Curs Psihologie 4

Psihosomatica
Este o stiinta in formare care urmareste efectele si
mecanismele a ceea ce se intampla in conditii de stres.
Are la baza relatia stransa dintre organic sau biologic si psihologic.
Inventariaza anumite aspecte legate de fizic : EX starea de neliniste este insotita de
pusee febrile.
Emotia este insotita de aspecte de natura fiziologica : ex rosirea fetei,
tremurul, accelerarea batailor inimii. Deceptiile sentimentale, esecurile profesionale
sunt asociate cu boli organice si functinale .
Anumite caracteristici de personalitate determina anumite suferinte. Tip A
caracterizati de agresivitate, ambitie sunt predispusi la boli de inima. Suferintele de
natura fizica sunt insotite de elemente de natura psihologica ce pot ajuta sau
pertuba evolutia bolii.

In literatura intalnim studii in boli ca astm, HTA, ulcer, colita, artrita

reumatioda; boli ce au o relatie cu psihicul. Mai nou lista a crescut.

Def: ansamblul tulburarilor exprimate prin simptome fizice ce

evoca o maladie somatica fara sa se poata gasi o anomalie organica
sau mecanism fiziopatologic.

Caracteristicile tulburarilor psihosomatice:

determina o degenerare semnificativa in domeniul social (profesie,

familie).
prezenta de simp somatice multiple
Modificarile sunt ample si de durata.
Se desfasoara in mod cronic.
Discomfortul, durerea sunt reale pentru persoana respectiva.
Diagnosticul este dificil de determinat.
Simptomele prezentate de pacient nu sunt simulate in mod intentionat.

Cauze: individul simte durerea fizica in diferite componente ale organismului fara o
cauza obiectiva cauza este psihologica.

Pacientii DIFICILI: Pacientul nu accepta acest lucru (ca nu e nimic in neregula din
punct de vedere fizic). Este necesar sa adoptam un anumit comportament sa le
satifacem cerintele. Pacientii dificili sunt cei care fac frecvent analize fara un
rezultat. Ei nu sunt multumiti si repeta analizele. Ei in afara de faptul ca trec din
medic in medic, folosesc si alte mijloace- biserica, ghicitoare. Apoi iar revin la
medici si reiau traseul ca un cerc vicios.

Cauze : factorii genetici sunt cei mai importanti in relatia dintre stres si
rezistenta organismului la acesta; trasaturi de personalitate tip A (reactivitate
emotionala intensa - traieste la nivel inalt, agresivitatea orientata spre sine,
tenacitatea, incapatanarea, rigiditatea, susceptibilitatea, tendintele egocentrice,
iubire de sine foarte ridicata, orgoliul). Alte cauze preocupari excesive pentru
senzatiile normale (bataile inimii), tipul de cultura, educatia, varsta ( frecventa
creste dupa 45 de ani), sexul ( sex feminin domina putenic proportia 5/10 se
intalnesc predominant in mediul subdezvoltat), tulburari psihice, depresie, tulburari
de panica, relatia medic - pacient- sugerarea de suferinte de catre personalul
medical, prefacatoria (mimarea pentru diferite avantaje).
1.

2.
3.

4.

5.
6.

Mecanismul

producerii somatizarii:

are la baza
transformarea din inconstient al unui sistem fizic in ceva biologic;
transformarea unui sentiment intr-un rau fizic, persoana deviaza
focalizarea de la emotie la o durere psihica ( spatele meu, durerea
ma face sa ma simt rau, acesta imi produce greata).
Alt mecanisn: somatizarea =tendinta de a trai si experimenta o
suferinta organica ca raspuns la stres sau la un traumatism psihologic.
Alt mecanism: raspuns specifici la nivelul unui organ predeterminat
se exprima prin raspuns la nivel de diferite organe {mecanism
fiziologic = Stimulare excesiva a SNsimp. SNSimpatic la actiunea
agentului stresor duce la formare de hormoni. Suprasolicitarea duce la
suferinte fizice}.
Alt mecanism : mecanismului reflexului conditionat descris de Pavlovlegatura dintre situatiile traumatizante in prezenta unui anumit stimul.
Odata cu aparitia stimului apare intarirea.
Mecanism amplificarea senzatiilor corpului in anxietati.
Mecanism pacientul identificat- apare cand sistemul familial este
supus stresului [fiecare mambru traieste situatia stresanta si identifica
un membru ca fiind bolnav. Problema este ca el sa accepte acest
lucru]. Identificarea duce la linistirea familiei iar apoi vindecarea celui
identificat duce la satisfacerea tuturor. Uneori vindecarea nu se
produce si adaptarea nu se mai realizeaza la nivel de familie. Unii
pacienti identificati sunt adusi de politie la spital.

Clasficarea tulburarilor psihosomatice : sistemul

muscular[ artrite ,
dureri de cap, fibromialgia, migrenele.]; Sistemul endocrin [ dz, hipotiroidism].
Sistemul respirator[ astm bronsic, tbc, febra fanului (?)]. Sistemul GI [ ulcer, colitele,

obezitatea] .Sistemul cardiovascular [ boala arteriala coronariana, hta]. Ca frec cele

mai afectate sunt Gi si CV.
Nu exista boli psihosomatice ci bolnavi psihosomatici. Literatura arata ca nu
intotdeauna aceste caracteristici sunt de natura psihosomatica. Uneori se mai
greseste in dg cu consecinte grave. Pacientii sunt persoane dificile din cauza
acestor mixturi. Aceste raporturi se modifica semnificativ in timp. Simptomele se
muta de la un organ la altul. Dg este dificil de oferit fiindca nu se insoteste de
modificari obiective, ce pot fi vazute pe analize. De obicei el merge la medic si
primeste un dg bazat pe simptome medicale. Pacientii ce au simptome de natura
fizica nu accepta sa se prezinte la psihiatru/psiholog. El nu accepta ca nu are o
boala fizica si incearca sa o caute in continuare. Daca ajunge la psiholog el este
foarte nemultumit si doreste medicatie, nu consiliere. El trebuie sa fie trimis la alt
medic si sfatuit sa nu se mai gandesca la tulburarea fizica. Relatiile sunt foarte
dificil de intretinut si rezultatele nu sunt bune. Lungirea timpului de anameza este o
buna metoda. Daca nu le oferim destul timp el incepe cu reclamatiiel nu trebuie
refuzat. Abordarea acestor pacienti este costisitoare si din punct de vedere psihic.
Doctorul spune una, el spune alta si apar elemente de frustrare, tensiune.

Criterii ce stau la baza stabilirii unui dg de psihosomatica:

Existenta unor evenimente stresante in viata pacientului.

Simptome multiple in divese organe [ simptomele sunt vagi].
Desfasurare cronica [ dureaza ani de zile].
Prezenta tulburarilor de natura psihica.
Istoria testarii dg de lunga durata este un alt criteriu important.
Pacientii sunt incapabili sa isi exprime problemele. Relatia medic pacint
dificile este det si verbalizarea stresului.
Deasemenea legarea continua a stresului cu boala.
Necomplianta fata de tratament chiar abandon. Abandonul medicului poate
aparea si la copii si la vastnici.
Operatiile estetice duc la tulburari psihosomatice fiindca ceea ce i s-a facut
nu corespunde cu cum vrea sa fie. Ei nu stiu bine cum vor sa arate dar nu
sunt multumiti de rezultat.
Alt aspect al tulburarilor psihosomatice: prefacatoria [simularea prezentei
unor simptome pt castig de natura externa, finaciara sau juridica]. Pentru a
identifica mai bine daca este vorba de asa ceva putem apela la chestionare
de screening care pun problema asa : dureri de stomac (frecvente), dureri in
brate sold genunchi, spate, crampe menstruale, dureri de cap, ameteala,
lesin ( in stransa legatura cu vraja m-a vrajit). Dureri ale inimii,
insuficienta aerului, constipatii, diaree frecventa, greata, indigestie, gaze in
stomac. Cel putin 3 simptome ar trebui gasite.

Despre boala si sanatate ca notiuni

Sanatatea -3 dimensiuni (triunghiul sanatatii sanatatea corporala/biologica/

somatica; sanatatea psihica; sanatatea morala/sociala valori si moraluri ). In
literatura notiunea de normal cuprinde statistic 50% din populatie, restul sunt
bolnavi. Si la nivelul psihologic, 50 % sunt normali. La nivelul populatiei specifice nu
se mai discuta . Normalul se refera la ceea ce este conform unei reguli ceea ce se
observa la nivel de societate la un anumit moment are asadar un caracter relativ;
societatea se schimba. Anormalitatea este privita statistic la nivel de sanatate dar
unele studii arat ca nu exsta om perfect. Boala este privita ca un proces morbid cu
anumite semne ce arata un anumit dezechilibru fie social fie biologic fie psihic.
Sanatate (OMS) deplina bunastare sociala, fizica si nu doar absenta bolii si a
infirmitatii. Are in vedere un echilibru dinamic intre starea de bine fizica/somatica si
sociala in individului. Are semnificatii diferite in functie de clase sociale, grupuri etc.
pt patolog= starea de satanate , pt clinician= lipsa simptomelor, pt pacient stare de
bine= absenta durerii. Starea organismului a caror aparate si sisteme functioneaza
normal, armonia dintre comportament si valorile fundamentale ale vietii :
capacitatea de muncii, de a desfasura activitatile preferate. Starea organica in care
capacitatile individuale sunt optime pt ca persoana sa isi indeplineasca in mod
adecvat rolurile si sarcinile.
Diferenta dintre simptom si semn ( obiectiv). Illness = realitatea subiectiva a bolii,
disease- realitatea biofizica a bolii care se lamureste prin analize, sickness
realitarea socioculturala a bolii.
Modelul medical al bolii vs modelul psihosocial
Modelul medical (MM): afecteaza doar personana. Modelul psihosocial (MP) boala
afecteaza relatiile interumane relatiile individului cu oamenii.
MM caracterizat prin procese patologice clar diferite ex. modf biochimice. MP
caracterizat prin tulbulburari ale vietii normale de grup chiar delicvente. MM dg
precis determinat. MP factori multipli inplicati in patologie. MM etiologie
predominant unifactoriala. MP etiologie plurifactoriala. MM tratamentul este unic
si de obicei medicamentos. MP tratamentul se refera la psihoterapii multiple
bioterapii, psihoterapii.
Sunt doua categorii de fenomene obiective pulsul, tensiunea, analizele
de lab. Manifestari subiective reprezinta o modificare a functiilor organismului,
modul particular in care reactioneaza fiecare persoana.
Manifestarile bolii : senzatia de slabiciune, de suferinta, anxietatea legata de
amenintarea capacitatilor, modificari in sfera relatiilor sociale, familiale. Aspectul
pozitiv: in cazul infirmarii unei afectiuni grave si un ajutor medical eficient. Aspect
negativ anxiogen dg cu performante nefavorabile.

Apropo de reactii si de psihic avem constatarea si recunoasterea bolii ce

apare de regula la persoane cu un nivel cultural mediu. Reactia fata de boala poate
fi si de ignorare datorita perceperii inadecvate. Un rol imporant este nivelul cultural,
intelectual. Un exemplu schizofrenia. O alta reactie negarea starii de boala ce
are la baza mai multe atitudini amanarea in speranta caracterului trecator,
autoamagirea, mecanism inconstient de aparare a eului. Pe plan comportamental
negarea prin bravada, expunerea la situatii riscante, simularea sanatatii pt a evita
deprecierea celorlalti.
Atitudini ale pacientului care a recunoscut boala : cea activa ( combaterea
sau lupta cu suferinta, pacientii colaboreaza cu medicul in rezolvarea situatiei)
acceptarea bolii din credinta ( boala trebuie respectata fiindca altfel atrage alte
rele, credinta ca sanatatea este de mare pret, indiferenta - increderea absoluta in
Creator) resemnare (apare frecvent in cazul bolilor incurabile unde intalnim si
restructurari atitudini precum complacere {motive diverse precum fuga in boala}
ce duce la avantaje materiale) dezamajire, ura fata de sine, tendinte de
autopedepsire frecvente tentative de suicid, folosirea avantajelor de
ordin social, material boala nu este privita ca un eveniment negativ, boala este
privita ca o experinta de cunoastere a corpului, reorganizare temporala a vietii ( la
sechele mari , infirmitati, apare si o reconstituire a evenimentelor in viata.).
Reactii diferite in functie de temperament: colericii nestapaniti, explozivi, agresivi,
- reactiile lor anxietatea, se prezinta imediat la medic, exagerarea ofera timp
valorilor vietii precum satisfacerea placerilor. Ei au tendinta de a-si stab un
tratament propriu si este indiferent fata de tratamentul medicului.
Sangvinicii - puternic, echilibrat, mobil, adaptabil, stapan, pe sine, nu sunt anxiosi,
snt relativ indiferenti fata de boala, intrerupe relativ greu activitatile pt a veni la
medic, nu se prezinta la medic imediat dupa aparitia bolii. Odata stabilit tratamentul
el se supune si devine stabil.
Orice boala este insotita de o anumita stare de spirit ; unii o traiesc mai
intens altii nu . Se incearca eliminarea acestor factori anxiogeni si intarirea
increderii in medic, inducerea curajului , oferirea sperantei, inlaturarea indoielilor,
confirmatea optimismului. Sustinerea de natura afectiv-emotionala este foarte
importanta. Comportamentul de amanare este determinat de o serie de fac : teama
este cel mai inportant. Se are in vedere si riscul. Capacitatea de decizie in cazul
tulburarilor psihosomatice poate fi rapida si corecta sau din contra.. amanarea
rezolvarii problemelor poate duce la mai multa amanare .