Universitatea Ovidius din Constana

Facultatea de Educaie Fizic i Sport

Master Kinetoterapie

Miscarea si alimentatia, factori de mentinere a

sanatatii omului

Numele studentului: Geangos Bogdan

Constana, 2015

Istoria societatii omenesti consemneaza prezenta practicarii exercitiilor fizice in viata sociala a tuturor
oranduirilor sociale
Aceasta prezenta chiar daca in unele stadii ale dezvoltarii societatii omenesti avea un caracter mai
restrans, iar in altele mai larg, a fost permanent legata de ideea perfectionarii omului din punct de
vedere fizic si corporal, ca element important al societatii, al pregatirii pentru exigentele vietii sociale.
Marturii ale culturii popoarelor antice, exprimate prin grafica, pictura, sculptura, opere literare sau
stiintifice, infatiseaza omul armonios dezvoltat, puternic, agil, rezistent si indemanatic in miscari, insusiri
dobandite intotdeauna in urma practicarii unui ansamblu de exercitii fizice, anume intocmit si exersat.
Orientarea practicarii exercitiilor fizice spre realizarea unor asemenea finalitati este intalnita de-a lungul
tuturor stadiilor dezvoltarii societatii omenesti, inclusiv in viata sociala contemporana.
Cu alte cuvinte intreaga evolutie a practicarii exercitiilor fizice demonstreaza ca aceasta a constituit si
constitue si in ziua de astazi o activitate permanenta orientata spre perfectionarea indicilor dezvoltarii
fizice a omului, a capacitatii de miscare si nu in ultimul rand de mentinere si intarire a sanatatii.
Prin exercitiile fizice practicate, omul zilelor noastre urmareste imbunatatirea indicilor morfologici ai
organismului, ( musculatura si aparatul osteo - articular ), ai marilor functii, ( circulatia si respiratia ), ca
elemente de baza a dezvoltarii fizice pe de o parte si a capacitatii motrice a oamenilor, concretizata in
priceperi si deprinderi motrice, (diferite variante de mers, alergare sarituri si aruncari ) si in calitatile
motrice ( viteza, indemanare, rezistenta, forta ), pe de alta parte.
Se poate spune ca exercitiul fizic practicat in mod organizat, la orele de educatie fizica, cat si in mod
independent, reprezinta prin continut o activitate sociala cu un real si puternic caracter biologic,
contribuind intr-un mod determinant la mentinerea si intarirea sanatatii.
Fara a diminua cu nimic caracterul biologic al exercitiului fizic si al sportului, ca activitati sociale, ele nu
pot fi nicidecum intelese ca indeplinind numai functii de ordin biologic, ci dimpotriva si importante
functii educative, contribuind la formarea personalitatii omului.
Exercitiile fizice exercita asupra corpului omenesc o serie de influente binefacatoare.
Acestea au fost studiate si grupate dupa diferite criterii, in: influente locale si generale, imediate sau
tardive, rapide sau lente, trecatoare sau stabile etc.
Se considera ca impartirea in efecte morfogenetice, fiziologice si educative este mai utila.
Aceste efecte au pentru oamenii sanatosi o valoare profilactica, iar pentru unele categorii de bolnavi,
convalescenti si deficienti o valoare terapeutica apreciabila.
Efectul morfogenetic al exercitiului fizic este cu atat mai favorabil cu cat activitatea fizica incepe mai
timpuriu si continua pe o durata cat mai lunga..

Efectul benefic al exercitiului fizic se manifesta asupra elementelor constitutive ale aparatului locomotor,
adica oase, articulatii si muschi.
In general, exercitiile fizice dinamice, vii, ample si de scurta durata, executate frecvent, alternante cu
miscari de relaxare si respiratii profunde, sunt stimulatoare.
Daca pentru obtinerea efectelor morfogenetice este nevoie de eforturi intense pe o lunga perioada de
timp, efectele fiziologice se obtin mult mai usor si repede. Orice exercitiu fizic produce reactii fiziologice
rapide si trecatoare.
Exercitiile fizice produc efecte fiziologice stabile numai printr-un antrenament metodic si de lunga
durata.
Efectele fiziologice ale exercitiului fizic se resimt in primul rand in domeniul locomotiei, dezvoltand
muschii, intarind sistemul osos si imbunatatind functiile articulare.
Exercitiul fizic dezvolta functia aparatului respirator, marindu-se frecventa si profunzimea respiratiei,
creste ventilatia si sporeste schimburile de gaze atat in plamani cat si in tesuturi, se mareste toracele si
capacitatea vitala.
Aparatul cardiovascular isi dezvolta de asemenea functia. La effort frecventa cardiaca creste, sangele
circula mai repede prin vase, asigurand schimburi crescute in muschi si organe.
Practicarea exercitiului fizic are influente benefice si asupra sistemului endocrin si nervos.
Efectele educative ale practicarii exercitiului fizic nu sunt de neglijat. Astfel, practicarea pe o perioada
indelungata si in mod metodic a exercitiului fizic are influente asupra dezvoltarii afective, intelectuale si
de vointa, asupra formarii caracterului si personalitatii individului.
De asemenea influenteaza viata psihica, ascute simturile, dezvolta spiritul de observatie, stimuleaza
gandirea si judecata.
Din cele aratate mai sus se poate trage concluzia ca miscarea in general are un rol foarte important in
mentinerea si intarirea sanatatii individului.
Din studiile realizate la nivel mondial, reiese ca si alimentatia are un rol determinant in mentinerea starii
de sanatate a acestuia.
Respectarea unui regim de viata si alimentar echilibrat, reprezinta un factor de baza in mentinerea
sanatatii organismului.
Toate procesele vitale: respiratie, circulatie, digestie, precum si celelalte activitati ale omului in timpul
vietii se desfasoara pe baza unor cheltuieli energetice si prin incorporarea substantelor nutritive.
Se realizeaza astfel un schimb de substante cu natura inconjuratoare, proces care poarta denumirea de
metabolism.

Elementele care acopera necesitatile energetice, poarta numele de alimente.

Prin asimilarea in organism a acestora se asigura cresterea si refacerea celulelor, precum si desfasurarea
activitatii in conditii optime.
In timpul desfasurarii unor activitati fizice, organismul cheltuieste energie, exprimata in calorii.
Pentru a putea face fata efortului si pentru a-si mentine starea de sanatate, organismul trebuie sa-si
refaca pierderile suferite. Aceasta se realizeaza pe baza unei ratii alimentare corespunzatoare.
Pentru ca ea sa fie corect alcatuita, trebuie sa sastisfaca mai multe cerinte, dintre care mentionam: sa
refaca integral pierderile energetice ale organismului, sa cuprinda toate substantele alimentare de baza,
( proteine, lipide, glucide, vitamine, aminoacizi, carbohidrati, saruri minerale si apa ), sa cuprinda
alimente de buna calitate, usor asimilabile, cu aspect, gust si miros placut si cantitate suficienta, pentru a
da senzatia de saturatie.
In concluzie, ratia alimentara trebuie sa satisfaca atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ.
Astfel, proteinele trebuie sa reprezinte 12 - 15 %, lipidele, 25 - 30 %, iar glucidele, 55 - 60 % din valoarea
calorica.
Din punct de vedere cantitativ, este necesara o adaptare in functie de greutatea corporala si tipul de
activitate pe care o desfasoara fiecare individ.
Se poate afirma ca de modul in care se face alimentatia, depinde in foarte mare masura starea de
sanatate.
Din acest motiv, fiecare dintre noi trebuie sa acordam o atentie deosebita, atat calitatii cat si cantitatii
alimentelor pe care le introducem in hrana zilnica, pentru a ne mentine o stare de sanatate optima, pe o
perioada cat mai mare de timp.

Igiena si sarcinile ei de baza

Igiena educatiei fizice si sportului face parte din domeniul mai mare a al igienei, cu
aplicatii la domeniul respectiv.
Cuvantul igiena deriva de la Hygeia, care in mitologia greaca era zeita sanatatii, fiica lui
Asklepios (Esculap la romana), zeul vindecator al bolilor si simbol al mediciii curative.
Stiinta igienei este una din cele mai vechi ramuri ale medicinei si a avut intotdeauna ca
scop prevenirea imbolnavirilor si pastrarea sanatatii oamenilor, spre deosebire de ramurile
clinice, care au ca obiect principal studiul bolii, a proceselor patologice, in scopul vindecarii
bolnavilor.

Igiena poate fi definita ca fiind stiinta sanatatii populatiei, a pastrarii si perfectionarii

sanatatii oamenilor, a colectivitatilor umane si, de aceea ea este disciplina de baza a medicinii
preventive, profilactice si in acelasi timp disciplina de baza a medicinii colectivitatii.
Obiectul de studiu al igienei consta in:
1. cercetarea factorilor mediu naturali, sociali si actiunea lor aspura sanatatii oamenilor;
2. consecintele sanitare si ecologice produse prin actiunile omului asupra factorilor mediu;
3. capacitatea de adaptare a omului si a colectivitatilor la mediul ambiant in continua
schimbare.
Igiena elaboreaza norme si legi sanitare, masuri de asanare si profilaxie care sa fundamenteze
un mediu igienic de viata.
Scopurile igienei sunt:
1.
2.
3.
4.

pastrarea sanatatii si perfectionarea ei la nivelul individului si a colectivitatii umane;

ridicarea rezistentei organismului;
prelungirea duratei medii de viata a populatiei;
prelungirea duratei biologice active a vietii.

Medicina muncii studiaza:

1. influenta e care o exercita factorii de munca asupra organismului si a starii de sanatate;
2. imbolnavirile profesionale cauzate in exclusivitate sau preponderent prin actiunea asupra
organismului a noxelor profesionale;
Prin noxe profesionale se inteleg factorii patogeni (nefavorabili) ce pot sa apara in anumite sitatii
in procesul muncii sau datorita unor conditii sanitare neprielnice considerate ca factori de risc.
Eliminarea sau limitarea noxelor, impreuna cu respectarea conditiilor sanitare optime, constituie o latura
importanta a profilaxiei.
Masurile luate pentru aplicarea in practica a regulilor de igiena poarta denumirea de masuri
sanitare. Prin aplicarea lor se realizeaza obiectivele si scopurile igienei.
Obectivul principal al igienei este sanatatea.
Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea ca o bunastare fizica, mintala si sociala a oamenilor.

Bunastarea fizica presupune:

asigurarea de conditii sociale si sanitare pentru o crestere si dezvoltare somatica armonioasa;
integritatea si buna functionare a organelor;
o buna conditie motorie;
o buna capacitate de actiune;
Sanatatea mintala este aptitudinea de a stabili relatii armonioase cu mediul inconjurator. Pentru a
favoriza dezvoltarea libera a personalitatii umane sunt necesare conditii sociale pentru integrarea
corespunzatoare a omului in grupul si in comunitatea de viata in care traieste.
Starea de sanatate ii confera omului o capacitate dinamica de adaptare, in limite fiziologice, la
mediul inconjurator in continua schimbare. Cand organismul nu reuseste sa se adapteze la mediu, apare
starea de boala.
Sanatatea este rezultanta interactiunii permanente dintre om si mediu, a interactiunii factorilor
ereditari, de mediu si comportamentali.
In mentinerea si promovarea sanatatii, ca si in aparitia bolii intervin doua categorii de factori:
-

factori endogeni, genetici, si

factori exogeni din mediul fizic, biologic si social: regimul de viata, regimul alimentar, igiena
locuintei, igiena muncii, fumatul, alcoolismul, sedentarismul.

Obiectivul esential al igienei este profilaxia.

Notiunea de profilaxie cuprinde notiunile teoretice si masurile practice care contribuie la pastrarea,
promovarea si desavarsirea sanatatii oamenilor si la prevenirea imbolnavirilor sau a implicatiilor lor.

Masurile profilactice primare au ca scop pastrarea sanatatii si prevenirea imbolnavirilor oamenilor

sanatosi, in special colectivitatii. Masurile profilactice primare cuprind elemente minim necesare pentru
realizarea unui regim igienic de viata si de munca. Acestea sunt:

aprovizionarea igienica cu apa;

combaterea poluarii;

alimente salubre;

conditii igienice de locuit;

salubritatea localitatilor;

conditii igienice de munca;

desprinderi igienice;

vaccinari;
Masurile profilactice secundare au ca scop:

depistarea precoce a imbolnavirilor;

prevenirea agravarii si complicatiilor bolii;

scurtarea duratei imbolnavirilor;

Metodele de lucru ale profilaxiei. Pentru a cunoaste calitatea factorilor de mediu se utilizeaza
metode fizice, biofizice, biochimice, toxicologice, biologice, microbiologice, tehnico-sanitare.
Pentru a evidentia influenta factorilor de mediu asupra organismului se utilizeaza metode de
exploatari functionale, metode clinice, fizilogice si imunologice.
Masurile elaborate de igiena se adreseaza atat mediului inconjurator, cat si populatiei. Masurile care
se adreseaza mediului inconjurator se numesc masuri de asanare, iar cele care se adreseaza populatiei se
numesc masuri profilacitce.Acestea din urma sunt: vaccinari, vitaminizari, control medical la angajare,
control medical peroidic al populatiei, elaborarea de norme sanitare.
Prin norme sanitare se inteleg parametrii igienici de viata si munca, cu rol in pastrarea sanatatii
oamenilor si in prevenirea efectelor nocive ale factorilor de mediu si asupra sanatatii.