XV-XVI), paradoxal, spiritul
rezultatele
de
erudit a urmat mai degrabd culoarul religros (benedictinii gi bolandigtii, cunoscute orcline
religioase in epoca) decAt cel laic. Motivul trbuie cdutat tot in centrele rndndstiregti, consaclate
de secole sub raport cultural, deoarece, in cadrul 1or, cei ir-rteresafi de o eficace instruc{ie, puteau
delegat al intereselor generale, poate

JJ

beneficia de

o consistentd bazd materiala qi de importante fondr,tt"i de carte 5i mauuscrtse

acumulate de-a iungttl timpulr,ri.

Semnificative au fost eforturile 1ui Louis S6bastien de Tillemont (1637-1698-autor al

unei Istorii a ttnpdra[olor Si a altor principi care atL domnit tn primele Sase secole ale Bisericii
qi al Memoriilor pentru folosinla is'toriei eclezicrstice in primele Sase secole, o intreprindere
monumental[ scrisf, in 16 volurne ir,tr"e anii 1693-1698) qi Jean Mabillon (1632-1107)
consacrate primelor VII secole ale erei cleqtine, analeior orclinr"rlui benedictin, precum gi
dipolrnaticii ca rroud qtiin![ (in interva]ul 1668-1103, J. Mabillon a scris Actele sfinte ale
oidinutti Sf. Beneclict,ing volume, Analele orc{inulti Sf. Beneclicl in 6 volume, ambelemarcdnd
un progres in interpreterea criticd a izvoarelo qi tratatul intitulat De re cliplontcrticct).
Preocuparea erudililor s-a obiectivat in mod deosebit in corectitttdinea 9i citat'ea ctt
exactitate a surselor folosite chiar dacd li se poate r:epro$a mai pulina apeten![ peutru descifrarea
autenticitalii acestora.
|n Germania, cuLentul erudit a fost iniliat de filosotll Karl Leibnitz (1646-1716)
considerat cle exegeli cleopotrivd, hrtemeietor sau precursor al luminisrnului german, cu
preocuphri enciclopeclice, Ltn savant care a militat pentlu unitatea militar:d a germanilor' (vezi
Opere filosofice,Buctneqti, 1962). EI a incelcat sd creeze un colcgiu a1 istoricilor gertnani, care
s6 se ocupe cu precdciere cie sursele narative ale germanilor. Lipsa de unitate politica a
Germaniei a fEcut ca proiectul s[r-r s[ se limiteze doar la realizarea Anolelor Casei cle Brunsv,ik.
Un ro1 cleosebit in aceastd intrepdndere, l-a avut expunerea docuneteior in rapofi cn
interpretarea, preclim qi utilizarea metodei fi1o1ogice in domeniLtl istoriografic.
La r6ndul si1, italianr-rl Ludovico Antonio Muratori (1672-1750, o vreme directol al
Bibliotecii din Milano qi bibliotecar al ducehri de Modena) a realizat o coleclie de izvoate
istorice italiene in25 de volume cleclicate intervalului istoric cr-rprins intre 500-1500, o primd gi
,ronumental6 intreprinclere viz6nd stldngerea intr-o singurd operd a tutt-[or izvoarelor narative
ale istor-iei unei 1iri, iltitulat[ Rerarm italicartutt scriptores. A mai scris Antichiti$ile ltLlliei
meclieyale, in 6 volume qi Analele ltcrliei in l2 volttnte in care a tlatat istoria peninsulei de la

arul 1749.
in arsamblu, putem considera c[ erudilii folosind de multe ori un limbaj foarte popular,
nu au avut ca obiectiv principal realtzarea unor opere de excelenld istolic[. Au fost nigte
pasionafi, descoperitori di documente, adevdrate sau false, opera lor adresdndu-se de cele mai
multe ori,.trr.ri numdl limitat de oameni. Mai mrilt, chiar in jr-rrul anului 1700, lumea
qi
istoriograficd a putr-rt inregistra o aclevdratd mpturd intre domeniul istoliei qi cet'cul eludililor
larg
de
mai
numdr
tot
unui
accesibile
in conJecinl6, aparilia qi proliferarea istoriilor romanlate
irrceptrtul
^ erei cLegtine 1;drra irr

cititori.

al Re/brntei, a avi-tt dor-i6 dimensiuni

clare: protestaltisrirul istoriografic gi replica sa catolicd. In primul caz, este de relinut numele lui
Flacius Iliricus (1520-1575'S care, ajutat de o importanta echipd de cercetdtori protestanli, a scris
a
Cenh.triile din Magcteburg qi l-{istoricr eclesict,sticcr, in 13 volume. Pentru intocmirea acestota,
parte
in
numai
foiosire
fost nevoie de o piofunda munc6 c1e documentare gi colectare de izvoare
Istoriografia ecleziastic[, un lezultat in

eser-r]i

datorit[ obiectivului polemic al lucr'6ri1or.

i, privinia atituclinii catolice aslrpra scrisului istoric, un rol important l-a avut crealia lui
caesar Baronius (153g-1607) intitulat[ Ancrlele eclesictstice, in fapt, o replica antiprotestanta
perspectiv[ catolici asupra
servind unor obiective polemice justificate. De asemenea, din aceeaqi
istoriei, este de r-e{inut /s/orict vcu,ialiilor ltisericii protestanle scrisd de Jean Baptiste Bossuet
34

(1627-1704). Lticrarea cerceteazd consecinlele dimensiunii protestante in cadrul arnplului proces

de reformb a bisericii. Pentru autor, efectele pr'otestantisrnului apar negative. intr-o a1t5. lucrare
intitulatA Discurs asupra is'toriei universale, Bossuet trateazd" evol4ia umanitdlii de la
incepr-rturile sale. Opera este structuratd in tlei pdr{i:
- o schi1d cronologicd de la facerea lnmii in sens biblic pAnd la incoronarea lui Carol cel
Mare;
- o istorie a religiei qi institu{iei slujitoare;
- o refleclie filosofico-istoricd qi nu in ultirnul rAnd. r'eligioas5, asupra mdririi gi decdderii
statelor iumii.
Conceplia lui Bossuet este exprimatd linipede in lucrare prin urmdto arel.e teze:
- evolulia omer"ririi este supravegheatd de Dumnezeu;
- in istorie, existd o ordine ante stabilit5;
- vial,a omenirii se desfhqoard dupd rur plan care inplicd in rnod necesar progresui.
Calitdfile sale de excelent orator aldturi de contribu{iile istoriografice amintite il ageazd
pe Bossuet, in apropierea Sf. Augustin in privin{a rnodului in care a expus concep}ia cregtin5.,
catolicd, aslrpra istoriei.

Istoriografia de partid a apdrut ca LI1l rcztllat firesc a modificdriior produse in sec.

social-politic, in Anglia. Un ro1 esenlial pentru plomovarea noii direclii
istoriografice, l-a avut aparilia primelor partide politice rnoderne, apdrute in Anglia dupd
revolulia burghezd (1642-1649). Politicienii au sim{it atunci, nevoia acutd de autorizare a
programelor lor prin apelul la istorie. La rAndul ior, istoricii au fost tenta{i sd transpuna fie ia

XVII in plan

comandi, fie benevol, faptele politice ale vremii in cadrr-rl istoliei.

Cel mai important istoliograf de partid a fost Iordul Clarendon (1609-1614). Acesta a
avut funcfia de cancelar in prirnii ani ai Restaura{iei. El a scrts Istoria rdzboirrltLi civil, o primi
incercare englezd de analizii a revoluliei. Antorul nu a trddat in nici Ltli nrornent, atitudinea sa
profund regalistd, declardndr-r-se Lln partt.zan al formei rnonarhice, chiar dacd a considerat
institufia parlamentului o necesitate in evolulia societdlii. Revolr-rlia englezd a fost pentnr
Clarendon, un accident qi nu o etapd rezultatd din contradicliile societdtii engleze.
La rAtndul sdu, scolianul Gilbert Burnet (1643-1715) a accentuat tendinla partidistd in
plan istoriografic, poate mai mult decAt a fdcut-o 1ordu1 Clarendon prin atitudinea sa regalist5. tn
acest sens, se regdsegte Istoria contenxporond scnsd de autor (care a scris de asemenea qi o
Istorie a reforntdrii bi,sericii engleze), un fidel reprezentant al wiggilor care a demonstrat c6t de
simplu se pot modifica convingerile, in raport cr-t conjuncturile politice.

35

VI.SECOLT]L AL XWil-LEA II{ ISTORIOGRAFIE: ILUMINISMUL

E(IROZEAX; rn{siTURI GENERALE $I PARTICLTLARITITI iX CAWTYUL, ESTUL
$I SUD-ESTUL EUROPEI.

Importanla veacr:1r:i al XVIII-1ea pentru cultura universald, constituie astdzi o notorietate

unanim recunoscutf, de specialiqti. Dr-rpa cutl considera Paul Hazard,,incep6nd din 1715, s-a
produs un fenomen de difuziune culturald fErE precedent. Ceea ce cregtea in umbrd, s-a dezvoltat
l-a lumin[; ceea ce era specula]ia c6torva spirite lare. a clrprins mullimea; ceea ce era tin-rid a
clevenit provocant. Moqtenitori impovdrali, antichitatea, evnl n-rediu. Renagterea apasd asupra
noastr6; insd noi suntem descendenfii direc{i ai sec. al-XVIII-1ea".
Acest secol a fost cunoscut sub numele de veactil luminilor gi a adus, indiscutabil,
muta{ii fundamentale in plan ideatic, practic, in toate domeniile activitdtrii Lllrlane.
A fost vorba rnai intAi de toate cle o noui miqcate filosoficd qi cttlturald care s-a irnpus
atunci in spiritualitatea european[ prin operele geniilol Voltaire, Descartes, Montesquieu, J. J.
Rousseau care tindeau sE schimbe deopotrivd vechiile conceplii despre lume, dar qi structurile
societdlii.
Nor-ra clireclie

a fost o reac{ie fa{a de doctrina incliistatd,

absolutist-ecleziasticd 9i
promova principiul dominant al raliunii Lrmane cdutAnd sd inldture raciile sociale din calea
inspAndirii cr:noqtinlelor qtiinlifice, din calea culturii, identificatd cu lumina.
Lumina, sau mai exact luminile ,,pel1trll cd - aqa cutn scria P. Hazard - nu el"a vorba de o
singurd tazd, ct de un fascicol care se proiecta asupra marilor mase de umbrd, care acopereau
p[mAntul".
,,Ce este Ilgminismul ?"- s-a intrebat qi Imanuel Kant, cAnd in vremuri revolute a
considerat potrivit sd facd rln examen retrospectiv de conqtiin![. El a rdspuns c5, Iluminismttl a
fost pentru om, expresia voinlei de a ieqi din copilalia sa. Omul, in conceplia lui Kant, in epocile
precedente, 1dmisese sub tutel6, aceasta datotAndu-se gregelii saie fundamentale, 9i anttme: nu
ur.,r"ra clrajul sd se serveascd de raliturea 1ui; intotdeaulla avllsese nevoie de o poruncd
exterioard. Acum ins[, omul recievenise st[pAn pe sine, incepuse sd gAndeascd plin e1 insuqi;
Sapere audi (fndrdzneSte Si cunocrste) - acesta ela indemnttl, cate completa in mod fericit anticul
Gnoti se auton (Cutnoaste-te pe tine insuli).
i(ant condamna lenea qi laqitatea care determinase aiAtea secole ilttllimea de spirite sd
rdmdnd.minote, intreaga ior via!5'
Istoriogr-afia european[ s-a dezvoltat, agadar, sub influenla ideilor promovate de spiritul
ralionaiist. Ralionalismul a oferit istoriografiei, sensul noii dezvoltdri iar atitudinea fald de
clorneniul istorei a fost impris[ chiar de intemeietorul siu, Ren6 Descartes. indoictla a devenit
conceptul cheie, faliL de surse, fald de fapte, fa[d. de interpretdrile istorice de pAnI atunci. Pentru
ralionaligti, inter.esul savantului, trebuia sd se centreze asllpra a ceea ce este permanent sau etern
iri evoluiia umanitdlii. Certitudinect putea deveni cu uqurin{6 incertitudine, in misura in care
inclemnuiile ralionaliste se reghseau in cadrele rigide a1e societilii. Cei mai mulli istorici au
tratat istoria ornenirii in integlalitatea sa, incercAnd s[ explice 1egile care au gllvernat evolutia
societ6!ii.
Un precursor gi totodat[ un prim deschizdtor a1 tendin]ei istoriografice rafionaliste
fratlceze,poate fi consiclerat Pierre Bayle (1647-1706), ar-rtor al r"rnui Diclionar istoric si critic.
El a folosit din plir-r spiritul critic modem, manifestAndrL-se lerm inpotliva dogmelor qi
36

autodtAtrilor stabilite gi ainleles cAt de importante sunt realitdlile dernonstrabile, bazate pe fapte
qi dovezi arLtentice.
Totugi, fondatorul incontestabil al istoriografiei la{ionaliste franceze, rdmAne Francois-

Marie Arouet zis Voltaire (1694-1778), istot'ic, fiiosof gi scriitor, cea mai importantd
personalitate culturald a veacolului a1 XVIII-lea" A avnt o viald zbuciumatd, cum pr-rlini dintre
istoricii lumii s-ar putea 16tida: inchis de dou[ ori la Bastilia, exilat in Anglia, ratdciind pe
domeniul de la Cirei irr Lorena, a1 marcirizei de Chatellet, poposind la Potsdarrl, la curtea regelui
Prusiei Freder:ic cel Mare qi in sfhrgit acasi la castehtl aflat pe domeniul sdu de la Ferney.
Voltaire atratat mai int6.i istoria intr'-o folmd romanlat epopeicS, scriind in 1723lucrarea
Henriada, referitoare la domnia lui Henric iV. Trebuie sillrs c5, prima monografie autentic
istorica scrisd de Voltair"e, a fost Isloricr lui Carol ,tr7d considelatd de exegelii opelei sale, un
monrent de tranzi\ie de la maniera tradiJioirald la cea rationalist5. Raliorraiismul istoriografic, in
deplindtatea exprimdrii sa1e, poate fi cu uqurinld constatat, insd in lilcrarea Secolul lui Ludo:;ic
XIV la care a lucrat aproape 20 ani qi care reprezint[ pentru mul]i cercetdtori prima carte
modemd de istorie. Pentru intAia oard, tttmttltosul autor, realtza un tablor-r aproape complet al
unei epoci in care se regdseau deopotrivd, politice gi rdzboaie, vie{ile monarhuiui qi ale curlii
regale, ploblemela administraliei intet'ne, economoia gi societatea, via{a culturald etc. Voltaire
realiza, astfel, primr-il pas in istoria modernd, spre istoria civiiizaliei.
O alta oper'6 importantd a lui Voltaire, in care qi-a expus plactic cor-icep{ia filosoficd cel
consacrase a fost Eseu asupra^moravurilor Si spiritul naliunilor. Lucrarea s-a vrut o incercare
teoreticd de istorie univelsald. In ea apare pentru prima oar6 gi termenul de filosofia istoriei, prin

care automl inlelegea istoricr spiritului unlrln, istolia civilizaliilor, explicate pe baze
ralionale.Voltaire a acordat un rol important in analiza pe care o face societdlii, vielii
intelectuale, condiliilor mateliale, mentalitdlii diferitelor epoci qi popoai'e depaqind in esen{d,
viziunea consacratd, europocentristi. Astfel, in mai multe capitole, e1 se opregte aslrpra !6ri1or gi
popoarelor din Asia, Afiica sau America.
A rnai scris o Schitit a secolului lui Ludovic W, Istoria parlantentz.tltti din Paris qr Istoria
Rttsiei sub Petru cel Mare, o lucrare comandatd de curtea rusf,, tarul fiind prezentat lumii ca
rnodel al monarhului lurninat.
Despre Voltaire se poate spune ci a revolulionat conceplia asupra istoriei. El considera
cd evoiulia omenirii esta determinatd de caltze obiective, identificate in climat, gllvern qi religie.
A acordat urt roi primordial persoiralitSlilor in facerea istoriei, opera sa fiind o dovadd in aceast6
direclie.
in privinla metodei istorice, Voitaire a subliniat necesitatea unei bune gi variate
documentatrii. El a inleles necesitatea unei istorii c6t mai complete, centrate pe studiul societdlii
qi culturii. Opera sa a fost consideratd, din acest motiv, piatra de hotar pentrlt cercetarea istoricd
europeand din secolul luminilor.
Charles de Secondat, baron de Montesquieu (1689-1755), fi1osof, jurist gi istoric
francez. A avut funclii importante in rnagistratura Fran{ei.
Ca istoric, a scris lucrarea Consideralii asupra cauzelor mdririi Si decitderii roruanilor,
in care a cdutal sd demonstrcze ideea cd un legim despotic, olicare ar fi acesta, este sortit
eqecului qi este antiprogresiv. Din aceast5" perspectivS, ttlulai prin libertale se poate realiza
progresul unei societali.
Fundamentald a fost lucrarea Spiritul legilor in care a studiat originea gi dezvoltarea
institr-r{iiior politice qi legi1or, cuprinzdnd qi incursiuni de istorie sociala qi econornic[. Autorul a
considerat cd fenomenele politice qi sociale au o evolu{ie obiectivd, identificdird o anumit[
31

legitate i1 istorie care deosebeqte, in fapt, popoalele gi civiliza{ii1e. Pentru Montesquieu, factorii
cleterminan{i in istorie erau in priniul rdnd clima qi solul, e1 reh-rAnd astfel, conceplia lui Jean
Bodin.
in privinla rnoduiui de guveranare, Montesqttieu a identificat ir-r istorie existenla a trei
forme consacrate : r eptt b I i c a n d, n t o nctr h i c ir qi cl e s:p o t i c ci.
Cildtorind o v1'eme in Anglia, in care a stat doi ani, dar Ei iu aite lari a1e Er:ropei,
Montesquieu qi-a manifestat admira{ia pentnt monarhia constitulionald englez6.
Un spirit erudit prin excelen{d, el a avut meritril de a fi ?ncercat stabilirea unor
coordonate noi istoriei, ca qtiinla a societaJii pe o teorie deter:r-nir-iisti.
il1 a1t istoric al secolului lur.ninilor, a fost Marie-Jean Condorcet (1743-1794). A fost
deopotrivd qi filosof, econorrist, matematician qi om politic, indeplinind la un moment dat
fulclia de preqedinte al Adun[rii Legislative a Fran]ei, apoi deputat in tirnpul Conven{iei, arestat
ulterior gi sinucis in inchisoare.
Opera sa, Schlii ct unrti tcrblotr istoric al progres'elor spiritulai uman apdrr:t[ in 1793, a
fost considerat[ de istoricul George Lefebvre ,,testamelttul sec. XVIII qi a gAndirii ra]iona1iste".
Condorcet a inle1es evolulia umanithlii ca un p1'og1'es contintttt pe drumul civilizaliei. El
identifica nou[ faze, aX-a urmAnd sd inceaph cu revolu]ia francezd. ConsiderAnd cd existd
legitate in istolie, a ajuns la o viziune optimistd asupra devenirii umane. El vedea instaurarea
unei 1oi ere a libertalii qi chial credea in disparilia inegaiitilii dintre nafiuni 9i clase.
in Anglia, spiritr,rl iluminist a fost ntarcat de personalitatea lui David Hume (17111776), at6t clin punct cle vedere filosofic cAt gi istot'ic. A scris Istoria Angliei cle la invazia lui
Ittlitts Caezar la revolt(ict clin 1688 in 8 voit-tt-ne. $tiinla istoriei a tratat-o intr-un mod
asentfutdtor lLri Vol tai le.
Ca aclversar-hot[rAt

biselicii, a studiat rnai pu{in epoca medievald. oprindr-L-se in mod

judecat
special asupra sec. XVII. Meritul lr-ti }Iun-re, ca fiiosof qi istolic, a fost acela cd a
eieni,renteie explicAndu-lu cauzele gi efectele. De aserlenea, ei a accentuat in mod deosebit
a1

analtzapsihologiei oamenilor, apreciind ci acliunile 1or sunt determinate de pasiuni.

La rAnclul sdu, preotui scolian William Robertson (1721-1793), istoric Ai plofesor' la
facr:ltatea din Edinburg, a ajuns in 1163, istoriograf oficial al Sco{iei.
Adept a1 teoriei istoriei 1ui Voltaire, a ldsat o insemnatd oper[ caracteizatd printr-o
minulioasb qi severa critic[ a izvoarelor,vanatd din punct de vedere tematic gi scrisd intr-un stil
original, viu gi cololat. Sunt cle relinut astfel, lucrdrile: Is'/oricr Sco{iei(pin[ in anul 1603). Islorict
regimului tntpdratului Carol V Si Istot'ict Americii.
A fost un suslindtor a1 reformelor despolilor luminali ai sec. xvIII.
Cel mai important qi rnai apreciat istoric englez al epocii, a fost Edward Gibbon (1731l7g4). A stucliat in lara qi in striin[tate gi a fost influenlat qi el de spiritr-rl ]ui Voltaire.
Impr.esionat cle cele vdzute ?n caldtoria in Italia, a scris Istoricr cleclinului Si a prabusirii
Iniperitiltti Romcrn in 6 volr-ime. LucLalea a fost tradush, apoi, in mai mr-r1te 1imbi. Meritele
cuplinde
acesteia constaLr in foarte buna documentafie, spilitul de sintezd qi claritatea stilului. Ea
IV, a
c1o,6 parli distincte: prima-tlatAncl istoria romand din sec II d.Hr'. pAna la inceputul sec'
doua-ie ia inceputul istoliei bizantrne pAnd la ntoartea impdratului Fleracleios (610-641).

in spirit ralionalist, el a criticat biserica qi a

flindamental a a prabuq

tit

civ iliza\i

i anti ce.

socotit creqtiirismul drept

cauza

qi-a fbcut de asemenea loc, iu cultura peninsulei, Astfel,

Istoria
Pietro Giannone (1676-1748), istoric qi avocat a publicat iu 4 volume o lucrare intitulatd
un istoric
civild a regatultti Neapole. Valoarea acesteia, constd in faptul cd peutru prima dati,

in Italia, spiritul ralionalist

38

italian a tratat detaliat istoria administrafiei, jr-rristpruden{a. inr,Sidmdntul juridic gi ploblemele

constitulionale. El a fost considerat creatorul istoriei dreptulr-ri gi instituliilor. Scopul urn-rdrit de
Giannone, a fost contestarea drepturilor politice ale bisericii catolice gi afirmarea sr-rprernaliei
statului. Afost arestat peutru tridare gi a murit in ?nchisoarea din Torino.
Un alt istoric italian important a lost gi Giambaptista Vico (1668-1744). Cu str-rdii
juridice a devenit rnai ir"rtAi preceptor qi mai apoi. plofesor de retoricd la Universitatea clin
Napoli. Degi a ajuns istoliograf oficial a1 regatr-rlui, a dus o viala modestd, fiind pr:{in cunoscst
de contenrporani. A scris lucrarea Despre in(elepciunecr slrcit:eche s itnlienilor. fdcdnd o prirnd
dovadda erudiliei sale. FuudamentaiS insir riniAne lucrarea $tiinlcr nouii (Principiile tmei Stiinle
noi cu prittire lct ncr(ura comunft a nuliunilor).
Vico a fost convins c[ omul uu poate cunoagte bine. decAt ce el insuqi a cl'eat. Istoria, in
viziunea sa, era fhcutd de oameni, ea singur"d fiind pelfect cogi-roscibild. Istoria a fost definitd ca
o qtiin!6 exactd condusd de legi clare; nu hazardul ci necesitatea strictd determina evolulia
ornenirii. in opinia lui, popoarele lurnii avealr aceeaqi structulb, se ghiclau ch-rpd legi sirnilare gi
urmall aceeagi caie, deoarece uniformitatea gi continuitatea erau trds[turile caracter"istice ale
istoriei. Orice poirot' a urmat o dezvoltare ascendeirtS., trecAncl prin tlei etepe; clivind, eroicd qi
ra{ionald satumand. Ceie tlei etape iriseurnalr Lrlr ciclu compiet r-u-rrr.^it cot'so care pr-itea fi reluat
gi repetat - ricorso. Progresul in conceplia lui Vico, este legat de teoria ciclicd. El creclea cd tot
ce marclreazd. evolulia omenirii inseamnl istorie, motiv pentm carc a studiat cu aten{ie factolii
economici gi sociali, contraclicliile dintle clase, rnitnrile, tradiliiie etc.
Promov6nd icleea evoluliei organice a omenirii, Vico a prefalat maniera romanticd a
secolului urmdtor.
Istoriogralia germand din sec. XVIII, a fost sr-rs{inutd de autoritdli, unele chiar
practic6nd-o. Regele Prusiei, Frederic Il (1712-1786) a fbst autorul Memoriilor pentru a s.eryi
istoriei casei de Brandentburg (1415-1140), Is'toria tintltultri nteu, Istoria rdzboittltri cle Sapte
ani, fuIernorii incepdnd de la pocea de la Llubet'tsburg. Beneficiind de funclia sa trlentrlr
cunoagtelea evenimentelol, Fredelic a abordat de cele mai mnlte ori, cauzele profunde ale
acestora, indreptAndr-r- s e as Llpra c e lor imecli ate.
Johannes von Muller (1752-1809), originar clin Elve{ia, dar a fost considerat multd
vleme, cel mai mare istolic gernlan, tr[ind cea mai mare parte a vielii ia Cassel, Mainz, Viena qi
In 1807, s-a aflat in seniciul impdratului Napoleon, frincl numit de regeie Jerorne
Prusia.
al Westfaliei intr-o inaltA funclie de stat. Preocupat de ideea luptei pentru libeltate, a scris istorie
in spirit pur sentirnental, prefigurAnd prin pasiunile sale romantismul.
Principala sa lucrare a fost Istorict Elveliei, in 5 volume conceput5" ca o epopee a
liberlalii. Dupd moaltea sa, i s-a publicat gi o istorie universald, in 3 volule intitr-rlatd
Dor,tdzecisipatru de cdrli de istorie.
Joachim J. Winkelm an (1717-1768), istor"ic german cale a tlEit mLrltfl vreme in Italia qi
care a scris prima istorie a artei antice in adevdratul sens al cr-rvAntului, depdgind tradilionala
istorie a artigtilor care reptezenta o simpld succesiune de biografii (Giorgio Vasari-1511-1574,
a scris Viala celebrilor pictori, sculptori Si cu'hitecli). Lucrarea sa intituiati Is'toria artei cuttice a
fost precedatE insf,, de publicarea alteia intitr"rlatd Cugetdri cu ltr"ivire lct intitarea operelor
greceSti.

Pentru Winkelman, arta era prodnsul civiliza{iei totale dintr-o epocd., iar evolr"rlia ei,
apdrea supus[ Iegilol generale ale societdfii. El a irraginat dezvoltarea organicd gi legdtura
geneticd, in plan istoric intre etapele artistice ale omenirii.
39

Despre ecoul pe care l-a avut in Europa opera sa, alr scrls r"Illmeroase personalitdli.
Astfel, Lessing declara in mornentul apariliei lucrdrii sale c5: ,.Nu indrdznesc sd mai fac nici un
pas p6nd nu citesc aceastd oper6". La rAr-rdul sEu, Herder, aprecia cd ela necesar
,,geniul nobil,
temerar, geniul lui Winkelman, pentru a indrdzni doar cn g6ndul o asemellea operd, cu at6t mai
mult pentru a incerca infhptuirea ei".
Winkelman l1u s-a putut bucura de succesele sale, fiincl asasinat cle un oal.ecare
Francesco Arcangeli, care il insofise intr-o c5"l5torie qi cdruia savantul fbcuse gregeala sdi spu,i
c5,la Viena, impdrdteasa Maria Tercza ii ddruise cAteva medalii cle aur qi argint. Nu irnpliniie 51
de ani.

Justus Moser (1720-1794), istoric geman preocupat ;i de probleniele juriclice ale

evoltrliei r-rmairitdlii. A scris Isloria Osnabruck in 2 volr:me, o istolie local[ in care a tratat
evolr-ifia ora$uiui pAni in anul 1256. Mai pulin inflr-ien{at de ralionalismul fiancez, Moser a fost
atras mai degrabd de curentul romantic in devenire. Meritul sdu incontestabil este acela cle a fi
incercat o afiallzd. pertinentd asripra istoriei constitu{ionale qi administrative eviclen}iind totoclatd
legdturiie dintre organizarea economicd qi cea politica a unui llol)or.

Preocupiri iluministe pentru filosofia istoriei

Ultimele decenii ale secolului XVIII, a cttnoscLrt in Gemrania migcarea cultr.u-ald Sttrr.yt
ttnd Drang (Furtunci Si avdnt).Influenlatd in parte de Rousseau, fiind de esenfd preromanticd, ea
s-a ridicat impotriva ralionalismului sec, manifbstAnd o prefr-rire plofunda pentru popor qi
crea{iile sale.

mai de seamd. reptezentant a1 noii grupili, a fost Friederich Schiller (1759-1805),

poet, dramaturg qi istor"ic, care prin sclierile sale a anticipat tendinJele istoriografiei romantice.
Dintre lucrdlile cele mai importante ale sale. amintim: Ce e,ste Si care e s,copurl istoriei
universale, Istoria descdtuSdrii fdrilor de Jos rennite de sub stdpdnirea spcrniold, Istoria
rdzboiului de treizeci de ani. Autorul a trataL istoria dintr-o pelspectiv[ sentimentald, dovedilcl
,,un sentiment cilduros pentru ilmanitate qi pentru demnitatea omului". Opera sa istoricd,
alc[tuit5 fdrd o documenta{ie riguroasf,. a prefigurat romantismul, exercit6nc] o r-eald influen}d
Ce1

aslrpra acestuia.

Teoletician al curentultti Slunn und Drang, Johann Gottfried Herder (.1744-1803),

filosof, critic litelar qi scriitor german, a fbst cei nai de seamd reprezentant al perioaclei de
trecere de 1a lalionalisrn 1a romantism. A fost elev a lui Kant, de la care a preluat ideea uniti{ii
tuturor faptelor istorice qi a evoluliei continue.
LucrS.rile lui Roussear-r (prin admiralia fa{h c1e starea natnrald a lucrudlor sau combaterea
despotismului), ale lui Voltaire (spir:itu1 popoalelor'), san ale lr-ri Montesquierl (influenfarea
istoriei de clirna qi so1) qi-ari pus amprenta asupra operei lr,ii Herder, care a pLls accentgl pe
spiritul nalional al fiecdrui popor.
Herder a scris ltna dintre primele sinteze despre istolia civilizaliei mondiale, intitulata
Idei asuprafilosofiei istoriei annanitdlii, in 4 volume. E1 a lansat ideea individualitdlii fiec5.r1i
popor, determinatd de factori interiori, de unde delivi qi originalitatea organicd qi modul propriu
de afirmare, ai acestuia.

in viziunea ltii I-lerder, istoda umand este

caracterizatd. printr-o evolulie ascendentd, in

joacd
care forlele constructive
un ro1 impoltant, echilibrr-rl, armonia gi ra{iunea, triumfdnd. A
considerat poeziile populare - arhiva popoarelor, relevdndu-i forla regeneratoare a acesteia
pentru aftmarea naliunii, care in conceplia sa, nu era decAt un pas spre untanitate.

40