Si de-n lumin scantei iti tot apar resoarbe-le, copile, in plinul tau hambar! Din ale mele taine STIUTE SI DE TINE nu pierde din vedere nici lumea cea hidoasa. Trimis-o eu spre tine, ca multe ai sa inveti. Din scanteia Luminii o picatura sa pui in sufletul de aur ce-n viata ti l-am dat; potirul sa mi-l umple asa cum l-am lasat. O piatra, cea de Viata, in mana sa o pui Cu ea privind la Soare, un imn sa imi ridici, tu, Pelerine, din vietile de-aici! Si te voi duce iara prin locuri ce-ai mai fost, in lumi de odinioara ce timp si spatiu n-au, sa mi te-ntorci tu iara; o lectie sa-nveti si multe cand le-aduni, comparatie sa-mi faci. Stii TOTul, dar, vrand, am vrut sa-mi pui, cu fapta si iar fapta in tine sa-mi aduni ce lumea mea de-afara si cea mica de taina, pe mine sa m-arate. IN TINE SUNT,COPILE, matur al astei lumi. Si maine de nu vine, tu astazi sa-mi petreci ; o candela, tamaie, un nume si o slava gasesti ca sa le-aduni. Un nume o sa-ti iasa, un nume; sa-l traduci! Priveste cum e scris in tine! Stiinta vrea sa-l scoata; o las sa il miroasa. Un gest are sa-i scape si iar o sa ma piarda. Prin lumea cea din jur PE MULTI MI I-AM TRIMIS;
prin ei am sa aduc APA; te org sa nu mi-o versi!
Din ea, setea de mine mai mult te va aprinde. Te voi purta in cap de Sfinx si unde dacii lumina mi-au aprins, amfibie te fac si om de printre stele. Prin mainile de lut lumina voi razbate; o rana de-i deschisa, cuvantul sa o absoarba. SI purtatorul bubei de tace n-o sa vada lumina cea inceata pe care s-o aprinda ; si langa scaun il chem iara si iara. Si dus-intors pe Calea Vietii, in fuga lui nebuna, un stop are sa faca. Cu fata de lumina, inlauntru are sa vada taina ce o stie, dar inca o uitase. Alai de lume, o lume o s-adune; un imn, un gand spre mine o s-apara si raul cel din umbra in lanturi o sa se bata si eu, prin tine, lumina o sa trasam. SA NU UITI ca taina in tine e samanta. Nu piatra, nu ciulinii gradina sa mi-i faci; prin ochii tai de taina, ogorul sa il vezi. AM MULTI COPII, IN LUME I-AM TRIMIS, praful sa-l stearga; un Soare sa vedeti. Pe mine ma trimit, ca doar, ca doar un zambet ce va doare Lumina sa v-aduca. Si-n dor de mine in brate eu va iau; Tu, Pelerine, in casa sa-mi ajungi; cum tabla ta din mana pe mine ma indica. ARSENIE BOCA prin Viorica Florica Lecu