Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Erich Fromm Arta de A Iubi
Erich Fromm Arta de A Iubi
Arta
de
a
iubi
Traducere din limba engleza
de dr. Suzana Holan
editura anima
Prefata
a~teapta
Prefafa
Totu~i, dificultatea demersului nu trebuie sa constituie un motiv care
sa ne opreasca de la tncercarea de a cunoa~te greutatile ~i toto data conditiile
indeplinirii lui. Pentru a evita complicatiile inutile, am incercat sa tratez
problema, in masura posibilului, intr-un limbaj care sa nu fie de speGiali
tate. Din acela~i motiv, m-am limitat la un minim de referinte la literatura
despre iubire.
N-am gasit 0 solutie complet satisfacatoare pentru 0 alta problema: cea
de a evita repetarea ideilor expuse in car\ile mde anterioare. Cititorul caruia
cartile acestea, ~i in special Escape from Freedom [Fuga de libertatel, Man for
Himself [Omul pentru el tnsu~il ~i The Sane Society [Societate alienata ~i socie
tate sanatoasa] , Ii slnt familiare va gasi in aceasta carte multe idei cunoscute.
Totu~i, Arta de a iubi nu este in nici un caz 0 recapitulare. Prezinta multe
idei care Ie depa~esc pe cde anterior expuse ~i. fire~te, chiar ideile mai vechi
apar aici intr-o lumina noua, prin faptul ca Slnt centrate in jurul unei teme,
cea a artei de a iubi.
EF.
nimic.
I.
Este
oare
iubirea
o
arta?
cunoa~tere ~i
artd?
11
artd?
pemianenta ,de iubire sau, mai bine zis, mentinerea unei stari permanente
de iubire. Daca 40i oarneni care au fost straini unul fata de celalalt, a~a cum
sintem de regula'noi toti, lasa brusc zidul dintre ei sa cada ~i se simt apro
Riati, se simt "una, acest moment al uniunii ~ste 0 traire dintre cele mai
ametitoare, dintre cele mai pasionante ale vietii. ,5i este cu totul ie~ita din
comun, de-a dreptul miraculoasa, tocmai pentru persoanele inchistate in
ele tnsele, izolate, lipsite de iubire. Acest miracol al apropierii bru~te este
adesea inlesnit daca are in componenta sa sau. daca are ca punct de plecare
atractia sexuala ~i consumarea actului sexuaL Totu~i, iubirea de tipul acesta
nu poate fi, prin natura sa, de duratit Cele doua persoane ajung sa se
cunoasca, iar relatia lor intima i~i pierde tot mai mult farmecul, pina dnd
conflictele, dezamagirile, plictisul ucid in intregime bucuria initiala. Desi
gur, la tnceput, cei doi nu i:~i dau seama de toate acestea: dimpotriva, ei
iau intensitatea orbirii lor, ,,nebunia" lor, drept 0 dovada a puterii dragostei
ce i-a cuprins, dnd aceasta nu dovede~te, de fapt, decit gradul insingurarii
lor anterioare.
Atitudinea aceasta care sustine ca nimic nu ar fi mai simplu dedt sa
iube~ti a continuat sa fie ideea prevalenta despre iubire, in ciuda cople~i
toarei evidente a contrariuluL Poate ca nici nu mai exista pe lume vreo
activitate, vreo intreprindere umana, care sa fie tnceputa cu atIt de enonne
sperante ~i a~teptari ~i care sa duca totu~i, cu aUta regularitate, la e~ecuri.
Daca acest lucru s-ar intimpla cu vreo alta activitate, oamenii ar fi interesati
sa cunoasca motivele e~ecului lor ~i ar incerca sa afle cum sa proeedeze mai
bine ori, bunaoara. ar renunta definitiv la acea aetivitate. Cum In cazul
iubirii aceasta ultima varianta este imposibila, se pare ea exista doar 0
singura eale de a evita e~eeurile: eea de a examina cauzele acestor e~ecuri
~i de a invata ee inseamna iubirea. .
Primul pas care trebuie faeut este .sa devii con~tient de faptul ea a iubi
este a arta, dupa cum ~i a trih este 0 arta; daca vrem sa aflam cum sa iubim,
trebuie sa proeedam a~a eum se procedeaza dnd vrem sa invatam arice alta
arta, sa zicem: muzica, pictura, ttmplaria ori ana medicala sau ingineria.
12
artd?
13
II.
Teoria
iubirii
1.
Teoria iubirH
izolarii
omene~ti,
~i obir~ia
obir~ia ~inii.
5i este totodata.
eea mai profunda nevoie a omului este, decI, cea de a-{il depa{ii izola
rea, de a parasi captivitatea singuratatii. Nereu{iita tatala in atingerea acestui
tel inseamna alienare mintala, deoarece panica izoHirii complete poate fi
depa{iita numai printr-o aUt de radicala retragere din lumea exterioara incH
sentimentul izolarii sa dispara prin tnsa{ii disparitia lumii exterioare de care
e{iti izolat
Omul din toate epocile {ii din toate culturile este mereu confmntat cu
una {ii aceea{ii problema: cum sa-{ii depa{ieasca izolarea, cum sa obtina
uniunea, cum sa ajunga la 0 transcendere a vietii sale individuale spre a
obtine dez-izolarea. Problema esteaceea{ii. pentm omul primitiv care
traie{ite tn pe{iteri, pentm nomadul care-{ii tngrije{ite turmele, pentm taranul
din Egipt, pentm negustoml fenician, pentm soldatul roman, calugaml
medieval, samuraiul japonez, pentm funqionaml sau muncitoml modem.
Problema este aceea{ii pentm ca are acela{ii temei: conditia umana, datele
fundamentale ale existentei umane. Solutiile, insa, difera. Problema poate
fi rezolvata printr-un cult al animalelor. prin sacrificH' umane sau cuceriri
militare, prin desfatari luxoase, prin renuntari ascetice, prin munca obsesi
va, prin creatie artistica, prin iubirea de Dumnezeu {ii prin iubirea de
oameni. De{ii solutiile stnt multe - In{iirarea lor ar coincide cu tnsa{ii istoria
omenirii -, ele nu slnt totu{ii nenumarate. Dimpotriva, de indata ce ignoram
diferentele mamnte ce apartin mai mult suprafetei decft miezului, descope
rim ca exista doar un numar limitat de rezolvari care au fost date'{ii care
16
Teoria illbirii
Atita timp cit aceste stari orgastice sint practici obi~nuite in cadrul
tribului, ele nu produc nici anxietate, nici vreun sentiment de vinovatie. Sa
procedezi astfel este corect, ba este chiar 0 virtute, dat fiind ca acesta este
obiceiul tuturo~, ,aprobat ~i prescris chiar de catre ~amani sau preoti; ded
nu ai de ce sa te simti vinovat sau ru~inat. Darsituatia este cu totul alta
aturici cind solutia aceasta este aleasa de un individ dintr-o cultura care a
renuntat deja Ia astfel de practici. Alcoolismul ~i folosirea drogurilor sint
formele pe care Ie alege individul Intr-o cultura neorgiastica. Spre deosebire
de cei ce participa Ia practicile orgiastice social institutionalizate, astfel de
indivizi sufera de sentimente de vinovatie ~i rem~cari. De~i incearca sa
scape de izolare cautindu-~i refugiul In alcool sau droguri, ei se simt ~i mai
insingurati dupa trairea orgiastica ~i sInt obhgati astfel sa recurga la aceasta
solutie tot mai frecvent ~i tot mai intens. Recurgerea la solutia orgiastica
sexual a este putin diferita. Intr-o anumita masura, este yorba de 0 forma
naturala ~i normala de depa~ire a izolarii ~i de 0 solutie partiala a problemei
izolarii. Dar la multi indivizi la care izolarea nu este tratata ~i in alte
moduri, cautarea orgasmului sexual capata un rol care 0 face nu prea dife
rita de alcoolism sau folosirea drogurilor. Devine 0 incercare disperata de
a scapa de anxietatea produsa de izolare ~i duce la un tot mai intens simta
mInt al izolarii, deoarece actul sexual lipsit de iubire nu umple niciodata
golul dintre doi oameni, dedt pentru moment.
Toate formele de uniune orgiastica au trei caracteristici: stnt intense,
violente chiar; au loc In toaHI personalitatea, am in spirit cit ~i in trup; sint
treciUoare ~i periodice. Exact contrariul se intImpla in cazul acelei forme de
uniune care este de de parte cea mai frecventa sGlutie aleasa de om in trecut
~i in prezent: uniunea bazata pe conformitatea cu grupul, cu obieeiurile sale,
cu practidle ~i credintele sale. Dar ~i aiei gasim 0 considerabila evolutie.
Intr-o societate primitiva, grupul este mic; el consta din cei ce se stnt
de acela~i singe ~i se trag de pe acelea~i meleaguri. 0 data cu dezvoltarea
culturii, grupul cre~te: devine comunitatea cetatenilor unui polis, a tuturor
cetatenilor unui stat, a membrilor unei biserid. Chiar ~i ultimul roman se
18
simtea mfndru ca putea spune "civis romanus sum"; Roma ~i Imperiul erau
familia sa, caminul sau, lumea sa. In societatea occidentala contemporana,
uniunea cu grupul este de asemenea calea predominanta de depa~ire a izo
larii. Este 0 uniune tn care individul tnsu~i dispare tn mare masura ~i In
care scopul este sa apartii gloatei. Daca sInt ca toti ceilalti, daca nu am
senti mente sau gInduri care sa rna deosebeasca de ei, daca rna conformez
ca obiceiuri, imbracaminte ~i idei tiparelor grupului, sTnt salvat de trairea
tnfrico~atoare a Insingurarii. Sistemele dicta tori ale folosesc amenintarile ~i
teroarea pentru a impune acest conformism; tarile democrate folosesc su
gestia ~i propaganda pentru a-I mentine. Exista, ce-i drept, 0 mare diferenta
Intre cele doua sisteme. In democratii, nonconformismul este posibil ~i. de
fapt, nu este Intru totul absent; tn sistemele totalitare, doar de la cltiva rari
eroi ~i martiri ne putem a~tepta sa refuze supunerea. Dar tn ciuda acestei
diferente. societatile democratice prezinta un grad fparte mare de confor
mism. Motivul consta in faptul ca trebuie sa se gaseasca 0 solutie pentru
nevoia de uniune, iar daca 0 cale mai buna nu exista, atunci uniunea prin
conformism cu turma devine calea predominanta. Putem tntelege forta cu
care aqioneaza frica de a fi diferit, frica de a fi la cttiva pa~i departare de
gloata, numai daca Intelegem profunzimea nevoii de a nu fi izolat. Uneori,
aceasta frica de nonconformism este explicata rational ca 0 frica de pericole
efective care ar putea ameninta nonconformistul. Dar, de fapt, oamenii
doresc sa se conformeze tn mult mai mare masura dec1t slnt obligati sa 0
faca, cel putin tn democratiile occidentale.
Majoritatea oamenilor nici nu stnt con~tienti macar de nevoia lor de a
se conforma. Ei traiesc cu iluzia ca 1~i urmeaza propriile idei ~i inclinatii,
ca s1nt individuali~ti, ca au ajuns la opiniile lor prin propria lor gIndire ~i
ca doar dintr-o pura Intimplare ideile lor coincid cu cele ale majoritatii. Si,
mai mult, consensul tuturor serve~te drept 0 dovada a corectitudinii "pro
priilor" lor ideL Deoarece exista totu~i 0 nevoie de ate simti IntrucHva in
dividual, nevoia ace~sta este satisfacuta prin preocuparea pentru diferentieri
minore; initialele de pe servieta sau de pe cama~a, ecusonul funqionarului
19
Teoria iubirii
20
Te:oria iubirii
conformare este doar 0 pseudo-unitate. ~adar, ele sint doar solutii partiale
ale problemei existentei. Solutia completa consta in realizarea uniunii
inierpersonale, a fuziunfi cu 0 alta persoana, in iubire.
Aceasta dorinta de fuziune interpersonal a este n~zuinta cea mai puter
nidi a omului. Este pasiunea fundamental a , este forta ce tine laolalta rasa
umana, clanul, familia, societatea. E~ecul in implinirea acestei dorinte
inseamna alienare mintala sau distrugere, autodistrugere sau distrugerea
altora. Fara iubire, omenirea nu ar putea sa existe nici macar 0 zi. Totu~i,
daca numim realizarea uniunii interpersonale ,,iubire", sin tern pu~i intr-o
mare incurcatura. Fuziunea poate fi realizata pe diferite cai, iar deosebirile
dintre acestea nu sint mai putin semnificative decft ceea ce au in com un
diferitele forme ale iubirii. Trebuie oare sa Ie numim pe toate iubire? Sau
trebuie sa rezervam cuvintul ,,iubire" numai pentru 0 anumita forma de
uniune, pentru cea care a constituit virtutea ideala in toate sistemele
religioase ~i filozofice ale ultimilor patru mii de ani in cultura occidentala
~i orientala? .
~a cum se intfmpla in cazul tuturor dificultatilor semantice, raspunsul
nu poate fi decft arbitrar. Important este insa sa ~tim la ce fel de uniune ne
referim cind vorbim despre iubire. Ne referim oare la iubire ca solutie
matura a problemei existentei sau vorbim de acele forme imature de iubire
ce pot fi numite uniune simbiotica? In paginile urmatoare, voi numi iubire
numai prima forma de iubire. Voi incepe insa discutia despre ,,iubire" cu
celelalte forme.
Uniunea simbiotica i~i are modelul biologic in relatia dintre mama
insarcinata ~i fat. Sint aici doua fiinte ~i este totu~i doar una. Traiesc
,Jaolalta" (symbiosis), au nevoie una de cealalta. fatuI este parte din mama,
de la ea prime~te tot ceea ce Ii este necesar; mama este pentru el lumea
intreaga, ea il hrane~te, ea il protejeaza, dar, in acela~i timp, viata ei este
amplificata prin existenta fatului. In uniunea simbiotica psihica, cele doua
trupuri sint independente, dar exista un ata~ament de felul acesta pe plan
psihologic.
23
Teoria iubirii
24
Freedom [Fuga de ltbertate - n.t.], Rinehart &: Company, New York, 1941.
25
Teoria iubirii
26
de acest tip refuza sa dea. AltH t~i fae 0 virtute din a da, In sensul de a face
un sacrificiu. Ei cred cll trebuie sa dea tocmai pentru ca este dureros sa dea;
virtutea de ada. constInd pentru ei tocmai din actul acceptllrii sacrificiuluL
Pentru ei, norma conform carda este mai bine sa dai dectt sa prim~ti
inseamna tocmai ca este mai bine sll suferi 0 prfvatiune dectt sa ai parte de
bucurie.
Pentru caracterul productiv, a da are 0 semnificatie complet diferitit A
da este cea mai tnalta expresie a puterii. Tocmai in actul de ada, Imi simt
taria, bogatia, forta. Acest mod-de a-mi resimti din plin vitalitatea ~i puterea
mll umple de bucurie. Ma simt revarsIndu-ma, rasptndindu-ma, traind din
plin ~i ded rna bucur4 . Sa dai este mai placut clectt sa prime~ti, nu pentru
ca ar fi yorba de 0 privatiune, ci pentru d actul de a da exprima propria-mi
vitalitate .
. Nil este dificil sa recuno~ti valabilitatea acestui principiu aplictndu-l
anumitor fenomene particulare. Exemplul cel mai simplu este din sfera
sexului. Punctul culminant al funqiei sexuale masculine consta in actul de
ada; barbatul se daruie~te pe sine, organul sau sexual, femeii. in momentul
orgasmului jj da samInta lui. Nici nu poate face altfel daca este potent. Daca
nu 0 poate da, este impotent. Pentru femde procesul nu este diferit, doar
ceva mai complex. Ea se daruie~te de aser'nenea; ea deschide portile spre
centrul feminitatii sale; In actul de a primi, ea daruie~te. Dad nu este
capabila de acest act de daruire, daca poate numai primi, este frigida. in
cazul el, actul daruirii are loc mai tIrziu din nou, nu In funqia sa de iubita,
ci in cea de mama. Ea t~i daruie~te propriul trup copilului ce-l poarta, I~i
daruie~te laptele sugarului ~i Ii daruie~te acestuia caldura trupului ei. Sa nu
Ie daruiasca pe toate acestea, ar fi dureros pentru ea.
In sfera celor materiale, daca dai tnseamna ca e~ti bogat. Nu cel ce are
mult este bogat, ci cel ce dd mult. Acaparatorul mereu tnfrico~at ca ar putea
sa piarda ceva este, psihologic vorbind, un om sarac, saracit, indiferent crt
4 Vezi ~i definitia bucuriei data de Spinoza.
27
Teori" illbirii
de mare ii este avutia. Oridne este capabil sa dea este bogat: simte ca poate
oferi ceva altora. Numai cei privati de tot ceea ce dep~e~te strictul necesar
pentru subzistenta vor fi incapabili sa se bucure de actul daruirii lucrurilor
materiale. Dar experienta cotidiana doved~te ca ceea ce considera un om
ca ar fi minimul necesar depinde la fel de mult de caracterul sau pe cit
depinde de ceea ce poseda efectiv. Se ~tie ca saracul are mai multa dispo
nibilitate sa dea decH bogatul. Totu~i, saracia ce depa~e~te anumite limite,
te opre~te sa dai ~i ea este am de degradanta, nu numai din cauza sufe
rintelorpe care Ie pridnuie~te In mod direct, d ~i pentru ca jJ priveaza pe
sarac de bucuria de ada.
Dar sfera cea mai imponanta a daruirii nu este aceea a lucrurilor
materiale, ci aceea care tine de dameniul specific uman. Ce ofera 0 per
soana alteia? Se ofera pe sine, afera ceea ce are mai pretios, I~i ofera viata.
Asta nu Inseamna neaparat ca I~i sacrifica viata pentru celalalt, ci ca ii
daruie~te ceea ce este viu in el; Ii daruie~te bucuriile sale, ceea ce i se pare
interesant, ceea ce ginde~te, ceea ce ~tie, umorul sau, trtstetile sale - toate
expresie a ceea ce este viu in el. Oferind astfeldin viata lui, il Imbogat~te
pe celalalt, II face sa simta mai intens ca traie~te ~i, totodata, simte el insu~i
mai intens ca traie~te. El nu da ca sa primeasca; a da este in sine 0 extra
ordinara bucurte. Dar daruind, nu poate sa nu aduca la viata ceva In
celalalt, iar acest ceva se reflecta asupra lui tnsu~i; daruind cu adevarat, el
nu poate sa nu primeasca ceea ce Ii este daruit in schimb. A darui implica
sa-I fad pe celalalt sa daruiasca de asemenea ~i cei doi imparta~esc astfel
bucuria a ceea ce au adus la viata impreuna. in actul daruirii, s-a nascut
ceva ~i amlndoua persoanele implicate sint recunoscatoare pentru viata care
s-a nascut pentru amlndoi. in particular, in cazul iubirii, asta inseamna ca
iubirea este 0 putere ce produce iubire; pe cind ifupotenta este incapaci
tatea de a produce iuhire. Acest gind a fost foarte frumos exprimat de Marx:
,,sa privim", spune el, ,pmul ca om, iar relatia sa cu lu~ea ca pe 0 relatie
umana ~i atund nu poti schimba iubirea decit pe iubire, increderea pe
incredere ~.a.m.d. Daca vrei sa te bucuri de ana, trebuie sa fii instruit in
28
Fapml ca iubirea implica grijd pentru eel iubit iese eel mai dar in
evidenta In cazul iubirii mamei pentru copilul ei. Nici 0 asigurare In ce
priv~te iubirea unei marne nu am considera-o sincera daca am vedea ca
ea nu are grija de copilul ei, daca ea ar uita sa-l hraneasca, sa-l spele, sa-i
ofere can fort fizic; sintem impresionati de iubirea unei marne tocmai pentru
ca vedem cIta grija are de copilul ei. Acela~i lucru Ii putem spune in cazul
5 Nalionalbhonomie und Philosophie, 1844, publicat in Karl Marx, Die Fruhschriften, Alfred
Kroner Verlag, Stuttgart, pp. 300,301.
29
Teoria iubirii
grijii pentru animale sau flori. Daca 0 femeie ne spune ca iube~te florile ~i
vedem ca ea uita sa Ie ude, nu putem sa credem in "dragostea" sa pentru
flori. lubirea este grija activit pentru viata ~i dezvoltarea celui iubit. Acolo unde
aceasta grija activa lipse~te, nu exista iubire. Acest aspect al iubirii este
foarte frumos prezentat In Cartea lUi lana. Dumnezeu i-a spus lui lana sa
mearga la Ninive ~i sa-1 i~tiinteze pe locuitorii ei ca vor fi pedepsiti daca
nu I~i Indreapta purtarea. ICma fuge de aceasta misiune, temlndu-se ca cei
din Ninive se vor cai, iar Dumnezeu it va ierta. EI este un om cu un
putemic simt al ordinii ~i legii, dar lipsit de iubire. Incerctnd sa evadeze,
el ajunge In burta unei balene, simbol al starii de izolare, de claustrare pe
care lipsa sa de iubire ~i solidaritate i-a adus-o. Dumnezeu tl salveaza ~i
lana merge totu~i la Ninive. El predica locuitorilor, a~a cum i-a cerut
Dumnezeu, ~i lucrul de care se temea se intImpla. Oamenii din Ninive se
caiesc, se tndreapta, iar Dumnezeu Ii iarta ~i renunta sa distruga ora~ul.
lana este foarte suparat ~i dezamagit; el voia sa se faca ,.,dreptate", nu sa se
acorde tndurare celor din Ninive. In cele din urma, lona i~i gase~te pacea
. sub un porn pe care Dumnezeu Il face sa creasca anume pentru el, ca sa-l
protejeze de soare. Dar cind Dumnezeu face pomul sa se usuce, lana se
mInie ~i se plInge cu Infocare lui Dumnezeu. Dumnezeu ti raspunde: ,.Tie
iti este mila de pomul acesta care nu te-a costat nici 0 truda ~i pe care nu
tu I-ai facut sa creasca, ~i tntr-o noapte s-a nascut ~i intr-o noapte a pierit.
Si mie sa nu-mi fie mila de Ninive, cetatea cea mare, in care se afla mai
multe mii de oameni, cari nu ~tiu sa deosebeasca dreapta de sttnga lor, ~i
inca 0 multime de vite!" Raspunsul dat de Dumnezeu lui lana trebuie
lnteles simbolic. Dumnezeu ii explica lui lana ca esenta iubirii este sa
"trude~ti" pentru ceva ~i sa fad acel ceva ,,sa creasca", ca iubirea ~i truda
sint inseparabile. Iube~ti lucrul pentru care trude~ti ~i trude~ti pentru ceea
ce iube~ti.
Grija ~i preocuparea implica un alt aspect al iubirii, aspectul respon
sabilitdtii. Responsabilitatea este tnteleasa asUizi, de cele mai multe ori, ca
tndatorire, ca ceva impus cuiva din exterior. Dar responsabilitatea, in
30
adevaratul sau sens, este un act In Intregime voluntar; este raspunsul meu
la nevoile, exprimate sau nu, ale und alte fiinte umane. A fi ,,responsabil"
Inseamna a fi In stare ~i a fi gata ,,sa raspunzi". lona nu se simtea responsabil
pentru locuitorii din Ninive. EI, ca ~i Cain, ar fi putut sa intrebe: ,,sint eu
pazitorul fratelui meu?". Persoana care iube~te, raspunde. Viata fratelui sau
nu este doar treaba fratelui sau, ci ~i a sa proprie.
se simte responsabil
pentru aproapele sau, a~a cum se simte responsabil pentru sine. Aceasta
responsabilitate, In cazul mamei ~i al copilului ei, se refera in specialla grija
pentru nevoile fizice. in iubirea dintre adulti, ea se refera In special la
nevoile psihice ale persoanei celeilalte.
Responsabilitatea ar putea degenera u~or, capattnd un caracter posesiv,
de domina tic , daca nu ar exista 0 a treia componenta a iubirii: respectul.
Respectul nu este frica ~i veneratie; ci Inseamna, conform radacinii cuvin
tului (respicere = a privi la), capadtatea de a vedea 0 persoana a~a cum este
ea, de a fi co~tient de individualitatea sa unica. Respectul inseamna preo
cuparea ca cealalta persoana sa se dezvolte ~i sa se desf~oare pe caile sale
proprii. Respectul implica, a~adar, absenta exploatarii. Doresc ca persoana
iubita sa se dezvolte ~i sa se desfa~oare pentru propriul ei bine ~i pe
propriile sale cai, ~i nu pentru a rna servi pe mine. Daca iubesc acea per
soana, rna simt una cu el sau cu ea, dar a~a cum este, nu a~a cum ~ avea
eu nevoie sa fie, pentru ca s-o pot folosi. Este dar ca respectul devine
posibil numai daca eu mi-am ci~tigat independenta; daca eu pot sa exist ~i
sa rna mi~c fara proptele, fara sa am nevoie sa domin sau sa exploatez pe
altcineva. Respect exista numai pe baza libertatii: J'amour est l'enfant de la
liberte", a~a cum spune un vechi cintec francez; iubirea este fiica libertatii,
niciodata a dominatiei.
Nu este posibil sa respeqi 0 persoana fara sa 0 cuno~ti; grija ~i respon
sabilitatea ar fi oarbe daca nu ar fi conduse de cunoa~tere. Cuno~terea ar
fi goala, daca nu ar fi motivata de preocupare. Exista multe nivele ale
cuno~terii; cunoa~terea ca aspect al iubirii este 0 cunoa~tere care nu
ramine la suprafata, c;:i patrunde in miezullucrurilor. Ea este posibila numai
31
Teoria h.birii
daca poti depa~i preocuparea pentru tine insuti ~i poti vedea persoana
cealaita in propriii sai terrneni. Poti sa ~tii" de pilda, cit 0 persoana este
nervoasa chiar dadl nuo arata deschis; dar poti sa 0 ~tii ~i mai profund
decit am, poti sa ~tii ca este anxioasa ~i ingrijorata. ca se simte singura. d
se simte vinovata. Si atunci ~tii cit enervarea sa' este doar manifestarea unui
Iucru mai profund ~i 0 vezi anxioasa ~i derutata, adica 0 consideri mai
degraba 0 persoana suferinda ~i nu una nervoasa.
Cunoa~terea mai are 0 legiHura, 0 legatura fundamentaIa, cu problema
iubirii. Nevoia profunda de fuziune cu 0 alta persoana spre a ie~i din
Inchisoarea propriei izolari se leaga strIns cu 0 alta dorinta specific umana,
cea de a cunoa~te .,taina omului". ~a cum viata, sub aspectele sale biolo
gice. este un miracol ~i un mister. omul sub aspectele sale umane este de
asemenea 0 taina de nedeziegat pentru sine rnsu~i ~i pentru semenul sau.
Ne cunoa~tem pe noi In~ine ~i totu~i. cu toate eforturile pe care Ie facem,
nu ne cunoa~tem. Ne cunoa~tem semenul ~i totu~i nu-l cunoa~tem. pentru
ca nu sintem ni~te lucruri ~i semenul nostru nu este nici el un lucru. Cu
cit mai adinc patrundem in fiinta noastra sau in fiinta altcuiva. cu alit mai
mult ne scapa tinta cuno~terii noastre. Si totu~i. nu putem sa nu darim sa
patrundem tainele sufletului uman, ale nucleului central care este "el".
Exista 0 cale, 0 cale disperata. de a cunoa~te taina: cea a puterii depline
asupra unei alte persoane, putere care it obbga sa faca ce vrem, sa simta ce
vrem, sa gtndeasca ce vrem, ceea ce 0 transforma Intr-un lucru. tntr-un
lucru al nostru, in proprietatea noastra. Gradul ultim al acestei incercari de
a cunoa~te duce la extremul sadism, la dorinta ~i capacitatea de a face 0
fiinta umana sa sufere, la a 0 tortura. la a 0 farta sa-~i marturiseasca taina
In suferinta sa. Aceasta dorinta nebuna de a patrunde taina omului, taina
celuilait ~i deci propria noastra taina, constituie 0 motivatie a adincimii ~i
intensitatii cruzimii ~i distructivitatii umane. Acest fapt a fost exprimat in
mod foane succint de Isaac Babel. El i~i citeaza un coleg, ofiter in razboiul
civil rus. spuntnd: ,,Dacit-l tmpu~ti, doar scapi doar de el... Impu~clndu-l,
n-o sa ajungi niciodata la sufletullui, a~a cum este el ~i a~a cum se arata.
32
33
Teorfa iubirfi
34
matura, adica la persoana care liii dezvolta propriile puteri productiv, care
nu dor~te sa aiM dectt lucrul pentru care a mundt, care a renuntat la
visurile nardsiste de omnipotenta iii omniiitiinta, care a capatat acea
smerenie bazata pe forta interioara care nu poate proveni declt dintr-o
autentici activit ate productiva.
Pina acum am vorbit despre iubire ca mod de a dep~iii izolarea umana,
ca Ymplinire a nazuintei catre uniune. Dar dincolo de nevoia universala,
existential a de uniune, apare 0 nevoie particulara, biologica: dorinta de
unire a celor doi poli, masculin iii feminin. Ideea acestei polarizari este cel
mai pregnant exprimata in mitul care spune ca, initial, barbatul iii femeia
ar fi fost una, ca au fost taiati apoi tn doua iii ca de atunci fiecare fiinta
masculina Iiii cauta partea sa feminina pierduta spre a se uni iara~i cu ea.
(Aceea~i idee a unitatii originare a sexelor apare iii in povestea biblic41 a Evei
care a fost facut41 din coasta lui Adam, deiii in aceast41 poveste, in spiritul
patriarhatului, femeia este considerat41 secundar41 barbatului.) Semnificatia
mitului este foarte clara. Polarizarea sexuala- il face pe om sa caute uniunea
intr-un anumit fel: prin unirea cu sexul celalalt. Polaritatea dintre principiul
masculin iii cel feminin exista ~i in interiOl'lll fiecarui Mrbat ~i a fiecarei
femei. Exact a~a cum, fiziologic, barbatul iii femeia au fiecare hormoni ai
sexului opus, ei stnt bisexuali iii tn sens psihologic. Poarta tn ei prindpiu!
receptarii ~i al penetrarii, al materiei ~i al spiritului. Barbatul iii -femeia
gasesc uniunea in sinea lor numai prin unirea polaritatii lor feminine iii
masculine intrinseci. Aceasta polaritate este baza oricarei creativitati.
Polaritatea masculin-feminin este, de asemenea, fundamentul crea
tiviratii interpersonale. Acest lucru eS.te evident pe plan biologic: unirea
spermci cu ovulul e fundamentul naiiterii copilului. Dar iii pe plan pur
psihic este la feI: prin iubirea dintre barbat iii femcie, amtndoi renasc.
(Deviatia homosexuala este nereu~ita tn a obtine aceasta uniune polarizata
~i de aceea homosexualul sufera de durerea mereu nerezolvata a izol41rii, 0
nereu~ita de care are parte, ce-i drept, iii heterosexualul obi~nuit care nu
poate iubi.)
35
Teoria iubirii
Aceea~i
Si-ntr-adevar, nidodata eel care iube~te nu cauta fara sa fie cautat de eel
iubit.
Cind strafulgerarea iubirii a atins inima aceasta, sa ~tii ca existd iubire ~i In
inima aceea.
Cind tubtrea lui Dumnezeu crqte Tn intma ta, fit sigur ca ~i Dumnezeu te
iube~te pe tine.
Nici un sunet de aplauze nu se poate face auzit de la 0 singura mina, fara
cealalta mina.
Intelepdune Divina este destinul ~i el este eel care a hotarft sa ne iubim unul
pe celalalt.
Cad ~a este dat sa fie in lumea aceasta: fiecare parte a lumii sa-~i aiba
perechea sa.
in ochit tnteleptului, Cernl este bdrbatul tar Pamintul femeia: Pamintul are
grija sa faca sa creasca tot ce lasd Cernl sa cada.
Cind Pdmintului it Iipse~te cd/dura, Cernl i-o trimite; cind i~i pierde
prospetimea ~i umezeala, Cernl i Ie reda.
Cernl sta tot timpul de veghe ca un barbat ce-i poartd de grija nevestei
sale.
Iar Pamintul se ocupd mereu de cele ale casei: n~te?i hrane~te tot ceea ce .
poarta.
Prive~te Pdmintul ~i Cernl ca avind inteligenta, cael fac ceea ce fiintele
inteligente fac.
Daca ei dol nu ar avea placere unul de la celalalt, de ce ar sta fmbratt?ati ca
indrdgostttii?
36
1
'"bin'a ca rtisp"fts la problema existeft,ei "maft'
37
TeoTia illbiTii
38
2.
instinctul vietii ~i al mortii. Conceptul siiu privind pe primul (eros) ea principiu de sinteza ~i
unificare tine de eu totul alt plan deelt conceptul si1u de libido, Dar In ciuda faptului ci1 teoria
instinctelor vietii ~i mortii a fost aceeptati1 de analiza ortodoxa. aeeastii acceptare nu a dus la
o revizuire temeinicii a conceptului de libido. in speeialin domeniul activitatii dinice.
39
Teoria i_birii
40
~i
copil
Pentru cei mai multi copii, pIna pe la opt ani ~i jumatate sau chiar
zece 10 , problema este aproape exclusiv aceea de a fi iubip., de a fi iubiti
pentru ceea ce sInt. Pinel la aceasta virsta, copilul inca nu iube~te; nlspunde
eu recuno~tinta, cu bucurie, daca este iubit. In acest moment al dezvoltarii
eopilului, intra in joe un nou factor: apare sentimentul ca iubirea poate fi
produsa prin propria ta activitate. Pentru prima oara, copilulUi h trece prin
minte sa oJere eeva mamei (sau tatalui), sa produca eeva: 0 poezie, un desen
sau orice alteeva. Pentru prima oara in viata copilului, ideea iubirii se trans
forma din a fi iubit in a iubi, in a crea iubire. Dar vor mai trece multi ani
de la acest prim tnceput pina la maturizarea iubirii. PIna la urma, copilul,
care poate fi de acum un adolescent, i~i dep~e~te egocentrismul: persoana
cealalta nu mai este In primul rind un mijloc de satisfacere a propriilor
nevoi. Nevoile persoanei celeilalte sint la fel de importante ca ale sale
proprii, ba devin chiar mai importante. Sa dea devine mai placut, mai
datator de satisfaqii, decIt sa primeasca; sa iubeasca devine mai important
chiar decit sa fie iubit. Iubind, el iese din earcera singuratatii ~i izolarii in
care era tinut prin starea sa de narcisism ~i de centrare pe sine. El are acum
simtamtntul unei noi uniuni, al imparta~irii, al identitatii. Mai mult, el simte
puterea de a produce iubire, iubind, in loc sa depinda de 0 iubire pe care
o primea. trebuind sa fie pentru asta mic, neajutorat, bolnav sau "cuminte".
Iubirea infantila urmeaza principiul: "iubesc pentru cd sfnt iubit", Iubirea
matura urmeaza principiul ,,sint iubit pentru cd iubesc". lubirea imatura
spune: "te iubesc pentru cd am nevoie de tine". lubirea matura spune: "am
nevoie de tine pentru cd te iubesc".
Strins legata de dezvoltarea capadtdtii de a iubi este dezvoltarea obiec
tului iubirii. Primele luni ~i primii ani ai copilului sint cei in care at~a
mentul cel mai strins este cel fata de mama. Acest ata~ment incepe inaintea
momentului na~terii, cInd mama ~i copilul stnt inca una, de~i slnt doua
fiinte. Na~terea schimba situatia sub anumite aspecte, dar nu atIt de mult
10 Cf. descrierii acestei dezvoltari de ditre Sullivan In The Interpersonal Theory of Psychiatry,
WWNorton &:' Co., New York, 1953.
41
Teoria iu.birii
cit pare. CopiluI. de~i traie~te acum In afara uteruIui, este Inca total depen
42
43
Teoria iu"irii
44
3.
Obiectele iubirii
lubirea nu este neaparat
atitudine,
relatie eu
45
'-
Teoria iltbirii
a.
Iubirea frdteasca
o forma
46
47
Teoria iu"irii
pe strdini!"I2
b.
Iubirea materna
Ne-am ocupat deja de natura iubirii materne Intr-un capitol precedent
privind deosebirea dintre iubirea materna ~i cea paterna. Iubirea materna,
a~a cum am spus, este 0 sustinere neconditionata a vietii copilului ~i 0
satisfacere neconditionata a nevoilor sale. Dar la descrierea facuta mai este
ceva important de adaugat. Sustinerea vietii copilului are doua aspecte:
unul este eel al grijii ~i responsabilitatii absolut necesare pentru mentinerea
copilului in viata ~i pentru cre~terea sa in conditii corespunzatoare, pe dnd
celaIalt aspect nu tine numai de protejarea vietii copilului. Este yorba de 0
atitudine care sa-i insufle copilului dragoste de viata, care sa-i dea senti
mentul ca e bine sa traie~ti, ca e bine sa fii un baietel sau 0 fetita, ca e bine
sa fii pe pamtntul acesta! Aceste doua aspecte ale iubirii materne slnt
exprimate foarte conds in povestea biblica a creatiei. Dumnezeu creeaza
lumea ~i omul, ceea ce corespunde simplei griji pentru existenta ~i pentru
afirmarea sa. Dar Dumnezeu trece dincolo de aceasta cerinta minima. In
fiecare zi, dupa ce a fost creata natura - ~i omul -, Dumnezeu constata ca
"e bine". Iubirea materna, in acest al doilea stadiu, face copilul sa simta ca
12 Acela~i lucru a fast exprimat de Hennann Cohen In Religion der Vemunft aus den Que/len
desJudentums,. editia a 2-a, Kaufmann Verlag, Frankfurt am Main. 1929, p.168.
48
49
Teoria h,birii
50
c.
lubirea erotica
Iubirea frateasca este 0 iubire intre egali, iubirea materna este 0 iubire
pentru cel neajutorat. Oricit de diferite ar fi una de alta, ele au In comun
faptul ca, prin Insa~i natura lor, nu se restring la 0 singura persoana. Daea
tmi iubesc fratele, tmi iubesc toti frath, daca tmi iubesc copilul, tmi iubesc
toti capiii, ba mai mult: iubesc copiii in genere ~i Ii iubesc pe toti cei care
au nevoie de ajutorul meu. In contrast eu aceste doua feluri de iubire este
iubirea erotica; aeeasta din urma fiind setea de fuziune completa, de uniune
eu 0 alta persoana. Ea este prin natura sa exclusiva, ~i nu universala ~i este
poate cea mai tn~elatoare forma de iubire dintre toate cIte exista.
51
TeOTia jubirii
52
53
Teori4 iubirii
izolarii, dar tot~i, fiind izolati de restul omenirii, n'imtn izolati unul de altul
~i fnstrainati de ei I~i~i; trairea uniunii este la ei 0 iluzie. Iubirea erotica
este exclusivista, dar In iubirea persoanei celeilalte, iub~ti omenirea Intrea
ga ~i tot ce este viu. lubirea aceasta este exclqsiva numai In sensul ca
fuzionez deplin ~i intens numai cu 0 singura persoana. Iubirea erotica ex
clude iubirea pentru altii numai In sensul fuziunii erotice, care angajeaza
deplin toate apsectele vietii, dar nu ~i in sensul iubirii frate~ti profunde.
Iubirea erotica, daca este iubire, are 0 premisa: sa iubesc din esenta
fiintei mele ~i sa simt persoana cealalta In esenta fiintei sale. In esenta, toate
fiintele omene~ti sint identice. Noi stntem toti parte din Unul; sintem Una.
~a stind lucrurile, nu ar trebui sa conteze pe cine iubim. Iubirea ar trebui
sa fie, eminamente, un act de vointa, de decizie. in sensul punerii complete
a vietti mele In slujba vietii altei persoane. Aceasta este, de fapt, ratiunea ce
se ascunde in ideea insolubilitatii cas:Uoriei, ca ~i in multe alte forme ale
ci1satoriei traditionale In care cei doi paneneri nu se aleg niciodata unul pe
altul, ci sint al~i unul pentru celalalt ~i totu~i se presupune ca ei vor ajunge
sa se iubeasca. in cultura occidentala contemporana, ideea aceasta apare ca
fiind complet falsa. Iubirea este considerata a fi rezultatul unei reactii
emotionale spontane, al unui simtamlnt irezistibil care te napad~te brusc.
in aceasta conceptie, sInt luate in considerare doar particularitatile celor doi
indivizi irrtplicati, nu ~i faptul ca toti barbatii stnt parte din Adam ~i toate
femeile parte din Eva. Se pierde din vedere un factor important in iubirea
erotica, cel al vointei. Sa iube~ti pe cineva nu este doar un simtiimlnt
puternic, ci este ~i 0 decizie, 0 judecata, 0 promisiune. Daca iubirea ar fi
doar un simtamint, promisiunea de a ne iubi unul pe altul ve~nic nu ar
avea nici un fundament. Un simtamint vine ~i se poate duce. Cum pot sa
consider eu ca va ramine pentm totdeauna, daca actul meu nu implica
judecata ~i decizie?
Lulnd in considerare aceste puncte de vedere, putem ajunge la ideea
ca iubirea este exclusiv un act de vointa ~i angajare ~i ca, deci, nu are nici
o importanta. in fond, cine sint cele doua persoane implicate. Indiferent
54
dad! este yorba de 0 casatorie aranjata de altii sau de una rezultata dintr-o
alegere individuala, 0 data tncheiata casatoria, actul de vointa ar trebui sa
garanteze continuarea iubirii. Acest punct de vedere pare sa neglijeze carac
terul paradoxal al naturii umane ~i al iubirii e~otice. Sintem cu totH Una ~i
totu~i fiecare dintre noi este 0 entitate unica ~i irepetabila. in relatia noastra
eu altii, se repeta acela~i paradox. in masura in care sYntem cu totH una, Ii
putem iubi pe toti in acel~i fel, in sensul iubirii frate~tL Dar in masura in
care sintem totu~i diferiti, iubirea erotica cere anumite elemente specifice,
pronuntat individuale, care exista intre anumiti oameni, dar nu intre toti.
Ambele puncte de vedere - alit eel al iubirii erotice ca atraqie complet
individual a, unica, intre doua persoane anume, elt ~i celalalt punct de
vedere conform caruia iubirea erotica nu este dectt un act de vointa - sint
adevarate sau, mai bine zis, adevarul nu este nici de partea primului punct
de vedere, nici de partea celui de al doilea. ~adar, ideea unei relatii ce
poate fi u~or rupta daca nu este reu~ita este la fel de' gre~ita ca ideea ca in
nici un fel de conditii relatia nu trebuie rupta.
d.
de sme
. 13
IUblrea
De~i nimeni nu protesteaza cind aplicam conceptul de iubire la diferite
obiecte, multi cred ca este 0 virtute sa-i iube~ti pe altii, dar ca pacatuie~ti
13 Paul Tillich, intr-o reeenzie la The Sane Society, publicata In Pastoral Psychology, Tn
septembrie 1955, a sugerat ea ar fi mai bine sa renuntam la termenul ambiguu de ,.iubire de
sine" ~i sa-I tnlocuim eu "autoafirmare fireasca" sau "autoaceeQtare paradoxala". OrieU de
valoroasa a~ considera aeeasta sugestie, nu pot fi de aeord eu ea. In termenul "iubire de sine",
elementul paradoxal apare mai dar. Este exprimat faptul ca iubirea este 0 atitudine identica
fata de toate obiectele, inclusiv fata de mine Insumi. De asemenea, nu trebuie sa uitam ca
tennenul "iubire de sine" In sensul folosit aici are 0 istorie. Biblia vorbe~te de iubirea de sine
ctnd spune "iube~te-ti aproapele ca pe tine insuti", iar Meister Eckhart vorbe~te de iubirea de
sine In aeela~i sens.
55
Teoria fubirii
56
57
TeOTia iubiTii
mde feriari, dezvoltari $i libertap. i$i are radaanile in propria mea capadtate
de a iubi, adica, in grija, respect responsabilitate ;?i cunoa;?tere. Daca un
individ este capabi! sa iubeasca productiv, roanic, el se iube;?te ;?i pe sine,
dar daca nu poate tubi decit pe altH, nu poate iubi, de fapt, deloc.
o data demonstrat faptul ca iubirea pentru tine ;?i iubirea pentru altii
slnt, in principiu, legate, cum explicam, totu;?i, egoismul, care exclude In
mod evident orice preocupare reala pentru altH? Persoana egoistd se intere
seaza numai de ea Insa;?i, vrea totul pentru ea rnsa;?i, nu are nici 0 placere
in ada, ci numai tn a lua. Lumea exterioara nu merita atentie decIt sub un
singur aspect: sub aspectul a ceea ce se poate obtine de la ea ~i nu prezinta
nid un interes sub aspectul nevoilor ahora, al respectului pentru demnita
tea ~i integritatea lor. Egoistul nu vede nimic tn afara de sine Insu~i; judeca
pe toti ~i Ie judeca pe toate exclusiv In funqie de utilitatea ce 0 prezinta
pentru el; este fundamental incapabil sa iubeasca. Dar oare toate acestea nu
demonstreaza faptul ca preocuparea pentru altH ~i preocuparea pentru tine
insuti constituie 0 inevitabila alternativa? Ar fi a~a, daca egoismul ~i iubirea
de sine ar fi unul ~i acela~i lucru. Dar ipoteza aceasta e tocmai eroarea care
a dus la atItea concluzii gre~ite privind problema noastra. Egoismul $i iubirea
de sine sfnt departe de a fi identice, de sint. de fapt, opuse. Egoistul nu se
iube~te pe sine prea mult, ci prea putin. De fapt, el se ura~te pe sine. Aceas
ta lipsa de simpatie ~i grija pentru sine tnsu~i, care este doar 0 expresie a
lipsei sale de productivitate, tllasa gol ~i frustraL El este, inevitabil. nefericit
~i. totodata, anxios preocupat sa smulga vietii satisfaqiile pe care singur se
tmpiedica sa Ie aiba. El pare mult prea preocupat de sine insu~i, cfnd de
fapt face doar 0 incercare hpsita de succes sa-~i acopere ~i sa-~i compenseze
incapadtatea de a se ingriji Intr-adevar de sine. Freud sustine ca persoana
egoisUi este narcisista, in sensul ca ~i-a retras libido-ul de la altH ~i ~i I-a
tndreptat catre propria sa persoana. Este adevarat ca persoanele egoiste sint
incapabi/e sa iubeasca pe altH, dar de nu sfnt capabi/e nici sa se iubeasca pe sine.
E mai u~or sa tntelegi egoismul companndu-l cu preocuparea exagerata
pentru altii, a~a cum se tnttmpla, de pilda, in cazul unei marne prea pline
58
59
Teoria iubirii
e.
Iubirea de Dumnezeu
60
Teoria illbirii
zeilor, iar cealalta la gradul de maturitate la care ajunge omul, grad de rna
turitate ce determina natura zeilor sai ~i a iubirii sale fata de zei.
Sa vorbim mai intH despre trecerea de la religiile centrate pe mama la
religiile centrate pe tata. Conform marilor ~i decisivelor descoperiri facute
de Bachofen ~i Morgan pe la mijlocul secolului al nouasprezecelea ~i in
ciuda respingerii acestor idei de catre majoritatea cercurilor academice, nu
prea putem pune la indoiala faptul ca a existat 0 faza matriarhala a religiei
care a precedat faza patriarhala, poate nu in toate culturile, dar totu~i in
majoritatea lor. In faza matriarhala, fiinta suprema este mama. Ea este zeita,
ea constituie autoritatea In familie ~i In societate. Pentru a tntelege esenta
religiei matriarhale, trebuie doar sa ne amintim ceea ce s-a spus despre
esenta iubirii materne. lubirea mamei este neconditionata, ea protejeaza
totul, Invaluie totul ~i fUnd neconditionata, nu poate fi controlata sau
dobtndita. Prezenta sa da persoanei iubite 0 senzatie de beatitudine; absenta
sa te face sa te simti pierdut, profund deznadajduit. Dat fUnd ca mama i~i
iube~te copili pentru ca sInt copiii ei ~i nu pentru ca sint "buni", ascultatori
sau Ii tndeplinesc dorintele ~i ordinele, iubirea mamei se bazeaza pe egali
tate. Toti oamenii stnt egali pentru ca ei sInt toti copiii unei marne, pentru
ca ei sint toti fii ai Pamintului-Mama.
Stadiul urmator al evolutiei umane - singurul despre care avem
cuno~tinte precise ~i despre care putem deci vorbi fara sa fim nevoiti sa ne
bazam pe deduqil ~i reconstruqii este faza patriarhala. In aceasta faza,
mama este detronata din pozitia sa suprema ~i tatal devine Fiinta Suprema,
ant In religie, cft ~i in societate. Tine de natura iubirii paterne faptul ca tatal
ridica pretentii, stabile~te principii ~i legi ~i ca iubirea sa pentru fiu depinde
de supunerea celui din urma fata de aceste pretentii, principii ~i legi. Tatal
il prefera pe fiul ce-i seamana, pe cel care ii este eel mat supus ~i care, deci,
este cel mai potrivit sa-i fie urma~, ca mo~tenitor al posesiunilor sale.
(Dezvoltarea societatii patriarhale merge mIna in mina cu dezvoltarea pro
prietatii private.) in consecinta, societatea patriarhala este ierarhica; de la
egalitatea fratHor se trece la competitie ~i lupta. Fie ca ne gtndim la cultura
62
DllllUle~ell
indiana sau egipteana sau greaca, fie la religiile iudaice, cre~tine sau tsla
mice, sintem in mijlocul unei lumi patriarhale, cu zei masculini, asupra
carora domne~te un zeu suprem sau in care toti zeii au fost eliminati cu
exceptia Unuia singur, Dumnezeu. Totu~i, dat flind ca dorul de iubirea ma
terna nu poate fi eradicat din inimile oamenilor, nu este surprinzator faptul
ca figura mamei iubitoare nu poate fi niciodata exclusa complet din pan
teon. In religia iudaica, aspectele materne ale lui Dumnezeu sint reintro
duse tn special sub diferite forme de misticism. In religia catolica, Mama
.este simbolizata de Biserica ~i de Sftnta Fecioara. Chiar tn protestantism,
figura Mamei nu a fost complet inlaturata, de~i ea ramine ascunsiL Luther
a statuat drept principiu fundamental al sau faptul ca nimic din ceea ce face
omul, nu-i poate aduce iubirea lui Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu este
Gratie, iar atitudinea religioasa este sa ai incredere in gratia sa ~i sa te soco
te~ti marunt ~i nevolnic; nici un fel de fapte bune nu-l pot influenta pe
Dumnezeu ~i nu-l pot face sa ne iubeasca, a~a cum au postulat doctrinele
.....(~lV11\..1... Ne putem da seama aid ca doctrina catolica a faptelor bune tine
de modelul patriarhal; pot sa obtin iubirea tatalui prin supunere ~i prin
dorintelor lui. Doctrina luterana, in schimb, in ciuda caracte
mlui sau manifest patriarhal, contine un element matriarhal ascuns. Iubirea
_""~.. ,~, nu poate fi dobindita, exista sau nu exista, tot ce pot face este sa
am incredere (a~a cum spun Psalmii: "tu m-ai facut sa cred in sinul mamei
~i sa rna transform intr-un copil neajutorat ~i nevolnic. Dar parti
."'"<>'"I""TP<> credintei lui Luther este ca figura mamei a fost eliminata din
exterior ~i rnlocuita cu cea a tatalui; In Iocul certitudinii de a fi iubit
mama, apare, ca trasiltura generalc'i, tndoiala cea mai profunda, speranta
de speranta de a fi iubit neconditionat de tatd.
A trebuit sa vorbesc des pre aceasta deosebire dintre elementele ma
~i cele patriarhale din religie pentru a arata ca tipul de iubire rata
Dumnezeu depinde de ponderea aspectelor matriarhale ~i patriarhale ale
Psalmii 22:9.
63
Teoria h,birfi
64
este faza tn care Dumnezeu ti cere lui Abraham sa-~i ucida unicul
iubit, pe Isaac, spre a-~i dovedi iubirea fata de Dumnezeu printr-un act
supunere extrem. Dar, in acela~i timp, incepe 0 faza noua: Dumnezeu
.face 0 conventie cu Noe, promitindu-i ca nu va distruge rasa umana nicio
data, 0 conventie prin care el se tngrade~te singur. EI nu este tngradit numai
prin promisiunile sale, ci ~i prin propriul sau principiu, acela al dreptatii.
Pe baza acestui principiu, Dumnezeu trebuie sa asculte rugamintea lui
Abraham ~i sa crute Sodoma daca exista acolo cel putin zece oameni drepti.
Dar evolutia duce dincolo de transformarea lui Dumnezeu dintr-o figura de
~ef de trib despotic intr-un tata iubitor, Yntr-un tata legat el Insu~i de prin
cipiile pe care le-a postulat; evolutia duce spre transformarea lui Dumnezeu
dintr-un personaj patern intr-un simbol al principiilor sale de dreptate,
adevar ~i iubire. Dumnezeu este adevarul, Dumnezeu este dreptatea.
Dezvolttndu-se astfel, Dumnezeu inceteaza sa mai fie 0 persoana, un om,
un tata; el devine simbolu1 principiului unitatii din spatele diversitatii
fenomenelor, al viziunii florii ce va nlsari din saminta spirituala din om.
Dumnezeu nu poate avea un nume. Un nume denoUi Intotdeauna un lucru
sau 0 persoana, ceva finiL Cum sa aiba Dumnezeu un nume, daca nu este
o persoana ~i nu este un lucru?
Cel mai ~ocant episod a1 acestei transformari II gasim In povestea
biblica a revelatiei lui Moise. Clnd Moise it spune lui Dumnezeu ca evreii
nu-l vor crede ca Dumnezeu I-a trimis, daca nu Ie va putea spune care este
numele Lui (cum sa Ynteleaga ni~te adoratori de idoli un Dumnezeu fara
nume, clnd Insa~i esenta unui idol este sa aiba un nume?), Dumnezeu face
o concesie: Ii spune lui Moise ca numele lui este ,,Eu devin ceea ce devin"IB.
,,Eu-devin este numele meu". Acest "eu-devin" Inseamna ca Dumnezeu nu
este finit, nu este 0 persoana, nu este 0 JUnta". Cea mai potrivita traducere
a propozitiei ar fi: spune-Ie ca ,,numele meu este Cel-fara-de-nume". Inter
diqia de a face vreun chip allui Dumnezeu, de a pronunta numele lui in
65
Teoria iubirii
de~ert ~i chiar de a-i pronunta numele tn genere, servesc aceluia~i scop de
a-I elibera pe om de ideea ca Dumnezeu este un tata, ca este 0 persoana.
In analiza teologica ulterioara, ideea este dusa mai departe pIm la principiul
ca nici nu avem voie sa-i conferim lui Dumnezeu vreun atribut pozitiv. Sii
spui despre Dumnezeu ca este Intelept, puternic, bun, implica iara~i faptul
ca ar fi 0 persoana; tot ceea ce pot sa spun este ca Dumnezeu nu este tntr-un
fel sau altul, pot deci sa-i confer numai atribute negative, postulind ca nu
este limitat, ca nu este rau, ca nu este nedrept. eu cIt ~tiu mai bine cum nu
este Dumnezeu, cu alit mai mult ~tiu despre Dumnezeu. 19
Urrntnd ideea monoteismului in maturizare tn consecintele sale ulte
rioare, putem ajunge la 0 singura concluzie: ,,sa nu mentionam deloc nume
Ie lui Dumnezeu, sa nu vorbim despre Dumnezeu". Astfel, Dumnezeu devi
ne ceea ce este, potential, In teologia monoteista, Unul-cel-fara-de-nume,
un murmur inexprimabil ce se refera la unitatea subiacenta tntregului uni
vers fenomenal, fundamentul oricarei existente; Dumnezeu devine adeva
rul, iubirea, dreptatea. Dumnezeu stnt eu, in masura In care stnt uman.
Este evident ca aceasta evolutie de la principiul antropomorf la cel pur
monoteist define~te ~i natura iubirii fata de Dumnezeu. Dumnezeul lui
Abraham poate fi iubit sau temut ca un tata, aspectul dominant fUnd ba
clementa sa, ba furia sa. AtIta vreme cit Dumnezeu este tataI, eu sInt copi
luI. Eu nu m-am ridicat inca pe deplin deasupra dorintei autiste de omni
potenta ~i omni~tiinta. Nu am ajuns Inca la acea obiectivitate care sa-mi
perrnita sa vad limitarea mea ca fiinta umana, ignoranta mea, nevolnicia
mea. Inca mai pretind, ca un copit, ca trebuie sa existe un tata care sa rna
salveze, un tata care vegheaza asupra mea, care rna pedepse~te, care rna
place daca sint supus, care este magulit de succesele mele ~i infuriat de
nesupunerea mea. Este evident ca majoritatea oamenilor nu depa~esc, In
dezvoltarea lor personala, acest stadiu infantil ~i deci credinta In Dumnezeu
a celor mai multi este credinta Intr-un tata care-i ajuta - 0 iluzie puerila.
19 Confonn conceptiei atributelor negative a lUi Maimonide. in The Guide for the Perplexed.
66
DumJle~eu
Teoria iubirii
afara omului sau dincolo de el. Ideea de iubire, ratiune ~i dreptate exista
ca 0 realitate numai pentru ca ~i numai intru cIt offiul a reu~it sa dezvolte
aceste puteri tn el tnsu~i In cursul procesului sau de evolutie. In aceasta
conceptie, viata nu are alt sens decU sensul pe care omul insu~i i-I da; omul
este absolut singur, cu exceptia cazului ca ajlilta pe un altuL
Pentru ca am vorbit despre iubirea de Dumnezeu, vreau sa marturisesc
raspicat aici ca eu Insumi nu gtndesc in termenii unei conceptii teiste ~i cd
pentru mine conceptul de Dumnezeu este doar unul istoric conditionat, in
care omul ~i-a exprimat experienta puterilor sale superioare, dorinta sa de
adevar ~i de unitate, tntr-o perioada istorica data. Dar eu cred totodata ca
ultima consecinta a monoteismul strict ~i preocuparea non-teista ultima
pentru realitatea spiritual a sint doua conceptii care, de~i diferite, nu au de
ce sa se combata.
Aici apare, totu~i, 0 alta dimensiune a problemei iubirii de Dumnezeu,
care trebuie luata tn discutie pentru a patrunde in complexitatea problemei.
Ma refer la 0 deosebire fundamental a tntre atitudinea religioasa a orientului
(rna refer aici in special la China ~i India) ~i cea a occidentului. Aceasta
deosebire poate fi exprimata In termenii logicii. De la Aristotel tncoace, lu
mea occidental a a urmat principiile logice ale filozofiei aristotelice. Aceastd
logica se bazeaza pe legea identitatii care afirma ca A este A, pe legea
contradiqiei (A nu este non-A) ~i legea teqiului exclus (A nu poate fi A ~i
non-A, nici A, nici non-A). Aristotel t~i explica punctul de vedere foarte clar,
tn urmatoarea afirmatie: ,,Este imposibil pentru acela~i lucru tn acela~i timp
sa apaqina ~i sa nu apartina aceluia~i lucru, tn aceea~i privinta; ~i orice alte
distinqii am adauga in tntimpinarea obiectiilor dialectice, putem sa Ie
adaugam. Acesta este, deci, cel mai sigur dintre toate principiile ... "20
Aceasta axioma a !ogicii aristotelice a patruns alit de adtnc tn modu!
nostru de a gIndi, IncH este considerata Jireasca" ~i evidenta prin ea tnsa~i,
tn timp ce, pe de alta parte, afirmatia ca X este A ~i nu este A pare lipsita
20 Aristotel, Metajizica, Cartea Gamma, 1005b, 20. Citat din Aristote!e's Metaphysics, tradus
de Richard Hope, Columbia University Press, New York, 1952.
68
24 Ibid, p 133,
69
Teoria iubirii
In filozofia lui Laotse, aceea;;i idee este exprimata intr-o forma mai
poetica. Un exemplu tipic al gindirii paradoxale taoiste este urmatoarea
afirmatie: "Greul este radacina u;;orului; repaosul, guvernatorul mi;;carii."25
sau "Tao in cursu I sau obi;;nuit nu face nimic, a;;a Incil nu exista nimie-ce
sa nu faca el."26 Sau "Vorbele mele stnt foarte u;;or de Inteles ;;i foarte u;;or
de urmat; dar nu e nimeni pe lume care sa Ie poata Intelege ;;i sa Ie poata
urma."27 in gindirea taoista, exact ca in gindirea indiana ;;i socratica, treapta
cea mai Inalta la care poate duce gindirea este sa ;;tii ca nu ;;tii. ,,sa ;;tim ~i
totu;;i [sa gindimJ ca nu ;;tim este suprema [realizarel; sa nu ;;tim [;;i totu~i
sa gindimJ ca ;;tim este 0 boala."28 Faptul ca zeul suprem nu poate fi numit
este doar 0 consecinta a acestei filozofii. Realitatea ultima, Unul ultim nu
poate fi prins de cuvinte sau de gind. A!;;a cum spune l.ao-tse, "Tao care
poate fi urmat nu este Tao cel ve;;nic neschimb::Uor. Numele care poate fi
numit nu este numele ve;;nic neschimbator."29 Sau, intr-o formulare
'diferita: Jl privim ;;i nu tl vedem ;;i t1 numim ,Invizibilul'. fl ascultam ;;i nu
il auzim ;;i il numim ,Neauzibilul'. Incercam sa-l apucam ;;i nu reu;;im sa-J
prindem ;;i tl numim ,Intangibilul'. Cu aceste trei atribute, nu poate fi supus
descrierii; ;;i atunci Ie amestecam laolalta ;;i obtinem Unul."30 Si inca 0
formulare a aceleia;;i idei: "Cel ce cunoa;;te [Tao], nu vorbe;;te [despre ell;
cel ce vorbe;;te despre el, nu tl cunoa;;te."31
Filozofia brahmana a fost preocupata de relatia dintre varietate
(fenomenala) ;;i unitate (Brahman). Dar filozofia paradoxala
mel cea
indiana, nici eea chineza nu trebuie eonfundata eu 0 pozitie dualisM.
op.cit., p.69.
26 Ibid., p.79.
27 Ibid, p.1l2.
28 Ibid. p.113.
29 Ibid. p.47.
30 Ibid.
31 Ibid., p.lOO.
70
71
Teoria iJtbirii
DlllllDe%:ell
Teorfa iflbirii
chiar daca nu trdia tntru Dumnezeu, se simtea superioara celei care traia
intru Dumnezeu fara sa creada" in Dumnezeu.
Accentul pus pe gtndire mai are ~i 0 alta consecinta, foarte importanta
din punct de vedere istoric. Ideea ca adevarul ar putea fi gasit prin gtndire
a dus nu numai la dogma, dar ~i la ~tiinta. In gindirea ~tiintifica, gtndirea
corecta este tot ceea ce conteaza, alit din punctul de vedere al probitatii
intelectuale, cit ~i din punctul de vedere al aplicarii gtndirii ~tiintifice la
practica, adica la tehnica.
Pe scurt, gtndirea paradoxala a dus la toleranta ~i la efortul Indreptat
spre autotransformare. Pozitia aristotelica a dus la dogma ~i la ~tiinta, la
Biserica Catolica ~i la descoperirea energiei atomice.
Pentru problema iubirii de Dumnezeu, consecintele acestei deosebiri
Intre cele doua pozitii au fost deja discutate implicit ~i nu mai este necesara
decit 0 scurta rezumare a lor.
in sistemul religios dominant In occident, iubirea de Dumnezeu este
In esenta unul ~i acela~i lucru cu credinta In Dumnezeu, In existenta Lui,
In dreptatea Lui, In iubirea Lui pentru noi. Iubirea de Dumnezeu este In
esenta un exercitiu al gtndirii. In religiile orientale ~i In misticism, iubirea
de Dumnezeu este 0 traire afectiva intensa a unitatii, inseparabil legata de
exprimarea acestei iubiri prin fiecare fapta a vietii. Cea mai radicala
formulare a acestui scop a fost data de Meister Eckhart: ,,Daca stnt, a~adar,
schimbat Intru Dumnezeu ~i El rna face una cu sine Insu~i, atunci, prin
Dumnezeul eel viu, nu este nici 0 deosebire lntre noi... Unii oameni cred
ca ei II vor vedea pe Dumnezeu, ca it vor vedea pe Dumnezeu ca ~i cum
EI ar sta acolo ~i ei aici, dar nu este a~a. Dumnezeu ~i cu mine sIntem una.
CunoscIndu-1 pe Dumnezeu, eu il iau la mine. Iubindu-l pe Dumnezeu, II
patrund."38
Ne putem Intoarce acum la 0 paralela importanta intre iubirea pentru
parinti ~i iubirea de Dumnezeu. Copilul Incepe prin a fi ata~at de mama sa
38 Meister Eckhart, op.cit.. pp.lBl-2.
74
75
Teoria iubirii
o mai matura gindire despre ceea ce este iubirea sa. Iubirea sa pentru
oameni, de~i implicita relatiei cu familia, este, in ultima analiza, determi
nata de structura societatii In care tnlie~te. Daca aceasta structura sociala se
bazeaza pe supunerea fata de 0 autoritate - fata de 0 autoritate fati~ sau
fata de autoritatea anonima a pietii economice ~r a opiniei publice -, atunci
conceptul sau de Dumnezeu va fi infantil ~i mult diferit de conceptul
matur, al carui stmbure se gaset>te In istoria religiei monoteiste.
III.
Iubirea
~i deZintegrarea sa
Tn societatea
occidentala
contemporana
77
Iubirea Ji de:z::integrarea sa
lubirea ~i dedllfegrarea sa
79
'"birea
~i
dez:iJltegrarea sa
ginduri, sentimente sau fapte. De~i fiecare cauta sa fie cit mai aproape po
sibil de ceilalti, fiecare ramIne absolut singur, invadat de un profund
sentiment de nesiguranta, anxietate ~i vinovatie, sentiment ce apare ori de
cUe ori izolarea umana nu poate fi depa~ita. qvilizatia noastra ofera multe
paleative care Ii ajuta pe oameni sa nu-~i dea seama con~tient de Insingu
rarea lor: In primul rind, rutina stricta a muncii birocratizate, mecanice,
care Ii face pe oameni sa ramIna incon~tienti de cele mai elementare dorinte
umane ale lor, de nazuinta spre transcendenta ~i unitate. lntrucit numai
rutina muncii nu reu~e~te sa realizeze acest lucru, omul l~i depa~e~te
disperarea incon~tienta prin rutina distraqiei, printr-un consum pasiv de
sunete ~i imagini oferite de industria distraqiilor; precum ~i prin placerea
de a cum para mereu lucruri noi ~i de a Ie schimba cit mai curInd cu altele.
Omul modem este, intr-adevar, foarte aproape de tabloul descris de Huxley
In cartea sa Brave New World: bine hranit, bine imbracat, satisfacut sexual,
~i totu~i fara individualitate proprie, fara vreun contact cu semenul sau, cu
excepti~ celui mai superficial contact, dictat de lozincile pe care Huxley le-a
formulat am de precis: "Cind individul se simte bine, comunitatea se
bucura." sau: ,,Nu lasa pe mIine distractia pe care 0 poti avea astazi." sau
afirmatia suprema: "Toti sint fericiti in zilele noastre." Fericirea omului este
astazi ,,sa se distreze". Sa se distreze inseamna sa aiba placerea de a consu
rna, de a ,,tngurgita" bunuri, imagini, mincare, bautura, tigari, oameni,
lecturi, carti, filme, toate acestea fiind consumate, inghitite. Lumea este un
mare obiect pe pofta inimii noastre, un mar imens, 0 sticla imensa, un sin
imens; noi sintem sugarii In ve~nica a~teptare, ve~nic plini de speranta ~i
ve~nic dezamagiti. Caracterul nostru este programat sa schimbe ~i sa capete,
sa dea la schimb ~i sa consume; toate obiectele, am cele materiale CIt ~i cele
spirituale, devin obiecte de schimb ~i de consum.
in ce prive~te iubirea, situatia corespunde, inevitabil, acestui caracter
social al omului modem. Robotii nu pot iubi; pot doar oferi la schimb "pa
chetul lor de personalitate" ~i pot spera la un trrg bun. Una din expresiile
cele mai semnificative legate acum de iubire, ~i In special'de casatorie, cu
80
lubirea fi
de~integrarea
sa
lu"irea
~i dedntegrarea
sa
iubirea se na~te din plaeerea sexuala ~i dad doua persoane invata cum sa
se satisfaca sexual reciproc, ele se vor iubi. Ea era in aeord eu iluzia generala
a timpului ea folosirea tehnicilor potrivite rezolva nu numai problemele
tehnice ale produqiei industriale, ci, de0p,0triva, toate problemele umane.
Se ignora faptul ea toemai contrariul acestei afirmatii este adevarat.
Iubirea nu este rezultatul satisfacerii sexuale adeevate, ci fericirea
sexuala - chiar tnvatarea ~a-numitei tehnici sexuale - este rezultatul iubi
riL Dad!, dincolo de eonstatarile eotidiene, ar trebui adusa Inca 0 dovada
pentru aeeastii teza, am putea-o gasi tn materialul amplu al datelor psihana
litice. Studiul celor mai frecvente probleme sexuale - frigiditatea la femei
~i forrnele mai mult sau mai putin grave de impotenta psihogena la
barbati - arata ca problemele nu sInt cauzate de necunoa~terea tehnicii
adeevate, ci de inhibitiile ce duc la incapacitatea de a iubi. Frica sau aver
siunea inspirata de celalalt sex stau la baza acelor dificultati ce opresc 0
persoana sa se ofere complet, sa actioneze spontan ~i sa aiba tncredere in
partenerul sau sexual, tn imediatul ~i nemijlocirea intimitatii fizice. Daca
persoana inhibata sexual poate scapa de frica sau de ura ~i poate deci sa
devina capabila de iubire, atund problemele sale sexuale se rezolva. Daca
nu, nici un fel de cuno~tinte despre tehnicile sexuale nu-l vor ajuta.
D~i tocmai datele terapiei psihanalitice arata cit de eronata este ideea
ca 0 cunoa~tere a tehnicilor sexuale adecvate ar duce la fericire sexuala ~i
iubire, ipoteza subiaeenta acestei idei, ~i anume ca iubirea este corolarul
satisfacerii sexuale reciproce, a fost In mare masura influentata de teoriile
lui Freud. Pentru Freud, iubirea era, In principal, un fenomen sexuaL
"Omul, descoperind din proprie experienta ea iubirea sexuala Cgenitala) ii
oferea cea mai mare satisfaqie, astfel Inclt aceasta a devenit pentru el, de
fapt, prototipul oricarei fericiri, a fost In fdul acesta fortat sa-~i caute feri
cirea mai de parte pe linia relatiilor sexuale. sa faca din erotismul genital
punctul central al vietii sale."4o Experienta iubirii frate~ti este, pentru Freud,
40 S.Freud, Civilization and its Discontents, tradus de JRiviere, The Hogarth Press, Ltd.,
London, 1953, p.69.
82
lllbirea Ji dedJJtegrarea sa
83
11lbirea ,i dedntegrarea sa
84
Iubirea
~i
dedntegrarea sa
H.5.Sullivan, The Interpersonal Theory oj Psychiatry, W.W,Norton Co., New York, 1953,
p.246. Trebuie remarcat faptul ca de:;i Sullivan da definitia In contextul nazuintelor pre-ado
lescentine, el vorbe:;te despre ele ca despre tendinte integratoare ce apar In perioada pre-ado
lescentina, dar "care, atunci cInd slnt complet dezvoltate, Ie numim iubire" ~i spune ea aeeasta
iubire pre-adoleseentina "reprezinta Ineeputul a eeva foarte asemanator iubirii depline, psihia
trie definite",
85
Iubirea 1i dedntegrarea sa
Daca dezghiocam afirmatia lui Sullivan din limbajul sau cam incilcit,
esenta iubirii este tnteleasa deci ca 0 relatie de colaborare in care doi
oameni se simt implicati:
,,Respectam regulile jocului pentru a ne pastra propriul prestigiu,
sentimentul superioritatii ~i al propriei valori."47
~a cum conceptia despre iubire a lui Freud este 0 descriere a expe
rientei unui barbat patriarhal in conditiile capitalismului secolului al noua
sprezecelea, descrierea lui Sullivan se bazeaza pe experienta personalitatii
instrainate, orientate spre schimb economic, din secolul al douazedlea. Este
descrierea unui "egocentrism in doi", practicat de doi oameni ce actioneaza
in interesullor comun, rezistind impreuna intr-o lume ostila ~i alienata. De
fapt, aceasta definitie a relatiei intime este in prindpiu valabila pentru sen
timentele oricarei echipe ce coopereaza, in care toti ,,i~i adapteaza compor
tamentul nevoilor exprimate de cealalta persoana spre a-~i urmari scopurile
comune" (merita remarcat faptul ca Sullivan vorb~te aid de nevoi expn
mate, cind, de fapt, cel dintb lucru ce s-ar putea spune despre iubire este
ca ea implica 0 reactie chiar la nevoi neexpnmate intre doi oameni).
Iubirea ca satisfacere sexuala reciproca ~i iubirea ca ,lucru in echipa"
~i ca refugiu din fata insingunlrii, sint doua forme ,,normale" de dezintegrare
a iubirii in societatea occidentala modema, constituind patologia social
conditionata a iubirii. Exista Insa multe forme individuale ale patologiei
iubirii, care duc la suferinte con~tiente ~i care stnt considerate neurotice de
catre psihiatri, precum ~i de un numar crescind de profani. CUeva dintre
cele mai frecvente sint descrise pe scurt in exemplele ce urmeaza.
Conditia fundamentala pentru iubirea neurotica rezida in faptul ca
unul dintre parteneri sau amindoi ramin at~ati de figura unui parinte ~i i~i
transfera sentimentele, a~teptarile ~i temerile pe care Ie aveau cindva fata
de tatal sau mama lor asupra persoanei iubite in viata adulta; persoanele
47 Ibid., p.246. 0 alta deHnitie a iubhii la Sullivan, cea conform careia iubirea incepe atunci
clnd 0 persoana resimte nevoile altei persoane ca Hind la feI de importante ca ale sale proprii,
este mai putin marcata decit cea de mai sus de un aspect mercantiL
86
I"birea Ji dedJltegrarea sa
implicate nu ies niciodata din tiparul relatiei infantile ~i cauta acest tipar In
cerintele afective din viata adulta. In astfel de cazuri, persoana ramine, din
punct de vedere afectiv, un copil de doi sau de cinci sau de doisprezece
ani, in timp ce intelectual ~i social este la nIvelul Virstei sale cronologice.
In cazurile mai grave, aceasta imaturitate emotionala duce la perturbari ale
eficientei sociale, pe cind in cele mai putin grave, conflictul se limiteaza la
sfera relatiilor personale intime.
Sprijinindu-ne pe discutia no astra anterioara privind personalitatea
centrata pe mama sau pe tata, putem da, pentru acest tip de relatie neuroti
ca de iubire, urmatorul exempIu, frecvent tnttlnit astazi, referitor la barbati
care In dezvoltarea lor emotionala se opresc Ia stadiul unui ata~ament infan
til fata de mama. E yorba de barbati care parca nu s-ar fi despartit niciodata
de mama. Ei se simt de pardi ar mai fi copii; vor proteqia, iubirea, caldura,
grija ~i admiratia mamei; vor iubirea neconditionata a mamei, 0 iubire oferi
ta pentru simplul motiv ca au nevoie de ea, ca sint "baiatul mamei", ca sint
neajutorati. Ace~ti barbati sint adeseori foarte afectuo~i ~i de-a dreptul
fermecatori atunci cind incearca sa faca 0 femeie sa-i iubeasca ~i chiar dupa
ce au reu~it 5-0 faca. Dar relatia lor cu femeia respectiva (ca ~i cu toti oame
nii, de altfeD ramine superficiala ~i iresponsabila. Scopul lor este sa fie
iubiti, nu sa iubeasca. De regula, barbatii de tipul acesta au 0 doza mare
de vanitate ~i idei grandioase, mai mult sau mai putin ascunse. Daca gasesc
femeia potrivita, se simt in siguranta, in plina forma ~i pot da dovada de
muIta afeqiune ~i farmee. Toemai din acest motiv sint aee~ti barbati alit de
amagitori. Cind, dupa un timp, femeia inceteaza sa mai corespunda fantas
tieelor lor a~teptari, incep sa apara conflictele ~i resentimentele. Daca femeia
nu il admira tot timpul, daca are pretentii la 0 viata a sa proprie, daea vrea
sa fie iubita ~i protejata ea Insa~i ~i, In cazuri extreme, daca nu vrea sa treaea
eu vederea aventurile lui amoroase cu aite femei (sau ehiar sa manifeste un
interes admirattv fata de ele), barbatul se simte profund ranit ~i dezamagit
~, de regula, i~i expliea rational simtamintele prin idee a ca femeia ,,nu-l
lube~te, este egoista sau dominatoare". Tot ceea ce nu seamana eu
lubirea ,i det;:integrarea sa
atitudinea unei mame iubitoare fata de copilul ei dragala~ este luat drept
dovada a Upsei de iubire. Ace~ti oameni confunda de obicei compona
mentul lor afectuos, dorinta lor de a placea, cu 0 iubire adevarata ~i ajung
astfel la concluzia ca sint nedrepti:ititi: considera ca ei in~i~i iubesc cit se
poate de mult ~i se pIing cu amaraciune de ingratitudinea partenerului lor.
Se intImpla ctteodata ca 0 astfel de persoana centrata pe mama sa poata
functiona fani vreun fel de tulburari grave. Daca mama sa I-a ,jubit",
intr-adevar, in mod hiperprotector (fiind poate dominatoare, dar nu
distructiva), daca gase~te 0 sotie de acel~i tip matern, daca inzestrarea ~i
talentele sale ii permit sa-~i manifeste farmecul ~i sa fie admirat (cum se
inttmpla uneori cu poUticienii de succes), el este "bine adaptat" In sens
social, fara sa ajunga vreodata la un nivel mai Inalt de maturizare. Dar In
conditii mai putin favorabile - caz, desigur, mai frecvent -, in iubire, daca
nu cumva ~i in viata sociala, barbatul de acest tip va avea pane de profunde
dezamagiri; cInd acest tip de barbat este parasit, apar conflicte ~i. deseori,
anxietati pronuntate ~i deprimarL
Intr-o forma ~i mai grava a patologiei, fixarea pe mama este mai
profunda ~i mai irationala. La acest nivel, dorinta nu este, simbolic vorbind.
cea de a reveni In bratele protectoare ale mamei sau la stnul ei hranitor, ci
in plntecele ei a toate primitor ~i a toate distrugator. Daca sanatatea mintala
cere, prin firea lucrurilor, sa rasari din pIntecele mamei ~i sa cre~ti in lume,
boala mintala grava este sa fii atras in ptntece, sa fii chemat inapoi in el ~i
nlpit vietii. Acest tip de fixatie apare de regula in relatia cu mame ce se
raporteaza la copiii lor intr-un mod Inabu~itor-distrugator. Uneori in
numele iubirii, alteori In cel al datoriei, vor sa tina copilul, adolescentul,
barbatul, In ele; el nu trebuie sa fie capabil sa respire decit prin ele; nu
trebuie sa poata iubi dectt la un nivel sexual superficial, degradant pentru
toate femeile celelalte, nu trebuie sa fie capabil sa devina liber ~i inde
pendent, ci un ve~nic handicapat sau un criminal...
Acest aspect distructiv, devorant este aspectul negativ al figurii mamei.
Mama poate da viata ~i poate lua viata. Ea este cea care regenereaza. dar ~i
<
88
Iubirea 1i de:tiJltegrarea sa
cea care distruge, ea poate face miracole de iubire, dar nimeni nu poate .
face mai mult rau dectt ea. in imaginile religioase (ca cea a zeitei hinduse
Kali) ~i in simbolismul oniric, pot fi gasite adesea cele doua aspecte opuse
ale mamei.
o alta forma de patologie neurotica poate fi gasita in cazurHe in care
principalul ata~ament este cel fata de tata.
Un astfel de caz este cel al barbatului a carui mama este rece ~i distan
ta, iar tatal (In parte tocmai din pridna racelii sotiei lui) i~i concentreaza
toata afectiunea ~i tot interesul asupra fiului. El este un "tata bun", dar in
acela~i timp autoritar. Ori de cite ori este multumit de purtarea fiului, tl
recompenseaza, jj face cadouri, este plin de afeqiune; dar de cite ori fiul tl
nemultume~te, el devine distant ~i eicalitor. Fiul pentru care afectiunea tata
lui este singura de care are parte, devine ata~at de tatal lui ca un sclav.
Principalul sau tel in viata este sa-i placa tatalui. Cind reu~e~te, se simte
fericit, aparat ~i multumit. Dar cind face 0 gre~eala, ctnd are un e~ec sau
nu reu~e~te sa-~i multumeasca tatal, se simte deprimat, lipsit de iubire, re
negat. In viata sa ulterioara, un astfel de barb at va incerca sa gaseasca un
personaj patern caruia sa i se ata~eze Intr-un mod asemanator. Intreaga sa
viata devine 0 succesiune de bune ~i proaste dispozitii, ce depind de multu
mirea sau nemultumirea tatalui. Astfel de oameni sint adesea plini de succe
se in cariera lor sociala. Sint con~tiincio~i, serio~i, energid -In cazulin care
eel pe care ~i I-au ales drept imagine a tatalui ~tie cum sa se poarte cu ei.
Dar in relatia lor cu femeile ramin distanti ~i reci. Femeia nu are 0 insemna
tate centrala pentru ei; de regula au un u~or dispret pentru ea, adesea sub
masca unei preocupari paterne pentru 0 fetita mica. Initial, ei impresionea
za, poate, femeia, prin trasaturile lor masculine, dar pe urma 0 dezamagesc
tot mai mult, caei femeia cu care s-au casatorit descopera ca ei Ii este rezer
vat doar un rol secundar pe linga afeqiunea primara fata de personajul
patern care este proeminent in viata sotului lor tot timpul; ~a se Inttmpla,
eu exceptia cazului ca sotia s-a IntImplat sa n'imina ata~ata de tatal ei ~i este
deci ferieita cu un sot care se poarta cu ea ca ~i cu un copit capricios.
89
11lbfrea ,f dedtttegrarea sa
lubirea Ii dedJltegrarea sa
lllbirea
mi~cati
,i de:ciJltegrarea sa
92
11lbirea 1i detiJltegrarea sa
93
,,,"irea
~i
dedlltegrarea sa
lllbiTea
~i deZilltegTaTea sa
95
lllbirea Ji de:thftegrarea sa
IV.
Practica
iubirii
t~oretice
97
Practica iubini
98
.Practica iubini
invete 0 ana 0 ~tie. Totu~i, mai mult chiar declt autodisciplina, concentra
rea este rara In cultura noastra. Cultura noastra duce la un mod de viata
neconcentrat ~i difuz, caruia abia daca 1i putem gasi undeva un precedent.
Faci mai multe lucruri deodata: cite~ti, asculti radio, vorbe~ti, fumezi, ma
nInci, bel. E~ti consumatoru1 cu gura larg des<;hisa, gata sa inghita orice:
imagini, bauturi, cuno~tinte. Aceasta lipsa de concentrare devine evidenta
in dificultatea de a fi singuri cu noi t~ine. Sa stea lini~titi, fara sa varbeasca,
fMa sa fumeze, fara sa citeasca, fara sa bea este ceva imposibil pentru cei
mai multi oameni. Ei devin nervo~i, agitati ~i trebuie sa faca ceva cu mlinile,
cu gura. (Fumatul este unu1 din simptomele acestei lipse de concentrare;
el ocupa mina, gura, ochii ~i nasuL)
Un al treilea factor este raodarea. Iara~i, oricine a incercat vreodata sa
invete 0 ana, ~tie ca rabdarea este strict necesara daca vrei sa realizezi ceva.
Daca alergi dupa rezultate rapide, nu vei invata niciodata 0 ana. Totu~i,
pentru omu1 modem, rabdarea este la fel de dificil de practicat ca disciplina
~i concentrarea. Intregu1 nostru sistem industrial intretine exact contrariul:
rapiditatea. Toate ma~inariile noastre sint facute de dragu1 rapiditatii:
ma~ina sau avionu1 ne duc repede 1a destinatie ~i cu cit mai repede cu atit
mai bine. Ma~inile care fac aceea~i cantitate de produse in jumatate de timp
slnt de doua ori mai bune decrt cele mai vechi ~i mai incete. Desigur, exista
ratiuni economice imponante pentru asta. .si, ca In multe aite privinte,
valorile umane sint acum determinate de valorile economice. Ceea ce este
bine pentru ma~ini, trebuie sa fie bine ~i pentru oameni - asta este Iogica.
Omul modem crede ca pierde ceva - ~i anume, timp -, daca nu face
Iucrurile repede; ~i totu~i, nu ~tie ce sa faca cu timpul pe care II ct~tiga, nu
~tie decH sa ~i-I omoare.
In fine, 0 conditie pentru a invata arice arta este preocuparea majora
pentru stapInirea acelei arte. Dadi ana respectiva nu este de 0 importanta
majora pentru e1, ucenicul nu 0 va invata niciodata. El va nlmIne, in eel
mai fericit caz, un bun diletant, dar nu va deveni niciodata maestru. Aceasta
conditie este 1a fel de necesara pentru arta dea iubi ca pentru oricare alta
99
PTactica iu,birii
Practica iubirli
. de aventuri, sa nu manind prea mult, sa nu bei prea mult slnt cIteva dintre
regulile evidente ~i rudimentare. Este esential, totu~i, ca disciplina sa nu fie
practicata ca 0 regula impusa din exterior, d sa devina expresia propriei
tale vointe; sa fie resimtita ca 0 placere, iar cu timpul sa te obi~nui~ti cu
un anumit tip de comportament care sa-ti lipseasca daca nu-l mai urmezL
Unu! din aspectele nefericite ale conceptiei noastre occidentale despre
disciplina (~i despre orice virtute) este ca practicarea sa este considerata
chinuitoare: dad. nu ar fi chinuitoare, nu ar putea fi considerata "buna".
Orientu! a recunoscut de mu!ta vreme ca tot ceea ce este bun pentru om
- pentru trupu! ~i pentru sufletu! lui - trebuie sa fie totodata placut, chiar
daca la Inceput trebuie invinsa 0 oarecare rezistenta.
Concentrarea este cu mult mai greu de practicat In cultura noastra, in
care totul pare sa aqioneze impotriva capacitatii de concentrare. Cel mai
important pas In deprinderea concentrarii este sa Inveti sa stai singur cu
tine Insuti, fara sa cite~ti, fara sa asculti radio, fara sa fumezi sau sa beL
Intr-adevar, sa fii In stare sa te concentrezi inseamna sa fii In stare sa fii
singur cu tine insuti, iar capadtatea aceasta este tocmai 0 conditie a capad
tatH de a iubi. Daca Slnt ata~at unei alte persoane pentru ca nu pot sta pe
propriile mele pidoare, acea persoana imi salveaza poate viata, dar relatia
cu ea (sau cu el) nu este 0 relatie de iubire. in mod paradoxal, capadtatea
de a fi singur este conditia capacitatii de a iubL Oricine Incearca sa fie
singur cu sine Insu~i va descoperi cit de dificil este s-o fact Va incepe prin
a se simti nelini~tit, agitat sau tl va cuprinde chiar 0 considerabila anxietate.
Va fi tentat sa-~i explice rational lipsa de disponibilitate pentru a continua
exercitiul acesta, spunindu-~i ca nu are nici un rost, ca este 0 prostie, ca Ii
rap~te prea mult timp etc. etc. Va constata de asemenea ca Ii Yin in minte
tot felul de ginduri care n iau in posesie. Se va surprinde gindindu-se la
planurile pentru restul zilei sau la dificultatile legate de vreun lucru pe care
i1 are de facut sau se va gindi unde sa mearga seara sau la tot felul de alte
lucruri care Ii vor invada mintea ~i nu-i vor permite sa ~i-o goleascit Ar
putea fi util sa faca ni~te exercitii foarte simple ca, de pilda, sa stea intr-o
101
Practica iubirii
pozitie relaxata (nid trindava, nid rigida). sa~~i tnchida ochii ~i sa incerce
sa vada un ecran alb in fata ochilor, sa tncerce sa tnlature toate imaginile
~i gtndurile ce intervin, apoi sa incerce sa~~i urmareasca respiratia; nu sa se
gtndeasca la ea, nici sa nu ~i~o foqeze, ci s~o urmilreasca doar ~i, astfel, sa
o simta, apoi sa incerce sa-~i simta "eu"~l; eu = eu insumi, ca centru al
puterilor mele, ca eel ce creeaza propria mea lume. Ar trebui facut un
asemenea exerdtiu de concentrare in fiecare dimineata, timp de eel putin
douazeci de minute (daca se poate, mai mult) ~i in fiecare seara inainte de
culcare. 49
Pe linga exercitiile de acest fel, trebuie sa invatam sa ne concentram
pe tot ceea ce facem, indiferent daca ascultam muzica, dtim carte, starn
de yorba cu cineva sau privim un peisaj. Activitatea din momentul respectiv
trebuie sa fie singurul lucru care conteaza, lucrul caruia i te dedici pe
deplin. Daca e~ti concentrat, conteazil prea putin ce anume faci; ant lucrurile
importante cit ~i cele lipsite de importanta capata 0 noua dimensiune a
realitatii, deoarece slnt privite cu toata atentia. Pentru a lnvata sa ne
concentram este necesar sa evitam, pe cit se poate, conversatiile banak,
adica, mai precis: conversatiile care nu stnt autentice. Daca doi oameni
vorbesc despre cre~terea unui porn pe care il cunosc amtndoi sau despre
gustul plinii pe care tocmai au mincat-o impreuna sau despre 0 problema
comuna de la locullor de munca. 0 astfel de conversatie poate fi relevanta,
tn cazul in care cei doi simt lucrul despre care vorbesc ~i nu au de~a face
cu el doar Intr-o modalitate abstractizata; pe de alta parte, 0 conversatie
poate privi chestiuni de politica sau de religie ~i sa fie totu~i triviala; acest
lucru se intimpla dnd cei doi vorbesc in d~ee, dnd nu pun inima in ceea
ce spun. ~ adauga aici ca la fel de importanta ca evitarea conversatiei
banale este ~i evitarea companiei proaste. Prin compania proasta nu rna
102
Practica iubirii
Practica hlbirii
perfeqioneze pina ctnd tntr-o zi va merge fara sa mai cada. Cite nu i-ar
omului adult daca ar avea rabdarea copilului ~i concentrarea sa in
urmarirea telurilor importante pentru ell
Nu poti Invata sa te concentrezi fara sa devii sensibil la tine Insuti. Ce
Inseamna asta? Sa te grnde~ti tot timpul la tine Iruuti, sa te "analizezi" sau
ce altceva? Daca am vorbi despre a fi sensibil la 0 m~ina, nu ar fi deloc
greu sa ne facem Intele~i. Oricine conduce un automobil, de pilda, este
sensibil la el. Cel mai mic zgomot neobi~nuit este remarcat imediat ~i cea
mai mica schimbare In puterea motorului, deopotriva. De asemenea, ~oferul
este sensibilIa schimbarile suprafetei ~oselei, la mi~carile ma~inilor din fata
~i din spatele lui. Totu~i, el nu se ginde~te la toti ace~ti factori; mintea lui
este Intr-o stare de alerta relaxata, deschisa tuturor schimbarilor relevante
pentru problema pe care este concentrat: cea de a conduce In siguranta
automobilul.
Daca ne referim la starea de a fi sensibil la 0 alta fiinta umana, gasim
exemplul cel mai graitor In sensibilitatea ~i responsabilitatea unei marne
pentru copilul ei. Ea observa anumite schimbari corporale, necesitatile,
fricHe, chiar inainte de a fi dar exprimate. Ea se treze~te pentru ca plinge
copilul, cind un alt sunet, mult mai puternic, nu ar trezi-o. Toate acestea
Inseamna ca ea este sensibila la manifestarile vietii copilului; nu este
anxioasa sau Ingrijorara, ci Intr-o stare de echilibru alert, receptiv la orice
comunicare semnificativa ce vine de la copil. In acela~i fel poti fi sensibil
la tine tnsuti. E~ti con~tient, de pilda, de 0 stare de oboseala sau deprimare
~i tn loc sa te la~i in voia ei ~i sa 0 sustii cu grnduri negre, care sInt
tntotdeauna la Indemtna, te Intrebi ,pare ce s-a IntImplat? oare de ce stnt
deprimat?". Acela~i lucru II fad clnd observi ca e~ti iritat sau furios sau
predispus la visare sau la alte activitati evazive. in toate cazurite acestea,
important este sa fii co~tient de starile respective, ~i nu sa Ie gase~ti 0 mie
~i una de explicatii rationale ~i, In ptna la urma, sa fii deschis propriei tale
voci interioare, care iti va spune - adesea pe loc
de ce e~ti anxios,
deprimat sau iritat.
reu~i
104
Practica iubirii
Practica iubini
106
Practica i ..b,ni
107
Practica iubirii
In timp ce propria natiune este privita ca fUnd tot ce este mai bun ~i mai
nobiL Fiecare aqiune a du~manului este judecata dupa un standard, iar
fiecare aqiune proprie, dupa alt standard. Chiar faptele bune ale
du~manului sim considerate semne ale unui caracter diabolic ascuns,
menite sa ne in~ele pe noi ~i sa I~ele lumea, In timp ce propriile noastre
fapte rde slm aqiuni necesare, justificate de telurite nobile pe care Ie
servim. imr-adevar, daca examinam relatiile dintre natiuni, ca ~i pe cele
dintre indivizi, ajungem la concluzia ca obiectivitatea este 0 exceptie, iar
un grad mai mare sau mai mic de distorsiune narcisista constituie regula.
Facultatea de a gindi obiectiv este ratiunea; atitudinea emotionala
subiacenta ratiunii este smerenia. Sa fii obiectiv, sa-ti folose~ti ratiunea, este
posibil numai daca ai capatat 0 atitudine de smerenie, daca ai lasat in urma
visul copilaresc ca ai putea fi atoate~tiutor ~i atotputernic.
in cadrul acestei discutii despre practica artei de a iubi, toate acestea
revin la a spune ca: iubirea fiind dependenta de relativa absenta a narci
sismului, ea cere dezvoltarea smereniei, a obiectivitatii ~i a ratiunii. Toata
viata noastra trebuie sa fie lnchinata acestui tel. Smerenia ~i obiectivitatea
slnt indivizibile, deopotriva cu iubirea. Nu pot fi cu adevarat obiectiv In ce
prive~te familia mea, daca nu pot fi obiectiv fata de un strain ~i viceversa.
Daca vreau sa lnvat ana de a iubi, trebuie sa rna straduiesc sa fiu obiectiv
in orice situatie ~i sa devin sensibil la situatiile In care nu slm obiectiv .
.Trebuie sa tncerc sa percep deosebirea dimre imaginea mea despre 0
persoana ~i despre comportamentul ei, a~a cum stnt de distorsionate
narcisist de mine ~i. realitatea persoanei a~a cum este ea, indiferem de
interesde, nevoile ~i temerile mde. Daca ai dobtndit capacitatea de a fi
obiectiv ~i rational Inseamna ca ai ajuns la jumaratea drumului spre
tnsu~irea and de a iubi, dar cu conditia sa ai aceasta capacitate fata de toti
cei cu care vii In contact. Daca cineva dore~te sa-~i rezerve obiectivitatea
numai pentru persoana iubita ~i crede ca se poate dispensa de ea In relatiile
sale cu restullumii, va descoperi repede ca da gre~ atIt Intr-o situatie cit ~i
In cealalta.
108
Practica jllbirii
Practica iublrfi
pentru a-~i face viziunea initiala foarte plauzibila, el poate spune ca a ajuns
la 0 ipoteza interesanta. 0 analiza atenta a ipotezei in sensul punerii in
evidenta a implicatiilor sale, precum ~i a unui numar mare de date ce 0
sustin, duce la 0 ipoteza mai adecvata ~i, ptna la urrna, eventual, la inclu
derea ipotezei tntr-o teorie mai larga.
Istoria ~tiintei este plina de exemple ale credintei in ratiune ~i ale
viziunii adevarului. Copemic, Kepler, Galilei ~i Newton au fost toti patrun~i
de 0 credinta nestramutata in ratiune. Pentru asta, Bruno a fost ars pe rug,
iar Spinoza excomunicat. La Hecare pas, de la conceperea unei viziuni ratio
nale ~i pina la formularea unei teorii, credinta este necesara: credinta in
viziune ca un tel ce merita, in mod rational, sa fie urmarit; credint<t in
ipoteza ca 0 propunere corecta ~i plauzibila ~i credinta in teoria finala, eel
putin atita vreme cit nu s-a ajuns inca la un consens general in ce-i prive~te
valabilitatea. Aceasta credinta i~i are radacinile In propria ta experienta, in
increderea in propria ta putere de a gindi, de a observa ~i de a judeca. in
timp ce credinta irationala este acceptarea unui lucru ca fiind adevarat
numai pentru cd 0 autoritate sau majorit~tea tl sustin, credinta rationala i~i
are radacina intr-o convingere independenta, bazata pe propria ta gindire
~i observatie productiva, in duda opiniei majoritatii.
Gindirea ~i judecata nu stnt singurele aspecte ale existentei in care se
manifesta credinta rationala. in sfera relatiilor umane, credinta este 0 cali
tate indispensabila pentru toate prieteniile ~i toate iubirile de 0 oarecare
insemniltate. ,,sa crezi" tntr-o alta persoana inseamna sa fii sigur de seriozi
tatea ~i stabilitatea atitudinilor sale de baza, de esenta personalitatii sale, de
iubirea sa. Prin asta, nu inteleg ca persoana aceea nu are voie sa-~i schimbe
opiniile, ci ca motivatiile sale fundamentale ramin neschimbate; ca, de pil
da, respectul sau pentru viata ~i pentru demnitatea umana fac parte din
insa~i fiinta sa ~i nu stnt supuse schimbarii.
In acela~i sens, credem ~i in noi i~ine. Sintem co~tienti de existenta
unui sine, a unui nucleu al personalitatii noastre, care nu este supus
schimbarilor, care persista de-a lungul intregii noastre vieti tn ciuda
110
PTactica lubiTii
111
Practica iubirii
Practica ill&irU
Prac:tic:a iubirii
114
Practica illbirii
deschi~i ~i
i.e
PTactica htbiTii
avem de-a face cu piata de bunuri, fie cu piata mundi sau cu piata de
servidi, fiecare persoana schimba ce are de vindut cu ce vrea sa achizitio
neze, In conditiile pietii, fara folosirea fortei sau fraudei.
Etica cor~ctitudinii se confunda cu etica Regulii de Aur. Maxima ,,sa
fad altora ceea ce ti-ar place sa-ti fadi ei tie" poate fi interpretata ca insem
ntnd ,Iii corect In schimburile tale cu ceHalti". Dar, In realitate, aceasta
maxima a fost formulata initial ca 0 versiune mai populara a biblicului
,,iube~te-ti aproapele ca pe tine Insuti". De fapt, norma iudeo-cre~tina a iu
birii frate~ti este complet diferita de aceasta etica a corectitudinii. Ea spune
siHi iube~ti aproapele, adica sa te simti responsabil pentru el ~i sa te simti
una cu el, in timp ce 0 etica a corectiLudinii spune sa nu te simti responsabil
penLru el ~i una cu el, d departat ~i izolat; spune sa respecti drepturile
aproapelui tau, dar nu spune sa-l iube~ti. Nu este 0 inttmplare ca Regula
de Aur a devenit maxima religioasa cea mai larg cunoscuta astazi: tocmai
pentru ca poate fi interpretata in sensul eticii corectitudinii, ea este maxima
-religioasa care poate fi inteleasa de oricine ~i pe care oridne este dispus s-o
practice. Dar practica iubirii trebuie sa Inceapa prin recunoa~terea diferentei
tntre 0 relatie corecta ~i 0 relatie de iubire.
Aici intervine, totu~i. 0 chestiune importantit Daca toaUl organizarea
noastra soci~la ~i economica se bazeaza pe faptul ca fiecare i~i cauta avan
tajul propriu, daca ea este guvemata de prindpiul egocentrismului, tempe
rat numai de principiul corectitudinii, atunci cum sa fad ~faceri, cum sa
actionezi in cadrul societatii existente, practicind In acela~i timp iubirea?
Aceasta dinurma nu implica oare sa renuntam la Loate preocuparile noastre
lume~ti ~i sa avem parte de viata celui sarac? Aceasta problema a fost pusa
~i in mod radical solutionata de dilugarii cre~tini ~i de oameni ca Tolstoi,
Albert Schweitzer ~i Simone WeiL Exista altjjSl care cred in incompatibili
tatea fundamentala dintre iubire ~i viata lumeasca normala in societatea
noastra. Ei ajung la conduzia ca a vorbi despre iubire in ziua de azi nu
S1 Vezi Herbert Marcuse The Social Implications of Psychoanalytic Revisionism, Dissent, New
116
PTactica iubiTii
Practica h,birii
118
sa rna ocup de
Constantin Radulescu-Motru
(epuizat)
V. Gozman, A Etkind
(epuizat)
Gustave Le Bon
Psihologia multimilor
Alexandru Aurel S. Morariu
Qudle Jatale
~i
Demoniada
Constantin Radulescu-Motru
Bucure~ti.
c.P.