Drept Fiscal

Consideratii generale
Termenul de funante desemneaza Resursele financiare, activitati ce au ca obiect banii.
O prima clasificare priveste finantele private, raporturile juridice supuse dreptului privat
comercial si finante de stat sau publice guvernate de dreptul financiar si fiscal (ramura de drept).
Evolutia istorica: finantele publice sunt organic legate de aparitia statului caci asigura
resursele sustinerii puterii acestuia.
In perioada moderna poti fi identificate trei etape de evolutie:
a).finantele publice clasice sec 18-20 dominate de doctrina liberala a
noninterventionisMului
b).moderne (primul razb mond-sfar sec 20) Statul a schimbat politica financiar
fiscala adoptand dinptriva filozofia interventionismului, implicandu-se In economie, In in ercarea de
a dirija evolutia acesteia si de a evita crizele economice
c).contemporane: dominate de nevoia de a raspunde la relatiile economice
complexe pe plan national si international;
-constructia bugetara este realizat intr-un proces de conlucrare intre guvern
si parlament
Finantele publice:
a).in sens institutional (modalitatea de exercitare a puterii statului in materie financiara)
b).in sens material (activitate financiara publica)
Acceptiunea fenerala a notiunii: totalitatea mijloacelor banesti care ae afla la dispozitia unui
stat/colectivitati publice locale Si care ii sunt necesare oentru indeplinirea propriilor functii.
In sens juridic finantele publice sunt raporturile sociale cere se nasc,cse desfasoara, se
modifica si se sting in legatura cu constituirea, repartizarea su utilizarea resurselor financiare
publice necesare functionarii si dezvoltarii societatii.
Exista doua reguli fundamentale ale finantelor publice:
-finantele publice sunt in relatii sociale fara echivalent sau contraprestatii
-finantele publice nu sunt supuse rambursarii
Structura finantelor publice cuprinde doua mari componente:
-veniturile publice
-cheltuielile publice
Functiile finantelor publice:
a).functia de repartitie:
-repartitia venitului national
-repartitia secundara (repartitia venitului national pe cheltuieli)
b).functia de control (are ca scop asigurarea legalitatii si cresterea eficientei economice
printr-o mai buna administrare a banului public)

Organismele statale implicate in activitatea financiara:

Activitatea financiara a statului consta in special in realizarea bugetului:
-venituri (impozite 60-70%, cotizatii de asigurari sociale 15-25%)
-cheltuieli (pentru asigurari sociale ~47%, aparare, sanatate, invatamant)
In functie de raportul (balanta) intre venituri si cheltuieli: bugetul poate fi:
-excedentar (venituri mai mari decat cheltuieli)
-deficitar (cheltuieli mai mari decat venituri)
Bugetul deficitar poate fi echilibrat prin imprumuturi si emisiunea de moneda fara
acoperire (in bunuri sau servicii).
Atat bugetul excedentar cat si cel deficitar produc efecte negative. Se considera totusi
ca de preferat este un buget usor deficitar intrucat acesta este de natura a stimula economia.
Prin notiunea de aparat financiar al statului se intelege totalitatea organelor si
institutiilor statului implicate in realizarea si executarea bugetului de stat.
In functie de competenta lor, aceste organe ale statului se clasifica in:
a).organe cu competenta generala:
-Parlamentul
-Guvernul
-consiliile locale
-serviciile publice locale
-ministerele
b).organe cu competenta speciala (acele organe ale statului cu atributii exclusiv in
domeniul finantelor publice si denumite organe fiscale):
-centrale (Curtea de Conturi, Consiliul Fiscal, Garda Financiara, Comitetul National
de Stabilitate)
-locale (directiile generale judetene ale finantelor publice ce au in subordine
administratiile financiare publice munincipale, orasenesti si comunale)
Consiliul Fiscal:
Este alcatuit din 5 membrii cu experienta in politici macroeconomice.
Are ca rol elaborarea politicilor bugetare, evaluarea eficientei exercitiului bugetar si
elaborarea de proiecte legislative in domeniul fiscal.
Ministerul Finantelor aplica strategia Guvernului (programul de guvernare) in domeniul
finantelor publice.
In subordinea Ministerului Finantelor sunt:
-Agentia Nationala de AdministrareFfiscala
-Directiile Generale ale Finantelor Publice Judetene
-Directia Generala a Finantelor Publice a Munincipiului Bucuresti
-Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor
-Comisia de Prognoza

ANAF-ul este institutia publica cu personalitate juridica aflata in subordinea Ministerului

de Finante si care are ca principale obiective:
-colectarea veniturilor bugetului de stat (impozite, taxe, etc.)
-aplicarea legislatiei financiar fiscale
-asistenta contribuabililor pentru mai buna lor informare
Trezoreria Publica:
Reprezinta sistemul unitar si integrat prin care statul asigura efectuarea operatiunilor de
incasari si plati privind fonduri publice, inclusiv cele privind datoria publica si alte operatiuni
financiar fiscale ale statului.
Contul Curent General al trezoreriei de stat functioneaza in cadrul BNR si este descis
in numele ministerului finantelor publice.

Dreptul finantelor publice (notiuni):

Stiinta finantelor publice este acea disciplina ce studiaza atat regulile economice ale
finantelor publice cat si cele de natura juridica.
Dreptul financiar si fiscal priveste insa doar normele juridice ce reglementeaza relatiile
sociale ce se desfasoara in materia exercitiului bugetar.
In literatura de specialitate s-a facut distinctia intre dreptul financiar si cel fiscal.
Dreptul financiar ar reprezenta astfel totalitatea normelor juridice care reglementeaza
relatiile de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor
publice destinate satisfacerii nevoilor socio-economice ale populatiei.
Dreptul fiscal reprezinta totalitatea normelor juridice care reglementeaza modalitatile de
realizare a veniturilor publice primordial din impozite si taxe, dar si din alte forme de prelevare.
Izvoarele dreptului financiar si fiscal:
Exista doua categorii de izvoare:
-generale
-specifice
a).Izvoarele generale: se refera la acele acte normative ce contin, printre altele, si
norme juridice ce reglementeaza relatiile sociale financiar-fiscale. In aceasta categorie mentionam
Constitutia Romaniei care cupridne norme exprese in materia dreptului financiar fiscal (privind

elaborarea, aprobarea si executarea bugetului, controlul anual de executie bugetara, politica fiscala
a statului, etc.).
Legea administratiei publice locale.
b).Izvoarele specifice: privesc acte normative ce contin exclusiv norme juridice privind
relatiile sociale financiar-fiscale.
Pot fi mentionate: legea 500/2002 (legea finantelor publice - are caracter general,
contine principiile generale ale finantelor publice), legea 571/2003 (legea privind codul fiscal),
ordonanta de guvern 92/2003 (codul de procedura fiscala).
Aplicarea in timp, spatiu si asupra persoanei:
1.Aplicarea in timp:
Normele juridice apartinand dreptului financiar fiscal urmeaza principiile generale ale
aplicarii legii in timp privind intrarea in vigoare (de regula la 3 zile de la publicarea in MO), aplicarea
(dominata de principiul activitatii normelor juridice) si iesirea din vigoare.
Un element specific dreptului muncii este acela ca legea bugetului public este anuala,
pentru fiecare an bugetar, Parlamentul adoptand o noua lege a bugetului.
2.Aplicarea in spatiu:
Dreptul financiar si fiscal, in calitatea sa de ramura de drept public, are o aplicare
exclusiva asupra teritoriului statului, aplicarea unei norme financiar-fiscale pe teritoriul altui stat
reprezentand o incalcare a suveranitatii nationale.
3.Aplicarea asupra persoanei:
Normele dreptului financiar si fiscal au o larga aplicare, putem spune ca putin subiecti
de drept nu sunt supusi acestor norme. Ele se aplica deopotriva persoanelor fizice, dar si
persoanelor juridice, fie ele organe sau institutii ale statului, fie ele persoane juridice de drept
privat.
Raporturile juridice de drept financiar fiscal:
1.Subiectii:
Caracteristic tuturor acestor raporturi este ca cel putin unul din subiecti trebuie sa fie
statul prin organele sau institutiile sale.
Raporturile dintre subiectii participanti sunt de subordonare. Raportul juridic se poate
creea atat intre doi subiecti de drept public, cat si intre un subiect de drept public si unul de drept
privat.
2.Continut:
Este constituit din drepturile si obligatiile partilor (obligatia de a platii impozitul pe
venitul realizat sau TVA).
3.Obliectul:
Actiunile partilor in indeplinirea drepturilor si obligatiilor lor.

Actiuni de prognoza bugetara, de organizare bugetara, de creditare, de control

financiar, privind plata sumelor de bani datorate la bugetul de stat sau local.

Cuprinsul si continutul bugetului public national:

Continutul se refera la doua mari categorii:
-veniturile publice
-cheltuielile publice
1.Veniturile publice se clasifica in:
a).venituri publice curente (se incaseaza in mod constant, cu regularitate):
-impozitele:
-directe: se stabilesc pe baza unor criterii exterioare si au ca obiect al
impunerii valori concrete (terenuri, activitati economice, etc.) 30% din veniturile bugetare curente
-indirecte: se realizeaza prin impunerea asupra consumului cu ocazia
vanzarii marfurilor sau prestarii serviciilor (TVA), ~40% din totalul veniturilor bugetare
-taxele
-contributiile sociale obligatorii: au ca scop finantarea unor sisteme de asigurari
sociale. In privinta acestor contributii se poate observa o tendinta de crestere la nivelul UE avand in
vedere diversitatea nevoilor sociale ce trebuiesc satisfacute.
-veniturile nefiscale (venituri din proprietati publice): caracter nefiscal, provin din
profitul produs de activitatile economice ale statului. Aceste venituri au o pondere mica (5-7%) in
ansamblul veniturilor bugetare.
b).venituri publice exgtraordinare (veniturile la care statul apeleaza doar in cazuri
exceptionale, atunci cand veniturile publice curente sunt insuficiente):
-imprumuturile de stat
-suplimentarea masei monetare (emisiunea de bani - produce inflatie)
-instrainarea unor bunuri din domeniul privat al statului
2.Cheltuielile publice (modalitati de repartizare si utilizare a fondurilor banesti bugetare
pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii):
a).cheltuieli curente:
-cheltuieli de personal (salarii, impozite pe salarii, detasari, contributii la bugetele
de asigurari sociale, etc.)
-cheltuieli materiale (pentru servicii, pentru intretinere, etc.)
b).cheltuieli de capital:
-cheltuielile de investitii
-cheltuieli pentru rezerva de stat

Bugetul statulului. Partea I

1. Consideratii generale
Asa cum practica o arata orice afacere privata necesita o planificare a veniturilor si a cheltuielilor.
Cu atat mai mult o asemenea planificare o reclama finantele publice. Bugetul este principalul mjloc
al statului de interventie in economie prin care se urmareste asigurarea echilibrului economic dar si
anumite obiective sociale si economice ( prin intermediul sucventiilor si facilitatilor fiscal ).
2. Natura juridica a bugetului
Cu privire la natura juridica a bugetului in literatura de specialitate au fost fondate mai multe teorii:
a) Potrivit unei teorii bugetul este un act administrativ intrucat contine o evaluare a veniturilor si
cheltuielilor pe care autoritatile centrale o pun la dispozitia agentilor administrativi care au
obligatia sa puna in aplicare acest plan.
b) Teoria potrivit caruia bugetul este o planificare financiara
c) Bugetul este o lege pentru ca este adoptat printr-o lege.
d) Bugetul este o lege dar si un act administrativ intrucat in realizarea sa se emit acte
administrative cu caracter individual.
Opinia dominanta este aceea ca bugetul este un plan financiar al statului ce contine indicatori
privind veniturile si cheltuielile publice centralizate, plan ce are trasaturile specifice actelor
normative intrucat este adoptat printr-o lege. In literatura contemporana se arata ca bugetul este :
a) Un document politic ( intrucat proiectul de buget si executia bugetara sunt asigurate de
catre guvern care are o anumita coloratura politica si un plan de guvernare. Este un
document juridic si este un document financiar ( intrucat reprezinta un plan financiar privind
veniturile si cheltuielile statului ).
Dreptul bugetar este o componenta a dreptului financiar si cuprinde normele juridice privind
bugetul de stat, continutul acestuia si procedura bugetara ( elaborarea, aprobarea , executarea,
incheierea exercitiului bugetar si controlul ).
Dreptul bugetar este guvernat de urmatoarele principii:
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)

Anualitatea
Unitatea
Universalitatea
Echilibrarea
Unitatea monetara
Realitatea
Publicitatea

Anualitatea bugetului
Bugetul se intocmeste pentru o perioada de 1 an. Caracterul absolut al acestui principiu a fost
contestat si necesita unele precizari. Sunt cheltuieli asumate intr-un an bugetar dar care greveaza
si asupra bugetelor din anii urmatori. ( ex: asa este angajarea unor functionari publici pe perioada

nedeterminata sau realizarea unor proiecte de investitii ) . De asemenea de la intocmirea

proiectului de buget pana la ultimul act al procedurii bugetare dureaza aproximativ 3 ani.
Unitatea bugetului
Exista un buget unic al statului in care sunt cuprinse veniturile si cheltuielile publice.
Universalitatea bugetului
In buget sunt cuprinse toate veniturile si cheltuielile din respectivul exercitiu financiar.
Echilibrul bugetului
Cheltuielile trebuie sa fie echivalente cu veniturile, mai mult veniturile trebuie sa fie simbolic mai
mari decat cheltuielile ( excedent simbolic ) .
Realitatea bugetului
Bugetul este un plan financiar realizat cat mai aproape de realitate ( adica sunt prevazute venituri
care efectiv pot fi realizate si cheltuieli care vor fi efectuate prin alti termeni ) .
Unitatea monetara a bugetului
Toate operatiunile bogetare sunt exprimate in moneda nationala.
Publicitatea bugetului
Atat proiectarea cat si dezbaterea bugetului sunt publice, informatii la care publicul are acces.
Aprobarea bugetului se realizeaza in parlament, lucrarile fiind publice, iar apoi legea bugetului este
publicata in monitorul oficial.
Procesul bugetar ( procedura bugetara ).
Consideratii introductive. Notiuni
In vederea planificarii si derularii operatiunilor bugetare statului ii revine obligatia legala a
conducerii activitatii bugetare, obligatie ce este realizata prin intermediul guvernului. Procedura
bugetara reprezinta ansamblul actelor si operatiunilor care se intocmesc in legatura cu realizarea
proiectului de buget, aprobarea lui, executarea bugetului, incheierea si aprobarea contului general
de executie bugetara, precum si controlul executiei bugetare.
Elaborarea proiectului bugetului presupune determinarea venitului si cheltuielilor bugetului public
national pe anul urmator. Aceasta evaluare se face piramidal de jos in sus de la unitatile de baza
din teritoriu catre ministere si ministerul finantelor.
Aprobarea bugetului se realizeaza prin dezbaterea bugetului in parlament putandu-si aduce
amendamente la proiectul de buget al guvernului, dezbaterea finalizandu-se prin adoptarea legii
anuale a bugetului. Ca regula generala aprobarea bugetului are loc tot in anul anterior celui pentru
care este adoptat bugetul si doar atunci cand aceasta este imposibila, legea bugetului este
adoptata la inceputul anului bugetar.
Executarea bugetului consta in colectarea veniturilor la termenele si quantumul stabilit si
efectuarea cheltuielilor potrivit destinatiilor stabilite.

Incheierea exercitiului bugetar consta in realizarea pe baza datelor furnizate de evidenta executiei
bugetare a unei dari de seama privind modul de realizare a veniturilor si de efectuare a
cheltuielilor. Incheierea exercitiului bugetar are loc in anul urmator celui pentru care bugetul a fost
aprobat.
Controlul exercitiului bugetar consta in verificarea modului in care au fost aduse la indeplinire
prevederile legii bugetului de stat. In concluzie putem spune ca procedura bugetara dureaza 3 ani.
Anul anterior pentru care ste aprobat bugetul cand se realizeaza proiectul de buget si se adopta
legea, anul exercitiului bugetar si anul urmator acestuia destinat incheierii exercitiului bugetar si
controlului exercitiului bugetar.
Organe ale statului si persoane implicate in procedura bugetara
a) Guvernul, acesta pune in aplicare programul de guvernare, elaboreaza raporturi privind
situatia macro-economica pentru anul bugetar respectiv si proiectia pe urmatorii 3 ani,
elaboreaza proiectul de buget si coordoneaza activitatile si operatiunile bugetare.
b) Parlamentul adopta legea anuala a bugetului, legile de rectificare bugetara si legile contului
general de executie.
c) Ministerul finantelor publice coordoneaza toate activitatile aflate in competenta guvernului si
elaboreaza normele metodologice.
d) Coordonatorii de credit sunt persoane fizice investite cu dreptul de a dispune in conditiile
legii asupra creditelor bugetare, in virtutea functiei pe care o detin in conducerea unei
institutii publice de stat. Exista in functie de pozitia lor ierarhica 3 categorii de ordonatori:
-

Principali
Secundari
Tertiali

Ordonatorii principali sunt conducatorii ministerelor si celorlalte organe centrale, ei au dreptul sa

ceara ministerului finantelor, deschiderea creditelor bugetare ce se cuvin institutiilor pe care le
conduc.
Ordonatorii secundari se gasesc in acele ranguri administrative in care exista 2 categorii de
institutii publice cu personalitate juridica si bugetul propriu aflate in raport de subordonare.
Conducatorii institutiilor de rang superior sunt coordonatori secundari iar conducatorii institutiilor de
rang inferior sunt coordonatori tertiali.
Coordonatorii tertiali au doar dreptul de a aproba cheltuielile bugetare pe care le primesc de la
ordonatorii secundari sau principali.

Procedura elaborarii si adoptarii bugetului:

Consideratii introductive:
Procedura bugetara presupune elaborarea, adoptarea, executarea, incheierea exercitiului
bugetar si controlul.
Elaborarea proiectului de buget se afla in sarcina Guvernului, ministerul finantelor
raspunzand de elaborarea proiectului bugetului de stat, iar ministerul muncii, familiei si protectiei
sociale coordoneaza activitatea de intocmire a proiectului bugetului asigurarii sociale de stat.
Fazele elaborarii proiectului de buget sunt:
1.Elaborarea indicatorilor macroeconomici
2.Intocmirea si transmiterea scrisorii cadru de catre ministrul finantelor publice
3.Formularea propunerilor bugetare de catre ordonatorii principali de credite
4.Intocmirea proiectului general al bugetului de stat
5.Transmiterea acestuia catre Parlament
Elaborarea indicatorilor macroeconomici:
Pe baza strategiei de politica fiscala propusa de ministerul finantelor publice, dupa insusirea
acesteia de catre Guvern, sunt formulate, pana la 1 mai, de catre ministerul finantelor publice si
inaintate guvernului obiectivele fiscale si bugetare pentru urmatorul an (precum si pentru urmatorii
3), impreuna cu limitele de cheltuieli stabilite de ordonatorii principalelor credite.
Scrisoarea cadru si indrumarile metodologice ale ministerului finantelor publice:
Pana la data de 1 iunie ministerul economiei si finantelor va transmite ordonatorilor
principali de credite o scrisoare cadru in care va specifica contextul macroeconomic pe baza caruia
vor fi intocmite proiectele de buget precum si metodologiile de elaborare a acestora, dar si limitele
de cheltuieli aprobate de Guvern.
Formularea propunerilor bugetare de catre ordonatorii principali de credite:
Ordonatorii principali de credite au obligatia de a depune la ministerul finantelor publice,
pana la 15 iunie, propunerile lor pentru proiectul de buget.
Cele doua camere ale parlamentului inainteaza catre Guvern propriile bugete in vederea
includerii in bugetul general.
Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a inainta propunerile
privind( transferurile consolidate si sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat)
bugetele proprii.
Proiectele de buget se inainteaza ministerului de resort pana la data de 1 august.
Intocmirea proiectului de buget in sistem piramidal:
Propunerile de bugete se transmit, de catre ordonatorii principali de credite, la ministerul
finantelor publice.
Ministerul finantelor publice examineaza proiectele de bugete ale celorlalte ministere si ale
altor organe de stat putand cere modificarea cifrei de venituri si cheltuieli in vederea asigurarii
echilibrului bugetar.

Daca celelalte ministere nu accepta propunerile de modificare facute de ministerul

finantelor publice, conflictul va fi solutionat de catre Guvern.
Proiectul bugetului de stat trebuie sa fie insotit de ctre un raport privind situatia
macroeconomica pentru anul respectiv.
Insusirea proiectului de buget de catre Guvern:
Insusirea proiectului de buget anual al statului de catre Guvern presupune o ultima analiza
si comunicare a cifrelor de venituri si cheltuieli si aprobarea acestora dupa eventuale modificari.
Trimiterea catre parlament a proiectului bugetului de stat spre aprobare si adoptare:
Dupa insusirea de catre Guvern, proiectul de buget este trimis catre Parlament pana cel
tarziu la data de 15 octombrie a fiecarui an.
Cu privire la toate termenele mentionate mai sus, trebuie sa aratam ca acestea sunt de
recomandare din moment ce nu exista o sanctiune pentru nerespectarea lor.
Aprobarea bugetului si adoptarea legii bugetare anuale (de catre Parlament):
1.Examinarea bugetului de catre Parlament:
Competenta de adoptare a legii bugetului de stat apartine exclusiv parlamentului.
Parlamentul, luand in examinare proiectul de buget trebuie sa verifice daca (in functie de
conjunctura social economica prefigurata pentru anul urmator) bugeteul va fi in masura sa acopere
corespunzator nevoilor generale ale societatii, si daca cheltuielile corespund veniturilor prognozate.
2.Dezbaterea si aprobarea bugetului de stat:
Potrivit constitutiei in vigoare, cele doua camere ale parlamentului au drepturi egale cu
privire la aprobarea bugetului de stat.
Dezbaterea si aprobarea bugetului de stat se face in sedinta publica comuna a
parlamentului.
Potrivit legii finantelor publice, bugetul se aproba de catre Parlament pana cel tarziu cu trei
zile inainte de expirarea exercitiului bugetar (pe ansamblu, pe capitole, articole si alineate, pe
ordonatorii principalide credite precum si creditele de angajament pentru actiuni multi-anuale).
3.Solutiile aplicabile in cazul cand bugetul nu poate fi adoptat in termenul legal:
a).aprobarea unor douasprezece zecimi bugetare provizorii
b).incredintarea guvernului de a conduce activitatile economico-sociale ghidandu-se dupa
cifrele de venituri si cheltuieli din exercitiul financiar bugetar tocmai incheiat pana la data adoptarii
noului buget
Douasprezecimile bugetare provizorii sunt bugetele ale caror cuantum de venituri si
cheltuieli reprezinta a 12-ea parte din cifrele prevazute si propuse in legea de adoptare a bugetului
de stat dar care inca, dintr-un motiv sau altul, nu a fost adoptata. Aceste douasprezece zecimi
bugetare sunt examinate de catre comisiile de specialitate a celor doua camere, aprobate de catre
Parlament si se pun in executare de catre Guvern.

Incredintarea guvernului sa indrume activitatile economico-sociale pe baza cifrelor de

venituri si cheltuieli din exercitiul bugetar anterior este un procedeu care, datorita simplitatii sale,
este preferat.
Atat Constitutia cat si legea finantelor publice prevad ca, in situatia in care noul buget nu a
fost adoptat, se aplica in continuare prevederile vechii legi bugetare.
Pentru prima oara pentru anul financiar 2002 legea bugetului de stat a fost adoptata inainte
de 1 ianuarie.

Executia bugetara:
1.Notiune:
Executarea bugetului este cea de a 3-a si cea mai ampla etapa a procedurii bugetare.
Consta in esenta, in realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor.
2.Procedura executiei bugetare:
Executarea bugetului se realizaeaza prin acte si operatiuni a caror coerenta este asigurata
de procedura executiei bugetare, procedura ce este impartita in 4 etape:
a).repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor se aproba:
-de catre ministerul finantelor publice, pe capitole de cheltuieli si (in cadrul acestora)
pe titluri, la propunerea ordonatorilor principali de credite
-de catre ordonatorii principali de credite pentru celelalte subdiviziuni ale clasificatiei
bugetare, pentru bugetele proprii si pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite sau ale
ordonatorilor tertiali
-de catre ordonatorii secundari pentru bugetele proprii si pentru ordonatorii tertiali
Se face in scopul asigurarii unui echilibru pe fiecare trimestru intre venituri si cheltuieli.
b).executarea de casa a bugetului: Cu privire la executarea partii de venituri a bugetului de
stat, trebuie sa aratam ca singura ratiune a acesteia este efectuarea cheltuielilor publice.
In realizarea veniturilor bugetare sunt aplicabile urmatoarele principii:
-nici un impozit, taxa sau alta categorie de venit nu poate fi perceputa daca nu a fost
stabilita prin lege
-lista tuturor taxelor si impozitelor trebuie sa fie aprobata prin legea bugetara anuala
-este inadmisibila perceperea sub orice titlu a unor contributii inafara celor stabilite prin lege
c).realizarea veniturilor bugetare
d).efectuarea cheltuielilor bugetare: este si ea supusa unor reguli cuprinse in legea
finantelor publice:
-cheltuielile bugetare trebuie sa aiba o destinatie precisa si limitate
-nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget daca nu exista pentru aceasta o baza legala
-nici o cheltuiala nu poate fi angajata si platita daca nu este aprobata prin legea bugetului
Efectuarea cheltuielilor publice presupune un ansamblu de operatiuni care cuprinde:

-solicitarea si punerea la dispozitia ordonatorilor de credite a fondurilor bugetare alocate

-repartizarea fondurilor bugetare pe seama institutiilor publice, regiilor autonome si
societatilor comerciale cu capital integral de stat
-transferul pentru unitatile administrativ teritoriale in cazul in care acestea nu isi pot acoperii
cheltuielile cu venituri proprii
-utilizarea efectiva a fondurilor banesti
3.Executia de casa a bugetului se realizeaza prin trezoreriua statului potrivit normelor
metodologice ale ministerului finantelor publice, iar, prin aceasta, se asigura:
-incasara veniturilor bugetare
-efectuarea platilor
-efectuarea operatiunilor de incasare si plata privind datorila publica interna si externa
-alte operatiuni financiare
BNR tine in evidentele sale contul curent general al trezoreriei statului. Acesta este deschis
pe seama serviciilor publice descentralizate ale ministerului finantelor si trezoreriei generale din
cadrul aceluiasi minister.
4.Evidenta executiei bugetare: executia bugetului de stat este controlata si indrumata cu
ajutorul evidentei contabile bugetare care se aplica tuturor categoriilor de bugete publice (bugetul
de stat, bugetele ministerelor, etc.).
Evidenta contabila bugetara consta in registrarea si sintetizarea datelor privind veniturile si
cheltuielile bugetare ale tuturor organelor si institutiilor publice finantate de la bugetul de stat,
precum si operatiunile de casierie ale executiei acestui buget.
Sintetizand datele contabile privind realizarea veniturilro si a cheltuielilor, ministerul
finantelor publice formuleaza concluzii periodice privind executia bugestului de stat, concluzii ce
sunt prezentate guvernului si, in functie de care, se ajusteaza executia bugetara. Astfel, daca se
observa goluri temporare de casa, guvernul poate dispune utilizarea rezervelor din contul
trezoreriei statului sau emiterea de bonuri de tezaur.
In situatia unui excedent bugetar, guvernul va dispune alocarea acestor fonduri pentru
finantarea unor actiuni urgente (apararea ordinii publice, sanatate, invatamant, cercetare stiintifica,
etc.).
5.Incheierea exercitiului financiar si controlul executiei bugetare: executia bugetara se
incheie la 31 dec. a fiecarui an, veniturile neincasate si cheltuielile neplatite la aceasta data vor fi
realocate in contul bugetului pentru anul viitor. Inchierea exercitului bugetar anual consta in esenta
in elaborarea si aprobarea contului general anual de executie bugetara.
Contul bugetar anual de executie a bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat
si al bugetelor fondurilor speciale este elaborat de catre ministerul finantelor publice pe baza
situatiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite, a conturilor privind executia de
casa a bugetului, precum si in urma verificarilor dispuse de minister.
Contul general astfel intocmit este preszentat guvernului si apoi inaintat spre aprobare
parlamentului pana la data de 1 iulie a anului urmator.

Atunci cand, in cursul exercitiului bugetar s-a recurs la imprumuturi, ministerul finantelor
este obligat ca la sfarsitul exercitiului financiar sa prezinte parlamentului si un cont general de
executie a datoriei publice (ca anexa la contul general de executie a bugetului de stat).
Executia bugetului public national se realizaeaza sub controlul unor organe de stat carora
le revin raspunderi specifice in legatura cu activitatea bugetara.
Creditul public (imprumutul public):
1.Notiune:
Creditul reprezinta in prezent o categorie economico-financiara menita a servi la rezolvarea
problemelor socio-economice ale societatii.
Notiunea de credit public este sinonima cu cea de imprumut public si desemneaza
imprumutul contractat de stat sau de o unitate administrativ teritoriala si se clasifica in 2 mari
categorii:
a).imprumut public intern: contractat de pe piata autohtona de la orice detinator de
disponibilitati banesti
b).imprumut public extern: este acel imprumut de stat contractat, fie de la alte state, fie de
la institutii financiar bancare internationale sau alte grupuri de banci si chiar capitalisti externi.
Creditul public prezinta atat avantaje precum si dezavantaje:
a).avantaje:
-cu ajutorul creditului public pot fi finantate lucrari si proiecte de utilitate publica care
altfel nu ar fi putut realizate si care isi dovedesc valoarea pentru viitor
-imprumuturile de stat sunt un mijloc de activare a unor capitaluri private ducand la
o crestere a volumului operatiunilor din economia nationala
b).dezavantaje:
-imprumutul public angajeaza generatiile viitoare
-imprumutul public determina reducerea capitalului particular circulant din economia
naitonala
-creditele publice influenteaza cresterea dobanzilor, si, deci, micsorarea capacitatii
contributive a cetatenilor in economie
2.Contractarea imprumutului public:
Guvenrul este autorizat sa contracteze imprumuturi de stat (interne sau externe) numai prin
ministerul finantelor publice.
Scopurile pentru care sunt contractate imprumuturi sunt:
-finantarea deficitului bugetului de stat
-mentinerea unui sold corespunzator in contul curent general al trezoreriei statului
-finantarea unor proiecte sau acoperirea altor necestiati aprobate prin hotarare de Guvern
-sustinerea balentei de plati si a rezervei valutare
Ministerul finantelor publice este autorizat prin lege sa emita garantii de stat pentru
imprumuturi contractate de catre orice agent economic sau autoritate a administratiei publice.

Garantia de stat este acea obligatie a statului care se executa numai in cazul in care
beneficiarul imprumutului nu are acapacitatea sa achite.
Creditul public intern: este modalitatea cea mai la indemana pentru acoperirea unor deficite
bugetare. Formele sau procedeele prin care se realizeaza imprumutul de stat intern sunt:
-emiterea siu vanzarea unor titluri de stat
-imprumuturile de la bancile comerciale sau alte institutii de credit din tara
-imprumuturi temporare din condul curent general al trezoreriei statului
Titlurile de stat: acestea se emit de catre ministerul finantelor la anumite valor nominale in
functie de necesitatile banesti. Ele se pot prezsenta, fie in forma materializata (inscrisuri), fie
dematerializata.
Titlurile de stat exprimate in moneda naitonala pot fi emise pe termen scurt de maxim un an
(bonuri de tezaur si certificatele de trezorerie).
Pe termen mediu si lung: obligatiunile de stat purtatoare de dobanda sau cu discount si
scadenta peste un an de zile de la emisiune.
Valoarea titlurilore de stat se ramburseaza la scadenta, iar termenul de rascumparare
trebuie sa fie precizat in conditiile de reemisiune.
Imprumuturile de stat de la banci comerciale sau alte institutii de credit se realizeaza tot de
catre ministerul finantelor publice pe baza unui contract de imprumut.
Imprumutul temporar din disponibilitatile contului curent al trezoreriei:
Disponibilitatile contului curent al trezoreriei pot fi folosite doar in cazuri exceptionale.
Preluarea unor asemenea sume se face pe baza de conventie, pentru o perioada scurta de timp si
fara dobanda.
Creditul public extern si organizatiile financiare internationale:
Creditul extern este acela acordat de catre state, institutii financiare fiscale, banci sau
consortii de banci sau de catre alte persoane fizice sau juridice catre state sau catre autoritati
locale sau chiar banci dintr-un anumit stat.
In functie de subiectele raportului juridic, creditul extern se prezinta in mai multe forme:
-credite acordate de catre institutii financiare internationale
-credite inter-guvenramentale (acordate de catre un guvern strain)
-credite acordate de catre institutii bancare particulare
-credite acordate de catre banci si firme comerciale catre banci sau persoane juridice
particulare rezidente intr-un alt stat
Sistemul financiar bancar international este acel ansamblu coerent de banci si alte institutii
financiare (guvernamentale sau neguvernamentale) prin intermediul careia se desfasoara
operatiuni de credit international.
Fondul Monetar International (FMI):

FMI este cea mai importanta institutie specializata din cadrul Organizatiei Natiunilor Unite
(ONU), datand din anul 1945 si avandu-si sediul la Washington.
In prezent FMI are peste 180 de membrii.
Obiectivul esential al FMI este acela al supravecherii si asigurarii echilibrului sistemului
monetar international in vederea dezvoltarii economice generale si in particular a statelor membre.
Tarile membre ale FMI detin cate o cota din capitalul social al acestuia, cota constand intrun varsamant de 25% aur si 75% moneda nationala.
In limita cotei de capital detinute, fiecare stat dispune de drepturi speciale de tragere (DST)
care ii confera posibilitatea de a obtine devize la alegere in schimbul monedei nationalel.
Romania detine o cota de participare de 0,43% din cota totala, avand un numar de voturi
reprezentand 0.44% din total.
Acordarea creditelor de catre FMI se realizeaza numai in conditiile indeplinirii de catre statul
solicitant a unor cerinte cunoscute sub denumirea generica de "conditionalitate".
Banca Mondiala:
Institutia specializata ca organism financiar al ONU infiintata in anul 1944 avandu-si sediul
la Washington. Numarul statelor membre este de 180.
In prezent, sub denumirea de Banca Mondiala funcioneaza de fapt un grup de banci dintre
care:
-Banca Internationala pentru Reconstructii si Dezvoltare (BIRD)
-Asociatia Internationala pentru Dezvoltare
-Corporatia Financiara Internationala
Aceste institutii au fost creeate in jurul BIRD, avand ca scop promovarea progresului
economic si social in tarile in curs de dezvoltare.
Alte institutii financiar-bancare internationale:
Pe langa Banca Mondiala exista si:
-Banca Inter-Americana de Dezvoltare
-Banca Africana de Dezvoltare
-Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare
Pe langa aceste institutii reionale exista si altele subregionale:
-Banca Americii Centrale pentru Integrare Economica
-Banca Araba pentru Dezvoltare Economica in Africa
Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare:
Infiintata in anul 1990, in scopul ajutarii statelor est-europene al caror comert exterior s-a
prabusit odata cu organizatia economica care o sustinea (CAER).
Banca Europeana de Investitii:

Institutie financiara a UE creeata in 1958 in temeiul prevederilor tratatului de la Roma

privind constituirea comunitatii economice europene.

Datoria Publica:
Corespunzator creditului public, datoria publica este:
-interna: acea parte din datoria publica care reprezinta totalitatea obligatiilor statului
provenind din imprumuturi contractate direct sau garantate de stat de pe piata interna, inclusiv
sumele primite temporar din sursele trezoreriei statului. Ea reprezinta o obligatie neconditionata si
irevocabila a statului de rambursare a imprumuturilor contractate in lei, de plata a dobanzilor si a
altor costuri aferente.
-externa: acea parte a datoriei publice reprezentand totalul obligatiilor statului proivenind
din imprumuturi de pe piata externa contractate direct sau garantate de stat. Aceasta forma a
datoriei publice reprezinta obligatia neconditionata si irevocabila a statului de a rambursa
imprumuturile contractate de pe piata externa, impreuna cu dobanzile si celelalte costuri aferente.
Contractarea datoriei publice nu se poate face nelimitat, astfel, in fiecare an, prin lege se
fixeaza plafonul de indatorare publica, reprezentand maximul obligatiilor financiare pe care le pot
contracta si garanta ministerul finantelor si autoritatile administratiei publice locale.
Plafonul de indatorare publica este si el:
-intern
-extern

sunt:

Rambursarea datoriei publice este o obligatie neconditionata, iar suresele pentru aceasta

a).disponibilitatile contului curent al trezoreriei statului

b).imprumuturile de stat pentru finantarea si refinantarea datoriei publice
c).cheltuieli anume prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de stat
d).sume incasate de catre institutii financiare mandatate de ministerul finantelor pentru a
administra imprumuturile externe contractate de acesta de la beneficiarii finali de imprumuturi
e).sumele incasate de ministerul finantelor de la beneficiarii finali de imprumuturi in baza
acordurilor de imprumut subsidiar
f).sumele prevazute in bugetele agentilor economici care au contractat imprumutul cu
garantia statului
g).fondul de risc pentru situatiile in care sunt executate garantiile emise de ministerul
finantelor publice sau in cazul in care beneficiarii finali ai imprumuturilor nu isi onoreaza obligatiile
Regimul juridic actual al datoriei publice in Romania:

Regimul juridic al datoriei publice guvernamentale este stabilit prin OUG 67/2007, care
vizeaza:
-obiectivele si strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale
-conditiile contractarii datoriei publice
-conditiile ramburasarii acesteia
-modul de constituire si utilizare a fondului de risc
-modalitatile de recuperare a sumelor platite de ministerul finantelor in contul
subimprumutatilor sau garantatilor de stat
-sanctiunile aplicabile pentru nerespectarea obligatiilor legale

Finantele publice locale:

1.Notiuni introductive:
Unul din principiile care stau la baza administratiei publice locale este principiul autonomiei
locale. Principiul cuprinde 3 aspecte:
-autonomia de organizare
-autonomia finctionala
-autonomia de gestiune
Finantele publice locale reprezinta acele fonduri banesti de interes public local care se
formeaza si se intrebuinteaza prin intermediul unor procedee si mijloace specifice financiare.
Regimul public este asigura de legea 273/2006 privind finantele publice locale.
2.Bugetele locale:
Potrivit legii 273/2006, ele sunt documentele prin care sunt aprobate in fiecare an veniturile
si cheltuielile unitatilor administrativ-teritoriale.
Cu privire la antitatile administrative care pot avea bugete locale, potrivit Constitutiei,
acestea sunt:
-comunele
-orasele
-judetele
La acestea, potrivit legii 273/2006 se adauga si sectoarele munincipiului Bucuresti care
sunt subdiviziuni administrativ-teritoriale.

stat:

3.Principiile bugetelor locale:

Principiile care guverneaza existenta bugetelor locale sunt cele stabilite si pentru bugetul de
-universalitatea
-publicitatea
-unicitatea
-unitatea monetara
-anualitatea
-specializarea bugetara

4.Procedura bugetara locala:

a).elaborarea proiectului bugetului local:
-informarea autoritatilor administratiei publice locale, care se realizeaza prin
furnizarea unor elemente esentiale pentru constructia bugetului de stat (contextul macro-economic,
sumele ce vor fi alocate de la bugetul de stat, date privind modul in care vor fi repartizate sumele
aflate la dispozitia consiliilor judetene). Aceste informatii sunt furnizate de catre ministerul
finantelor.
-definitivarea transferurilor de fonduri publice destinate bugetului local
-definitivarea proiectului de buget se face de catre ordonatorii principali de credite
pe baza tuturor informatiilor si indicatorilor obtinuti in fazele anterioare in termen de 15 zile de la
publicarea legii bugetului de stat
b).aprobarea proiectului bugetului local: proiectul bugetului local si eventualele contestatii
se supun dezbaterii consiliului local, consiliului judetean sau consiliului general al munincipiului
Bucuresti. Pentru aprobarea proiectului de buget este necesara intrunirea unor majoritati absolute
(50% +1 a numarului consilierilor in functie). Prealabil aprobarii bugetului trebuie lamurite cel putin
2 aspecte:
-aprobarea nivelului taxelor si impozitelor locale (majoritate absoluta de voturi)
-solutionarea eventualelor contestatii formulate de catre locuitorii unitatii
administrativ teritoriale respective
In ipoteza in care adoptarea bugetului local nu se face la timp din culpa autoritatilor locale,
statul, prin serviciile sale deconcentrate (directiile generale ale finantelor publice), dispune sistarea
transferului de la bugetului de stat pana la aprobarea proiectului de buget (acesta fiind un mijloc de
coercitie).
In situatia in care bugetul de stat nu a fost aprobat in termenul legal, solutia aplicabila la
nivel national este transpusa si la nivel local:
-ordonatorii de credite vor conduce executia bugetara pe baza cifrelor de venituri si
cheltuieli din anul bugetar precedent
-directiile generala ale finantelor publcie vor acorda transferul de kla bugetul de stat in limita
a 1/12 din transferurile efectuate in anul precedent
c).executia bugetelor locale: urmeaza procedura bugetara valabila pentru bugetul national.
Astfel, procedura creditelor bugetare presupune cresterea succesiva, prin fazele de deschidere a
creditelor bugetare,rangajarea creditelor bugetare, lichidarea de credite bugetare, ordonantare de
credite bugetare si plata a creditelor bugetare.
d).incheierea executiei bugetare locale: are loc la data de 31 dec. a fiecarui an. Contul
anual de executie a bugetului local este intocmit pana la data de 31 dec. a fiecarui an.
Structura contului anual de executie va cuprinde:
-la venituri:
-prevederile bugetare initiale
-prevederile bugetare definitive
-incasarile realizate
-la cheltuieli:
-creditele bugetare initiale
-creditele bugetare definitive
-platile efectuate
Asigurarile sociale si asistenta sociala:

Asigurarile sociale trebuie distinse de o alta componenta a securitatii sociale - asistenta

sociala.
Definind asistenta sociala ca un ansamblu de institutii, programe, masuri de protejare a
unor persoane, grupuri, comunitati cu probleme sociale aflate temporar in dificultate (vulnerabile).
In literatura juridica au fost semnalate urmatoarele elemente de diferentiere intre cele doua
componente:
-asigurarile sociale: functioneaza pe principiul punerii in comun a riscurilor
-asistenta sociala: finantata pe prncipiul solidaritatii nationale (din fondurile publice se aloca
sume de bani pentru ajutoare, camine de batrani, copii, orfani, invalizi, in general, pentru cei aflati
in nevoie)
Asigurarile sociale acopera o categorie determinata de riscuri sociale, in timp ce asistenta
sociala are o arie de intindere mult mai vasta, derivata din notiunea de nevoie.
De asigurari sociale beneficiaza, in principiu, doar persoanele asigurate, in timp ce
asistenta sociala are vocatie de universalitate, intrucat, din momentul in care starea de nevoie este
dovedita, de asistenta sociala beneficiaza toti cei defavorizati.
Regimul juridic actual il constituie legea 292/2011 - legea asistentei sociale.
Asigurari sociale publice si private:
In Romania, la acest moment, sistemul privat de asigurari sociale este in curs de dezvoltare
si disproportionat ca marime fata de cel public.
Asigurarile sociale de stat (pensii si alte drepturi de asigurari sociale), asigurarile sociale
pentru munca is boli profesionale, asigurarile sociale pentru somaj si asigurarile sociale de
sanatate.