Disiparea naiunii i statului naional, reducerea locurilor de munc n rile n curs de

dezvoltare sau cu un nivel mai redus al productivitii muncii; specializarea unor state n
activiti de producie generatoare de poluare i care necesit un consum mare de
munc, materii prime i energie; adncirea decalajelor economice i a polarizrii sociale
(n prezent, 258 de persoane miliardare dein o bogie egal cu cea posedat de 2,5
miliarde de oameni aproape din populaia Terrei); riscul privind dispariia unor
ramuri; falimentarea unor bnci; destabilizarea vieii economice, inclusiv a unor state.
Departe de a fi un proces lin si fara contradictii, globalizarea produce tulburari profunde,
deoarece conduce la pierderea unor pozitii privilegiate sau macar confortabile, la
transferul puterii catre alte zone, grupuri de interese sau persoane, la intensificarea
nebuneasca a competitiei si la inevitabile ramaneri in urma a unora, care rezulta in
cresterea disparitatilor sociale. Iata de ce globalizarea este intampinata cu reticenta,
temere, frustrare si adesea opozitie. Exista tari si grupuri care refuza sa se antreneze in
aceasta cursa, cel putin temporar. Dar enclavizarea este rareori o solutie pe termen
lung, ea duce la stagnare si la accentuarea decalajelor in dezvoltare.
Omul mondial sau globalizat, omul centrat doar economic, risc s devin omul
atomizat care triete numai pentru producie i consum, golit de cultur, politic, sens,
contiin, religie i orice transcenden.