Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.petru Cretia Eseuri Morale
1.petru Cretia Eseuri Morale
Eseuri morale
ISBN 9738031141
PETRU CREIA
Eseuri morale
Biblioteca Manuscriptum
Editura Muzeul Literaturii Rom~ne
Bucure[ti
2000
Petru Cre]ia
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
tiu prea bine c` nu to]i oamenii simt nevoia s` \n]eleag` ce se petrece cu ei, ce pasiuni \i determin`, \i
exalt` sau \i orbesc. i nimeni nu poate fi blamat dac` nu vrea s` [tie din ce e f`cut` durerea [i bucuria de
a tr`i, sau vrednicia de a fi om. Cu at~t mai mult cu
c~t \n zbuciumul vremii noastre, de fapt al oric`rei
vremi, unii dintre noi am putea socoti zadarnice considera]iile care urmeaz`, f`r` vreo leg`tur` cu ceea ce
se petrece \n cercul de nevoi [i de n`zuin]e al clipei.
Cei care au g~ndul \ndreptat doar spre ceea ce se
petrece \n afara lor, cei extrem de vulnerabili la r`ul
care le vine din exterior a[teapt` mereu, de la al]ii, de
la istorie, de la noroc, \ntregul bine pe care [i l-ar
dori. Ei nu pot fi condamna]i; a[a au fost crescu]i [i
\nv`]a]i de \mprejur`ri, at~ta putere interioar` au, iar
a \ncepe s`-i \ndemni sau s`-i sf`tuie[ti, s`-i mustri
sau s`-i \ngr`de[ti este lipsit de caritate [i de delicate]e moral`.
A[adar cartea de fa]` se adreseaz` celor care ar
vrea s` [tie mai limpede ce este cu ei, ce este cu noi,
cum tot ce se \nt~mpl` \n afar` prinde fiin]` \n
structurile de ad~ncime ale sufletului nostru, cele
care ne definesc ca specie [i dureaz` peste \nt~mpl`ri
[i realit`]i efemere. Tot ce se \nt~mpl`, cronica zilelor [i anilor, este un amestec de curaj [i de sfruntare,
de r`bdare [i de dezn`dejde, de prostie [i de bun`
cump`n` a cugetului, de concuren]ialit`]i [i de conlucr`ri rodnice, de av~nt [i de tr~nd`vie, de cuviin]`
[i de tic`lo[ie, de \n]elegere [i de intoleran]`, de meschin`rie [i de generozitate, de team` [i de speran]`.
8
Petru Cre]ia
Toate acestea, chiar dac` nimeni nu le poate schimba, pot fi [i trebuie s` fie \n]elese mai \n ad~ncul lor,
dac` admitem c` rangul unei fiin]e \n ierarhia realit`]ii depinde de gradul ei de con[tiin]` de sine. F`r`
aceasta multe din vie]ile noastre ar fi numai un
amestec ce]os de lacrimi [i de vise, de s`lb`ticie [i de
triste]e.
Eseuri morale
Petru Cre]ia
printre at~tea rele [i printre at~]ia r`i, suntem \nclina]i prea adesea s-o uit`m.
Exist` un mit hasidic potrivit c`ruia se afl` mereu
[i mereu, \mpr`[tia]i pe p`m~nt, treizeci [i [ase de
\n]elep]i, oameni de obicei nevoia[i, umili [i umili]i,
oameni f`r` nume pe care se sprijin` lumea ca s` nu
cad` \n pierzanie, oameni drep]i \n str~mb`tate [i \nd`r`tnici sub bici, \n \ntunericul vremilor. Dar treizeci
[i [ase este doar expresia simbolic` a unei prezen]e
mult mai cuprinz`toare \n d`inuirea ei. A tuturor celor
care tr`iesc [i f`ptuiesc ]in~nd dreapt` cump`na
istoriei cu o m~n` nev`zut`, iar apoi se duc \n uitare.
Dac` cineva vrea pilde, s` reciteasc` parabola samariteanului, c`ruia, spre deosebire de preot [i de levit, i sa f`cut mil` de cel c`zut \n drum [i ,,i-a legat r`nile [i
a turnat peste ele untdelemn [i vin; apoi l-a pus pe
dobitocul lui, l-a dus la un han [i a \ngrijit de el. A
doua zi, c~nd a pornit la drum, a scos doi dinari, i-a dat
hangiului [i i-a zis: Ai grij` de el [i, orice vei mai
cheltui \]i voi da \napoi la \ntoarcere. Sau s` reciteasc` Insula lui Artur a Elsei Morante. Condi]ia
noastr` este \n`l]at` [i izb`vit` prin ne\ncetata aflare \n
lume a celor buni [i drep]i [i cura]i. i nu trebuie s` ne
g~ndim la ei dec~t cu venera]ie, cu recuno[tin]` [i cu
dragoste, f`r` vreo \ncr~ncenare pentru soarta lor: prezen]a lor \n omenire este, spre binele ei, ad~nc`, cum
ad~nc e [i r`ul, dar este [i u[oar`, ca un z~mbet ascuns
\n lumin`, mereu.
Cineva, prin Rena[tere, pare-mi-se c` \n Olanda,
a scris \n latine[te c~teva tomuri de Vie]i ale
11
Eseuri morale
12
Petru Cre]ia
Demnitatea
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
21
Eseuri morale
Tic`lo[ii
Petru Cre]ia
Eseuri morale
slugarnic, lingu[itor, periu]`, un trep`du[, un fripturist, un ]u]`r [i un ]uc`lar. Cu ceilal]i \ns`, pentru
c` e r`zb`t`tor [i ajung`re], este \nfig`re] sau b`g`re], obraznic, [mecher, sforar, pi[icher, f`]arnic [i
pref`cut, telpiz [i par[iv. n ordinea economic` nu
este \nc` un mare spoliator [i un t~lhar, nu este \nc`
fur [i lotru, el este doar o javr`, o mic` jigodie care
umbl` cu tertipuri [i cu [iretlicuri. Te trage pe sfoar`,
croie[te minciuni, te [mechere[te a[a cum se afl` a
fi: un co]car, un pezevenghi, un g`inar, un punga[,
un borfa[, un potlogar [i un panglicar, un om care
umbl` dup` ciupeal`, dup` chilipir [i dup` plea[c`.
Adic` dup` c~[tig nemuncit, scos de la oameni
c`rora le d` pe bani chiar dreptul lor legiuit, practic`
pe care o va folosi p~n` la sf~r[itul, de obicei fericit,
al vie]ii sale. Terminologia rom~neasc` \n acest domeniu este pe c~t de veche pe at~t de bogat`, ast`zi
acoperind cu vorbe o scar` ce urc` de la ni[te sute,
acolo, p~n` la sume fabuloase, pe care le numim
bac[i[ sau ciubuc sau o mic` aten]ie; dar spunem
[i mit`, [pag`, plic sau c~teodat` dar sau plocon.
ns` din ad~ncul istoriei noastre se aud vorbe pre]ioase [i uitate care ar merita s` fie puse din nou \n
circula]ie, pentru mai mult` nuan]are. Dac` mai [tim
ce \nseamn` pe[che[- la origine darul suplimentar pe
care domnitorii no[tri \l trimiteau Por]ii \mpreun` cu
haraciul, adic` tributul am uitat ce este ru[fetul,
mit` dat` pentru a ob]ine o slujb`, ghelirul, locmaua
[i saba[ul, c~[tiguri dob~ndite \n fel [i chip, f`r`
munc`. Dar aceast` lep`d`tur` [i aceast` pramatie
24
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
27
Eseuri morale
Tiranii m`run]i
Petru Cre]ia
Eseuri morale
30
Petru Cre]ia
Cinstea
Eseuri morale
Petru Cre]ia
33
Eseuri morale
Vrednicia
Petru Cre]ia
numai dac` este [i destoinic, dac` are, \n plus, hot`r~rea de a-[i exercita competen]a. Altfel competen]a
lui e zadarnic`. Pentru a spune c` omul sfin]e[te
locul pura competen]` nu ajunge, este nevoie de deplin`tatea vredniciei.
Dar, pentru ca omul potrivit s` ajung` la locul
potrivit [i s` r`m~n` acolo dup` vrednicia sa, mai
trebuie \nc` ceva, hot`r~tor: organizarea [i func]ionarea societ`]ii \n vederea promov`rii prioritare a
omului vrednic. Exist` \ns` multe societ`]i \n care
lucrurile se petrec altfel, dac` nu chiar pe dos. Prevalen]a criteriului politic, rela]iile, veresia, cumetriile [i nepotismul, interven]iile unde trebuie, pilele,
mita, mai scurtul sau mai lungul lan] al sl`biciunilor,
care sl`besc [i macin` puterea unei societ`]i de a fi
ceea ce se cuvine s` fie [i ar putea s` fie. Toate acestea duc nu doar la un sistem de selec]ie [i de promovare defectuos, ci la ceea ce se nume[te antiselec]ie:
alegerea, cu grij`, a omului celui mai nepotrivit. Iar
acolo unde func]ioneaz` antiselec]ia opereaz` automat [i principiul de a men]ine pe cei mai mul]i la
nivelul de incompeten]` la care au fost promova]i, de
a nu-i ajuta s` \nve]e, s` se specializeze, de a nu-i
l`sa nici m`car s` c~[tige experien]`, muta]i de ici
colo. Pe de alt` parte adev`ratele competen]e, de care
nici o societate nu duce lips`, sunt ]inute jos sau
deoparte sau unde nu le e locul. L`sate prad` cr~ncenei conspira]ii a incompeten]ilor gata instala]i.
Dar, acolo unde aceste racile sunt \nr`d`cinate,
cine s` schimbe toate acestea? De unde s` apar`
35
Eseuri morale
36
Petru Cre]ia
Cuviin]a
Eseuri morale
Petru Cre]ia
39
Eseuri morale
Prostia
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
43
Eseuri morale
Mediocritatea
Petru Cre]ia
Eseuri morale
46
Petru Cre]ia
Prejudec`]ile
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
\n[i[i [i cu ceilal]i. False [i nocive, adesea primejdioase, cum primejdios poate fi doar r`ul care, \ncuibat
\n noi [i r`t`cindu-ne mintea, ne refuz` adev`rului.
50
Petru Cre]ia
Dreptatea
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Adev`rul
Adev`rul este unul singur. El nu se schimb`.
El cuprinde toate lucrurile care ating inima
onoarea [i m~ndria [i mila [i dreptatea [i
curajul [i iubirea ... [i dragostea de dreptate
[i de libertate. Ele, toate acestea, ating inima
[i lucrurile de care se leag` inima, devin
adev`r, at~t c~t putem cunoa[te noi adev`rul.
n]elegi acum?
Faulkner, Ursul
Dintre toate relele care ni s-au f`cut, [i at~t de evident ni se mai fac \nc`, minciuna este cel mai mare.
Cel mai v`t`m`tor [i cel mai blestemat, pentru c` din
el deriv` toate celelalte. Ar merita s` facem c~ndva o
genealogie a negativului, ar`t~nd cum minciuna se
afl` la ob~r[ia fiec`rui r`u omenesc luat \n parte.
P~n` [i cele [apte p`cate capitale din doctrina cre[tin`, trufia, zg~rcenia, desf~narea, pisma, l`comia,
m~nia [i lenea, sunt reductibile la o form` sau alta a
neadev`rului fa]` de al]ii [i fa]` de sine. Iar valoarea
moral` fundamental` este adev`rul. i nu vom \ntreba, ca procuratorul Pilat, Ce este adev`rul?, pentru
c` de fapt [tim prea bine cu to]ii, [i [tiu [i aceia care,
de-a lungul istoriei sau \n`untrul vie]ilor, [i-au dat [i
\[i dau at~ta osteneal` s`-l ascund` sau s`-l
55
Eseuri morale
Petru Cre]ia
57
Eseuri morale
Calomnia
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
63
Eseuri morale
Intoleran]a
Petru Cre]ia
Eseuri morale
66
Petru Cre]ia
Bl~nde]ea
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
73
Eseuri morale
R`bdarea
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
77
Eseuri morale
ncrederea
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
adeseori ne pas` mai pu]in de neajunsurile decurg~nd din nerespectarea \ncrederii pe care am
acordat-o cuiva dec~t de pierderea unui om \n care
aveam \ncredere pentru c` ne era drag [i nu invers.
Dac` lucrurile ar sta altfel, atunci ar trebui s` iubim
b`ncile elve]iene. Nici m`car pe un slujitor al nostru
de \ncredere nu \l avem la inim` doar pentru cinstea
sau devotamentul lui fa]` de noi, ci pentru c`, \n
\ntregul lui, chiar cu eventualele lui metehne, este
omul care este.
ntr-o lume \n care ar domni \ncrederea, majoritatea institu]iilor actuale, devenite inutile, ar disp`rea.
Iar regnul iubirii ar fi cu mult mai aproape. Dar acestea sunt himere. Mai sigur sunt de faptul c`, dac` a[
mai avea de tr`it \nc` o dat` via]a pe care am tr`it-o
deja, a[ acorda unui prieten \ncrederea mea absolut`
[i, p`str~ndu-i-o mereu, l-a[ l`sa s` mi-o tr`deze de
at~tea ori p~n` c~nd m-ar iubi. i, \mpreun` cu mine,
pe sine, iert~ndu-se \n numele meu.
81
Eseuri morale
Dezam`girea
Petru Cre]ia
noastre de \ncredere trecute pe care viitorul a dezmin]it-o. Nici m`car \n prima, pentru c` exist` \n
lume mistific`ri perfecte, aparen]e cuceritoare. T`ria
Sf~ntului Antoniu nu este aceea de a fi rezistat celor
mai ispititoare aparen]e, ci celor mai verosimile
dintre ele.
Dar de unele dintre dezam`girile noastre nu
suntem vinova]i dec~t noi \n[ine. n unele cazuri,
pentru c` am suprainvestit speran]`, am supraapreciat abuziv o realitate, am supralicitat-o, orbi]i de intensitatea propriei noastre dorin]e. De fapt nu orbi]i,
ci prad` unui miraj, ca acela suscitat de setea extrem`. Astfel, sunt cuprin[i de dezam`gire to]i cei care
judec` dup` un singur criteriu sau dup` aparen]e,
f`r` s` ]in` seama de complexitatea realit`]ii. O bun`
parte din dezam`girea din lume provine din nechibzuin]`, prip` sau superficialitate. Tot a[a p`]esc
constructorii de himere, to]i cei care aspir` la ceva ticluit din materia propriilor lor dorin]e [i vis`ri. i la
care vor s` ajung` f`r` efort, ca \ntr-un vis fericit.
ntr-adev`r, adesea d`m numele de dezam`gire
propriei noastre neputin]e de a ne str`dui [i \mplini
ceva. De aici vine r`ul [i de aici, \n asemenea cazuri,
o dezam`gire nejustificat`. i nu vine din prea des
invocata dispropor]ie inerent` dintre orice aspira]ii [i
orice realizare. Omul s`n`tos la suflet [tie s` se bucure de orice \mplinire a sa, nu o m`soar`, decep]ionat, cu nem`sura viselor sale.
Una dintre cele mai dureroase dezam`giri, dezam`girea de sine, este totodat` [i cea mai ilegitim`.
83
Eseuri morale
Petru Cre]ia
85
Eseuri morale
Suferin]a zadarnic`
Petru Cre]ia
Eseuri morale
88
Petru Cre]ia
V`ic`reala
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Se va zice c` e vorba de cazuri r`zle]e [i de oameni nu tocmai normali. Dar nu e a[a. E plin` lumea
de v`ic`re]i [i de t~nguirile lor. Iar cei care, av~nd
sentimentul propor]iilor, disciplin` interioar` [i cuvenita decen]`, dep`[esc t`c~nd sau chiar z~mbind
inconveniente [i disconforturi minore, trec neobserva]i, sau par bizari, ni[te r`t`ci]i \n lumea marilor
clamori pentru nimicuri erijate \n suplicii.
91
Eseuri morale
Curajul
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
C~t ar p`rea de ciudat, exist` o rela]ie \ntre d~rzenia de a rezista f`r` s` te dai b`tut la focul sc`zut al
canonului zilnic [i o form` extrem` a curajului:
rezisten]a la tortur`. Pu]ini putem s` ne imagin`m ce
\nseamn` asemenea lucru [i ce rol are el \n istoria
demnit`]ii omene[ti. Dar cum s` scrii despre curaj
f`r` s` te \nchini la memoria celor care, \ndur~nd
iadul pe p`m~nt, din partea unor tor]ionari care nu
erau demoni, ci oameni, n-au tr`dat pe nimeni [i
nimic. Fa]` de acest fel de curaj, curajul altor
lupt`tori ne\nfrica]i st` poate cu un rang mai jos \n
ierarhia vredniciei de a fi om. Cei care au rezistat
ne\ntina]i la schingiurile de care a prisosit acest veac
sunt cei ce ne-au izb`vit, \n fa]a Domnului, de ru[inea de a-l fi tr`it. Sunt sfin]ii acestei \nsp`im~ntoare
vremi, iar trupurile lor sf~[iate [i batjocorite au a sta
\ntinse pe lespezile neuit`rii. mpreun` cu aceia,
mul]i de nimeni [tiu]i, care s-au dus c`tre moarte cu
senin`tate, unii dintre ei z~mbind. Un os~ndit a spus,
\ntr-un alt veac, [i \n ajunul execu]iei: M~ine o s`
fie o zi cam grea. i al]ii [i al]ii: cei ce au primit sau
au cerut s` moar` ca s` nu moar` al]ii, cei care au
murit pentru dreptate, [tiind bine c` mult` vreme
str~mb`tatea va fi preasl`vit` [i biruitoare, cei care
le-au spus de la obraz asupritorilor cine sunt [i c~t le
este pre]ul, \n timp ce ace[tia r~deau [i le zdrobeau
m~inile [i fruntea, cei care au pierdut ce le era mai
drag [i au mai \ndurat s` tr`iasc`, a[tept~nd, r`bd`tori, s` vin` ceasul cuvenitei pedepse. i \nc` o
specie, de care rar se pomene[te: cei care [i-au pus
95
Eseuri morale
96
Petru Cre]ia
Speran]a
Speran]a este una dintre marile puteri ale sufletului, iar cu c~t sunt mai silnice \mprejur`rile, cu at~t
avem nevoie de mai mult` t`rie ca s` le \ndur`m, s`
le \nfrunt`m [i s` le dep`[im.
Defini]ia speran]ei este simpl`: ea este credin]a,
c~nd mai neclintit` [i c~nd mai [ov`ielnic` (dup`
oameni [i \mprejur`ri), c` ceasul \ncerc`rii [i al
r`ului va trece [i c` va veni vremea binelui [i a \nsenin`rii. T`r~mul speran]ei este viitorul, care, cum
bine [tim, este mai \ntotdeauna incert. Speran]a ne
ajut` s` credem c`, \n ciuda a orice, c~ndva binele ne
va despov`ra de r`u. Fire[te, a g~ndi a[a cere oarecare chibzuin]`, un grad anume de \ntemeiere pe premisele obiective ale realit`]ii. Un calcul de probabilit`]i, aprecierea ra]ional` a raportului dintre datele
existente [i for]ele, manifeste sau latente, care tind s`
le modifice \n sensul sperat. Dar nu aceasta este natura esen]ial` a speran]ei, care, dac` nu este mai
presus de orice calcul, r`m~ne un simplu [i rece efort
de prognoz`. Ca s` fie o putere a sufletului, speran]a
trebuie s` aib` \n miezul ei ceva ira]ional, chiar absurd, o \ncredere aproape necugetat` \n biruin]a binelui, care s` fie mai puternic` dec~t orice dezn`dejde.
Este o alegere, dintre toate c~te sunt cu putin]` pe
p`m~nt, a posibilului bun. Nu este vorba aici de
97
Eseuri morale
Petru Cre]ia
99
Eseuri morale
Triste]ea*
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Cel`lalt fel de triste]e, cea care \nnegureaz` sufletul pentru ce n-am avut [i nu ne va fi dat s` avem,
este [i ea reductibil` cumva la cea dint~i. Nu pentru
c` am putea pierde ceea ce n-a fost niciodat` al
nostru, ci pentru c`, dup` ani de via]` a sinelui [i de
primenire a lui la vechiul loc al iubirii \n suflet toarce mutul Regret \nf`[urat \n v~nt.
Dar s` ne g~ndim [i la triste]ea aspira]iei zadarnice, care pare a avea dou` vremi, dintre care prima
ar fi aceea a t~njirii, a ner`bd`rii, a neputin]ei de a
avea imediat [i deplin ceea ce at~t de aprig dorim:
oameni sau st`ri de lucruri, obiecte ale iubirii, ale
ambi]iei ori ale vanit`]ii noastre. Numai c` toate
acestea sunt mai aspre sau mai clemente dureri. Ele
nu sunt triste]e. Triste]e poate s` fie numai \n anumite forme mai difuze, mai calme [i mai elegiace ale
dorului, c~nd el este adiere [i boare, nu n`prasnic
v~nt, uneori unpl~nd de o lin` triste]e tot ce ne-a
r`mas de tr`it. i nu arareori transform~ndu-se pentru totdeauna \ntr-una dintre cele mai ad~nci [i mai
cuprinz`toare: triste]ea sinelui de sine, f`cut` din
cenu[a multor arderi [i din m~lul amar al unor vise
aproape uitate ]i \ncununat` de singur`tate, de marea
singur`tate a sinelui cu sine.
Dac` toate acestea sunt oarecum limpezi, atunci
putem proceda, fie [i sumar, la o analiz` a triste]ii
dup` v~rstele sufletului. Triste]ea copiilor care au
pierdut ceva esen]ial sau sunt mereu priva]i de
bucuria lor, teribila triste]e a adolescen]ilor grei de
dorin]e, slabi de puteri, vis`tori p`tima[i [i perplec[i
105
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Toate coboar` [i urc` \n triste]e. Ea este statornic` \nstr`inare [i \ntoarcere \n sine a fiin]ei, t`cerea
din ad~ncul oric`rei muzici, \nserarea ce cre[te cu
zorii laolalt`, aura de excludere care \mprejmuie[te
orice defini]ie, esen]` [i cea]`, prohod neauzit, vis
latent al treazului suflet al lumii, posibil nicic~nd
\mplinit. Statornic`, nu-i place dec~t arareori, lu~nd
mereu forma sufletelor trec`toare, s` vorbeasc`
limba lor trec`toare, nefiind numai [i numai o stare,
ci [i un raport inteligibil, adesea \ntre distan]e foarte
mari sau uit`ri absolute, c`rora le este ascuns` lege
comun`. Triste]ea nu se t~nguie: buzele o simt amar`
[i o p`streaz`. A sim]it-o p~n` [i Dumnezeu f`c~nduse om, Fiul care o \ntoarce lumii ca dragoste m~hnit`
[i etern`. Este \n alb [i \n ro[u, \n negru [i \n ar`miu,
\n st~nc` [i \n cenu[`, \n dreapt` [i \n cerc. Anotimpurile, via]a [i moartea sunt chipurile triste]ii sie[i
egale. Fierbinte \n foc, e puternic` \n lumin`, lin` \n
umbr`, s`lcie \n v~nt, se clatin` \n lacuri cu
priveli[tile a c`ror [oapt` \ntoars` este fapta ei. E
albastr` \n cer [i searb`d` \n aer. i stelele sunt triste,
[i z`pezile [i toate f`pturile, ne[tiind. Bucuria \i este
doar cunun` [i z~mbet, funingine ura, timpul
imagine mi[c`toare, clipele ninsoare de aripi care
umplu trecutul. Se afl` \n ochii biruitorilor [i ai
birui]ilor, ai fecioarelor [i ai statuilor. E limpede \n
ape [i mut` \n p`m~nt, grea \n soare. Cu amintirea se
cufund` [i se irose[te lent ca un fum \n spa]iul fals al
unei oglinzi. Merge cu lanurile m~nate de v~nt, curge
cu r~urile c`tre m`ri [i se face valuri cu valurile lor,
109
Eseuri morale
110
Petru Cre]ia
Bucuria
Da, \n ciuda a tot, despre bucurie. M` voi \ncumeta s` vorbesc despre bucurie [i s` ar`t c~te temeiuri
are ea \n vie]ile noastre, \n orice vreme [i aproape
orice-ar fi. Bucuria nu depinde nemijlocit [i supus de
\mprejur`ri, ea este o putere vie a sufletului [i \[i
trage for]a din propria ei esen]`. Ea [tie s` aleag`
chiar [i pu]inul bine c~t se afl` \ntr-o stare de lucruri
[i s`-l a[eze mai presus de triste]e, f`c~ndu-[i din
floare gr`din`. O vorb` bun`, o \nseninare a cerului,
un r~s de copil, un gest de prietenie, un act de
\ndem~nare sau de iste]ime, o delicate]e a cuiva,
mirosul z`pezii, o amintire fugar` \i ajung. Sufletul
capabil de bucurie este bogat, cuprinz`tor [i cald,
deschis c`tre ale lumii [i c`tre semeni. Omul care
[tie s` aleag` bucuria nu caut` r`ul cu lum~narea, nu
se v`ic`re[te c~t e ziua de lung`, nu caut` la fleacuri,
prive[te lucrurile cu \ng`duin]` [i cu z~mbet, nu face
din ]~n]ar arm`sar. i nu este niciodat` mohor~t sau
posac, pentru c` via]a lui este p`rta[` la lumin`, nu la
umbr`. Cine-ar citi Paradisul lui Dante ar vedea c` e
alc`tuit numai din ve[nic` bucurie [i c` toat` bucuria
aceea e pur` lumin`. Mai tare dec~t orice bezn`.
Cei ap]i pentru bucurie, [i totodat` vrednici de ea,
[tiu s` se bucure [i de ceea ce, bun fiind, dar firesc,
trece neb`gat \n seam`, cum ar fi s` fii s`n`tos sau
111
Eseuri morale
Petru Cre]ia
113
Eseuri morale
S`rb`toarea
Petru Cre]ia
Eseuri morale
116
Petru Cre]ia
Pl`cerea
Se poate sus]ine c` to]i oamenii urm`resc
pl`cerea pentru c` to]i doresc via]a...
Pl`cerea... des`v~r[e[te via]a, iar via]a este
un lucru de dorit. ns` \ntrebarea dac` dorim
via]a de dragul pl`cerii sau pl`cerea de
dragul vie]ii poate fi deocamdat` l`sat` f`r`
r`spuns. Tot ce putem spune este c` apar
prea legate \ntre ele pentru a putea fi
separate.
Aristotel, Etica nicomahic`, X,5.
Eseuri morale
Petru Cre]ia
[tie c`, \n istoria vie]ii, iubirea [i moartea sunt inven]ii relativ t~rzii, pline de fericite consecin]e. Iar omul
a f`cut din \nmul]ire [i sex o feerie nesf~r[it`, care \i
umple istoria. i chiar din alimenta]ie, pe alocuri, a
f`urit o art` subtil`.
i fie poemnit` aici [i joaca tuturor copiilor din
lume, care, indiferent care i-ar fi rolul biologic, este
\nso]it` de una dintre cele mai intense pl`ceri care se
pot tr`i \n via]`, cum se poate vedea numai privindule chipul, privirea, c~nd se joac`, uneori p~n` la extenuare.
Iar nou`, crescu]i din bucuria acestei pl`ceri
vechi, av~nd a trece prin zile [i ani, oare nou` nu ne
este dat` pl`cerea de a auzi cum se st~rne[te v~ntul
printre arbori, r`coarea umbrelor ad~nci ale verii,
mirosul z`pezii, priveli[tea m`rii ne~ncetat a?
Dar, chiar independent de considera]ii asupra
gradului de elaborare a unei pl`ceri date, vom spune
c`, la un nivel oric~t de frust, pl`cerea, a[a cum st` la
r`d`cinile vie]ii, este indispensabil` vie]ii [i c`, pe
deasupra oric`rei pl`ceri determinate, gustul vie]ii
este dat de pl`cerea \n sine de a fi, care este mai mult
dec~t suma pl`cerilor date nou`, este manifestarea
vitalit`]ii, a bel[ugului de via]` care curge \n vinele
noastre [i ne leag` de via]a lumii. i chiar \n sfera
ac]iunii: orice ac]iune care izvor`[te din libertatea
noastr` de a alege este \nso]it` [i stimulat` de pl`cerea de a o exercita. Iar pl`cerea, o anumit` form` intens` [i decantat` de senzualitate, este implicit` \n
cea mai pur` contempla]ie. Chiar Platon, \n
119
Eseuri morale
Banchetul, c~nd vorbe[te de contemplarea Frumuse]ii ca Form` sau Idee, presupune c` nu ajungem p~n`
la ea dec~t trec~nd printr-o zon` tot mai larg` [i mai
\nalt` de pl`ceri, corespunz~nd unor frumuse]i tot
mai abstracte. Dar noi, refuz~ndu-l pe Platon, vom
pre]ui pl`cerea care nu duce mai departe dec~t
frumuse]ea dat` nou` aici [i acum. Iar frumuse]ea la
r~ndul ei, oricum am analiza-o, nu poate fi desp`r]it`
de pl`cere. Nici chiar frumuse]ea cea mai abstract`,
cea mai aparent dep`rtat` de sim]uri [i de dorin]e.
F`r` capacitatea mereu re\nnoit` de indiferent ce
orgasm lumea ar fi de nelocuit [i de neacceptat. Near roade plictisul, ne-ar m~nca ur~tul, ne-am pierde
\ntr-o entropie letal`. P~n` [i asceza este g~ndit` ca
un drum c`tre extaz. Iar elanul de via]` care str`bate
via]a ([i poate lumea \n \ntregul ei) este ori voluptuos
ori nul.
De aici, \n chip paradoxal, [i faptul c` pl`cerea se
poate \ntoarce, \n anumite condi]ii, \mpotriva vie]ii.
Omul, nefiind pur` natur`, poate c`dea \n pl`cere ca
\ntr-un abis [i s` se piard` acolo. Rupte din contextul
lor, care este al \ntregii vie]i [i al pl`cerii globale de
a fi, anumite pl`ceri pot deveni, cum [tim, uciga[e.
Nu le culiv` dec~t acela care [i-a pierdut m`sura,
deplin`tatea omeneasc`, cel a c`rui vitalitate este
cumva avariat`, cel care nu mai e \n stare s` tr`iasc`
muzica at~t de complex` a pl`cerilor terestre [i \[i
vinde sufletul pentru un singur sunet care, tot mai
intens, devine strig`t [i apoi moarte.
i, dac` ne g~ndim mai bine, chiar viciile, ca s`
120
Petru Cre]ia
121
Eseuri morale
Superficialitatea
Petru Cre]ia
Eseuri morale
mincinoas` \n sfera ac]iunii. Nici o societate omeneasc` nu poate rezista indefinit` atunci c~nd se \ntemeiaz` pe minciun`, pe dubla minciun` a vorbei [i
a faptei. Simulacrele nu dureaz`.
ntr-adev`r, \ntre omul care lucreaz` temeinic [i
cel care nu face a[a exist` o deosebire esen]ial`. Cel
dint~i sap` brazd` ad~nc`, face lucruri trainice, sluje[te unei durate. Fapta celui de-al doilea se degradeaz` grabnic, se ponose[te [i se destram`, cade \n
paragin`. Prost f`cute, [oselele se desfund` [i canalele se \nfund`, vagoanele devin ni[te ruine c`l`toare, ora[ele cad prad` pulberii [i buruienii, statuile
coclesc [i se las` \ntr-o r~n`. i p`gubi]i suntem cu
to]ii, buni [i r`i. P`gubi]i [i pe deasupra dec`zu]i de
la una dintre cele mai mari demnit`]i ale omului:
aceea a lucrului bine f`cut.
Am dat exemple din sfera tehnic` [i material`
pentru c` sunt mai gr`itoare intui]iei imediate. Dar
tot at~ta r`u fac \n partea spiritului cei care lucreaz`
dup` ureche. Asta \nseamn` s`-]i \ncrope[ti avutul
min]ii pe apucate [i din auzite, din ceea ce circul`,
neverificat, prin aerul vremii, din locuri comune,
din prejudec`]i neroade, din informa]ii la a doua
m~n`, din cultura de almanah sau din lecturi r`u
mistuite. Cei c`rora le place s` tr`iasc` a[a au totu[i
cumva sentimentul unei caren]e fundamentale [i
atunci caut` o compensa]ie \n falsa profunzime, \n
folosirea, f`r` o lung` str`danie a cugetului, a
c~torva vorbe care sun` ad~nc, a c~torva idei, pline
de g~nd la origine, [i apoi golite, deteriorate [i
124
Petru Cre]ia
125
Eseuri morale
Nep`sarea
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Homo valachicus
Exist` at~tea defini]ii ale civiliza]iei, \nc~t o cercetare a lor, aici, nu i-ar fi cititorului de nici un folos.
Intui]ia comun` ajunge. i m` voi m`rgini la necazurile noastre, \ncredin]at de faptul c`, pe m`sur` ce ne
vom cunoa[te mai bine, lep`d~ndu-ne de orice trufie,
vom mai putea \ndrepta c~te ceva. Nu e oare mai
bine ca, \n loc s` ne conferim blazoane iluzorii, s`
\nv`]`m mai bine ce suntem cu adev`rat? Nu exist`
vindecare dec~t prin adev`r. Dar adev`rul nu trebuie
spus cu \ncr~ncenare, ci cu \n]elegere [i cu dragoste,
[i nu f`r` z~mbet. La noi lucrurile nu se \ndreapt`
c~nd cineva \[i arog` rolul de a biciui, scr~[nind, moravurile, de undeva de sus, din transcenden]a unei
con[tiin]e presupuse f`r` gre[. E bine s` ne judec`m,
cu dreptate, noi pe noi \n[ine, sper~nd c` orice act de
cinstit` [i lucid` c~nt`rire de sine va da cu vremea
road` \n imanen]a con[tiin]ei ob[te[ti.
n materie de civiliza]ie nu st`m prea bine, de ce
s` ne min]im? Pricini ar fi destule: urbanizarea
pripit`, \nchiderea ]`rii fa]` de lume, [ubrezirea
institu]iei familiale, nivelul sc`zut de trai [i de luminare, absen]a unei con[tiin]e clare a rela]iei dintre individ [i stat, d`inuirea unor vechi n`ravuri [i mentalit`]i. Dar, oricare ar fi cauzele, fapt este c` st`m
prost. Nici nu [tii de unde s` \ncepi. Uite, dac` tot ne
129
Eseuri morale
l`ud`m c` de la R~m ne tragem, s-o lu`m de la drumuri. Unul dintre prestigiile civiliza]iei romane au
fost [oselele, podurile, viaductele, f`cute s` ajung`
pretutindeni [i s` dureze veacuri. Iar drumurile noastre sunt ca vai de lume: [osele deficitare [i restul
f`cut din h~rtoape, praf [i noroi. C`ile ferate nu sunt
rele, dar ce circul` pe ele este dezastruos: vagoane
hodorogite [i pr`date, peste m`sur` de murdare, de
\ntunecate [i, iarna, de reci, ca la vreme de r`zboi.
Ruleaz` a[a, la nesf~r[it, s`lb`ticite [i uitate. La fel
cu institu]iile publice, \n care paragina [i ponosirea
se iau la \ntrecere cu reaua organizare, care pare dea dreptul du[m`noas`: cozi grele [i haotice, un mare
zbucium zadarnic, alerg`turi bezmetice [i f`r`
noim`, timp pierdut, vorbe proaste, confuzii [i erori.
i, dac` tot vorbim de institu]ii, s` nu uit`m de una
socotit` drept indicele de civiliza]ie a unei comunit`]i: cabinele publice cu destina]ie sanitar`. C~te
dintre ele nu au devenit locuri de pedeaps`, ca bolgiile lui Dante, haznale abjecte consacrate sc~rnei, duhorii [i mu[tei? Poate [i de aici, dar nu numai, faptul
uluitor c` po]i adesea vedea b`rba]i, uneori cu o \nf`]i[are respectabil`, u[ur~ndu-se \n plin` zi de udul
lor l~ng` vreun st~lp sau gard, \n v`zul copiilor de
[coal`.
Pentru c` e departe de a fi vorba, \n ]ar` la noi,
numai de incuria [i de stupiditatea institu]ional`.
Nici omul nostru, ca ins, nu se las` mai prejos. n
mintea lui bunurile publice nu sunt ale tuturor: sunt
ale nim`nui. Le stric` [i le devasteaz` f`r` mustrare
130
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
134
Petru Cre]ia
Falsa con[tiin]` *
Este tot at~t de u[or s` te \n[eli pe tine \nsu]i
f`r` s`-]i dai seama, pe c~t este de greu s`-i
\n[eli pe al]ii f`r` ca ei s` observe.
La Rochefoucauld, Maxime (1678), nr. 115
Eseuri morale
Petru Cre]ia
constituie, progresiv, pe o rea con[tiin]` de sine refulat`. Unii sucomb` sentimentului c` sunt nimica [i
nimeni, c` tot ce fac [i ar putea s` fac` le tr`deaz`
nimicnicia. Al]ii se \mpac` cu ei \n[i[i, a[a cum sunt.
Al]ii \[i fabric`, \n bezna [i singur`tatea sinelui, o
con[tiin]` fals` [i tr`iesc a[a, ca \ntr-o nebunie ambulatorie, c~nd mai benign`, c~nd mai damnat`. i
mai periculoas` dec~t orice falsificare deliberat` [i
dec~t orice ipocrizie.
Falsa con[tiin]` ne oblig`, f`r` s` ne d`m seama,
s` juc`m un rol, mai mult, s` \nscen`m o dram`
pentru acest rol [i s` o popul`m cu crezuri [i cu lupte
false, cu apoteoze [i cu dezastre fictive. Cred c`
mul]i dintre noi au v`zut sau au avut \n preajma lor
asemenea in[i juc~ndu-[i tristul rol pe scena lumii.
Unii sunt at~t de naivi, at~t de transparen]i [i at~t de
evident ridicoli \nc~t nu pot inspira dec~t o ironie
indulgent` [i aproape tandr`. Al]ii \ns` pot fi de-a
dreptul sini[tri. i sunt numero[i, au diferite apuc`turi, dar reductibile la un tip fundamental.
Omul de felul acesta se crede [i vrea s` fie crezut
tocmai ceea ce nu este, [i anume un om nobil \n sfera
etic` [i afectiv`, luminat \n ordinea cognitiv` [i
puternic \n cea volitiv`. Fiind un simplu veleitar
utopic, vrea s` apar` nici mai mult nici mai pu]in
dec~t ca paradigma excelen]ei umane. Iar aceast`
imagine fals` despre sine o afim` [i o exib` cu patos,
tr`ind-o mai ales atunci c~nd o propune altora sau se
g~nde[te pe sine \ntre al]ii [i mai presus de al]ii. Mai
mult, tr`ind [i f`ptuind printre oameni de r~nd,
137
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
140
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
vag` asociere de idei, fie pur [i simplu de la un cuv~nt oarecare, put~nd func]iona ca declan[ator al
unei serii total distincte. Este de notat, \n subsidiar,
c` acest tip de vorbitori realizeaz` o performan]`
rar`: aceea de a-[i pune singuri piedic`, de a-[i t`ia
singuri vorba.
Se va spune c` toate acestea nu ]in de patologia
desf`[ur`rii discursului [i c` trebuie examinate \n
alt` instan]`. Dar nu e a[a: prioritar` este nevoia de a
vorbi cu orice pre], iar no]iunea cheie este aceea de
vacuitate a con]inutului. De aici, din dorin]a de a
comunica cu orice pre] c~nd nu ai ce, sau de a spune
ceva interesant c~nd nu ai nimic interesant de spus,
toate disfunc]iile enumerate mai sus [i poate [i altele.
F`r` a mai pune la socoteal` faptul c` cei care
practic` vorb`ria, vorbitorii intemperan]i, sunt oameni la care conexiunile logice sunt deficitare. Este
tocmai ceea ce le permite acest tip de discurs.
Tot mult [i f`r` rost vorbesc [i cei care caut` s`[i compenseze prin verbalizare un anumit disconfort
psihic, cei pe care ceea ce (tocmai) s-a \nt~mplat sau
se petrece acum \i contrariaz`.
Prima categorie este a celor care debiteaz`, uneori
repet~ndu-se, regrete zadarnice. Ace[tia pot vorbi la
nesf~r[it potrivit schemei Ce bine ar fi fost s` fi fost
altfel dec~t a fost. Neput~nd s` se \mpace cu ceea ce
s-a petrecut, ei se c`znesc parc` s` schimbe cu ajutorul vorbelor irevocabilul trecut. Regret~nd hot`r~rile
luate [i rezultatele lor, oamenii ace[tia se \nver[uneaz` s` elaboreze, \n pustiu, alte scenarii dec~t cele
147
Eseuri morale
Petru Cre]ia
149
Eseuri morale
Cuv~ntul dat
Petru Cre]ia
Eseuri morale
semnul unui arhaism comportamental, al unei incapacit`]i de integrare \ntr-o comunitate evoluat` de tip
urban. La ]ar` st`rile de lucruri nu cer cine [tie ce
eforturi cronometrice. Dup` cum locul de \nt~lnire
nu trebuie neap`rat s` fie un punct precis (la lunc`,
pe dup` gr`dini, mai la vale), tot a[a momentul
\nt~lnirii se poate situa \ntr-o durat` mai larg`: pe
sar`, pe la chindie, la \ntorsul vitelor. i, \n sistemul aesta de referin]` mai lax, nimeni nu este
p`gubit [i totul se petrece dup` cuviin]`. Mut~ndu-l
\n spa]iul altor rigori [i al altor stringen]e, el este nu
numai arhaic, ci [i p`gubitor. Iar cine s-a l`sat am`git
o via]` crez~nd zadarnic \n punctualitatea unei serii
considerabile de contemporani ai s`i (dintre are unii
n-au mai venit deloc, f`r` s` mai dea mai apoi vreo
explica]ie sau a invoca vreo scuz`), nu are nostalgii
patriarhale. i nici nu-[i poate imita am`gitorii,
pentru c` actul etic este, prin defini]ie, nonpragmatic
[i exemplar.
Printre indicii gradului de civiliza]ie al unei comunit`]i se num`r`, [i nu \n ultimul r~nd, func]ia
regulativ` a cuv~ntului dat. Sunt civiliza]ii \n care
po]i ob]ine lucruri importante \n schimbul cuv~ntului
dat. E drept c`, dac` min]i [i e[ti prins, nu te mai prime[te nimeni, nu te mai salut` nimeni [i ri[ti s` mori
\n [an]. n asemenea comunit`]i statutul cuv~ntului
dat este bivalent: el trimite [i \n trecut, la perioada \n
care pentru elite cuv~ntul dat era un angajament de
onoare mai coercitiv dec~t orice lege, [i la viitorul,
poate utopic, \n care \ncrederea uman` va deveni at~t
152
Petru Cre]ia
153
Eseuri morale
Despre credin]`
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
159
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
Petru Cre]ia
Eseuri morale
166
Petru Cre]ia
167
Eseuri morale
CUPRINS
Despre cartea aceasta / 5
Pentru cei f`r` nume / 9
Demnitatea / 12
Tic`lo[ii / 21
Tiranii m`run]i / 27
Cinstea / 30
Vrednicia / 33
Cuviin]a / 36
Prostia / 39
Mediocritatea / 43
Prejudec`]ile / 46
Dreptatea / 50
Adev`rul / 54
Calomnia / 57
Intoleran]a / 63
Bl~nde]ea / 66
R`bdarea / 73
ncrederea / 77
Dezam`girea / 81
Suferin]a zadarnic` / 85
V`ic`reala / 88
Curajul / 91
Speran]a / 96
Triste]ea / 99
Bucuria / 110
S`rb`toarea / 113
Pl`cerea / 116
168
Petru Cre]ia
Superficialitatea / 121
Nep`sarea / 125
Homo valachicus / 128
Falsa con[tiin]` / 134
Vorb` f`r` de rost / 140
Cuv~nrul dat / 149
Despre credin]` / 153
Dou` g~nduri despre binele [i r`ul din lume / 159
169
Eseuri morale
170