Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2016
sau
Biologie matematica
Cursul 1
1)
Importanta matematicii pentru cunoasterea, intelegerea si controlul
unora dintre fenomenele si procesele importante din natur
a.
2)
Modelarea matematic
a a unor procese biologice.
3)
Probleme matematice de studiat.
4)
Interpretarea rezultatelor; relevanta lor.
5)
Bibliograe.
x:1: Introducere:
Extraordinarele succese ale succesivelor si diverselor "revolutii" in zica,
chimie, biologie, industrie, agricultura, medicina etc. au p
atruns n toate compartimentele vietii oamenilor si inuenteaz
a (mai mult sau mai putin , dar nicidecum deloc !) viata ec
aruia dintre noi. Ceea ce este mult mai putin clar este
factorul (cauza) care a f
acut posibile, ntr-o crestere exponential
a, aceste progrese. Orice persoan
a care a urmat o scoal
a stie (sau cel putin are idee) c
a
aceste succese, n cvasitotalitatea lor, nu ar fost posibil de obtinut f
ar
a aportul (decisiv al) matematicii. Din acest motiv, dar nu numai, interesul societ
atii
fata de matematic
a a crescut n mod continuu , drept dovad
a pentru aceasta
ind faptul c
a , pe lng
a studiul acestei discipline din prima clas
a a nv
atamntului primar si pn
a n ultima clas
a de liceu (deci la noi timp de doisprezece
ani ), este necesar
a aprofundarea ei si n nv
atamntul superior si nu doar la
facultati, socotite clasicedin acest punct de vedere, precum cele de matematic
a , zic
a , chimie , geologie, constructii, toate facult
atile din politehnic
a si cele
Un model matematic al unui anumit fenomen sau obiect din lumea nconjur
atoare este o descriere aproximativ
a a acestuia (i.e. a fenomenului sau a
obiectului) realizat
a cu ajutorul notiunilor , obiectelor si simbolurilor matematice . Analiza modelului matematic cu ajutorul teoriilor si mijloacelor matematicii permite p
atrunderea n esenta fenomenului studiat . Modelarea matematic
a reprezint
a un instrument , probabil cel mai puternic si uneori singurul , de
cunoa
stere a lumii att la nivelul macro, ct si la cel micro. Totodat
a ea permite
evidentierea unor caracteristici noi ale fenomenului studiat , descoperirea unor
obiecte si procese noi precum si controlul asupra comportarii lor, fapt care
ne ajut
a la aplicarea acestora la mbun
at
atirea vietii si la progresul civilizatiei
umane .
Pentru obtinerea unor modele matematice este ns
a nevoie s
a se realizeze
preliminar ,de exemplu n cadrul zicii teoretice sau experimentale , alte modele , specice fenomenelor zice . n acest scop este necesar
a cunoasterea st
arilor
mediilor zice n care au loc astfel de fenomene , respectiv caracteristicile de stare
cum ar , de exemplu , temperatura , presiunea , sarcina electric
a , vscozitatea
etc.
Procesul de modelare matematic
a presupune , n esenta, parcurgerea a patru
etape .
1) n prima etap
a se selecteaz
a m
arimile (caracteristicile) fundamentale care caracterizeaza fenomenul avut n vedere
si se formuleaz
a
legile care le conexeaz
a . Aceast
a etap
a necesit
a o bun
a si (eventual) ampl
a
cunoastere a faptelor legate de procesul respectiv si o n
a decelare a relatiilor
(interconexiunilor) dintre ele . Aceast
a etap
a se nalizeaz
a prin (de)scrierea n
termeni matematici a reprezent
arilor calitative formulate privind conexiunile ntre obiectele modelului . De multe ori problemele matematice care apar pe baza
model
arii matematice a unor fenomene diferite
(cel putin n aparenta) coincid , ceea ce constituie o anumit
a proprietate de universalitate pe baza c
areia se pun evidenta clase mari de procese cum ar cele
oscilatorii , cele de difuzie sau cele stationare etc. Avnd n vedere aceast
a caracteristic
a asemenea probleme si notiuni matematice universale se pot considera
ca obiecte de sine st
at
atoare, abstractiz
ari ale fenomenelor studiate.
2) n etapa a doua se studiaz
a problema matematic
a la care s-a ajuns
n urma procesului de modelare matematic
a . Chestiunea fundamental
a pentru acest moment o constituie rezovarea problemei directe , adic
a
obtinerea ca rezultat al analizei modelului a datelor de ie
sire (care sunt deci
consecinte ale unui demers teoretic) n vederea unei compar
ari ulterioare a
lor cu rezultatele observatiilor (experimentelor) asupra fenomenului studiat . n
aceast
a etap
a un rol decisiv l joac
a aparatul matematic necesar pentru analiza (studiul) modelului matematic ct si tehnica de calcul - mijloc important (de multe ori indispensabil) pentru obtinerea informatiei cantitative de
iesire ca rezultat al rezolv
arii unor probleme matematice care se dovedesc a
, n majoritatea cazurilor , complicate .
3) n etapa a treia se cerceteaz
a dac
a , n ipotezele f
acute , modelul
asociat avut n studiu ndepline
ste (satisface) criteriile practice , adic
a
se r
aspunde la ntrebarea dac
a rezultatele obtinute pe baza deductiilor teoret3
fenomene biologice, dar si din alte domenii ale cunoasterii umane, pot descrise
de acelasi model matematic .
Istoric vorbind, biologia matematic
a s-a n
ascut la inceputul veacului al XIXlea, incepand cu lucrarea lui Malthus intitulata Eseu asupra principiului populatiei, urmata de lucrarile matematicianului, totodata si biolog, belgian Verhulst, a continuat cu studiile de genetica ale lui Mendel, cu lucrarile din domeniul aplicatiilor statisticii in biologie ale scolii engleze de matematica printre ai
carei reprezentanti de seama citam pe Sir Francis Galton (Natural Inheritance,
1889), R.Fisher si ajungand pana la importanta scoala matematica americana,
in domeniu, din perioada actuala.
x(t)
kx(t):
(1.3.1)
Aceasta ecuatie diferentiala descrie acurat evolutia diferitelor culturi microbiene sau bacteriene. Ea a fost adoptata ca model matematic de evolutie si
pentru populatia umana de catre Malthus. In anumite perioade din evolutia
societatii umane, de exemplu intre anii 1700 - 1960, predictiile bazate pe acest
model matematic s-au dovedit corecte, dar exista si perioade in care predictiile
nu mai corespund cu realitatea.
b) Modelul lui F.Verhulst.
Din nevoia de a pune de acord predictiile modelului matematic cu datele
obtinute experimental, in anul 1837, matematicianul belgian Verhulst a propus
un model mai "realist" de crestere a populatiei, descris de ecuatia "logistica" :
x0 = ax
bx2 ;
(1.3.2)
=
=
ax1 bx1 x2
;
cx1 + dx1 x2
(1.3.3)
x(t)
= kx(t) + o(t; );
(1.3.4)
Semnul 2 aminteste de litera " (epsilon) care reprezinta e-ul din alfabetul
grecesc si cum cuvantul element incepe cu e intelegeti de ce s-a adoptat respectivul simbol pentru apartenenta unui anumit obiect la o multime.
Printre multimi se distinge una mai speciala si anume multimea fara niciun
element numita,in matematica,multimea vida. Pentru aceasta multime exista o
notatie speciala, (cam) universal adoptata, si anume :?:
m
j m 2 Z; n 2 Nnf0gg;
n
1:
x) 2 R astfel incat
x + x0 = x0 +x = 0;
2 R si 8 x 2 R) ( x) = (
)x ;
2 R si 8 x 2R) ( + )x = x+ x ;
10) exista un alt numar real (special!) notat 1 (unu) astfel incat:
1 x = x; 8x 2 R:
Proprietatile 1)
5) ne spun ca (R; +) este un grup comutativ, pe cand
proprietatile 6), 7); 10) reecta caracteristicile fundamentale ale operatiei de
inmultire, iar proprietatile 8) si 9) stabilesc relatii intre operatiile de adunare si
inmultire.
Daca A si B sunt doua multimi atunci se pot deni:
i) reuniunea lor
A [ B := fx j x 2 A sau x 2 B g;
ii) intersectia lor
A \ B := fx j x 2 A si x 2 Bg;
iii) produsul lor cartezian
A
B := f(a; b) j a 2 A; b 2 Bg:
9
B si (c; d) 2 A
(a; b) := (c; d)
daca si numai daca a = c si b = d:
Prin urmare este posibil ca (a; b) 6= (b; a): Asadar (a; b) este o pereche ordonata in care conteaza care element este primul si care este pe locul al doilea.
Deoarece
fa; bg = fb; ag;
pentru orice a; b; nu vom confunda (a; b) (care este o pereche ordonata) cu
fa; bg (care este o multime).
Daca A1 ; :::; An sunt n (n 2 Nnf0g :=N ) multimi se deneste, analog ca
mai sus
A1 ::: An := f(a1 ; :::; an ) j a1 2 A1 ; :::; an 2 An g:
In cazul n 2 Nnf0g si A1 = ::: = An = A in loc de A
|
:::
{z
n factori
A se noteaza,
}
mai simplu, An :
Multimile pot nite sau innite. O multime A este nita daca exista
n 2 N si elementele a1 ; :::; an (cu ai 6= aj ; 8i 6= j; 1 i; j n ) astfel incat
A = fa1 ; :::; an g:
In acest caz n reprezinta cardinalul (nit ! al) multimii A. Cardinalul
multimii A se (mai) noteaza jAj :
Exercitiul 1.4.1.
1) j?j = 0;
2) jAj = 0 , A = ?;
3) jA Bj = jAj jBj ;
4) jA1 ::: An j = jA1 j ::: jAn j ;
5) jA1 [ A2 j = jA1 j + jA2 j jA1 \ A2 j :
Daca A si B sunt doua multimi vom nota:
F(A; B) := ff : A ! B jf este functieg:
Evident ca prezinta interes doar situatia in care ambele multimi A si B sunt
nevide (de ce ?).
Pentru orice multime A notam cu 1A : A ! A aplicatia identica denita
prin
1A (x) = x; 8x 2 A:
jAj
Daca A!B si B!C sunt doua functii vom nota cu g f compunerea celor
doua functii, denita prin:
(g f )(x) := g(f (x)); x 2 A:
Pentru o mai mare claritate in descrierea compunerii se utilizeaza diagrama:
A
!
&
B
#g :
C
O functie A!B se numeste bijectiva daca (si numai daca) este (simultan)
si injectiva si surjectiva.
f
Cu alte cuvinte o functie A!B este bijectiva daca (si numai daca)
8y 2 B 9! x 2 A astfel incat f (x) = y:
Daca A si B sunt doua multimi vom nota:
B(A; B) := ff : A ! B jf este functie bijectivag:
Exercitiul 1.4.3.(In cele ce urmeaza vom presupune ca A si B sunt doua
multimi nite).
1) I(A; B) 6= ? , jAj jBj ;
2) S(A; B) 6= ? , jAj jBj ;
3) B(A; B) 6= ? , jAj = jBj ;
jAj
4) jI(A; B)j = AjBj (aranjamente de jBj luate cate jAj );
5) jB(A; B)j = jAj! = jBj!:
Observatie. i) Daca f 2 S(A; B) atunci pentru orice y 2 B ecuatia
f (x) = y
11
f = 1A si f
= 1B :
Teorema 1.4.1.
f
Functia A!B este inversabila daca (si numai daca) este bijectiva.
Observatia 1.4.2.
Daca f : A ! B este o functie inversabila atunci 8y 2 B ecuatia
f (x) = y
are solutie unica data (explicit !) de x = g(y):
Remarca 1.4.3.
1) Este mult mai simplu sa se demonstreze ca o functie este bijectiva decat
sa se verice direct inversabilitatea acesteia !
2) Foarte multe probleme de matematica (,dar nicidecum toate,) se reduc,
in esenta, la rezolvarea unor ecuatii de forma
f (x) = y;
unde f : A ! B este o functie data (deci cunoscuta), iar termenul liber y 2 B
este, de asemenea, tot cunoscut. Trebuie determinata/e necunoscuta/ele x 2 A
care verica ecuatia de mai sus.
Daca functia f este bijectiva atunci ecuatia considerata are solutie si, in
plus, aceasta solutie este si unica. Construirea efectiva a solutiei este o alta
problema. Daca se cunoaste si inversa lui f atunci solutia este data (explicit si
efectiv !) de:
x = f 1 (y):
12
13
R = fx = (x1 ; x2 ) jx1 2 R; x2 2 R g
ale
15
Rn ! Rn ;
Rn ! Rn ; ( ; x) !
x = x;
17
Bibliogra e
Matematica in biologie
19