Ploaia de stele

de Fratii Grimm
Era odata o fetita careia i murisera mama si tata si ea ramasese asa de s
araca, nct nu mai avea nicio camaruta unde sa locuiasca, nici un pat unde sa doarm
a, n sfrsit, nimic altceva dect hainele de pe ea si bucatica de pine pe care unii tr
ecatori milosi i-o dadeau din cnd n cnd.

Ea era nsa o fetita buna si credincioasa. Si, cum era parasita de toata l
umea, pleca, cu Dumnezeu n gnd, pe cmp, la voia ntmplarii. La un moment dat se ntlni c
un om sarac care-i spuse:
Da-mi si mie ceva de mncare, sunt mort de foame. Ea i dadu ultima bucatica
de pine ce-o avea la ea, apoi zise: "Dumnezeu sa te binecuvinteze", si pleca mai
departe.
n drum ntlni un copil care-i spuse:
Mi-e tare frig la cap, da-mi ceva sa ma acopar. Fetita nu statu mult pe
gnduri, si lua caciulita de pe cap si i-o dadu.
Si iar aparu un copil gol-golut, tremurnd de frig. i dadu hainuta ei si pleca mai
departe. Ajunse ntr-o padure pe nserat; o femeie sarmana veni la ea si fetita i dad
u si camasuta pe care o mai avea, gndind: "E noapte, nu ma vede nimeni, pot sa st
au si dezbracata".
Si, cum statea ea asa, deodata vazu deasupra capului o ploaie de stele c
are, cnd cadeau pe pamnt, se prefaceau n monezi de aur. Din cer i cazu la picioare o
tunica tesuta din fir de aur si un inel pretios. Ea mbraca tunica, si puse inelul
pe deget, apoi ncepu sa adune monedele de aur; deveni, astfel, foarte bogata si
trai apoi n belsug si fericire toata viata.