FIZIOLOGIE

Cursul nr.1 FIZIOLOGIA DIGESTIEI.

Prin digestie se intelege toate transformarile mecanice, fizice si chimice pe care le sufera
alimentele in tubul digestiv pentru a le face capabile sa strabata mucoasa acestuia si sa ajunga in sange.
Ingestia consta in introducere pe cale orala, in cavitatea bucala, a alimentelor sau a apei.
1. Digestia bucala:
Consta in transformari mecanice si fizice, cat si in transformari chimice.
Transformarea mecanica consta in sfaramarea alimentelor cu ajutorul dintilor.
Transformarea fizica consta in inmuierea alimentelor cu ajutorul salivei si formarea bolului alimentar.
Acest proces a fost numit masticatie. .......(ingestie-masticatie-deglutitie).
Transformarea chimica bucala este determinata de saliva.
Secretia salivara. Saliva este sucul digestiv produs de glandele salivare care se varsa in
cavitatea bucala. Saliva este secretata de 3 perechi de glande salivare: parotide, sublinguale si
submaxilare.
Rolul secretiei salivare:
-faciliteaza masticatia si deglutitia (inghitirea)
-lubrifeaza mucoasa bucala si linguala usurand vorbirea
-are proprietati bactericide
-prin saliva se elimina unele substante toxice-microorganisme.
Deglutitia este impartita in 3 timpi: bucal, faringian si esofagian.
Timpul bucal, se termina cu trecerea bolului alimentar prin istmul buco-faringian.
Timpul faringian, consta in ridicarea valului palatin, contractia muschiilor ridicatori ai faringelui si
laringelui si inchiderea glotelor.
Timpul esofagian, asigura deplasarea bolului alimentar spre stomac prin undele peristaltice.
2. Digestia gastrica:
Stomacul este un organ musculo-cavitar situat intre esofag si intestin. In stomac alimentele sunt
amestecate cu secretiile gastrice cu care formeaza un amestec semilichid numit chim gastric.
Mucoasa gastrica contine glande gastrice care secreta mucus cu rol de a o proteja de actiunea
sucului gastric.
Secretiile gastrice. Sucul gastric este format din 99% apa si 1% substante organice si
anorganice. Cea mai importanta substanta anorganica din sucul gastric este acidul clorhidric. Acidul
clorhidric are rol de a denatura proteinele pe care le pregateste pentru actiunea pepsinei.
Pepsina este o enzima a sucului gastric ce scindeaza (imparte) proteinele.
Sucul gastric mai contine labfermentul care produce coagularea laptelui, amilaza gastrica care
scindeaza glucidele.
Activitatea motorie a stomacului(mobilitatea gastrica) realizeaza 3 functii de baza:
-stocheaza alimentele
-amestecul alimentelor cu secretiile gastrice
-evacuarea continutului gastric in duoden (prima parte a intestinului subtire).
Amestecul alimentelor in stomac are loc cu contractii peristaltice(actiune asupra portiunii
periferice a continutului gastric). Contractiile gastrice incep de la mijlocul stomacului si contractiile de
foame incep cand stomacul a fost golit de mai mult timp.
Evacuarea stomacului are loc datorita undelor peristaltice care se indreapta spre duoden. Fiecare
unda de contractie cand ajunge la orificiul piloric determina evacuarea unei cantitati a continutului
gastric in duoden.
Voma este reactia reflexa de evacuare a continutului gastric prin esofag si cavitatea bucala la
exterior, evacuare care are loc prin contractii abdominale violente si dureroase.
1

Reglarea motilitatii gastrice are loc prin mecanisme, reflexe si umorale.

3. Digestia intestinala:
In etapa intestinala a digestiei are loc scindarea in continuare a substantelor alimentare cu
ajutorul enzimelor continute in sucul pancreatic si intestinal si cu ajutorul sarurilor biliare produse de
ficat, mai ales in portiunea superioara a intestinului subtire.
Substantele alimentare dupa ce au fost scindate in molecule mici sunt absorbite prin mucoasa
intestinala, mai ales in portiunea inferioara a intestinului subtire.
Secretia pancreatica. Pancreasul este o glanda mixta endocrina si exocrina. Pancreasul secreta
sucul pancreatic care este un lichid vascos ce contine substante organice si anorganice.
Substante anorganice: ioni de natriu, de potasiu, de magneziu si de calciu.
Substante organice: -enzime proteolitice: tripsina, chemotripsina, carboxi-peptidoza
-enzime glicolitice: amiloza pancreatica
-enzime lipolitice: lipoza pancreatica, lecitinoza, colesterol enteroza.
Secretia biliara. Realizata de catre ficat. In afara perioadelor digestiei bila se acumuleaza in
vezicula biliara, se concentreaza si este eliminata in duoden in timpul digestiei. Bila este un lichid de
culoare galben-aurie (bila hepatica) sau verde bruna (bila veziculara).
Bila contine saruri biliare, pigmenti biliari, colesterol, lecitina, acizi grasi, substante anorganice:
cloruri, bicarbonati si fosfati. Singura enzima care se gaseste in bila este fosfatoza- alcalina.
Rolul bilei este de a emulsiona grasimile, favorizeaza absortia grasimilor, a vitaminelor
liposolubile, a colesterolului.
Secretia intestinala. Sucul intestinal este secretat de celulele mucoase intestinale.
Digestia intestinala are loc sub actiunea enzimelor pancreatice si intestinale si se desfasoara in 3
etape: -luminala
-membranara
-intracelulara.
Etapa luminala, are loc in lumenul intestinal unde se realizeaza o digestie partiala a subst. alimentare.
Etapa de membrana, are loc scindarea subst alimentare pana la stadiul de monomeri (aminoacizi,
moonozaharide, acizi grasi, gliceroli).
Etapa intracelulara, are loc in interiorul celulelor mucoasei intestinale.
Miscarile intestinului subtire sunt de 4 tipuri:
-de amestecare
-de pendulare (prin contractia fibrelor longitudinale)
-tonice
-peristaltice.
Secretia intestinului gros este un lichid vascos fara enzime care favorizeaza formarea bolului
fecal si protejeaza mucoasa intestinului gros de actiunea iritanta a resturilor alimentare.
Motilitatea intestinului gros este realizata de:
-miscari segmentare(de amestecare),
-miscari peristaltice cu rol de a propulsa continutul intestinului gros spre rect
-miscari de transport cu aspect peristaltic si sunt foarte puternice.
Un rol important il are prezenta fibrelor vegetale in alimentatie acre favorizaza cresterea
tranzitului intestinului gros favorizand eliminarea substantelor toxice.
Rolul bacteriilor din intestinul gros:
-in colonul proximal predomina flora bacteriana de fermentatie aeroba (in prezenta O2)
-in colonul distal predomina flora bacteriana de putrefactie anaeroba(in lipsa O2).

Cursul nr. 2 - SANGELE

Este un tesut format din elemente figurate (45%)si dintr.o substanta lichida numita plasma
sanguina (55%) in care elementele figurate sunt libere.
Volumul normal de sange din corp se numeste normovolemie. La o greutate de 70 de kg
volumul sanguin este de 5 litri, ce constituie 8% din greutatea corpului.
-Volumul sanguin crescut hipervolemie.
-Volumul sanguin scazut hipovolemie.
1. Elementele figurate ale sangelui: (hematiile, leucocitele si trombocitele)
Hematiile:
-se mai numesc si globulele rosii
-celule sangiune anucleate (fara nucleu) in faza adulta, cu forma de disc biconcav din profil
-nr hematiilor este in medie de 5 mil/mm3 sange la barbat si la femeie de 4,5 mil/mm3.
-durata de viata a unei hematii este de 120 de zile
-cresterea fiziologica a nr de hematii se numeste poliglobulie. Poliglobulia poate fi de scurta durata( in
efort fizic, in timpul cresterii temperaturii mediului ambiant) sau stabila (la persoanele care traiesc la
altitudini mari).
-scaderea fiziologica a nr de hematii apare la presiuni barometrice mari (pesteri adanci, mine)
-cresterea patologica a nr de hematii reprezinta urmele unei stari patologice (tuberculoza pulmonara in
unele boli de sange)
-scaderea patologica a nr de hematii (in anemii).
-rol in transportul gazelor respiratorii.
a) compozitia chimica a unei hematii:
-dpdv chimic hematia este formata din substante organice si anorganice.
-ca substanta organica predomina hemoglobina formata dintr.o proteina numita globina si un pigment
numit hem. In molecula hemului se gaseste fier de care se leaga oxigenul molecular ce urmeaza a fi
transportat.
-combinatia cu oxigenul oxihemoglobina, relatie labila (instabila).
-combinatia cu dioxidul de carbon carbhemoglobina
-combinatia cu monoxidul de carbon carboxihemoglobina, relatie stabila si toxica.
-combinatie cu drogurile methemoglobina.
-valorile normale ale hemoglobinei sunt de 14-16 Hb la 100 ml sange
-distrugerea hematiilor poarta numele de hemoliza si este un proces fiziologic prin care hemoglobina
este pusa in libertate.
-hemoliza masiva patologica apare in transfuzii cu sange de la un alt grup sanguin.
-dintre substantele anorganice, in compozitia chimica a hematiei intra in cantitate mica apa si in
proportie foarte mica ioni de potasiu.
Leucocitele:
-se mai numesc si globulele albe (leucos- alb, cocite-celule).
-sunt celule nucleate in nr de 5000-9000/ mm3.
-rol in mecanismele de aparare ale organismului impotriva agentilor patogeni( virusi, ciuperci, microbi)
a) clasificare leucocitelor, in functie de prezenta unor granule in citoplasma
-leucocite granulare: -neutrofile 65-70% (din totalul leucocitelor)
-eozinofile 1-2%
-bazofile 0,5%
-leucocite agranulare: -limfocite 22-27%
-monocite 5%
-neutrofilele si monocitele actioneaza in infectiile acute prin procesul numit fagocitoza
3

-nr eozinofilelor creste in starile alergice si parazitare.

-nr bazofilelor creste in infectii si in inflamatiile cronice.
-nr limfocitelor creste in infectiile cronice.
Trombocitele:
-se mai numesc si plachete sanguine.
-sunt in nr de 200.000-400.000/mm3 de sange
-sunt cele mai mici elemente figurate si au viata cea mai scurta
-rol in coagularea sangelui. Atunci cand sangele nu se coaguleaza apare boala numita hemofilie.
2. Plasma sanguina:
Are o compozitie chimica complexa care se mentine aproape constanta in conditii normale ale
organismului.
Compozitia plasmei:
-apa 90%
-reziduu uscat 10%. Acesta este format din substante organice 9% si substante anorganice 1%.
-substantele organice se impart in: -substante organice azotate
-substante organice neazotate.
*substantele organice azotate se impart in 2 categorii:
-substante organice azotate proteice
-substante organice azotate neproteice.
-substantele organice azotate proteice sau proteine plasmatice reprezinta 6,8-7,2% si sunt reprezentate
prin albuminele plasmatice(serumalbumine), globulinele plasmatice(serumglobulinele), fibrinogeul.
-proteinele plasmatice transporta substante dizolvate in plasma.
-substantele organice azotoase neproteice sunt: ureea, acidul uric, creatina, creatinina, amoniac.
*substantele organice neazotate:
-colesterol 120-220 mg%
-glucide 80-110 mg%
-acid lactic 10-20 mg%
-lipide totale 800-900 mg%.
-substantele anorganice, au rol in mentinerea echilibrului hidroelectrolitic si acidobazic al
organismului, a presiunii osmotice si a tensiunii arteriale.
Rolul plasmei in organism:
-in coagularea sangelui
-transporta diverse substante in organism
-mentine presiunea osmotica si vascozitatea sangelui
-mentine constanta presiunea arteriala
-intervine in apararea organismului prin anticorpii pe care ii contine.
3. Rolul sangelui:
Sangele indeplineste in organism functii complexe.
Functia respiratorie, consta in transportul oxigenului de la plamani la tesuturi si a dioxidului de
carbon de la tesuturi la plamani.
Functia nutritiva - de transport, consta in preluarea nutrientilor de la nivelul peretelui intestinal si
transportul lor la tesuturi.
Functia excretoare, este tot o functie de transport prin care produsii de catabolism se elimina din
organism prin intermediul aparatului excretor sau al altor organe (piele, cale digestiva)
Functia de mentinere a hemostaziei, care este procesul prin care se mentine constant mediul intern.
Este absolut obligatoriu pentru buna desfasurare a celulelor si organelor. Mediul intern este totalitatea
lichidelor din organism, cu rol in transportul substantelor nutritive, a gazelor respiratorii, a produsilor
toxici de catabolism celular.
4

Functia de termoreglare, reprezinta totalitatea proceselor din organism cu rol in mentinerea constanta
a temperaturii corpului. Reglarea temperaturii corpului se face prin mecanism nervos, dar in
termogeneza intervine si o componenta umorala de natura endocrina.
Functia de protectie imunologica, sangele indeplineste un rol foarte important si in apararea
organismului impotriva provocatorilor de boli.
Orice agent strain care introdus in organism determina un raspuns imunologic se numeste
antigen. Antigenii produc in organism anticorpi. Anticorpii sunt subsatnte proteice cu actiune
specifica, adica actioneaza numai asupra antigenului care le.a provocat aparitia. Anticorpii sunt
imunoglobuline.
Imunitatea este capacitatea organismului de a recunoaste si neutraliza agentii straini de structura
sa care au actiune nociva.
Imunitatea poate fi: -naturala, de la mama natura.
-dobandita, prin calirea organismului
-artificiala, prin vaccinuri
Cursul nr. 3 FIZIOLOGIA CIRCULATIEI. FIZIOLOGIA INIMII.
1. Proprietatile functionale ale miocardului (muschii inimii):
-automatismul cardiac
-ritmicitate (functia cronotropa)
-conductibilitate (functia dromotropa)
-contractilitate (functia inotropa)
-excitabilitate (functia batmotropa).
Automatismul cardiac:
- proprietatea inimii de a se autoexcita ritmic sub influenta tesutului nodal.
-capacitatea celulelor cardiace de a genera spontan impulsuri
-este datorat celulelor specializate din tesutul nodal, dominat este nodulul sino-atrial care imprima
ritmul sinusal nodulul atrio-ventricular, fasciculul Hiss cu cele 2 ramuri Hiss, reteaua Purkinje.
Ritmicitatea:
-este proprietatea inimii de.a emite impulsuri ritmice datorita tesutului nodal cardiac.
-in conditii normale de functionare a inimii, ritmul cardiac este de 70-80 de impulsuri pe minut si acest
impuls este impus de nodulul sino-atrial.
Conductibilitatea:
-proprietatea miocardului de a propaga excitatia in toate fibrele sale.
-proprietatea celulelor de a transmite unda de contractie in intreaga lui masa, functie asigurata de
tesutul excitoconductor. Excitatia plecata de la nodul sino-atrial se raspandeste in atrii si este urmata de
contractia atriilor. Aceasta excitatie este captata de nodul atrio-ventricular de unde se transmite prin
cele 2 ramuri ale fasciculului lui Hiss la masa musculara, iar prin reteaua Purkinje la fibrele cele mai
periferice.
Contractilitatea:
-proprietatea miocardului de a raspunde la actiunea unor stimuli prin modificari ale dimesiunilor si
tensiunii.
-este cea mai importanta proprietate deoarece functia inimii este cea de pompa musculara.
-energia necesara pentru contractia miocardului este furnizata de ATP (adenoziu-tri-fosfat).
Excitabilitatea:
-capacitate a miocardului de a raspunde la un excitant printr.o contractie numita excitabilitate.

-are anumite caracteristici: pragul excitabilitatii, pentru a provoca o contractie excitantul trebuie sa aiba
o anumita intensitate (stimul minimal, liminal). Un stimul subliminal poate provoca o contractie daca
creste excitabilitatea muschiului.
Legea tot sau nimic. Miocardul raspunde printr.o excitatie maxima la orice excitatie liminala
sau supraliminala. La muschiul scheletic perioada dintre stimul si inceputul contractiei corespunde
perioadei de latuita care este de 0,05 sau 0,04 secunde. La miocard este de 0,3 secunde, egala cu durata
unei contractii (sistola, diastola). La muschii scheletici in perioada de contractie se produce o noua
contractie (efectul de somatie), iar stimulii aplicati dupa perioada refractara a contractiei precedenta
produce contractii ale muschiului care furnizeaza intr.o singura contractie (tetanica) care dureaza atat
cat se aplica stimulul sau pana cand se instaleaza oboseala si epuizarea.
Muschiul cardiac se comporta diferit. Perioada refractara a miocardului este lunga si dureaza cat
faza lui de contractie. Miocardul nu raspunde la al 2.lea stimul cat fibrele sale sunt in contractie.
-excitabilitatea revine la normal doar cand relaxarea este completa.
Perioada refractara relativa este perioada de timp in care excitabilitatea revine si corespunde
diastolei, timp in care aplicarea unui stimul este urmata de o contractie suplim numita extrasistola.
La sportivi extrasistolele uneori arata o excitabilitate crescuta a miocardului (consum de alcool, tutun,
stress) insotite de simptome (palpitatii, greata, senzatie nedefinita de rau), extrasistolele necesita
investigatii.
Tahicardia paroxistica si fibrilatia sunt alte tulburari de excitabilitate care impun abandonarea
efortului fizic din sportul de performanta si tratament de specialitate.
Contractibilitatea, excitabilitatea si automatismul inimii sunt influentate de concentratia de ioni
de sodiu, de potasiu si calciu.
Legea inimii, legea lui Starling, arata ca forta de contractie a miocardului este direct
proportionala cu lungimea initiala a fibrelor produsa de umplerea sa diastolica. Legea inimii exprima
deci proprietatea miocardului de a se contracta mai puternic cand elongatia initiala a fibrelor cardiace
este mai mare, dar are o anumita limita peste care forta de contractie scade.
2. Activitatea inimii. Ciclul cardiac:
-activitatea inimii se caracterizeaza prin contractii si relaxari ce se succed cu regularitate.
-contractia atriilor si ventriculelor este numita sistola atriala respectiv ventriculara.
-relaxarea lor este numita diastola atriala respectiv ventriculara.
-aceasta succesiune a contractiilor (sistole) si relaxari (diastole) constituie ciclul cardiac (numit si
revolutie cardiaca)
-cand inima se contracta in ritm normal este de 70 contr/min, ciclul cardiac are o durata de 0,8 sec.
-momentul in care se termina sistola ventriculara avem o diastola generala, cu durata de 0,4 sec si in
acest moment atriile si ventriculele sunt relaxate.
-sangele patrunde prin venele mari in atriul drept (prin vena cava superioara si inferioara) si prin venele
pulmonare in atriul stang.
-musculatura atriala in acest moment este relaxata. Ciclul cardiac incepe cu sistola atriala care dureaza
0,1 sec.
-presiunea intraatriala creste, valvele atrioventriculare se deschid, sangele este impins in neuticuli.
-sistola atriala este urmata de sistola ventriculara care dureaza 0,3 sec.
-cand ventriculele incep sa se contracte valvele atrio-ventriculare se inchid.
-presiunea intraventriculara incepe sa creasca astfel ca este depasita presiunea si sangele este expulzat
din ventriculi in artere.
In ciclul cardiac de 0,8 sec:
-sistola atriala 0,1 sec
-diastola atriala 0,7 sec
-sistola ventriculara 0,3 sec
-diastoala ventriculara 0,5 sec
6

-diastola generala 0,4 sec.

Debitul cardiac creste in efortul fizic sportiv sau in orice efort si revine la normal dupa incetarea
efortului. Debitul cardiac creste in starile anxioase, febra, furie (pericol de accident vascular cerebral
sau infarct miocardic.
Travaliul cardiac, prin contactii ale miocardului efectueaza un lucru mecanic care poarta numele
de travaliu cardiac. Este definit ca produsul dintre greutate si inaltime, in care greutatea este
echivalenta cu cantitatea de sange ajunsa in circulatie, iar inaltimea cu valoarea presiunii.
3. Activitatea. Debitul circulator:
-pentru aprecierea activitatii mecanice a inimii se folosesc valorile debitului circulator.
Debitul sistolic:
-reprezinta cantitatea de sange ejectata de ventriculi cu fiecare sistola si are valoare de 70-90 ml sange
la frecventa de 70 de batai/min.
Debitul cardiac:
-reprezinta cantitatea de sange pompat de inima in circulatie timp de 1 min.
-el se obtine prin inmultirea debitului sistolic cu frecventa cardiaca pe minut si are valori in jur de 4-5
la o frecventa de 70 batai/min.
Zgomotele cardiace:
-ascultarea zgomotelor inimii formeaza metoda ascultatiei cardiace.
-sunt de 2 feluri: zgomotul sistolic si zgomotul diastolic.
Zgomotul sistolic:
-este mai profund, cu durata mai mare
-este datorat contractiei miocardului si inchiderii valvelor atrio-ventriculare si se produce in momentul
inceperii sistolei ventriculare.
-are durata de 0,12 sec.
Zgomotul diastolic:
-este mai inalt si mai scurt
-are durata de 0,08 sec
-se produce la inchiderea valvelor sigmoide, adica in momentul inceperii diastolei ventriculare.
4. Reglarea activitatii inimii :
-ritmul inimii este de 60-80 contr/min
-sportul de performanta poate reduce acest ritm la 50-60 contr/min.
-in mod fiziologic ritmul cardiac creste in emotii, efort fizic, temperatura ridicata a mediului.
-in timpul somnului ritmul cardiac scade.
-ritmul cardiac este influentat de 3 feluri de factori: nervos, umoral, mecanic.
-controlul nervos al inimii este realizat de sistemul nervos vegetativ simpatic si parasimpatic.
-nervii cardiaci formeaza la nivelul inimii plexul cardiac din care fibrele nervoase se distribuie ata
miocardic cat si tesutului.
-controlul parasimpatic(actiunea nervilor vagi). Nervii vagi sunt cardioinhibitori, adica au actiune
cronotrop-, dromotrop-, batmotrop-, ionotrop-negativa.
-controlul simpatic, stimularea nervilor cardioacceleratori provoaca tahicardia si cresterea volumului
cardiac.
-cresterea ritmului cardiac are loc pe seama scurtarii sistolei si diastolei.
-excitarea simpatica influentiaza pozitiv toate functiile miocardului:
-creste frecventa contractiilor
-scade timpul de conducere atrio-ventruculara
-creste forta de contactie a miocardului
-creste excitabilitatea muschiului cardiac
-creste presiunea sistolica.
5. Influenta altor factori asupra inimii:
7

-in inima se afla receptori care sunt stimulati de hormoni tiroidieni , electroliti, factori fizici
(temperatura, excitatii mecanice).
Cursul nr. 4 PRESIUNEA ARTERIALA
Sangele circula in artere sub o anumita presiune care se transmite asupra peretilor arteriali
determinand presiunea sau tensiunea arteriala (TA).
Tensiunea arteriala se mentine in limite normale prin:
-actiunea de pompa a inimii
-rezistenta periferica
-cantitatea de sange din sistemul arterial
-vascozitatea sangelui
-elasticitatea peretilor arteriali.
Actiunea de pompa a inimii, deci debitul cardiac. Este cantitatea de sange pe care o arunca
inima in circulatie timp de 1 min.
Rezistenta periferica, depinde de calibrul arteriolelor si capilarelor musculare si al capilarelor
organelor abdominale.Vasodilatatia arteriolelor scade tensiunea arteriala ca urmare a scaderii rezistentei
periferice. Vasoconstrictia creste rezistenta periferica si tensiunea arteriala.
Cantitatea de sange din sistemul arterial, cu cat acntitatea de sange din sistemul arterial este mai
mare cu atat creste tensiunea arteriala. Scaderea volemiei determina scaderea tensiunii arteriale.
Vascozitatea sangelui, este data de proteinele plasmatice si de elementele figurate. Cu cat
vascozitatea este mai mare cu atat si presiunea necesara pentru a.l propulsa de.a lungul vaselor este mai
mare.
Elasticitatea peretilor arteriali, este un factor important in mentinerea tensiunii arteriale la valori
normale.
TA se masoara cu ajutorul unor aparate numite tensiometre, la nivelul arterei brahiale. Valorile
normale ale TA: -120 mm Hg pentru TA sistolica
-70 mm Hg pentru TA diastolica.
Diferenta dintre TA sistolica si TA diastolica este numita tensiunea diferentiala.
1. Variatii fiziologice ale TA:
TA se masoara in stare de repaus fizic si mental in pozitie de sezand sau culcat.
Valorile TA variaza in functie de mai multi factori:
-varsta
-variaza in cursul zilei: dimineata are valori mai scazute, iar dupa-amiaza are valori mai mari
-in timpul digestiei TA creste usor timp de 1-2 ore
-la persoanele cu exces ponderal TA este mai scazuta fata de cele cu greutate normala.
-starile emotionale, furia, frica, supararea cresc TA
-somnul agitat creste TA, iar somnul linistit scade TA
-eforturile intense au cea mai mare influenta asupra valorilor TA. In timpul efortului muscular TA
sistola creste pana la 180-200 mm Hg, iar cea diastolica la un corp normal nu depaseste 110 mm Hg,
imediat dupa efort TA scade la normal in 2-4 min.
2. Variatii patologice ale TA:
a) Hipertensiunea arteriala:
TA inregistreaza valori mai mari decat cele normale, cand TA sistolica depaseste 160 mm Hg la
persoane neantrenate si 140 mm Hg la persoane antrenate, TA diastolica depaseste 90 mm Hg.
Este prezenta in hipertiroidism, in boli renale, in arteroscleroza. In aceste cazuri hipertensiunea
arteriala este secundara.
Boala hipertensiva cu etiologie plurifactoriala este numita HTA esentiala.
8

b) Hipotensiunea arteriala:
Poate fi esentiala fara cauza decelabila. Este insotita de somnolenta si oboseala rapida.
c) Pulsul:
Este modificarea de presiune creata de ejectia sangelui in aorta si propagata sub forma de unda
prin sistemul arterial pana la periferie.
Pulsul periferic, se gaseste la artera radiala.
Pulsul central, se gaseste prin palparea arterei carotide.
Pulsul normal, este de 60-80 batai/min.
Cresterea frecventei pulsului in afara cauzelor fiziologice(efort, emotii..) poarta numele de
tahicardie si apare in boli fibrile, stari de deshidratare.
Scaderea frecventei pulsului se numeste bradicardie si apare in miocardite, intoxicatii.
3. Circulatia capilara:
Capilarele sunt vase de sange de calibru foarte mic in care circulatia prezinta caractere
deosebite.
Scaderea vitezei sangelui in capilare se explica usor daca tinem seama de faptul ca prin capilare
trebuie sa circule toata cantitatea de sange adusa de artere.
O alta caracteristica o constituie presiunea mult scazuta datorita lumenului foarte mic al acestor
vase.
La nivelul capilarelor se realizeaza toate schimburile respiratorii si nutritive dintre sange si
tesuturi. Schimburile de substante la nivelul capilarelor mai depind si de structura endoteliului capilar.
Fluxul sanguin capilar depinde de mai multi factori:
-circulatia prin arteriole, arteriolele prezinta un strat de tesut muscular si un sfincter precapilar care
regleaza debitul sanguin.
-sistemul nervos simpatic produce vasoconstrictia si cresterea TA sistolice.
-anumiti hormoni au efect vasoconstrictor, hormonul autidiuretic.
4. Circulatia sangelui in vene:
Circulatia nervoasa este influentata de mai multi factori:
-contractia ventriculului stang, desi forta contractiilor acestuia slabeste foarte mult consumandu.se in
circulatia arteriala si mai ales cea capilara, ea contribuie intr.o oarecare masura la circulatia venoasa.
-aspiratia toracica, adica dilatarea cutiei toracice in timpul inspiratiei care provoaca o dilatare a
venelor ce se varsa in inima si deci o aspiratie a sangelui din venele cave.
5. Diafragma:
In timpul inspiratiei exercita o comprimare a organelor abdominale si creste presiunea
intraabdominala inclusiv asupra peretilor venei cave inferioare, crescand viteza de curgere a sangelui.
In timpul acestei comprimari sangele nu poate sa circule decat spre inima, circulatia fiind dirijata de
asezarea valvulelor venoase.
Contractia musculara, exercita asupra venelor din muschi o presiune considerabila.
Pulsatia arterelor, se transmit venelor din imediata apropiere a arterelor si sangele este impins prin ele
spre inima.
Aspiratia arteriala, in sistola ventriculara peretii atriilor se deplaseaza spre varful inimii aspirand
sangele din venele cave.
Forta gravitationala, ajuta curgerea sangelui in venele situate deasupra inimii.
6. Reglarea neuro-umorala a circulatiei:
Efectele de vasoconstrictie si de vasodilatatie sunt dependente de activitatea unor centri nervosi.
In jurul arterelor se gasesc plexuri nervoase perivasculare formate din fibre vasoconstructoare , ramuri
din nervii simpatici si fibre vasodilatatoare , ramuri parasimpatice.
In arcul aortic si in artera carotida se gasesc si receptori care sunt excitati de variatiile de
concentratie in CO2 si O2 a sangelui numiti chemareceptori.
9

Reglerea neuro-umorala asigura adaptarea debitului sanguin la necesitatile metabolice ale

organismului.
Cursul nr. 5 TERMOREGLAREA
1. Variatii fiziologice ale temperaturii corpului:
Totalitatea proceselor din organism cu rol in mentinerea constanta a temperaturii corpului
poarta numele de termoreglare.
Temperatura se imparte in: -temperatura centrala
-temperatura periferica.
Temperatura centrala:
-este temperatura nucleului central al organismului format din tesuturi si organe.
-este constanta in raport cu conditiile de mediu
-se determina cu ajutorul termometrului cu mercur.
Temperatura periferica:
-este temperatura periferica a orgnismului
-formata din tegumente si muschi supertificiali pe o adancime de 2,5 cm
-este variabila fata de conditiile de mediu.
2. Valori fiziologice ale temperaturii centrale:
a) in functie de ritmul diurn:
-cea mai scazuta la 6 dimineata pentru ca noaptea predomina anabolismul si relaxarea musculara
-cea mai ridicata la 6 seara pentru ca predomina procesele de catabolism cu eliberare de energie.
b) in functie de varsta:
-la copii temperatura corpului este mai mare decat temperatura corpului pentru adulti si varstnici.
c) efortul fizic:
-creste temperatura ca urmare a cresterii caldurii in muschii scheletici ce se contracta si depinde de
intensitatea efortului.
d) stresul psihic, emotiile:
-cresc temperaturacorpului
e) la femei se inregistreaza o variatie fiziologica legata de ciclul menstrual.
f) in raport cu zona geografica:
-locuitorii din zonele calde au o temperatura cu aproximativ 0,3 grade C mai ridicata decat locuitorii
din alte regiuni.
3. Balanta termica:
Reprezinta echilibrul ce se stabileste intre producerea de caldura(termogeneza) si pierderea de
caldura(termoliza).
Termogeneza este rezultatul reactiei chimice de degradare a substantelor nutritive(G,L,P) ce
decurg cu eliberare de caldura.
Factorii care cresc productia de caldura:
-activitatea muschiilor striati
-adrenalina (secretata de medulul suprarenal)
-tiroxina (hormin secretat de tiroida)
-ingestia de alimentete.
Mecanisme fizice prin care se pierde caldura:
-iradierea, consta in transferul de caldura mediului sau obiectelor din jur care au o temperatura mai
scazuta decat a organismului.
-conductia, reprezinta tot transferul de caldura obiectelor cu care organismul vine in contact direct in
directia unui gradient termic
10

-convectia, reprezinta pierdereade caldura prin curenti de aer in contact cu pielea. Pierderea de caldura
e cu atat mai importanta cu cat diferenta dintre temperatura corpului si a curentilor de aer
este mai mare (vantul intensifica, imbracamintea scade din pierderea de caldura)
-evaporarea apei la nivelul tegumentelor si a mucoaselor cailor respiratorii este influentata de factorii
climatici(temperatura si vantul stimuleaza, umiditatea inhiba)
4. Reglarea temperaturii corpului:
Se realizeaza prin mecanism nervos, dar in termogeneza intervine si componenta umorala de
natura endocrina. Reglarea nervoasa se realizeaza prin mecanism reflex.
Termogeneza si termoliza sunt acte reflexe.
Cursul nr. 6 DUREREA
Este senzatia neplacuta traita cerebral care apare in urma actiunii unor stimuli cu potential nociv
asupra unor suprafete receptoare ale organismului.
1. Efectele durerii:
In functie de gradul de nocivitate al stimulilor durera poate avea efecte:
a) benefice, sistem de protectie si alarma a organismului informeaza organismul despre actiunea
stimuluilui nociv si protectie indepartarea stimulului.
b) negative, stimulul nociv persista durere cronica, solicitare, epuizare neuroendocrinometabolica
care duce la alterari tisulare (pana la tesuturi).
2. Tipuri de reactii ale durerii:
Durerea se insoteste de 3 tipuri de reactii:
a) reactii psihice: teama, neliniste, agitatie, discomfort psihic, tipete, lacrimi
b) reactii somatice: informatia organismului asupra stimulului exercitat asupra lui, protejeaza
organismul si indeparteaza stimulul determinand atenuarea durerii.
c) reactii vegetative: se produc in mod reflex si se constata la examenul clinic obiectiv al pacientului.
Semne clinice: variatii ale presiunii arteriale, modificari ale ritmului cardiac si respirator,
cresterea secretiei sudorale.
Durerea poate fi perceputa subiectiv de diferite ...
-durere rurala
-dureer acuta
-durere atroce.
3. Receptorii durerii: Se numesc si algoreceptori sau nociireceptori.
Receptorii durerii sunt terminatii nervoase libere, mielinice sau amielinice in functie de tipul de
fibre nervoase in care sunt conectati, care au rol in conducerea aferentelor nervoase.
Caracteristici:
-nu se adapteaza in cursul stimulilor nocivi
-scad pragul de excitabilitate, devin mai activi in timp
-fenomen de protectie si alarma in cursul actiunii stimulului nociv.
Clasificare:
-somatici: -superficiali
-profunzi
-viscerali, in organe si traiectul vaselor sanguine.
Stimularea algoreceptorilor cu stimuli algogeni pot fi exogeni sau endogeni.
-stimulii algogeni-exogeni actioneaza pe algoreceptori somatici(superficiali si
profunzi) si pot fi fizici si chimici.
-stimulii algogeni-endogeni au origine in interiorul organismului si actioneaza pe
algoreceptorii viscerali si somatici profunzi stimulati de stimulii clinici.
11

4. Clasificarea durerii:
-durera somatica: -superficiala
-profunda
-durerea viscerala
Durerea somatica superficiala este de 2 tipuri:
-durere imediata: -ascutita, bine localizata
-dureaza putin
-informeaza organismul asupra stimulului cu rol de aparare.
-durere tardiva: -surda, neplacuta, difuza
-dispare la administrarea analgezicelor locale.
In stransa corelatie cu durerea cutanata este mancarimea si gadilirea.
Mancarimea este senzatia suparatoare ce apare in urma excitarii unor terminatii nervoase
libere-terminatii care nu sunt algoreceptori. Pot sa apara senzatii severe de mancarime neinsotite de
durere.
Excitarea receptorilor mancarimii declanseaza reflexul de grataj (scarpinare) care duce la
indepartarea stimulului, intreruperea stimulului.
Mancarimea nu este o durere si difera de aceasta prin caracterul senzatiei, tipul receptorilor,
distributia teritoriala, reflexul declansat.
Gadilirea este o senzatie agreabila de stimulare concomitenta a receptorilor tactili si durerosi.
Durerea somatica profunda este stimularea algoreceptorilor din muschi, ligamente, articulatii,
periost.
Durerea viscerala apare prin stimularea algoreceptorilor viscerali excitati prin substante chimice
endogene.
Excitarea algoreceptorilor viscerali determina durerea viscerala care se insoteste de reactii
vegetative (transpiratie, greata), de iradiere cutanata si in anumite situatii de senzatii constiente.
In afara de dureera viscerala cutanata se descrie si o durere proiectata pe o suprafata cutanata
numita durerea raportata. Aceasta este o durere viscerala care se proiecteaza la exteriorul
organismului pe o suprafata cutanata situata la distanta de actiunea stimulului nociv.(ex: in afectiuni
renale-regiunea lombara).
Cursul nr. 7 SISTEMUL ENDOCRIN
-este format din glande a caror produsi de secretie, hormonii, sunt eliminati direct in sange.
1. Efecte generale ale hormonilor:
-intevin in reactiile metabolice ale organismului
-au rol in mentinerea homeostaziei
-stimuleaza dezvoltarea fizica, sexuala si psihica.
2. Hipofiza, formata din:
a) Adenohipofiza, secreta:
-hormonul somatotrop (STC), activeaza cresterea organismului
-hormonul adenocorticotrop (ATCH), activeaza secretia corticosuprarenalei.
-hormonul tireotrop (TSH), stimuleaza secretia tiroidiana
-hormonul lactogen sau prolactica (PLL), are rol in dezvoltarea glandelor mamare si in sinteza laptelui.
b) Neurohipofiza, secreta:
-stocheaza si elibereaza neurohormonii hipotalamici:
-vasopresina, cu rol in reglarea eliminarilor de apa la nivelul tubilor urinari
-oxitocina, cu rol in stimularea contactiei musculaturii netede.
3. Glanda tiroida:
12

-secreta 2 hormoni: -tetraiodotironina

-triiodotironina
-la copii hipofunctia tiroidiana are consecinte in functie de varsta, poate merge pana la cretinism.
-la adult insuficienta tiroidiana se numeste mixedem, producandu.se o diminuare a atentiei, memoriei
si a capacitatii de invatare.
-hiperfunctia tiroidiana se intalneste in boala Basedow care se caracterizeaza prin exoftalmie,
hiperexcitibilitate nervoasa, hipertensiune, tremuraturi. In bola Basedow hipertrofia tiroidei (gusa) nu
este obligatorie.
-gusa nu defineste starea functionala a glandei tiroide. Gusa se caracterizeaza prin hipertrofia tiroidei.
Apare in regiunile in care apa este lipsita de iod.
4. Glandele parotide:
-secreta parathormonul care este activ asupra osului, rinichiului si tractului digestiv fie prin efecte
directe, fie prin efectele vitamiei D3 a carei secretie o controleaza.
-hiperparatiroidismul apare in adenoamele glandei, caz in care calciul este mobilizat din oase
realizandu.se osteita fibrochistica.
5. Glandele suprarenale:
Corticosuprarenala secreta:
-glicocorticoizi care au efect asupra metabolismului glucidic, lipidic si proteic.
-mineralocorticoizi, intervin in metabolismul sarurilor minerale activand resorbtia sodiului si
eliminarea potasiului la nivelul tubilor renali.
-insuficienta corticosuprarenala se instaleaza in boala Addison si se caracteriazeaza prin anemie,
astenie, hipotensiune arteriala, pigmentarea pielii.
-hiperfunctia corticosuprarenala determina oboseala musculara, hipertensiune arteriala, edeme,
insuficienta cardiocirculara.
Medulosuprarenala, secreta si depoziteaza catecolamine: adrenalina si noradrenalina cu actiunea
asupra sistemului vascular si in metabolismul glucidic.
6. Pancresul endocrin:
-hormonii secretati sunt implicati in controlul metabolismelor intermediare ale glucidelor, lipidelor si
proteinelor.
Insulina:
-este singurul hormon cu efect anabolizant pentru toate metabolismele intermediare si singurul hormon
hipoglicemiant.
-nivelul glicemiei este principalul reglator al secretiei de insulina.
-deficitul de insulina (diabetul zaharat) este o boala metabolica complexa caracterizata prin prezenta
valorilor crescute ale glicemiei.
-excesul de insulina se caracterizeaza prin hipoglicemie severa care poate compromite functia
sistemului nervos.
-glicemia este valoarea zaharului in sange.
Glucagonul:
-hormon proteic cu efecte asupra metabolismului proteic, glucidic si lipidic.
Cursul nr. 7 FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS
Neuronul este alcatuit din corp si prelungiri.
Corpul este numit si pericarion, prezinta nucleu cu 1 sau cu 2 nucleoni si organite celulare.
Organite specifice neuronului: corpusculii Nissl si neurofibrilele
Comuni si altor celule: ribozomi, mitocondrii, etc.
13

Prelungiri multiple, ramificate (dendrite)-conduc informatia de la periferie la pericarion si

axoni-prelungire unica care transmite informatia de la pericarion la periferie.
Proprietatile neuronului:
1. Excitabiitatea, proprietatea comuna tuturor celulelor vii de a intra in activitate prin manifestari
specifice in urma aplicarii unui stimul.
Ex: celula nervoasa-elaborarea influxului nervos (aceasta forma de raspuns poarta numele de excitatie)
Stimulul (excitantul) reprezinta orice variatie brusca de energie capabila sa produca excitatia
prin cresterea permeabilitatii. Ex: stimuli fizici, mecanici, electrici.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un stimul pentru a induce excitatia:
-sa aiba o anumita intensitate(prag) in functie de care stimulii se impart:
-subliminali(nu produc excitatie)
-supraliminali
-sa actioneze brusc
-sa aiba o anumita densitate pe unitatea de suprafata
-sa aiba o anumita durata
2. Conductibilitatea, proprietatea de a transmite un influx nervos se realizeaza diferit in fibrele
amielinice si mielinice.
Legile conductibilitatii:
a) legea integritatii, un neuron distrus chiar si partial nu mai poate conduce excitatia.
b) conductanta izolata, influxul nervos transmis de o fibra nu se transmite fibrelor vecine
c) influxul nervos se transmite prin neuron si prelungirile sale fara scaderea potentialului de actiune pe
toata durata transmiterii lui.
3. Degenerescenta, totalitatea modificarilor structurale chimice si histolice care apar in urma
sectionarii unei prelungiri nervoase. In urma acestei sectionari rezulta 2 fragmente:
-fragment de fibra detasat, distal
-fragment de fibra proximal, care este alcatuit dintr.un fragment de fibra atasat si pericarion.
4. Regenerarea, toate modificarile care se produc la nivelul fragmentului atasat in directia
fragmentului detasat.
Conditia ca sa se produca regenerarea este ca distanta intre cele 2 capete sectionale sa fie mai
mica de 3 mm, iar fibrele sa prezinte teaca Schwann. Fibrele nervoase din sistemul nervos central care
nu au teaca Schwann nu se regenereaza.

Cursul nr. 8 SINAPSA

Sinapsa reprezinta locul de contact dintre 2 neuroni sau dintre un neuron si o celula efectoare.
Clasificarea sinapselor, se face dupa urmatoarele criterii:
a) dupa natura elementelor care intra in contact sinaptic:
-sinapsa neuro-neuronala: -axosomatica
-axoaxonica
-axodendritica
-dendrito-dendritica
-sinapsa neuro-efectoare, in functie de celulele efectoare se imparte in:
-neuromusculara
-neuroglandulara.
b) dupa tipul transportului:
-chimica, cu transport realizat prin mediatori chimici, transmitere unidirecta
-electrica, cu transport electric, transmiterea se face rapid si bidirectional.
14

c) dupa efectul realizat:

-excelatorie
-inhibitorie.
1. Structura unei sinapse chimice neuro-neuronala axosomatica, prezinta 3 regiuni:
-zona presinaptica, butoni sinaptici, portiunea dilatata a axonului neuronului presinaptic care mai este
acoperit de teaca de mielina(butonul), el prezinta numeroase mitocondriisi vezicule cu mediatori.
-fanta sinaptica, spatiul liber dintre zona presinaptica si postsinaptica
-zona postsinaptica.
2. Functionarea sinapsei chimice:
Etapele functionarii sinapsei sunt:
-sinteza mediatorului chimic, are loc la nivelul pericarionului, neuronului presinaptic din precursorii
specifici, sub actiunea unor enzime specifice.
-stocarea mediatorului, la nivelul butonului sinaptic.
-eliberarea mediatorului chimic in fanta sinaptica.
-traversarea fantei sinaptice de catre mediator procesul se realizeaza prin miscare browniana.
-interactiunea mediatorului cu receptorii membranei postsinaptice
-inactivarea mediatoruluise produce in 2 moduri:
-de catre enzime hidrolizante
-recaptare postsinaptica, recaptare la nivelul butonului a unei parti din mediator
in vederea reutilizarii.
Mediatorii se impart in 2 categorii, in functie de efecte:
-stimulatori: acetilcolina, noradrenalina, serotonina
-inhibitori: glicina.
3. Particularitatile transmiterii sinaptice in sinapsa chimica:
-unidirectionalitatea, influxul nervos se transmite intr.o singura directie din zona presinaptica spre zona
postsinaptica.
-intarzierea sinaptica, la nivelul fiecarei sinapse influxul nervos este intarziat datorita fenomenelor
chimice si electrice care aapar. Cu cat este mai mare numarul sinapselor, cu atat este mai mare
intarzierea.
-oboseala sinaptica, stimularea repetitiva a unei sinapse este urmata de o crestere a frecventei
descarcarilor in neuronul postsinaptic, apoi scade pentru ca in final sa se opreasca deoarece apare
fenomenul de oboseala sinaptica.
-anestezicul si hipoxia blocheaza transmiterea sinaptica.
-facilitarea post-tetanica, stimularea frecventa si rapida a unei sinapse urmata de o perioada de repaus
face neuronul postsinaptic sa fie mult mai receptiv la stimulii ulteriori.
-fenomenul de convergenta si divergenta. Convergenta se refera la faptul ca pe membrana neuronului
postsinaptice se pot termina prelungiri periferice ale mai multor neuroni presinaptici. Divergenta se
refera la faptul ca un neuron presinaptic poate face sinapsa prin prelungirile sale cu mai multi neuroni
postsinaptici.
-fenomenul de ocluzionare, deficitul de raspuns se numeste oculzion.
-sumarea spatiala si temporala.
La nivelul lor are loc transmiterea influxului nervos prin intermediul mediatorilor chimici
4. Tipuri de sinapse:
-axo-somatica, care face contactul intre axonul unui neuron si pericarionul altui neuron.
-axo-dendritica, care face contactul intre un axon si o dendrita.
Sinapsele sunt alcatuite din 2 membrane pre si post sinaptice separate de un spatiu.
15

Cursul nr. 9 FIZIOLOGIA MADUVEI SPINARII

Maduva spinarii este situata in canalul vertebral si se intinde de la orificiul occipital pana la
vertebra a 2.a lombara de unde se continua cu filum terminale pana la a 2.a vertebra cocigiana. Filum
terminale impreuna cu nervii spinali, sacrali si coccigieni formeaza coada de cal.
1. Functiile maduvei spinarii:
a) Functia reflexa:
-realizeaza legatura dintre partile componente ale organismului si dintre organism si mediu.
-este coordonata de centrii nervosi din substanta cenusie
-se realizeaza prin actul reflex al carui substat anatomic este arcul reflex.
Actul reflex reprezinta reactia de raspuns a centriilor nervosi la stimularea unor zone receptoare.
Arcul reflex este alcatuit din 5 componente anatomice: receptorul, calea aferenta, centrii nervosi, calea
eferenta si efectorul. Prin arcul reflex se realizeaza actul reflex.
Receptorii, celule diferentiate care recepteaza variatiile din interiorul sau exteriorul
organismului cu rol de a transforma informatiile specifice in influx nervos.
Caile aferente, sunt reprezentate de prelungiri dendritice si axonale ale neuronilor senzitivi care
asigura conducerea ascendenta a informatiilor extero-, intero- si proprioceptorilor, de la nivelul
receptorilor spre centrii reflexi.
Centrii reflexi au sediul la nivelul ganglionilor vegetativi, in maduva spinarii, trunchiul
cerebral, in centrii nervosi superiori (cortex). Ei integreaza, stocheaza si prelucreaza aceste informatii
primite si elaboreaza reactiile adecvate.
Caile eferente, sunt reprezentate de fibre motorii care asigura contactilitatea muschiilor
scheletici si inervatia vegetativa a musculaturii netede viscerale si teritoriile glandulare.
Organele efectare sunt reprezentate de musculatura scheletica in cazul reflexelor somatice si de
fibrele musculare netede viscerale sau celule secretoare glandulare in cazul reflexelor vegetative.
b) Functia de conducere:
-maduva spinarii conduce excitatiile sub forma de influx nervos senzitiv de la receptori catre centrii
nervosi prin cai ascendente si comenzile sub forma de influx nervos motor de la centrii nervosi la
organele efectoare prin cai descendente.
2. Reflexele medulare:
Sunt de 2 tipuri: -somatice (monosinaptice si polisinaptice)
-vegetative (simpatice si parasimpatice)
a) Reflexele medulare somatice. Un reflex somatic este acela a carui raspuns se executa de catre
efectori somatici respectiv musculatura striata controlata in mod voluntar.
Reflexele medulare somatice se clasifica in :
-reflexe monosinaptice
-reflexe polisinaptice.
Reflexele medulare monosinaptice:
-sunt simple avand arcul reflex format din 2 neuroni si o singura articulatie sinaptica la nivel medular.
-sunt reflexe initiate prin stimularea proprioceptorilor, receptorii situati in muschi, iar stimularea lor se
realizeaza prin intinderea sau scurtarea fusurilor neuromusculare.
Reflexele miotatice, sunt reflexe osteo-tendinoase de intindere si de extensie ce produc
contractia unui muschi, consta in contractia brusca a muschiului ca raspuns la intinderea tendonului
sau.
Exemple: -reflexul rotulian, consta in extensia gambei pe coapsa produsa de contractia cvadricepsului
in urma percutiei (cu un ciocanel de reflexe -din cauciuc) tendonului rotulian.
-reflexul Achilian, percutia tendonului Ahile provoaca de asemenea pe cale reflexa
monosinaptica contractia tricepsului sural si extensia labei piciorului pe gamba.
16

 Reflexe medulare polisinaptice:

-sunt mai complexe, prezinta 2 sau mai multi neuroni intercalari.
-receptorii sunt reprezentati de exteroceptori, situati in zonele tegumentare sau mucoase.
Reflexele somatice exteroceptive: denumite reflexe nociceptive, un reflex exteroceptiv de
aparare a organismului in fata unui agent nociv.
Exemple: -reflexul de flexiune, un reflex exteroceptiv de aparare ce consta in retragerea brusca, prin
flectare a segmentului de membru excitat de catre un stimul nociv (intepatura, arsura, ciupire, curent
electic, corp fierbinte,etc). Aplicarea excitantului nociceptiv determina contractia muschiilor flexori si
inhibitia extensorilor membrului agresionat. Dupa intreruperea excitatiei nociceptive, membrul sau
segmentul respectiv nu revine imediat la pozitia initiala datorita fenomenului de postdescarcare
sinaptica medulara. La aceste particularitati se adauga tendinta de iradiere uneori a intregii extremitati
si durata medie.
-reflexul de extensie incrucisata, apare la o intensitate mare si dureroasa a excitantului care
detemina flexia membrului excitat si extensia membrului opus. Este un reflex cu multi neuroni
intercalari.
Alternanta ritmica a reflexelor de flexiune si extensie incrucisata asigura mersul si alergarea. La
baza lor sta reflexul de pasire, care este un reflex somatic lung.
-reflexul de pasire este un reflex intersegmentar si sta la baza locomotiei.
Din categoria reflexelor intersegmentare fac parte:
-reflexiile de coordonare a miscarilor mainilor cu cele ale picioarelor in timpul locomotiei
-reflexul de stergere
-reflexul de scarpinare (de grataj)
-reflexele cutanate, constau in contactia reflexa a muschiilor de sub regiunea cutanata.
Exemple: -reflexul cutanat abdominal, consta in contractia reflexa a dreptilor abdominali
produsa de excitarea cu un ac a pielii de pe abdomen.
-reflexul cutanat plantar, consta in flexiunea degetelor membrului inferior in urma
excitarii marginii laterale a plantei.
b) Reflexele medulare vegetative. Este cel la care exteriorizarea raspunsului apare la nivelul unui
efector din organele interne sau al vaselor de sange aflate sub control involuntar.
Exemple: -reflexul pupilo-dilatator, muschii radiari ai irisului (efectorul)
-reflexul cardioaccelerator, miocardul
-reflexul sudoral, glandele sudoripare.
Toate reflexele medulare (simple, complexe si vegetative) se afla sub controlul etajelor
superioare ale sistemului nervos central.
3. Proprietatile reflexelor:
Unidirectionalitatea, asigura directia propagarii intr.un singur sens a influxului nervos.
Latenta, are la baza fenomenul de intarziere sinaptica.
Sumatia temporo-spatiala, insumarea stimulilor subliminali in vederea transformarii in stimuli eficienti.
Ocluzia, in cazul unor excitatii putenici, stimularea concomitenta a 2 nervi aferenti determina un
raspuns mai slab decat suma raspunsurilor separate ale fiecaruia.
Atat reflexele somatice cat si cele vegetative pot fi declansate de stimularea oricarei suprafete
receptoare.
Cursul nr. 10 FIZIOLOGIA APARATULUI RENAL (excretor)
Aparatul excretor (urinar) cuprinde totalitatea organelor prin care se elimina urina din organism.
Aparatul excretor este format din:
-2 rinichi, organe formatoare de urina
17

-caile urinare, cai prin care urina este eliminata.

Nefronul reprezinta unitatea functionala si structurala a rinichiului.
Un nefron este alcatuit din: un glomer si un tub urinifer.
Glomerul este format din capsula glomerulara Bowman si un ghem de capilare.
Capsula glomerulara situata in cortexul renal inconjoara glomerulul formand corpusculul renal.
La nivelul corpuscului renal se produce urina primara. La nivelul tubului avand loc procese de resorbtie
si de secretie rezultand urina definitiva.
1. Analiza fizio-chimica a urinei:
-orice examinare renala incepe cu exemenul de urina (sumarul de urina).
-la o persoana sanatoasa cantitatea de urina eliminata in 24 de ore este de 1-1,5 l . In cazul in care scade
la 400 ml in 24 h vorbim de oligurie sau anurie daca scade la 100 ml in 24 h, aceasta din urma apare
din insuficienta renala acuta.
-eliminarea unei cantitati de urina mai mari de 2 l in 24 h se numeste poliurie.
-in mod normal urina are culoarea galben clara. In infectiile urinare urina are culoare galben tulbure.
-in cazul eliminarii crescute de saruri aspectul urinii este tot galben tulbure.
-culoarea rosie indica o hemoglobinurie, in ictere (hepatita) urina are culoarea bruna.
-functia renala poate fi evaluata prin proba de diluare si concentrare a urinei.
-in urina se pot gasi unele elemente patologice: albumine (proteine), puroi, zahar, sange.
-hematuria apare in urma sangerarii parenchimului renal sau a cailor urinare.
-eliminarea de puroi prin urina apare prin infectii urinare (rinichi sau cai urinare)
-in insuficienta renala creste ureea in sange peste limite normale (crestere numita uremie). Aceasta se
manifesta prin greata, varsaturi, contractii musculare, stare de confuzie mintala, coma. In asemenea
situatii trebuie efectuata dializa renala pentru a elimina din sange substantele toxice.
-in insuficientele renale (acuta sau cronica) apare intotdeauna scaderi filtrarii glomeruralare.
-urina care a fost formata de rinichi trece prin uretere in vezica urinara unde se acumuleaza. De aici
este eliminata prin uretra in timpul mictiunii.
2. Fiziologia ureterelor:
-ureterele sunt conducte musculare care continua pelvisul renal (bazinetul) si se deschid in vezica
urinara.
- in musculatura ureterelor au loc contractii ritmice care determina deplasarea urinii spre vezica urinara.
Vezica urinara, organ musculo-cavitar in care se acumuleaza urina intre mictiuni.
Mictiunea este un act relex medular controlat cortical prin care urina este evacuata la exterior.

Cursul nr. 11 FIZIOLOGIA RESPIRATIEI

Prin respiratie se intelege fct. prin care organismul ia din mediul lui de viata O2 si elimina CO2.
Respiratia externa sau respiratia pulmonara are loc la nivelul alveolelor pulmonare in care se
realizeaza schimbul de gaze intre mediul extern si sange.
Respiratia interna sau respiratia tisulara se petrece la nivelul tesuturilor si consta in schimbul de
gaze dintre celule si mediul intern al organismului(sangele), precum si utilizarea intracelulara a O2 prin
reactii metabolice.
1. Schimburile de volum:
In miscariile respiratorii plamanii au un rol pasiv. Ca urmare a producerii miscarilor respiratorii
are loc inspiratia si expiratia.
*Inspiratia consta in intrarea aerului prin caile respiratorii si plamani. In inspiratie volumul
cavitatii toracice se mareste in directia celor 3 diametre: antero-posterior, transversal si vertical, iar
plamanii urmeaza miscarile peretelui toracic. Cand plamanii se dilata ca urmare a maririi cutiei toracice
18

presiunea aerului pulmonar scade fata de presiunea atmosferica. Acesta diferenta de presiune faca ca
aerul sa patranda in plamani (in alveole) prin caile respiratorii, realizandu.se astfel inspiratia.
In aceste conditii inspiratia apare ca un proces activ determinat de contractia muschilor
inspiratori:
a) diafragma, principalul muschi inspirator
b) muschii intercostali externi
c) muschii respiratori accesori (sternocleidomastoidian si alti muschi ai gatului care nu sunt utilizati in
timpul inspiratiei normale ci doar in efort fizic).
Forta inspiratorie generata de contractia muschilor inspiratori mareste volumul de gaze din
sistemul respirator.
Afectarea fortei inspiratorii poate fi cauzata de mai multe boli neurologice si musculare (ex:
distrofie musculara, poliomielita) care interfereaza cu capacitatea contractica a muschilor.
O forta inspiratorie insuficienta determina scaderea nivelului de O2 si determina retinerea CO2
in organism, adica insuficienta respitotorie.
*Expiratia defineste o scadere a volumului pulmonar. Expiratia normala este un proces pasiv,
adica un proces in care contractia musculara aproape nu intervine.
In expiratia normala muschii inspiratori se relaxeaza, diafragmul isi reia prin relaxare forma de
bolta avand convexitatea spre cavitatea toracica si apasa asupra plamanilor.
Prin relaxare muschii inspiratori si coastele coboara si micsoreaza volumul cavitatii toracice,
apasa asupra plamanilor provocand expiratia.
Afectarea fortei expiratorii poate aparea in mai multe boli neurologice.
2. Relatiile dintre presiune si volum:
a) Presiunea transmurala, presiunea asupra peretelui toracic, este diferenta dintre presiunea
interna si presiunea externa a oricarei structuri. Presiunea interna este presiunea intraalveolara, iar
presiunea externa este presiunea interpleurala.
Volumul de echilibru al unei structuri este definit ca volumul pe care il contine acea structura
cand presiunea transmurala este zero.
b) Presiunea transpulmonara este presiunea transmurala asupra plamanilor.
Volumul pulmonar:
Plamanul este o structura pasiva al carei volum este determinat de presiunea sa transmurala,
adica transpulmonara.
Umplerea si golirea plamanilor:
Umplerea cu aer a plamanilor are loc cand presiunea transpulmonara depaseste fortele care tind
sa retraga plamanul la forma sa initiala de repaus, iar caile aeriene sunt deschise.
Respiratia cu presiune negativa sau respiratia normala are loc cand presiunea externa
(interpleurala) scade.
Respiratia cu presiune pozitiva are loc cand presiunea interna (alveolara) creste.
Modificarile de volum care au loc in plamani in timpul diferitelor manevre respiratorii pot fi
masurate cu ajutorul spirometrului.
3. Rezistenta pulmonara:
Modificarile volumului respirator creeaza forte de rezistenta. Rezistenta este determinata de
frictiunea moleculelor de gaz intre ele si peretii cailor aeriene (rezistenta cailor aeriene) precum si de
catre frictiunea dintre tesuturi (rezistenta tisulara).
Rezistenta cailor aeriene poate fi calculata prin raportul dintre presiunea alveolara din timpul
respiratiei si valoarea debitului gazos in si din plamani.
Dpdv chimic exista anumite afectiuni in care este modificata rezistenta cailor aeriene.
Bronhopneumopatia cronica ca si emfizemul, astmul, bronsita, ingusteaza caile aeriene mici creand o
foarte mare rezistenta la trecerea aerului.
Rezistenta tisulara are rol minor in determinarea fortelor necesare pentru a respira.
19

4. Volumele si capacitatile pulmonare:

a) Volumele pulmonare:
-volumul curent (VC), este volumul de aer inspirat si expirat la fiecare respiratie si are o valoare
normala de 0,5 litri.
-volumul inspirator de rezerva (VIR), este volumul suplimentar de aer care poate fi inspirat, in mod
normal are circa 1,2 litri. (ex: in efort fizic)
-volumul expirator de rezerva (VER), este volumul de aer care poate fi expirat fortat dupa o expiratie
normala, are circa 1,2 litri.
-volumul rezidual (VR), este volumul de aer care ramane in plamani dupa o expiratie maxima, are circa
1,2-1,5 litri.
b) Capacitatile pulmonare:
-capacitatea pulmonara totala (CPT), este volumul de aer din plamani dupa o inspiratie maxima. Este
suma celor 4 volume pulmonare (CPT=VR+VIR+VER+VR).
-capacitatea vitala, este volumul maxim de aer care poate fi expirat dupa o inspiratie maxima.
-capacitatea inspiratorie, este suma dintre VC si VIR si este volumul maxim care poate fi inspirat dupa
o expiratie normala.
-capacitatea functionala reziduala (CFR), este rezerva de aer care ramane in plamani dupa o expiratie
normala si permite oxigenarea sangelui intre respiratii.
5. Ventilatia pulmonara:
Compozitia aerului. Aerul este un amestec de gaze, in principal azot si oxigen, cu o cantitate
variabila de vapori de apa, o cantitate neglijabila de CO2 si o cantitate mica de gaze inerte. Aerul
atmosferic uscat contine 79% N2 si 21% O2.
Presiunea atmosferica. Presiunea atmosferica standard este la nivelul marii si are valoarea de
760 mm Hg.
Ventilatia pulmonara totala:
a) Ventilatia aer-minut, este volumul de aer inspirat-expirat pe minut, care este egal cu volumul curent
inmultit cu frecventa respiratorie.
b) Ventilatia spatiului mort, este volumul de aer care nu ajunge la suprafata de schimb gazos a
plamanilor(la alveole). Spatiul mort anatomic corespunde cavitatii nazale, cavitatii bucale, faringe,
laringe, trahee, bronhii si bronhiole, adica cai aeriene superioare.
Functiile spatiului mort:
- pregatirea aerului, prin inspiratie nazala aerul inspirat este incalzit la temperatura corpului
- indepartarea particulelor straine, particulele straine sunt filtrate prin nas sau se dizolva la suprafata
umeda a cailor aeriene.
c) Ventilatia alveolara, este volumul de aer care atinge portiunea alveolara a tractului respirator pe
minut si participa la schimburile de O2 si CO2. Este egala cu minut-ventilatia minus ventilatia spatiului
mort anatomic.
6. Transportul gazelor in sange:
a) Transportul O2, se face sub 2 forme:
-una fizica dizolvata
-una combinata chimic cu hemoglobina, numita oxihemoglobina care este un compus chimic labil.
Cantitatea de O2 care este dizolvat in plasma depinde de presiunea partiala a O2, de coeficientul
de solubilitate, de temperatura.
b) Transportul CO2, se face sub 3 forme:
-dizolvata in plasma direct proportional cu presiunea partiala a CO2.
-sub forma de bicarbonat de sodiu.
-combinata cu hemoglobina sau proteinele plasmatice.
7. Etapa tisulara a schimburilor gazoase:
20

Are loc cedarea de O2 catre tesuturi si captarea de CO2 care a rezultat din metabolismul celular.
Transpotul O2 spre tesuturi este un proces de difuziune, presiunea partiala a O2 in sange depaseste
presiunea partiala a O2 tisular. In ceea ce priveste transportul CO2 provenit din tesuturi spre sange,
acesta se formeaza in urma reactiilor chimice ale ciclului Krebs.
8. Reglarea respiratiei:
Respiratia este contrilata de centrii nervosi situati in bulb, punte si de centrii nervosi situati in
scoarta cerebrala.
Cursul nr. 12 FIZIOLOGIA EMISFERELOR CEREBRALE
Controlul cortical al motricitatii:
Cortexul motor e dispus in portiunea anterioara a fisurii centrale Rolando si cuprinde urm. arii motorii:
a) aria motorie primara:
-rol in controlul motilitatii voluntare (a miscarilor vountare fine si precise)
-un om cu aria motorie primara distrusa in totalitate este paralizat definitiv si total, activitatea lui
motorie reducandu.se la o serie de reflexe medulare simple.
b) aria premotorie (secundara):
-este situata anterior de aria motorie primara
-rol, este o arie semivoluntara sau automata ce asigura o armonie intre miscarile voluntare precise si
cele automate si posturale.
c) aria motorie suplimentara:
-localizata in lobul frontal, superior de aria 6 pe fata interemisferica a lobului frontal.
-rol, intervine in miscarile de coordonare complexe.
-ditrugerea ei la om survenit, in caz de accidente vasculare, produce tulburari de vorbire ce pot merge
pana la afazie(pierderea vorbirii), sunt tranzitorii si reversibile.
d) aria motorie supresoare:
-este situata anterior arii primare 4
-rol, in modelarea miscarilor.
e) aria oculomotorie frontala:
-rol, controleaza miscarile conjugate ale capului si ochilor.
-localizata in aria 8.
f) ariile psiho-motorii:
-situate in regiunea prefrontala
-sunt arii motorii de asociatie
-rol, in controlul unor acte motorii care presupun si depozitarea informatiei, vorbitul si scrisul.
Controlul cortical al motricitatii se realizeaza la periferie prin 2 tipuri de cai, piramidale si
extrapiramidale. Ele au fost separate pe criterii anatomice si chimice si anume:
a) caile piramidale cuprind:
-fasciculul piramidal, alcatuit din:
-fasciculul piramidal incrucisat, cu rol in coordonarea musculaturii distale a
membrelor si miscarilor voluntare fine de mare indemanare.
-fasciculul piramidal direct, cu rol in coordonarea musculaturii proximale a
membrelor si a trunchiului.
-fasciculul geniculat, cuprinde fibre care se incruciseaza in cea mai mare parte si se termina in nucleii
motori ai nervilor cranieni.
b) caile extrapiramidale:
-calea extrapiramidala este o cale multineuronala careia i se descriu 3 etaje:
-etajul cortical, care reprezinta originea fibrelor extrapiramidale
21

-etajul nucleilor bazali, cu rol de a elabora programe pentru miscarile lente si sustinute.
-etajul suboptostriat, cu rol in eleborarea miscarilor de insertie auxiliare (ex: balansarea
bratelor in timpul mersului).
Rolul fiziologic al fasciculului piramidal este multiplu:
-coordoneaza motricitatea automata: mostenita (mers, masticatie), dobandita (scris, cantat la pian)
-intervine dinamic si in coordonarea miscariilor voluntare corticale.
-conduce mesaje tonice posturale
-regleaza coordonarea statica si in mod particular statiunea bipeda in stransa concordanta cu
coordonarea tonusului muscular.
Controlul cortical al motricitatii:
Somnul reprezinta o stare de activitate cerebrala caracterizata prin intreruperea temporala a
contactului constient cu interiorul si exteriorul nostru.
Somnul are caracter reversibil, trecerea de la veghe la somn si invers se face in cateva secunde.
Ritmul somn-veghe se suprapune partial peste ciclul noapte-zi de aceea se mai numeste ritm circadian
sau nictemeral.
Mecanismele producerii somnului sunt pasive si active:
-somnul pasiv poate fi indus prin crearea unei conditii speciale de ambianta concomitent cu reducerea
aferentelor somestezice si vizuale.
-somnul activ se datoreaza unor procese de inhibitie la nivel cortical si prin secretia unor mediatori
chimici care induc somnul.
Somnul poate fi indus si artificial prin administrarea unor droguri (somnifere, anestezice
generale). Acest tip de somn nu este la fel de usor, este reversibil ca cel fiziologic.
Starea de somn nu este omogena, exista 2 tipuri de somn cu caracteristici diferite:
-somnul cu unde lente
-somnul REM (rapid) denumit si somn paradoxal sau somn desincronizat.
Fiecare om trece prin cele 2 tipuri de somn care se succed alternativ de mai multe ori in timpul
somnului de noapte.
Somnul cu unde lente, activitatea electrica a creierului se caracterizeaza prin prezenta undelor
cerebrale foarte lente (inregistrate pe electroencefalograma). Acest tip de sommn este adanc, odihnitor,
functiile vegetative sunt diminuate, desi individul viseaza, la trezire nu tine minte visele din aceasta
perioada deoarece nu are loc o consolidare in memorie a viselor, denumit din acest motiv si somn fara
vise.
Somnul REM sau somnul paradoxal este somnul in care apar visele pe care individul le tine
minte la trezire, daca individul este extrem de obosit durata somnului REM este foarte scurta sau poate
lipsi.
Somnul este necesar pentru refacerea structurilor nervoase care intretin starea de veghe.
Activitati cerebrale cognitive. Invatarea si memoria.
Dpdv fiziologic prin invatare se intelege realizarea unor circuite neuronale a unui nou tip de
comportament sau raspuns pe baza experientei anterioare a observatiei.
Invatarea este una din functiile fundamentale ale creierului, neuronul are proprietatea de a.si
insusi numeroase informatii pe care insa nu le poate transmite urmasilor.
Activitatiile cerebrale sunt de 2 categorii:
-din prima categorie fac parte reflexele neconditionate si au caracter ereditar
-din a doua categorie fac parte reflexele conditionate, comportamentul si activitatile insusite de fiecare
individ in parte.
Invatarea este strans legata de memorie. Invatarea poate porni de la informatia depozitata in
memorie.
22

Memoria reprezinta capacitatea sistemului nervos de a fixa, inmagazina, recunoaste si evoca

informatia, constituind etapa finala a invatarii.
Dpdv fiziologic memoria se bazeaza pe modificarea capacitatii de transmitere sinaptica ce
urmeaza dupa o activitate neuronala anterioara.
In raport cu durata pastrarii informatiei exista 3 tipuri de memorie:
-memorie senzitiva sau imediata, dureaza cateva secunde sau minute
-memorie de scurta durata, ce persista cateva minute sau ore
-memorie de lunga durata, care poate persista toata viata.
Un rol important in memorarea si fixarea datelor il are motivatia.

23