AEROSOLII

Salinoterapia este procedeul prin care persoanele inhaleaza

aerosolii salini, cu ajutorul carora sunt tratate diverse afectiuni, in
principal afectiunile respiratorii.
Termenul provine din cuvintele: Salina care inseamna exploatare
de sare la adancime si Terapie care inseamna tratare/vindecare.
Salinoterapia se practica din timpurile stravechi, din vremurile in
care omul a inceput sa exploateze si sa consume sarea, acesta
realizand si simtind empiric efectele aerosolilor salini asupra
organismului.
Salinoterapia implica pe de o parte, inhalarea pe caile respiratorii a
aerosolilor salini, iar pe de alta parte, absortia aerosolilor salini
prin intermediul pielii. Pielea este considerata al doilea organ de
respiratie (dupa plamani) al corpului.
Cum se realizeaza absortia aerosolilor salini la nivelul pielii?
Datorita fenomenului de difuzie, aerosolii salini se raspandesc
relativ uniform in atmosfera interioara a incintei salinei , fiind in
permanenta combinati cu particulele de apa ce formeaza umiditatea
relativa. Expunerea corpului si implicit a suprafetelor de piele in
aceasta atmosfera, determina depunerea, apoi absortia ionilor salini
prin capilaritatile pielii si transportarea lor in tesuturi, pana la
nivelul celular. Absortia prin piele a ionilor salini se datoreaza in
primul rand procesului osmotic sub conditiile fenomenelor bioelectrovalente la nivel molecular si atomic.
Aerosolii
Aerosolii se definesc ca fiind micro-particule, aflate in suspesie
intr-un mediu gazos, respectiv atmosfera. Acesti aerosoli pot fi
micro-particule solide, lichide sau gazoase. Prezenta lor in
atmosfera poate fi determinata: prin evaporare, prin dizolvare
superficiala, prin actiune mecanica, prin actiune chimica, diverse
emanatii. Aerosolii au diametrele cuprinse intre 0 si 10 m.

Aceste micro-particule pot ramane in atmosfera intervale de timp

cuprinse de la cateva ore pana la durate de ordinul zilelor,
saptamanilor sau chiar anilor. Durata de plutire este conditionata de
umiditate, temperatura, miscarea aerului, variatiile de presiune,
efectele razelor solare, turbiditate, etc. Aceste micro-particule
"plutesc" datorita ciocnirii repetate cu moleculele de aer,
moleculele de apa din atmosfera, anumitor interactiuni electrochimice. Particulele cu diametre peste aceasta valoare (10 m) se
depun pe sol, datorita efectului gravitational. Aerosolii iau nastere
prin evaporari, din turbulentele atmosferice cu efecte mecanice
asupra diverselor suprafete, diverse tipuri de emanatii sau chiar
praf cosmic, colectat de atmosfera.
Cum actioneaza terapeutic aerosolii salini asupra oganismului?
Definitia respiratiei:
In termeni biologici, respiratia are doua semnificatii:
- prima se refera la respiratia la nivel celular, proces prin care
moleculele de oxigen (O2) necesar reactiilor chimice celulare sunt
absorbite la nivelul mitocondriilor si reprezinta motorul energetic
al celulelor eucariote
- a doua semnificatie se refera la intregul organism, proces prin
care organismul viu colecteaza oxigenul (O2) din mediul
inconjurator si elimina dioxidul de carbon (CO2), ca proces vital al
vietii.
Prin inhalare
a. Mecanismul inhalarii
Aflati in atmosfera respirabila, aerosolii sunt inhalati in mod
natural de catre curant pe ambele cai: nazal si pe gura. Datorita
proprietatilor higroscopice si a pierderii energiei termo-cinetice
mai rapide aerosolii salini de dimensiuni cuprinse intre 5 si 10
m, se depun pe caile respiratorii superioare: cavitatea bucala,
cavitatile nazale, faringe (fig. 16). Aerosolii de dimensiuni mici,
cei cu marimi intre 0 si 5 m ajung in organele inferioare ale

aparatului respirator: laringe, bronhii, bronhiole, alveole

pulmonare.
Prin absortia de catre aceste organe, aerosolii salini realizeaza
actiunile de dezinfectie, fluidizare a mucoaselor, eliminarea
toxinelor, refacerea elasticitatii membranelor celulelor, reducerea
PH-ului pe ariile organelor de respiratie, reducerea si gruparea
micro-organismelor iritante, etc.
Aerosolii de mici dimensiuni, cei cu dimensiunile cuprinse intre 0
si 5 m, trec prin caile respiratorii superioare (cu diametre mai
mari) si trec in caile respiratorii inferioare, cu diametre mai mici,
datorita efectului laminar ce se produce pe aceste cai, odata cu
inspiratia. Efectul laminar determina de fapt o crestere a vitezei de
circulatie a aerului inspre interior, aerosolii patrund in cele mai
mici canale respiratorii. Cum se explica efectul laminar? Efectul
laminar este fenomenul de crestere a vitezei de circulatie a aerului
in momentul trecerii de la o sectiune de curgere mai mare la o
sectiune de curgere mai mica. Acest efect de curgere a aerului
determina antrenarea particulelor (aerosolilor) de dimensiuni mici
si transportarea acestora in cele mai inguste sectiuni ale sistemului
respirator, respectiv alveolele pulmonare.
Deci, aerosolii salini de mari dimensiuni (5 - 10 m) se depun si
sunt absorbtiti in caile respiratorii superioare: cavitatea nazala,
cavitatea bucala, faringe (epiglota, glota), iar aerosolii salini de
mici dimensiuni (sub 5 m) patrund in caile respiratorii inferioare:
trahee, brohii, bronhiole, alveole pulmonare.
b. Actiunea aerosolilor salini la nivelul cailor respiratorii
La nivelul aparatului respirator al persoanei aflate in incinta Halo Camerei, exista in permanenta o importanta concentratie de
aerosoli sarati. Aceasta concentratie este considerata terapeutica,
daca trece de valoarea de 1 mg./m3. Prin inhalarea acestor aerosoli,
caile respiratorii sunt curatate" de focarele de infectie (stafilostreptococice), prezente atat la adulti cat mai ales la copii, focare
ce declanseaza si intretin numeroase boli respiratorii (in
majoritatea cazurilor recidivante, devenind cronice) si prin a caror
prezenta, imunitatea organismului, scade treptat. Sarea, prin natura

sa este o substanta bactericida, care nu permite dezvoltarea

culturilor microbiene, in multe cazuri comportandu-se ca un
dezinfectant. Prin depunerea si absortia ionilor salini, la nivelul
cailor respiratorii atat superioare cat si cele inferioare (mai ales
aerosolii de mici dimensiuni), conjugate si cu proprietatea puternic
higroscopica, ia nastere efectul de dilutie a depunerilor de
impuritati sau materie straina corpului uman (inclusiv
microorganisme), care provoaca boli si disfunctii respiratorii,
pornind de la simple raguseli, bronsite si chiar astm.
Retentia mucusului si ingrosarea acestuia pe caile respiratorii este
o cauza importanta a multor boli respiratorii. Transportul si
consistenta mucusului de pe tractul respirator este asigurat de catre
cilii existenti. Atat atrofierea stratului de cili cat si reducerea
elasticitatii si a mobilitatii acestora, determina acumularea si
ingrosarea mucusului tractului respirator, ingreunarea si obstructia
fluxului de aer din si inspre plamani, ragusire, tuse, expectoratie
ingreunata, disconfort respirator, senzatii de sufocare, etc.
Vascozitatea si elasticitatea mucusului (si a sputum-ului) sunt
afectate atat de acumularile de materii straine corpului uman, cat si
de capacitatea de transport si eliminarea acestuia din tractul
respirator. Eliminarea facila a sputum-ului determina si eliminarea
mai rapida a germenilor patogeni si a elementelor (micro-particule,
micro-organisme) iritante.
Observatiile de-a lungul timpului, asupra persoanelor cu
disfunctiuni respiratorii, au aratat ca mucusul tractului respirator se
ingroasa in conditiile in care pierde din umiditate si salinitate prin
faptul ca organismul nu poate suplini aportul de lichid si sare (in
special ioni de Na+) necesar.
In aceste conditii, inspirarea de aerosoli salini este mai mult decat
necesara, acestia, prin absortia lor, actionand in primul rand direct
asupra mucusului. Dilutia aerosolilor salini la nivelul mucusului,
determina in primul rand, fluidizarea acestuia, facilitand
expectorarea mai facila. Fluidizarea mucusului duce implict la
usurarea respiratiei, eliminarea secretiilor obturante, eliminarea
factorilor iritanti, autocuratirea organica si durabila a tractului

respirator, anihilarea germenilor patogeni precum si a efectelor

inflamatorii sau iritante.
Prin proprietatile sale electro-chimice, sarea, in speta ionii salini,
odata depusi pe tractul respirator, pe langa actiunea bazica asupra
bacteriilor si microorganismelor, determina "inmuierea",
lichefierea si fluidizarea mucusului de pe caile respiratorii,
realizand astfel extragerea materiilor straine dintre cilii si din
micro-cavitatile tractului respirator, redarea mobilitatii cililor din
tractul respirator, determinand astfel usurarea progresiva si de
lunga durata a respiratiei, expectorarea pe cale naturala si facila,
eliminarea materiilor alergene sau bacterigene prin fenomenele
reflexe de tuse, scurgeri nazale, expectoratii, etc., simtomatica
caracteristica vindecarii bolilor respiratorii.
Absortia prin piele
Pielea este al doilea organ de respiratie al corpului uman. Prin
intermediul pielii are loc un schimb permanent cu mediul, constand
in oxigen, apa, minerale, caldura, etc.
Persoana prezenta in atmosfera Halo - Camerei, intra in contact
prin intermediul pielii cu atmosfera incarcata cu aerosoli sali.
Acestia sunt absorbiti la nivelul pielii expuse, in proportii
corespunzatoare absortiei oxigenului, umiditatii si desigur prin
depunere/precipitare datorita umezelii si diferentei de temperatura
a suprafetei pielii fata de atmosfera.
Ionii (de sare sau alte minerale) sunt absorbiti atat in sistemul
limfatic, cat si la nivelul celulelor pe doua cai: pe calea difuziei si
pe calea procesului osmotic.
Difuzia se poate definii ca fiind procesul natural de echilibrare fie
a doua presiuni diferite, fie a doua concentratii cu valori diferite.
Osmoza este fenomenul de transmitere a diverselor substante
printr-o membrana semi-permeabila, in cazul nostru, fiind
membrana celulelor.
Ambele procese se realizeaza in baza unor legi fizico-chimice
naturale, fara consum energetic sau efectuarea de lucru mecanic.
Osmoza si difuzia sunt cele doua procese vitale, prin intermediul

carora celulele vii din organism se hranesc" cu minerale, lipide,

glucide, proteine, apa, etc.
Difuzia rezulta din miscarea aleatorie a moleculelor in si in jurul
celulelor. In cazul in care unele regiuni sau portiuni sunt mai
concentrate in anumite substante, procesul de difuzie tinde sa
echilibreze aceste concentratii.
Osmoza este fenomenul prin care substantele apoase trec prin
membrana celulei (care este semi-permeabila) proces in cadrul
caruia, de regula, sunt transportate in interiorul celulei, substantele
necesare activitatii celulare. Osmoza poate avea loc si in conditii
de diferente de potential electric. De exemplu, in momentul in care
membrana celulei se depolarizeaza in exterior, cu aproximativ 55
mV, canalul de sodiu (Na) se deschide ca o poarta voltaica, iar ionii
de sodiu (Na+) ies din celula, cei de potasiu patrund, inlocuindui,
echilibrand polaritatile membranei (interne si externe), iar poarta
se inchide pana la o noua depolarizare.
Exemplu: celulele animale contin o concentratie de ioni de potasiu
(K+) de cca. 20 de ori mai mare decat fuidul extracelular, pe cand
fluidul extracelular contine o concentratie de ioni de sodiu (Na+)
de cca. zece ori mai mare decat celulele. Aceste concentratii de
ioni sunt controlate de fenomenul de transport activ. Transportul
activ, in acest caz, este asigurat de gradientele diferite de
concentratii si bineinteles, diferentele de potential electric. Faptic,
se intampla urmatorul sir de evenimente:
- diferentele de potential electric determina scoaterea a 3 ioni de
sodiu (Na+)
- 2 ioni de potasiu (K+) patrund in celula
- in acest moment, prin eliberarea ionilor de sodiu, potentialul
electric din interiorul celulei devine mai negativ decat exteriorul,
astfel incat aceasta diferenta de potential temporara permite
transmiterea de impulsuri nervoase si contractii musculare. Astfel,
fara ionii de Na+, muschii nu ar putea dezvolta lucru mecanic.
- totodata, acumularea de ioni de Na+ in exteriorul celulei,
determina eliminarea apei in surplus din celula, realizandu-se
echilibrul osmotic.

- acest fenomen, de inlocuire a potasiului cu sodiu se numeste

"Pompa Na/K", unul din mecanismele vitale ale lumii animale,
energia produsa de aceasta "pompa" reprezentand cca. o treime din
energia totala produsa de mitocondrii (celulele lumii animale)
Rezultate pentru afectiunile respiratorii tratate
- Astm bronsic infectios si alergic,
- bronsita astmatiforma,
- traheobronsita cronica,
- sinuzita maxilara,
- polipoza faringiana,
- amigdalita cronica,
- insuficienta respiratorie restrictiva,
- emfizemul pulmonar
Procentele de vindecari si ameliorari publicate sunt printre cele
mai ridicate din cele cunoscute in lume: 85%