Alon Gratch a scris aceasta carte in calitatea lui de psihoterapeut, explicand cu

ajutorul exemplelor pe care le intalneste zi de zi, cele 7 chei pentru intelegerea

psihologiei
masculine.
El spune astfel ca barbatii sunt diferiti fata de femei, nu au tendinta de a-si arata
sentimentele la fel de usor si astfel se inchid in ei, pentru ca apoi cu greu sa iti dai
seama
ce
ii
framanta.
Din experienta lui de zi cu zi, Alon a reusit sa identifice sapte concepte care
explica de ce barbatii sunt atat de greu de abordat, dar si atat de fascinanti.
Cele
sapte
elemente
despre
care
vorbeste
el,
sunt:
1.Rusinea(Barbatii
nu
plang)
2.Absenta
emotionala
(Nu
stiu
ce
simt)
3.Nesiguranta masculina (M-am plictisit sa fiu cel mai bun)
4.Narcisimul (Uita-te la mine, asculta-ma, atinge-ma, simte-ma)
5.Agresivitatea
(Iti
arat
eu
cine
e
seful)
6.Autodistrugerea
(Sunt
un
ratat)
7.Initiativa
sexuala
(Vreau
sex
acum)
Pentru a ne da seama de modul de abordare pe care trebuie sa-l aplicam, trebuie
sa intelegem ca intrebarile la care dorim raspuns sunt mai bune, mai putin bune,
exista diverse moduri de a pune intrebari, momente in care este bine sau nu sa le
pui.
I. Stim ca barbatii nu isi exprima sentimentele la fel cum o fac femeile, pe
considerentul ca ei trebuie sa ramana pe pozitii. Insa isi vor transmite toate
nemultumirile legate de ei asupra partenerei si vor incepe sa o critice referitor la
haine, par si alte aspecte care ii deranjeaza la propria lor persoana. Femeia va
ajunge in stadiul in care sa simta rusinata de propriile imperfectiuni si ii va
reprosa lui ca este prea critic. Aici intervine cearta. Aceasta insa poate fi depasita
daca barbatul accepta situatia in care se afla, sau daca femeia vine in ajutorul lui.
Cartea ne invata ca fiecare dintre noi putem fi terapeutii partenerilor nostri.
In cartea sa Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Jupiter, John Gray explica
faptul ca, atunci cand femeile vorbesc despre sentimente dureroase sau probleme,
barbatii o iau personal si simt ca trebuie sa faca ceva ca sa rezolve problema. Si
daca nu o pot rezolva, atunci se simt frustrati. Prin urmare, nu e adevarat ca
barbatii nu sunt capabili sa empatizeze cu suferinta unei femei sau sa o asculte.
Insa, pentru a face asta, ei trebuie sa-si permita asa cum se simte femeia ranita,
expusa, vulnerabila. Si isi spun nu, multumesc. Acest dialog interior este primul
suspect atunci cand un barbat vorbeste (sau nu vorbeste) fara sens. Puteti paria (si

veti castiga sigur) ca barbatii care nu ofera informatii sau lasa frazele neterminate
sau spun lucruri care nu au nicio legatura cu subiectul discutiei se lupta de fapt, cu
rusinea.
Cand barbatilor le este rusine, ei incearca sa minimizeze acest sentiment prin
necomunicare (tacere), comunicarea faptelor opuse (minciuna), sau comunicare
indirecta (eschivare). Si asta nu din cauza ca rusinea este o emotie prea dureroasa
pentru ei, ci mai degraba pentru ca rusinea este si un semnal ca alte sentimente
tulburi pandesc undeva, in forul lor interior. Astfel, rusinea serveste ca mijloc de
intimidare si ca aducere aminte ca nici macar sa nu se gandeasca la alte
sentimente.
Prin urmare, daca dorim sa intram intr-o relatie de schimburi profunde cu un
barbat, trebuie mai intai sa patrundem prin stratul gros de rusine care il blocheaza.
Dorinta de nestapanit a barbatilor de a se confesa este una dintre modelele simple
prin care incearca sa faca fata rusinii. Alt mecanism des folosit este utilizarea
umorului sarcastic, autodepreciativ, intalnit in spectacolele de comedie. Alta
metoda este amanarea si evitarea anumitor lucruri ce trebuie facute.
In Shame, psihiatrul Michael Lewis de ce aceste tipuri de comportamente ajuta
la reducerea sau negarea rusinii. Prin uitare, ne mutam atentia de pe situatia
generatoare de rusine catre altceva. Prin marturisire sau razand de noi insine, ne
privim dintr-o perspectiva exterioara. Daca gasim modalitatea de a vorbi despre
rusine, atunci treaba este aproape rezolvata. Problema cea mai complicata este ca,
de cele mai multe ori, barbatii nu sunt deloc constienti de rusinea lor. Sunt
persoane care nu pot tolera rusinea, pe motiv ca se apara de eventualele
sentimente dureroase. Poate ca asa e, dar ignoranta are si ea pretul ei, iar pretul
este platit de cele mai multe ori de ceilalti. Specialistii in psihologie sociala spun
ca, in timp ce femeile tind sa le atribuie celorlalti succesele personale, dar cred ca
esecurile le apartin, barbatii fac exact invers. Iar pentru a scapa de sentimentul de
rusine, barbatii isi proiecteaza lipsurile asupra altora. Si in cazul iesirilor in oras
sau relatiilor intime, acesti altii sunt in general femeile candide.
De cele mai multe ori, atunci cand incearca sa cunoasca o femeie, barbatii au in
minte o lista de atribute. Si desi poate unele femei iau note mari la aceasta
evaluare, barbatul de fiecare data tinde sa se axeze pe partile mai putin placute ale
acesteia. Cand un barbat este rautacios intr-o discutie, sunt mari sanse ca el sa
incerce
sa-si
nege
sentimentele
de
rusine
si
inadecvare.
Experientele clinice si cercetarile arata ca, in timp ce femeile tind sa se rusineze
din cauza problemelor legate de felul in care arata si sa simta esecul relatiilor

interpersonale, barbatii sunt mai predispusi sa le fie rusine din cauza rezultatelor,
fie ele profesionale sau sexuale. Atunci cand barbatul critica femeia datorita
propriilor sale esecuri, aceasta este mai mult decat pregatita sa primeasca si sa
internalizeze proiectia barbatului. La urma urmei, este predispusa, sa-I fie rusine
de felul in care arata si de faptul ca o sa esueze intr-un context relational, iar
barbatul profita intuitiv exact de aceste lucruri. Si desi femeia confirma spusele
barbatului, este suparata pe barbatul care a facut-o sa se simta asa. Asa ca ori
riposteaza, ori se retrage in tacere. Acum este clar pentru barbat ca a gresit
undeva. Dar, nestiind ca a fost motivat doar de sentimentele proprii de rusine
legate de cu totul altceva, nu poate rectiona decat insistand ca nu a intentionat sa o
critice. Femeia nu prea il crede si, simtindu-se si mai jignita de aceasta negare, il
face nepasator si greu de cap. Barbatul se simte atacat, asa ca raspunde cu aceeasi
moneda si ii spune ca e prea sensibila si se apara mereu.
Cu toate ca este adeseori mascata sub aparente inofensive, rusinea este in realitate
prima linie de aparare a barbatilor. De aceea, atunci cand se simt vulnerabili, se
inarmeaza si inainteaza pentru a nu lasa rusinea de a fi vazut vulnerabil la vedere.
Acceptarea si iubirea propriei persoane reprezinta o conditie preliminara pentru
acceptarea si iubirea celorlalti. Tot acesta este motivul pentru care, daca ti-e rusine
de secretele pe care le tii bine ascunse, nu-I poti cere partenerului sa lase orice
rusine deoparte. Pentru ca este un paradox al societatii noastre faptul ca, desi
majotitatea comportamentelor deviante apar la sexul masculin, barbatii sunt mai
putin toleranti decat femeile cu devierile de la norma. Barbatii sunt mult mai
predispusi sa devalorizeze sau sa condamne diversitatea, imaginatia creatoare,
homosexualitatea, lipsa unei locuinte, incorectitudinea la locul de munca, spiritul
rebel si tot ce tine de comportamentul excentric, neconventional. Motivul pentru
care barbatii sunt mai preocupati de conventii este potentialul lor crescut pentru
abatere.
Recunoasterea si discutarea sentimentelor de rusine ajuta la deschiderea canalelor
de comunicare. Intr-un fel, chiar sentimentul de rusine este o poarta catre
deschiderea emotionala, atata vreme cat nu ti-e frica sa pui intrebari despre el. Si
nu trebuie sa fi terapeut ca sa pui intrebari stupide.N-ai nevoie decat de curaj.
Trebuie sa renunti la ceea ce crezi ca stii despre oameni. Daca nu faci presupuneri
despre lucrurile care provoaca rusine, atunci esti mai deschis la a pune intrebari
stupide si la a afla care sunt aceste lucruri. Barbatii cu fantezii, ganduri sau
obiceiuri neobisnuite au o inclinatie speciala spre a se simti ciudati. Oricine
dorestesa stie ce in mintea unui barbat trebuie sa inteleaga in primul rand cum

functioneaza
propria
sa
minte,
cu
fantezii
cu
tot.
In situatiile de zi cu zi, barbatul cu care doar va intalniti sau aveti deja o relatie
poate avea sau nu astfel de fantezii sexuale. Sunt mari sanse ca el saaiba fantezii
sexuale despre care sa nu va spuna, deoarece ii este rusine.
In general, intrebarile sunt un instrument simplu si usor de utilizat si eficient;
reprezinta, deasemenea, cea mai buna tehnica in vanzare-si-negociere, pentru ca
te ajuta sa afli cat mai multe despre interesele si nevoile clientului sau
partenerului. E mai greu sa pui intrebari stupide, caci poti sa pari ridicol. Doar ca,
in cazul rusinii, dupa cum sigur va amintiti, un anumit grad de autoexpunere este
un
avantaj.
Cheia succesului in interogarea unui barbat este, in mod paradoxal, sa nu va
intereseze raspunsurile. Trebuie sa puneti intrebarile ca un copil, din curiozitate
naiva, si nu pentru ca sunteti in cautarea adevarului, pentru ca doriti sa-l ajutati
sau sa-l eliberati de secrete. Deci, in primul rand, nu puneti intrebari atunci cand
chiar doriti sau aveti nevoie sa stiti, decat daca aveti convingerea ca barbatul este
gata sa se confeseze. Incepeti sa puneti intrebari numai atunci cand aveti un
interes detasat, deschis, intelectual despre subiectul respectiv si puneti intrebarile
intr-un fel care sa demonstreze o atitudine de acceptare si dorinta de a auzi
raspunsul. Atata vreme cat nu dati impresia de cicaleala, puneti intrebari pentru a
forta
barbatul
sa-si
depaseasca
rusinea.
Rasul cu sau langa persoana rusinata este un lucru fabulos pentru ca permite
recunoasterea faptului ca exista, defapt, ceva de care sa te simti stanjenit. Rasul
plaseaza experienta rusinii in perspectiva si salveaza persoana in cauza de la
deprimare
si
autocompatimire.
Daca doriti ca barbatul care nu isi constientizeaza rusinea sa fie constient de ea,
tot ce aveti de facut este sa aruncati mingea inapoi in terenul lui, atunci va ataca
pe dumneavoastra pentru insuccesele sale. Lasa-l sa fiarba in suc propriu si spuneI cate-o replica gen Sa vorbesti cu mine doar cand ai ceva dragut sa-mi spui.
Asta ii va da timp de gandire si va constientiza in cele din urma unde este
problema.
Mai exista o tehnica care merita mentionata. Nu necesita niciun effort, dar este cel
mai greu de invatat. Este vorba despre tacere. Uneori, cand barbatul gaseste
curajul de ascoate la iveala ceva de care ii este rusine, e mai bine sa nu spuneti
nimic. Cu alte cuvinte, daca nu reactionati, mesajul pe care il transmiteti este
Mare
scofala,
care
ii
permite
partenerului
sa
elaboreze.

Deschiderea si toleranta pot ajuta barbatii sa-si depaseasca rusinea vazuta ca o

barierea in comunjicare. Dar nu ii vor lipsi de experimentarea ei.
II. Daca stadiul de rusine poate fi depasit de oricine, absenta emotionala este o
bariera mult mai greu de depasit. Atunci ce e de facut cand cineva nu simte?
Partial, solutia consta in fructificarea sentimentelor deja existente, nu cautarea
celor
care
nu
exista.
Vestea buna este ca din ce in ce mai multi barbati incep sa vorbeasca deschis
despre sentimentele lor; cea rea este ca vorbesc despre total altceva, decat tema
propusa pentru discutie. Din acest punct de vedere, in masura in care femeile pot
tolera sentimente mai dureroase, ele sunt mai puternice psihologic decat barbatii.
Acestia, temandu-se de durerea psihica, isi transforma suferintele in filozofii sau
activitati.
Sau,
uneori,
intr-o
mare
gluma.
Barbatii care au pierdut persoane apropiate cand erau foarte tineri sunt mai expusi
la acest sindrom: sentimentele lor mor o data cu moartea unui parinte, fapt care le
aduce dublul beneficiu de a nu simti pierderea in timp ce raman loiali sau
apropiati de parintele mort. Acesti barbati au trecut, intr-un fel, printr-un
Holocaust psihologic. Emotional vorbind, au vazut tot ce era mai rau. Prin
urmare, nu au mult de pierdut, iar filozofia lor sentimentala este cu cat mai putin,
cu atat mai bine. Se indoiesc de tot si de toate, rad de orice, nu au nimic sacru. In
psihiterapie, ca si in casnicie, asemenea barbati pot starni frustrari, pentru ca
sentimentele lor sunt inaccesibile-si nu poti scoate apa din stanca. Pe de alta parte,
ei pot fi incredibil de emotionanti, pentru ca sunt atat de bine dezvoltati intelecual,
incat stiu ca sufera din cauza incapacitatii lor de a simti.
Cei mai multi dintre noi ne putem aminti durerea iubirii neimpartasite: dorul,
respingerea, gelozia, iata doar cateva dintre sentimentele pe care le genereaza. Si
pare de la sine inteles ca pare mult mai dureros sa fii cel care este respins, decat
cel care respinge. Dar, din alt punct de vedere, adevarul este diametral opus.
Pentru ca respingerea cuiva care ne iubeste pune sub semnul intrebarii chiar
capacitatea noastra de a iubi. E trist, si in anumite circumstante, chiar devastator
sa pierzi o persoana iubita, dar pierderea capacitatii de a iubi inseamna sa fii
destinat goliciunii emotionale si sa-ti pierzi orice speranta ca vei mai putea fi iubit
vreodata. Din aceasta pozitie dominanta, femeile care iubesc prea mult sunt mai
impresionante, in timp ce barbatii care iubesc prea putin sunt mai tragici.
Aceasta atitudine mecanica fata de sentimente si informatii este caracteristica
pentru majoritatea barbatilor si este, deasemenea, principala cauza a
neintelegerilor si certurilor dintre barbati si femei. In Barbatii sunt de pe Marte,

femeile de pe Venus , John Gray ne arata cum, atunci cand este vorba de emotii,
barbatii si femeile vorbesc limbi diferite: femeile folosesc cuvinte pentru a-si
exprima sentimentele, iar barbatii pentru a transmite informatii. Acest lucru se
afla la baza multor probleme de comunicare in cadrul relatiilor.
Intr-o anumita masura, literalismul barbatilor ii protejeaza de tulburatile
emotionale asociate cu crizele si traumele. Dar, in acelasi timp, ii lipseste partial
si de capacitatea de a se bucura. Pentru anumiti barbati, dificultatea de a le spune
lucruri dragute femeilor este doar o chestie de rusine-baietii nu spun astfel de
lucruri, mai ales la comanda. Dar pentru altii, este vorba mai mult despre
stoicism,
neutralitate,
plictiseala.
Dar chiar si atunci cand nu este vorba despre o depresie, absenta emotionala le
poate provoca necazuri barbatilor si celor din jurul lor. Legile fundamentale ale
fizicii, cum ar fi conservarea materiei, par sa se aplice aici: emotiile nu sunt total
absente,ele doar se disipeaza sau dispar. Si nici nu se reduc in intensitate sau
cantitate, ci mai degraba iau alte forme, uneori neintentionate, adeseori
neasteptate.
La nivel interpersonale, absenta emotionala ii baga pe barbati in necazuri nu doar
pentru ca oamenii din jurul lor sunt frustrati de lipsa lor de sentimente, nu le pot
anticipica sau empatiza cu cele ale celorlalti. Aceasta lipsa de empatie , fata de
sine si de ceilalti, poate fi unul dintre motivele pentru care barbatii par sa nu fie
capabili sa spuna Imi pare rau. Lipsa de empatie sau de atentie fata de durerea
emotionala usureaza procesul de rationalizare sau intelectualizare a
comportamentului gresit. Astfel, chiar daca sunt constienti ca fac un lucru gresit,
incearca sa gaseasca o scuza pentru ceea ce fac, dand vina pe alte persoane pentru
comportamentul
lor.
Slabiciunile noastre pot deveni punctele noastre tari-si invers, fapt pe care e bine
sa-l tinem minte atunci cand ne evaluam sau ii evaluam pe ceilalti.
Dupa cum spunea, printre altii, psihanalista Karen Horney, lucrul de care le e
barbatilor cel mai teama este sa nu se piarda intr-o relatie cu o femeie. Prin
urmare, cu cat partenera are mai multa nevoie de ei, cu atat au si ei nevoie de mai
mult spatiu fata de ea. Intr-adevar, ceea ce doresc barbatii sa nege prin lupta
impotriva sentimentelor si prin indepartarea femeilor este propriul lor sentiment
de dependenta in relatia cu acestea. Insa teama lor de a se pierde intr-o femeie este
de
fapt,
o
dorinta.
Absenta emotionala a barbatilor le ofera instrumentul sau metoda de a se distanta
de sentimentele de ura si manie. Totusi, pretul acestei distantari sunt retragerea

totala, raceala, izolarea, insotite de sentimentul ca esti o persoana severa, chiar

rea, pe care nu poti in niciun caz sa o iubesti, ci doar sa o urasti. De aceea, multi
barbati care au dificultati in a se implica intr-o relatie se tem de intimitate din
cauza propriei manii si a caracterului lor distructiv. Se tem, si de multe ori pe
buna dreptate, ca o data ce s-au implicat intr-o relatie cu cineva, toata furia lormotivata de faptul ca aceasta persoana, catoate celelalte, nu le va oferi destul din
punct de vedere emotional-le va distruge iubirea si va provoca represalii.
Cand barbatii ii spun unei femei Linisteste-te, Exagerezi, O sa ma gandesc
etc incearca de fapt, sa se transforme din participanti emotionali la o drama
contemporana in istoricicare consemneaza faptele cu raceala. Uneori, barbatii nu
doar ca-si impun ideile in detrimentul emotiilor, dar impun si realitatea identica in
detrimentul relitatii din jurul lor. Astfel, ei se feresc de ceea ce le provoaca teama,
ajungand in cele din urma sa recunoasca ca exact acel lucru de care s-au ferit atata
timp
doresc
sa-l
faca.
Pentru barbati, este mult mai usor atunci cand pot profita de intimitatea virtuala.
Adica, ei sunt mult mai dispusi sa vorbeasca despre sentimentele lor si sunt mult
mai deschisi vorbind pe internet, decat atunci cand au o persoana in fata lor.
Pentru ca nu le mai este frica de o eventuala respingere sau nu isi mai asuma
durerea altor persoane. Acolo pot fi oricine doresc ei sa fie, fara a exista o limita.
Nu poti face pe nimeni, si cu atat mai putin pe barbati, sa simta ceva atunci cand
ei nu-si permit sa simta ceva atunci cand ei nu-si permit sa simta. Cu toate
acestea, sunt cateva lucruri pe care le poti face pentru a atrage emotiile. In cazul
barbatilor, trebuie sa asculti, si sa asculti atent, in special in rarele ocazii cand
acestia simt ceva. Asta inseamna adeseori ca, la inceput, trebuie sa asculti, sa
incurajezi si sa tolerezi emotiile de suprafata, chiar daca esti in cautarea unor
sentimente
profunde.
In acest caz, sentimentele de suprafata sunt relativ usor de auzit si de empatizat cu
ele, dar, de multe ori, acest lucru nu este posibil, Cu toate acestea, daca vrei ca un
barbat sa simta, trebuie sa iei tot ce se poate lua-adica sa primesti toate
sentimentele, fie ele pozitive sau negative. In primul rand, sentimentele negative
sunt adeseori urmate de sentimente pozitive. Si, mai mult, capacitatea de a simti
este indivizibila, asa ca trebuie sa luam deopotriva binele si raul. Dar chiar si
atunci cand binele nu se intrezareste, daca vrei un barbat emotional, atunci este
esential sa accepti si sa supravietuiesti sentimentelor negative. Cand un barbat are
o izbucnire de furie, partnera doreste, natural, sa o faca sa dispara. Totusi, din
punctul de vedere al facilitarii emotiilor, este mai bine ca partenera sa adopte o

atitudine detasata, aproape amuzata, de tipul Hai, da-I drumul, varsa-ti supararea,
n-o sa mor din asta. Dar altfel sta treaba in cazul in care mania devine abuziva.
Celor mai multe femei le este la fel de greu sa faca fata sentimentelor negative,
cat si celor pozitive. Poate fi usor pentru o femeie sa-si exprime iubirea si sa-I
ceara barbatului sa si-o exprime si el mai vizibil. Insa atunci cand acest lucru se
intampla, multe femei par sa profite de oportunitate si sa-si reitereze iubirea intr-o
masura atat de mare, incat il sufoca si il fac pe barbat sa taca. Alte femei vad in
asta un semn de slabiciune si un motiv de a pastra distanta.
O criza emotionala, sau orice tip de criza este in acelasi timp o oportunitate. Si
printre altele, criza se poate utiliza pentru a facilita o schimbare. Absenta
emotionala a barbatului chiar este un obstacol in calea intimitatii daca nu avem
nicio criza care sa nu aduca lucrurile la viata. Ne putem baza atunci pe principiul
Daca
nu-ti
poti
invinge
dusmanul,
aliaza-te
cu
el.
In primul rand, trebuie sa inveti sa castigi folosindu-ti logica. De mentionat este
faptul ca atat privarea cat si suprarecompensa pot genera nerabdare.
In al doilea rand, poti castiga folosind actiunea. Atunci cand barbatul este furios,
este furios dintr-un motiv anume, iar aceasta furie o revarsa asupra ta. Astfel, el
crede ca dintr-un om slab devine un om puternic. Tot ce trebuie sa faci este sa
folosesti limbajul sau limbajul corpului pentru a-l convinge sa ia o decizie in
folosul
lui.
Absenta emotionala a barbatilor ii lasa adeseori in intuneric nu doar cu privire la
ceea ce simt, ci si la memoria lor emotionala. Cand spun o poveste emotionanta
din copilarie (sau de saptamana trecuta) pot sa-si schimb totnul si sa devina brusc
nepasatori chiar in momentul cuminant,de parca intamplarea nu ar fi avut nicio
importanta. Ca sa-I ajutati, sau sa va ajutati pentru a intra in legatura cu ei, trebuie
sa deveniti un detectiv al mintii, in cautarea emotiei care lipseste. In acest rol,
puteti aplica atent, deductiile logice sau mai bine, puteti juca rolul prostului. De
fapt, ca sa evitati sa fiti manipulativ, cel mai bine e sa faceti pe prostul si sa pareti
nesiguri in ceea ce priveste solutia. E insa un demers dificil.
In mod natural, secretele emotionale ale barbatilor nu se limiteaza la trecut sau la
terte parti. De fapt, ele se refera de multe ori la tine,la aici sau la acum. In acest
caz, este recomandata abordarea intelectuala tip Skerlock Holmes, in care se cauta
exprimarea simbolica, in alta parte, a sentimentelor fata de propria dumneavoastra
persoana.
Intr-un mod nu foarte atipic, sentimentele barbatilor despre trecut sunt ascunse
intr-un mic detaliu al planurilor de viitor. Uneori, pentru a ne da seama ce e

mintea unui barbat, trebuie pur si simplu sa intram in jocul mintii lui. Adica sa-I
aprobam spusele, dar in acelasi timp sa il facem sa gaseasca singur un motiv
pentru
comportamentul
sau.
Care este principala idee cu privire la absenta emotionala? Aceasta, ca si rusinea,
nu este inamicul numarul unu. La drept vorbind, daca nu este folosita exagerat,
poate fi chiar un sistem de aparare bun. Si, de fapt, nu suntem in razboi. Prin
urmare, strategia cea mai buna in terapie sau viata de zi cu zi este sa nu distrugem
aceste sisteme de aparare, ci mai degraba sa le invitam, subtil, sa se relaxeze.
Cand reusim sa facem asta,zidurile de piatra devin permeabile si barbatii incep nu
doar sa vorbeasca-ei devin poeti.
III. Din punctul de vedere al terapeutului, un cuplu nu trebuie sa indeplineasca
criteriile care stateau la baza cuplului traditional; adica femeia sa fie
hipersensibila, sa mearga la cumparaturi si sa se uite la comedii romantice, iar
barbatul sa iasa la bere cu baietii si sa prefere filmele de actiune. Aceste diferente
intre cupluri pot duce in cele din urma la ruptura legaturii lor. Aceste diferente pot
fi foarte usor integrate in viata noastra de zi cu zi, astfel incat sa avem cat mai
multe lucruri in comun. Insa nu trebuie sa trecem nici in extrema cealalta, cand
femeia preia conducerea, are responsabilitati si il critica pe barbat. Trebuie sa
gasim
echilibrul
intre
elementele
masculin-feminin.
Diferentele nu numai ca pot fi depasite, ele pot fi chiar integrate. Adica barbatii
pot invata sa-si accepte propria feminitate in ciuda amenintarii pe care o
reprezinta ea la adresa masculinitatii. Si o pot face fara a deveni pampalai. Iar
femeile pot, si o fac adeseori, sa joace un rol important in acest proces de
integrare. Vestea cea buna e ca barbatii nu ar mai avea de ales intre masculinitate
si feminitate le-ar putea avea pe amandoua. Iar femeile nu ar mai avea de ales
intre
un
pampalau
si
un
mascul
feroce.
Primul lucru pe care trebuie sa-l faci atunci cand esti barbat este sa nu fii femeie!
In societatea noastra, barbatii tin mereu femeile la distanta: nu leaga prietenii
stranse cu ele, se tem sa nu fie prinsi sau invaluiti de ele, critica faptul ca sunt
prea emotionale, vorbesc porcos despre anatomia lor. In plus, barbatii sunt
ingroziti de ideea ca si-ar putea arata trasaturile feminine. Tandretea, lipsa
pilozitatii de pe corp, rotunjimile, vocea subtire, grija, afectivitatea, exprimarea
deschisa a emotiilor, toate acestea sunt percepute ca inamici ai masculinitatii. Si,
evident, sa nu uitam teama fundamentala a oricarui barbat: ca ar putea fi dorit
sexual de alt barbat. Toate acestea concura spre o observatie inevitabila: se pare

ca barbatii simt ca femeile si feminitatea au o influenta periculoasa.

Principiul psihologic este simplu si totusim puternic: in incercarea de a ne depasi
frica, putem cadea in cealalta extrema. Astfel, cineva care controleaza totul este o
persoana care se teama sa nu piarda controlul, iar cei obsedati de curatenie se tem
ca
nu
sunt
ei
insisi
destul
de
curati.
Nu e usor pentru un baiat sa aiba sapte ani. Pe de-o parte, mama ii ofera iubire,
caladura si sprijin in cantitati greu de imaginat. Si el o iubeste mult de tot, chiar
cu pasiune. Pe de alta parte, tatal, prietenii de joaca, fratii, televiziunea, cartile,
sporturile, toate il coplesesc cu mesaje de genul Baietii sunt duri, Controleazati emotiile. Si, din proprie vointa, baiatul admira si doreste sa aiba ceea ce el
percepeca
fiind
forta
si
puterea
masculinitatii.
Solutia? In cele din urma baietii arunca influenta timpurie a mamei lor in lumea
personala, tacuta, nearticulata a inconstientului. Acolo, ea este camuflata in
structura lor permanenta si devine o parte din copilul din interior. Acest proces,
numit internalizare este extrem de important, deoarece face ca fuga baietilor de
feminitate sa fie inutila: pot tine fetele din exterior la distanta, dar nu pot face
acelasi
lucru
cu
fata
din
interior.
Nesiguranta masculine se refera la acest conflict si la diferitele sale manifestari,
dintre care cea mai evident este nevoia continua a barbatilor de a se simti si de a
parea tot timpul sufficient de masculini. Vazuta din acest punct de vedere, absenta
emotionala a barbatilor nu este nimic altceva decat un antidote care ii protejeaza
de
propriile
dorinte
feminine.
Cand un barbat vede o femeie plangand, este ca si cum s-ar uita la o oglinda a
trecutului personal, la o imagine a propriei vulnerabilitati. Se sperie cand se
recunoaste si imbraca platosa protectoare a autocontrolului. Aceasta reactive este,
evident, doar o parte a conflictului. Cealalta parte, dorinta de a fi vulnerabil,este
dincolo de aparente. Barbatii vorbesc adeseori despre faptul ca le invidiaza pe
femei
pentru
ca
pot
sa
planga.
Daca nu tinem cont de schimbarile intervenite in societatea noastra referitor la
asteptarile de la cele doua sexe, barbatii sunt inca impinsi sa-si traiasca
masculinitatea si sa actioneze intr-o sfera ingusta, masculina. Astfel, in moduri
care nu sunt neaparat constiente si nici nu reprezinta o reflectie a presiunilor
sociale, barbatii se straduiesc sa fie duri, puternici, rationali si calmi. Poate mai
mult decat orice altceva, se simt obligati sa-si intretina familia. Dupa cum am
vazut, aceste aspiratii masculine se bazeaza, in parte, pe nevoia barbatului de asi nega vulnerabilitatea feminina.Ele sunt prin urmare o sursa importanta de

autoactualizare si de stima de sine pentru barbati. In acelasi timp, aceste aspiratii

genereaza o povara prea mare de responsabilitate si plaseaza eul masculin sub
amenintarea constanta a esecului. Astfel, cu cat te avanti mai sus, cu atat te
scufunzi mai adanc. Prin urmare, sub aceasta povara se afla dorinta de pasivitate,
vulnerabilitate, emotionalitate, irationalitate-toate aceste calitati care, in mod
corect sau nu, sunt asociate cu ideile traditionale despre feminitate.
Inconstient, dorinta barbatilor de a renunta la responsabilitati reprezinta visul lor
de a se intoarce in acel loc si acel timp cu mama, in care lacrimile, inclusiv
lacrimile de bucurie, erau inca permise. Dar, majoritatea barbatilor
experimenteaza aceasta dorinta sub forma fricii, o frica pe care o ascund de obicei
sub
un
strat
gros
de
indiferenta
masculina.
Identitatea masculina se bazeaza pe echilibrul precar dintre bucuria de a fi in varf
si teama de a se prabusi de acolo, sau intre frica de a se afla undeva jos si emotia
ascensiunii
spre
varf.
Performanta si anxietatea legate de impotenta sunt proprii nesigurantei masculine,
motiv pentru care impotenta este o problema atat de frecventa.
Avem aici un paradox important despre impotenta si tratamentul acesteia:cu cat iti
faci mai multe griji, cu atat impotenta se agraveaza.De ce? De ce, atunci cand ne
simtim
presati,
nu
facem
bine
ceea
ce
avem
de
facut?
Cand nu-ti mai place sa fii agresiv, cand doresti sa aiba cineva grija de tine, cand
ai dorinta homosexuala neconstientizata, sau vrei doar sa scapi de presiunile
exervitate de performanta, se numeste impotenta psihologica. Dar toate astea si
toate celelalte dinamici posibile reprezinta dorinta ascunsa a barbatului de a-si
ascunde instrumentele de aparare masculine si de a gasi un loc feminin in care sa
se
odihneasca.
Pentru a progresa trebuie in primul rand sa renunti la obiectivele pe care ti le-ai
fixat. Trebuie sa-ti accepti impotenta. Numai dupa aceea este posibil ca potenta sa
revina, aparent de la sine. Dar nu poti trisa-trebuie sa-ti posezi dorinta de care te
temi.
Dupa cum am spus, pampalaul si caftangiulnu exista doar in imaginatia
femeii. Ei exista in realitate si sunt doua tipuri diametral opuse de pe continuumul
care duce la feminitate la masculinitate, doua fete ale conflictului nesigurantei
masculine.
Baiatul poate alege sa simta durerea de a fi ignorat sau tratat urat de tatal lui si sal respinga ca model. Dar, daca face asta, se va identifica in final cu mama lui si se
va retrage complet din lumea barbatilor. Poate ca asta e solutia adoptata de

pampalaii intalniti si respinsi de femeia identificata cu un barbat. Pentru acest

barbat, implicarea intr-o relatie pe termen lung cu o femeie inseamna sa paseasca
pe domeniul tatalui sau, adica sa faca ceea ce jurase sa nu faca niciodata. In mod
parandoxal, aceasta identificare defensiva cu mama concorda cu dorinta reprimata
din copilarie de a fi ca tata: acest barbat nu doreste sa se insoare cu o femeie, ci cu
un barbat. Si nu este vorba despre homosexualitate, ci despre barbatul care cauta
controlul si structura masculine oferite de femeie. Dar sistemul nu functioneaza
nici pentru ea, nici pentru el. Acest tip de identificare sexuala ambivalenta este
unul dintre principalele motive pentru care barbatii si femeile singure nu intalnesc
persoana potrivita. Ei cer sexului opus sa le completeze propria identificare
sexuala
ciobita-propunere
inevitabil
instabila.
Pe masura ce cresc, baietii trebuie sa fie capabili sa se identifice cu tatii, dar si sasi pastreze internalizarea timpurie a mamei. Iar cand devin barbati, se zbat sa
sustina
si
sa
integreze
ambele
influente.
Chiar si in relatiile pe termen lung sau in casnicii, modul in care cuplul rezolva
problema nesigurantei masculine este extrem de important. Mare parte din
ciorovaiala zilnica, dar si problemele serioase de cuplu sunt rezultatul direct al
modului in care se negociaza si se distribuie intre partenerei identificarile
masculine
si
feminine.
Este evident ca barbatul se fereste de vulnerabilitatea emotionala. Deci, in timp ce
pretinde ca si-ar dori ca sotia sa fie un partener rational, el este foarte multumit
de isteria ei, care il mentine calm si logic. Isteria de care se teme este cea
interioara, nu cea exterioara. Tot asa, sotia spune ca si-ar dori un partener
simtitor, dar ii convine ca nu-l are, pentru ca asta ii permite sa simta ea tot-in
ciuda faptului ca emotiile o fac sa sufere,ele nu o deranjeaza. Deci, in acest tip de
ruptura masculin-feminin, fiecare partener este nefericit din cauza modului in care
s-a identificat cu sexul opus. Relatia lor este astfel structurata incat isi sustin
reciproc, inconstient, functionarea rolului sexual rupt parca din desene animate.
Daca aceasta analiza este corecta, problema rupturii masculin-feminin nu poate fi
rezolvata prin gasirea partenerului potrivit. Trebuie, mai intai, ca fiecare sa
devina el insusi/ea insusi partenerul potrivit. Adica sa-sirezolva sau sa-si integreze
ruptura interioara, pentru a fi in stare sa recunoasca o alta persoana integrata si
sa
faca
echipa
cu
ea.
Cu alte cuvinte, dincolo de fizic, este clar ca femeilor le-ar placea ca barbatii sa
fie androgini din punct de vedere emotional-puternici si gratiosi, duri si sensibili,
siguri pe ei si vulnerabili si asa mai departe. Dar intrebarea este daca barbatii, in

special barbatii heterosexuali, vor sa fie gratiosi, sensibili si vulnerabili. Este clar
ca nu se poarta de parca asta ar fi dorinta lor cea mai fierbinte. Dar ei isi doresc
acest lucru. Simptomele, comportamentul, introspectia din cadrul psihoterapiei,
toate spun ca-si doresc acest lucru. Dar, si acesta este un dar critic, ei pot obtine
androginia psihologica numai daca o cauta din proprie initiativa. In particular, nu
se pot astepta sa o atinga sub directa influenta a unei femei.E mai bine pentru ai sa
actioneze ca si o femeie-ascultandu-si sentimentele-decat sa reactioneze in fata
unei
femei.
Dar si femeile au ceva de invatat de aici-dorinta femeii ca barbatul sa fie androgin
are sanse sa obtina ca rezultat exact contrariul. Daca ii ceri unui barbat sa-si
exprime mai mult sentimentele, el te va pacali cu un Sigur ca te iubescdar, de
fapt, va simti mai putin sau ii va fi greu chiar sa te pacaleasca in continuare cu
vorbe. Cu cat ii ceri mai mult sa fie ca o femeie, cu atat el va insista in a fi barbat.
Prin urmare, strategia emotionala a barbatilor-daca sunt in cautarea vreuneiatrebuie sa fie andriginia aleasa de bunavoie. Misiunea lor, daca aleg sa o accepte,
este sa integreze cele doua laturi ale conflictului nesigurantei masculine. Pentru
majoritatea barbatilor, asta inseamna sa-si accepte dorintele feminine reprimate,
dar exista si unii-cei identficati cu o femeie-pentru care inseamna sa-si dezvolte
dorintele masculine infranate. Si femeile? In primul si in primul rand, femeile
trebuie sa recunoasca ca modul in care isi trateaza propria identificare sexuala are
o influenta si asupra partenerului. Cand o femeie este prea feminina, barbatul ei
are mari sanse sa fie sau sa devina prea masculin. Cand este prea masculina, el are
sanse sa fie sau sa devina prea feminin. O data ce ai inteles asta, pasul urmator
este sansa cea mai mare pe care o au femeile pentru a face fata nesigurantei
masculine: sa lucreze asupra propriei integrari feminin-masculin.
Strategia emotionala a femeilor-echivalentul liberului arbitru-este cel mai bine
descrisa
de
principiul
a
castiga
jocul
celui
care
pierde.
Pentru femei, intelegerea nesigurantei masculine este un joc perdant-nu po castiga
decat daca joaca in asa fel incat sa nu piarda. Si, in mod evident, premisa
obligatorie peste aceasta strategie este capacitatea de a ignora, adica de a accepta
ca atare miscarile adversarului. Deci primul pas pentru femei este sa nu mai
incerce sa bage cu forta feminitate in barbatul lor, ci sa-I accepte masculinitatea
asa cum este ea. Numai dupa aceea, pot incepe sa lucreze la propria integrare a
gratiei si fortei, simtirii si gandirii, pasivitatii si activitatii.
Banuiesc ca putem afirma ca femeile au propriul lor conflict legat de nesiguranta
feminina-unele devin prea feminine pentru a se apara de dorinta interizisa de a fi,

sa zicem, avocat corporatist. Aceste femei se tem ca-si vor pierde feminitatea daca
isi recunosc dorinta de a concura in lumea barbatilor. Alte femei merg in
cealalta extrema. Oricum ar fi, femeile, la fel ca barbatii, seidentifica in mod
evident cu ambii parinti sau au, prin urmare, celasi potential pentru conflict si
integrare cu privire la identificarea sexuala. Dar numai atunci cand aleg calea
integrarii-indiferent cat de lunga si intortocheata este aceasta-pot sa observe ca
barbatul lor este pe un drum paralel. Nu, nu ele l-au determinat sa faca asta si nici
macar nu i-au usurat alegerea. Femeile s-au concentrat pur si simplu pe propriul
lor joc si i-au lasat pe barbati liberi sa se joace de-a ce vor ei. Iar acu, brusc, au o
relatie
de
cuplu
mult
mai
buna.
In mod paradoxal, recunoasterea diferentelor dintre sexe si acceptarea sexului
opus asa cum este reprezinta singura modalitate, pentru ambele sexe, de a imparti
aceeasi strategie emotionala care, in mod firesc, ocupa centrul androgin dintre
cele doua.
IV. Narcisismul este un alt element important ce caracterizeaza partea masculina,
cu atat mai mult cu cat in zilele noastre femeile sunt cele care atrag cel mai mult
atentia asupra lor. Astfel, un barbat care doreste sa fie remarcat poate ajunge in
stadiul de a se instraina de toti cei din jurul lui, punand pe primul plan propria
persoana sau cariera. Sigur ca si femeile au nevoie sa fie vazute, recunoscute,
admirate, dar, in timp ce narcisismul feminin reflecta adeseori interesul societatii
noastre pentru infatisare, frumusete, estetica, narcisismul masculin este legat mai
mult de obsesia noastra pentru putere, forta, realizare. Rezolvarea conflictelor
generate de egocentrismul masculin este extrem de importanta daca dorim sa
avem succes in relatiile cu barbatii, la locul de munca sau acasa.
Deci, problema nu este ca barbatii nu vorbesc-ci ca nu asculta. Ei poarta
monologuri, nu dialoguri. Si, desi e adevarat ca nu vorbesc in public despre
propriile vulenarbilitati emotionale, pe de lata parte ni le arata, fara sa-si dea
seama. Din pacate, oricat de stralucitoare ar fi ideile lor sau oricat de disperati ar
fi sa fie ascultati, stilul de prezentare face ca nimeni sa nu-I asculte decat cel mult
cateva minute, cu exceptia celor care isi cauta argumente pentru a-I combate.
Din moment ce barbatii asociaza vulenarbilitatea emotionala cu feminitatea, este
logic ca mecanismul compensator pe care il vor folosi pentru a se simti mai bine
implica expunerea publica a dovezii de necontestat a masculinitatii. Acest tip de
mecanism compesator, care, asemeni unei campanii publicitare, incearca
sarastoarne modul de perceperea unei probleme prin prezentarea contrariului, se
afla la baza narcisismului, fie el masculin sau feminin. Este raspandita perceptia

gresita conform careia narcisismul este o forma de iubire de sine in exces; in

realitate, este vorba mai mult despre ura de sine. In aceasta centrare pe propria
persoana, , narcisicul pare sa se iubeasca prea mult- Uitati-va la mine cat sunt de
minunatpare sa spuna fiecaremiscare pe care o face-dar, nu e vorba decat despre
un mecanism de aparare fragil impotriva sentimentelor mai ptin constiente de ura
de
sine.
Mai mult, dupa cum explica psihanalistul Heinz Kohut, narcisic poate fi cineva
care ne spune in mod constient ca se uraste si ca nu are nicio calitate. La inceput,
aceasta persoana pare sa fie un antinarcisic, dar, daca o sa scrijeliti suprafata
acestei autodevalorizari, o sa descoperiti ca cel in cauza este nemultumit de sine
pentru ca nu este atat de extraordinar pe cat ar trebui sa fie.
Cu toate acestea, exista diferente intre modul in care narcisismul feminin si cel
masculin se prezinta in fata lumii. In primul rand, femeile au tendinta de a se uri
pentru esecul din relatiile sociale si pentru modul in care arata, iar barbatii se simt
prost atunci cand nu reusesc sa obtina performante la munca si in viata sexuala.
Cu alte cuvinte, narcisismul masculin este in mod evident falic.
Acum ca stim mai multe despre narcisism, vom trece in revista cateva forme mai
subtile de egocentrism masculin. O trasatura interesanta a barbatului egocentric si,
intr-o oarecare masura, a oricarui barbat, este ca nu-si da seama absolut deloc de
aceasta caracteristica. Astfel, in timp ce unii barbati cauta sa fie apreciati pentru
ceea ce fac, altii cauta doar sa ii faca pe ceilalti sa se simta prosti, pentru a
demonstra
cine
e
desteptul.
Sunt multe cazuri in care egocentrismul barbatilor nu este deloc manifest, chiar si
atunci cand au prea putin farmec dupa care sa se ascunda.
Feedback-ul pozitiv, sau laudarea copiilor, si, in mai mica masura, a adultilor,
poate fi la fel sau cihar mai daunator decat feedback-ul negativ. Pentru copil, cele
doua abordari au aceeasi valoare de evaluare si ii transmit mesajul ca este
observat si evaluat, ca ceea ce face este important pentru parinte (in opozitie cu
este important pentru el insusi) si ca valoarea lui depinde de abilitatea cu care
isi
joaca
rolul.
In mod clar, pe masura ce vremurile se schimba, presiunea de a reusi-un element
nefericit al multor dinamici tata-fiu-devine un element din ce in ce mai frecvent in
relatia tata-fiica, mama-fiica. La bine si la greu, fetele sunt mai putin dispuse sa
plateasca pretul obsesiei tatalui lor pentru un plan maret-notiunea lor
intelectualizata,idealizata, despre ce pot face puterea si realizarile pentru ei si,
daca nu pentru ei, atunci, prin proiectie, pentru copiii lor.

Psihanalistul Heinz Kohut, de pilda, a elaborat o intreaga teorie despre modul in

care narcisismul se dezvolta in fiecaredintre noi, inca din frageda copilarie.
Concluzia este ca narcisismul devine patologic numai daca este dus la extrem. O
doza sanatoasa de iubire de sine-chiar ca aparare impotriva urii de sine
neconstientizate-este un lucr bun, pentru ca ne motiveaza sa avem grijade propria
persoana si este o sursa de inspiratie pentru imbunatatirea performantelor,
indiferent
de
domeniul
in
care
lucram.
O alta abordare a narcisismului masculin este in categoria activelor la locul de
munca si cea a pasivelor acasa sau in relatiile intime. Motivatia din spatele acestei
ipoteze este ca, la munca, a arata bine este o politica buna, iar daca arati ca ai
incredere in propria persoana, le inspiri incredere si celorlalti. Si, de fapt, multi
dintre cei care au reusit profesional au acest tip de personalitate: exuberanta,
deschisa, sigura pe sine, total narcisica. Pe de alta parte, in domeniul relatiilor
interpersonale, este nevoie nu doar sa-ti pese de ceilalti la nivel emotional, dar
trebuie sa lasi garda jos si sa arati sentimente gen indoiala de sine, nesiguranta,
teama de respingere. Barbatul narcisic, incercand sa arate bine, poate face prea
multe eforturi pentru a rupe aceste sentimente de constiinta si, astfel, nu mai are
dispozitia de a se deschide emotional. In plus, poate fi la fel de interesat ca si cei
dragi lui sa arate bine-deoarece ei sunt o reflectie a persoanei lui-si nu le poate
permite sa-si etaleze propriile slabiciuni. Desi in aceasta ipoteza exista un dram de
adevar, in ultima instanta nu putem rupe si imparti psihicul barbatului in
doua:masina care munceste si amant. Un barbat frustrat in relatia cu sotia sau
iubita va fi abuziv la locul de munca-si invers. Deci, narcisismul poate fi o
problema si la serviciu. In general, este o problema pentru toti cei din jur-cu
exceptia cazului cand firma il trimite la consiliere sau terapie.
Cand sunt duse la extrem si sunt sustinute, ambele tipuri de esec empaticignorarea sentimentelor sau evidentierea lor-pot duce la o dezvoltare narcisica.
Cand cineva simte ca sentimentele lui nu sunt vazute, I se pare ca nici el nu are
nicio importanta. Fiind o situatie prea dureroasa, el se retrage in fantezii despre
cat este el de special, care sunt adeseori grandioase si razbunatoare. La cealalta
extrema, cand persoana simte ca sentimentele sale sunt vazute si chiar luate in
considerare, va avea putine motive sa renunte la teoria natural egocentrica
conform
careia
lumea
se
invarte
in
jurul
ei.
Pe langa narcisism, pot sa apara si alti factori psihologici si comportamentali, cum
ar fi tulburari de control al impulsivitatii, temperamental, depresiile, alcoolismul,
tendintele autodistructive. Dar in absenta acestor indicatii, si daca seful este un tip

hotarat, orientat catre performanta, care cere perfectiune de la ceilalti si de la

propria persoana, si daca pare sa fie sigur de sine pana la aroganta, si daca iubeste
puterea, inteligenta sau frumusetea, atunci aveti mari sanse sa aveti de-a face cu
un barbat narcisic, care vede in orice semn de slabiciune din partea unui subaltern
sansa de a-si proiecta propriul ei pasiv, plin de indoieli, rezistent la performanta,
asupra altcuiva, astfel incat sa nu trebuiasca sa traiasca el toate acestea.
In majoritatea cazurilor, seful narcisic este abuziv prin selectie, adica exista o
solutie.
Deci, presupunand ca acum sunteti gata sa va confruntati cu seful, ce anume ii
veti spune?Misiunea pe care o aveti este sa-I amintiti ca va confunda cu propria
persoana, ca nu sunteti o carpa si ca nu veti mai tolera niciun abuz. Daca faceti
asta, va cauta pe altcineva. De fapt, daca faceti asta, aveti sanse sa-I castigati
respectul si, ca urmare, sa intrati pe orbita lui narcisica, adica in lumea lui iluzorie
plina de grandoare, in care nimeni, inclusiv dumneavoastra, nu poate gresi.
Am discutat pana acum cazuri in care narcisismul masculin este cam ceea ce pare
sa fie (exceptand faptul ca, in lumea interioara a barbatului, el este opusul a ceea
ce isi doreste acesta sa credeti ca este). Dar nu toti barbatii se incadreaza in acest
stereotip-unii au un narcisism mai subtil, iar altii pur si simplu il camufleaza
complet. Ultimii sunt, evident, cei mai periculosi, pentru ca prezentarea lor
antinarcisica te ademeneste-si ii ademeneste si pe ei-in starea de automultumire.
Asta inseamna ca accepta orice greseala a celorlalti si nu spun nimic, dar in
sufletul lor se aduna toate si mocnesc, iar ei ard de furie.
Aceasta este viata interpersonala a antinarcisicului, pe care nu trebuie sa o
confundam cu notiunea mai feminina de codependenta. Desi cele doua concepte
se suprapun intr-o oarecare masura, exista si diferente intre ele. Principala
similaritate este ca barbatii si femeile care se retrag in pozitia de ajutorare
distribuindu-I pe toti cei implicati in viata lor in rolurile principale, de fapt ii
omoara pe acestia cu blandete. Adica isi dedica viata celorlalti si dezvolta, astfel
superioritatea morala a masochistului sau convingerea ca toti ceilalti sunt niste
ratati. Pe scurt, sunt martiri profesionisti a caror bucurie ascunsa este sa-I faca pe
ceilalti sa se simta datori, vinovati si rai. In spatele actelor lor incredibile de
amabilitate se afla incredibile sentimente de furie. Cu alte cuvinte, ei sunt opusul
devotamentului, motivul exterior sau constient al antinarcisicului.
La urma urmei, narcisismul barbatilor este profund legat de actorie. Si, ca sa
continuam cu aceasta metafora, daca narcisicul este actorul, antinarcisicul este
publicul. Dupa cum a teoretizat Aristotel, modul in care spectatorul traia tragedia

greaca, conta in identificarea cu emotiile portretizate de actor. Cu alte cuvinte,

antinarcisicul este un narcisic ascuns care, in anumite circumstante, iese din
ascunzatoare
si
este
cine
vrea
el
sa
fie.
Mai exista o modalitate, mai freudiana, de a intelege egocentrismul antinarcisic.
Antinarcisicul este feminin in sensul ca, asemenea sotiei traditionale, este cel care
are grija si ajuta o alta persoana sa-si indeplineasca sarcinile. Dar freudienii
ramasi printre noi vor spune ca fac o confuzie intre grija si voyeurism si ca al
doilea termen, ca agresivitatea si sadismul, este asociat de fapt cu masculinitatea.
Si ca, de fapt, Freud a dezbatut modalitatea in care aceste instincte active sau
masculine pot suferi o schimbare si pot deveni pasive sau feminine, astfel
incat sadismul sa devina masochism si, mai aproape de ce ne intereseaza pe noi,
prin urmare antinarcisicul este voyeur care se poate transforma in exhibitionist.
Lucrand cu antinarcisici, este adeseori dificil sa le demonstrezi ca sunt, de fapt,
niste narcisici sub acoperire. Experienta lor constienta despre lume este ca sunt
controlati
de
capriciile,
nevoile
si
programele
altora.
Exista, de fapt, o legatura intima intre narcisism si rusine: grandoarea este
fundamental un refugiu din fata experimentarii rusinii. Acesti barbati asteapta o
femeie frumoasa de care sa se poata indragosti. Din nefericire, Frumoasa nu mai
apare. Motivul este ca, avand in vedere ca ei se pot indragosti numai de aparente,
persoana cealalta nu se simte iubita si, prin urmare, nu-l poate iubi. Dar daca
persoana se implica in intregime, cu toate simturile, in iluzie, atunci, oricat de
inteligenta sau naturala ar fi, cand iluzia dispare nu mai ramane nimic in urma si
iubirea
pleaca
la
fel
de
repede
pe
cat
a
venit.
Bazandu-ne pe faptul ca, intr-un fel sau altul,suntem toti narcisisti, aceasta
metoda poate fi usor aplicata comportamentelor iesite din comun ale barbatului
egocentric. Atunci cand partenera critica barbatul ca este critic la adresa ei, ea ii
face exact lucrurile de care il acuza pe el.Este o tehnica de succes care reuseste
intotdeauna sa apropie cuplul, caci ei realizeaza ca, la urma urmei, nu vin de pe
planete diferite si ca in relatia lor nu exista victime sau calai.
Faza intai este empatizarea cu barbatul egocentric. In viata reala,lungimea acestei
faze este direct proportionala cu dimensiunea narcisismului masculin.
Faza a doua este inceputul recompensarii pentru rabdarea de care ai dat dovadadar asta nu inseamna ca nu ai nevoie de si mai multa rabdare. Acum trebuie sa
definiti, sa infruntati sau sa educati barbatul cu privire la narcisismul lui.
Recompensa va fi faptul ca, facand asta, va veti exprima o parte din frustrare, dar
doar o mica parte, pentru ca inca doriti ca partenerul sa va auda.

Nu este greu sa-I explici cuiva faptul ca, daca se repeta la nesfarsit, da dovada de
un egocentrism exagerat. O data ce barbatul a devenit constient de egocentrismul
sau, este momentul sa-l infruntam cu privire la ostilitatea lui si sa mai smulgem
cateva recompense, tot sub forma demanie exprimata, si sa platim pretul pentru
bataliile care vor urma. Trebuie sa rezistati proiectiilor critice care vin spre voi din
partea unei bestii care incearca sa devina print-pe cheltuiala voastra.Va sugerez sa
faceti inca un pas-barbatul egocentric trebuie sa stie ca primeste ceea ce dai.Deci,
in aceasta faza, nu simtiti, ci mai degraba administrati durerea. Tineti minte,
narcisicul intelege numai limba propriei sale dureri. Deci trebuie sa simta acelasi
tip de durere pe care o simtiti si voi ca sa inceapa sa empatizeze. Asa ca, atunci
cand
il
criticati,
aveti
grija
sa-l
loviti
unde-l
doare.
Adevarul este ca aceasta strategie are un risc crescut, pentru ca pune in discutie
cea mai importanta arma de aparare a partenerului-fantezia grandioasa ca este o
persoana speciala. Puneti-I intrebari gen Ce te face sa crezi ca esti atat de
extraordinar?, Pentru tine nimeni nu e destul de bun. Riscul este ca barbatul
narcisic sa reactioneze la aceste confruntari cu o avalansa de furie sau, pur si
simplu, sa intrerupa relatia. Dar, inca o data, acesta este motivul pentru care acest
tip de confruntare apare in faza a treia-dupa lungi perioade de empatizare cu
persoana in cauza si de definire a nevoii ei de a se simti speciala.
Daca nu sunteti un personaj narcisic, sunt sanse sa va confruntati cu ostilitatea
inerenta egocentrismului masculin cu un grad de empatie si de interes care va va
reduce furia si va mentine la nivel scazut ciclul acuzatiilor reciproce care, de
obicei, se sfarseste cu o explozie narcisica. Dar este important sa fiti direct si
puternic cu barbatul narcisic, deoarece, in mod paradoxal, asta ii gadila
sentimentul ca este un erou-se simte bine ca poate face fata.
In general, daca barbatul narcisic reactioneaza favorabil la confruntarile din fazele
unu si doi chiar daca asta inseamna o reactie intarziata, de invidie-exista
sperante. Pana la urma, el este cel care trebuie sa se deprogrameze si sa se
programeze, si majoritatea barbatilor o vor face-dupa cum am vazut, barbatul
narcisic vrea sa fie placut de ceilalti si doreste in mod natural sa le fie pe plac. Din
nefericire, unii narcisici, chiar si atunci cand traiesc efectul de bumerang al durerii
pe care o provoaca altora, nu gasesc in interiorul lor capacitatea de a le pasa. Si
chiar daca reactioneaza, o fac din alte motive. Avand in vedere ca sunt predispusi
la sentimente de rusine, cel putin vor intelege, putin cate putin, ca nu e cool sa
pari narcisic. Si vor fi motivati, din cauze narcisice, sa se schimbe-de dragul
aparentelor. Sau, in ultima instanta, vor incerca sa schimbe aparenta

narcisismului-fapt care uneori e un inceput. Dupa cum se spune, prefa-te pana

reusesti.
V. Agresivitatea este un alt element al nesigurantei masculine. Prin agresivitate,
barbatul isi dovedeste siesi si celorlalti ca nu se lasa condus de o femeie. El
incearca sa ascunda teama de pierdere a identitatii masculine. Agresivitatea
masculina serveste la intimidarea inamicului si prinderea partenerei cu garda
jos, violarea spatiului ei psihic sau chiar fizic pentru a-l penetra si a-l ocupa,
crearea unui zid de amaraciune care il va separa psihologic pe el de ea. Acestea
sunt doar urmele fricii barbatului de a nu se pierde intr-o femeie. Pe de alta parte,
barbatul are nevoie de libertatea de a da dovada de agresivitate fara sa se teama
ca partenera sa va fi distrusa. Prin urmare, partenera trebuie sa-I raspunda cu
propria ei agresivitate, pentru a stabili limitele acceptabilului. Dar, in acelasi timp,
ea trebuie sa incerce sa-l dezarmeze cu grija si afectivitate reala.
In dorinta lor de a nu tolera niciun fel de defect la barbati, unii neaga teoriile
stiintifice ale evolutiei, dar sfarsesc prin a arde cartile sau a repeta alte
comportamente amenintatoare, asemanatoare cu cele ale maimutelor. Pe de alta
parte,oamenii de stiinta care studiaza teoriile evolutioniste sunt probabil creaturi
mai blande, mai sensibile si, prin urmare,mai umane. Deci, daca barbatii sunt
sociobiologic mai predispusi la agresivitate, exact cunoasterea acestui adevar si
nu negarea lui- este cheia catre stapanirea, sublimarea si invingerea agresivitatii.
Paradoxul oricarei miscari de progres este ca nu te poti desparti de trecut fara a
avea un dialog permanent cu acesta-trebuie sa spunem la revedere inainte de a
spune
buna-ziua.
Radacinile noastre sunt acolo, dar nu doar agresivitatea fizica este tipic umana, ci
mai degraba formele sofisticate de violenta psihologica si interpersonala. De fapt,
oricare ar fi originile ei evolutioniste, agresivitatea masculina este un rezultat
direct al conflictului nesigurantei masculine, la fel ca narcisismul. Respingerea
influentei feminine a mamei nu este suficienta-majoritatea barbatilor cauta, de
asemenea, sa rastoarne echilibrul de putere cu aceasta. Cand creste, baiatul
incearca treptat sa scape de relatia vulnerabila de dependenta fata de mama sa si
sa-I substituie opusul-dorinta de a fi seful. Uneori, adolescentul chiar incepe sa-si
provoace mama, dar alteori transfera si transforma asta intr-o dorinta de a domina
toate femeile sau, de cele mai multe ori, femeile de care devine depenedent
emotional. Obiectivul principal al acestui tip de dominare masculina este sa-si
prinda adversara cu garda jos si sa o intimideze pentru a o supune.
Unoeri, a avea o relatie buna cu barbatii inseamna ca trebuie sa raspundem la

agresivitate si agresivitate. Torusi, intr-o confruntare, trebuie sa ne alegem cu grija

armele. In mod ideal, acestea trebuie sa fie net superioare, dar de preferat arme
conventionale si nu arme nucleare. Prin urmare, raspunsul este oarecum la capatul
opus a ceea ce se preda la scoala-nu-I spuneti omului ce limite aveti. Lucrati in
interior si incercati sa vedeti ce vi se pare cu adevarat inacceptabil. Apoi,
informati-l pe agresor cu privire la principiul care va ghideaza limitele, dar lasati-l
sa-si puna intrebari cu privire la detalii. Si fiti gata sa actionati cand principiul a
fost incalcat. Cu siguranta va fi usor sa actionati acum, cand nu mai aveti niciun
dubiu
cu
privire
la
ceea
ce
este
inacceptabil.
Deci, in cazul agresivitatii masculine, trebuie sa recunoastem comportamentul de
tip cimpanzeu si sa raspundem cu aceeasi moneda. Cand o femeie raspunde cu
lacrimi sau cu echivalentul acestora la criticile ostile ale sotului sau prietenului cu
privire la, sa zicem, modul in care arata, atunci ea nu face decat sa atraga abuzuri
si mai mari. La inceput, lacrimile ei par sa inmoaie inima barbatului-care va
raspunde dragastos si plin de regrete-in timp ce ii ofera o dovada tangibila a
puterii sale. Dar, exact din acest motiv, lacrimile ii rasplatesc si ii intaresc
comportamentul, iar cuplul intra intr-un carusel ametitor de sado-masochism
emotional. Prin urmare, in los sa se supuna, femeia poate adopta cea mai buna
strategie: sa gaseasca o modalitate prin care sa-I spuna barbatului sa dispara sau
sa inceapa sa traiasca. Ideal ar fi sa faca asta numai dupa ce si-a dezvoltat
convingerea interioara cu privire la comportamentul inacceptabil.
In acelasi timp, este important sa intelegem faptul ca, spre deosebire de violenta
pura, agresivitatea masculina este si o defensiva psihologica menita sa-I apere pe
barbati de neputinta lor feminina. Conform acestei ipoteze, cu cat un barbat se
simte mai neputincios, cu atat va actiona mai agresiv. Deci, daca vreti sa-I scadeti
agresivitatea, trebuie sa-I amplificati sentimentul de putere, lucru pe care multe
femei il fac destul de bine. Daca admirati si iubiti un barbat pentru cat este de
destept, pentru ceea ce face, pentru cat de bine joaca baschet, pentru cat de
important se poarta-sau pentru orice altceva I se pare lui ca ar fi trasatura
masculina, cu exceptia dorintei de a va domina-atunci il ajutati mult sa se simta
puternic. Sigur ca e greu sa faci asta cand esti dominata de partener, dar exact
atunci e nevoie cel mai mult de acest lucru. Si e mai usor daca ii raspundeti la
agresivitate cu agresivul valea de-aici-cand infrunti pe cineva sunt mai multe
sanse sa-l iubesti dupa aceea. La urma urmei, iubirea vine dintr-un loc al eliberarii
si
egalitatii,
si
nu
dintr-unul
al
victimizarii.
Multi barbati nu mai gandesc deloc in asemenea momente. Si daca totusi o fac,

adeseori nu sunt deloc constienti de ostilitatea inerenta scopului lor, in timp ce

femeile isi dau seama imediat ca au devenit o tinta si un obiect. In mod constient,
ei nu cauta sa cucereasca, ci sa fie acceptati. Incercarile lor de a impresiona sunt
reminescente ale pledoariei disperate a barbatului narcisic pentru a obtine
acceptare si aprobare si, prin urmare, pentru a avea o parere mai buna despre sine.
Este interesant faptul ca agresivitatea lor se manifesta exact in acest context: Nu
sti necugetato, nici nu sti de cine fugi! Striga el in urma femeii care refuza sa se
lase
impresionata.
Deci aici intalnim conexiunea logica, dar ciudata, dintre narcisimul si
agresivitatea masculina: pentru a se iubi pe sine, barbatii trebuie sa
urascafemeile. Adica, pentru a se simti acceptati, ei trebuie sa-si dovedeasca
masculinitatea in fata femeilor, prin negarea propriei vulnerabilitati si proiectarea
ei asupra femeilor din partea carora au nevoie de acceptare. Desi simt o nevoie
disperata de a fi acceptati, nu o vor primi daca e oferita gratuit, pentru ca, din
punctul lor de vedere defensiv,, acceptarea are valoare numai daca este cucerita.
Deci, desi suntem adeseori impresionati de suferintele romantice ale victimelor
iubirii, nu putem nega ca exista o doza de agresivitate in a iubi pe cineva care nu
doreste sa fie iubit, in urmarirea-fizica sau psihologica-unei persoane pentru a o
face sa te iubeasca. Si, avand in vedere ca iubirea neimpartasita sau chiar
agresivitatea ascunsa in ea nu este un resort exclusiv masculin, in cazul barbatilor
aceasta
ia
adeseori
forma
unei
obiectificari
deschise,
ostile.
Totusi, oricat de vulnerabil s-ar simti un barbat indragostot (sau plin de dorinta),
el este cel care urmareste, poate chiar sperie, si alunga femeia. E adevarat, iubirea
neimpartasita nu discrimineaza, iar femeile care alunga barbatii dau si ele dovada
de ostilitate. Cu toate acestea, multi vor spune totusi ca atunci cand o femeie
urmareste un barbat nu face decat sa-si faca rau singura, in mod masochist, pe
cand barbatul care urmareste femeia o raneste si pe ea. Inca o data, poate ca avem
de a face cu o extensie a conflictului nesigurantei masculine, in care barbatul, din
motive defensive interioare, are nevoie sa simta ca este vizibil cel mai tare.
Freud a remarcat complexul numit de el madona/curva, opusul termenului
mama care, in ciuda evolutiei sexuale, este inca o problema care da de furca
multor barbati. In aceasta situatie, barbatul isi trateaza sotia sau partenera cu atat
de mult respect, incat are retineri in a o transforma in obiect sexual. Prin urmare,
are fantezii sau chiar relatii sexuale numai cu alte femei, pe care le resecta mai
putin. Aceasta ruptura sexuala este o modalitate importanta prin care barbatii isi
controleaza agresivitatea sau, mai exact, prin care isi ascuns agresivitatea, de cei

din
jur,
dar
si
de
ei
insisi.
Sindromul de Don Juan este unul des intalnit. Unii dintre cei mai de succes Don
Juani sunt barbati care nu impresioneaza prin fizic sau care traiesc cu aceasta
impresie. Poti fi, sau se pot simti, prea slabi, scunzi, neatragatori, efeminati, prea
pustani si alte variatiuni pe aceasta tema. Sunt adesea impinsi spre cuceriri de
faptul ca au fost tachinati in copilarie de catre alti baieti sau au fost respinsi de
fete
in
adolescenta.
Atunci cand se intalneste cu diferite femei, acest barbat isi transforma punctul
slab in punct forte si devine foarte comunicativ. Este introspectiv si bland si pare
sa-si accepte slabiciunile. Uneori, chiar isi descrie sensibilitatile si inhibitiile.
Constient sau nu, a invatat ca ceea ce i-a facut rau in copilarie sau adolescenta,
poate fi un avantaj acum. Ca barbatii cu comportament de pusti, romantici si
lipsiti de aparare au mare succes la femei, in special la cele care se tem de
agresivitatea
masculina
fatisa.
Nu este o sarcina usoara pentru terapeut si cu siguranta nici pentru femeia
implicata intr-o astfel de relatie. In primul rand, trebuie sa aveti toate dovezile
pentru ca baiatul sa nu creada ca sunteti nebun-in mintea lui, el este un tip dragut
si sensibil. Si el este toate aceste lucruri, fapt care ne aduce la a doua problema:
atunci cand ii prezentati dovezile, il puteti rani foarte usor. Iar in al treilea rand,
ajutandu-l sa-si vada agresivitatea nu trebuie sa va aratati furios sau ranit. Daca
prezentarea pe care o faceti este afectata de aceste sentimente, ati fost cucerita, iar
barbatul
isi
va
pierde
interesul
si
va
pleca.
Nu mai este nevoie sa spun ca acest proces nu este intotdeauna unul bland.
Munca din interiorul unei astfel de relatii nu inseamna sa incerci sa fii tot
timpul amabil si cooperant, ci mai degraba sa-ti exprimi furia si supararea si sa fii
uracios. Cu alte cuvinte, partenerii trebuie sa invete cum sa se lupte fara a-si
distruge increderea unul in celalalt si in iubire. Comunicarea deschisa pare sa fie
un lucru extraordinar, asociat cu iubirea, afectiunea si intelegerea. Dar, in multe
cazuri, motivul pentru care nu comunicam este ca acest tip de comunicare poate fi
destul de neplacut. Ce om normal la cap ar dori sa-si exprime emotii si ganduri
negative-furie, agresivitate, depresie-fata de cei pe care ii iubeste? Dar, chiar daca
ne place sau nu, le exprimam si singura problema este cum alegem sa o facem.
Pentru cei care cred ca solutia de mai sus este prea negativa si prea complicata,
ramane o singura varianta in relatia cu un Don Juan sensibil: retragera din timp.
Problema ei este ca intreaga strategie a lui Don Juan se bazeazape faptul ca nu
realizati ce vi se intampla-sunteti prea prinsa in discutiile despre poezie si

spiritualitate. Prin urmare, nu veti sti cand sa va retrageti. Cand un barbat se

enerveazala a doua intalnire, ar trebui sa va dati seama ca e cazul sa stati departe
de el-cu exceptia cazului in care sunteti atat de obisnuita cu abuzurile incat nici nu
le mai recunoasteti. Dar daca barbatul este dragut si amabil si daca va puteti baza
pe el, atunci nu aveti motive sa va asteptati la agresivitate din partea lui-exceptand
faptul ca majoritatea barbatilor sunt agresivi. Deci, prima linie de aparare atunci
cand aveti de-a face cu tipi simpatici este sa cautati si sa acceptati o forma a
agresivitatii masculine. Bineinteles, forma acceptata difera de la o femeie la alta.
Poate ca sunteti atrasa de barbati atenti, pasivi, sensibili tocmai pentru ca va este
teama de opusul acestora. Problema este ca tocmai acesti barbati pot fi cei care se
tem de propria agresivitate, si de multe ori pe buna dreptate. Deci, pactul de
nonagresivitate din acest tip de relatie se bazeaza pe teama de agresivitatea
existenta,
dar
si
negata
sau
reprimata.
Este posibil ca femeia aflata intr-o astfel de situatie sa se teama nu doar de
agresivitatea traita intr-o relatie anterioara, ci si de propria agresivitate sau furie
razbunatoare, pe care, dintr-un motiv sau altul-poate in copilarie, poate intr-o
relatie in care era total lipsita de putere-nu a putut sa o exprime si a trebuit sa o
reprime sau sa o indeparteze. Daca asa stau lucrurile, cu cat femeia se
incapataneaza sa aleaga nonagresivitatea si sa scape de furia interioara, cu atat
de apropie mai mult de momentul in care aceasta o va dobori. Principiul
psihologic aflat la baza acestui fenomen este ca contrariile se contin unul pe
celalat, iar motivul este clar: cu cat ne straduim mai tare sa evitam ceva din
interiorul nostru, incercand sa devenim opusul lui, cu atat acest ceva are mai mare
nevoie
sa
se
exprime.
Prin urmare, trebuie sa ne asteptam la agresivitate din partea barbatilor si sa o
acceptam. In acelasi timp, putem face mult mai multe lucruri pentru a evalua
barbatul neagresiv, in special cel care pare dulce, naiv, deschis dincolo de orice
asteptari. Daca stiti ce cautati, puteti aplica tehnicile interviului clinic-puneti-I
intrebari despre trecutul personal incercand sa confirmati sau sa infirmati ipoteze
despre caracterul sau. In acest caz, sunteti in cautarea unui model constand in
a)tip dragut, amabil, sau intelectual plus b)multe relatii pe termen scurt plus c)
lipsa totala de explicatii sau pareri personale cu privire la motivele pentru care
relatiile nu au durat. A treia parte a ecuatiei este mai greu de lamurit, deoarece
acest Don Juan fara voie se pricepe de minune la utilizarea pseudonimelor
personale, de genul Nu eram pregatit pentru o relatie etc. In concluzie, daca,
dupa ce ati definit a) si b) , inca va mai intereseaza tipul, ganditi-va ca solutia

pentru a-l cunoaste in profunzim este sa recunoasteti ca are o problema pe care nu

o
intelege,
dar
asupra
careia
este
dispus
sa
lucreze.
Ascultarea sentimentelor nu tine de un al saselea simt si nici de vreo intuitie
mistica. Si nici nu este o stare pasiva, evaluativa, ci mai degraba o stare de spirit
care ne impinge sa actionam pentru a testa validitatea reactiilor noastre
emotionale-care, pana la urma, este modalitatea prin care il cunoastem pe celalalt.
Uneori, cand barbatii sunt agresivi, ei de fapt au nevoie de acceptaresi de asigurari
ca totul este in regula, si nu de o invitatie la duel. Iar acest factor joaca un rol
critic in psihoterapie, atunci cand barbatii agresivi trebuie sa vorbeasca in loc sa
actioneze. Cand sunt capabili sa vorbeasca si ei ca fetele, despre relatii si pareri
despre propria persoana, fara sa se simta niste pampalai, atunci barbatii pot
internaliza o atitudine ciudata, de acceptare a propriei feminitati. Care, la randul
ei, le reduce nevoia de a-si exprima masculinitatea prin agresivitate.
Nici macar barbatii agresivi pe fata nu sunt doar niste batausi. Desi duri pe
dinafara, ei sunt adeseori blanzi in interior. Admiratori ai puterii, dar dorind din
toata inima sa fie slabi, ei isi doresc sa fie acceptati doar de o persoana aflata intro pozitie de putere. Si, inca o data, in relatiile cu barbatii dificili nu exista
scurtaturi catre succes. Dezvoltarea propriului simt al puterii si al agresivitatii
(dragastoase)
este
adeseori
o
pripunere
pe
termen
lung.
Conflictul dintre doi barbati este mult mai dur decat conflictul dintre un barbat si
o femeie, pentru ca este vorba despre suprematie, iar trofeul castigat este mult mai
valoros.
Exista barbati care vorbesc bland si se tem de propria furie, sublimandu-si astfel
acest aspect al agresivitatii masculine si transformandu-l in transgresiune de nivel
mai inalt, cea a penetrarii intelectuale. Dupa cum spunea si Soros: Respectarea
legii devenise o periculoasa; incalcarea era solutia pentru a supravietui.
Supravietuitorul este o persoana care nu doar sufera de foame si furie, dar se
lupta
si
cu
nesiguranta,
instabilitatea,
riscurile.
Indiferent daca au fost ignorati, abuzati, desfiintati, sau doar crescuti de
razboinici, acesti barbati au invatat ce trebuie sa faca pentru a supravietui, si asta
inca de la varste fragede. Pentru ei nu exista suprasaturare, iar asumarea riscurilor
este obligatorie. Intr-o anumita masura, asta e valabil pentru toti barbatii,
deoarece, in copilarie, au fost mai putin protejati decat fetele de dificultatile
emotionale si fizice. Dar faptul ca s-au adaptat atat de bine la nesiguranta nu
inseamna ca nu platesc un pret mare pentru asta. Nu devii bogat doar pentru ca
esti amabil, si nici nu devii brusc amabil cand te imbogatesti.

Toata aceasta poveste pare absurda daca nu recunoastem ca succesul este adeseori
motivat de aceasta forma de frica si cu cat ai mai mult succes, cu atat miza este
mai mare. Deci, in mod paradoxal, succesul supravietuitorului nu-I aduce si
sentimentul de siguranta-cu cat are mai mult, cu atat are mai mult de pierdut. Si,
desi nu se teme niciodata sa riste, se teme intotdeauna de frica, prin urmare
continua
sa
lupte.
Una dintre principalele idei ale lui Freud este ca, uneori, ca reactie la trauma,
incercam sa stapanim situatia prin repetarea ei inversa, adica facand altora ce ni sa facut noua, astfel incat, in final, sa ne simtim superiori. Desi atat barbatii cat si
femeile pot avea probleme cu aceasta compulsiune la repetitiedin cauza
predispozitiei bilogice pentru activitate si fricii psihologice de dorinta de
pasivitate, repetarea traumei in mod activ este o particularitate masculina. Iata
unul din motivele pentru care barbatii care au fost abuzati fizic sau sexual in
copilarie sunt mai predispusi sa devina adulti abuzatori decat femeile aflate in
aceeasi situatie. Cel putin la nivel de comportament exterior, femeile sunt mai
predispuse sa repete abuzul fara inversare, in mod pasiv. Sau, ca sa fim si mai
exacti, ele par sa caute activ-desi inconstient-oportunitati de victimizare pasiva.
Este clar ca repetarea in mod activ nu este de preferat repetarii in mod pasiv. Ca si
in alte situatii, ambele au avantaje si dezavantaje. Si, atat la nivel psihologic, cat
si la nivel practic, cele doua stiluri sunt de fapt cele doua fete ale aceleiasi
monede. Abuzarea celorlalti inseamna coruperea propriei persoane si, de obicei,
aduce cu sine razbunarea, iar acceptarea abuzului din partea celorlalti inseamna
coruperea lor si, de obicei, provoaca necazuri.
VI. Autodistrugerea apare in urma unui esec, moment in care barbatul simte ca
nu este bun de nimic. Indiferent ce ai face, nu-ti asuma responsabilitatea pentru
comportamentul lui. Smecheria este sa tratezi aceste lucruri ca pe o forma de
agresivitate impotriva propriei tale persoane, care te poate aduce intr-o situatie
imposibila. Astfel, autodistrugerea este o modalitate de a te razbuna pe celalalt
prin
privarea
propriei
persoane
de
diferite
lucruri.
In primul rand, in functie de consecintele ei adeseori imprevizibile, o actiune
masculina discutabila poate fi o prostie sau o fapta eroica. In al doilea rand,
exista modalitati mai bune si mai simple decat prostia pentru a explica fenomenul
de autodistrugere masculina. De exemplu, poate ca barbatii sunt mai
autodistructivi decat femeile pentru ca activitatea lor fizica, mai puternica si mai
intensa, poate provoca mai multe daune-atat altora, cat si lor insile. Aceasta

ipoteza poate explica si faptul ca, desi exista mai multe tentative de sinucidere ale
femeilor, in realitate numarul sinucigasilor e mai mare in randul barbatilor. Dar,
desi lucrurile simple sunt bune, ele nu sunt intotdeauna suficient de bune. Si ceea
ce pare a fi doar o judecata gresita, hiperactiva, de moment, impulsiva, este
adeseori punctul culminant al unui proces de dezvoltare ascuns si lent.
Generalizand, multi barbati autodistructivi sunt hipermasculini. In mod paradoxal,
dar logic, acesti barbati trebuie sa-si respinga propria feminitate deoarece au trait
intr-o atmosfera prea feminina, carele-a patruns prea mult in interior. Prin urmare,
in multe cazuri, acest tip de autodistrugere este o incercare de a spune la revedere
unei mame omniprezente si atotprotectoare si buna ziua unui tata absent si
iresponsabil. Mai mult decat orice altceva, este vorba despre personalitatile
parintilor. Si mai exact, despre modul in care parintii isi integreaza propriile
identificari
masculine
si
feminine.
Unele dintre cele mai frecvente forme de autodistrugere masculina sunt
alcoolismul,
consumul
de
droguri,
dar
si
depresia.
In timp ce autodistrugerea masculina inseamna mai mult decat depresie-care, in
general, afecteaza mai mult femeile decat barbatii-exista totusi o legatura intre
cele doua: autodistrugerea este o ruda apropiata a depresiei. In ambele situatii,
persoana se lupta cu sentimente negative inacceptabile fata de un personaj
important din viata personala si sfarseste prin a avea aceste sentimente fata de
propria persoana. Marea diferenta este ca, in autodistrugere, aceste sentimente
negative constau mai mult in furie decat manie si, prin urmare, persoana in cauzacare probabil a suferit de o forma constanta de abuz in copilarie-este prea slaba
pentru a le contine in interior. Prin urmare, se simte obligata sa actioneze, impinsa
de
aceste
sentimente,
in
lumea
exterioara,
fizica.
S-ar putea sa protestati si sa spuneti ca niciun parinte nu si-ar dori autodistrugerea
propriului copil. Aveti dreptate, niciun parinte nu doreste asta in mod constient.
Dimpotriva, chiar si cei mai groaznici parinti fac tot ce pot pentru copilul lor si
nimic nu este mai imbucurator pentru un parinte decat sa-si vada copilul reusind.
Dar dincolo de asta se afla aspectul paradoxal si problematic al autodistrugerii: in
timp ce agresivitatea este indreptata catre propria persoana, intentia ei ostila fata
de parinte ramane intacta si este, de fapt, mai eficienta decat agresivitatea
exprimata deschis. Devenind un ratat, barbatul nu doar ca se autopedepseste, ci,
in primul rand, isi pedepseste parintii, sau acei inlocuitori de parinti care nu vor
nimic altceva decat sa te vada fericit. Dupa cum stie orice parinte, cea mai buna
metoda de a-ti face parintii nefericiti este sa fii tu insuti nefericit.

Poate e mai greu sa identificati acest proces in cazul adultilor, dar, daca aveti de-a
face cu un barbat autodistructiv care intinde coarda chiar si atunci cand nu mai are
nicio sansa, poate intelegeti ca incearca sa castige pierzand, pentru ca pierderea
lui
este
a
voastra.
Asemeni copilului suparat, acest tip de barbat stie ca cel mai bun mod de a-I
invinge pe cei care tin la el este sa devina nefericit. Nefiind capabil sa traiasca si
sa-si exprime direct agresivitatea, el se straduieste sa rateze totul si sa-si faca pe
ceilalti sa se simta vinovati si nefericiti din cauza propriului lor succes.
Adevarul este ca ai nevoie de agresivitate pentru a reusi in ceea ce faci, indiferent
in locul in care te afli si de meseria pe care o faci. De asemenea, trebuie sa fii
capabil sa faci totul pentru a supravietui, uneori chiar in dauna altora. Dar,
evident, avand in vedere ca agresivitatea provoaca agresivitate, trebuie sa ai si
pielea
tabacita.
Desi in general se crede ca toti barbatii isi dorec un organ sexual cat mai mare,
exista si unii care doresc sa-si scurteze sau sa-si ascunda pur si simplu penisul.
Unii barbati sunt atat de speriati de faptul ca li se va cere sa actioneze agresiv-asa
cum este agresivitaea definita de conflictul nesigurantei masculine-, incat incearca
sa aiba un comportament deghizat sau de tinta in miscare.
Acesti barbati-ca si multi altii care incalca regulile mai degraba prin minciuni
decat prin agresivitate- au fost formati foarte devreme de catre o autoritate
traditionala in arta razboiului subversiv. Aceasta formare a avut loc pe o durata
indelungata, desi nu a fost intotdeauna un proces intentionat. In cultura noastra,
traditia care i-a format este una mai putin religioasa si mai mult psihologica.
Un alt mod de a conceptualiza dezvoltarea barbatului care se autodistruge in mod
invizibil este sa o consideram un produs la mediului narcisic. Cu cat mediul este
mai constient de propria valoare, mai fascinant, mai impunator, cu atat copilul va
avea mai putin loc sa straluceasca. Si, in mod paradoxal, va disparea pur si
simplu,
tocmai
pentru
a
fi
vazut
sau
remarcat.
Aceasta poveste arata si latura pozitiva a autodistrugerii. Barbatul autodistructiv
este adeseori, in felul lui, un tip atent, pasionat, idealist. Lipsit de grijile
conventionale, el poate fi curajos si creativ si poate accepta diferentele
individuale. Si, atunci cand nu aleg sa dispara pentru a se proteja, il vom gasi in
fruntea
celor
care
lupta
impotriva
tiraniei.
Uimit de intensitatea si perseverenta comportamentului autodistructiv, Freud a
facut speculatii cu privire la faptul ca noi toti avem tendinta interioara de a
inversa fluxul cresterii si a reveni la starea neinsufletita din care am fost

conceputi. La prima vedere, poate parea un concept destul de ciudat, nascut din
frustrarea psihanalizei de a nu putea explica, si cu atat mai putin vindeca, anumite
stari autodistructive. Dar daca ne gandim la acest fenomen ca la o tendinta catre
regresie-dorinta de a reveni acasa, la familiaritatea, siguranta si dependenta
copilariei-atunci putem explica de ce oamenii se opun cresterii si se blocheaza in
autodistrugere.
Recunoasterea neputintei este primul si probabil cel mai important pas in
renuntarea la o dependenta. Este un pas important in lupta cu dorintele
autodistructive. Si asta pentruca barbatul autodistructiv insista in incercarea de a
controla ceea ce nu poate controla-de pilda, sentimentele de furie sau impulsurile
agresive-si nu se straduieste deloc sa controleze ceea ce poate controla-adica
propriul
comportament.
Ce sanse avem sa facem fata barbatului autodistructiv, lasand deocamdata la o
parte posibilitatea de a-l ajuta. In primul rand, avand in vedere ca foloseste mai
degraba actiunile decat cuvintele pentru a-si exprima sentimentele, acest barbat nu
prea raspunde la comunicarile verbale. In al doilea rand, cum actiunile lui sunt in
mod firesc autodistructive, dar si distructive pentru ceilalti, de ce v-ati dori sa
aveti o relatie cu un astfel de barbat? In cultura noastra, parasirea unui barbat
autodistructiv este un fapt usor acceptat si des intalnit, dar nu usor de pus in
practica.
Prima misiune a terapeutului sau a oricarei alte persoane care alege sa aiba de-a
face cu barbatii autodistructivi-de fapt, cu orice barbati-este sa joace rolul de
translator. Avand in vedere ca procesul de autodistrugere este unul substitutiv,
trebuie sa dezvoltati abilitatile de interpretare si traducere. Din fericire, nu este
vorba despre un limbaj complicat. Desi nonverbala, comunicarea este destul de
directa. Sarcina cea mai grea este sa comunicati traducerea strainului, care, dupa
cum stiti, nu doreste sa o auda. Cu toate acestea, daca reusiti sa-I aratati,
mentinand distanta si obiectivitatea, ca gandeste cu picioarele, pana la urma o sa
inteleaga. Amintit-va de copilul care isi pedepseste parintii facandu-I sa se simta
nefericiti. Daca va suparati, atunci a castigat, adica a obtinut ce a vrut-acum
sunteti amandoi nefericiti. Asa ca, atunci cand vine vorba despre autodistrugere,
este
esential
sa
dezvoltati
capacitatea
de
a
uita.
Esecul care apare la doi pasi de succes, este un exemplu destul de frecvent pentru
logica simpla a autodistrugerii-in mod inconstient, persoana in cauza nu doreste
sa reuseasca. Si multi barbati, au facut o alegere fundamental gresita pentru ei, in
viata-in cariera, casnicie, orientare sexuala-pe care doresc sa o distruga. Problema

este ca, in drumul sau descendent, barbatul autodistructiv vrea sa-I traga dupa el
pe toti ce care-I stau in cale, inclusiv, in special, pe translatorii care incearca sa-l
ajute.
Asa ca, a doua sarcina in relatia cu barbatul autodistructiv este sa fim
indestructibili. Poate ca pare ciudat, dar asta inseamna, atat pentru terapeut, cat si
pentru sotie, iubita sau parinti, sa nu mai fim atat de saritori. In zelul lor de a-I
ajuta pe barbatii autodistructivi, multi terapeuti, dar si multi parinti si multe sotii
bine intentionate, invata pe propria piele ca drumul spre iad este pavat cu intentii
bune.
Dar oare trebuie sa ne petrecem intotdeauna ani de zile permitandu-i tot felul de
lucruri barbatului autodistructiv inainte de a deveni intelepti? Din nefericire,
uneori nu avem de ales-lectiile adevarate se invata numai din propriile greseli. Cu
toate acestea, exista cel putin doua lucruri pe care le putem face pentru a evita sa
cadem in plata autodistructiva a persoanelor importante din viata noastra. Primul
este foarte dificil: trebuie sa nu facem nimic. E dificil mai ales in perioadele de
criza, provocate destul de regulate de barbaul autodistructiv. Din acest motiv,
trebuie sa intelegi ca NU PUTETI FACE NIMIC PENTRU A AJUTA UN
BARBAT
AUTODISTRUCTIV.
Cu alte cuvinte, actionand autodistructiv, barbatii incearca sa-si pastreze
independenta intelectuala sau cel putin capacitatea de a alege.Deci, cu cat
dumneavoastra credeti mai mult ca viata este singura alegere, cu atat ei vor trebui
sa aleaga mai repede moartea. Si, cu cat ajutorul pe care il dati incearca sa le
influenteze mai mult alegerile, cu atat ei il resping mai repede. Dar daca nu
intindeti mana, atunci ii lasati sa se ajute singuri sau sa nu faca nimic, si de fapt ei
de asta au nevoie. Al doilea lucru pe care il putem face pentru a ne reduce
inclinatia naturala pentru ajutarea barbatilor care resping ajutorul este, din
fericire, ceva mai activ. In loc sa-I ajutam pe ei, ar fi bine sa ne ajutam pe noi.
Incepeti sa va traiti propria viata. Asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa va
despartiti sau sa divortati. Si nici ca trebuie sa dati dovada de egoism si de lipsa
de interes fata de ceilalti. Pur si simplu, incercati sa va gasiti un alt scop in viata,
unul emotional, spiritual, intelectual, si uitati de acest proiect. Este un obiectiv
greu de atins pentru multe persoane, in special pentru femei, care sunt in general
educate ca sa aiba grija de altii si nu de ele insele. Dar daca doriti sa porniti intr-o
astfel de calatorie, primul pas este sa va intrebari nu de ce dori sa va schimbati
status-quo-ul, ci de ce nu ati face-o. Cu alte cuvinte, ce aveti dumneavoastra de
castigat daca lasati un barbat autodistructiv sa va distruga.

Cel mai bun moment pentru a ataca verbal barbatii autodistructivi este cand sunt
dj la pamant-altfel, nu te asculta. De asemenea, daca le-I spui verde in fata e si
mai bine-e ca si cum faci apel la masculinitatea lor plina de eroism. Ciudat este ca
aceasta critica, venita intr-un moment apparent nepotrivit, este o forma de sprijinmesajul ascuns este Stiu ca esti un tip tare si vei suporta asta. Si, in mod
paradoxal, cand sunt la capatul puterilor si nu mai au nicio iluzie, ii ajuta sa auda
ca nu sunt victime, ci mai degraba niste neispraviti: daca jalea in care se afla e
produsul lor, atunci si renasterea va veni tot din partea lor. Momentul in care
barbatul autodistructiv ajunge la limita inferioara este perfect pentru a va
materialize dorinta irezistibila de a-I ajuta pe ceilalti.
VII. Cel mai bun drum catre inima unui barbat este sa-l faceti sa vorbeasca ca o
femeie si sa actioneze ca un barbat. Ultimul element, acela al initiativei sexuale,
reprezinta o condensare si o rezumare dramatica a atributelor prezentate pana
acum. Pentru majoritatea barbatilor totul este legat de sex, mai putin sexul, care
este adeseori legat de rusine, absenta emotionala , nesiguranta masculina,
autoimplicare, agresivitate, autodistrugere. Arena sexuala este locul in care
barbatii isi etaleaza in mod natural conflictele emotionale care, pana la urma, nu
au
nicio
legatura
cu
sexul.
Initiativa sexuala a barbatilor ofera un rezumat condensate al celor sase attribute
masculine pe care le-am explorat pana acum. Acelasi concept se aplica si la femei,
deoarece sexualitatea este terenul de joaca final al diferentelor sexuale, locul in
care se intalnesc biologia si psihologia, realitatea si fantezia. Dar, datorita unor
combinatii de factori biologici, culturali si psihologici, care ii fac sa fie muti din
punct de vedere emotional,barbatii tind sa-si sexualizeze mult mai mult
psihologia. Biologic vorbind, exista diferente hormonale bine cunoscute si
diferente genital importante. De exemplu, pentru a se excita, barbatii au de obicei
nevoie de o perioada mult mai scurta de timp si de o stimulare mai putin directa.
Lucru adevarat mai ales la o varsta mai tanara si in lipsa unei experiente bogate,
moment in care barbatii, isi dezvolta abilitatea de a sexualize continuturile
mentale. Cu alte cuvinte, simplitatea reactiilor sexual ale barbatilor-pe langa
presiunile evolutive, cultural, hormonale-este data de faptul ca ei cauta
recompense extraordinara a excitarii si orgasmului pentru a scapa de conflictele
emotionale
sau
a
le
face
fata.
Dupa cum am vazut la punctual II, barbatilor le e rusine de propria vulnerabilitate,
de faptul ca nu sunt destul de performanti, ca deviaza de la ceea ce percep a fi
normalitatea conventionala. In dormitor, asta se traduce prin rusinea ca nu-si pot

controla echipamentul, ca nu fac o treaba buna ca amanti, ca au fantezii despre

alte
pozitii
pe
langa
cea
a
misionarului.
Dar, bineinteles, putem generaliza spunand ca toti barbatii platesc ceva pentru
favorurile sexuale, ca disperarea lor sexuala este cu adevarat jalnica si ca interesul
lor sexual este fundamental pornografic. Intr-adevar, majoritatea barbatilor dau
semen de rusine sexual in majoritatea intalnirilor intime. Folosesc mainile mai
mult decat cuvintele, se muta pe mutest pe anumite pozitii, spun nimic atunci
cand ii intrebi ce nu e in regula, incearca disperati sa se bucure, fac glume din
coltul gurii sau rad de ei insisi, critica tehnica sexual sau corpul partenerei-iata ce
manevre
evasive
folosesc
barbatii
pentru
a-si
depasi
rusinea.
Cel mai important lucru pe care il puteti face daca vreti ca barbatul sa va
vorbeasca deschis despre sex este sa va simtiti bine cu privire la propria
dumneavoastra sexualitate, sau cel putin sa fiti destul de relaxata pentru a vorbi
despre acest subiect. Daca vrei sa faci pe cineva sa vorbeasca despre sexualitate,
cel mai simplu esa-I vorbesti despre viata ta sexual. Intelegerea stilurilor de viata
alternative, formularea de intrebari detaliate, ascultarea fara a judeca, folosirea
umorului pentru a recunoaste si a dizolva linistea sunt tehnici natural pe care le
poate
folosi
oricine.
Exista si barbati total lipsiti de rusine. Asteptand recompense ca si cum ar fi
dreptul lor constitutional, cerandu-I partenerei sa le satisfaca orice capriciu fara a
tine cont de gusturile ei si criticand-o daca are retineri, acesti barbate isi
proiecteaza rusinea asupra partenerei si o fac sa se simta inhibata sexual sau
deviant pentru ca nu vrea sa faca tot ce-si doresc ei. Acestor barbate le-ar prinde
bine aceasta rusine, adica rusinea sexuala nu este in totalitate rea.Macar pentru ca
ne
face
sa
fim
civilizati.
Daca rusinea inseamna sa ascunzi ceva de cineva, absenta emotionala inseamna
sa ascunzi ceva de propria persoana.Sexual vorbind, a doua este adeseori evidenta
in orientarea infama a barbatilor catre scopul final si in modul mecanic in care
abordeaza
actul
sexual.
La punctul III, am vazut ca barbatii ezita sa simta-absenta emotionala-in primul
rand de teama sa nu se piarda intr-o femeie. Am vazut, de asemenea, ca aceasta
frica este in acelasi timp o dorinta, si ca asteasta dualitate este in centrul a ceea se
numeste conflictul nesigurantei masculine. Din punct de vedere sexual, dorinta de
a te pierde intr-o femeie este clara atata vreme cat barbatii incearca sa castige
accesul in interiorul corpului acesteia. Cealalta parte a conflictului, frica, este mai
putin evidenta, pentru ca este de multe ori neconstientizata.

Una dintre metodele favorite pe care le folosesc barbatii pentru a se extrage sau a
se departa de sentimentele de intimitate este transformarea femeii intr-un obiect.
De pilda, barbatii trateaza adeseori femeile ca pe niste obiecte pornografice,
cerandu-le sa se imbrace cu aia sau sa poarte aia, numai ca ei sa fie mai excitati.
Poate este doar o extensie a dorintei lor ca femeia sa fie atractiva, dar, este vorba
despre tendinta barbatilor de a se proteja de realitatea sexualitatii feminine prin
folosirea unor iamgini mentale pe care le pot controla. Acesta este unul dintre
motivele pentru care suplimentarea vizuala a vietii sexuale functioneaza numai
temporar- o data ce realitatea devine conforma cu imaginea mentala, barbatul are
nevoie
de
una
noua
si
imbunatatita.
Adevarul este ca personalizarea obiectelor pornografice si transformarea femeilor
reale in obiecte nu reprezinta doua lucruri total diferite, ci mai degraba unul si
acelasi lucru. Din punct de vedere psihologic, ambele le dau barbatilor
posibilitatea de a cumpara spatiul femeilor fara a trebui sa renunte complet la ele.
Si nicaieri nu este mai evident acest lucru decat in tendinta multor barbati de a-si
creste excitatia fantazand despre femei imaginare in timp ce fac sex cu partenera
lor
reala.
Apararea absentei emotionale mai are un aspect sexual, care se poate foarte bine
baza pe valoarea evolutiva. Incercand sa simta cat mai putin, multi barbati evita sa
empatizeze cu partenera, ceea ce reprezinta un avantaj in care impunerea
unilaterala a dorintelor ii aduce mai aproape de ceea ce doresc ei. Intrebandu-ti
partenera daca vrea sa faca asta si cealalta, risti sa primesti un raspuns negativ.
Dar daca te bagi in pat cu gandul ca o sa faci sex, vei depasi obiectiile formulate
de partenera si vei obtine ceea ce doresti. Pentru femei, implicatiile acestui aspect
al absentei emotionale sunt ca ele trebuie sa fie foarte clare si sa-si exprime fara
ambiguitate dorintele sau lipsa acestora. Deoarece, cand e vorba despre nevoile
sexuale ale femeilor, barbatii nu se pot lauda ca sunt foarte subtili.
Deci una din implicatiile pe care le are pentru femei absenta emotionala sexuala
este ca ele trebuie sa-si comunice planurile sexuale tare si clar. Dar mai sunt si
alte implicatii. Dupa cum am vazut la punctul III, absenta emotionala este un scut
mai puternic decat rusinea, opeand instantaneu si inconstient, ceea ce inseamna ca
este mult mai rezistenta la interventiile exterioare. Prin urmare, primul lucru pe
care trebuie sa-l faceti este sa bateti fierul cat e cald, ceea ce inseamna ca, daca
barbatul dumneavoastra vrea sa vorbeasca despre sex, o sa vorbiti despe sex. Fiti
alaturi de el daca vrea sa-si exprime mania si frustrarea despre viata sexuala-atata
vreme cat nu da vina pe dumneavoastra. Implicati-va si ascultati si apoi prindeti

momentul si discutati problema folosind limbajul lui si nu pe al dumneavoastra.

Tineti minte-ceea ce ii trebuie lui este spatiu emotional. Asa ca, in loc sa povestiti
ce simtiti dumneavoastra in legatura cu asta, mai bine povestiti despre ce veti face
impreuna,
pentru
a
rezolva
aceasta
problema.
Daca va interiorizati aceasta abordare, atunci veti vorba pe limba barbatului
dumneavoastra, adica la obiect si despre lucrurile esentiale. E mai util sa slabiti
metodele lui de aparare intelectualizate decat sa-l intrebati ce simte cand sunteti in
pat. Daca il intrebati ce simte pentru dumneavoastra atunci cand faceti dragoste,
va crede ca doriti sa-l inghititi. Prin urmare, in mod paradoxal, daca sunteti mai
putin sentimentala, atunci il veti invita pe el sa fie mai sentimental.
In ceea ce priveste absenta emotionala, sa presupunem ca barbatul nu mai este
interesat sexual de dumneavoastra. Inainte de a incepe sa va ganditi ca aveti
dumneavoastra o problema, incercati si varianta in care e ceva in neregula cu el.
De exemplu, un barbat isi poate pierde interesul sexual atunci cand e retrogradat
la serviciu sau, dintr-un motiv oarecare, se confrunta cu probleme profesionale. In
loc sa simta ca e un ratat, el alege, nu foarte constient, sa simta ca
dumneavoastra nu sunteti ceea ce trebuie. Tranzitia de la Nu-mi pot intretine
familia la Sotia mea nu e atragatoare este narcisic naturala pentru multi
barbati.
Asa cum am vazut pe parcursul intregii carti, aceasta identificare timpurie cu
mama si nevoia barbatilor de a o pastra si a o alunga in acelasi timp se afla in
centrul conflictului nesigurantei masculine. Deci, in timp ce majoritatea au
potential homosexual, toti barbatii au potential lesbian, adica au capacitatea de a
trai ca o femeie sau, istoric vorbind, o fata care isi iubeste mama.
In timp ce, din punct de vedere sexual, asta nu e neaparat o problema, dupa cum
au aratat Stoller si altii, pentru multi barbati acest tip de identificare este
contradictoriu si provoaca furie si frica. Furie pentru ca trebuie sa renunte la iluzia
ca mama si cu mine suntem unul si pentru ca mama ii pune sa treaca prin astfel
de chinuri. Si frica pentru ca nu pot scapa de influenta ei. Este usor de vazut cum
acest conflict la nivelul inconstientului din relatia cu propria mama ajunge sa fie
exprimat
in
experienta
sexuala
a
barbatului.
Aceasta dinamica este unul dintre motivele principale pentru care barbatii au
relatii extraconjugale. Printr-o relatie, ei isi afirma cu furie dreptul la o femeie mai
intelegatoare din punct de vedere sexual, dar si dreptul la libertatea sexuala. Si,
deasemenea, isi micsoreaza frica de a fi osanditi sa faca sex cu aceeasi femeie
pentru tot restul vietii. Se pare ca nu-si pot da seama ca nu te poti emancipa in

secret si nici prin inlocuirea unui stapan cu altul. Desi in general, ii condamnm
rapid pe barbatii care isi insala partenerele si ii consideram niste profitori
sentimentali, experienta clinica ne arata ca acesti barbati sunt intr-o suferinta
profunda, in special pentru ca sunt prizonierii propriilor lor scenarii. Mai devreme
sau mai tarziu, majoritatea barbatilor descopera ca scutul de protectie
hipermasculin nu este decat o dovada a opusului lui sau, in termeni sexualizati, ca
multiplele expuneri ale penisului nu il fac mai mare, ci, dimpotriva, intaresc
parerea ca este atat de mic incat are nevoie de multiplicare.
Ideea de a te separa de o femeie facand dragoste cu alta este la fel de paradoxala
ca si conflictul nesigurantei masculine: barbatii le vor pe toate-sa fie barbati si sa
fie (cu) femei. Relatia stereotipa in care barbatul nu doreste sa se implice si
femeia trage de el este adevarata numai daca este vazuta dintr-o perspectiva
constienta. La nivel constient acesti barbati fac in asa fel incat femeile sa traga de
ei, deoarece vor sa repete experienta cu Prima lor Femeie,Mama-o relatie in care
femeia s-a implicat, a oferit protectie, a acceptat totul, in timp ce baiatul a fost
incercat
sa
fuga.
Daca discutam cu un barbat despre performantele sale profesionale si il asiguram
ca totul este in regula, sau vorbim cu el despre cat de valoros este ca om, dincolo
de ce si cum face la serviciu, ilputem ajuta sa obtina rezultate mai bune in
dormitor decat daca am discuta despre probleme lui sexuale. In al doilea rand,
femeia poate avea intelepciunea de a explora daca nu cumva si ea este
ambivalenta cu privire la sex. Poate are si ea un conflict al nesigurantei
feminine care se exprima prin evitarea actului sexual exact atunci cand barbatul
este
pregatit.
Cu alte cuvinte, cand barbatul dumneavoastra are probleme de erectie, cel mai
bun lucru pe care il puteti face pentru el este sa aflati daca nu cumva, pe undeva,
impotenta lui va convine. In mod paradoxal, raspunsul la aceasta intrebare poate
ridica presiunea de pe umerii lui si poate chiar usura recapatarea spontana a
erectiei. Si in final, in special in cazul problemelor de erectie care dureaza de
mult, ambii veti avea nevoie sa lucrati la integrarea aspectelor nonsexuale ale
rupturii
masculin-feminin.
Cealalta problema sexuala care apare frecvent la barbati si care poate fi privita
prin prisma nesigurantei masculine este ejacularea rapida sau precoce. Multi
barbati invata sa fie ejaculatori rapizi destul de devreme in procesul de dezvoltare
sexuala. Sexologul Barry McCarthy scrie In randul adolescentilor masturbarea
este o activitate secreta, ascunsa, bantuita de vina si de frica de a nu fi descoperit.

Din aceasta cauza, majoritatea pustilor incearca sa ajunga la orgasm cat de repede
cu putinta. Dupa cum arata McCarthy mai departe, asta ii impinge spre actiuni
rapide si ii duce adeseori la prima experienta de penetrare, care se desfasoara
probabil in graba, neplanificat sau sub presiunea timpului si a intimitatii. Si totusi,
in loc sa fie doar o chestiune legata de conditiile in care are loc actul sexual,
aceasta graba este stimulata chiar de dorinta tanarului de a-si dovedi sexualitatea,
o dorinta care, de prea multe ori, eclipseaza nevoia de a avea o experienta sexuala
placuta,
ca
sa
nu
mai
zicem
si
plina
de
sentiment.
Deci, daca a face sex nu dovedeste, de fapt, nimic, multi barbati simt ca trebuie sa
continue sa dovedeasca ce tari sunt, iar si iar. Si, in mod ironic, cu cat dorinta de a
performa este mai mare, cu atat ejacularea este mai rapida si sentimentul esecului
mai
mare.
Avand in vedere aceste lucruri, nu e de mirare ca multi barbati se lupta sa
prelungeasca penetrarea si ca fac asta intr-un stil tipic masculin, ca intr-un calcul
financiar. Din consideratie pentru partenera sau pentru ca vad penetrarea ca pe un
punct culminant al placerii sexuale, barbatii incearca sa-si tempereze excitarea
concentrandu-se asupra unor idei dezagreabile, gen taxe, socri, sefi. Din fericire,
dupa cum vor spune si sexologii, exista o tehnica mai buna, care, intr-un anumit
fel, este opusa celei de mai sus, deoarece implica o concentare pe placere si nu pe
durere. Aceasta tehnica se bazeaza pe faptul ca, la un moment dat, mintea noastra
se poate gandi la un singur lucru. In loc sa-si ocupe mintea cu ceva neplacut sau
total irelevant, pentru a prelungi penetrarea barbatul nu are decat sa se
concentreze mental asupra senzatiei de penetrare. Cu cat face asta mai tare, cu atat
nevoia de orgasm apare mai tarziu. Dar, incercand sa-si convinga barbatii sa
aprecieze momentul, femeile nu trebuie sa fie niciodata pisaloage. Deci, in loc saI cereti barbatului sa petreceti mai mult timp impreuna, mai bine ii demonstrati-cu
fapte, nu cu vorbe- valoarea timpului liber sau a momentelor de intimitate,
bucurandu-va in primul rand dumneavoastra de acest timp, cu sau fara el.
Se spune ca 90% din barbati se masturbeaza si restul de 10% care nu o fac, mint.
Si este greu de gasit o ilustrare mai buna a egocentrismului masculin decat
obsesia
lor
pentru
aceasta
practica
autoerotica.
Si, desi asta nu-I opreste din a continua sa o faca, multi barbati se simt vinovati si
rusinati de faptul ca se masturbeaza. Poate din cauza propriei perceptii ca,daca
nu te rezolvi singur, esti imatur si din cauza continutului interzis al propriilor
fantezii. Dar barbatii se simt de asemenea vinovati sau rusinati din cauza ca
masturbarea este ceea ce este-o activitate sexuala egocentrica, fara nicio legatura

cu altceva. Acum, ca nu care cumva sa credeti ca spun cabarbatii trebuie sa se

simta prost in legatura cu masturbarea, sa ne amintim la punctul VI: pana la un
anumit punct, agocentrismul nu este doar bun, ci si necesar. Evident, indiferent
daca esti singur sau faci sex cu un partener, este bine sa incerci sa-ti implinesti
nevoile
sexuale.
In general, cu cat barbatul cu care iese sau cu care are deja o relatie este mai
narcisic, cu atat femeia trebuie sa semene mai mult cu tricoul pe care scrie Nu
ma las greu. Deci, chiar si atunci cand fac un pas in afara autoerotismului si isi
extind sexualitatea catre alte persoane,barbatii raman egocentrici. Atunci cand au
o iubita, isi manifesta egocentrismul prin aprecierea provocarii lansate de o
femeie independenta-una care nu-I va speria cu un sentimentalism deschis si care
le va oferi o provocare cu sanse de castig. Castig, adica sa nu-I faca sa se simta
niste ratati,si provocare, adica sa simta ca laurii cuceririi lor sunt valorosi.
Dar este omniprezent si in zilele naostre, sub forma antinarcisicului care se
straduieste sa-si rafineze tehnica sexuala pentru a-si aduce partenera la orgasme
multiple sau alte culmi sexuale neatinse. Partenera acestui barbat va fi satisfacuta
sexual, dar, pana la urma, va simti ca sexul este gol din punct de vedere
emotional, pentru ca toata daruirea sexuala a barbatului de langa ea se bazeaza pe
o motivatie egocentrica: el isi perfectioneaza tehnica pentru a se simti bine ca
barbat. Sigur, nu e nimic gresit in a te simti bine in pielea ta ca barbat si, atata
vreme cat acesta nu este primul si singurul tel al schimbului sexual, atunci femeii
s-ar
putea
sa-I
placa
sa
faciliteze
astfel
de
sentimente.
Relatia cu prima si cea mai importanta femeie din viata lor le intareste nu
sentimentele de masculinitate, ci mai degraba sentimentele opuse, cele de
apartenenta la sexul feminin. Din aceasta cauza, barbatii simt adeseori ca trebuie
sa-si impuna si sa-si expuna de la bun inceput masculinitatea in fata femeilor.
Cand urmareste o femeie, pe barbatul narcisic nu il intereseaza cine este cealalta
persoana, ci, mai degraba, daca il poate lauda in mod credibil. Atat personalitatea
femeii care este sedusa de barbatul egocentric, cat si trasaturile ei fizice sunt
irelevante. Dar se poate intampla ca femeia sa inteleaga asta destul de tarziu,
pentru ca este extrem de incantata sa laude calitatile iesite din comun ale acestui
barbat. De asemenea, poate lua firea lui deschisa drept generozitate si poate
interpreta prezenta lui sexuala vibranta drept daruire de sine, in loc sa o vada
drept ce este-o expunere a propriei persoane, ca sa fie vazut. Generozitatea fizica
narcisica este probabil mai mult feminina decat masculina-deoarece femeile din
societeta noastra sunt mai incurajate sa se concentreze asupra corpurilor lor si sa

arate bine. Dar, din ce in ce mai multi barbati impartasesc si ei aceasta forma de
narcisim.
Asa ca, poate ar trebui sa punem toti sub semnul intrebarii persoanele de care
suntem atrasi, mai ales daca suntem in mijlocul unui proces de seductie de natura
pur fizica. Cand sexualitatea si senzualitatea sunt idealizate, ne putem afla foarte
bine in prezenta unei persoane care are mai multa nevoie sa fie admirata-pentru
sexul
ei-decat
sa
fie
iubita
pentru
persoana
ei.
Desi pot fi direct agresivi sau suparati pe alti barbati, ei se tem sa fie agresivi cu
femeile, fie pentru ca le considera fragile, fie pentru ca le considera niste fapturi
extrem de puternice. In primul caz, au o retinere sa raneasca sentimentele unei
femei, iar in al doilea, se tem ca, spre deosebire de reactia agresiva directa a unui
barbat, femeia ranita se va razbuna in mod insidios, printr-un fel de manipulare
invizibila. Dar, in ambele cazuri, barbatii carora le este greu sa fie directagresivi
cu partenerele lor vor muta agresivitatea in arena mascata a sexului.
In perversiunile reale, ca si in ostilitatea sexuala nonperversa, spune Stoller,
trauma are de-a face cu dificultatea baiatului de a-si forma o identitate sexuala
diferita de cea a mamei. Triumful, spune el, este gasirea placerii orgasmice si a
razbunarii
chiar
in
aceasta
diferenta,
Este corect sa generalizam aici faptul ca atunci cand barbatii au initiativa sexuala,
ei incearca sa infranga pericolul cu armele placerii-placerea orgasmului. Dar fac
asta nu doar pentru a-si dovedi masculinitatea sau pentru a fugi de siguranta
iluzorie a corpului unei femei. Ei o fac si pentru a-si provoca in mod narcisic cele
mai profunde limitari.Fara nicio indoiala, cea mai puternica limitare pentru om
este propriul corp, care se supune legilor stiintei,nu poate fi niciodata perfect si,
pe masura ce inaintam in varsta, se degradeaza si moare. Prin urmare, este cel mai
bun-si cel mai prost-loc in care sa incercam sa ne sfidam limitele. Si care poate fi
cel mai bun agent fizic care sa poarte aceasta provocare daca nu solutia
atotcuprinzatoare
a
extazului
sexual?
Aceasta este dinamica de baza a dependentei sexuale. Indiferent daca se lupta ca
sa inverseze si sa stearga o trauma de abuz sexual din copilarie sau daca
incearca sa scape de sentimentele de gol si de lipsa de sens, dependentul de sex
este pana la urma o persoana dedicata negarii si stapanirii vulnerabilitatii fizice cu
ajutorul
cuceririi
orgasmice.
O implementare nonsexuala a fanteziilor:o relatie sentimentala cu o persoana care
sa fie destul de feminina pentru a-I afirma masculinitatea distrusa si destul de
masculina incat sa-I trezeasca la viata feminitatea reprimata. Dupa cum se poate

demonstra,de asta au nevoie toti barbatii. Si de sex, bineintelesDar aceasta este

ordinea.
Cand un barbat este cu o femeie, masculinitatea lui este pusa sub semnul
intrebarii. Asta inseamna oare ca nu exista nicio speranta pentru comunicarea
deschisa intre barbati si femei? Dimpotriva. Logica din spatele conflictului
nesigurantei masculine le induce barbatilor nevoia de a discuta cu femeile, ca de
la femeie la femeie. Dar ei pot face asta numai daca si femeie se poate implica
intr-o discutie de vestiar cu ei. Ceea ce nu ar trebui sa fie foarte complicat,
pentru ca, din punct de vedere psihologic, barbatii si femeile sunt fundamental
mai degraba asemanatori decat diferiti-in ciuda celor sapte atribute masculine.