Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Explorari Functionale
LP 2011 - 2012
A. EXPLORARI ELECTRODIAGNOSTICE
I. BAZELE MORFO- FIZIOLOGICE
Explorarea neuro-efectorie vizeaza complexul neuro- motor
nivel cerebro- spinal (elaborare si conducere a mesajelor motorii)
periferic (nerv, placa motorie, muschi, fusul neuro- muscular).
Componentele fundamentale ale sistemului neuro-motor:
1) structuri cortico-subcorticale de elaborare si conducere
mesajului motor:
- scoarta motorie, nucleii motori ai nervilor cranieni si spinali,
- tracturi piramidale si extrapiramidale;
- nervi periferici, cranieni si spinali;
2)structuri de retrocontrol al tonusului muscular
comportamentului neuro-motor:
- analizatorul kinestezic;
- aferente senzitiv-senzoriale implicate in realizarea posturii
miscarii (vestibulare, optice, acustice).
3) structuri efectoare propriu-zise:
1
la
si
si
si
pozitiv- anelectrotonus.
Catelectrotonusul se manifestaprin cresterea excitabilitatii tisulare
la catod datoritadepolarizarii prin sarcinile negative ale electrodului
(excitantul minim necesar pentru producerea stimularii actioneaza la o
intensitate mai mica). Pragul de excitabilitate este mai coborit in zona
catodului deoarece acesta depolarizeazamembrana si faciliteazainfluxul
de ioni cu aparitia excitatiei.
La anod, fenomenele se petrec in sens invers: anodul
determinahiperpolarizarea fetei externe a membranei celulare, cu
scaderea excitabilitatii tisulare (anelectrotonus). Un anelectrotonus
puternic determinaabolirea excitabilitatii prin bloc anodic.
La intreruperea circuitului, efectele asupra excitabilitatii se
inverseaza.
LEGEA EXCITABILITATII POLARE( Pflueger, 1859)
Este consecinta modificarilor de excitabilitate musculara prin
fenomenele de electrotonus si poate fi exprimataprin relatia:
IC > IA > DA > DC ,
unde: IC (A) este contractia la inchiderea catodului (anodului), DA
(C) este contractia la deschiderea anodului (catodului). Amplitudinea
raspunsului (contractiei) se evalueazape baza amplitudinii potentialului
evocat muscular (PEM).
Formula este utilizatain stabilirea unui electrodiagnostic corect in
leziuni ale nervilor periferici (muschi denervat). In aceste situatii ordinea
contractiilor se inverseaza, ceea ce reprezinta un semn de reactie
degenerativa - partiala sau totala.
II .
ELECTRODIAGNOSTICUL DE DETECTIE
( ELECTROMIOGRAFIA )
Reprezinta metoda de inregistrare a potentialelor bioelectrice
produse spontan sau prin stimulare adecvatala nivelul unitatii motorii,
aflatain diverse conditii fiziologice sau patologice. Semnalul cules
reprezintasuma potentialelor electrice ale fibrelor musculare din unitatile
motorii investigate.
1. Variante tehnice de culegere a semnalului EMG:
a. EMG globala- presupune analiza activitatii electrice a tuturor
UM dintr- un muschi, de obicei prin culegere de suprafata;
b. EMG elementara- realizeaza inregistrarea potentialelor de UM
prin culegere de profunzime (electrod acicular);
c. EMG de unicafibra(SFEMG- Single Fiber EMG)- tehnica de
finete, exploreaza dispozitia spatiala a fibrelor musculare in interiorul
unei UM.
2. Parametrii specifici EMG
4
EMG in Miastenie:
- Reactia miastenica arata diminuarea progresiva a traseului aparuta in
contractie maximala in contrarezistenta si stimulare electrica cu 5 10
c/sec.
- Reactia la Prostigmin arata cresterea amplitudinii traseului
- EMG de stimulo-detectie evidentiaza blocajul miastenic
Traseu neurogen Fig. 4
1. EMG de repaus - prezenta activitatii spontane manifestata prin
potentiale de fibrilatie, de fasciculatie, de denervare , de reinervare
2. EMG de contractie traseu saracit in PUM cu ritm propriu de
descarcare
12
II. DINAMOMETRIE
Tehnica permite evaluarea fortei de contractie dezvoltate de diverse
grupe musculare
S-au standardizat tehnici adaptate fiecarei grupe musculare, functie
de modul de solicitare si tipul de activitate. Valori normale se
interpreteaza prin intermediul indicelui dinamometric:
kg- forta(indicate de dinamometru)
I.D. = ---------------------------------------------- x 100
greutate (kg)
Tehnica este utila in cel putin douadomenii:
- evaluarea antrenamentului in medicina sportiva;
- monitorizarea programului recuperator in afectiunile neuromusculare.
III. ERGOMETRIE-ERGOGRAFIE
Tehnica evalueaza lucrul mecanic efectuat in conditii de solicitare
standardizata, ca o masuraa gradului de adaptare la efort.
Cel mai frecvent se utilizeaza efortul fizic dozat al membrelor
inferioare (solicitarea fiind obtinutaprin intermediul cicloergometrului sau
al covorului rulant). Prin reglarea palierelor de efort se aplica o solicitare
gradata. Determinarile simultane ale parametrilor de efort cardiorespiratori permit evaluarea adaptarii la efort a subiectului. Se poate
evalua si lucrul mecanic efectuat de grupele musculare ale membrelor
superioare (prin muschii flexori)
Graficul obtinut permite analiza unor aspecte complexe:
- fenomenul de oboseala musculara;
- randamentul contractil;
- adaptarea locomotorie si cardio- respiratorie la efort .
C. EXPLORAREA BIOCHIMICA MUSCULARA
Completeaza informatiile obtinute prin determinarea celorlalte
categorii de parametri.
Parametrii investigati pot fi grupati in douacategorii:
-nespecifici- glicemie, electroliti, acid lactic etc
-specifici
(profil
muscular):
creatin-kinaza
(CK),
lacticodehidrogenaza (LDH), aldolaza,T4 (RIA)
I. Parametri nespecifici
1. Glicemia
Este un test de rutina care evalueaza disponibilul energetic pentru
contractia musculara.
Valori normale: vezi profil general de sanatate (GHP).
2. Electroliti (Ca, Mg, P, Na, K)
a. Calciu (total, ionizat)
13
3. Aldolaza
Este utilizata ca indicator de distructie celulara sau crestere a
permeabilitatii membranare. O serie de afectiuni musculare se insotesc de
niveluri crescute de aldolaza:
- afectiuni degenerative (distrofii);
- afectiuni inflamatorii (miozite- dermatomiozita, polimiozita).
4. Creatinina
Este produsul final al degradarii creatin- fosfatului muscular.
Productia de creatinina este constanta atita timp cit masa musculara
nu se modifica. Eliminarea creatininei se face pe cale renala si reprezinta
un indicator fidel al starii functionale renale (vezi testele de clearancebilant excretor). Poate fi utilizata si in diagnosticul unor afectiuni
musculare (distrofii, poliomielita).
D . PROTOCOL DE EXPLORARE
I . Electrodiagnosticul de detectie ( Electromiografia )
Este cea mai pretioasa metoda de investigatie a ansamblului neuromuscular privit prin prisma disponibilitatilor sale de electrogeneza
voluntara, spontana sau evocata electric .
Material necesar
- camera ecranata;
- canapea de consultatie ;
-complex de explorare electromiografica,
constind din :
a) electromiograf ;
b) osciloscop pentru vizualizare si fotografiere ;
c) dispozitiv de inregistrare fotografica
d) neurostimulator ;
e) integrator ;
f) electrozi de culegere percutana (pentru EMG
globalade suprafata) si coaxiali tip Bronck (pentru EMG elementarade
unitate motorie ).
Tehnica de lucru
1.Conectarea la retea a complexului de explorare electromiografica;
2. Plasarea subiectului supus examinarii in pozitie sezinda sau in
decubit dorsal pe canapeaua de consultatie ;
3. Examinarea regiunii musculare de explorat cu stabilirea ordinei
muschilor investigati in functie de testarea musculara si de consultarea
prealabila a schemelor de plasare a electrozilor de culegere
4 . Plasarea electrozilor de culegere in zonele de examinat , in
conformitate cu modalitatea de culegere (monopolara sau bipolara) si
15
tehnica de explorare .
Astfel :
4.1. EMG globala
- degresarea cu alcool a tegumentelor corespunzatoare
muschiului de explorat si umezirea cu solutie salina( 20 % ) a electrozilor
plati de suprafata sau acoperirea lor cu o pastaelectroconductoare speciala
aplicata in strat subtire ;
- in conducerea monopolara, electrodul indiferent va fi
plasat la distantade zona explorata, iar electrodul de culegere (activ) va fi
aplicat in regiunea corespunzatoare punctelor de explorat, ambii electrozi
fiind fixati prin benzi de cauciuc elastic . Legatura cu pamintul se va
asigura printr-un electrod de suprafata medie (5cm/4 cm) plasat in
apropierea zonelor de explorat ;
- in conducerea bipolarase folosesc electrozi de suprafata
redusa despartiti printr-un mic interval si plasati in aceeasi maniera in
regiunea de explorat paralel cu directia fibrelor musculare .
4. 2 . EMG elementara
- sterilizarea riguroasaa electrozilor coaxiali sau simpli(izolati la
virf);
- dezinfectia prealabila cu alcool a regiunii de explorat ;
- introducerea acelor (in vederea captarii potentialelor de UM ) se
va face sub control osciloscopic. In conducerea bipolarase folosesc de
obicei , ace coaxiale Adrian-Bronck (monofilare sau bifilare) conectate
la intrarile amplificatorului diferential al electromiografului. Cazurile
particulare de explorat (regiunea mucoasaa cavitatii bucale , muschii
orbiculari ai buzelor , ai fetei sau palmelor) necesita electrozi de
suprafataperechi (de dimensiuni reduse) distantati intre ei printr-un
interval de maximum 2 - 3 mm .
4. 3 . EMG pe o singura fibra( SF EMG )
Explorare de finete ce foloseste electrozi multifilari , care se
vor plasa in mod similar tehnicii clasice . Diferentele apar la interpretarea
traseelor obtinute (masurarea vitezei de propagare a excitatiei la nivelul
fibrei musculare, evaluarea dispunerii spatiale a fibrelor in UM si a
particularitatilor volumului conductor din zona UM explorata) .
5 . Plasarea unor electrozi de excitatie (de suprafatasau aciculari) la
nivelul muschiului sau nervului corespunzator , pentru obtinerea unor
potentiale musculare evocate electric (cazuri de contractie
muscularadeficitara) ;
6. Stabilirea parametrilor de amplificare , filtrare si afisare a
traseelor EMG sub control audio-vizual , in conditii de relaxare
musculara si de contractie voluntara progresiva, cu eventualitatea stocarii
pe pelicula fotografica sau banda magnetica a traseelor obtinute ;
16
17