Cursul nr.

Marimi scalare si vectoriale. Notiuni de analiza vectoriala.

1.1. Marimi scalare si vectoriale
Exista o serie de marimi fizice, cum ar fi lungimea, masa, temperatura
etc., care pot fi reprezentate numai cu ajutorul unui numar si a unei unitati de
masura. De exemplu, spunem ca lungimea unui obiect este de zece metri,
L=10 m. Aceste marimi poarta denumirea de marimi scalare. Exista insa
marimi fizice, numite marimi vectoriale, care pe langa marime au si directie
si sens. Forta este un exemplu de marime fizica vectoriala. Astfel, pentru a
determina in mod unic efectul actiunii unei fortei asupra miscarii unui corp
este necesar sa se precizeze marimea fortei in Newtoni (N), directia pe care
actioneaza si sensul sensul fortei pe aceasta directie. Exista doua moduri de
notare a unei marimi vectoriale. Astfel, in scrierea de
mana o marime
vectoriala se noteaza printr-o sageata deasupra literei A care simbolizeaza
marimea fizica A. In scrierea de tipar o marime vectoriala este notata cu
litere aldine (ingrosate), A. Marimea sau modulul vectorului este notata cu

litere latine, A A A . Geometric un vector se reprezinta printr-o sageata

(Fig.1) a carei lungime este egala cu modulul vectorului. Sensul si directia
sagetii corespund cu sensul si directia vectorului. Viteza, acceleratia, forta,
momenul fortei, impulsul, etc. sunt exemple de marimi fizice care se
reprezinta matematic printr-un vector.

Fig. 1. Reprezentarea geometrica a unui vector

Vectorul invers: pentru orice vector A se poate defini un vector invers -A.
Vectorul -A are acelasi modul si directie cu vectorul A, dar are sens invers
(Fig.2a).
Egalitatea vectorilor: doi vectori A si B ce descriu marimi fizice similare
(de exemplu forte) sunt considerati egali daca ei au aceiasi marime, aceiasi
directie si acelasi sens; acest lucru se A=B. Este imortant de remarcat ca
egalitatea vectorilor A si B nu impune conditia ca cei doi vectori sa aiba
acelasi punct de aplicatie. Ca urmare, prin translatarea paralela a unui vector
se obtine un vector egal cu vectorul initial, Fig.2b.

(a)

(b)

Fig. 2. Vectorul invers (a); (b) prin operatia de translatie paralela se obtine
un vector egal cu vectorul initial.
1.2. Operatii cu vectori
1.2.1 Adunarea vectorilor
Suma a doi vectori A si B este definita prin constructia geometrica
indicata in Fig. 3a. Aceasta constructie este numita regula paralelogramului
pentru adunarea vectorilor. Vectorul C reprezentand suma A+B are directia
diagonalei mari a paralelogramului definit cu ajutorul vectorilor A si B, iar
directia este de la originea vectorilor spre varful paralelogramului. Daca
vectorii nu acelasi punct de aplicatie, atunci se translateaza unul dintre
vectori paralele cu el insusi, de exemplu vectorul B, pana in originea
vectorului A dupa care se aplica regula paralelogramului (Fig.3b).
2

(a)

(b)

Fig.3. (a) Regula paralelogramului si (b) adunarea a doi vectori atunci cand
ei nu au aceiasi origine.
Marimea vectorului C poate fi usor determinata cu ajutorul teoremei lui
Pitagora generalizata. Daca consideram ca unghiul dintre cei doi vectori este
, atunci este usor de demonstrat ca:
C 2 A 2 B 2 2 AB cos .

(1)

Din punct de vedere practic este mai usor sa se aplice regula

paralelogramului intr-o varianta modificata. In acest caz vectorul B se
translateaza paralel cu el insusi pana cand originea lui se suprapune peste
varful vectorului A (Fig.4a). Este usor de observat ca in aceasta reprezentare
vectorul C este chiar vectorul care se obtine unind originea vectorului A cu
varful vectorului B. Directia vectorului C este inspre varful vectorului B.
Generalizand aceasta procedura de adunare a doi vectori pentru cazul mai
multor vectori se obtine regula poligonului. Regula poligonului este ilustrata
in figura 4b. In acest caz vectorii de adunat sunt pusi cap la cap, iar
vectorul rezultant se obtine unind originea primului vector cu varful
ultimului vector.
Daca tinem cont de regula paralelogramului si a poligonului, atunci
este evident ca operatia de adunare vectoriala este asociativa si comutativa,
adica
(2)

A+B=B+A,
respectiv

(3)

(A+B)+C=A+(B+C).
3

(a)

(b)

Fig.4. (a) regula paralelogramului modificata si (b) regula poligonului de

adunare a vectorilor.
1.2.2. Scaderea vectorilor
Diferenta C=A-B dintre doi vectori A si B se defineste cu ajutorul
regulei paralelogramului, asa cum este indicat in figura 5. In acest caz
vectorul diferenta C are directia de-a lungul diagonalei mici a
paralelogramului construit pe vectorii A si B, iar directia este inspre vectorul
A. Aplicand teorema lui Pitagora generalizata rezulta pentru modulul
vectorului diferenta expresia,
C 2 A 2 B 2 2 AB cos ,

(4)

unde este unghiul dintre cei doi vectori.

Fig.5. Regula paralelogramului in cazul operatiei de scaderea a vectorilor.

1.2.3 Operatii de inmultire cu vectori

a) Inmultirea cu un scalar
Un vector poate fi inmultit cu un numar real. Sa consideram un vector
A si un numar real pozitiv, c . Multiplicarea vectoului A cu c se noteaza
prin simbolul cA. Marimea vectorului cA este egala cu cA , iar directia si
sensul sunt aceleasi cu directia si sensul vectorului A (Fig.6a). Daca numarul
c este negativ, vectorul -cA are sens invers lui A (Fig.6b).

(a)

(b)

Fig. 6a. (a) Multiplicarea cu un numar real pozitiv, c 0 , si (b) cu un numar

real negativ , c 0 .
b) Produsul scalar
In continuare vom introduce o noua operatie de inmultire, numita
produs scalar. Asa cum vom vedea in cursurile viitoare acest tip de produs
se utilizeaza pentru a defini marimi fizice scalare care sunt rezultatul
inmultiri a doua marimi vectoriale. Exemplu cel mai comun este lucrul
mecanic, care este produul dintre forta si deplasare, L=F.d.
Prin definitie produsul scalar A.B dintre vectorul A si B este un scalar
a carui marime este data de relatia
A.B=ABcos,

(5)

unde este unghiul dintre cei doi vectori.

c) Produsul vectorial

In fizica pe langa produsul scalar este de foarte multe ori utilizat si un

alt produs a doi vectori si anume produsul vectorial. Produsul vectorial
dintre doi vectori se simbolizeaza cu x. Prin definitie produsul vectorial
AxB este un vector C perpendicular pe planul format de vectorii A si B
avand marimea :
C=AB sin ,
unde este unghiul dintre vctorii A si B. Sensul vectorului C se determina
cu ajutorul regulei surubului drept. Conform acestei reguli sensul lui C se
obtine rotind vectorul A , primul factor al produsului, cu unghiul cel mai mic
spre vectorul B, iar sensul de inaitare al burghiului este chiar sensul
vectorului C, asa cum se poate vedea in figura Fig.7a.
O alta modalitate prin care se poate stabili sensul vectorului C este
regula mainii drepte. In acest caz indoim degetele mainii drepte in jurul
directiei perpendiculare pe planul format de vectorii A si B cu degetele
indreptate in directia in care se roteste vectorul A. Sensul vectorului C=AxB
este dat degetul mare al mainii drepte, asa cum este aratat in figura 7.b. Este
usor de observat ca regula mainii drepte deriva din regula surubului drept.
Trebuie notat ca din cauza conventiei de sens vectorul AxB este opus
vectorului BxA:
A B B A .

(6)

Astfel, produsul vectorial nu este comutativ.

(a)

(b)

Fig. 7. Regula burghiului drept (a) si regula mainii drepte (b).

6

1.3. Componentele unui vector. Reprezentarea analitica a vectorilor.

1.3.1. Versorul unui vector
Prin versorul unui vector A se intelege un vector a care are modului
egal cu unitatea, a 1 , si are aceiasi directie si sens cu vectorul A. In figura
8 este reprezentat vectorul A si versorul sau a. Este evident ca vectorul A
poate fi scris sub forma:
A Aa ,

(7)

unde A este modulul vectorului A.

In mod similar se definesc versorii i, j, si k ai axelor de coordonate ale
unui sistem Cartezian Oxyz. Versorul unei axe este un vector al carui modul
este egal cu unitatea si care are directia de-a lungul directiei axei si sensul in
sensul pozitiv al axei respective, asa cum este aratat in figura 8b.

(a)

(b)

Fig. 8. Versorul a al vectorului A (a) si versorii i, j si k a axelor Ox,Oy si Oz

ale sistemului Cartezian Oxyz.
1.3.2. Reprezentarea vectorilor intr-un sistem Cartezian
Operatiile cu vectori pot fi simplificate foarte mult prin utilizarea
componentelor vectorului pe directiile Ox, Oy si Oz ale sistemului Cartezian
Oxyz. Pentru inceput sa consideram on sistem Cartezianbidimensional xOy
si un vector A cu originea in originea sistemului de coordonate, asa cum este
aratat in Fig. 9a. Conform regulei paralelogramului de adunare a vectorilor,
vectorul A poate fi privit ca suma a doi vectori Ax si Ay,
7

A=Ax+Ay.

(8)

Vectorii Ax si Ay poarta denumirea de componentele vectorului A pe

directiile Ox si, respectiv, Oy. Componentele vectorului A pe cele doua
directii pot fi scrise sub forma:
Ax=Axi si Ay=Ayj,

(9)

unde i si j sunt versorii axelor Ox si Oy. Tinand cont de relatia (9), expresia
(8) a vectorului A devine:
(10)

A=Axi+Ayj.

Prin analogie cu cazul bidimensional, in cazul unui vector in spatiu relatia

(10) devine,
(11)

A=Axi+Ayj+Azk.

(a)

(b)

Fig. 9. Reprezentarea Carteziana a unui vector in plan (a) si in spatiu (b).

Daca consideram ca originea vectorului A este in originea sistemului de
coordonate Oxyz, iar varful sau este intr-un punct P de coordonate (x,y,z),
atunci relatia (11) poate fi scrise sub forma,
(12)

A=xi+yj+zk,
8

unde am tinut cont ca Ax=x, Ay=y si Az=z. Trebuie mentionat ca orice vector
din plan sau din spatiu poate fi translatat paralel cu el insusi in asa fel incat
originea lui sa coincida cu originea sistemului Cartezian considerat . Prin
urmare orice vector poate fi scris sub forma generala (11) sau (12). Scrierea
unui vector sub forma (11) sau (12) poarta denumirea de reprezentarea
analitica sau Carteziana a vectorului. Reprezenarea analitica prezinta
avantajul ca permite reprezentarea unui vector printr-un set de trei numere
(Ax, Ay, Az) sau (x,y,z), care variaza de la un vector la altul, si un sistem fix
de versori (i, j ,k), care ramane constant indiferent de vectorul reprezentat.
Reprezentarea analitica prezinta avantajul ca reduce operatiile dintre vectori
la operatii algebrice obisnuite.
1.3.3. Operatii cu vectori in reprezentarea analitica
1.Operatia de adunare si scadere
Sa consideram doi vectori A si B care intr-o reprezentare analitica au
expresiile,
A=Axi+Ayj+Azk si B=Bxi+Byj+Bzk.

(13)

Suma vectorilor A si B este data de relatia:

C=A+B=( Axi+Ayj+Azk) +( Bxi+Byj+Bzk)
=(Ax+Bx)i + (Ay+By)j+(Az+Bz)k.

(14)

Astfel, componentele vectorului C pe cele trei directii se obtin prin sumarea

componentelor vectorilor A si B pentru fiecare directie in parte,
Ci=Ai+Bi,
unde i=x, y, z.
Utilizand relatia (14) se obtine pentru diferenta A-B urmatoarea
expresie:
C=A - B =( Axi+Ayj+Azk) - ( Bxi+Byj+Bzk)
=(Ax - Bx)i + (Ay - By)j+(Az - Bz)k.

(15)

2. Operatii de inmultire
a). Inmultirea cu un scalar
Prin inmultirea unui vector A cu un scalar a rezulta un vector aA a
carui componente sunt egale cu componentele vectorului A inmultite cu
scalarul a:
aA=aAxi + aAyj +aAzk.

(13)

b. Produsul scalar
Produsul scalar dintre doi vectori orecare A si B se reduce la produsul
scalar dintre versorii axelor Ox, Oy si Oz. Astfel,
A.B = ( Axi+Ayj+Azk )( Bxi+Byj+Bzk )=
= AxBxi.i + AxByi.j+ AxBzi.k +
+ AyBxj.i + AyByj.j+ AyBzj.k+
+ AzBxk.i + AzByk.j+ AzBzk.k.

(14)

Tinad cont de tabelul1 relatia (14) devine:

A.B=AxBx + AyBy + AzBz .

(15)

c. Produsul vectorial
In functie de componentele vectorilor A si B produsul vectorial AxB
poate fi scris sub forma:
A B = ( Axi+Ayj+Azk ) ( Bxi+Byj+Bzk )
= Axi Bxi + Axi Byj+ Axi Bzk
+ Ayj Bxi + Ayj Byj + Ayj Bzk
+ Azk Bxi + Azk Byj + Azk Bzk.

(16)

Tinand cont de tabelul 2 produsul vectorial (16) devine,

A B = (AyBz AzBy)i + (AzBx AxBz)j + (AxBy AyBx)k.

(17)

Este usor de verificat ca membrul al doilea al relatiei (17) reprezinta

valoarea determinantului,

10

(AyBz AzBy)i + (AzBx AxBz)j + (AxBy AyBx)k = Ax

Ay

Az ,

Bx

By

Bz

(18)

Prin urmare produsul vectorial poate fi exprimat cu ajutorul

determinantului (18) in care prima linie este formata din versorii i, j, si k, iar
linia a doua si a treia este formata din componentele vectorului A si
respectiv B:

A B = Ax

Ay

Az .

Bx

By

Bz

(19)

Este evident ca produsul vectorial definit cu ajutorul relatiei (19) este

anticomutativ, A B =- B A , deoarece inversarea lui A cu B se traduce prin
schimbarea intre ele a doua linii ale determinantului fapt ce duce la
schimbarea semnului acestuia.

11