Ion Barbu

Oul dogmatic
E dat acestui trist norod
Si oul sterp ca de mncare,
Dar viul ou, la vrf cu plod,
Fcut e s-l privim la soare !
Cum lumea veche, n clestar,
noat, n subtire var,
Nevinovatul, noul ou,
Palat de nunt si cavou.
Din trei atlazuri e culcusul
n care doarme nins albusul
Att de gales, de nchis,
Cu trupul drag surpat n vis.
Dar plodul ?
De foarte sus
Din polul plus
De unde glodul
Pmnturilor n-a ajuns
Acord lin
Si masculin
Albusului n hialin :
Srutul plin.
*
Om uittor, ireversibil,
Vezi Duhul Sfnt fcut sensibil?
Precum atunci, si azi -- ntocma :
Mrunte lumi pstreaz dogma.
S vezi la bolti pe Sfntul Duh
Veghind vii ape fr stuh,
Acest ou -- simbol ti-l aduc,

Om sters, uituc.
Nu oul rosu.
Om fr sat si om nerod,
Un ou cu plod
ti vreau plocon, acum de Paste :
l urc -- n soare si cunoaste !
*
Si mai ales te nfioar
De acel galben icusar,
Ceasornic fr minutar
Ce singur scrie cnd s moar
Si ou si lume. Te-nfioar
De ceasul, galben necesar...
A mortii frunte -- acolo-i toat.
n glbenus,
S road spornicul albus,
Durata-nscrie-n noi o roat.
ntocma -- dogma.
*
nc o dat :
E Oul celui sterp la fel,
Dar nu-l sorbi. Curmi nunt-n el.
Si nici la closc s nu-l pui !
l las -- n pacea -- ntie-a lui,
C vinovat e tot fcutul,
Si sfnt, doar nunta, nceputul.