JEAN (lui Kirstin) :

Domnioara Iulia a luat-o razna, a nnebunit de-a binelea. L-am

condus pe conte la gar, iar cnd m-am ntors am trecut pe lng ur.
i de acolo am vzut-o pe domnioara Iulia cum conducea dansul
mpreun cu agentul silvic. Dar n clipa n care a dat cu ochii de mine
s-a npustit i mi-a cerut s dansez cu ea valsul urmtor i din acel
moment n-a mai dansat cu altcineva dect cu mine. N-am mai vzut n
viaa mea aa ceva! E nebun de legat! E drept c ntotdeauna a fost
cam icnit, dar acum, de dou sptmni, de cnd a rupt logodna, e
mai ru ca oricnd. M ntreb ce s-o fi ntmplat? El mi se prea un
biat subire, cu toate c nu prea avea bani. Oh, dar bogaii tia au
attea ciudenii. Oricum, nu i se pare curios c o doamn ca ea
prefer s rmn acas cu servitorii n loc s se duc cu taic-su n
vizit la rude? N-ai aflat cumva, Kristin, cum s-au petrecut lucrurile?
Eu unul m-ateptam din capul locului la un asemenea sfrit, dei n-au
lsat s se observe. ntr-o sear eram amndoi n curtea grajdului i
domnioara Iulia ncerca s-l dreseze cum spunea ea. Ce crezi c
fcea? l fcea s sar peste cravaa ei de clrie, aa cum l pui pe un
cine s sar. i de fiecare dat l croia cu cravaa... Dar a treia oar el
i-a smuls biciuca i i-a rupt-o n buci. i apoi a plecat. Uite-aa a
fost. Dar acum, spune-mi,ai ceva bun de mncare pentru mine?