PROBLEME DE DIAGNOSTIC SI

TRATAMENT IN PEDIATRIE

Prof. dr. Doina Anca Pleşca

FEBRA
Febra: temperatură mai mare de 38ºC sau
100,5ºF (Normal 37ºC sau 98,6ºF)

motiv principal de consultaţie pediatrică

apare datorită ruperii echilibrului dintre

termogeneză şi termoliză

Homeostazia febrei este sub control hipotalamic

Se disting:
febra ca simptom unic sau în asociere
cu alte semne/simptome
febră acută
• de scurtă durată (2-4 zile) sau
• de durată medie (5-7 zile)
febră prelungită (peste 10-15 zile)
Febra acută apare cel mai frecvent în:
• afecţiuni din sfera ORL (faringite, faringo-amigdalite,
sinuzite, otite, etc.)

• afecţiuni din sfera pulmonară

• infecţii urinare
• infecţii digestive
• boli infecţioase (rujeolă, rubeolă, scarlatină, megaleritemul
infecţios, exantemul subit, etc.)
Febra prelungită apare în:
infecţii (50%)

boli de colagen (15%)

neoplazii (7%)

boli inflamatorii intestinale (4%)

alte cauze (12%)

 Managementul febrei acute

În cazul febrei acute, în context de urgenţă, în

special la sugar, trebuie urmărite 5 obiective:
confirmarea febrei (prin luarea t˚ la sugar pe
cale rectală)
aprecierea toleranţei la febră a sugarului
identificarea eventualelor complicaţii
corectarea cauzei febrei
instituirea unei terapii adecvate
Managementul febrei acute

1. Confirmarea febrei
-Prin luarea corectă a t˚ rectale
-Schematic se disting:
– febră moderată:
moderată 37˚7-38˚5 C
– febră crescută:
crescută 38˚5-40˚ C
– hipertermie:
ipertermie >40˚C
 Managementul febrei acute
2. Toleranţa la febră se evaluează după:

aspectul copilului
comportamentul său
starea hemodinamică
 Managementul febrei acute
2. Toleranţa la febră
Toleranţă “bună” Toleranţă “rea”

Facies Vultuos Paloare

Ochi strălucitori Cianoză periorală
Conştienţă Normală Somnolenţă

Ţipăt Viguros Plângăreţ

Tegumente Eritroză Marmorate

Calde Extremităţi reci
Timp de Imediat Alungit >3 sec
recolorare
 Managementul febrei acute

3. Identificarea complicaţiilor
• Este în general uşoară

• Complicaţiile sunt frecvent contemporane

cu ascensiunea termică brutală şi
importantă
 Complicaţiile febrei crescute
Convulsii febrile Deshidratare Hipertermie majoră

Frecvenţă 5% din copiii sub 5 ani Rară Foarte rară

Ascensiune Brutală Rapidă Rapidă

termică Majorată de t˚ mediului, îmbrăcăminte, Majorată de t˚ mediului,
pierderi hidrice necontrolate îmbrăcăminte, pierderi
hidrice necontrolate

Caracteristici Crize tonico-clonice  Deshidratare intracelulară Colaps cu afectare

sau clonice (coup de chaleur)  cerebrală
• scurte − sete  hepatică
• bilaterale − limbă uscată  renală
• izolate  Deshidratare extracelulară  musculară
(diaree)
− pliu cutanat persistent
− FA deprimată
− scădere în greutate

Gravitate Durata >30 min Colaps Afectare cerebrală

Deficit postcritic
4. Identificarea cauzei
• Interogatoriul părinţilor/anamneza
− caracteristicile febrei: ora de debut, nivelul
t˚, alura evolutivă, toleranţa
− semnele/simptomele asociate: coriză, tuse,
anorexie, diaree, vărsături, disurie,
polakiurie, etc.
− tratamente primite (AB, antitermice)
− eventualitatea unei vaccinări recente
• Examenul clinic
• Investigaţii de primă intenţie
5. Atitudinea terapeutică
Iniţial -chiar înainte de stabilirea etiologiei care a
produs febra:
– corectarea eventualelor tulburări metabolice
(deshidratare), semne de insuficienţă
respiratorie, etc.
– repaus la pat
– t˚ camerei 18-20˚C
– îmbrăcăminte uşoară
– hidratare largă
5. Atitudinea terapeutică

Se va asigura o raţie alimentară

corespunzătoare vârstei şi greutăţii
copilului, cu un minimum proteic de cel
puţin 1g proteine/kg/zi
5. Atitudinea terapeutică
Combaterea febrei prin:
• metode fizice
• loţiuni generale cu apă călduţă
• baie progresiv răcită (se începe cu 2˚C sub
temperatura corpului şi se scade progresiv,
în 4-5 minute pâna la 36˚C)
• în primele ore şi la copiii peste 5-6 ani:
împachetări generale (t˚ apei 36-38˚C, 10-
15 minute)
5. Atitudinea terapeutică

Antitermice:
sunt necesare când t˚ depăşeşte 38˚C
în practica pediatrică se utilizează
paracetamol :15 mg/kg/doză, max. 60mg/kg/zi
ibuprofen : 10-20 mg/kg/zi
acidul acetilsalicilic după vârsta de 12 ani
 PRECAUTII-MEDICATIE
ANTIPIRETICA
CONTRAINDICATII PARACETAMOL AINS ASPIRINA

• Hipersensibilitate • Hipersensibilitate • Antecedente alergice

• Insuficienţă hepato- • Erupţii cutanate • Astm
celulară la supradozaj • Astm indus de AINS • Ulcer G-D
• Anafilaxie • Insuficienţă hepatică
• IRA • Insuficienă cardiacă
• Ulcer G-D • Risc hemoragic
• Insuficienţă hepatica
severa
• Insuficienţă cardiacă
• LES

PRECAUTII SPECIALE • Varicelă • Viroze

• Diaree • Varicela
• Vărsături • Gripa
• Deshidratare (I.R. • Sindrom REYE
functionala)

“PARACETAMOL  RAPORT BENEFICIU/RISC” – AFSSAPS, 4 IANUARIE 2005

Prevenirea CF

• În cazul în care febra este peste 38,5˚C,

precum şi la copiii cu antecedente de CF se
va administra Diazepam/Desitine
intrarectal 5 mg pentru copil sub 18 luni şi
10 mg peste această vârstă, cu repetare
după 12 ore
 În situaţia când febra nu cedează în
12-24 ore la antitermice şi măsurile
asociate (citate) si când se asociază:
– manifestări de tipul deshidratării
– apariţia de erupţii cutanate
– prezenţa tulburărilor digestive, pulmonare,
neurologice

se recomandă reexaminarea copilului de medicul

de familie şi internarea în spital
TUSEA
 TUSEA SI SĂNĂTATEA PUBLICĂ

Motiv de prezentare la medic: 30-50% ( 49%B,

58%F, 80% copii – 93% pediatri, 9% pneumolog)
În Anglia, tusea în absenţa unei infecţii, are o
prevalenţă de 28,7% la băieţi şi de 30,3% la fete;
Cost terapeutic anual > 1mild. $ in SUA
Handicap social (45%)
Conflicte cu anturajul (teama de contagiozitate),
implicatii psiho- afective
 TUSEA
SIMPTOM EVOCATOR SUFERINTEI RESPIRATORII (reactie
inflamatorie globala a C.R.)

MECANISM DE APARARE

CRITERIU DEFINITORIU IN DIAGNOSTIC POZITIV DIN

UNELE ENTITATI

ESTE UN SIMPTOM CARE NU TREBUIE SUBESTIMAT

COMPONENTELE REFLEXULUI DE TUSE

Centri corticali şi subcorticali

Cortex cerebral Căi eferente

Centrul tusei
Nv. Vag
Nv. Frenic
Nv. Motor spinal
Căile aferente

Nv. trigemen Laringe

Nv. glosofaringian
Nv. vag Diafragm
Nv. frenic MM.intercostali
 CLASIFICARE
1. După durată
IRWIN & MADISON (2001)
- acută: durată mai mică de 3 săptămâni
- subacută: 3-8 săptămâni
- cronică: peste 8 săptămâni
TUSEA - ETIOLOGIE EVOCATI CAUZA CEA MAI FRECVENTA

CAUZE FRECVENTE CAUZE RARE

INFLAMATIA PLURIETIOLOGICA !!! •TBC
• infectii virale superioare •Corpi straini – otici, laringieni, pulmonari
• tuse reziduala ( sindrom post •Malformatii ( pulm., vasc.)
infectios) •Boala interstitiala pulm.
-viral (post bronsiolitic) •Aspiratie recurenta
-bacterian (My.P.,Ch.Th,Ch.Pn, •Tumorala (compresiva)
B.P.) •Inf. oportuniste ( imunosupresie)
-micotic •Cardiaca (Malf., Decompensari)
• Pneumonii – pleurezii •Mucoviscidoza
• “Post nasal drip” •Bronsectazia
• Otite •Sindrom de hiperventilatie
• Hiperreactivitate bronsica – non astm •Iatrogena ( prop, steroizi topici,
• Astm bronsic metotrexat)
• Rinite alergice ( sinuzite, etc) •Interv. Chirurgicala (atrezie esofag,
• Reflux gastro – esofagian hidrocefalie, M.C.C)
• Esofagita! •Malf. Diafragm
• Psihogena •Chist hidatic
• Astm bronsic monosimptomatic
• IPLV ( siflaj recurent)
• Bronsite cronice

Elizabeth B. Philip, Alabama 1997, Irwin, Curley, Consensus, 2000, Gislason T., CHEST, 2002
TUSEA - ETIOLOGIE EVOCATI CAUZA CEA MAI FRECVENTA
2

• 80% CAUZE IZOLATE

MUCOV + INF

ASOCIERI CLASICE IMUNODEF + INF

MALF + INF
• 20% CAUZE ASOCIATE
(62% duble, 38% triple)
TBC + HIV, etc.

ASOCIERI RECENT ASTM + RGE

INVOCATE
REFLUX + ALERGIE

Elizabeth B. Philip, Alabama 1997, Irwin, Curley, Consensus, 2000, Gislason T., CHEST, 2006
 CAUZE DE TUSE CRONICĂ (1)

1. Anomalii congenitale:
- Legate de căile aerifere/esofag
- Laringotraheomalacia
- Malformaţii bronhopulmonare
- Tumori mediastinale congenitale
- MCC cu IC congestivă
2. Tuse infecţioasă sau postinfecţioasă
- Infecţii virale recurente
- Infecţie cu Chlamydia, Bordetella pertusis, Mycoplasma
- Infecţie granulomatoasă (infecţie fungică)
- Boli pulmonare supurative (FKP, corpi străini, disfuncţie ciliară)
- Imunodeficienţe (primare, secundare)
3. Astm
4. Rinite
- alergice
- rinosinuzite
- rinite vasomotorii
 CAUZE DE TUSE CRONICĂ (2)

5. Reflux gastroesofagian
6. Disfuncţia corzilor vocale
7. Aspiraţie (de substanţe fluide)
8. Corpi străini aspiraţi
9. Iritaţie fizică şi chimică
- fumat pasiv, activ
- fum de la foc,
- praf, substanţe volatile, umezeală,
10. Tusea psihogenă
11. Tusea habituală
(Henry Milgrom, 2003)
 EVALUAREA TUSEI

• Anamneză
• Mediul de viaţă
• Examen clinic
• Investigaţii paraclinice
 ANAMNEZĂ -1

• Debutul şi durata tusei pentru a preciza dacă este

acută, subacută sau cronică;
• Vârsta de debut;
• Caracterul tusei: uscată, iritativă, productivă
(bronhoree, hemoptizie), paroxistică, răguşită, aspră,
lătrătoare, etc.
• Momentul apatiţiei (diurn, nocturn, în poziţie culcat, la
alimentaţia cu biberonul,etc.)
• Simptomele de însoţire
• Circumstanţe de apariţie şi factorii declanşatori
• Triggers (efort
( fizic, aer rece, râs, plâns, modificări ale
vremii/ diferite sezoane, etc.)
 ANAMNEZĂ -2

• Antecedente particulare:
particulare
- prematuritate
- probleme de alimentaţie în perioada de sugar
- malformaţii (cardiace, pulmonare, tuburari
digestive nasofaringiene)
- bronşiolite, atopie, eczeme
• Mediul în care locuieşte, colectivitate, boli
infecţioase declanşate de anturaj
• Eficacitatea unui tratament
 MEDIUL DE VIAŢĂ

• Mediul urban/rural
• Prezenţa animalelor de casă
• Fum, cherosen, gaz
• Aeroalergeni
• Expunere la coloranţi/aditivi alimentari
 EXAMENUL CLINIC

• Retard statural şi/sau ponderal

• Facies particular (adenoidian, dismorfic,
etc)
• Prezenţa deformărilor toracice
• Cianoză
• Hipocratism digital
• Semne de atopie (piele uscată, eczemă )
EVALUAREA PARACLINICĂ A TUSEI CRONICE

TEST INDICAŢIE

Radiografie cardio-pulmonară Tuse cronică inexplicabilă la orice vârstă

Teste funcţionale respiratorii Rezultatele radiografiei cardio-pulmonare

(înainte şi după bronhodilatator) nu sunt concludente si copilul este mai
mare de 5 ani
Test de provocare bronşică Rezultatele testelor funcţionale respiratorii
sunt normale iar copilul este mai mare de 5
ani
Teste functionale respiratorii la Tuse cronică sau wheezing la copii mai mici
copilul mic (disponibilitate de 3 ani
limitată )
Testul sudorii
Tranzit baritat
Bronhoscopie flexibila
IDR cu 2U de PPD
Radiografie/TC de sinusuri
Examen sputa (coloraţie Gram, Tuse productivă la orice vârstă
coloratie AFB, culturi)
Infecţii respiratorii recurente, mai mult de 2
episoade de pneumonie intr-un an, creştere
staturoponderală nesatisfăcătoare,
pansinuzită, degete hipocratice
Tuse striduloasă la copii, arc aortic drept
vizibil pe radiografia cardio-pulmonară,
suspiciunea de RGE
Suspiciune aspiraţie de corpi străini, tuse
inexplicabilă cu modificări pe radiografia
cardio-pulmonară
Scădere în greutate, febră recurentă,
transpiraţii nocturne, modificări pe radiografia
cardio-pulmonară, istoric de expunere la
tuberculoză
Tuse predominant nocturnă, rinoree care
durează de mai mult de 7 zile, sensibilitate
facială
 Factori
anorma

Obstr
căilor
Guidelines for Evaluating Chronic Couch in Pediatrics, CHEST, 2006
 TUSEA INTENSA COMPLICATII GRAVE

• Sindrom de dezhidratare
METABOLICE • Hipoxie – Hipercapnie
• Citoliza musculara ( TGP, CPK )

CEREBRALE •Convulsii

• ictus laringian
RESPIRATORII • pneumotorax
• pneumomediastin

•sincopa tusigena
CARDIACE •bloc atrio – ventricular

ELIZABETH B. PHILIP, Alabama 1997, Irwin, Curley, Consensus, 2000, Gislason T., CHEST,
2002
 TUSEA INTENSA COMPLICATII GRAVE

• Reflux gastro esofagian

DIGESTIVE • Esofagita
• Volvulus

VASCULARE •Epistaxis masiv

•Hemoragii cerebrala (in insuf. hepatica)

MUSCULARE • tenosinovite
• rupturi musculare

SCHELETALE •Fracturi costale

URINARE •incontinenta

ELIZABETH B. PHILIP, Alabama 1997, Irwin, Curley, Consensus, 2000, Gislason T., CHEST,
2002
 TUSEA - TRATAMENT

• Cel mai eficace tratament este cel al cauzei si nu al simptomului

• Antibioticele nu influenteaza evolutia tusei decit in context etiologic
specific (My.P)
• Tusea productiva nu trebuie inhibata !
• Nu se asociaza antitusive cu fluidifiante
• Tusea sugarului nu se trateaza

TRATAMENTUL SIMPTOMATIC AL TUSEI ARE MARE IMPORTANTA

⇒ AMELIOREAZA CALITATEA VIETII

⇒ EVITA COMPLICATIILE LEGATE DE SIMPTOM

 INDICAŢIILE/CONTRAINDICAŢIILE
ANTITUSIVELOR -1

1. Indicaţii
- Anamneză/ex. clinic tratament etiologic
trat. al tusei
- În lipsa unei etiologii, tratamentul simptomatic
este indicat dacă tusea antrenează insomnie,
vărsături, oboseală
- În infecţiile virale când apare tuse iritativă

TOLERANŢA TUSEI DE CĂTRE PACIENT ESTE

ELEMENTUL CARE DETERMINĂ PRESCRIEREA
ANTITUSIVULUI
 INDICAŢIILE/CONTRAINDICAŢIILE
ANTITUSIVELOR - 2

2. CONTRAINDICAŢII
- Insuficienţa respiratorie
- FKP
- Bronşiectazie
- Astm bronşic
 INDICAŢIILE/CONTRAINDICAŢIILE
ANTITUSIVELOR

Academia Americană de Pediatrie (2006)

- Nu s-au stabilit exact indicaţiile administrării
antitusivelor;
- În cele mai multe afecţiuni ale căilor aeriene
INHIBAREA tusei este hazardantă şi contraindicată;
- Tusea din infecţiile virale este de scurtă durată şi
se tratează cel mai bine cu fluidifiante şi prin
umidifiere;
 Algoritm de evaluare şi tratament în tusea
cronică la copil

Istoric, examen clinic,

examen de spută

NU Semne DA
specifice
anormal Evaluare atentă
Rg pulmoară
Spirometrie
Obstrucţie cu reversibilitate Corticosteroizi inhalatori,
β agonişti
Normal
Spălături nazale, empiric, Răspuns clinic
Corticoizi intranazal, Contiună terapia
Exerciţii respiratoii

Tusea persistă

Corticoterapie inhalatorie empiric Răspuns clinic

şi β -agonişti sau ipratropium Continuă terapia
bromide

Tusea persistă

Pozitiv
Test la Metacolină Corticoizi inhalator
β -agonişti
Normal
 Pozitiv Blocanţi H2, inhibitori
PH - metrie
ai pompei de protoni
Normal

Pozitiv Spălături nazale

TC sinusuri
Corticosteroizi intranazal
Antibiotice
Normal
Anormal
TC pulmonar BRONHOSCOPIE

Evaluare psihosocială
Supresia tusei
Exerciţii respiratorii
DA
Apă de mare
Rinosinuzită Corticosteroizi
Adenoidită intranazal

Wheezing
Corticosteroizi
Cough variant asthma Spirometrie inhalator
β -agonişti
Bronşiolita eozinofilică

Reflux Blocanţi H2
gastroesofagian Inhibitori ai
pompei de
protoni
 Rx pulmonar
Infecţios sau Culturi, serologie
postinfecţios ELISA, PPD, Aspirat
gastric

Sindroame de Urmărirea modului de a se

alimenta
aspiraţie RMN pulmonar
Evaluare radiologică
gastrointestinală
PH-metrie
Bronhoscopie

Rx pulmonar
Sindroame
Evaluare radiologică
compresive gastrointestinală
TC, RMN pulmonar
Cateterism
 Rx pulmonar
Evaluarea sputei
Bronşiectatie CT pulmonar cu rezoluţie
crescută
Evaluare radiologică
gastrointestinală
Evaluare imună
Biopsie ciliară
Bronhoscopie

Rx pulmonar
Cardiac ECG
Ecografie cardiacă
Cateterism
 CEFALEEA

• Termen care defineşte toate acuzele dureroase continue

sau nevralgice, localizate la extermitatea cefalică;
• Afectează aproape orice individ la un moment dat în viaţă;

• Este o problemă de sănătate pentru aproximativ 40% din

populaţie;
• Reprezintă una dintre problemele pentru care copiii sunt
consultaţi de medicul generalist sau de neurolog;
• Este a 5 a problemă de sănătate la copil (59% băieţi, 84% fete
cu vârste cuprinse între 13-18 ani, Zwart J.A., 2004; Hershey AD, Winner
PK, 2005 )
• Reprezintă o importantă "povară“ d.p.d.v. socioeconomic.
 Epidemiologie
• Studii epidemiologice la populaţia şcolară
în Suedia (Bille BS, 1962):
40% dintre copii prezintă un episod de cefalee până
la vârsta de 7 ani şi 75% până la vârsta de 15 ani;
• Studiu canadian (Dooley JM, Gordon KE, Wood EP,
2005):
cefalee odată/săptămână: 26,6% la grupa de vârstă
12 -13 ani şi 31,2% la grupa 14 -15 ani;
• Studiu american (National Headache Fundation.,
Mach 29, 2006)
20% dintre copiii americani au cefalee cronică
 PREVALENŢA CEFALEEI MIGRENOASE ÎN
COPILĂRIE

PREŞCOLAR ŞCOLAR MIC ŞCOLAR MARE

Prevalenţă 1,2-3,2% 4-11% 8-23%

Sex ratio băieţi>fete băieţi = fete fete>băieţi

(Lewis D, Ashwal S, 2004)

PERCEPŢIA DURERII SE MODIFICĂ ÎN FUNCŢIE
DE MAI MULŢI PARAMETRII:
- vârsta pacientului
- experienţele anterioare
- statusul psihologic

SEVERITATEA DURERII NU REPREZINTĂ UN

INDICATOR AL SEVERITĂŢII BOLII
ETIOPATOGENIA CEFALEEI
Teoria vasculară

Teoria neuronală

Teoria trigeminovasculară
 ETIOPATOGENIA CEFALEEI
1) TEORIA VASCULARĂ:
Episoadele de cefalee se produc ca urmare a vasodilataţiei
arterelor intracraniene şi extracraniene apărută reflex la
ischemia cerebrală iniţială. Reducerea diametrelor vasculare
reprezintă un trigger care este responsabil, în primă fază
(faza de vasoconstricţie), de apariţia aurei. Ulterior, ca
răspuns la vasoconstricţie se produce o vasodilataţie care
pare să fie responsabilă de apariţia durerii care marchează
debutul cefaleei. In prezent s-a demonstrat că debutul
cefaleei apare în timpul în care debitul sanghin cortical este
redus deci nu este determinat de vasodilataţie.
Vasodilataţia se poate ameliora cu ajutorul medicamentelor
vasoconstrictoare cum ar fi derivaţii de ergotamină.

(Graham şi Wolff, 1938)

 ETIOPATOGENIA CEFALEEI
2) TEORIA NEURONALĂ
Cefaleea apare ca urmare a unei disfuncţii
primare cerebrale. Este vorba de apariţia unei
unde de depresie corticală care se extinde şi
care este însoţită de o reducere a fluxului
sanghin cerebral. Serotonina (5-hydroxy-
triptamine) poate fi mediatorul cheie în cascada
de evenimente care se succed. În acest sens s-
a demonstrat că utilizarea agoniştilor de
serotonină ameliorează durerea.

( Rubin DH, Suecoff SA, Knupp KG: Headaches in children,

Pediatric Annals, 35(5)345-353, 2006)
3) TEORIA
TRIGEMINOVASCULARĂ:
este o teorie integrată
care derivă din combinaţia
primelor două.
(nervul trigemen realizează
sinapse cu vascularizaţia
cerebrală, cefaleea fiind expresia
interacţiunii dintre nerv şi vasele
de sânge).
sânge)

(Goadsby MA, J. Cerebr.Blood Flow Metab. 19(2): 115-127,1999 )

CLASIFICAREA INTERNAŢIONALĂ
A CEFALEEI elaborată de IHS
(ICHD-II, 2004)

Societatea internaţională pentru cefalee

(IHS) clasifică afecţiunile cefalalgice în
primare şi secundare
 Clasificarea IHS
Cefaleei primare
Migrena
– cu aura
– fără aura
Cefaleea de tip tensiune
– episodică
– cronică
Cefaleea cluster ("în ciorchine“) şi alte dureri
cefalalgice trigeminale autonome;
autonome
Alte cefalei primare:
Sindroame periodice ale copilăriei care sunt precursori ai migrenei
- Varsăturile ciclice
- Migrena abdominală
- Vertij paroxistic benign
Clasificarea IHS
Cefalee secundară
Cefalee atribuită:
– Traumatisme craniene şi/sau
cervicale
– Afecţiuni vasculare
– Afecţiuni intracraniene non-vasculare
– Substanţe administrate sau sevrajul acestora
– Infecţii
– Tulburări ale homeostaziei
– Cefalee sau durere facială asociată cu afecţiuni ale craniului,
gâtului, ochilor, urechilor, sinusurilor, dinţilor, gurii sau
structurilor faciale sau craniene
– Afecţiuni psihiatrice
Nevralgiile craniene şi cause centrale de dureri faciale
Cefalee nespecifică
 CLASIFICARE

5 pattern-uri:
- acut
- acut recurent
- cronic progresiv
- cronic nonprogresiv
- mixt sau cefalee “comorbidă“

(Rothner DA, 1999; Lewis DW, 2002; Forsyth R., Newton R: 2007)
 CEFALEEA ACUTĂ
Caractere generale:
- episod unic, fără istoric similar;
- poate să fie localizat/generalizat,
- poate să fie asociat cu semne/simptome
neurologice sau poate să apară în absenţa
acestora;
- dacă apare într-o afecţiune acută gravă a
copilăriei va fi necesar un diagnostic rapid urmat
de terapie
 CEFALEEA ACUTĂ RECURENTĂ

Caractere generale:
- cefalee periodică care este separată de
perioade libere;
- dacă se asociază cu greaţă, vărsături,
fotofobie, fonofobie: cefalee migrenoasă
 CEFALEE CRONICĂ, PROGRESIVĂ

Caractere generale:
- se agravează din punct de vedere al frecvenţei şi
severităţii;
- progresia este lentă sau rapidă;
- se acompaniază de semne/simptome care produc
HTIC sau boală neurologică progresivă;
- dacă examenul clinic neurologic este anormal:
este vorba de un proces organic
CEFALEE CRONICĂ NEPROGRESIVĂ
- se găseşte sub diferite denumiri
Cefalee de tensiune
Cefalee prin contracturi musculare
Cefalee cronică zilnică
Silberson şi Lipton clasifică această formă:
- cefalee cronică tip tensiune (hemicrania continuă)
- cefalee persistentă cronică zilnică

Caractere generale:
Cea mai frecventă formă clinică
Pacientul prezintă examen clinic normal
Se notează prezenţa unor factori: stress, disfuncţii familiale, medicamente