ASPECTE ALE RELATIILOR INTERCULTURALE ROMNO-TURCE:

INFLUENTA LIMBII TURCE ASUPRA LIMBII ROMNE

Lect. dr. AIDA TODI
Universitatea Ovidius Constanta
Taking into account the two waves of Turkish linguistic influences which are evident into
Romanian, my paper provides relevant examples of the way in which some of the most important
linguistic aspects of the Turkish language influenced Romanian over centuries. Having studied
previous research on the issue of these interrelations, I am trying to offer a classification of
Romanian words of Turkish origin based on morphological classes (nouns, adjectives, adverbs,
interjections) as well as on their semantic distribution. Special attention is paid to such specific
suffixes as, -giu, -iu and -lc since they were productive for a long time, being attached not only to
words of Latin origin but also to borrowings from various modern Europeans languages. Finally, in
highlighting the role of Turkish linguistic influence on Romanian, my paper also accounts for
geographical variation showing that Moldavia is more conservative than Wallachia.
De-a lungul istoriei sale, poporul romn a avut diverse si ndelungate relatii cu limba turc.
Factorii sociali, politici, economici, culturali nu puteau rmne fr urmare n plan lingvistic.
Fructificnd cercetrile anterioare n domeniul relatiilor lingvistice romno-turce, prezentul
studiu ofer o clasificare a cuvintelor de origine turc pe clase morfologice (substantive, adjective,
adverbe, interjectii), precum si distributia semantic a acestora; n ceea ce priveste formarea
cuvintelor prin derivare, sunt mentionate sufixele -giu, -iu, -lc, mult vreme productive n romn,
ele atasndu-se si la termeni mosteniti din latin sau chiar la nelogisme savante. Cercetarea
repartitiei dialectale a elementelor turcesti n limba romn relev uneori diferente ntre aria nordic
si cea sudic, n sensul unei mai bune conservri a etimonului n Moldova fat de Muntenia, unde
forma etimologic a fost mai bine adaptat la sistemul fonetic si morfologic al limbii romne. Sunt
doar cteva dintre aspectele deosebit de interesante ale influentei limbii turce asupra limbii romne
pe care articolul de fat si propune s le abordeze.
1. Studiile au artat c n limba romn se pot distinge dou straturi de mprumuturi
turcesti.
1. 1. Primul cuprinde cuvinte care au fost atribuite vechilor populatii de origine turcottar stabilite n aceste zone (n special pecenegi si cumani).
In cercetarea detaliat ntreprins n legtur cu influenta oriental asupra limbii si literaturii
romne, Lazr Sineanu arat c exist mai multe grupuri de turci, care au avut contacte cu
populatia romneasc n diferite etape ale istoriei, lsnd urme la nivelul lexicului romnesc. Este
vorba despre pecenegi, care, alturi de nogai, afirma Sineanu, au jucat un rol nsemnat n istoria
Europei orientale din sec. IX XIII si n special n trecutul medieval al romnilor. (Sineanu,
1900, p XII). Urme lingvistice ale trecerii pe aici ale pecenegilor sunt toponimele Pecenisca,
Peceneagul, Pecenevra. Cumanii au cuprins Moldova si Tara Romneasc ncepnd cu anul 1086,
unde ar fi rmas aproape un secol si jumtate (1086-1220). Din limba acestora ar fi rmas, n opinia
lui Sineanu, peste 33 de nume topice si onomastice formate din Coman (Comana, Comanita,
Comanca), precum si numele oraselor Teleorman (din Teli orman pdure nebun, adic pdure
deas), Caracal (de la cumanul Kara kala castrum nigrum), Iasi (din yassi arcas) (ibidem, pp.
XIV-XV). Sunt considerate a fi de origine cuman cuvintele: beci (subteran, pivnit boltit),
dusman, intrat n fondul principal lexical al limbii romne, olat (tinut, frecvent n vechea
istoriografie romneasc Miron Costin, Neculce, Cantemir; astzi iesit din uz), toi (cu sensul
initial de ospt, pierdut ulterior; se pstreaz acela de zgomot, larm, de unde verbul a toi, n
175

Moldova a striga; sensul actual al lui toi este acela de temei, punct culminant: toiul petrecerii,
toiul veseliei) (ibidem, pp. XVI-XVII). Astzi, doar n expresia a fi n toi [n.n.]). Au mai fost
atribuite acestei influente cuvintele: aslam camt, nregistrat n textele romnesti vechi (pentru
discutia detaliat a termenului, vezi Sineanu, pp. XVII-XVIII), baltag, capcan, cazan (atestat n
cuman), cioban, cobuz un fel de chitar (nvechit), teanc (atestat n cuman), a (se) tolni
(Dimitrescu, 1978, p. 109). Densusianu considera c ar fi de origine cuman urmtoarele cuvinte:
bardac, catr, chindie, chior, habar, hambar, haram, maidan, maimut, murdar, taman. La acestea,
H. Wendt aduga: buzdugan, dulam, maram, suman, trm etc (Wendt, 1960). In ceea ce priveste
antroponimia, sunt considerate a fi de origine cuman unele nume romnesti atestate n
documentele din secolele al XIV-lea al XVI-lea: Aslan, Balaban, Brgan, Buciuc, Cara,
Carab, Caraiman, Ciortan, Itu, Talab, Ulan, Ulmes etc (Dimitrescu, 1978, p. 109).
1. 2. Influenta turc (osmanlie) ncepe n Peninsula Balcanic n secolul al XIV-lea si
dureaz pn n prima jumtate a secolului al XIX-lea. Elementele turcesti au ptruns n limba
romn n aceast perioad n dou faze istorice:
(a) n secolele al XV-lea al XVII-lea au ptruns o serie de cuvinte care au, n general,
caracter popular, multe fcnd parte din fondul principal lexical al limbii romne; despre acestea,
spre deosebire de cea de-a doua categorie (b), Sineanu afirma: ele au ptruns n viata poporului,
se bucur de o mare rspndire si au prins o form definitiv n limb (Sineanu, 1900, p. LXXIII).
(b) cuvinte turcesti intrate n epoca fanariot (secolele al XVII-lea al XVIII-lea), dintre
care majoritatea au iesit din uz sau au cptat, pe teren romnesc, un sens ironic sau peiorativ. In
legtur cu aceast categorie de turcisme, Sineanu afirma c mai toate turcismele din ultima
perioad, de ordine politic si social, au intrat definitiv n domeniul istoriei o dat cu disparitiunea
domnilor fanarioti si deci si a influentei imediate a turcilor; o parte dintr-nsele au rmas, dar
neavnd timp cnd s prind rdcini n limb, au dobndit n gura romnului o usoar nuant de
ironie si au czut n sfera comicului, devenind o min bogat de exploatare pentru literatura
umoristic; aceast soart curioas a mprtsit-o de altminterea elementul turc recent cu cel
contemporan neo-grec, a crui ultim faz contrasteaz n seriozitate si persistent cu grecismele
anterioare epocii fanariote (ibidem, pp. LXXII-LXXIII).
2. Cuvintele de origine turceasc sunt relativ usor de recunoscut pentru c, asa cum arta
Lazr Sineanu, turcismele romne au n cea mai mare parte accentul pe ultima silab (ibidem, p.
L). Lingvistul romn enumer totusi o serie de exceptii de la aceast regul, printre care prezenta
dubletelor accentuale sau necesitatea diferentierii prin form a unor cuvinte. El arat c, chiar dac
se face abstractie de aceste situatii speciale, exist totusi un numr important de turcisme romnesti
care nu respect oxitonia caracteristic si cvasigeneral (ibidem, p. LI); dm doar cteva exemple:
acaret, amanet, atlas, babalc, bidiviu, borangic, buzdugan, calcan, derbedeu, habar, hambar,
huzur, taifas, talaz, taraf; tavan etc; unele sunt foarte usor de recunoscut, datorit vocalei finale
accentuate -a (sau a diftongului -ea, cu -a accentuat): acadea, baclava, balama, basma, boccea,
catifea, cazma, cherestea, chiftea, cismea, ciulama, dambla, dandana, dusumea, haimana, halva,
lichea, lulea, macara, manea, mucava, musaca, musama, sarma, sofa, sandrama, tarla, telemea,
trufanda, zeflemea etc.
3. n ceea ce priveste distributia pe clase morfologice a cuvintelor mprumutate din turc,
precizm c cele mai numeroase cuvinte de aceast origine sunt substantive: acadea, acaret;
amanet; arpagic; arsic; atlas; baclava; babalc; bacsis; balama; baltag; berechet; boccea;
buzdugan; bam; basma; beci; belea; bidiviu; borangic; bumbac; bursuc; butuc; cafea; caimac;
calcan; caldarm; capcan; capot; catran; chef; cherem; chiabur; chindie; chiul, ciob; cascaval;
cataif; catifea; catr; cazan; cazma; ceaun; chebap; cherestea; chibrit; chilipir; chimion (si n
varianta chimen); chiosc; chirie; cioban; ciomag; ciorap; ciorb; cismea; ciulama; cntar; condur;
curmal; cusur; dambla; dandana; derbedeu; dovleac; dud; dughean; dulgher; dusumea; farfurie;
fes; fistic; geant; gherghef; ghiol; ghiotur; ghiuden; ghiveci; habar; hac; halat; haimana; hal;
halal; halva; hamal; hambar; haram; harbuz; hatr; haz; hazna; huzur; herghelie; geam; iahnie;
iaurt; ibric; lalea; lichea; lighean; liliac; liman; lulea; macara; magiun; mahon; maimut; manea;
176

maram; mrgean; moft; moftangiu; moloz; mosafir (si musafir); mucava; musaca; musama;
nufr; nur; odaie; papar; papuc; pastram; pilaf; rachiu; rahat; salcm; sarma; sidef; sofa; soi
(ras); surghiun; susan; sal; sandrama; siretlic; sis; tabiet; taifas; talaz; taman; tarab; taraf;
tarhon; tarla; tavan; telemea; tertip; tuci; tutun; trm; toi; trufanda; zambil; zarzavat; zeflemea;
zor; zuluf.
O clas morfologic destul de bine reprezentat este aceea a adjectivelor: bondoc;
caraghioz; chefliu; chel; chior; coscogea; hain; mahmur; mofluz; mucalit; murdar; nurliu;
palavragiu; sadea; sasiu; siret (istet); tembel; zevzec.
Amintim cteva adverbe de origine turceasc: abitir; barim/barem; basca; ioc nu; tiptil;
precum si o serie de interjectii: aferim, aman, avan, bre, halal, sictir etc.
n ceea ce priveste clasa morfologic a verbului, este de retinut c nici un verb turcesc nu a
fost preluat de romn; explicatia este, probabil, faptul c finala infinitivelor turcesti (-mak si -mek)
nu este susceptibil de a fi adaptat la limba romn (ibidem, p. LXV). n schimb, exist n romn
multe verbe derivate de la substantive turcesti, si care se conjug, cu exceptia lui amaneta
(amanetez), ca verbe de conjugarea a IV-a: a boi, a cftni, a cluzi, a cni, a cntri, a cspi, a
ctrni, a chefui, a chiori, a ciomgi, a (se) fstci, a se fuduli, a huzuri, a mazili, a murdri, a
schingiui, a sulemeni, a surghiuni, a tbci, a zpci, a zori (ibidem, pp. LXV-LXVI).
4. Lexicul
n amplul studiu citat mai sus, Lazr Sineanu ofer o clasificare a cuvintelor turcesti n
limba romn si unele evolutii semantice (Sineanu, 1999, pp. 420-426).
4.1. O trecere n revist a tuturor elementelor mprumutate din turc arat c majoritatea
denumesc realitti ale vietii materiale si, pe lng politic si art militar, se refer la nume de
plante, animale si minerale, la cas, mbrcminte si alimente, meserii, comert si industrie; sunt
inexistenti termenii abstracti, precum si cei referitori la viata religioas si intelectual. Termenii,
unii deja iesiti din uz sau cu circulatie regional, au fost preluati din lucrarea lui Sineanu (ibidem,
pp. 3-392).
a. politic: bas-; bei; beizadea; caimacam; divan; han (domnul ttarilor); pas; pasalc;
b. termeni militari: aga; alai; arnut; bimbas; buluc; cluz; cazac; ceaus; duium;
ghiulea; iama; iatagan; ienicer; iures; leaf; lefegiu; meterez; palos; spahiu; surl; zaherea;
c. plante: abanos; anason; arpagic, bam; bostan; bumbac; chimion (si n varianta chimen);
curmal; dovleac; dud; fistic; harbuz; iasmin; lalea; liliac; nufr; ptlgea; salcm; susan; tarhon;
tutun; zambil;
d. animale: bidiviu; bursuc; calcan; catr; ciortan; gugustiuc; herghelie; liliac; maimut;
e. minerale: chihlibar (si n varianta chihlimbar); fildes; mrgean; sidef;
f. cas, constructii: acaret; anteriu; beci; cercevea; chepeng; chiosc; ciardac (si cerdac);
dusumea; geam; hambar; odaie; paiant; sandrama; tavan;
g. mbrcminte: aba; basma; binis; cabanit; caftan; capot; ciorap; condur; fes; fot;
giubea; halat; ilic; iminei; maram; papuc; sal; salvari; testemel; tichie;
h. alimente: acadea, baclava; cafea; caimac; cascaval; cataif; chebap; chiftea; ciorb;
ciulama; cuscus; farfurie; felegean; ghiuden; ghiveci; halva; iahnie; iaurt; ibric; ienibahar;
magiun; musaca; papar; pastram; peltea; pilaf; rachiu; rahat; sarailie (si serailie); sarma;
serbet; telemea; zarzavat;
i. meserii: bacal (Muntenia: bcan); badana (Muntenia: bidinea); boiangiu; cafegiu;
caicciu; calf; cazangiu; cazma; cioban; cismegiu; dughengiu; dulgher; gelat; gherghef; hamal;
hamalc; herghelegiu; iaurgiu; macara; moloz; papugiu; pastramagiu; tutungiu; zarzavagiu;
j. comert si industrie: amanet; atlas, beslic; boia; borangic; calp; calpuzan; calpuzanlc;
cntar; catifea; cazan; cherestea; chibrit; chilipir; chilipirgiu; chirie; dughean; ghiotur; hac;
magaza (si magazie); mofluz; musteriu; oca; para; samsar; samsarlc; tarab;
k. diverse: abitir; ageamiu; arcan; babalc; bacsis; balama; baltag; berechet; boccea;
bondoc; bre; buzdugan; calabalc; caldarm; calup; catran; chef; cerg; chefliu; chel; chior;
chiul, chiulhan (si chiolhan); ciomag; cismea; coscogea; cusur; dambla; dandana; ghiol; geant;
177

habar; haimana; hain; hal; halal; hap; hatr; haz, huzur; iatac; lichea; lighean; liman; lulea;
mahmur; mahon; manea; marafet; moft; mosafir (si musafir); mucalit; mucava; murdar; musama;
nai; palavr; palavragiu; sadea; sictir; sofa; soi (ras); surghiun; siret (snur sau panglic);
siret (istet); siretlic; sis; taifas; talaz; taman; taraf; trm; tarla; tembel; temenea; tertip; tiptil;
toi; trufanda; zeflemea; zevzec, ziafet (si zaiafet); zor;
4.2. Formarea cuvintelor. Sufixe
Sufixele pstrate din turc sunt destul de bine reprezentate din punctul de vedere al
productivittii, ele atasndu-se si la cuvinte de alte origini: Numrul sufixelor si al particulelor
turcesti care au intrat n limba noastr, arta Sineanu, dovedesc asemenea o circulatiune intensiv.
(ibidem).
a. -giu, -ciu < tc. i, i: formeaz substantive sau adjective, indicnd meseria, ndeletnicirea,
deprinderea, ocupatia (abagiu, boiangiu, cafegiu, cherestegiu, ciubucciu, conacciu, dughengiu,
giuvaergiu, harabagiu, herghelegiu, iaurgiu, papugiu, pastramagiu, simigiu, tinichigiu, tutungiu,
zarzavagiu etc.) sau o trstur negativ a personalittii, un nrav (haramgiu, mascaragiu,
tertipgiu, zorbagiu etc.). Exemplele apar la Sineanu, 1900, pp. LII-LIII. La acestea am putea
aduga cuvntul geamgiu, pentru care DEX indic etimologie turceasc. Dup acest model (al
cuvintelor preluate ca atare din turc) s-au format derivate de la alte cuvinte turcesti (sacagiu,
damblagiu, lefegiu, mahalagiu, moftangiu, palavragiu, zamparagiu) sau chiar de la elemente
romanice (barcagiu, laptagiu, lampagiu, duelgiu, reclamagiu, scandalagiu), neogrecesti (marfagiu,
pomanagiu, zavergiu). (ibidem, p. LIII). Derivatele cu sufixul -ciu/-giu alterneaz cu sinonimele
romnesti n -ar sau -as: capugiu portar; caicciu luntras; papugiu cizmar etc. (ibidem, p.
LIII). Afirmatia lui Sineanu era valabil pentru o epoc mai ndeprtat din istoria limbii romne
(sfrsitul secolului al XIX-lea nceputul secolului al XX-lea); ntre timp, multi termeni derivati cu
sufixul -ciu, -giu si-au restrns utilizarea.
b. sufixul -u < tc. -i formeaz adjective, indicnd nuante: conabiu, fistichiu, havaiu,
limoniu, naramgiu; de la acestea, s-au format si altele precum: caisiu, chihlibariu, nutiu.
c. sufixul -lc, -lic < tc. lyk, productiv, formeaz mai ales nume abstracte exprimnd: o
stare general (hagialc, surghiunlc), o calitate (caraghiozlc, hainlc, mucalitlc, siretlic), o
ocupatie si folosul / rezultatul acesteia (hamalc, samsarlc), un anumit teritoriu (pasalc), o
colectivitate (boccealc, calabalc, mezelic) si care a dat si derivate analogice (avocatlc,
berbantlc, crailc, senatorlc). Sufixul alterneaz cu sinonimul su -ie: hainie hainlc, murdrie
murdarlc, surghiunie surghiunlc (ibidem, pp. LIV-LV). La acestea, Sineanu adaug sufixul
-man, precum si numeroase sufixe diminutivale (pp. LV-LVII).
Productivitatea cuvintelor de origine turc este dovedit de multiplele derivate pe care termenii
turcesti le-au format n romneste: de la chirie (alturi de chirigiu) s-au format chirias, a nchiria; de la
cioban, ciobnesc, a ciobni, ciobnie, ciobnas, ciobnit; de la dusman, a dusmni, dusmnesc,
dusmnie, dusmnos etc., Pentru mai multe derivate, unele iesite deja din uz n ultimul secol, vezi
Sineanu, pp. LXXIV-LXXV, iar pe de alt parte, de frecventa unor sufixe, n special -giu si -lc.
5. Semantica
O serie de cuvinte turcesti si-au schimbat, n limba romn, sensul, dobndind un sens figurat,
metaforic sau unul ironic. Astfel: bucluc a primit sensul de belea; catran, la origine termen de marin, a
devenit verb: a se ctrni; lichea, cu sensul initial de pat, a ajuns s nsemne om ptat, sectur;
mucalit, la origine actor; pehlivan, la origine, voinic, atlet; caraghioz era numele arlechinului ntr-o fars
foarte rspndit; marafet, stiint, talent, astzi, cu sensul de viclenie, afacere necurat, ncurctur;
tertip, proiect, plan, astzi intrig, smecherie.

Alte cuvinte au suferit o generalizare de sens (mai ales termeni care initial fceau parte din
vocabularul militar): alai regiment > parad domneasc > multime de oameni (uneori, folosit
chiar cu sens depreciativ); besleag cpitan de beslii > btrn, btrn nevoias; buluc companie
de soldati > gloat, droaie, grmad; bulubas cpetenia unui buluc > mai-marele unei satre
de tigani; chilipir prada soldatilor n rzboi> lucru usor / ieftin dobndit; dandana pomp
militar (sinonim cu alai) > glgie > ncurctur; leaf sold (n special solda lunar a
178

ienicerilor), de unde lefegiu (soldat); salahor nsemna, initial, steanul care, scutit de dri, lucra la
repararea unor fortrete.
6. In legtur cu repartitia dialectal n limba romn a elementelor turcesti, Sineanu
face cteva constatri importante:
a. Persistenta turcismelor n poezia popular din Muntenia, Moldova si Bucovina, Dobrogea
demonstreaz c influenta oriental nu s-a mrginit numai asupra claselor nalte, ci a fost rezultatul
necesar al unor raporturi intime si ndelungate. (ibidem, p. LXXIII)
b. In Moldova s-a conservat uneori forma primitiv (etimologic n.n.) mai bine dect n
Muntenia, unde a fost oarecum romnizat) si d ca exemple o serie de forme paralele (ibidem,
pp. LXXIII-LXXIV). In legtur cu repartitia dialectal, Sineanu mai arat c unele turcisme
foarte populare sunt nlocuite n Moldova (n total sau n parte) cu corespunztoare de origine
greac sau slav: ciorap (cltun), caldarm (pavea), cearsaf (prostire), dud (agud), peschir (prosop)
[]; dar si viceversa, ns mai rar: babac si neneac (proprii Moldovei), duduc (domnisoar),
dughean (prvlie). [] Alteori figureaz n cele dou tri [Muntenia si Moldova n.n.] cuvinte
diferite, dar de aceeasi origine oriental: bostan dovleac, capang capcan, haraba chervan
(ibidem, p. LXXIV):
Moldova

Muntenia

bacal
badana
derbeder
dusam
magaza
meiden
nohot
tiutiun

bcan
bidinea
derbedeu
dusumea
magazie
maidan
nut
tutun

BIBLIOGRAFIE:
Ovid Densusianu, Aspecte lingvistice ale pstoritului, Bucuresti, 1930.
Vladimir Drimba, Paralele sintactice si frazeologice turco-romne, n DR, XI (1948), pp. 202-212.
C.C. Giurescu, mprumuturi cumane n limba romn: odaie si cioban, n SCL, XVII (1961), pp.
205-213.
Enver Mamut, Influenta limbii romne asupra graiurilor ttresti din Dobrogea, n AUBLCO, 21,
1972, pp. 165-181.
Lazr Sineanu, Influenta oriental asupra limbii si culturii romne, I-III, Bucuresti, 1900.
H. Wendt, Die trkhischen Elemente im Rumnischen, Berlin, 1960.

179