D-l Goe de I. L.

Caragiale povestire
In dimineata zilei de 10 mai, Domnul Goe, mam-mare, maimita
si tanti Mita se aflau pe peronul din gara orasului, asteptand
trenul spre Bucuresti, pentru ca Goe sa nu ramana din nou
repetent.
Goe este nerabdator sa vina trenul. Mam-mare ii aranjeaza
palaria, unde se afla biletul si il admira, spunandu-i ca ii sta bine
cu costumul de marinel. Tanti Mita o corecteaza, spunand ca se
numeste marinal. Goe la fece proaste si le spune ca se numeste
marinar.
Trenul a venit. Goe, alaturi de cucoane urca in tren. Baiatul
scoate capul pe geam, dar un tanar il indeamna sa nu il scoata.
Goe il porecleste pe tanar urat si apoi scoate si mai tare capul
pana cand palaria i-a zburat.
Dupa un timp, apare si controlorul. Femeile platesc amenda si
mai platesc si un bilet. Mam-mare scoate o bereta si apoi i-o
pune lui Goe pe cap si il saruta. Il saruta si tanti Mita, doar
mama se preface, Goe refuzand sarutul mamei sale. Dar
mamita il ademeneste cu ciocolata si pana la urma mamita a
obtinut sarutul. Apoi, Goe iese pe culoar. DUpa un timp, mammare se duce sa il verifce pe Goe, dar baiatul nicaieri.
Femeile, pan icate au crezut ca Goe a cazut din tren. De la baie
se aud niste zgomote. Cucoanele se duc repede si constata ca
baiatul se blocase in toaleta si numai putea iesi. Vine
controlorul, platesc, si Goe este eliberat.
Dupa cele intamplate, mam-mare ramane si ea pe culoar,
pentru a-l supravegha pe copil. Goe, neastamparat, se suie pe
un geamantan si trage semnalul de alarma, iar trenul se
opreste. Personalul trenului incearca sa gaseasca locul de unde
s-a tras alarma, dar faptasul nu poate fi gasit.
Cucoanele ajunsera in Bucuresti ,iar apoi pleaca cu trasura spre
bulevar.