C d mai mulţi oameni, asemenea cmdroginului

hnpărţit, se îndrăgostesc de o persocină de sex opus.

persoană care are organe sexuale diferite şi compatibi:
Aceste diferenţe de sex biologice sunt adesea asociate
cu roluri de gen diferite*®. în cadrul căsătoriilor tradin
nale, se aşteaptă ca bărbaţii şi fem eile să etaleze avaici
şi abilităţi diferite şi să îndeplinească sarcini diferite.
Câştigarea pâinii a fost „rolul de bază al bărbatului*, z
creşterea copiilor, „rolul de bază al fem eii“” . Chiar ^ x
cadrul numărului în creştere de cuplm l egalitare**, se
menţine atracţia rolurilor complementare. O fem ek x s
detestă să gătească îl va găsi incitant pe un bărbat a ax.
pashme este gătitul gomrmet, icu- un bărbat căruia n
lipsesc abilităţile de mecanică va găsi, probabil, deaaBB
de fascinantă o fem eie mecanic.
Robert W inch consideră că iubirea este e x p e n d ^
d oi oameni c<ire obţin în comim o gratificare m m »
pentru nevoile lo r psihologice im porfante. S im t »
atraşi şi avem tendinţa de a ne căsători cu oameni ^
căror nevoi psihologice sunt com plem enfare n e v o i»
noastre. N evoile psihologice pot fi complementare ac
conţinut, respectiv raţionalul îm pletit cu emoţionate,
sau prin dimensiune, respectiv o alianţă între nevoe
puternică de control şi cea slabă. în cadrul unui b oc
cunoscut studiu efectuat cu peste 40 de ani în urmă.
Winch a realizat interviuri profunde cu 25 de cupter
căsătorite, privind experienţele din copilăria tim pen
şi vieţile de la momentul respectiv. Cuplurile au ma.
răspuns şi la un set de teste de personalitate. Pe bazz
interviurilor şi a testelor de personalitate, nevoile
psihologice ale cuplurilor au fost evaluate de d n d
psihanalişti experim entaţi. Binecunoscuta lo r condix
a fost că oam enii tind să îşi aleagă parteneri de căsâtr—
ale căror nevoi psihologice sunt complementîue cb a ;

15 « cale
InorAgostirii
 Tui degrabă decât parteneri ale căror nevoi sunt
od or pe care le au e P .
■rrii de relaţie romantică pot de asemenea să
H gfcirze reciproc nevoile sexuale, intelectuale şi
— unui partener îi place să fie activ sexual,
I fie pasiv; unuia îi face plăcere să înveţe,
i fie învăţat. Cu cât simt mai complementare
t atât e mai uşoară şi m<d satisfăcătoare gratifi-

< ^ ^ Ă Ş I R E A IUBIRII:
FIM IUBIŢI

oameni, cel mai atrăgător lucru la un

c este faptul că acesta îi consider

I atras cel mai mult a fost faptul că m-a ales.

t la trei oameni diferiţi ca să facă rost de
1 de telefon.
atras la început la ea a fost faptul că-i plăcea de

isaite timidă. Tind să plac bărbaţii care mă

atrăgătoare.

1 interviurilor privind atracţia romantică a

^ â , în aproape jumătate din cazuri, indicarea
şi a interesului romantic a jucat un rol impor-
X zia cţia iniţială^®. Sentimentul de a fi dorit este
xrâgătD T .
—1 : Aronson a rezumat cel mai bine influenţa
xsirtcip roce: „Singurul şi cel mai puternic

159
determinant pentru ca o persoană să o/placă pe o altii
este faptul că a doua persocuiă o place pe cea dintâi. Mi"
mult decât atât, simplvd fapt de a crede că o persoanA
te place poate iniţia o serie de evenimente în spirală,
care să promoveze din ce în ce mai multe sentimente
pozitive între tine şi respectivă persoană."^* Să ne
imaginăm, de exemplu, că unui bărbat şi unei femei II
se face cxmoştinţă la o petrecere de un prieten comun
şi că aceştia discută sumar. După câteva zile, femeia K
întâlneşte întâmplător cu prietenul respectiv pe stradă
şi acesta îi spune că, după petrecere, bărbatul a avut
câteva lucruri măgulitoare de spus despre ea, inclusiv <'
era atras de ea. Cum este probabil să se comporte fcnn •
data viitoare când îl va revedea? Probabil că faptul dc
a şti că bărbatul e atras de ea o va face pe femeie să tl
placă la rândul ei; şi ea se va comporta într-xm fel carr
să îi dea de înţeles bărbatului că şi ea îl place. Probabil
va zâmbi mai mult, va dezvălui mai multe despre ea |l
se va comporta în general într-im mod mai plăcut dec.V
ar fi făcut-o dacă nu afla că bărbatului îi place de ea. I'u
în faţa comportamentului ei cald şi agreabil, atracţia |l
ataşamentul bărbatului faţă de ea vor creşte fără îndo
ială. Bărbatul, la rândul său, îşi va comunica atracţia
prin metode care îl vor face şi mai atrăgător pentru
femeie... şi aşa mai departe.
Regula reciprocităţii în atracţie funcţionează chim
şi atunci când presupunem greşit că o altă persoanl i»
consideră atrăgători şi agreabili. în cadrul unui studl"
care a demonstrat acest lucru, oamenii au fost făcuţi
să creadă că o persoană fie îi place, fie îi detestă. în
cadrul interacţiunilor ulterioare cu persoana, oamenii
care credeau că sunt simpatizaţi s-au comportat în
moduri mai agreabile. Au fost mai calzi, mai plăcuţi,
au dezvăluit mai multe despre ei şi au fost mai mult
de acord cu persoana cealaltă decât au făcut-o oameni

cAle

160 îndrăgostirii
 ’ • • >*Mlcau că sunt detestaţi. Ce e mai important
' '‘ i" i iliNCuţia noastră e faptul că oamenii care
i»* III eronat că sunt simpatizaţi au fost plăcuţi mai
ilii|)ă Interacţiune. Cu alte cuvinte, comporta-
"iiil oamenilor care considerau că sunt plăcuţi i-a
‘ ' "I |ip alţii să reacţioneze la feP^.
' *<'«nvaţia aceasta a demonstrat din nou puterea
" lii'l romantice de profeţie autoîmplinită. Maestrul
' '" •11 11.icestei puteri a fost Don Juan, care a sedus un
""'O nesfârşit de femei dându-i fiecăreia sentimentul
I "ir cca mai atrăgătoare şi mai dezirabilă femeie din
MU'

'iiiAllIrea atracţiei romantice nu influenţează doar

' "ana aflată la capătul destinatar, ci şi pe actor. Acest
' ' 'iii|iortant era cunoscut până şi în Roma antică.
' 'III latin Ovidiu, sfatuindu-i pe iubiţii aflaţi în cău-
■ I nii'cesului romantic, a spus: „Adesea, prefăcutul
I"' Hă iubească într-adevăr şi sfârşeşte devenind ce
■l■"■(*cut a fi“ (ArsAmatoria).
'"I'iica naşte iubire. Un cântecel pentru copii descrie
‘ ■'ll Iubirii cu o simplitate fermecătocure:
A
Iubirea e ceva ce dacă dai
l'iimeşti apoi mai mult.
I ca un bănuţ fermecat
(liied bine, şi nu ai deloc.
liiiprumută-1, cheltuieşte-1, şi-o să ai aşa de mulţi
'■ o să se împrăştie peste tot pe podea.

•'ll avertisment. A r trebui să fie evident că, într-o

I Mir romantică în desfăşurare, a fi iubit mai mult
' II Iubeşti nu este neapărat o experienţă pozitivă —
iţorlc nu la fel de pozitivă ca descoperirea că o
' 'iii.ină e atrasă de tine. Poate evoca vinovăţia,
" • poate duce la furie, care poate duce la unele

161
sentimente negative în privinţa persoanei care ne
iubeşte prea mult sau mai mult decât vrem să fim
iubiţi. Oamenii care au tendinţa de a se găsi în relaţii
în care iubesc prea mult ştiu că e im posibil să forţezi
pe cineva să te iubească. De îsemenea, nu e recoman­
dabil să înşeli, mituieşti, seduci, impui sau ameninţi
pentru a fi iubit. A impune cu forţa iubirea cuiva care f
clar neinteresat nu va transforma sentimentele nega
five ale persoanei respective în iubire. Singurul lucru
pe care îl putem influenţa, într-o oarecare măsură,
sunt sentimentele noastre. Dacă ne dorim să trăim o
viaţă plină de iubire, trebuie să fim deschişi la iubiri
şi trebuie să ne alegem parteneri romantici care suni
deschişi să ne iubească.

SATISFACEREA NEVOILOR VERSUS

TMPARTÂŞIREA IUBIRII:
CARE DINTRE ELE JOACÂ UN ROL
MAI IMPORTANT ÎN DRAGOSTE?

în cazul atracţiei romantice, cum se compară rolul

sentimentului de a fi iubit cu rolul gratificării nevoiloi
şi celelalte variabile pe care le-am discutat până acum?
Un studiu amplu al poveştilor spuse de oameni despn
partenerii pe care i-au ales pentru iubire şi căsătorie
a relevat 11 factori care mfluenţe<iză această alegere” ,
Unele dintre aceste variabile au fost discutate deja, lir
unele simt discutate în <dte capitole:

CAILE
TnorAgostirii
VAI?IAI3ILE CARE INFLUENŢEAZĂ
INIJRĂGOSTIREA

Asemănarea la nivelul atitudinilor, mediului de

provenienţă, trăsăturilor de personalitate
l'roximitatea geografică
I răsătuiile de personalitate şi aspectul dezirabUe
Afecţiunea reciprocă, faptul că persoana cealaltă ne
place
'■.«tisfacerea nevoilor
excitaţia fizică şi emoţională
Inlluenţele sociale, normele şi aprobarea oamenilor
ti In cercul nostru
Anumite semnale din vocea, ochii, postura, felul de a
if mişca al persoanei iubite
I Msponibilitatea pentru o relaţie romantică
t iportunităţi de a fi singuri împreună
Misterul în ceea ce priveşte situaţia sau persoana

Munei când vă gândiţi la cea mai memorabilă experi-

tic îndrăgostire a dumneavoastră, care dintre aceste
" i.iltlle a jucat rolul cel mai imgtortant? Care dintre ele
" t jucat niciim rol?
l'•■ntru a examina influenţa relativă a celor 11 vari-
' •!'. Arthur Aron şi colegii săi au analizat trei tipuri
' ' t|toarte despre îndrăgostire. Primul dintre ele a
Iun set detaliat de rapoarte oferite de oamenii care
iMiIrăgostiseră în decmsul ultimelor 8 luni. Analiza
' ■>>tilor, fiecare dintre ele având în medie trei pagini,
' l' vat faptul că simpatizarea şi atracţia reciprocă
■m ă menţionate practic în toate povestirile.
ilAcerea nevoilor a apărut în mai puţin de un sfert
' " IM- povestiri. Al doilea tip de rapocirte a fost obţinut
11 i'cl cărora li se ceruse „doar să spună povestea" fie

163
 a „îndrăgostirii", fie a „împrietenirii", pe cartonaşe de
11X 14 cm, detaliind cum se întâmplase, ce simţiseră
şi ce urmase. Analizele au arătat că (^uă treimi dintre
aceste povestiri menţionaseră simpatia reciprocă.
Satisfacerea nevoilor fusese menţionată doar în cazul
unei zecimi din povestiri. Cel de-*d treilea tip de premlH
a fost obţinut folosind un chestionar. Respondenţilor II
s-a cerut să îşi amintească experienţele de îndrăgostire
cele mai recente, în special momentul în care simţiscrl
o atracţie puternică, apoi să îşi evalueze sentimentele
folosind scale diferite, de exemplu în ce măsiu-ă per-
socuia de care se îndrăgostiseră le „satisfăcuse nevoile*)
Şi în acest caz, analiza răspunsurilor a indicat atracţia <
reciprocă drept cel mai frecvent motiv pentru îndrăgoi»
tire. împlinirea nevoilor a fost menţionată doar într-o
treime din cazuri^^.
De ce a fost menţionată atât de rcU' împlinirea nevo >
ilor în cazul tuturor celor trei seturi de rapoarte despilf 1
îndrăgostire? Una dintre explicaţii e aceea că oamenii
se simt confortabil să admită satisfacerea nevoilor, nl ^
măcar faţă de ei. Cu toţii preferăm să credem că îndr|a(
gostirea nu are motive egoiste. în cadrul chestiona:
subiecţii au fost întrebaţi direct dacă persoana iubită
satisfăcea o nevoie importantă. E posibil ca respond
să fi dat răspunsul dezirabil din punct de vedere socii
în locul măsurii depline în care satisfacerea nevoilor
afectat alegerile romantice.
Descrierea celor mai importante relaţii romantici
cadrul studiului privind atracţia romantică a sugerat
de des satisfacerea unor nevoi semnificative a jucat
rol important în atracţia iniţială. Când o tânără spu
„E foarte iubitor şi face toate eforturile ca să mă simi
bine. De exemplu: ştie că mie îm i place şampania, a|
că mereu cumpără şampanie când ajung eu", e evidi
că lucrurile pe care le face bărbatul pentru ea joacă ui
IIIRl
cAile

1f)4 Îndrăgostirii
 tttl In atracţia faţă de el. Şi atunci când un bărbat spune:
• r m-a atras mai întâi a fost că obişnuia să îmi cumpere
'Itvrrse lucruri", e clar că atracţia faţă de ea e asociată
■M.icţiunile ei. într-adevăr, conform observaţiilor, peste
liiiiiâtate dintre interviurile privind atracţia romantică,
t'iiiparativ cu mai puţin de o treime în cazul studiilor
•mI Aron, au menţionat faptul că partenerul satisface o
"• voie, ca parte a atracţiei iniţiale.
I'e scurt, chiar dacă se poate discuta despre gradul
Influenţă pe care satisfacerea nevoilor o are asupra
'icllei romantice, este în afara oricărei discuţii că ea
I •u A un rol. în ceea ce priveşte reciprocitatea în iubire,
' "Iul tău central nu poate fi negat.
I ra mai bună modcditate de a încheia acest capitol
'• »)bservaţia pe care o citez deseori cuplurilor cu care
' ' r/, în timp, iubirea şi recompensele pe care parte-
••II d ln tr -u n c u p lu şi le oferă u n u l altuia în relaţiile
"time a ju n g să fie legate de iu b ire a şi re com pensele
I ■ ' o e le primesc din partea relaţieP^. Când ne arătăm
'•'•t r j şi mcuiifestăm consideraţie, creştem nivelul
•' Iubire şi recompensele din relaţie şi, odată cu ele,
•""l'.ibllitatea să primim mai multă iubire şi mai multe
'•nipcnseîncadrul ei. *

III iESTII PENTRU C E IA F U Ţ I

Im I.AUTAREA IUBIRII

I 111ţelept să folosiţi în căutarea xmui partener atât

' " A reciprocităţii iubirii, cât şi puterea satisfacerii
'iliii',
liit t'|)ind cu satisfacerea nevoilor, e important să
I' In vedere atât nevoile dumneavoastră, cât şi pe

165
î cele ale candidatului la iubirea dumnec^oastră. Cu
alte cuvinte, ce vă doriţi şi ce sunteţi dispus să oferiţi?
Dacă doriţi să vă fie împlinite nevoile în cadrul unei
relaţii romantice, ar trebui să vă daţi mai întâi seama
'I care vă simt cele mai importzmte nevoi. Aveţi nevoie si
fiţi îngrijiţi şi protejaţi? Să fiţi priviţi cu consideraţie
şi admiraţi? Să fiţi ascultat şi să vi se dea dreptate? Să
fiţi provocat şi stimulat? Odată ce aţi definit ce anume
căutaţi, creşteţi probabilitatea de a găsi acele lucruri.
Trebuie să fiţi atenţi să căutaţi un potenţial partener c« h
;r.
e dornic şi capabil să vă ofere acel ceva. Dacă nu, e mal
bine să căutaţi în altă parte. Dat fiind că ştiţi că oamen#

I
sunt atraşi de parteneri care au nevoi similare sau
opuse, căutarea dumneavoastră poate fi mai focalizată,
i de preferinţă ducând spre cineva ale cărui nevoi sunt »
's. complementare alor dumneavoastră. '
Strategia cea meii bună în cazul unui candidat promj '4
ţător este să fiţi atent, deschis, cald şi plăcut. Manifeiilfi|iit
interes şi fiţi un bun ascultător, faceţi aprecieri sincerii
şi oneste. Cel mai important, fiţi sensibil la nevoile V
partenerului şi respectaţi dreptul acestuia de a simţi, (
gândi şi face lucrurile diferit — chiar dacă sunteţi i
convins că modul dumneavoastră de a vă manifesta grijă
este cel corect. Lipsa de sensibilitate şi dăruirea excefijll
sunt distructive pentru relaţiile romantice, la fel cum
sunt reţinerea şi distanţ^Lrea. }
Informaţiile privind reciprocitatea iubirii conduc
spre o recomandare mai generală. Nu vă reţineţi iublrMi
aşteptând ca partenerul perfect să vină cu cheia ferme­
cată a inimii dumneavoastră. Acordarea iubirii, în mo4
liber şi generos, muritorilor mai prejos de perfecţiune,
care se întâmplă să se intersecteze cu dumneavoastră
vă poate asigura că primiţi mulţi bănuţi ai iubirii de
la cei din jur. Printre ei s-ar putea să vă găsiţi iubirea
adevărată. Dacă vă doriţi să trăiţi o viaţă phnă de iuMlfi

CAILE
166 îndrăgostirii
 11 rbuie să începeţi ciclul iubirii. Apoi, deseori, iubirea
l>r care o transmiteţi „peste mări" vi se va întoarce pe căi
minunate, surprinzătoare.
Pare simplu, nu-i aşa? Atunci de ce simt mulţi oameni
' TI Cnu procedează astfel şi se condamnă singuri la vieţi
ii|)Kite de iubire? De ce sunt unii Ocuneni atraşi de cei
II c îi chinuiesc, le provoacă durere şi îi resping? De ce
'iiiit atât de mulţi atraşi de cei care nu le împărtăşesc
mlilrea? Aceste tipuri de întrebări sunt tratate în cea
li .1 doua parte a cărţii.

167
L
PARCURSUL ÎNIDRĂGOSTIRII:
în d r ă g o s t ir e a c a p r o c e s

... iubirii-adevărate, să curgă...

- Shakespeare, Vîsul u n e i n o p ţ i de vmM

Şi-a verii adiere învoalată floare facă din

bobocul
Iubirii noastre pân’ la revedere!
- Shakespeare, R o m e o ş i J u lie ta "

încă de când l-a văzut pentru prima dată, a simţit o

atracţie puternică. Statura lui înaltă aplecată, capul pllH
de bucle, strălucirea glumeaţă din ochii lui aveau ceva
special. Emana o energie masculină care ei îi făcea inliin
să bată mai repede. Când au fost prezentaţi unul altuU,
el a privit-o lung şi ea a înţeles că atracţia era reciproci

W illia m Shakespeare, Visul unei n op ţi de vară, trad. Dan Grigorescu, I I

Adevărul Holding, 2009. (Af.t.)
** W illia m Shakespeare, R om eo şi Julieta, trad. Şt. O. lo sif, Ed. Pandor* M
Târgovişte, 2002. (AT.t.)
 ' ' '>tinâgirea pe care a simţit-o când a descoperit că el
‘ Nă plece din ţară a doua zi nu avea niciun sens,
' '• llind că vorbiseră doeu: câteva minute. Au trecut ani
I ''i.\ când s-au revăzut din nou şi, la început, ea nu şi-a
'"'itiilt să-l fî cunoscut. însă inima ei l-a recunoscut
""t'(ll.it şi a reacţionat cu aceeaşi atracţie intensă şi dor
'"•l.it. Din nou, un prieten comun le-a făcut cxmoştinţă
' petrecere şi ea s-a trezit din nou atrasă de el, de
•ipirca pe care o avea în ochi şi de energia lui mascu-
< puternică. Când a invitat-o la dans, a simţit acea
iglc cuprinzând-o, trăgând-o spre el. Nu a rezistat. A
" •II el îi părea atât de natural, de parcă l-ar fî cunoscut
iitiioideauna. Fiindcă petrecerea era zgomotoasă, s-au
ilară în grădină să stea de vorbă. S-a trezit râzând,
' I mecată fiind de inteligenţa lui şi simţul umorului.
iiiil s-au revăzut după câteva zile, el a invitat-o la o
' Miiiharc pe plajă. Cumva, ea nu a fost surprinsă. I se
I II f.i oarecum normal ca locul ei preferat să fî fost cel
I ' ire el l-a ales pentru prima lor întâlnire. Cu cât
•I'IMu mai mult şi descoperea mai multe despre el, cu
'I II mai uluită era de asemănările dintre ei. Asemenea,
I ' ilAtorise mult şi acum pregătit să se liniştească.
' I"vi-ncau dintr-un mediu similar, avuseseră o copilărie
"iil.iră şi erau primii născuţi în cadrul imor familii
'' Iun unite. Făcuseră amândoi studii postuniversitare
ivr.iu aspiraţii profesionale asemănătoare. însă ce
I ' m.ti uimitor era faptul că îşi doreau acelaşi lucru,
(' " <nt imposibil, de la o relaţie intimă: in tim itate
I ill şi libertate totală. Iubirea lor a fost pentru ea
' M'IIura cea mai plină de pasiune pe care a avut-o şi a
'll iiiuat să se adâncească şi să devină mai puternică în
"II căsătoriei lor.

Nu m-am simţit atrasă de el fizic până nu am ieşit

împreună de câteva ori. Aşa că a fost un fel de chestie

169
 treptată. A durat un an până să ne apropiem cu adevărat.
iîin Ne ştiam fiindcă fuseserăm la aceeaşi şcoală. Era im
tip drăguţ in toate privinţele, prietenos şi cald. Avea o
prezenţă prietenoasă, caldă. Şi era genul plin de viaţă şi
amuzant. Şi mie mi s-a părut drăguţ, nimic uimitor. Cu
1 picioarele pe pământ.

Mi s-a părut superbă. De prima dată când am văzut-o,

m-am simţit cu adevărat atras de ea. Apoi am ajuns s-o
cunosc. Avem câteva cursuri împreună şi ne făceam
împreimă temele şi ne prosteam. Aşa că, la un moment dat,
am început să ieşim împreimă. Era o persoană cu adevărat
drăguţă, era amuzant să stai de vorbă cu ea, amuzant să
ajimgi să o cunoşti, să ieşi cu ea, să te prosteşti cu ea sau il
fii intim.

Nu mi-a plăcut de el la început. Nici lui de mine. Eram

cam idioţi când ne-am cunoscut. Aveam acelaşi post, dar fn i
sucursale diferite. Eram colegi la un curs şi era un singur
loc liber, aşa că m-am aşezat lângă el. Nu mi-a plăcut. Nu
ştiu... a început să discute cu mine şi am ajuns prieteni.
Şi a fost alături de mine după divorţ. Era alături de mine .
şi cred că de acolo am mers mai departe. Era diferit de
orice alt tip de atracţie. Era vorba de felul în care se purti
cu mine, ideile lui, atitudinea, valorile lui în general şi
părerile despre viaţă.

Stăteam aşezaţi unul lângă altul la curs şi am devenit

cumva prieteni buni. Nu-mi mai aduc aminte cine a vrut
primul să devenim intimi, ea sau eu, dar a mers mai
departe...

L-am cunoscut când eram boboacă şi el era în ultimul

an. Stăteam în acelaşi cămin şi el era mereu un tip de
treabă, numai că, ştiţi, nu eram interesată de el fiindcă

cAile

170 Îndrăgostirii
 era atât de mare. Adică, trei ani par mult. Eu începeam să
«ludiez, ca boboc, engleza, el îşi termina specializarea.
Adică, era tare. Era prietenos şi m-a invitat în oraş de vreo
ilouă ori, dar cam atât. Inima nu mi-a bătut cu putere. Nu
j fost dragoste la prima vedere. Eram doar amici. Nici
măcar nu m-am gândit la asta vreun an şi jumătate. După
(icrioada asta am început să ne apropiem. Vorbeam mult
I,» telefon, am început să facem diverse lucruri împreună.
Nc plăceau o mulţime de lucruri amândurora... La început,
■t existat puţină tensiime fiindcă eu încă îl consideram
un amic, dar el nu mă vedea neapărat aşa. De fapt, m-am
•imţit grozav.

Analiza interviurilor privind atracţia romantică a

'"•ii'at că, în o treime din cazuri, îndrăgostirea a fost
' •' lisă ca un proces gradual. Doar în aproximativ
'' '•line din cazuri a fost vorba de dragoste la prima
'liT C ‘.
I ^iid oamenii se îndrăgostesc, diferite variabile
" ă un rol în diferite etape. Decorul întregului
'"■ ei este cultural. încă de la naştere ni se transmit
...."lite expectaţii legate de îiătarăgostire. în societatea
' ''Icntală, idealul romantic presupune ca un bărbat
' '■ li'ineie, şi mai puţin un cuplu format din parteneri
' u riaşi sex, să se cunoască, să se îndrăgostească,
' Hf i'ăsătorească şi să trăiască fericiţi până la adânci
" ' *neţi. Când se întâlnesc un bărbat şi o femeie, ei
"i'ii tăşesc aceste expectaţii cu privire la cum anume
' ''' l»ui să evolueze lucrurile între ei. în etapa de
"i'Mjtere a celuilalt — mai probabil atunci când
Mirncrli de cuplu muncesc sau locuiesc în acelaşi
''^|i»i |1, de preferinţă, când sunt într-o stare de
'••ţic, aspectul este important — mai ales pentru
'•Imţl, Numai că pentru ca o poveste de dragoste să

171
 G»
se poată naşte, membrii cuplului trebuie să se simtă
atraşi de personalitatea celuilalt. Pentru ca scânteia i l
se aprindă, cel mai bine e ca ei să fie asemănători în
ceea ce priveşte originea, elementele de personalităţi,
viziunea asupra vieţii şi maturitatea emoţională. Peni ni
ca o aventură să se transforme într-o relaţie, dragostm
trebuie împărtăşită şi trebuie să satisfacă nevoile
psihologice cele mai importante.
O relaţie romantică începe în diferite feluri. Se poifi
să fie dragoste la prima vedere — JDe când l-am cunoicu^
afost ceva care m-a atras la el.“ sau se poate dezvolta
după ani buni de prietenie: „Ne cunoaştem de cinci ani,
ba nu, de patru, ca prieteni... Când m-am întors dintr-o
■I , î l
călătorie în străinătate, niciunul dintre prietenii mei nu ej»
în zonă, aşa că l-am sunat pe el şi apoi lucrurile au începui
să devină mai serioase.'" O relaţie romantică poate încfj|^
printr-o întâlnire importantă {,f^usese ceva aranjat.
stat de vorbă toată noaptea.'') sau poate evolua spre o
relaţie profundă în timp („ I a început, nu mă simţeam
atras de ea, numai că, fiind implicaţi în acelaşi proiect,
stăteam mult de vorbă. Ne-am apropiat din ce în ce mai
mult. Apoi am început să mă simt mai atras de ea."). In
toate cazurile acestea, o cunoştinţă, cum ar fi prietenii
sau simpla atracţie fizică, se transformă într-o iubire
pasională, romantică — o evoluţie documentată de
numeroase studii^.
în societatea occidentală seculau'ă de la începutul
secolului XXI, iubirea romantică este un element impot
tant în alegerea unei perechi. Chiar şi în cazul căsătn
riilor aranjate din cadrul unor societăţi tradiţionale,
iubirea romantică este im criteriu de bază important*,
în ciuda pvmctelor de plecîu-e diferite şi a ratelor dl
dezvoltîire diferite în cazul relaţiilor romantice, exiitl
în general un anumit moment când ambii parteneri
spun „Asta e iubirea!" Punctul acesta de cotitură eil#

cA l e

172 tNORXGOSTIRII
... mentul de debut al unei serii de schimbări psiholo-
«ii Adesea, este precedat şi marcat printr-o privire
" I Iprocă specială. Victor Hugo a descris puterea acestei
i'i Iviri în Mizerabilii*(1862):

,Azi abia mai îndrăzneşti să spui că doi oameni s-au

Iubit pentru că s-au privit. Şi totuşi, aşa se iubesc oamenii
il numai aşa. Ce rămâne nu e decât ceea ce rămâne. Nimic
IUI e mai adevărat decât ciocnirea dintre două suflete când
M'himbă această scânteie.”

I IAPELE în d r ă g o s t ir ii

I ii m se îndrăgostesc Ocunenii? Câteva teorii pornesc

l.i presupunerea că relaţiile romantice trec prin
'iimiite etape care se succed într-o anumită ordine;
•ifl, procesul îndrăgostirii este descris ca o serie de
• diferite ceditativ. Conform unor teorii, îndrăgostirea
loc în două etape, iar conform altora, în trei sau
li 111. însă toate teoriile etapelcif presuptm existenţa
II' I tliferenţe caUtative între diferitele etape.
In conformitate cu o teorie a îndrăgostirii în două
il'C, îndrăgostirea implică un proces de selecţie cu
■iiA faze. Oamenii îi selectează mai întâi pe cei pe care
niisideră nepotriviţi. Nu îi observă pe aceştia atunci
"III Ii cunosc şi îi uită imediat. Un exemplu tipic este
•'( irea în funcţie de vârstă. Mulţi tineri nici măcar nu
i'scrvă pe cei mai vârstnici, fiindcă nu îi percep ca pe
n nţiali parteneri romantici. Când o persocmă nu se
Hiveşte criteriilor noastre de selecţie, pur şi simplu

i" i Hugo, M iz e ra b ilii, trad. Lucia Dem etrius ş i Tu d o r Măinescu, Ed.

I <1 pentru Literatură ş i Artă, 1960.

173
nu o observăm. Prin urmare, ce nu e potrivit devine
invizibil. în a doua etapă, oamenii îşi cdeg pcutenerii cel
mai potriviţi dintre cei pe CcU'e îi consideră adecvaţii
Procesul iniţial de excludere a celor nepotriviţi este
influenţat de normele sociale care ne dictează categorii
de oameni care conţine parteneri de căsătorie potriviţi.
Robert Winch a născocit termenul de câmp de candidaţi
pentru soţi eligibili pentru a descrie gama de oameni de
care ni se permite să ne îndrăgostim şi cu care ne putem
căsători®. Cu alte cuvinte, societatea sau subcultura în
care trăim determină prima etapă a selecţiei, care are
loc chiar înainte să începem să ne punem în aplicare
propriile filtre amoroase.
Cele mai multe societăţi folosesc asemănările de la
nivelul mediului de provenienţă şi avantajele sociale
ca pe criterii de selecţie. Normele societale tind să
prefere ca soţii să ap<irţină aceleiaşi rase, aceleiaşi claif
socicde şi economice, aceleiaşi religii şi aceluiaşi grup
de vârstă. O persoană care nu se conformează cu ceea
ce dictează societatea, cum ar fi un bărbat în vârstă cafi
se căsătoreşte cu o femeie tânără, este adesea criticat!
şi ridiculizată şi poate deveni subiect de glume şi bârfii
Astfel de reacţii o învaţă atât pe persoana spre care sU A l
direcţionate, cât şi pe cei care privesc de pe margine, »
care partener de căsătorie este potrivit şi care nu.
Societăţile influenţează procesul de alegere a
partenerilor romantici în două căi majore. în primul
rând, normele socicde îi recompensează pe cei care If
respectă şi îi pedepsesc pe cei care deviază de la ele,
de exemplu, atunci când prietenii sau rudele evită sâll •
critică de-a dreptul un potenţial partener nepotrivit. 1
al doilea rând, sunt cuanjate întâlniri între oameni ci
sunt consideraţi parteneri romantici potriviţi, cum t f |
petrecerile din şcoli, de la locuri de muncă sau clubul
organizate pentru persoanele singure aparţinând un!

cAm.e
174 Îndrăgostirii
.1numit grup de vârstă şi având un anumit statut social
't.m economic^. Agenţii societcdi, cum sunt părinţii,
iMofesorii, prietenii sau mass-media, tr<msmit normele
•odaie. Ei recompensează şi încurajează legăturile ro­
mantice potrivite şi le descurajează pe cele nepotrivite.
Numai după ce oamenii trec de această selecţie
"ocială şi aleg un partener, se poate produce îndrăgos-
Ilira. Şi, în conformitate cu altă teorie a îndrăgostirii în
t tpe, şi aceasta se produce în două faze. în prima dintre
l'-. valorile comune simt mai importante; în a doua,
mai importantă compatibilitatea nevoilor*,
tn prima etapă a unei relaţii romantice, asemănarea
I' ovrilor, valorilor şi intereselor este deosebit de
'"•portamtă. Dezacordul în privinţa uneia dintre valorile
I • l ire unul dintre parteneri o consideră semnificativă
'“"•itcază posibilitatea unei relaţii romantice. Gândiţi-vă,
' <xcmplu, la o persoană religioasă care se trezeşte că
•itMiiă de un ateu convins. Dacă nu îşi poate imagina
ar fi să îşi clădească o viaţă alături de el, cu sigu-
" ip va încerca să îşi înăbuşe atracţia faţă de el. Sau
>mllţl-vă la un cowboy căruia îi place în aer liber şi îşi
<vtlgă existenţa crescând wte, care e atras de o femeie
"• •♦nare de teatru şi operă, care e redactor. Dat fiind că
"H|»robabil ca doi astfel de oameni să poată trăi fericiţi
'M'irună în acelaşi loc, este improbabil ca o relaţie între
' ■<>\treacă de etapa unei aventuri.
I «te important totuşi de observat că, atunci când
sunt puternic atraşi unul de celălEilt, sunt capa-
iA Ignore asemenea diferenţe evidente; ei presupun
' (••»» depăşi aşteptările cu puterea absolută a iubirii lor.
I •t»ar o intimitate din ce în ce mai mare le poate oferi
'i'lHi'Ilor fundamentul de încredere care le permite să
I il«i<iviluie unul altuia nevoile psihologice cele mai
' '•(unde. Cei mai mulţi dintre oameni au nevoie să
"imt! un anumit grad de siguranţă în cadrul relaţiilor.

175
înainte de a lăsa garda jos şi a-şi recunoaşte nevoile nv
copilăroase, imature şi, cum ar spime imii, nevrotice.
Acesta este motivul pentru care nevoile emoţionale
complementare dobândesc un rol central în etapa
următoare a relaţiei.
Cea mai faimoasă teorie a iubirii în trei etape a fost
propusă cu aproximativ 25 de ani în urmă de Bernard
Murstein. Conform acestei teorii, în prima etapă a
unei relaţii romantice, etapa stimulilor, elementele
exterioare, cum c ir fi aspectul, au cel mai mare impact
în a doua, etapa valorilor, atracţia se bazează în primul
rând pe asemănarea valorilor şi a intereselor. în a trelâ
şi ultima etapă, cea a rolului, cuplurile examinează da
funcţionează bine în rolurile legate de identitatea lor ti
calitate de cuplu: prieten, iubit, coleg de cameră şi soţ
soţie®.
în etapa stimulilor, oamenii ştiu doar ce pot afla
de pe urma imei interacţiimi minime. Atracţia este
o funcţie a atributelor fizice, mentale şi sociale ale
celuilalt. Potenţialii parteneri cântăresc şi ajung la o t
evaluare generală a celuilalt, pe care fiecare o rapor- ţ■
tează la propria atractivitate în general. Numzd dacă
^lmbii pcirteneri percep atractivitatea celuilalt ca fiind
aproximativ egală cu nivelul propriu de atractivitate,
relaţia poate progresa la etapa valorilor. Când un bărbii
şi o femeie încep să se întâlnească, ei discută despre ce
părere au despre anumite lucruri. Dacă descoperă că au
atitudini similare, atracţia lor sporeşte şi pot avansa la
etapa rolului, în care devin preocupaţi de capacitatea
lor de a funcţiona ca un întreg. Cum este de aşteptat
ca fiecare dintre ei să se comporte în anumite situaţii
sau roluri? Cum vor petrece aniversările sau zilele de
sărbătoare? Ar trebui ca soţia să îşi aibă propria carieri
independentă? Ar trebui ca soţul să gătească? Şi aşa mil
departe. Când cimbii pcirteneri descoperă că persoana
 ' .ilaltă se comportă într-un fel compatibil cu propriile
«firptări şi nevoile sunt complementare, relaţia poate
"Im'c extrem de multe satisfacţii.
Alte teorii referitoare la etape iau în Ccdcul patru etape
lii' îndrăgostirii. Una dintre ele se concentrează asupra
" ntmpenselor, rolurilor şi norm elor (în locul compati-
i'iliiăţii de la nivelul nevoilor psihologice profunde). O
' • I i ţie romantică se dezvoltă pe parcursul următoarelor
I' li I U etape: în prima etapă, cea a explorării, sunt
întărite recompensele şi costurile relaţiei; în cea de-a
'i"iia, a negocierii, este definită relaţia şi sunt învăţate
"iiiportamentele care aduc cele mai mcui recompense
•nibllor parteneri; în a treia etapă, a angajamentului,
iMi Icnelii îşi creează o dependenţă reciprocă în urma
"iicl implicări mai profunde a fiecăruia dintre ei; în
nil lina etapă, aceea a formalizării, partenerii de cuplu şi
• I (lin cercul social al cuplului consideră relaţia autori-
iiă de societate'®. Niciun cuvânt despre iubire!
Conform altei teorii a iubirii în mai multe etape, toate
•• l.iţiile romantice încep cu atracţia bazată pe similari-
I iic, care produce sentimente de confort şi apropiere:
;>l ţie tţi place să stai acasă, lângă şemineu, şi să citeşti în
'ii'Pţile jurtunoase? IncredUril!“ Când pjirtenerii de cuplu
■ limt apropiaţi şi confortabil unul cu celălalt, încep
■\ne deschidă în privinţa problemelor şi nevoilor mai
|Mofunde. Numai dacă resimt şi manifestă înţelegere
■iiipatică imul pentru celălalt, în etapa autodezvăluirii,
I i l.iţia poate progresa spre etapele următoare. Etapele
iiiiale ale unei relaţii amoroase implică o compatibilitate
I rolurilor pe care o presupune a fi un cuplu, asumarea
unui angajziment faţă de relaţie şi dezvoltarea unei
lll«•ntităţi în cahtate de cuplu".
Una dintre cele mai complexe şi mai comprehensive
ii-orii privind etapele iubirii a fost propusă de psihologul
I ‘I aelian Avner Ziv. Teoria are la bază interviuri cu

177
bărbaţi şi femei, tineii şi bătrâni, căsătoriţi şi celibatari,
cărora li s-a cerut să descrie o experienţă de îndrăgostlrr
pe care au avut-o. Analiza interviurilor a indicat că
îndrăgostirea implică o serie de componente emoţionali
comportamentale, mentale şi sociale. Ziv a combinat
toate aceste componente într-im model al îndrăgostirii In
patru etape^.
Prima etapă, a atracţiei, este influenţată de experi­
enţele trecute şi de atributele fizice, frumuseţea fizici
fiind cel mai important dintre ele. în a doua etapă, a
examinării, partenerii îşi examinează compatibilitatea
socială (mediul social şi economic de provenienţă),
compatibilitatea intelectuală (educaţia şi ariile de
interes) şi compatibilitatea emoţională (sentimentul
de confort în preajma celuilalt). Dat fiind că ambii
parteneri ştiu în etapa aceasta că simt într-o perioadi
de probă, încearcă să etaleze pe cât posibil o imagine
pozitivă. în a treia etapă, a autodezvăluirii, se creează
intimitatea, atunci când sentimentele şi gândurile m<l
profunde, inclusiv cele negative, sunt arătate partent
rului. în ultima şi cea de-a patra etapă, a aşteptărilor
reciproce, fiecare partener află ce aşteptări ale celălalt |l
face un efort conştient să răspundă acestor aşteptări tii
toate domeniile (inclusiv economic, emoţional, social
şi sexucd).
în momentul în care partenerii unui cuplu se
cunosc, dacă există o atracţie între ei, relaţia romantlii
va debuta. Dacă nu există atracţie, relaţia nu va debuta
Pe măsură ce relaţia progresează şi ei se anedizeazi
unul pe celălcdt, în cazul în care nu există compati­
bilitate socială, intelectuală sau emoţională, relaţia
se va sfârşi. Dacă există compatibilitate, relaţia va
continua să evolueze. Pe măsură ce intimitatea dintra
ei se adânceşte, partenerii încep să îşi arate unul altuU
vulnerabilităţile şi părţile negative. Dacă unul dintre

CALE
178 ÎNORAGOSTIRH
 I nu înţelege sau se teme de ceea ce i se arată, relaţia
■ irrmină. Dacă îşi înţeleg reciproc vulnerabilităţile
ii iiint empatici, relaţia trece în etapa aşteptărilor
' ' i|)roce. Dacă partenerii nu îşi satisfac unul altuia
"■ voile şi aşteptările, relaţia se încheie. Dacă nevoile şi
•iicptările ambilor parteneri sunt împlinite, rezultatul
Iubirea — dependenţă reciprocă, respectând
"iilcpcndenţa partenerului.
( are dintre aceste teorii privind etapele iubirii este
■ I corectă? Sau, mai bine spus, este vreuna dintre ele
‘n.•ctă? O întrebare vitală în evaluarea oricăreia dintre
•' este cea a ordinii etapelor. în teoria lui Murstein
i I linul, valoare, ro l), de exemplu, etapa valorii
i'iccedă întotdeauna pe cea a rolului? Sau sunt
■Milurile pregătite să facă faţă problem elor privind
■<liil — „Oare va putea ea să fie soţia unui profesor?"
' irc pot să îl invit la petrecerea de Revelion de la
II ou?" — înainte de a-şi fi examinat asemănările de la
o< «-Iul valorilor? O serie de studii au indicat existenţa
Mim dovezi slabe în sprijinul ideii unor etape în
■voltarea relaţiilor intime. Unul dintre aceste studii
' ' 1/Jt tocmai teoria etapelfcr a lui Murstein^^. Un alt
"uliu le-a cerut unor cupluri proaspăt căsătorite să
I •<rie felul în care evoluase relaţia lor. Analiza rela-
" ilor acestora a relevat tipare de dezvoltare diferite
l.i prima întâlnire şi până la căsătorie^. Interviurile
.1 ivind atracţia romantică analizate de mine au arătat
I i'lc că perechile trec prin etape diferite, la momente
111- rite şi în ritmuri diferite pe parcursul evoluţiei
l.i|iei lor.
( hiar dacă acceptăm premisa că relaţiile romantice
.i himbă şi evoluează în timp, nu înseamnă că trebuie
I .ii'ceptăm existenţa im or etape clare, în cadrul cărora
Ml rite variabile joacă roluri-cheie. într-adevăr, există
■ti multe teorii care descriu evoluţia relaţiilor intime.

179
fără a descrie etape distincte. Iată evoluţia unei relaţii
romantice, conform unei asemenea teorii.
Cuplul începe să se întâlnească mai des şi pentru
perioade mai lungi. Partenerii se simt confortabil
împreună şi fac eforturi pentru a se vedea în mod
repetat. Devin mai deschişi unul cu celălcdt, sunt mai
puţini rezervaţi şi sunt gata să îşi exprime sentimentrh
negative. îşi creează un stil unic de comunicare. îşi
dezvoltă abilitatea de a-şi prezice reciproc aşteptărllr,
sentimentele şi punctele de vedere. Se adaptează la
comportamentele şi obiectivele celuilalt. Investiţia !n
relaţie şi importanţa acesteia se amplifică. Ţin cont
unul de celălcdt atunci când îşi stabilesc obiectivele.
Simt din ce în ce mai multă afecţiune, încredere şi
iubire. Consideră relaţia unică şi de neînlocuit. Se
consideră reciproc parteneri'^.
în alt exemplu, dezvoltarea xmei relaţii romantice
este descrisă din perspectiva influenţei în creştere şi a
interdependenţei parteneriatului. Pe măsură ce creşte
influenţa pe care partenerii o au unul asupra celuilalt,
creşte şi dependenţa lor reciprocă, iar relaţia devine mal
apropiată şi mai intimă. Dat fiind că este vorba desprt
evoluţie treptată, care are nevoie de timp, doar relaţillf
pe termen lung pot ajunge la adevărata apropiere,
intimitate şi iubire'®.
în plus, ştiaţi că perechile se aleg mai întâi pe baza
trăsăturilor fizice, însă rămân împreună şi se căsătorfH
doar dacă sunt similare şi la nivel psihologic? Dovada
este că, deşi cuplurile căsătorite şi cuplurile care se
întâlnesc au un număr asemănător de trăsături fizica
comune, cuplurile căsătorite au semnificativ mai mull#
(1 până la 11) trăsături psihologice comune'^.

cAile

1« ( ) îndrăgostirii
În d r ă g o s t ir e a c a p r o c e s
I n FORMĂ DE PÂLNIE

Toate acestea mă fac să sugerez că îndrăgostirea este

•• /uitatul unui proces de selecţie în formă de pâlnie.
Nu există etape distincte în cadrul acestui proces, ci
iile ale iubirii" în diferite puncte ale pâlniei'®. Primele
I lud capitole au descris aceste site ale iubirii. Acum,
l'ulcm vedea aun anume acţionează ele în procesul
liuirăgostirii.
Pentru a intra în pâlnia iubirii, oamenii trebuie
Acrească într-o societate ce recimoaşte şi apreciază
iubirea romantică; trebuie să fie socializaţi, pentru a se
i»icpta să se îndrăgostească (subiectul introducerii).
1*1 Dximitatea geografică (subiectril primului capitol) de-
ii I mină în mare măsură rezerva de potenţiali candidaţi
|initru primele întâlniri. O stare de excitaţie emoţională
I lubiectul capitolului al doilea) creşte probabilitatea ca
•1 întâlnire plăcută să fie definită ca romantică. Numai
•lupă ce simt pregăti^ să se înj^ăgostească, adică s-au
I unoscut şi sunt excitaţi, este probabil ca potenţialii
iMiteneri să îşi observe reciproc înfăţişarea excitantă şi
i'rrsonalitatea plăcută (subiectul capitolului al treilea).
I >upă ce s-au remarcat unul pe celălalt şi au conchis că
ijl merită reciproc atenţia romemtică, ei încep discuţii
luiime care îi ajută să descopere că au valori şi interese
ilinilare (subiectul capitolului cd patrulea). Cu cât e
iii.d mcU'e asemănarea, cu atât mai profunde simt sen­
il uientele de confort şi validare şi mai mare dorinţa de
ipropiere. Cu cât sunt mai mari deosebirile, cu atât sunt
Mui multe neînţelegerile şi conflictele care pot destrăma
n laţia. O excepţie notabilă de la regula atracţiei faţă de
•linilar este atracţia faţă de complementcu*. Pe măsură
■!• implicarea şi intimitatea sporesc, nevoile psihologice

1B1
 profunde ale cuplului sunt scoase la iveală şi, alături dr
ele, abilitatea şi disponibilitatea de a satisface aceste
nevoi (subiectul capitolulm cinci). Cu cât e mai marc
I
disponibilitatea şi abilitatea membrilor cuplului de a*fI
satisface reciproc nevoile, cu atât e mai mare iubirea |l
atracţia reciprocă.
Nici măccir acest limg rezumat nu face dreptate
complexităţii procesului îndrăgostirii. Poate că e mai
bine aşa, întrucât rezultatul este sentimenttd subiectiv
al fiecărui cuplu că experienţa îndrăgostirii lor a foit
unică, doar pentru ei, şi nu s-ar fi putut întâmpla abiolni
nimănui din lume. Han Suin a spus-o mai impresionatu
în prefaţa de la A Many Splen d o u red T h in g (1952):

Deci chiar crezi că şi alţi oameni obţin atâta plăcere fi

fericire de la trupurile lor, ciun obţinem noi?

Dragă Iubire, chiar şi oamenii burtoşi şi urâţi de pe

lumea asta cred că iubesc la fel de mult ca noi şi pentru
totdeauna. Iluzia de a crede că sunt unici şi că lumile lor
sunt nemuritoare aparţine tuturor iubiţilor.

Nu pot pune pimct discuţiei despre teoriile privind

stadiile iubirii fără să amintesc teoria mea preferată,
o teorie cu două etape, propusă de unul dintre cei niiii
mari sociologi ai Italiei, Francesco Alberoni, în cârti'
lui. F a llin g in Love^®.
în concepţia lui Alberoni, etapele cel mai importa"ii-
ale unei relaţii romantice sunt pur şi simplu „îndră­
gostirea" şi „iubirea". Dacă îndrăgostirea înseamnă
decolare sau zbor, atunci dragostea este ca aterizări,'
îndrăgostirea seamănă cu plutirea deasupra norilorş
dragostea înseamnă să stai cu picioarele bine înfipte
în pământ. îndrăgostirea e ca o floare, dragostea e t •
l i n fruct. Fructul provine din floare, însă ele sunt dc" <

cAle

182 în drăg ostirii

Hl»'itin diferite. „Şi chiar nu are niciun rost să întreb
ikt«floarea este mai bună decât fructul sau invers,
f» ««riaşi principiu, nu are sens să întrebi dacă status
•’iidi este mai bun decât instituţia. Una nu poate
fll*ia l.tră cealaltă. Viaţa e alcătuită din amândouă."
tiMlr.igostirea este un proces pozitiv, enei^izant, care
mliice deopotrivă schimbări psihologice şi fiziologice.
Nlitii Aron a demonstrat influenţa benefică a iubirii
ii Io im Ic asupra concepţiei despre sine a oamenilor.

|Hi un interval de 10 săptămâni, a urmărit studenţi care

Iu liuirăgostiţi şi studenţi care nu erau îndrăgostiţi.
I»IIIt.Iţele comparaţiei au arătat că studenţii care erau
ritAgostiţi manifestau im nivel mai înalt de încredere
I iliir şi o concepţie mai bună despre sine. în plus,
IIill rxtins obiectivul şi aria de acoperire a definirii
I iliic, probabil ca urmare a admiraţiei partenerilor
I ilr .1 numite aspecte ale personalităţii lor pe care
ăiioraseră sau le subapreciaseră^®. Cu alte cuvinte.
Şl Ago.stirea contribuie la dezvoltarea încrederii în
t |i stimulează concepţia de sine; ne face să ne
Mlidnn emoţional şi să ne dezvoltăm personalităţi mai
miiilve^^ în mod clar, îndrăgostirea este o experienţă
•tllvA, recomandată cu căldură.

ÎERENŢEDEGENlN
IDCESUL ÎNDRĂGOSTIRII
I III r.uitoil studiului privind atracţia romantică, im
lyiiiit similar de femei şi bărbaţi au descris îndră-
|Hli' .i ca pe im proces^^. Cu toate acestea, a existat o
Hviiţ.! semnificativă în ceea ce priveşte descrierile
lltiil proces. Adesea, bărbaţii erau med atraşi de

183
aspectul fizic al femeii, după care urma descoperim I
persoucdităţii sale fermecătoare. Femeile, în schimbi
deseori nu resimţeau o atracţie fizică iniţială. Atracţin
fizică urma după construirea imei prietenii şi a intl<
mităţii emoţionale. Mai clar spus, atracţia fizică a foi'
cea care a dus la relaţie, în caziil bărbaţilor, iar în caitil
femeilor, relaţia a fost cea care a produs atracţia flalol
Iată exemple ale felului în care femeile au descrii HI
dezvoltarea relaţiilor lor romantice: >Ti

Relaţia a început ca o prietenie. De fapt, mă întâlneam'

cu colegul lui de cameră, aşa că petreceam mult timp
la ei şi am devenit prieteni apropiaţi. Am ajims să ne
cunoaştem foarte bine. Am ajuns prieteni buni înainte
să ne implicăm în relaţie. Imediat ce relaţia cealaltă s-a
terminat, ne-am implicat romantic. Mă simţeam foartt
atrasă de el, fiindcă-1 iubeam atât de mult. El se simţise
atras de mine de când ne-am cunoscut. La început, mi-a
spus că mă iubeşte. Pe mine nu mă interesa el. Apoi am
început să mă îndrăgostesc de el.
Nu m-am simţit atrasă de el la început, însă mi-a fost
alături într-o perioadă dificilă. Nu e genxil macho. N-a
fost nevoie să mă prefac. A fost mereu drăguţ cu mine,
înţelegând cu adevărat când eram supărată. Acum avemo
prietenie în spatele relaţiei. E cel mai bun prieten al meu.
Nu mi s-a părut că ar fi din cale afară de sexy. Eram
doar amici şi am început să ne apropiem. La prima ^
noastră întâlnire, nu prea ştiam la ce să mă aştept, nu |
prea mă gândeam la el într-un fel romantic. Cred că
el avea o idee diferită de a mea, aşa că a fost un pic de
tensiune la început, fiindcă eu încă îl consideram un
prieten.
,fn- ■"
Urmează exemple ale felului cum au descris bărb«|lt
evoluţia relaţiilor lor romantice:

CAlLE

1«A tNORAGOSTIRn
 bill plăcea de ea. Ea ar zice că o plăceam din motive
|l<'ylii-, fiindcă mă uitam mereu la ea. E uşor masivă in
{•«))•'.I de sus şi mie-mi rătăceau mereu privirile pe acolo.
|1 l*i‘i şl ea... înainte să ne implicăm realmente în relaţie
Wli vorbit despre o mulţime de lucruri.
Ml s-a părut superbă. De prima dată când am văzut-o,
IHmil Himţit cu adevărat atras de ea. Apoi am ajims s-o
WiiiiiNc, Era o persoană cu adevărat plăcută.
Aînceput ca o chestie de natură sexuală. Am cunoscut-o
Ih111111111 studenţilor. Era secretară acolo. Am început să
Imliliii. Avea chestii interesante de natură fizică, dar şi ca
|ivi «iiii.ilitate. E una dintre cele mai drăguţe persoane pe
MII' If cunosc.

Al «'Mc citate sugerează că, pentru mulţi bărbaţi,

Irţl.i sexuală iniţială e dominantă. îi face să o asculte
fpineia de care sunt atraşi, să fîe atenţi şi să ofere
fllln, l’cntru multe femei, atenţia, ascultarea şi spri-
llil iMint cele mai atrăgătoare şi reprezintă motivele
III II i'.ire se îndrăgostesc. Bărbaţii ar trebui să ţină
Mie .«sta, când vor să cucerească inima unei femei.
I Rie e cauza acestei diferenţe de gen? Una dintre
ilh .Iţii ţine de stereotiplările de gen şi rolurile de gen
r» ilelinesc comportamentul corect de curtare pentru
llirtţi şi femei^^. Pe durata etapei de cunoaştere,
r l m j i i trebuie să preia iniţiativa. Femeile pot sugera
Ipirsiil flirtând, dar nu pot să abordeze direct. Un
lillii ,1 descoperit 52 de tipare nonverbale de curtare
lllli II femeile care flirtau cu bărbaţii, pentru a le
pdgi' .iienţia^'*. în ciuda revoluţiei sexuale şi a deschi­
zi II şi toleranţei care caracterizează relaţiile roman-
IP illii zilele noastre, femeile care preiau inţiativa în
Iţn bărbaţilor sunt încă percepute negativ^®.
I (inibrm unor scenarii scrise de tineri cu privire la
I |Mlină întâlnire, e de aşteptat ca bărbaţii să fie mai
 influenţaţi de aspectul fizic al partenerelor lor, iar
pentru femei e de aşteptat să fie mai influenţate de
apropierea emoţională şi intimitate. £ de aşteptat ca
atracţia sexuală să fie importantă şi pentru bărbaţi,
şi pentru femei. Toate aceste expectaţii s\mt incluse
într-un scenariu social bine definit. Scenariul este atât
de familiar, încât, atunci când tinerilor li se cere să
descrie ordinea evenimentelor de la prima întâlnire,
similaritatea descrierilor lor este uluitoare^.
Scenariul feminin de curtare pune accentul pe
înfăţişarea atractivă, abilitatea de a purta o conversaţie
şi controlul sexual, în general prin refuz. Scenariul
masculin acoperă planificarea întâlnirii, achitarea noMi
şi preluarea iniţiativei sexuale. Femeile care încalcă j
scenariul, de exemplu, preluând iniţiativa sexuală suntj
Ft, iSu
percepute ca agresive şi masculine. Bărbaţii care încai
scenariul, de exemplu, prin solicitarea ca femeia să îşi
achite singură consumaţia sunt percepuţi ca zgârciţi
şi lipsiţi de masculinitate. Aceste scenarii structurează
şi exacerbează diferenţele dintre bărbaţi şi femei.
Pedepsele pentru încălcarea scenariului îi obligă pe
bărbaţi şi pe femei să li se supună.
Diferenţele de gen sunt prezente la nivelul curtăiil
şi în trecerea de la curtare la o relaţie dedicată. Deşi
femeile au tendinţa de a fi mai precaute pe durata etam
de curtare, bărbaţii tind să se îndrăgostească mai re
şi mai puternic^’. în trecerea de la curtare la căsătorie
femeile tind să se mişte mai repede, iar bărbaţii mal
precaut.
Precauţia femeilor, mai ales în privinţa sexului, po‘
să funcţioneze nu doar ca parte a scenariului, ci şi ca
parte a unei norme sociale. în cadrul unui sondaj cf©
tuat pe studente americane, de exemplu, s-a descop«l
că 30% din aceste tinere educate refuzau sexul uneo
când, de fapt, voiau să îl accepte. Opoziţia simbolici

1«6 caile
în dră g o stirii
 Irmeilor faţă de sex este prescrisă cultural şi face parte
illii jocul împerecherii^*. Este liniştitor de observat că,
iliipă etapele iniţiale ale outării, când ambele sexe se
comportă în conformitate cu scencuiUe prescrise social,
liArbaţii şi femeile tind să se îndrăgostească într-un ritm
klmilar şi cu o intensitate similară.
Oaltă explicaţie pentru diferenţele de gen în ceea ce
|ii iveşte îndrăgostirea îşi are originile în programarea
liiii.iscută diferită a femeilor şi bărbaţilor pentru selec-
Irtica perechii. Această diferenţă este un subiect impor-
(rtiii al teoriei evoluţiei, discutate pe larg în capitolele
liiTiiătoare. După cumvom vedea, conform acestei teorii,
flniicntele diferite de dezvoltare evolutivă au dictat
Mibaţilor şi femedori* strategii de curtare diferite.
liHi adevăr, diferenţa dintre bărbaţi şi femei în ceea ce
ţii Iveşte modul în care privesc sexul şi iubirea este una
^liiiiv cele med importante diferenţe de gen, observate
Imza unor studii ce au implicat mii de subiecţi*®,
i'niu luzia, pe care e necesar să o adoptăm cu precauţia
IMvruită, este aceea că e mai probabil ca bărbaţii să
(MioNcască iubirea pentru a obţine sex, în vreme ce e mai
ifolMbil ca femeile să folosească sexul pentru a primi
Iubire'*. *
leoreticienii evoluţionişti presupim că, din
fiu /a faptului că aceste diferenţe de gen şi altele se
1)1 (lin dictatele evoluţioniste, ele sunt universale,
muipunerea aceasta a fost îndelung criticată, din per-
Pt'ilva combaterii unei explicaţii universale, biologice
I• promovării \mei explicaţii culturale. Observaţiile
iMl Niiidiu antropologic care a analizat tiparele de
lllrtrc din mai multe state nord-americane au sprijinit
iN «' I Iitici. Observaţiile au indicat caracterul de
i»iI Nbine definit al curtării, cu im anumit înţeles şi
nmţiaut verbal şi nonverbal prescris. Experienţa
iMrriivă a acestui proces este dezvoltarea unor
sentimente puternice şi reciproce de atracţie şi excttuit*^
sexuală. Nimic din toate acestea nu este nou, desigui.
însă observaţiile sunt augmentate de compararea acfl "
părţi din procesul îndrăgostirii care au fost împărtl|lt<
de culturi diferite, cu acelea care nu au fost. Dat fiind *«
acestea din urmă sunt unice pentru fiecare cultură, i f
posibilă concluzia că diferenţele de gen din curtare nu
sunt universale^’.
Acest fapt sugerează că teoriile evoluţioniste cart
se prezintă ca fiind universale ar putea fi nimic mal
mult decât teorii etnografice care descriu felul în caw
bărbaţi şi femei aparţinând unor anumite culturi priv* *»
procesul de alegere a perechii, o descriere care includ*
nişte presupuneri specifice legate de rolurile bărbaţii**»
şi femeilor. Cu alte cuvinte, chiar dacă există diferenţ*
între modurile în care femeile şi bărbaţii se îndrăgoii*»
şi îşi aleg perechea, există şi nişte influenţe sociale
şi culturale puternice care pot sta la baza acestor
diferenţe.
în plus, aşa cum cei mai mulţi oameni ştiu din
propria experienţă, îndrăgostirea are o latură person*)*
şi privată. Latura aceasta este responsabilă pentru
alegerea unui anumit bărbat sau unei anumite femei
dintre toţi partenerii eligibili, adecvaţi şi atractivi
din rândul celor pe care oamenii ajung să-i cunoască.
Tocm<u alegerea aceasta, a unei anumite persoane din
rândul tuturor persoanelor potrivite de pe lume, estr i>^*
care conferă iubirii calitatea sa magică. Cum ar spunr
poemul de secol XV, T h e N u t -B r o w n M a i d :

C ăci, în m intea m ea, din om enirea-ntreagă

T e iubesc do ar pe tine.
 IEŞTII l=€NTRU
II AFLAŢI Î N CĂUTAITEA IUBIRII , ,
|*lţl i ouştienţi de propria pâlnie a iubirii. Gândiţi-vă
^Inii le două experienţe de îndrăgostire, cele mai
vi mai semnificative, pe care le-aţi trăit vreodată.
I liiili ăgostit la prima vedere sau îndrăgostirea
) precedată de un lung proces de cunoaştere
||||Mtu'.î şi împrietenire? Vă place felul în care vă
||fAlltistiţi (fie el rapid sau lent), sau v-ar plăcea să
|Dlilml»aţi? Identificarea preferinţelor în iubire este
I hidI p <>s . Luarea de măsuri în acest sens ar trebui să
Im*»/r imediat. Capitolele anterioare oferă o serie de
|ţu i I practice pentru a creşte probabilitatea de a vă

(ltl*ii,\ ce v-aţi identificat pâlnia ca întreg, vă puteţi

n'iii ra asupra anumitor filtre ale iubirii. Gândiţi-vă la
tiniiă persoane de care aţi fost cel mai îndrăgostiţi.
im .ivut ele în comim: ceva din felul în care arătau,
oii.ilitatea, inteligenţa, poziţia socială, sex appealxil.
In care se purtau cu djpineavoastră sau faptul că vă
(Ml? Calitatea sau calităţile comune spun mai multe
MCdumneavoastră decât despre ele. Elementele
mic indică filtrele pe care le folosiţi pentru alegerea
1 p.utener romantic.
tîiipă ce v-aţi identificat filtrele iubirii, încercaţi
• p ifx'iaţi în ce măsură vă aparţin aceste filtre cu
vSi at. Fac parte dintr-un scenariu social pe care l-aţi
plat şi care nu vi se potriveşte cu adevărat —sau nu
? mai potriveşte acum? Cu cât sunteţi mai sinceri cu
imcavoastră şi cu potenţialii parteneri în privinţa
viratelor filtre ale iubirii, cu atât sunt mai mari
c să găsiţi un partener care să treacă de ele cu
,'CS.

189
 De asemenea, este importcint să recunoaşteţi
scenariul de împerechere al propriului grup social. Dar
fiţi gata să abandonaţi cât se poate de repede partea
scenciriului care ţine de gen, pentru a vă putea asigura Ol
relaţie amoroasă sinceră şi autentică.

CAlLE

190 Î n d r ăg o stirii
DESPRE BÂRBAŢI, FEMEI Şl IUBIRE:
ROLUL STATUTULUI Şl AL FRUMUSEŢII

Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, cât de

frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă ai, um briţi
de negrele-ţi sprâncene, părul tău ttumă de
capre pare, ce din m im ţi, din Galaad coboară,
l :f Cordeluţe p urpurii sunt ale tale buze ş i gura ta-i
:. încântătoare. Două jumătăţi de ro d ii par obrajii
tăi subfcrălul tău cel străveziu,
h Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi
>î '; ie zi care pasc printre crini.
!■
...Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, ş i fără
nicio pată. Ce are iub itul tău mai mult ca a lţii, o
^ tu, cea mai frumoasă-ntre femei? Cu cât iub itul
!; tău e mai ales ca a lţi iu b iţi, ca să ne rogi aşa cu
jurământ?
Iub itul meu e alb ş i rumen, ş i între zeci de m ii
este întâiul. Capul lu i, aur curat; părul lu i, păr
ondulat, negru-nchis, pană de corb.
- Vechiul Testament, Cântarea Cântărilor

191
 Când l-a cunoscut pe Tom , Te rry nu căuta iubirea.
Ea căuta un televizor, fiindcă ea ş i colega ei de cameră
nu aveau. Observase că tip ii din apartamentul de vizavi
aveau, nevoia ei de a vedea ş tirile din seara aceea
devenise ire zistib ilă ş i a putut să audă din apartamentul
ei când au început ş tirile . Se hotărâse să îndrăznească.
Bătuse la uşă. U n tip masiv î i deschisese ş i î i zâmbise
cu gura până la urechi când o văzuse. Când Te rry i-a
explicat ce voia, a invitat-o făcând un gest larg cu mâna
Mai erau tre i ţip i to lă n iţi pe canapeaua ş i pe fo to liile
din cameră, ia r locul părea vesel ş i prietenos. Tom , tipul
care răspunsese la uşă, părea aşa drăguţ, ia r ei î i plăcum
fe lul în care el ş i p rie te n ii lu i se împungeau ş i glumeau
u n ii cu ceilalţi. începuse să î i viziteze în fiecare seară
la ora la care se difuzau ştirile ş i apoi ş i cu alte ocazii.
Cu tim pul, prietenia ş i sentimentele ei pentru Tom se
adânciseră. Era mereu la d ispoziţia ei, gata să o ascult*
ş i să fie empatic. E l în su şi nu vorbea prea m ult, însă,
o ri de câte o ri comenta ceva ce spusese ea, era mereu
înţelept ş i de ajutor. E i î i mai plăcea ş i că el studia
medicina. Părea o profesie atât de atentă, cu un statut f
perspective bune.
Când a văzut-o pe Te rry prima dată. Tom a fost
u lu it de frumuseţea ş i graţia ei. Era înaltă ş i suplă, cu
picioare nesfârşite. Ochii v e rzi ş i părul ei şaten-roşcrt
î i păruseră cele mai frumoase lu c ru ri pe care le văzuM
vreodată. Fiin d un tip tim id ş i tăcut, nu mai avusese
nicio iubită până atunci. Te rry uşurase lu c ru rile , peni"
că vorbea atât de lib e r. Adora să o privească în ochii
aceia ve rzi superbi ş i să o asculte cu inim a bătându-1
nebuneşte.

CAlLE
192 Îndrăgostirii
PEMEILE VORBESC DESPITE
Mo tivele c a r e l e m u f ă c u t
SA SE ÎNDRĂGOSTEASCĂ ’

M-a atras personalitatea lui. De asemenea, m i s-a părut

|l loarte sexy. Se purta bine şi se îm brăca drăguţ. Este o
I'l l toană foarte realistă şi cinstită. Pare foarte încrezător
ImFiine, aproape încrezut. Asta m-a atras la el. M a i e şi o
l'fi soană foarte iubitoare. A r face totul pentru mine.

( I n d l-am văzut prim a dată, era foarte întuneric şi

.1 început să vorbească despre stele. Ştia tot despre
«•)i tiiiomie şi astrologie şi părea u n cunoscător. M a i era şi
lit.li te amuzant şi avea un simţ al um orului foarte ciudat
1.1 început, am fost doar prieteni. M ă simţeam confortabil
t* tti.iu de vorbă cu el. Am simţit că ne potrivim în multe
l'iivinţe. Ş

« *
Nf-am cunoscut la o petrecere. Eu eram cu altcineva. El
• Im i’cbat in stânga şi în dreapta, a aflat unde lucram şi a
v»mt după mine. Era foarte pasional. M i se părea chipeş.
loarte rezervat şi asta m-a atras. Se ţine aproape şi pare
I II ti pedal. E m ereu ocupat. Are trei afaceri şi lucrează

t Ii
M t observat după ce îl observasem eu. Părea prea în
vil tii.i pentru mine, dar era mereu gata să mă asculte. Te
^itji li.iza pe el. Dacă spune că va face un lucru, ştiu că-1 va
fi. 1 A re grijă de mine şi e foarte iubitor. M ă răsfaţă.

193
 BĂRBAŢII VORBESC DESPRE ii
MOTIVELE CAI^E l-AU FĂCUT?
SĂ SE ÎNDRĂGOSTEASCĂ

E o femeie foarte drăguţă. Ce m-a atras mai întâi a foit

felul cum arată. Apoi, faptul că se aseamănă foarte mult eu
mine. E darnică. îi pasă mult de mine. ^
Ji
îmi aduc aminte că mi se păruse drăguţă. M ai întâi
m-a atras la ea felul cum arăta. Apoi, faptul că e grozavă. E
amabilă. Avea ceva care mă relaxa.

E foarte atrăgătoare, foarte drăguţă. Frumuseţea e mai f

importantă pentru mine decât pentru alţi oameni. Şde cl •
atrăgătoare, are prezenţă de spirit, e foarte conştientă, eo
persoană serioasă.

M i s-a părut de-a dreptul izbitoare. Am fost foarte atm

de ea. Nu-mi place să agăţ femei, dar am fost atât de atras
de ea, că m-am apropiat şi am început să pălăvrăgim. DupI
o săptămână, am început să ne întâlnim.

E foarte drăguţă. Am fost puternic atras de ea. Am stat

de vorbă şi avem multe în comun. Era foarte receptivă şl
amuzantă, inteligentă.

CĂILE
194 ÎNDRĂGOSTIRII

i
IFERENŢEOEGENÎN
riMCŢIA ROMANTICĂ
{ li.»iele acestea sugerează oare o diferenţă de gen la
iihil alegerilor romantice ale bărbaţilor ş i femeilor?
l|v mmI multe dintre variabilele atracţiei prezentate
I linele cinci capitole nu au făcut asta. Bărbaţii ş i
il#llc- par a f i influenţaţi în aceeaşi măsură de proxim i-
ititnnănare, satisfacerea nevoilor ş i reciprocitatea în
Mm ' i Numai importanţa aspectului este semnificativ
M11.1 în cazul femeilor ş i al bărbaţilor. Cei m«u m ulţi
M!*■ Irb a ţi, comparativ cu mai puţin dejumătate
III r Ic mei, au am intit aspectul ca factor declanşator al
l« (Ici Iniţiale. Mai m ult decât atât, bărbaţii au descris
puruil cajucând un ro l m ult mai mare în atracţia
liiMiiică^ Alte stud ii au documentat de asemenea o
Pi»‘ii| i de gen în ceea ce priveşte efectul aspectului
i|M.1 .iiracţiei romantice.
AIrtii l-eingold a furnizat dovezi deosebit de
iiMMvc, trecând în revistă diferite tip u ri de stud ii
|9«ilunare, anim ţuri perA)nale ş i aşa mai departe).
I i lii/.ia pentru toate tip urile de stud ii a fost aceeaşi:
liţla fizică, deşi importantă pentru femei, este
il iii.ii importantă pentru bărbaţi^. Este demn de
Im 1 .11 faptul că diferenţa observată în ceea ce priveşte
liiiiM iirile date de bărbaţi ş i de femei la chestionare a
iiM l mare decât diferenţa observată în fapt la nivelul
ip iii umentelor lo r. Cu alte cuvinte, bărbaţii sunt mai
ţli» liillue nţa ţi de aspectul femeilor decât susţin, ia r
IH lr sunt mai influenţate de aspectul bărbaţilor decât
lliiiĂ c.i sunt. Ceea ce spxm ei cu to ţii ar putea reflecta
Mili Kr.ibă expectaţiile sociale decât preferinţele
l•••||.lle.

195
ÂÂÂ
 oLISTĂDETRĂSĂTURIPECAREOAMENII
LEIAUÎNCONSIDERAREATUNCICÂNDDECID
CUCINESĂSECĂSĂTOREASCĂ
Iată o listă cu trăsăturile pe care unii oameni le iau serios In
considerare în cadrul deciziei de a se căsători. Vă rog să notaţi p* H
scală cu 7 trepte (unde 1 = deloc şi 7 = foarte mult) in ce măsuri ol*
fi interesaţi să vă căsătoriţi cu cineva c<u'e:
____este cu 5 sau mai mulţi ani mai tânăr
____a mai fost căsătorit
____are copii
____este improbabil să păstreze un post stabil
____aparţine altei religii
____are altă rasă
____va câştiga mult mai puţini bani decât dumneavoastră
____va câştiga mult mai mulţi bani decât dumneavoastră
____nu este atrăgător fizic
____are mai multă educaţie decât dumneavoastră
____are mai puţină educaţie decât dmnneavoastră
____este mai mare cu 5 sau mai mulţi ani

Lista aceasta a fo st prezentată un ui eşantion neo*

b işn u it de mare ş i reprezentativ, care a in c lus peste
13 000 de bărbaţi ş i femei cu vârste cuprinse în tre 19 fi
35 de ani, celibatari cu to ţii, provenind din clase socUi*
diferite. Rezultatele au indicat că frumuseţea ş i tinerel»*
sunt mai importante pentru bărbaţi, ia r capacitatea lU *
câştiga bani era mai importantă pentru femei. FemelU
erau mai dispuse decât bărbaţii să ia în căsătorie pe
cineva neatrăgător sau pe cineva mai mare cu 5 sau niăt
m u lţi ani dacă respectivul câştiga mai m ult ş i avea un
nivel de educaţie sup erio r lo r. Pe de altă parte, bărbaţi'
erau m<ii d isp u ţi decât femeile să ia în căsătorie pe
 N mIII 5 sau mai m u lţi ani mai tânăr, Ccure era im -
Swlill lă păstreze im post sta b il, care era probabil să
(||t' mult mai puţin ş i care avea un nivel de educaţie
||lm *,
Un >ili studiu a fo lo sit fotografiile im o r modele ş i
le ii' In costume de baie. Rezultatele au indicat din
I i'A, pentru bărbaţi, o sim plă „sccUiare vizua lă" a
Ib iiiH o r fizic e " ale potenţialei pzutenere era sufic i-
I pt-ni ru a trasa o „bază de date de partenere sexuale
HiN lnle pentru copulaţie". Pentru femei, „atributele
11/ ice", cum ar f i zunbiţia, statutul ş i dominaţia erau
Psiii c iie n tru a sta b ili o bază de date de potenţiali
liiti'd acceptabili pentru legături sexuale ş i „legături
I Investiţie mai m are", respectiv, căsătorie^,
{ tt VI «•ine ce bărbaţii pim accentul pe atractivitatea
f i, femeile caută mai des sta tutul socied ş i economic,
m|la, caracterul puternic ş i inteligenţa. In d ic ii că
S sţli sunt mai atraşi romantic de frum useţe, ia r
Is lli- lie statut ş i ambiţie au fo st găsite în tr-u n număr
ilc stu d ii cuprinzând sute de subiecţi din cultm i
l l lln , Nu s-a observat nicio diferenţă de gen în ceea
IŞ l Iveşte atracţia pentru o p^j^sonalitate plăcută ş i cu
^ ţtil um orului; bărbaţii ş i femeile apreciază în mod
scrsie calităţi^.
M II c oare o penurie economică personală cea care le
I pe le mei să pună accentul pe resursele financiare?
I |ie,i|i.1rat. U n stud iu a arătat că, pe măsiură ce creştea
lllu l pe care tinerele se aşteptau să î l câştige, creştea
[iHipoi (anţa ve n itu lu i potenţialului pzutener ş i cu atât
|) mai e voiau ele să fie ve nitul pe care să î l câştige
piiţlalul partener®.
 CE ANUME CER FEMEILE
Şl BĂRBAŢII Şl CE OFERĂ?
O analiză efectuată pe 1000 de anunţuri de tip „caut
partener" a arătat că bărbaţii sunt în căutarea de „semn*
I ale valorii reproductive" (aspectul fizic şi tinereţea), In
I vreme ce femeile caută „senmele abilităţii de a obţine
resurse" (maturitate şi siguranţă financiară reală).
De asemenea, femeile mai caută să se convingă şi de
disponibilitatea bărbatului de a oferi resmrse sub formĂ
de timp, sentimente, bani şi statut. Atât bărbaţii, cât
şi femeile oferă trăsăturile căutate de sexul opus^ (veil
exemplele de anunţuri cu „caut partener" din Figura 11)
Sex-appeaM, în calitate de element specific al atrac­
ţiei romantice, s-a dovedit de asemenea a fi mult mai
important în contextul atracţiei romantice a bărbaţiloi'*
în vreme ce calitatea comunicării s-a dovedit a fi mal
importantă pentru femei*. Când tinerii şi tinerele
dintr-un eşantion au fost întrebaţi despre aspectul flzi*
şi nivelul profesional al unui partener acceptabil penti"
diverse niveliui de intimitate şi implicare, femeile au
preferat sau chiar au insistat ca relaţiile sexuale să ap<«i i
în contextul imei implicări emoţionale, cu posibilitatrA
de căsătorie^®.
Un alt indicator al interesului bărbaţilor pentru se*
este observaţia conform căreia e med probabil ca bărbiM**
să fie interesaţi şi de altcineva pe durata unei relaţii
cifiată în etapa întâlnirilor^'.
Preferinţele în materie de vârstă ale bărbaţilor şi
femeilor, în ce priveşte partenerul, sunt şi ele diferite,
Analiza imor anunţuri personede difuzate în Statele
Unite, Filipine, Europa şi India a indicat că bărbaţii
tineri preferă femei de vârsta lor, însă, pe măsură ce
înaintează în vârstă, preferinţele lor se îndreaptă spre

CĂLE

198 îndrăgostirii
 «1NirrOARE, CAUTĂ BĂR-
NAT PESTE 65 educat, moral,
«Mihulat, echilibrat, persoană cm-
(•Niii a cu reminiscele. Libeial*de>
iNtl. Trimiteţi detaliile perso*
iin I« w rite de mâni, cincizeci până
u <1 «iiil cuvinte.
I IN >ATĂ ATE N Til. CREŞ*
MNA. FAS', pUnuţă, amuzantă,
«Hi|Nime plăcută, li plac cele
•Mt multe ^xxturi, discuţiile şi
iMiiNiţiţârile, emită BASD^ 27-42.
I'ii luH «Inigaţi şi alcoolici. Numai
serioase.
ItmilOARE DE NATURĂ 33.
l‘iHi.iK»nistă cu ochi albaştri, k>-
- la munte. In căutare de pro-
l iruia ti place distracţia,
MIM. la men cu canoe, drumeţii.
• MNiMntice lângă foc.
«» CAUTĂ BĂRBAT ALB
H'li intelectual, trdwie să aibă
I Rwi mai mult. Simţul umoru-
Imi •• mi avantaj. Am peste 40 de
•ui ţt Mint o femeie albă foarte
•iiapsioMia, brunetă, ochi căprui,
I Ml kg
.*fl PLAJE FAS, 51. U
|iU> mersul cu barca, ci-
III iiftş. hlmele, călătorule,
• tmll domn cu interese
Mhi IU m . Afectuos, stabil fiimifâAr/
•m<>(i4<iMl
l « « , <1. lauU BAS. 19-26. Dra-
IBM răspunsul, tnsă cită
•IRHM- Rslriiţl răspunsul, idila ndi-
ră iii|if iiritebiri bunicele.
FAS, A C T IV Ă , VESELĂ
disponibilă pentru RTL^
41, 1,62. mCU greutate", păr
şaten, ochi caut dp
inteligent, deschis, milos, to­
lerant, sţmtual, copt, deştept
şi cu caracter. Căsuţa Poştală
700.
SE CAU TĂ PARTENER
DE V U Ţ Ă : BAD cauH FA
suplă spre medie, sub 64, sen­
zuală, pasională, afectuoasă,
iubitoare, care se îmbracă cu
gust şi jeans, căreia îi place
să meargă de mână. muzica
populară fi country, dansurile
lente, hliMle. video, gătitul,
cina în oraş, unele sporturi,
jocul de cărţi, conversaţiile
bune, perioadele tăcute, gră­
dinăritul. viaţa domestică,
pentru o viaţă de fericire. Că­
suţa Poştală 705.
In cău tare de d o am ­ PACHET DE ENERGIE DC
nă SPECIALĂ: BAS. 33.
1,60, «mstituţie atledcă, chi­
peş, respectuos, loial, ţriin de
cooqMsiune, protector, ferme­
cător, arătos. Caut FS, trrtaiie
să h placi giugiuleala, idila,
cinde, pUmdiirîle pe plajă.
Dacă eşti interesată sună la
căsuţa vocală #8634.
FAS, 34, NF, brunetă uluitoa­
re, caut irlandez înalt, puter­
nic, dinamic, cu ochi aUmştri
(BAPS/D. 32-40) pentru rela­
ţie angajată. Pasiune pentru goif,
baseball, distracţie, idilă, amuza­
ment, comunicare. copii.
ATR ĂG ĂTO AR E , caut bărbat
41-50, inteligent, cinstit şi iulritor,
domn care nu se grăbeşte şi apreci­
ază mai întfti prietenia. Exclus dro­
guri. nefumător, stabil financiar şi
implicat, căruia h plac spoiturile,
filmele, mănctful în oraş, muzica;
o fotografie e aţxeciatl
F A TA EINSTEIN cu o doză de
spirit artistic, caut bărbat inteligent
30-36, cu aceeaşi aplecare spre
umorul negru şi hicUiiaţie spre
creativitate.
C A ir r PERSOANA ACEEA
SPECIALĂ: tu mă cauţi ţie mine?
Inteligetttă, articulată, creativă, im-
pUcată, prostuţă, înţeleaptă, atentă,
tăcută, ccmiunicativă, 50. caut băr­
bat cu minte şl sclipire 45^.
1,65 Suplă, li plac dansul, muzica
swing, filmele, călătoriile, ciclis­
mul, pliid)ările, grădinăritul, caut
bărbat 5 5 ^ amator de distracţii,
energte, pentru a troptoţi momen­
tele bune ale vieţii.
TU EŞTI RHETT BUTLER A L
MEU? Bărbat de 45-55 e necesv
ţientra a o îmbilnzi pe această
Scariet TrdMiie să fie elegant,
cutezător şi un romantic încordai.
Pasiunea pentru golf şi/sau dans e
un plus.

E|l|Hrii 11: Anunţuri personale

I Ce anume cer femeile şi bărbaţii şi ce oferă?
î^.
îI IA '. III engl. S W F - acronim pentru Single W hite Female (Femeie A lb ă Singură).
' {Nn
• a m i în engl. S D W M - acronim pentru Single EHvorced W h ite M ale (Bărbat
„ AII'M ugur Divorţat). (JV.f.)
|p N il III engl. LTR - acronim pentru Lo n g Term Relations (Relaţii pe Termen
• iii'g) (N.t.)

’ flliii'l mai tinere. Preferinţa femeilor nu se modifică pe

ce înaintează în vârstă, rămânând constantă
lin II bărbaţii mai vârstnici decât ele'^. Examinarea
C Im l/aţiilor de căsătorie emise într-un interval de

199
50 de ani a indicat şi ea că, în 75% din cazuri, soţul • •<
mai mare decât soţia^^
Aşa cum cunvăzut, bărbaţii şi femeile diferă şl
p refe rin ţe le g a te d e în ă lţim e a partenerului. în vreme»•
majoritatea femeilor preferă un bărbat mai înalt do i'
ele^^, cei mai mulţi bărbaţi preferă femei mai scundt
decât ei. De fapt, însuşirea de a fi scund este pentni
im bărbat o obligaţie m<d mult decât este înălţime.i hm
avantajă®.
Femeile preferă nu doar să îşi admire soţii, ci au
şi tendinţa de a se mărita cu cineva superior; bărbaţi*
tind să se însoare cu cineva inferior. Acest fapt lail
multe femei nemăritate aflate la vârf în politică, ştllH\^
şi afaceri şi numeroşi bărbaţi singuri în închisoarf, I•
capătul de jos cdscării sociale.
Femeile şi bărbaţii sunt atraşi de trăsături de pen "
nalitate diferite. O astfel de trăsătură este dom inaţU i
în cadrul a patru studii s-a descoperit că dominanţa
bărbaţilor creşte atractivitatea sexuală a acestora pcMtui
femei. Comportamentul dominant nu a contribuit lt«
stimularea atractivităţii feminine pentru bărbaţi. E Im-
rescmt de remcu'cat că, deşi comportamentul dominani
a contribuit la creşterea sex-appealului masculin, nu »
crescut şi măsiua în care aceştia erau plăcuţi*®. Pentm *
le plăcea femeilor, bărbaţii dominanţi trebuie să Indlt -
şi alte trăsături, cum ar fi disponibilitatea de a ajuta,
capacitatea empatică şi dorinţa de a coopera*^. Femeii'
îi consideră pe bărbaţii săritori şi cooperanţi mult i
atrăgători fizic şi sexual şi mult mai dezirabili din piti" i
de vedere social, ca potenţiali parteneri. Cu alte cuvlm.
bărbaţii dominanţi sunt mai atrăgători decât bărbaţii
supuşi, însă numai atvmci când sunt săritori şi coopp
ranţi. Bărbaţii dominanţi şi egoişti nu sunt atrăgătoi I
pentru femei*®.
 anume produce d if e r e n ţ e l e
01 N DE LA NIVELUL ,
AC[IEI ROMANTICE?
■TI '” Ki
Ii tuli 111 diferitelor răspunsviri oferite la întrebarea
N»Mii<- produce diferenţele de gen de la nivelul atrac-
iMiiiice, două teorii —una evoluţionistă, ceedaltă
IliliMhi ică —pornesc de la asumpţia că diferenţele
tic- la nivelul atracţiei romantice simt reale.
[jfltlml», răspunsurile diferite a două teorii sociale
H#im: tie la premisa că aceste diferenţe de gen n u s u n t
I»ic-orie socială explică diferenţele prin operarea
PiKI purilor legate de rolurile sexelor; cealaltă susţine
f p i i n|cle individuale sunt mai semnificative decât
I tli K.‘‘n. Dacă nu sunteţi interesaţi de niciuna dintre
IU explicaţii, puteţi trece direct la recomandările de
liirtliil capitolului, adresate celor aflaţi în căutarea
Kill I’entru cei interesaţi, voi discuta detaliat explica-
Iulei ire de fiecare teorie.

'FRENŢE DE GEN ÎN ATRACŢIA

8MANTICĂ:JE0RIA EVOLUŢIONISTĂ
( uulorm teoriei evoluţioniste, diferenţele de gen din
Ii III .itracţiei romantice sunt rezultatul unor cerinţe
>1 lie de supravieţuire genetică; acestea dictează
(pi Iile de selecţie genetică diferite pentru cele două
Ip In cazul bărbaţilor, evoluţia dictează preferinţa
lini calităţi ce in^că abilitatea femeii de a procrea,
Iprciiv tinereţea şi ftiimuseţea. în cazul femeilor,
ifllMliiţia dictează preferinţa pentru abilitatea bărbatului

201
i.
de a obţine resurse, respectiv potenţialul de câştig şi
statutul. Dat fiind că numai femeile pot naşte, investi|l«
lor în progenitură, concretizată în perioada de gestaţie,
naştere şi îngrijire, este mult mai mare decât aceea a
bărbaţilor şi faptul că ele pot da naştere unui număr
mult mai mic de progenituri într-un interval limitat,
în vreme ce bărbaţii pot avea urmaşi de la pubertate fi
până la moarte, bărbaţii şi femeile sunt atraşi de calltAji
diferite ale potenţialilor parteneri. Ofemeie caută un
bărbat care doreşte să îşi asume un angajament faţă
de ea şi progenitura ei şi care le poate procura cele
necesare; un bărbat caută o femeie care poate da naştri-
progeniturilor sale.

EA IUBEŞTE SUCCESUL LUI, EL IUBEŞTE

TINEREŢEA Şl FRUMUSEŢEA El

Evoluţia diferenţelor dintre sexe este ima dintre

temele centrale ale teoriei lui Darwin. Qiaries Darwlii
era de părere că evoluţia are loc în contextul unui pn»i >«
continuu de schimbare, prin care diferite trăsături lum
alese graţie adaptabilităţii lor mai mari la cerinţele
mediului. Acest proces de „selecţie naturală" îi favori*
zează pe acei indivizi care se adaptează cel mai bine U
mediile lor. Dovada „bimei adaptări" este simplă: mal
multe progenituri în generaţiile următoare**. Acestor
concepte darwiniste de bază, evoluţioniştii moderni
le-au adăugat noţiunea de investiţie p a re n ta lă , respectiv
energia investită de părinţi pentru a da naştere şi a
creşte un urmaşi®. Cu cât e mai mare diferenţa dintr#
sexe în ceea ce priveşte investiţia parentală, cu atât
sunt mai mari diferenţele în ceea ce priveşte criterillr
atracţiei romantice.
c a il e
Tn o r A g o s t m
 Li oameni, diferenţele dintre sexe încep cu diferen-
jvlr dintre spermatozoid şi ovul. Ovulul cu mişcare lentă
••Ir de 50 000 de ori mai mare decât spermatozoidul
VUmişcare rapidă. Femeile eliberează un ovul lunar,
||»ir deosebire de sutele de milioane de spermatozoizi
lihnluşi zilnic de bărbat. Din acest motiv, susţine psiho-
evoluţionist Ada Lumpert, femeia este precaută cu
IţViilui ei, în vreme ce un bărbat îşi împrăştie cu dragă
llmă sperma înjur. Sperma e ieftină, icir bărbatul nu
lUt nimic de pierdut. Cu cât se aventurează mai departe
i|l mai repede, cu atât mai mari simt şansele sale de
fi uvea succes. Ofemeie îşi poartă copilul în pântece
ş^me de nouă luni; ea hrăneşte şi îngrijeşte copilul
|U|)ă naştere. Un bărbat investeşte 10 minute de plăcere
filtru a-şi transmite sperma în pântecul partenerei
chiar dacă adăugăm timpul pe care îl petrece
[li\K'.1nd-o în goană la spital, diferenţa de timp investit
pimâne considerabilă. Dat fiind că implicarea ei paren-
pA este mult mai mare decât a lui, metoda ei optimă
li* a se asigura că are cât se poate de multe progenituri
luătoase este caracterizată de precauţie, în vreme ce a
III c caracterizată de viteză. îiţ|rucât ea va investi atât de
lull timp şi energie în urmaşi, vrea să se asigure înainte
Ia începe că aceştia vor supravieţui^*.
* Diferenţa dintre precauţia ei şi viteza lui îi plasează
i i cci doi în situaţia stereotipă în care el insistă ca ea să
l|K:cpte să facă sex, iar ea se opune, spimându-i:
I „Aşteaptă."
I Aşa că el aşteaptă, iar ea îi testează loialitatea. Oare
Ii rămâne cu ea după ce fac dragoste? Ova ajuta să îşi
ţtască progeniturile? El promite că aşa va face. Aşa că
I fac dragoste, iar ea e expusă pericolului ca, în ciuda
}misiunilor făcute, el să se ridice şi să plece. Lipsa
Ilinceritate este o strategie frecventă şi oricine poate
9mite iubirea eternă. Cel mai mare pericol de care
trebuie să se ferească o femeie este să fie abandonată
de bărbat. Prin urmare, ea se fereşte fiind deosebit de
precaută, cu instinctele ascuţite, pentru a detecta minct
noşii. Ea caută un bărbat loi<d, care nu o abandonează f|
care rămâne şi o ajută^*.
O examinare a interviurilor privind atracţia roman­
tică a indicat că, intr-adevăr, loialitatea este o trăsături |
masculină atractivă pentru femei:

E foarte de încredere. Dacă spune că va face un lucru,

ştiu că-1 va face.
E cinstit, e m oral, e deştept, e responsabil, e tot ce-ţi
poţi dori.
^ Se dă peste cap ca să ajute oamenii şi te poţi baza pe
el. N u e genul care să se joace cu femeile, aşa cum fac unii
bărbaţi.
Pot avea încredere în el. E responsabil.
' tn cazul lui, ştiu că dacă spune că va fi undeva, chiar a n |
să fie acolo.

Sociobiologul Davis Buss a accentuat şi el rolul

proceselor evolutive în crearea diferitelor strategii
de împerechere pentru bărbaţi şi femei. Pentru că
femeile pot avea mai puţini copii şi trebuie să aibă
grijă de ei, caută bărbaţi care dispun de mijloacele
cîire le pot asigura cele necesare; evaluează bărbaţU j
funcţie de potenţialul lor de a câştiga, aşa cum reiei
din statutul lor, bani, ambiţie şi efort, fiind atrase d(
expresiile iubirii, cum ar fi restaimantele sau cadouidj
scumpe, care demonstrează resursele economice ali
bărbaţilor. în schimb, pentru că ei pot produce copllj
din adolescenţă şi până la vârsta senectuţii, bărbaţiiJ
evaluează femeile în funcţie de tinereţe, sănătate fi j
frumuseţe, fiind atraşi de manifestări ale afecţiunii j
czu’e sugerează fertilitatea femeiP. Buss a realizat U'
CăLE
204 îndrăgostirii
 ntucliu txanscultural uriaş, care a implicat peste 50 de
cn cetători şi aproape 10 000 de oameni din 33 de ţări,
|4.se continente şi cinci insule şi a indicat o diferenţă
dr gen considerabilă în ceea ce priveşte importanţa
acordată potenţialului de a genera venituri, respectiv
«ii .ictivităţii fizice. Femeile au acordat cea mai mare
{lotuiere indiciilor privind potenţialul de câştig cd
bărbatului (eunbiţia şi munca perseverentă), în vreme
v r bărbaţii au acordat cea mai mare pondere indiciilor
ilr Icrtilitate a femeilor (tinereţea şi frumuseţea)
Numeroase alte studii au examinat o anumită ciiltură
imi un anumit aspect al selectării partenerului. Un
•ludiu privind preferinţele în materie de parteneri efec-
llMl iu rândul femeilor kipsigis din Kenya, de exemplu,
• Indicat că femeile preferă bărbaţii c«ure oferă „repro-
fliurie de înaltă calitate", evidenţiată prin numărul de
ftt'i I do teren locuibil pe care îl posedă. în plus, femeile
|ll|*Nlgis preferă bărbaţii singuri, apoi pe cei monogami
|l, In final, pe cei poligami. Motivul este că atxmci c^d
i;|l«l multe femei sunt măritate cu un bărbat, fie el şi
l||4l, aceasta reduce calitatea îngrijirii pe care o pot
II progeniturilor^'*.
I >n studiu desfăşurat India a arătat că, deşi
IMviul fizic este important d e o p o t r iv ă pentru bărbaţi
|iniinj femei, casta şi securitatea economică exercită
Iacţie diferită în funcţie de gen. Bărbaţii indieni vor
)i .1 securitatea economică a imei potenţiale parte-
IN, «iacă ea aparţine aceleiaşi caste; femeile vor ignora
Ha b.lrbatului dacă este sigur că el va oferi siguranţă
mmică” .

205
 BĂRBAŢI Şl FEMEI, IUBIRE Şl SEX

Psihologii evoluţionişti consideră că, deşi investiţia

parentală influenţează selecţia perechii la păsări ca
şi la oameni, atracţia romantică intervine în cazul
oamenilor ca „ingredient activ" în căutarea perechii,
curtare, şi flirtare“ . Iubirea romantică a fost cooptată
de forţele evoluţioniste pentru a păstra perechea
umană. Cum am putea aşadar explica promiscuitatea
umană, cea masculină mai ales? în conformitate cu
teoria evoluţionistă, masculii umani au permis evoluţia
a două „strategii de reproducere" diferite: „mojic",
pentru cuplarea pe termen scurt şi răspândirea
seminţei, şi „tătic", pentru cuplarea pe termen lung fi
creşterea progeniturilor^^. în cazul cuplării pe termen
scurt, bărbaţii caută femei accesibile sexual. în cazul
cuplării pe termen lung, ei caută fidelitate. Partenerele
sexuale pe termen scurt impun tactici de atragere di­
ferite de cele pentru partenerele romantice pe termen
lung. într-adevăr, atunci când a fost evaluată eficienţa
diferitelor tactici de atragere a partenerului, „indicare-'
potenţialului de resurse" a fost considerată drept cea
mai eficientă pentru bărbaţii aflaţi în căutarea unei
perechi pe termen lung (cei care aspirau să fie tătici),
în vreme ce „oferirea de resurse imediate" a fost cea
mai eficientă pentru bărbaţii care îşi căutau partenere
pe termen scurt (mojici)^®.
Constatări similare au fost făcute atunci când bărbaţi
şi femei cu vârste cuprinse între 17 şi 43 de ani au fost
întrebaţi despre tacticile pe care le foloseau pentru a
atrage potenţiali parteneri de căsătorie. Femeile care
aşteptau un partener dispus la investiţii au spus că
încercaseră să îl atragă comportându-se modest şi
accentuându-şi fidelitatea sexuală. Femeile care aşteptau
CĂILE
206 tNORĂGOSTIRil

I
 nn partener nedispus la investiţii îşi etalau sexu<ditatea,
pentru a beneficia de „investiţii pre-parentale“ din
p.irtea cât med mtdtor bărbaţi posibil. Bărbaţii care
ftuisiderau că e necesară investiţia în copii aveau med
multe şanse decât alţi bărbaţi să îşi evidenţieze această
disponibilitate şi abfiitate de a investi ca pe o metodă
»!<• a atrage femei. De, asemenea, era probabil în Ccizul
lor să îşi evidenţieze fidelitatea sexuală. Bărbaţii care
nu credeau în importanţa actului de a investi în copii îşi
demonstrau sexueditatea şi atracţia pentru femei ca pe o
modalitate de a le atrage^®.
iMdenţierea acelor trăsături proprii care au cea mai
m.ire probabilitate de a atrage sexul opus poate părea o
Irtciică legitimă şi acceptabilă, însă poate fi considerată
|l Înşelăciune. Nu este surprinzător că există diferenţe
dr gen şi în ceea ce priveşte „tiparele de păcălire" din
„Nirategiile de împerechere". Când stau de vorbă cu alţi
liArbaţi, bărbaţii au tendinţa de a-şi exagera succesul
In general şi cuceririle sexuale în particular. Pe de altă
atunci când discută cu femeile, bărbaţii tind să îşi
jxagereze dedicarea, onestitatea şi abilitatea de a genera
irNurse. Femeile încecU'că s|»îşi potenţeze aspectul fizic
In prezenţa bărbaţilor, ca parte a strategiei de atragere a
pnechii^.
Una dintre cele mai mari diferenţe dintre bărbaţi
|1 Icmei ţine de felul în care abordează sexul în lipsa
Iubirii®*. în cadrul celui mai celebru studiu pe tema
aceasta, mai mulţi tineri şi tinere şi-au precizat
iTlioriile minime referitoare la 24 de trăsături pentru
(a) un partener cu care să meargă la întâlnire, (b) un
|Mi ii-ner sexual, (c) un partener exclusiv pentru în-
(llniri, (d) un partener de căsătorie şi (e) un partener
pru t IU o legătură sexuală de o noapte. Observaţiile au
Imlii at că diferenţele de gen erau cel mai pronunţate
piMiiiu legăturile sexuale întâmplătoare, unde bărbaţii

L 207
 aveau criterii semnificativ şi consecvent mai reduşi
decât ale femeilor. Criteriile bărbaţilor au fost la fel
înalte ca acelea ale femeilor, în cazul partenerilor
căsătorie^^.
Observaţii similare au fost raportate în urma
unui studiu care a comparat standardele minime ale
bărbaţilor şi femeilor pentru relaţiile pe termen scurt
şi lung. Din nou, s-a descoperit că bărbaţii şi femeile
deopotrivă au indicat standarde mai înalte pentru
relaţiile pe termen lung, precum şi că femeile au fost eu'
mult mai selective decât bărbaţii atunci când au luat în |
considerare potenţiali parteneri pentru relaţii de scuttA
dvuată^^. în cadrul unui studiu amuzant efectuat într-uii
mare cîunpus universitar, un tânăr şi o tânără, ambii <
atrăgători, au abordat studenţi de sex opus, oferindu-Hi
să se culce cu ei. Oferta a fost acceptată de 75% din
studenţii de sex masctilin abordaţi de fată şi de 0% din ^
studentele abordate de băiat^.
Ce se întâmplă cu femeile care sunt la fel de active
din punct de vedere sexual ca bărbaţii? Interviurile cu -
bărbaţi şi femei cu o sexualitate puternică au indicat că,
în (doar) cazul femeilor, numărul mcU’e de parteneri
sexuali era legat de vulnerabilitatea emoţională şi anxl>
etatea privind disponibilitatea partenerului de a investi
în relaţie. Acest fapt poate reflecta dificultatea mai mare
a femeilor de a disocia plăcerea sexuală de implicarea
emoţională a peuteneruluP^.
Toate studiile amintite în secţiimea aceasta sprijină
dictonul teoreticienilor evoluţionişti: ea iubeşte succesul
lui, iar el iubeşte fhimuseţea ei, aşa cum se poate vedea
în exemplul din Figura 12.

cAile

208 îndrăgostirii

L
W * I I M 12:Apoteoza bărbatului de succes şi a femeii fiiunoase, proaspăt
fltaitiriţii Donald Trump şi Melania Knauss, bucurându-se de o seară in
New York.

CRITICI ALE TEO R IEI EVOLUŢIONISTE

Odată cu creşterea p o p ula rităţii te o rie i evoluţioniste

II crescut ş i num ărul de c rit^ i la adresa ei. U n u l
(Unire c ritic i, un biolog, a observat sa ltu l mare pe
i'iire teoreticienii e v o lu ţio n işti î l fac „de la p a re n t
Inocentele a sim e trii dintre ovul ş i sperm atozoid" la
UNI fel de „consecinţe de o importanţă m ajoră", cum sunt
fUlelitatea fem eii, promiscuitatea masculină, contri-
In ijia disproporţionată a fem eii la creşterea co p iilo r
yl d istrib u ţia inegală a m uncii în funcţie de gen^®. U n
dit c ritic , de data aceasta un prim atolog, a su sţin u t că
noţiunea teo reticie nilor e vo lu ţio n işti despre „femeia
tim idă" persistă, „în ciuda acum ulării de dovezi abun­
dente ş i d isponibile care o contrazic." De ce persistă
lo tu şi o asemenea definiţie? M o tivul este o congruenţă
cultur<dă. întrucât explicaţiile e v o lu ţio n iştilo r pentru

209
 competitivitatea ş i promiscuitatea bărbaţilor ş i pentru
selectivitatea, inhibiţia sexuală ş i dispoziţia de a flirta a
femeilor se întâlnesc cu numeroase elemente în cultura
populară, timiditatea a devenit unul dintre atributele
cel mai des menţionate ale femeilor în literatura
evoluţionistă^’.
în privinţa diferenţelor de gen referitoare la atracţia
romantică, teoria evoluţionistă foloseşte aceleaşi con­
cepte pentru a da o explicaţie comportamentelor contf •>
dictorii — nu numai de ce sunt femeile timide, ci ş i dc i '
îş i etalează sexualitatea; nu numai de ce sunt promiicui
bărbaţii, ci ş i de ce îş i evidenţiază fidelitatea sexuală.
In ciuda acestei fle xib ilită ţi teoretice, există numeroaif
observaţii incompatibile cu teoria evoluţionistă. în piue,
există ş i alte explicaţii convingătoare pentru diferenţeIţ
de gen de la nivelul atracţiei romantice ş i strategiilor dv
selectare a partenerului.
Cele mai multe dintre teoriile ce se opun teoriei evr )
luţioniste oferă o explicaţie socială pentru diferenţele
de gen în ceea ce priveşte atracţia romantică. în vremţ
ce teoria evoluţionistă consideră iubirea romantică uii I
mijloc cultural spre un scop biologic^, teoriile social^
scot in evidenţă ro lu l jucat de forţele sociale, cum sum
normele ş i stereotipurile privind ro lu rile sexelor.

’ i' DIFERENŢE I3E GEN ÎN ATRACŢIA

ROMANTICA: TEORIILE SOCIALE

Explicaţia evoluţionistă pentru diferenţele de gr

din cadrul atracţiei romantice, precum ş i explicaţi.!
psihanalitică ce urmează a f i discutată u lte rio r, au I •
bază presupunerea că diferenţele de gen de la nivelul
atracţiei romantice sunt reale. Ambele sunt conteM '
 ife explicaţii sociale fundamentate pe presupunerea
SAnooste diferenţe de gen n u sunt reale. Conform
Mhel.i dintre explicaţii, diferenţele de gen din cadrul
ilMcţiei romantice provin din activitatea unor forţe
•m l.ile, cum ar fi normele sociale, stereotipurile de
rolurile sociale şi diferenţele de putere socială,
((cl.ilizarea care conduce la roluri de gen diferite şi
In narii şi norme sociale diferite pentru bărbaţi
|l Tniiei dictează preferinţe diferite la nivelul unui
iiMniţial partener^®. Conform altei explicaţii sociale,
pe teoria construcţiei sociale, realitatea este
fiHiNiruită social. Asemănarea dintre bărbaţi şi femei
Ib mai multe privinţe, inclusiv atracţia roman-
Ib'A. este cu mult mai mare decât sunt diferenţele,
tliti'i rnţele individuale şi diferenţele culturale din
IlfMrţi.i romantică trebuie observate şi evidenţiate mai
liil( decât diferenţele de gen.

(îMltOTIPURI DEGENŞl INFLUENŢALOR

UI*RAATRACŢIEI ROMANTICE
*
Aii.tliza mai multor studii privind diferenţele de gen
IIII nivelul atracţiei i-a făcut pe cei şase cercetători să
llti lildă că aceste diferenţe provin „dintr-im stereotip
«lini, posibil reprezentativ"'^. S te re o tip u rile d e g e n sunt
pil' i’iinvingeri suprasimplificate şi rigide că băibaţii
IiNiiiriic deţin trăsături psihologice diferite şi anumite
Ml >i'i istici doar în virtutea sexului lor. Asemenea ge-
«ll/.lri exagerate au tendinţa de a fi larg împărtăşite
I»iiidi III unei culturi date‘s. Deşi separarea în funcţie
I este una dintre cele mai elementare clasificări în
niu'ietate umană cunoscută, diviziunea muncii, a
«|Hii i.imentelor şi trăsăturilor bărbaţilor şi femeilor

211
diferă în societăţi diferite. Ca urm are, asocierile cu
cuvintele masculin şifeminin sunt caracteristice societâjll
şi subculturii specifice în care oam en ii trăiesc.

CE FUNCŢIE. DACĂ EXISTĂ VREUNA.

ÎNDEPLINESC STEREOTIPURILE?

R ăspu n su l la în treb area ce funcţie în deplin esc

stereotipurile, dacă există vreu n a, p are cl<u“. ne ajută lA
procesăm m ai ra p id inform aţiile socizde. D a t fiin d că
este im p o sib il să procesăm cantitatea infin ită de in fo ^
m aţii a b sorbită p rin interm ed iu l sim ţu rilor noastre,
org an iză m respectivele inform aţii în categorii cognitivi
sau scheme*^. Q a sific ă m oam en ii, inclusiv p e n o i înşlnr.,
în funcţie de diferite schem e sociale, cum a r fi rasa,
religia, naţionalitatea, p ro fe sia şi, desigvu, genul.
D u p ă cum se vede, n u e n im ic în n e re g u lă cu
stereotipurile. în definitiv, ele n u sunt n im ic m ai mull
decât scheme cognitive care n e ajută să con ferim seni»
oceanului de inform aţii care am eninţă să ne înece în 11
orice clipă. P ro b le m a este că, în vrem e ce organ izăm
şi p rocesăm toate aceste inform aţii, facem greşeli, ■
ia r aceste g reşeli tin d să fie consecvente. U n exem plu ►j
n otabil este că avem tendinţa de a vedea gru p u rile cărt-'^
n u le aparţin em ca fiin d m ai om og e n e decât grupurilli I
cărora le aparţinem . P rin u rm are, fem eile tin d să c re n ''
că bă rba ţii sunt m ai a propiaţi de stereotipul masculin
decât sunt în realitate, ia r bă rb a ţii tin d să presupună i >
fem eile se a p ro p ie de stereotipul fe m in in m ai mult df< ••
o fac în realitate. în cadrul xrnui studiu care a dem onji» ••
acest fapt, bă rba ţii şi fem eile au exam inat prop oziţii
care descriau stereotipuri m asculine şi fem inine, cum ••
fi: „Pierderea u n u i concurs e d ep rim an tă" sau „îngr^li • ^
 p»i«i o modalitate de a demonstra iubirea". Observaţiile
AII indicat că atât bărbaţii, cât şi femeile au presupus că
lin procent mai mare dintre membrii sexului opus sunt
rtr .uord cu aceste afirmaţii-stereotip decât o făceau în
Irrtliiate membrii sexului opus^^.
I’rin natura lor, stereotipurile se perpetuează
lliiKiire şi dobândesc puterea unor profeţii care se,; - .^ţ
Aliioiinplinesc. Iată un exemplu. Bărbaţilor şi femeiîorf^
? II mici când nu erau văzuţi unii de ceilalţi, li s-a cerut
II folosească un panou ca să negocieze cu un coleg
lllvl/.iiinea mimcii pentru diferite sarcini. Unele dintre
lAivI ni erau stereotipic masculine, cum ar fi repararea
ttiiiii .irticol electric, unele erau stereotipic feminine, ’
liiiii .ir fi decorarea unui tort aniversar, iar altele erau
i hpiiirc, cum ar fi vopsirea unui scaun. Unei treimi
illiiii (! bărbaţi i‘s-a spus că negociau cu un bărbat, unei ^
! ^plmi că negociază cu o femeie şi unei treimi nu i s-a
•plK. nimic. Observaţiile au arătat că femeile despre czu-e
| ai Imerii lor de negociere crezuseră că simt bărbaţi
sfU tilt s sarcini mai degrabă masculine, în vreme ce
Jl^iiirile ai căror colegi crezuseră că sunt femei aleseseră
lIMii’lni mai degrabă femininelMotivul a fost că femeile
i l l romportaseră conform aşteptărilor bărbaţilor. Când
|f|^/iistTă că negociază cu femei, bărbaţii îşi aleseseră
•iiini ei sarcini masculine şi avuseseră tendinţa de a
||i'ppi.i mai puţine compromisuri la ivirea unui conflict.
Iliiiiportamentele acestea le făcuseră pe femei să se
WAiif în moduri care să confirme aşteptările bărba-
Hiii f Cu alte cuvinte, aşteptările bărbaţilor, bazate pe
firoiipuri de gen, au determinat comportamente care
I i'iiiînrmat aceste stereotipuri'*^. Comportamentele
|jfn Ite ale femeilor despre care se crezuse că sunt
llliiiţi şi ale femeilor despre care se crezuse că sunt
birl sugerează că nu este vorba despre diferenţe de sex
Mifttnite, care au evoluat de-a lungul miilor de ani de

213
evoluţie mnană. Mai degrabă, este vorba de diferenţe
rezultate din stereotipurile privind rolurile genurilor ş:
profeţiile autoîmplinite.

STEREOTIPURILE DE GEN DEFINESC

COMPORTAMENTUL NORMATIV

Comportamentul conform cu stereotipurile asigură

acceptarea socială. întrucât pentru cei mai mulţi dintre
noi este important să ne simţim acceptaţi şi populari,
ne simţim presaţi să ne comportăm în conformitate
cu stereotipurile. în etapa cimoaşterii dintr-o relaţie
romantică, e important să faci o impresie bună. Acest
fapt ne obligă să ne comportăm după cum dictează i
stereotipurile de gen, mai mult decât am face-o în alte
condiţii. I
E cu atât mai probabil să ne comportăm conform (
stereotipurilor de gen când ne aşteptăm să cunoaştem u
xmpotenţial partener deosebit de atrăgător. Un J
studiu clasic care a demonstrat acest fapt a implicat
patru grupuri de femei: unui grup i s-a spus ca avea
să cunoască un student atrăgător şi sclipitor din Ivy
League*, cu opinii conservatoare. Celui de-al doilea gru|
i s-a spus că avea să cimoască un student atrăgător şi |
sclipitor din Ivy League, cu opinii liberale. Membrelor |
celui de-al treilea grup li s-a spus că aveau să ctmoascl|
un student neatrăgător şi me^ocru, de la o universităţi
mediocră, având opinii conservatoare. Femeilor din {
al patrulea grup li s-a spus că vor cunoaşte un student /
mediocru cu orientări liberale, de la o universitate
mediocră. Femeilor li s-a cerut să se descrie pe ele şi li /
* Ivy League: un grup de colegii private, din nord-estul Statelor Unit*.
 s-a spus că descrierile vor fi date bărbatului. Aceleaşi
femei participaseră anterior la un studiu care nu avea
iiicio legătură cu acesta, în cadrul căruia trebuiseră să
dea detalii despre ele.
Rezultatele au arătat că femeile care credeau că
aveau să ctmoască un bărbat atrăgător şi conservator
se descriseseră mai mult ca fiind feminine şi mai puţin
f.i fiind inteligente. Femeile care credeau că vor întâlni
mi liberal atrăgător se descriseseră ca fiind mai puţin
feminine şi mai inteligente. Femeile care credeau că
vor întâlni im bărbat neatrăgător nu îşi modificaseră
descrierile. Schimbările de la nivelul prezentărilor
personale din primele două grupuri nu aveau legătură
cu orientarea reală a femeii, fie ea conservatoare sau
liberală^®.
Aici este paradoxul. Atât bărbaţii, cât şi femeile
l|i joacă roM de gen prescris şi apoi se plâng de
re/.ultate. Membrii cuplului sunt iniţial atraşi unul de
celălalt deoarece fiecare se potriveşte stereotipului.
|ţd se simte atrasă de el fiindcă el e puternic, tăcut,
masculin, asertiv şi abil. El se simte atras de ea fiindcă
f caldă, sensibilă, deschisă şi volubilă. Ulterior, ea se
Va plânge că el nu vorbeşte, iar el se va plânge că ea e
, Vlcălitoare^*. ■*
De ce sunt atraşi oamenii de potenţiali parteneri
I varc aparţin unui stereotip masculin sau feminin, în
I «luda dovezii că relaţiile bărbaţilor şi femeilor cu roluri
I dr gen tradiţionale sunt departe de a fi optime şi svmt,
I tn general, mai proaste decât acelea ale bărbaţilor şi
I fimeilor care nu se supun stereotipurilor? Un răspuns
I fost furnizat de faptul că atracţia pentru stereotipuri
^ ffllcctă un conflict între ceea ce tiparele vechi şi valorile
Irri'ute le impim oamenilor să facă şi ceea ce prescriu
I Viilorile culturale modeme, cum ar fi relaţiile intime cu
I I egalitate mai pronunţată"*^.
STEREOTIPURILEDEGENAUOBAZĂÎNREALITATE?
Carol Martin este de părere că stereotipurile de
gen nu au un fundîunent în realitate. Martin a arătat |
că, atunci când au fost întrebaţi despre trăsăturile ] pricepţii privind femeia ideală şi presupunerile despre
caracteristice bărbaţilor şi femeilor, studenţii au descrf^
stereotipuri familiare. Când li s-a cerut să se descrie pc 1 1
înşişi, stereotipurile au dispărut aproape în totalitate^**
Un exerciţiu pe care îl fac la cursurile mele de psiholo|*i •
genurilor indică acelaşi lucru. Le cer studenţilor să
noteze trăsăturile pe care le asociază cu masculinitatea
şi pe cele pe care le asociază feminităţii. Apoi rezum
listele individuale pe o tablă. Trăsăturile amintite de
cei mai mulţi descriu invariabil stereotipuri de gen.
Când îi întreb câte dintre trăsătiuile pe care le-au notai
îi descriu pe ei, se dovedeşte că, spre marea lor uimire,
puţine dintre ele.
Alte studii au indicat şi ele fundamente slabe pentni
stereotipuri. Când au fost întrebaţi ce calităţi şi atitudini
apreciază ei personal şi cei de acelaşi sex, bărbaţii şi
femeile au enunţat valori în cea mzii metre pcute similari3
Ambele sexe preţuiesc trăsături precum onestitatea, 1
responsabilitatea şi deschiderea. Acestea simt caracter!^
tici neincluse în studiile privind stereotipurile rolurlloi M
sexelor. Cu toate acestea, atunci când au fost întrebaţi O
valori are sexul opus, au apărut stereotipurile; femeilC J
au exagerat importanţa pe cau'e bărbaţii o acordă reallt i
iilor, iar bărbaţii au exagerat importanţa pe czu'e femeii •.
o acordă îngrijirii. Concluzia este că diferenţele de gen
sunt semnificativ mai mici în realitate decât par a fi în
cadrul stereotipurilor^®.
în cadrul altui studiu, 800 de femei au primit trei
chestionzire: „percepţia despre sine", „femeia ideală"
şi „femeia ideadă în viziunea bărbaţilor". Comparaţia
CĂILE
216 Tnorăgostirh
răspunsurilor date de ele la cele trei chestionare a
Indicat o discrepanţă mică între percepţia pe CcU’e o
«vt au despre ele însele şi cea despre femeia ideală.
Ins.i au existat diferenţe considerabile între propriile
frliil cum văd bărbaţii femeia ideală. Când bărbaţii au
llrsois femeia ideală, răspimsurile lor au fost similare
drscrierii femeilor privind femeia ideală, dar au existat
rtH'c’renţe semnificative între femeia ideedă în viziimea
tiărbaţilor şi femeia ideală pentru bărbaţi, descrisă
llr femei. Femeia ideală a bărbaţilor a fost mai puţin
vunsorvatoare decât presupuseseră femeile®®. Observaţii
ilmilare au rezultat când bărbaţii au fost rugaţi să se
drsc rie pe ei înşişi, bărbatul ideal şi bărbatul ideal în
¥l/.iiinea femeilor. în mod asemănător, a existat o dife-
rpiij.l considerabilă între percepţia bărbaţilor privind
Mlhatul ideal în viziunea femeilor şi adevăratid bărbat
Idr.il pentru femei. Bărbaţii au crezut că femeile preferă
Mihaţii familişti. în realitate, a existat o similaritate
i oiiunţată între descrierile bărbatului ideal făcute de
t llihaţi şi de femei.
Sicreotipurile de gen tran*nit un mesaj cleir despre
vum ar trebui să se comporte bărbaţii şi femeile unii faţă
rfr (■ (■ ilalţi, de cine ar trebui să fie atraşi şi cum anume ar
Ii rInii să manifeste această atracţie. Bărbaţii chipeşi sunt
Ktiisideraţi masculini, iar femeile frumoase, feminine®^
IHihaţi ar trebui să fie atraşi de femeile „feminine", iar
j^nu ile ar trebui să fie atrase de bărbaţii „masculini"'*^
I oare chiar sunt?
217
DECEANUMESUNTATRAŞI
DEFAPTBĂRBAŢII Şl FEMEILE?

într-vinul dintre studiile care a analizat ce anume

atrage bărbaţii şi femeile s-a dovedit că şi bărbaţii şi
femeile preferă partenerii nestereotipi —androgini —
care combină instrumentalitatea masculină cu expresi­
vitatea feminină, în detrimentul partenerilor excesiv dl
tipici pentru respectivul sex“ .
Când au fost analizate tipurile de bărbat cele mai
atractive pentru femei, s-a descoperit că femeile se simt
cel mai atrase de „masculinitate cu o tuşă de feminitato*i
în cadrul studiului, tinere educate fie au ascultat răs­
punsuri preînregistrate, fie au citit transcrieri exacte alf
unor înregistrări cu doi bărbaţi răspunzând la întrebări
pe teme cum zu-fi repararea maşinilor, oportunităţile
de carieră şi interese romantice. Un set de răspvmsurl.»
fost construit pentru a reflecta activităţile şi interesele
stereotipe specific masculine; xmal doilea set a fost
elaborat pentru a reflecta activităţile şi interesele stere­
otipe masculine şi feminine. Observaţiile au indicat că
femeile îl apreciaseră pe bărbatul nestereotip, androfli'
ca fiind mai plăcut, inteligent, moral, sănătos din pun* <
de vedere mental, adecvat şi cinstit decât bărbatul
„masculin"” .
Un alt studiu a arătat că tinerele preferă bărbaţii
feminini celor masculini atât ca prieteni, cât şi ca partf^
neri romzuitici. Venitul a contribuit la atracţia romantit
faţă de un bărbat doar atunci bărbatul avea trăsăturile ti;
personalitate dezirabile. Acest fapt sugerează că femrHi
se gândesc la venit doar după ce criteriile de persona­
litate sunt întrunite. De fapt, factorii de personalitate
ai vmui bărbat sunt mai puternic legaţi de atracţia
romantică exercitată asupra femeilor decât factorii lăl
(If succes —iar credinţa bărbatului în egalitatea de gen
«IVcea mai mare influenţă asupra atractivităţii sale
l»clitru femei” .
Atracţia faţă de bărbaţii macho stereotipi poate fi
pn iculoasă pentru femei. Femeile „hiperfeminine", care
«iliTă la im rol de gen tradiţional sunt atrase de bărbaţii
iii.icho, îi preferă ca soţi şi parteneri sexuali şi cred că ei
Ic seamănă iubiţilor foşti şi actuali. Aceste femei declară
(Ic asemenea o atracţie mai puternică şi interes pentru
lii(.Unirile sexuale nonconsensuale, precum şi mai
puţină fiirie şi mai multă excitaţie sexuală. Observaţiile
acestea indică riscul asociat cu atracţia pentru bărbatul
iiiaeho, agresiv şi coercitiv, respectiv acela de agresiime
nexuală” .
Atracţia pentru femei stereotipe feminine nu este
pn iculoasă, dar poate sugera o evaluare de sine slabă.
Un studiu a indicat că bărbaţii cu o percepţie de sine
proastă sunt atraşi de femeile tradiţional feminine, în
vreme ce bărbaţii cu o părere bună despre sine sunt mai
(Uraşi de femeile modeme, nontradiţionale, liberale.
Aceasta se datorează faptului că femeile liberale sunt
percepute ca fiind mai asertive, încrezătoare în sine şi
Imlependente decât femeile filadiţionale şi, prin urmare,
pot reprezenta o ameninţare la adresa sentimentului de
Independenţă şi control al bărbaţilor cu o părere proastă
despre sine. în încercarea de a-şi potenţa eul atunci când
»r simt ameninţaţi, aceşti bărbaţi trebuie să respingă
femeile netradiţionale. Un bărbat sigimpe sine nu se
ilinie ameninţat de femei şi, prin urmare, nu trebuie să
4'licice femeile asertive şi independente^®.
Teoreticienii sociali sunt convinşi că diferenţele
tir gen de la nivelul atracţiei romantice sunt explicate
tir forţele sociale. Ele nu sunt rezultatul programării
jinictice, ci al traiului într-o realitate socială diferită” .
Normele sociale, stereotipurile şi diferenţele de putere

219
socială dictează ce aniune este atrăgător la u n potenţial
partener*®. Fem eile aleg bărbaţi m ai vârstnici, m ai înalţi
m ai înţelepţi şi m ai educaţi fiindcă aceştia au o putere
socială mm m are. La rân d ul lor, b ărbaţii aleg femeile niai
tinere, mai scunde, m ai puţin inteligente şi m ai puţin
educate, fiindcă îşi pot m enţine cu uşurinţă puterea
socială asupra lor. N ici bărbaţii şi nici fem eile nu con|fi
entizează neapărat faptul că alegerile lo r rom antice lUi"
influenţate de considerente ce ţin de putere. Socialize i > <
r o liu ilo r lo r sexuale şi norm ele sociale acceptabile le
uşurează sarcina*®.
Există scenarii sexuale diferite pentru bărbaţi şi
femei*®. Conform scenariului sexual m asculin, un
bărbat care întreţine relaţii sexuale întâm plătoare eit**
u n „playboy" sau u n D o n Juan. Conform scenariului
sexual fem inin, o femeie care are întreţine relaţii
sexuale întâm plătoare este o târfa. D at fiind că etichili'
de „playboy" are m ai degrabă o conotaţie pozitivă, liu
cea de „târfă" una negativă, etichetele, sau m ai corect,
norm ele care se află în spatele lor, dictează comport.i
mente diferite pentru bărbaţi şi fem ei. Aceste scenarii
sexuale diferite pot explica diferenţele dintre bărbaţi ii
fem ei când li se oferă relaţii sexuede pasagere®^ Chin
dacă există o diferenţă de gen substcuiţială în ceea CI
priveşte abordarea sexului întâm plător, aceasta nu
înseam nă că există vreo diferenţă între bărbaţi şi fein-1
atât în ceea ce priveşte nivelul sexualităţii, cât şi în c*-•
ce priveşte atracţia rom antică. Stereotipul conform
căruia fem eile au \m interes redus pentru funcţionai • •
lo r sexuală sau nu pot funcţiona din punct de vedem
sexual la u n nivel sim ilar celui al bă rb a ţilor este do.n
atât, un stereotip cu slabe fundzunente în realitate*^
N o rm e clare influenţează aşteptările bărbaţilor şi
fem eilor legate de o relaţie aflată în etapa întâlnirii) >•
în general, bărbaţii se aşteaptă să întreţină raportul I
 ifMi.ile du pă aproxim ativ 9-11 întâlniri, m ai puţine
itpi'At aşteptările p e care le au fem eile, ca acest lucru
lA Hc întâmple d u pă aproxim ativ 15-18 întâlniri**, şi se
Hlr.iptă la m ai m ultă activitate sexuală în cadrul întâlni-
lll'M decât o fac fem eile în general*^.
SUTeotipurile de ge n influenţează ce zmume căutăm
!• un potenţial partener şi ce anum e oferim**. D in .
iliM ie, tinerii şi tinerele ale căror personcilităţi au
r (ţui modelate de stereotipurile de gen în ultim ii ani
■ |i adolescenţei continuă să fie influenţaţi de ele şi îşi
|Hod«‘lcază relaţiile rom antice du pă aceste stereotipuri**.
I bună e că stereotipurile au m ult m ai m ultă influ-
î flijă fu tim pul etapelor tim purii ale relaţiilor rom antice
Im* ( Inorilor decât asupra relaţiilor pe term en lung, m ai
|||f/.l(C*^

N RENTEIDEGENÎNCADRULATRACŢIEI
MTICE:TEORIAPSIHANALITICA
Noîndreptăm acum atenţia asupra celei de-a treia
urli fascinante, care încearcă să explice diferenţele
I ni'ii din cadrul atracţiei rom antice. M a i mulţi
lltMiialişti fem inişti bine-cunoscuţi au fost de acord cu
m Pi Ic icnii evoluţionişti în privinţa existenţei diferen-
Hi do gen în ceea ce priveşte atracţia rom antică, însă
IU explicat p rin prism a experienţelor diferite din
|MlAric şi a sarcinilor de dezvoltare diferite cu care s-au
nrmiilat băieţii şi fetele în procesul de m aturizare, în
iru l linei societăţi patriarhale, cum este a noastră*®.
Explicaţia pe care ei o dau diferenţelor de gen
lllrnlc în iubire porneşte de la un fept atât de evident.
I i mulţi dintre n oi nici m ăcar n u îl conştientizează.
I Piim a spus poetul A d ria n Rich, cu toţii „ne naştem

221
 din femeie"®®. Cu toţii, bărbaţi şi femei deopotrivă,
simtem născuţi de o femeie. Acest simplu fapt biologic
poartă o semnificaţie psihologică imensă. Pentru că
femeia naşte şi alăptează, femeia din cele m<dmulte
societăţi umane, chiar dacă nu e mama biologică, este
aproape întotdeauna îngrijitoarea primară a bebelu­
şului. „Niciun cdt fapt al vieţii noastre timpurii nu are
consecinţe mai importante pentru felul în care fetele |l
băieţii evoluează în femei şi bărbaţi, [şi,] prin urmării
pentru felul în care ne raportăm vmii la ceilalţi în anii
adulţi", scrie Lilli<mRubin™.
Pentru că o femeie —cel mai adesea, mama —are
grijă de ei în primele luni de viaţă, femeia este primul
„obiect al iubirii" pentru bebeluşii băieţi şi bebeluşii
fete. De ea se leagă primul lor ataşament şi prima reliM*-,
simbiotică, legătură pe care vor încerca ulterior si o
i ' refacă în cadrul relaţiilor lor romantice de la vârsta
adultă. Pe durata acestor prime etape de dezvoltării
iubirea pe care o au pentru ea este deopotrivă emoţi J|
onală şi erotică. Când îşi dezvoltă abilitatea de a dlb
renţia şinele de celălalt, mama este pentru ambii pi "" 'I
obiect al identificării.
Pentru a-şi dezvolta o personalitate matură, şi b>i*Ml
şi fetele trebuie să îndeplinească două sarcini: si If j
dezvolte un sentiment al sinelui separat şi autonoiijj ||
şi să îşi dezvolte abilitatea de a relaţiona cu ceilalţi
îndeplinirea acestor două sarcini este legată de dil
tarea identităţii de gen, care este diferită pentru l'â^*
fete. jf
Pentru a-şi dezvolta identitatea de gen mascul
băieţii trebuie să îşi suprime ataşamentul emoţlnO
faţă de mamă şi să îşi deplaseze identificarea sp|#^^•
Dat fiind că penisul este cel care îi defineşte
aceasta („am un penis cum are tata şi, din cauz.»
sunt bărbat"), el devine centrul identităţii maiC"''"
eXiLE

222 îndrăgostirii
 bărbatului. Identificarea infantilă cu mama e refulată
(fi sunt ridicate apărări împotriva nevoilor şi emoţiilor
Infantile. Ca urmare a despărţirii timpurii de mamă,
tdnde masculin fundamental este separat şi autonom.
IVntru cei mai mulţi bărbaţi, este uşor să fie indepen-
tiriiţi şi să menţină graniţe stricte ale eului, însă le este
|H'u să fie intimi. Cu alte cuvinte, bărbaţii îndeplinesc
Ml uşurinţă sarcina de dezvoltare a autodefinirii, însă le
imir mai greu să îndeplinească sarcina relaţionării. Când
îndrăgostesc, bărbaţii regăsesc legătma emoţională
Win femeie. Conflictul băieţilor dintre dorul de simbioza
Ml in.ima şi angoasa de a se pierde pe sine în cadrul
[ Iwmei simbioze se repetă în relaţiile intime. Bărbaţii
I HliIcNi- după apropiere şi intimitatea cu o femeie, însă
ii şi îngrozeşte™.
• riHo nu trebuie să se despartă de mamă pentru a-şi
H*vnh.i identitatea feminină de gen. Ca urmare, pentru
»in.ii multe dintre femei este uşor să îşi dezvolte
jVhiii.«i(Mfeminină de gen, să fie asemenea mamei şi
' luiiine, însă este greu să îşi dezvolte şinele inde-
Ml»’iii şi să stabilească graniţe clare ale eului. Cu alte
rtiMi’. li-meile îndeplinesc uşor sarcina de dezvoltare
Wijlnii.uii, însă le este m^ greu să îndeplinească
Hii»i lUiiodefinirii.
I III lu.ire a acestor procese de dezvoltare, şinele
•iiiriitAl masculin, acela al independenţei şi
• II, Işi obţine satisfacţia de pe luma competiţiei şi
lâi lliM", în vreme ce şinele fundamentcd feminin,
I •! I« l.iţionării, îşi obţine satisfacţia de pe urma
ill li lull o relaţie intimă™. în cazul băieţilor, deşi
Hmiiil emoţional faţă de mamă este suprimat,
»III porală a perioadei din copilăria mică,
rtiv .iN|iei tul erotic sau sexual al legăturii cu ea,
I iM>(iei (urbat şi este ulterior transferat asupra
• hui Iii c.izul fetelor, ataşamentul erotic faţă de

223
mamă trebuie negat, transferat asupra tatălui şi, ultci l"*
în viaţă, deplasat asupra altui bărbat, însă implicareâ
emoţională şi identificarea cu mama rămân intacte.
Dat fiind că femeile au fost nevoite să îşi refuleze
atracţia sexucdă pentru mame, dar nu şi conexiunea
emoţională, aceasta din urmă este predominantă în
experienţele lor amoroase. Pentru ele, nu există o
relaţie sexuală satisfăcătoare în lipsa unei conexiuni
emoţionale. Pe de altă parte, fiindcă bărbaţii au fost
nevoiţi să îşi refuleze legătura emoţională cu mama,
însă nu şi atracţia sexuală, conexiunea sexuadă este
cea care domină în relaţiile lor romantice. Din acest
motiv, „pentru bărbaţi, aspectul erotic al oricărei reUţli
rămâne mereu cel mai fascinant, în vreme ce, pentru
femei, componenta emoţională va fi întotdeauna cea
proeminentă"''®.
Ca urmare a acestor experienţe diferite din copiii i'•
femeile, mai mult decât bărbaţii, caută angajament,
intimitate şi securitate în relaţiile lor intime, în vrem*
ce bărbaţii caută atractivitatea fizică şi sex-appealuJ
potenţialelor partenere. într-adevăr, în cadrul interviti
iilor privind ataşamentul romantic, femeile au descfi
relaţiile romantice având un nivel superior de intimii
devotament şi securitate faţă de relaţiile descrise de
bărbaţi. Şi, aşa cum am observat, bărbaţii au descrii
asp ect fizic al iubitelor lor ca având un rol mai impt i
tant în cadrul atracţiei romantice'^.
Unul dintre reziiltatele acestui proces este un dan •!
intimităţii în Ccire imul dintre parteneri, deseori fenit'i <
este cel c«u*e urmăreşte, ieir celălalt partener, deseori
bărbatul, este cel care se distanţează. Acest dans ai
intimităţii aptire în versiuni diferite la cupluri diferit*
în etape diferite ale relaţiilor romantice.
Un exemplu extrem al dansului, deosebit de fruit*
pentru femei, este acela la bărbatului care suferă de
 Adesea, acesta este un bărbat pe
^ < • 1 iiiifiu ja m e n te lo r.
Irtneia nici măcar nu îl remarcă la început, însă el o
<şte cu un asemenea entuziasm şi hotărâre, încât
•llh'Nie imposibil să îl ignore. Cea mai impresionantă
■ ihiii r irăsăturile lui este abilitatea lui de a exprima
.lllldi IM. Spre deosebire de cei mai mulţi dintre bărbaţi,
riw*» (ip poate vorbi ore în şir despre sentimente, îşi
nai»' .11 ,\ta vulnerabilitatea, poate crea o legătură şi
p.irea cu adevărat intim. Femeia, ameţită fiind de
n.trea lui de sensibilitate verbală, începe să creadă
I|l rt găsit adevărata iubire. Numai că, atunci când ea
Intr-un final şi îi răspunde la iubire, sigură că
»»li .ti fericiţi până la adânci bătrâneţi, el dispare. La
N^piii. c convinsă că lui i s-a întâmplat ceva îngrozitor.
IMplliiiliv, nu s-a mai întâmplat ca el să nu ajungă la
III liiiâliiire sau să nu o sune dacă spusese că aşa avea
i .t începe să îl caute, doar pentru a-şi da seama că
I |iir mide locuieşte. De fiecare dată, el fusese cel care
tUi' l.i ca când ieşeau în oraş, un alt lucru pe care ea
[#»iii»«i(lcrase o dovadă a iubirii pe care el i-o purta. Nu
Mici unde munceşte; fusese destul de vag în privinţa
|l p.truse mult mai interesat de ce face ea, lucru care
Şl el nemaipomenit ^e flatant. Nu-i cunoaştea
1 hiiiilia sau prietenii fiindcă mereu şi-au petrecut
Ipiil i:u prieteni şi familia ei. Treptat, îşi dă seama că
il'i iimos al ei chiar a plecat. Bărbaţii ca acesta sunt
MillII să îşi exprime nevoia de simbioză doar atâta
Ip 1 .11 femeia nu este interesată de ei. în clipa în care
I.Vspunde la iubire, anxietatea de a fi sufocaţi iese
Ilupi .il.iţă şi fug. După ce femeia a trecut peste trauma
»ilii».l (le dispariţia lui şi a renunţat la el, poate să
l|Mi .1 in viaţa ei la fel de entuziast ca întotdeauna, cu
^|ill« .iţle transparentă pentru dispariţia lui. Ea învaţă
^Pilr Iă singura modalitate sigură de a păstra un astfel
Il»*i li.it este să îl refuze.

225
NU EXISTĂ DIFERENŢE DE GEN SEMNIFICATIVE
ÎN CEEA CE PRIVEŞTE ATRACŢIA ROMANTICĂ:
TEORIA CONSTRUCŢIEI SOCIALE

De-a lungiil acestui capitol, am menţionat în mod

repetat observaţia (notată şi explicată de teoria evoluţi
onistă, teoria socială şi teoria psihanaditică) că aspectul
fizic joacă un rol mai importat în atracţia romantică
pentru bărbaţi decât pentru femei. întâmplarea a făcut
ca, tocmai în timp ce scrizun acest capitol, două dintre
cele mai apropiate prietene ale mele să îşi caute parte*
neri intimi. (Una dintre ele mi-a fost colegă de liceu,
cealaltă mi-a fost colegă la instrucţia de bază şi la curaul
pentru ofiţeri, pe durata serviciului militar obligatoriu
în armata israeliană, pe care toţi bărbaţii israelieni şl
toate femeile israeliene le încep la vârsta de 18 ani.)
Ambele au fost măritate mai demult şi au încheiat recct»
relaţii intime de durată. Contrar celor trei teorii, amin
două erauf o a r t e interesate de aspectul fizic al potenţla
Ulor pcuteneri. Una dintre ele mi-a spus că se hotărâte
nu se întâlnească cu un bărbat, care i se păruse de altfrl
potrivit şi extrem de amabil, fiindcă avea o burtă uriaşA
îl întâlnise la un restaurant şi întrevederea îi plăcuse
foarte mult, însă nu se putea vedea implicată într-o
relaţie intimă cu im bărbat cu o asemenea burtă enomiA
Cealaltă mi-a povestit că încetase contactele cu un bărl)«"
pe care îl cunoscuse pe internet şi care păruse potrivit te
ce priveşte vârsta şi poziţia (fuseseră amândoi la aceU|l
liceu de prestigiu şi la aceeaşi facultate şi amândoi
lucrau ca manageri în companii de tehnologie înaltă) •
un bărbat care păruse interesant şi prietenos, după cair
îi văzuse poza. Nu-şi putea imagina cum ar fi să aibă o
relaţie cu un bărbat atât de neatrăgător. Şi eu trebuie
să reomosc că toţi bărbaţii de care am fost îndrăgostita
 W »IMMIline erau arătoşi. Ce spune aceasta despre noi,
I^Hirtle?
i imform teoriei construcţiei sociale, diferenţele
liiillvitluale sunt mai importante decât diferenţele de
m, la nivelul atracţiei romantice. Fiecare dintre noi.
( I i Imi sau femeie, are im tipar unic de atracţie, care ne
tntliiniţează alegerile în materie de relaţii romantice.
iHli atk-văr, nu <un fost niciodată atrasă de soţii şi
prietenelor mele celor mai apropiate, nici măcar
Uimei eind înţelegeam de ce îi găsiseră atrăgători. Iar
liPinAnările dintre bărbaţi şi femei de la nivelul atracţiei
tmiMiitice sunt mai semnificative decât sunt diferenţele
rtliHii! ci” .
Il-oria construcţiei sociale porneşte de la convingea
WlM-.iliiatea este im construct social” . Nu există o
• I i i m i i i 'A „realitate" experimentată simultcui de toţi
M«iiii-iiii. Diferitele culturi îşi au modurile lor imice de
I biţi-li-ge lumea. Şi totuşi, oamenii nu sunt receptori
jlnnivi .li acestor scenarii societale. Ei îşi construiesc
W |>ercepţiile despre lume şi folosesc cultura pe
ilc ghid. Ideile construcţiei sociale au fost aplicate
I numeroase domenii, printre ele aflându-se relaţiile
IhMiiu-” şi iubirea romant^ă’*. Iubirea romantică este
IvH.\ ea un construct social. So/fietăţile diferă la nivelul
IHuilului în care înţeleg natura ihbirii romantice şi,
•Hliu şi în cadrul aceleiaşi soci|£tăţi, iubirea a fost privită
«ifrill , în momente şi perioadă diiferite ale istoriei. în
N»li ui unei societăţi atât de complexe cum este cea din
lUlrle Unite, există numeroase şubculturi şi grupuri
fliilt r care au concepţii diferite asupra iubiri roman-
M«• Influenţele culturale depăşesc cu mult influenţele
Mulofţice înnăscute şi pe cele evoluţioniste.
Ailc-pţii constructivismului social citează studii care
liullt Afaptul că bărbaţii şi femeile caută lucruri similare
!• uii p.irtener. într-adevăr, atunci când sunt analizate
trăsăturile c e le m a i d o r it e ale unui partener, nu sunt
observate diferenţe de gen®°. Chiar şi conform cercetă*
iilor efectuate în contextul teoriei evoluţioniste, cele
mai importante trăsături ale unui potenţial partener,
atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, sunt bunătatea
şi atenţia**. Studiile efectuate în cadrul unei universităţi
şi al unui club de întâlniri au coincis. Şi bărbaţii, şi
femeile pun în capul listei cu trăsături dezirabile pentrti
un partener bunătatea, atenţia, onestitatea şi simţul
umorului*^. O analiză a anunţurilor matrimoniale a
arătat şi ea că trăsăturile cele mai dorite la im potenţUI
partener sunt înţelegerea şi simţul umorului*^. După
stabilirea relaţiei, sensibilitatea pcutenerului şi abilitai» •
sa de a fi empatic şi intim influenţează satisfacţia
resimţită în relaţie atât de bărbaţi, cât şi de femei. Un
alt studiu nu a găsit nicio dovadă în sprijinul presupu» i
preocupări mai intense a femeilor de a avea o relaţie
sigură, angajată şi exclusivă din punct de vedere sexu»i
Cei mai mulţi dintre bărbaţii şi femeile care au luat
parte la studiu au apreciat în mod egal aceste aspecte ><>•
intimităţii®'*.
O analiză a studiilor privind diferenţele de gen In
abordarea sexului a indicat că femeile sunt puternic lii'-
resate de sex şi pot funcţiona la im nivel asemănător tu
acela al bărbaţilor pe plan sexual. în plus, în numcroi» •
societăţi, mai ales în cele occidentale, femeie au cont»'
sexuale regulate în afara căsătoriei, fără a fi preocupai'
de eventuale pedepse sau critici. Per ansamblu, femeii'
îşi exprimă sexualitatea mult mai liber decât se obişni'i *
a se crede®^. Sexualitatea ca aspect al curtării diferă
în funcţie de libidoul şi de vârsta membrilor cuplului.
Nu numai datorită experienţei de viaţă şi confortului
resimţit faţă de propriul trup, ci şi datorită momentul"*
când libidoul sexual al bărbaţilor şi al femeilor ajung» •'
apogeu. Femeile tind să ajimgă pe culmile funcţionii H
cAle
rNORAGOSTIRII
228
 Im Mcxuale la 30 sau 40 de ani —o vârstă mzu mare decât
VPa > t apogeului sexual al bărbaţilor*®.
In locul unei perspective asupra sexualităţii care
|mnr accentul pe diferenţele dintre bărbaţi şi femei,
mli'Ptli construcţionismului social pun accentul pe
p«|M-t ienţa subiectivă a fiecărui individ. Relaţia ideală
rfinlie doi parteneri sexuali, heterosexuali sau homo-
|i<«n.ili, este „intersubiectivă" —respectiv, doi indivizi
Pili)- NC tratează unul pe celălalt ca pe subiecţi, nu ca
)iif iiliiecte, şi care se desfată cu unicitatea celuilcdt*^. O
Ivliitlc intersubiectivă este exact antiteza imei relaţii
ţţ»/ale pe stereotipuri de rol, care defineşte rigid
ţiiliii ilc diferite ale bărbaţilor şi ale femeilor. Jessica
Hfiil .iinin a descris o relaţie sexuală intersubiectivă
^||. iNind o glumă pe care o auzise de la un prieten care
|i»Ni'iise în Long Island:

Intr-o noapte cu lună plină din miezul verii, toţi “

t M in i -potcoavă au ieşit din apă pe ţărmul golfului, unde
»)iii împerecheat in zăngănit de scoici. Apoi şi-au aprins cu
li>|ll câte o ţigară şi şi-au spus unii altora:
—Pentru mine a fost bin^. Pentru tine cuma fost?
/
..l'.vident, gluma e fapţ^ că vieţuitocu-elor li se
llli lliiiic intersubiectivitaţea umană: preocuparea pentru
IHn-i ca celuilalt, respecţi^ pentru diferenţa inevitabilă
Iul ir experienţa mea şi a t^**.“
Ii.u'1 diferenţele noastre individuale sunt atât de
ImI Şl concentrarea asupra lor atât de benefică pentru
|iU|>ile noastre intime, atunci de ce atât de mulţi
lliiiîni, cercetători şi teoreticieni sunt convinşi că
şi femeile sunt atraşi de lucruri diferite la un
lUi'iiţial partener? Carol Tavris este de părere că „fun­
ii» ninoneşti adoră să împartă lumea şi pe locuitorii ei
I|i»'ic*chi de elemente opuse", noi/ei, tipii buni/tipii

229
răi şi, bineînţeles, bărbaţi/femei®®. Modurile de gândii *
occidentale accentuează dualismul şi elementele opuii
şi formulează multe probleme din viaţa oamenilor In
termeni seci de sau/sau*°. Suntem oameni prin unicitiii>
sau mzimifere prin esenţă? Suntemmodelaţi de naturA
sau de educaţie? După ce separămlucrurile, aceeaşi
tendinţă ne face să punemaccentul pe diferenţele dinl <•
ele. Atunci când părinţilor cu doi copii li se cere să-fi
descrie copiii, ei au tendinţa de a-i descrie ca fiind opnji
dacă unul e un înger, aproape întotdeaima celălalt e un
drac. Suprasimplificarea ascunde faptul că asemănartu
este mult mai mare decât diferenţierea.

DIFERENŢEDEGENÎNATRACŢIA
ROMANTICĂ:TEORIACONSTRUCŢIEI SOCIALE
VERSUSTEORIAEVOLUŢIONISTĂ
Teoria construcţiei sociale vede diferenţele de gen
de la nivelul atracţiei romantice ca fiind minore şi ca
rezultat al unor forţe în esenţă ciilturale; teoria evolu­
ţionistă le consideră ample şi rezultatul imor diferenţe
înnăscute, fundamentate biologic. Se presupime că
diferenţele cele mai mari se întâlnesc la nivelul atracţiei
bărbaţilor faţă de aspectul fizic şi a femeilor faţă de
statut. Oîntrebare tipică pentru gândirea vestică este!
care teorie e corectă? Pentru a răspunde la această
întrebare, am analizat interviurile privind atracţia
romantică şi amcomparat răspimsurile tinerilor israe
lieni şi americani**.
Rezultatele acestei comparaţii de tip „gen şi culturi"
oferă sprijin atât pentru teoria evoluţionistă, cât şi
pentru cea a construcţiei sociale. Conformpreviziunllm
primeia, mai mulţi bărbaţi decât femei au amintit
 • tul fizic al partenerului. Insă nu a existat nicio
' iijă la nivelul frecvenţei cu care menţionaseră
I Mainiiil, Pe de altă parte, cultura avusese un efect asupra
" llWiMut.inţei statutului drept cauză a atracţiei. Un număr
••Hiiitlicativ mai mare de americani decât de israelieni
I .itras de statutul partenerului. în plus, au fost
v.ite diferenţe de gen neprevăzute de teoria evolu-
Wil PMmult mai probabil ca femeile să pimă starea de
••»'li.«pc pe seama atracţiei romantice. Iar diferenţele de
ii îmi .iu fost constatate acolo unde era de aşteptat: era
r fp| lit; probabil ca bărbaţii şi femeile să fie atraşi de o
pfuiiiÂiiă care le satisface nevoile®^
Areste observaţii, precum şi altele similare prezentate
* lungul capitolului sugerează nevoia imei teorii
j^lpgi .lie a atracţiei romantice, care să combine unele
Nl'pi le din teoria evoluţiei cu contribuţiile teoriilor
iHi Itilr Deşi au existat câteva tentative de a oferi o astfel
i* rtlmrdare integrată, simt voci care spun că o astfel de
k*lPM'<M'e este imposibilă. De exemplu, s-a susţinut că,
1111 ei cetările ar puteafndica o integrare a iiifluenţelor
6 iilngicc şi sociale, abmdări atât de diferite cumsunt
Şlllinlogia evoluţionistă şi teoria construcţiei sociale
llinii imposibil de corobo^t**".
I' II consider că integrarea teoriilor evoluţiei, psih-
llirtlliică, socială şi a conştrucţiei sociale este nu doar
jMulInlă, ci şi necesară. Fii^care dintre ele subliniază im
iMlii'i'i import<mt al felului în care bărbaţii şi femeile
•llM-i imentează îndrăgostirea. Forţele biologice.
Ni li-iţla fizică a îndrăgostirii, pe care le voi descrie mai
IAi #iu în carte (în capitolul 10) afectează îndrăgostirea
t
I
II |iiit II declanşate în mod diferit în cazul bărbaţilor şi
fliiiii ilor. Experienţele diferite din copilărie influenţează
llpgi ifie în materie de iubire ale bărbaţilor şi femeilor,
* i«i 111)1 mele sociale şi stereotipmile prescriujocul
? lliilMiccherii. Cu toate acestea, îndrăgostirea continuă

231
să rămână, pentru orice persoană îndrăgostită, cea it' •'
intimă experienţă unică.

SUG ESTII PENTR U CEI A F U Ţ I

ÎN CĂUTAREA IUBIRII

Ce concluzie eU*trebui să tragă de aici cei aflaţi în»tu

tarea iubirii? Se poate, desigur, conchide că este im|«"
tant, mai ales pentru femei şi m<u ales la prima întâln>)>^
să beneficieze cât de mult de pe urma aspectului flilc
Pentru bărbaţi, este important să pară plini de succoi |)
pregătiţi să îşi asume angajaunente. Este vorba despre
o concluzie evidentă, aplicată de cei mai mulţi oamem
care intră în contact cu un candidat atrăgător. însi
este posibilă şi concluzia, aşa ciun sugerează adepţii
construcţiei sociale, că şi femeile, şi bărbaţii caută uit
partener blând, atent şi o companie plăcută. Din ferlin>
acestea sunt trăsături care, cu puţin efort, pot fi adopt iit.
şi dezvoltate. însă adepţii teoriei construcţiei sociale tiMi
spun ceva. Ei susţin că fiecare dintre noi este un indlvi>i
unic şi că unicitatea noastră este mai importantă decAi
asemănările pe care le împărţim cu membrii sexului
nostru şi decât diferenţele care ne separă de membrii
sexului opus.
în vreme ce scriam lucrurile acestea, un tânăr a
venit pentru şedinţa de terapie. E vorba de xm tânăr
chipeş şi inteligent, care tocmai şi-a luat diploma în
drept şi provine dintr-o familie înstărită şi suportivă.
Cu toate acestea, el nu a avut niciodată o relaţie intim*.
Dorindu-şi foarte mult să aibă o asemenea relaţie şl
realizând că probabil are o problemă, dacă în continua <>
nu reuşeşte să îşi creeze una, a venit la terapie. în cadh't
aceste şedinţe, a vorbit despre dificultăţile pe care Ic «i ■
 iM'liilie să îşi scoată la iveală „adevăratul eu“, acea
rt lui care este „sensibilă şi vulnerabilă şi uşor de
iM" i,' .iiid cunoaşte femei noi.
I •-iiielle se aşteaptă ca un bărbat să fîe puternic şi
UI I»' «Ine, mi-a spus el.
NpIIIud el însuşi şi comportându-se în conformitate
«iPMrutipul masculin, se ţinea la distanţă de adevărata
liiiM.tie după care tânjea.
■ I *uAi ul avea două variante la dispoziţie: fie să joace
Iul lui.ilnirilor şi să afişeze o mască de personaj
ulm, fie să rişte şi să îşi afişeze adevăratul sine. E
illl,u Izat cu prima opţiune şi, dacă decide să continue
pul fel, ar putea ajunge în situaţia de a cunoaşte
II it^i ionajtil feminin pe care femeile îl vor cifişa în
|l•»^luţă. Dacă alegea a doua variantă, mai înfricoşă-
IIp, 'if putea ca femeia pe Ccure o place să îl respingă
Ulii u ci îl percepe, după cum spune el, ca fiind „slab
h»uiiuin“. Oare chicu: vrea să fie intim cu o femeie care
ff «pingc pentru că i-a arătat cum e el de fapt? Ce s-ar
||ui|ili dacă s-ar căsători cu o astfel de femeie, când
inni.i .ir descoperi ciun e el de fapt? Chiar dacă multe
IipI îl vor respinge când îi vor descoperi adevăratul
u «xperienţă improbabilă, dar indubitabil neplă-
JM I»robabilitatea de a găsi o femeie care să caute la
llitlul «îl adevărata intimitate creşte enorm. E probabil
ii M’«ifel de femeie să fie atrasă de el tocmai p e n t r u c ă
«I u.ite la iveală adevăratul eu, nu o mască masculină,
p»C0 probabil să îi răspundă scoţându-şi şi ea la iveală
|«vAi .itul eu, făcând astfel primul pas spre adevărata
llliiiiMte.
I'^•lllru aceia dintre cititori care speră că, odată ce au
II III lie hopul primei întâlniri, pot trece de stereotipuri
’ll IIIII mele sociale spre o relaţie cu adevărat intimă,
.1 leasă ar trebui să fie cea cu probabilitatea cea mai
tbiH!■ lie a atinge acest scop.
 ■■i«J '■t;
tPă^i^ifiBi ■s i>î

^^v\' ■" ^.v:'

:..A '.- Ji :f ; '\ ■■''■>, ■ '•:

; 'U - : 'f y / ' - l ' . -,>H '.:■ it-

.f; 4 - Î rsf-y

.- ?' ■:.;, ;,u

■;• , '■ :• ■ ■/ ,

/,gî ''?:y"':;.
V? ■. >■ ^■

.:■ ■ ’.■ •'■ •■ ,;■ ■ •::,r

; i
'y . . y .■
L l "mIiI'W '
f.i .V.,. ;.-fy ' y y , '..v 'y y - : ? y ' ■
■ .'> y

j j l ; y y " '' ■ '.'i,.:;;: 'y :iy'yy;y-,;: ':' ■; ;.■.'< .

. ■'■, y=';;; iv-'..

- ■ 1 : / . V ,; 3 ir

;:T-
CUM NE ALEGEM PERSOANA IUBITĂ

Inima are raţiuni pe care raţiimea nu le

cunoaşte.
- Blaise Pascal

Iubiţii şi gânditorii nu se pot amesteca...

Iubiţii care sorb drojdia vinului se-mpleti-
cesc din extciz în extaz:
Gânditorii cu inim i negre
A rd pe dinăimtru, tăgăduind.
- Talal al-Din Riuni, Lovers and Men of
Intellect (Iubiţi şi gânditori)

|i< scori, oamenii mcinifestă o surprindere amuzată

.md despre efectele unor Vcuiabile situaţionale,
lin sunt proximitatea şi starea de excitaţie, asupra
lili Ăgostirii. însă sunt de acord de îndată că astfel de
llldlMlcJiiiiiitt-^devăr un efect şi au chiar exgpiple
itpi II care să dembtisfreze. Dar Ocunenii sunt în
Plin .li mai puţin stu p iz i să audă despre influenţa
|(pin.Ui.irii în ceea ce priveşte mediul de provenienţă şi
lliiiliiiile, personalitatea plăcută şi frumuseţea fizică —
IIIAţi întâlnite la persocma iubită. Acestea sunt genul
hn i mi ştiute de toţi, „până şi de mama-mare“, despre
Ii ĂKi'^^tire. Cercetările privind atracţia reciprocă,
iul Ki .itificării nevoilor în atracţia romantică, procesul
liĂunsiirii şi diferenţele de gen îi ajută pe oameni să
^l»«i r sens informaţiilor pe care deja le aveau, într-o
IIĂ ».m alta.
tlikâ, liiiar şi după o discuţie detaliată despre deter-
HAiitii i'imoscuţi şi conştienţi ai îndrăgostirii, oamenii

237
 deşteaptă, de succes şi atrăgătoare şi o prietenă mi­
nunată şi o împingea în căutarea asta obsesivă a imei
relaţii cu im bărbat? O dată la câteva săptămâni, sau cel
puţin aşa părea, venea în apartamentul lui Rachel cu o
poveste despre noua iubire pe care o găsise, convinsă
de fiecare dată că e cea mai mare iubire a vieţii ei, un
bărbat cu care era sigură că avea să se căsătorească şi sl
trăiască fericită până la adânci bătrâneţi. Apoi, Rachel
nu o întâlnea o vreme, cât timp Scuidy îşi urma neabă­
tută noua iubire, până când bărbatul îi spunea că nu
mai suportă şi relaţia lua sfârşit. Rachel însăşi evita reia*
ţiile intime.fîşi adora micul apartament cuibărit lângă
un parc. Stătea la fereastra cea mare, care dădea spre
parc, şi-i mulţumea Domnului pentru pacea şi liniştea
din viaţa ei. îşi iubea munca şi adora să se întoarcă
în apartamentul ei cel frumos decorat şi confortabil.
'll Gândul de a trece prin genul acela de experienţe care
îţi sfâşie inima, care o făceau pe Sandy să înflorească,
îi era insuportabil. Ştia, desigur, că oamenii mai aveau
şi alte relaţii. Ea şi Sandy aveau o prietenă din copilări^
măritată şi fericită de ani buni, însă ei tot i se părea cl i
prea multă bătaie de cap şi chin să găsească o astfel de
relaţie. între timp, era extrem de mulţumită să locuiaifl^
singură.

Sunt singură şi nu am u n iubit. A ş zice că n-am avut

niciodată u n iubit... Alţii sunt încântaţi do ar să fie cu
cineva, nu să fie cu cineva anume. Am avut câţiva prieteni
bu ni, însă în ceea ce priveşte o relaţie rom antică, nu eram
pregătită emoţional. N u eram obişnuită cu aşa ceva. Cei
mai mulţi oam eni se mişcau m ai repede decât m ine şi
p u r şi sim plu n u mă simţeam confortabU. N u am nicio
problem ă să fiu prietenă cu bărbaţii, dar e cumva greu să
mă im plic într-o chestie romantică. Ceva nu m i s-a părut
mie în regulă... ideea în sine m ă speria.

cAle

240 îndrăgostirii
 Amfost oarecumtimid. Nu amcăutat relaţii cu femei.
Mi-ar plăcea, dar nu m-amderanjat să o fac. Mi-ar plăcea
să mă însor, să amcopii, dar viaţa de burlac mi se potri­
veşte. Nu mă grăbesc. Se va întâmpla şi asta la im moment
dat. Mi se întâmplă să mă gândesc din când în când, dacă
văd un cuplu pe stradă. Sunt cumva singuratic. Nu-mi plac
partenerele.

Nu cunun iubit. Nu amavut niciodată o relaţie serioasă.

I'rincipalul motiv ţine de mine. Aş deveni prea dependentă
de relaţie. Acumînţeleg că eu simt cea care trebuie să
se schimbe. Acum, oamenii au început să mă abordeze,
înainte, aveamun zid înjur, fiindcă aveamatâta nevoie de
afecţiune.

Nu amavut niciodată o relaţie romantică, nu cu ade­

vărat. Amamici, dar amo problemă gravă cu latura fizică a
relaţiilor romantice. Când găseşti pe cineva care îţi place,
nu te place întotdeauna şi persoana respectivă. Nu le spun
ce simt. E greu, fiindcă aş putea să greşesc... Mă sperie.

I)intre bărbaţii şi fem#Qe intervievaţi cu privire

l.t relaţiile lor romantice semnificative, o zecime a
declarat că, la vârsta de 23 de cuii, nu fuseseră implicaţi
iiii-iodată într-o relaţie romantică*. întâlnirile lor
loinantice nu trecuseră de unul sau două episoade. Alţi
liilervievaţi au vorbit despre relaţii extrem de intime
yi de satisfăcătoare, durând mulţi ani. Unii avuseseră
o singură astfel de relaţie; alţii avuseseră două sau
c h ia r trei relaţii semnificative. Doar câţiva — bărbaţi
cil loţii —avuseseră patru sau mai multe relaţii intime
sniinificative.
.Sunt oameni CcU'e se îndrăgostesc cu uşurinţă, intens
|l repetat; unii susţin chiar că nu pot trăi fără iubire. Şi
«unt alţii care nu au fost niciodată îndrăgostiţi, care sunt

241
 convinşi că toate
poveştile despre
marea intensitate
a iubirii romeintice
sunt fie exagerări
masive, fie direct
minciuni^. Unul
dintre ei, bărbat
chipeş şi jurnalist
extrem de res­
pectat, mi-a spus
că e convins că
iubirea pasională
e o invenţie. El
însuşi îşi dorise
multe femei şi ştl«
focirte bine ce e î
pasiunea sexualii'
dar nu s-a îndrl*;
gostit niciodată, i
Figura 13 : Tânără apărându-se de săgeata lui De ce oare pot unit
Bros (Bouguereau, 1880). . oameni să găseasdi
lesne iubirea şi
o relaţie romantică, iar cdţii îşi doresc cu disperare o
relaţie cu adevărat intimă şi nu reuşesc să o aibă? Şi
de ce alţii evită cu totul relaţule intime şi, asemenea
tinerei din pictura lui Bouguereau, se apără de săgeata
lui Bros (vezi Figura 13)? Răspunsul la această întrebllă
importantă nu este unul simplu. Una dintre principalcta
explicaţii a fost oferită de t e o r ia a t a ş a m e n t u lu i, formu­
lată prima dată de specialistul în psihanaliza copilului
John Bowlby^.

cAile
TnokAgostirii
 TEORIA ATAŞAMENTULUI

Mowlby considera că experienţele timpurii din

t iipilărie au cel mai puternic impact asupra relaţiilor
•Ir dragoste de la vârsta adultă. Cheia este a t a ş a m e n t u l ,
|)i ima relaţie stabilă de dragoste pe care o dezvoltă
l»rln-luşul. Abilitatea de a se ataşa este înnăscută, însă
fni ina pe care aceasta o ia depinde de relaţia pe Ccure
topilul o are cu „persoana de îngrijire primară", cel
iiiai lies, mama. Un sugar are nevoie de un ataşament
ilr încredere şi continuu faţă de persoana de îngrijire
|l Milcră dureros, ireparabil chiar, dacă ataşamentul
PMr întrerupt sau pierdut. Bowlby era convins că
lU'vttia umană înnăscută de ataşament este rezultatul
Min-i dezvoltări evolutive. Copiii se nasc cu un reper-
bn hi de comportamente care au ca scop obţinerea
|1 hiniţinerea apropierii de o „persoană de îngrijire
|HMrriiică şi înţeleaptă". însă păstrarea apropierii
Hn t-Nie în relaţie doar cu repertoriul bebeluşului,
fi |i ( u abilitatea, disponibilitatea, sensibilitatea şi
l< I rsihilitatea persoanei de îngrijire. Experienţele pe
Ir copilul le are cu perafcana de îngrijire sunt inter-
bâtU.iic în modele mentale ale sinelui şi ale celuilalt.
A» f-Mc „modele de lucru intemalizate" determină felul
Ih • .m- sentimentul de sine al copilului şi sentimentul
IIlţAd<■ .ilţii evoluează şi sunt generjilizate xilterior
ilb (ilic l elaţii. Modelele interne se modifică odată
iIMdf/voltarea pentru că, în ciuda inscripţionării
şl•»h•llce, ele sunt sensibile la influenţele mediului.
1mhdidfle interne sunt responsîibile pentru toate
de ataşament adulte, inclusiv, în primul şi cel
iiiiiiortant rând, ataşamentul romantic.
I l'i liu ipalele premise ale teoriei ataşamentului a lui
[phvlliy sunt mmătoîurele:

2A3
• Relaţiile intime ale adulţilor sunt ghidate de modele
de lucru interne construite pe baza experienţelor
relaţionale timpurii din copilărie.
• Aceste modele formează convingerile indivizilor că
sunt sau nu demni de iubire şi că se poate sau nu avea
încredere în alţii pentru a oferi dragoste şi sprijin.
• Modelele acestea influenţeciză de asemenea tipurile
de interacţiuni pe care le au indivizii şi felul în care
interpretează aceste interacţiuni.

Când persoana de îngrijire primară este constantă,

stabilă, demnă de încredere şi responsivă, bebeluşul îşi
dezvoltă im sentiment de siguranţă în iubire şi, ca adult,
se va simţi confortabil şi satisfăcut în cadrul relaţiilor
amoroase. Când persoana de îngrijire primară nu este
consecventă, stabilă şi demnă de încredere şi dacă
bebeluşul este abandonat sau respins, atunci el îşi va
dezvolta im tipar adult anxios şi ambivalent de iubire
sau va încerca să evite întru totul pericolele pe care le
impUcă relaţiile intime.
Deşi John Bowlby este teoretic părintele teoriei
ataşamentului, Maiy Slater Ainsworth,_studenta sa, este
mama empirică a acesteia. Mary Ainsworth şi studenţii
ei au observat 76 de copii mici şi pe mamele acestora,
acasă la ei. Au fost atenţi la stilul fîecărei mame de a
răspunde copilului în ceea ce priveşte hrănirea, plânsul,
mângâierile, contactul vizual şi zâmbitul. Fiecare
pereche mamă-copil a fost observată vreme de 72 de
ore, de-a lungul a 18 sesiuni de observare, fiecare având
patru ore^.
Partea cea mai cunoscută şi originală a studiului a
implicat observarea bebeluşilor de un an reacţionând U
separarea de mamă, în cadrul unei proceduri denumite
s it u a ţie s t r ă in ă . Mama şi copilul au fost puşi într-o
încăpere plină cu jucării, unde im asistent de cercetare
caile
Îndrăgostirii
 Iirictcnos îi întâmpina şi invita copilul să se joace cu ju-
rfti iile. Bebeluşul era observat în timp ce mama părăsea
fumcra de trei ori, vreme de câte 3 minute. în timpul
* •l«»uă dintre intervale, asistentul de cercetcu-e era în
liu Apere, în cel de-al treilea, copilul era lăsat singur.
Ainsworth a identificat trei tipare distincte de reacţie a
Ni»l»oIuşului la camera plină de jucării, la plecarea mamei
|l l.i revenirea acesteia.
Copiii cu a t a ş a m e n t s ig u r , cam două treimi din cazuri,
llNti cei dispuşi să exploreze camera de unii singuri, dar
Nvriieau din când în când pentru a se asigura că mama
IM .icolo. Au protestat sau au plâns la sepcirare, însă,
Miiil mama a revenit, au întâmpinat-o cu plăcere, adesea
lltlln/ându-şi mâinile ca să fie luaţi în braţe şi lipindu-se
I# Impui ei. Erau relativ uşor de consolat.
(el cu a t a ş a m e n t a n x io s sau a m b iv a le n t , circa 10%,
ţlie.ui anxioşi şi nesiguri. Aveau tendinţa de a sta lipiţi
m.ime şi se temeau să exploreze de unii singmi
Miiiri â. La separare, au devenit teribil de anxioşi şi
j|||lM|i, adesea plângând mult. Au căutat contact cu
^in.i la revenirea acesteia, dar, în acelaşi timp, s-au
||«lrp.mat furioşi de ea, opimându-se eforturilor de a-i
inil'i. « ^
( ci m t a n ţ i , între 20% şi 25%, lăsau impresia de
lllrprudenţă. Au explorat noul mediu fără a-şi folosi
IMirIc ca bază sigură şi nici nu s-au întors să fie siguri
I|Hr/rnţa mamei. Când mama a plecat, nu au părut
dar analiza bătăilor inimilor a indicat o reacţie
Irmică. Când mama s-a întors, copilul a certat-o sau a
tlm o.
IMl fiind că Ainsworth şi studenţii ei observaseră
priiilc mamă-copil mic în casele acestora, a putut
fîNMCicri specifice între stilurile de ataşament ale
llpliiţfilor şi stilurile parentale ale mamelor. Mamele
|llilm' cu ataşament sigur răspimdeau mai bine la
semnele de foame şi la plânsul copiilor lor şi tntoi • •
de îndată zâmbetele copiilor. Mamele copiilor cu
ataşament anxios erau inconsecvente şi nu reacţlox •'*
nevoile bebeluşilor. Mamele copiilor evitanţi tfl rf n
pingeau copiii fie fizic, fie emoţional^. Cu alte cuvl»"'
cele trei tipare de ataşaunent observate în laboratoi •'
legate direct de modiil în c<ux copiii erau îngrijiţi. <
nesigvui îşi creaseră strategii care să îi ajute să facA
respingerii sau inconsecvenţei mamei.
Bebeluşul anxios încearcă disperat să îşi facă m
să îi acorde atenţie, să îi răspundă şi să fie iubitoat
Copilul simte că atunci când cere suficient de tare ■
scena e suficient de tragică, m<una reacţionează
vinovăţiei. Din acest motiv, bebeluşul zmxios se a||.<t *
de mamă şi încearcă să o pedepsească atunci când mmII
răspunde. Copilul e dependent de m<ună şi de efoitMi >(•
a o face să reacţioneze.
Bebeluşul evitant alege strategia opusă. Acesta
să îşi suprime sau ignore nevoile şi emoţiile. BebrloiMi
este furios pe mamă şi se depărtează de ea chiar fi mminI
când rămâne la fel de ataşat de ea ca bebeluşul anxl'"-
Dat fiind că solicitările de atenţie au fost respinse
într-un mod insultătoi^şi dureros, bebeluşul îi spun*
la rândul său, mamei l-a respins: „De fapt, ciur
nevoie de tine? Mă descuih; şi singur!"
Uneori, sentimente măre^ţe^entru sine se adauH<
acestei reacţii: „Sunt perfect şi nifam nevoie de hImmm|I*
ceea ce sugerează dezvoltarea timpurie a unei persiMnif
tăţi ncurcisiste.
Adesea, lipsa de atenţie a mamei este rezultatul
privaţiunilor emoţionale pe care ea însăşi le-a expr 11
mentat în copilărie. Nevoile emoţionale ale bebelu|clMl
ei îi amintesc de propriile nevoi infantile, pe care »
reuşit să şi le reprime cu mari eforturi. Amintirea
genereciză furie internă, depresie şi respingere, p# i
 tn raport cu copilul ei. Astfel, problema este
(»Mi Ade la o generaţie la alta, în cadrul unui tipar
Hnirraţional.
«Uliiiile ulterioare, cercetătorii au <u:ătat că tiparele
l|rtincnt formate în copilăria timpurie se păstrează
|«li« .uluită. Tiparele relaţiilor intime pe care
MII Ir manifestă ca adulţi sunt puternic influenţate
MlIII* de relaţii pe care le-au avut cu persoanele de
III' primare, cel mai adesea, mama^. în cadrul celei
^iilrlii-e serii de studii, Philip Shaver şi Cindy Hcizan
liikii o scală de măsiuare a ataşamentului romantic
Mlţllnr, inspirată de activitatea lui Ainsworth®.
Ill NiUliii, precum şi alte sute de studii, au demon-
««iNienţa a trei stiluri de ataşament romantic:

. Ailiilţii cu un stil de ataşament sigur se simt

I iMiIbrtabil să depindă de alţii şi să ştie că şi alţii
ili'piiid de ei. Le este uşor să se apropie, din punct
ilr vedere emoţional, de oameni. Se simt valoroşi
|l ilrmni de iubire şi respect. Pot avea încredere în
iMincni; consideră că oamenii au intenţii bune şi
Nr poate conta pe ei la nevoie. Stabilesc cu uşurinţă
irl.iţii intime şi nu se teai să fie singiui sau să se
«propie cineva prea mult de ei. Nu sunt preocupaţi
I i i mod excesiv de abandon sau de dependenţă şi
li ml să obţină scoruri mari la sensibilitatea faţă de
iil|ii şi scoruri mici la cadoiuile compulsive.
||i«u m h iv a le n t . Adulţii cu vm stil de ataşament anxios-
miibivalent cred despre ceilalţi că simt reticenţi la
lilcca de a se apropia pe cât ar vrea ei. Adesea, se
Inii că partenerul nu îi iubeşte cu adevărat sau că
nu va vrea să rămână împreună. Cer niveluri atât de
tiuite de apropiere şi angajament, încât îşi sperie
potenţialii parteneri, care îi consideră insistenţi
fi sufocanţi. Sunt nesiguri şi investesc prea mult

2U7
 în relaţii. Au tendinţa de a crede că oamenii nu II
apreciciză cum ar trebui şi că, în general, oamenii
nu simt demni de încredere. Adesea, se separă
iar şi iar de acelaşi partener şi tind să fie gelof i tii
relaţii. Au păreri proaste despre sine şi se dezvăl'tii-
prea mult. Se tem să nu fie abandonaţi şi să nu
le fie împărtăşită iubirea şi se tem să se apropii
mult şi să nu fie prea dependenţi. Au tendinţa di
a obţine scoruri mari la cadourile compulsive |l
scoruri mici la sensibilitate.
E v i t a n t . Adulţii cu un stil de ataşament evitant tind lă
fie izolaţi. Nu se simt conf^ortabil să fie aproapt* -if
ceilalţi; li se pare dificil să îşi permită să depind'
de alţii sau să aibă încredere completă în cellalţlii
Sunt temători atunci când cineva se apropie pi-^•
mult; adesea, partenerii lor de relaţie vor ca el • i
fie mai intimi decât se simt ei confortabil să fir
Au parte de numeroase despărţiri, dar suferi in••
puţin la finalul relaţiilor. Sunt singuratici, nu |i
simt bine în relaţule Ccue implică intimitate |l
apropiere şi au şanse mari de a fi infideli.

Stilurile de ataşanmnt influenţează stilurile sexuii*

ale oamenilor. Indivizfi s ^ r i simt dispuşi să expert
menteze sexual, dar în ctiţitextul unei relaţii anglii >
Le plac aproape toate contăetele fizice şi sexu<de, dr I»
mângâieri la sex oral. Este impî'obabil să se ang^eir
în aventuri de o noapte sau să aibă contacte sexuale I"
afeura relaţiei. Indivizilor a n x io ş i le plac aspectele flr li •
de îngrijire ale relaţiei, dar sexul le place mai puţin.
Indivizii e v i t a n p apreciază mai puţin contactele flili i ■
totul, cu excepţia celor sexuale; au cele mai mari şa» -
de a se angaja în aventuri de o noapte şi de a credf i >
sexul în lipsa iubirii aduce plăcere.

cAle
InorAgostirh
248
 I In studiu privind stiliuile de ataşament «de adul-
ţllnt, «‘fcctuat pe un eşantion naţional reprezentativ,
dl iM.iri dimensiuni, care a cuprins mii de oameni, a
ItulliMt că 59% din populaţie aparţine stilului de ata-
iiiic-nt sigur, 25% celui evitant şi 11% celui anxios’.
t IHi‘i rd că e fascincint de observat că acest procente
f lliiil (oarte apropiate de observaţiile originale ale lui
S Ainsworth asupra copiilor, de acum aproape 20 de ani.
» KIm Bartholomew a împărţit categoria evitantă în
ţ itMiA, stabilind astfel patru categorii de ataşament
I» Idiili". Dacă simteţi curioşi în privinţa propriului stil
j dl rti-işjment, vă puteţi nota în funcţie de cele patru
•: |lilPK*»rii, folosind măsurătoarea ei.

IM I ItU STILURI DE ATAŞAMENT (BARTHOLOMEW, 1990)

Sigur, tmi este uşor să mă apropii emoţional de ceUalţi. Mă

•Imt >onfoitabil să depind de alţii şi să depindă alţii de mine. Nu
niii i<rin să fiu singur(ă) sau să nu fiu acceptat(ă) de alţii.
I vitant temător. Mă simt uşor inconfortabil să mă apropii
ilii I i'ilalţi. îmi doresc relaţii apropiate emoţional, dar mi se
(mill illficil să depind de alţiisau^ă am încredere completă în ei.
I Nirori mă tem că am să fiu rănit(ă) dacă îmi permit să fiu prea
«l'iiiipe emoţional de alţii.
l ‘|^■ ocupat. îmi doresc intimitate emoţională completă cu
I i llalţl, insă observ deseori că ei sunt reticenţi să se apropie pe
I ăl .ij vrea eu. Nu mă simt bine în lipsa imor reiaţii apropiate,
iliii imeori mă tem că alţii nu mă apreciază pe cât ii apreciez eu.
I ritant respingător. Nu mă simt confortabil în relaţiile
«(•• ii|>iate. Este foarte important pentru mine să mă simt
lMilr|>rndent(ă) şi autosuficient(ă) şi prefer să nu depind de alţii
MII «ă depindă ei de mine.

249
 Necazurile din copilărie, cum sunt abuzul fizic şi
neglijarea, s-au dovedit a avea cea mai consecventă
asociere cu stilurile de ataşament nesigur. De asemcncn
s-a dovedit că şi psihopatologia unuia dintre părinţi arr
o puternică asociere cu stilurile de ataşament nesigur.
Abuzul de substanţe al rrnuia dintre părinţi a fost asocliti
cu ataşamentul evitant, iar problemele financiare din
perioada copilăriei au fost asociate cu ataşamentul
nesigur. Iar stilurile de ataşament la vârsta adultă au
fost asociate în mod repetat cu abilitatea oamenilor dr •
funcţiona în cadrul relaţiilor romantice’.
Stilurile de ataşament pot fi măsmate chiar începâii'i
de la vârsta de 12 luni şi, în lipsa unor schimbări m^oi •
de mediu, persistă până la vârsta adultă^”. Stilurile de
ataşament afectează de asemenea modul de a face faţi
stresului, de exemplu, felul în care cuplurile reacţio­
nează la o situaţie generatoare de anxietate. în cadrul
unui studiu care a demonstrat acest fapt, unor soţii li» <
spus că aveau să ia parte la o activitate „care le produc
anxietate celor mai mulţi oameni"; soţilor acestora 11»
spus că vor părticea la o activitate neutră. Cuplurile
fost înregistrate în\timp ce aşteptau împreună respect*m
activitate. Analiza ^setelor cu înregistrări a arătat ci
era posibil să fie pre^zut comportamentul cuplurilor 1"
sala de aşteptare în fudc^e de stilmile lor de ataşamrni
Femeile sigure au căutat aţwppierea soţilor lor, femeii*
evitante au păstrat distanţa. Şi bărbaţii au indicat un
fip<u- comportamental similar. Bărbaţii siguri au acont •'
sprijin soţiilor lor prin cuvinte sau contacte fizice;
bărbaţii evitanţi s-au ferit de soţii. Bărbaţii şi femeile (1*
tip ambivalent nu au demonstrat un tipar constant de
comportament^.

caile
Îndrăgostirii
IVALUAREA TEORIEI ATAŞAMENTULUI
| l A CERCETĂRILOR

I)eşi teoria ataşamentului a inspirat un număr mare

|i ill creştere constantă de cercetări, a iscat şi un număr
•|ti rciabil de critici. Unii au criticat „situaţia străină" a
Iul Ainsworth pentru că era o bază artificială pentru date
ţ'f IU I puteau fi generalizate în situaţii din viaţa reală,
iliili .IUcriticat accentul excesiv pus pe influenţa relaţiei
llliinc bebeluş şi mamă. Tatăl nu are şi el o influenţă?
|l nun rămâne cu fraţii, bunicii, alte rude, profesorii şi
|UIricnii apropiaţi? Alţii au criticat tendinţa de a da vina
pR iii.imă pentru problemele tuturor. Orelaţie romantică
♦p i iiiiiiată prost nu are un impact mai puternic decât
piiiii|mrtamentul mamei din primele luni de viaţă? Iar
ilţll .UI criticat atenţia excesivă acordată experienţelor
din nipilărie. în definitiv, continuăm să evoluăm şi să
tlivâţ.un din relaţii pe toată durata vieţii.
U.ts|mnsul dat de Ainsworth la aceste critici a fost
tfH Ai.V ea, cât şi Bowlby consideră că modelul nostru
tiliri n de ataşament este sensibil la influenţele venite
♦till mediu şi că oamenii cQiitinuă să ne influenţeze în
Hiiipiil vieţii. în lucrările ulterioare, ea a extins teoria
|Mii|.imentiilui dincolo de perioada copilăriei mici, spre
şIp^AIurile afective" din timpul vieţii, inclusiv legăturile
d# Iuilenie, prietenie şi, desigm:, din cadrul perechii

Howlby a argumentat, de exemplu, că în contextul

E
klluiicrapiei reuşite, psihoterapeutul poate deveni o
|ui .\ (le ataşament importantă pentru individul venit
I In .ipic. Când psihoterapeutul este intemalizat ca
dinli'l (le ataşament, ajută la construirea sentimentului
d# IIUli dere şi sigmanţă al pacientului, care poate
IIMVI (Iicpt fundament sigur pentru ca acesta să poată

251
examina, fără teamă, modelele de lucru intemalizatc 4li
sale şi ale celorlalţi. Chiar dacă o astfel de relaţie terapn
utică nu este primară şi nici atât de lungă precum relaj»)*
din copilărie cu mama, ea poate fi valoroasă pentru
schimbarea stilurilor de ataşament ale oamenilor.

ÎNCREDEREA ÎN SINE
Şl DESCHIDEREA SPRE IUBIRE

Cum vă simţiţi şi vă comportaţi când simteţi

îndrăgostiţi? Simteţi siguri pe dunmeavoastră şi pe
iubirea care v-a fost oferită? Evitaţi să vă apropiaţi şi
să fiţi intimi? Dacă da, este acesta motivul pentru cart
nu sunteţi implicaţi într-o relaţie intimă, sau nu exlitA
candidaţi potriviţi? Tânjiţi după o relaţie, dar permiteţi
anxietăţii şi ambivalenţei să sperie potenţialii partenm
Pare destul de evident, din toate previziunile şi studii !•
generate de teoria ataşamentului, că propria concepţii
despre sine şi încrederea în sine ne influenţează
abilitatea de a dărui şi primi iubire. Un studiu timpuriii
care a demonstr^ acest fapt a arătat că tinerii cu cel
mai mare număr de experienţe de îndrăgostire aveau mi
nivel înalt al încrederii în sine şi defense reduse” .
Pentru a-i iubi pe trebuie mai întâi să ne iubiii*
şi să ne respectăm pe nollnşine. Studiile privind
ataşamentul au indicat că indivizii sigmi au o mai m»<•
încredere în sine, simt mai puţin nevrotici, mai extrov-1
fiţi, mai agreabili şi mai deschişi la experienţe noi d«»|n
indivizii evitanţi şi anxioşi” .
Concluzia că pentru a-i putea iubi pe alţii trebuie in ii
întâi să ne iubim pe noi nu este o noutate în psihologi*
Erik Erikson a susţinut cu peste 40 de ani în urmă cl
trebuie să ne dezvoltăm un sentiment al sinelui putci 1*1
nap
ÎN0RĂG0ST1R»
252
 !• I'l'/ itiv înainte de a putea dezvolta şi susţine o relaţie
lliHiii.V’. Descoperirea conform căreia oamenii cu un
I f iiUiucnt foarte dezvoltat al identităţii au reiaţii la un
hlv» I superior de intimitate decât cei cu o identitate ne-
d»*#voltată a indicat că Erikson avea dreptate^. Oamenii
•I • rti iir sentiment de identitate nu este bine dezvoltat
* f •'■in de intimitate fiindcă se tem să nu fie înghiţiţi. Şi
iMuicdtea lor este bine fundamentată. Când persoanele
I f l' liil acesta se îndrăgostesc, iubirea lor este deosebit
|f IMl(emică şi preia deseori controlul complet asupra
. de venind principalul interes al vieţii lor, fapt care
IH t l.i o dragoste compulsivă, destructivă şi disperată” .
>>.ti« încrederea în sine implică întotdeauna o mai
UMiimIcschidere spre iubire? Nu neapărat. Odată
IM•• mai mare încredere în sine vin şi expectaţiile şi
rllainl.li dele mai înalte în ceea ce priveşte partenerul
; tWiiMKlic potrivit. în cadrul unui studiu care a ilustrat
IlffM 111cru, un ^ ă r atrăgător bine îmbrăcat a abordat
Iaiin f slune de tinere care aşteptau să primească . ■»,
Paiili.iiele unui test de personalitate pe care îl făcuseră.
1 timp ce fiecare dintre ele aştepta, tânărul începea să
IVmbe.iscă, îi sugera că o place şi o invita la o întâlnire.
I momentul respectiv, invĂtigatorul intra şi o con-
li
in altă cameră, unde primea rezultatul testului
I|M*i sonalitate. Jumătate dintre femei au citit evaluări
|i#l(ive, ce aveau ca scop să le crească încrederea în
( ealaltă jumătate citea evaluări negative, care
P4Uca scop să le reducă imaginea de sine şi încrederea
I•Im*. Investigatorul întreba apoi fiecare femeie cât
I iiiiili îi plăceau diferite persoane, ca, de pildă, un
IiIcNor sau un prieten, şi, „fiindcă mai rămăsese loc
I imgină", cum îl evalua pe tânărul care o abordase
I lala lie aşteptare? Rezultatele au indicat că femeile
Iprimiseră evaluări negative şi erau mai puţin
pir/,Aloare manifestaseră o simpatie mai mare pentru

253
E'
tânărul care se cuătase interesat de ele“ . Cu cât sunt tn,''
pronunţate nesigurauiţa şi dubiile pe care le avem în
privinţa noastră, cu atât mai mult ne place şi aprecieri) "
persoană care ne simpatizează.
Observaţii similare au fost raportate în urma
unui studiu care a vizat felul în care stima de sine
influenţează căutarea unui partener pentru o relaţie
romcuitică. în cadrul acestui studiu, studenţi de sex
masculin c<u:e dăduseră un test de inteligenţă au piiniH
răspimsuri false privind performanţele lor, imora li
s-a spus că se descurcaseră extrem de bine, iar altora
că eşuaseră lamentabil. Ulterior, în timpul imei pauze,
anchetatorul i se alătura subiectului la Ccifea. O colegi
aştepta la Ccifenea. Când anchetatorul şi subiectul intr.>ii
anchetatorul „descoperea" colega, care stătea singuri,
i se alătura şi îl prezenta pe subiect. în jumătate dintrr
cazuri, colega, beneficiind de ajutorul machiajului,
al coafurii şi al hainelor potrivite, arăta atrăgător, în
jumătate dintre cazuri, fusese făcută să arate neatră­
gător. Anchetatorul observa dacă subiectul manifesta
vreim in te rj romantic faţă de ea. încerca să o facă sl
stea mai muljt? Se oferise să îi plătească el cafeaua? If 1
manifestase Idorinţa de a o revedea? Ii ceruse numărul
de telefon? Af^cdiza observaţiilor a indicat că studenţii
care se simţeah^mai sigiui pe ei, dat fiind marele succri
de la testul de inteligenţă, manifestau un interes ro­
mantic mai accentuat pentru femeie când aceasta arătz
atrăgător. Pe de altă parte, studenţii care se simţeau
m2u puţin încrezători în sine fiindcă avuseseră rezultai*
lamentabile manifestau med mult interes faţă de ea cănii
arăta mai puţin atrăgător^^.
Cu cât suntem mai puţin sigiui pe noi, cu atât mai
mare nevoie avem de iubire, apreciere şi respect şi cu
atât mai probabil e să fim atraşi de oamenii care ne ofr ia
aceste recompense. Cu cât suntem mai sigiui pe noi.
(Nam nidi puţină nevoie de aprobare, acceptare ş i iub ire ,
ft |iiul>abil să fîm mai m oftim oşi ş i e mai puţin probabil
II iir iiid răg o stim de oricine ne oferă iub ire . Asemenea
persoane care tocmai a mâncat bine ş i îş i permite
N frtcA m ofturi în p rivinţa d esertului, spre deosebire
i* Mim flămândă care ar mânca orice, e probabil ca o
|f9l kiMtiă nesigură să nu facă d isc rim in ă ri ş i să aleagă pe
Hlipv.i mai puţin atrăgător, fiindcă e mai puţin probabil
N Upul respectiv de persoană să o respingă ş i e mai
|lhilidl>U să î i ofere iub ire ş i apreciere.
1.4 femei, încrederea în sine este adesea legată de
I< i 4ftivitatea fizic ă . Femeile care au fo st notate pentru
ItM i livitatea lo r, de judecători im p a rţia li, au fo st
fugdtc să îş i descrie preferinţele amoroase. Nu e deloc
It li pi inză tor că femeile preferau să se întâlnească cu un
ft li Ii4 t cu statut în a lt, cum cU’f i tm medic sau un avocat,
I h ilr i rim entul unuia cu un statut redus, cum ar f i un
gin lit* serviciu sau un chelner. Cu toate acestea, femeile
flfdiiăgătoare erau dispuse să iasă cu bărbaţi cu p o sturi
lilMdte la jumătatea scalei, cum ar f i un electrician sau
Un f uncţionar, dar nu ş i femeile atrăgătocu'e^'’.
Aceasta ne aduce înapoi la relaţia dintre încrederea
In nine ş i d iferitele s t ilu ri iubire^^ Vă a m in tiţi că
HsiMcnii nesigxui care nu s-au autoactuahzat tind spre
g Iubire de tip joc ş i au re la ţii cu un nivel redus de
Intlinitate ş i un nive l crescut de conflicte. Oamenii care
•II încredere în sine ş i sim t autoactualizaţi, pe de altă
^mic, tind spre s t ilu ri a ltru iste ş i romantice de iub ire .
Im re la ţiile le sun t caracterizate de n iv e lu ri crescute de
Iniiinitate.^^
BARIERE PSIHOLOGICE ÎN CALEA ÎNDRĂGOSTIRII

Problema disponibilităţii pentru iubire este de marc

interes pentru clinicienii care lucrează cu indivizi ce
pcu* a fi incapabili să susţină relaţii intime. Momentan,
lucrez cu două astfel de persoane, im tânăr şi o tânără.
Ambii simt atrăgători fizic, inteligenţi şi fermecători.
Ambii îşi doresc cu disperare să fie implicaţi într-o
relaţie intimă. Amândoi au câte o listă lungă de relaţii
care au durat de la o singură întâlnire şi până la câteva
săptămâni, însă niciuna dintre ele nu a evoluat în relaţLi'
cu adevărat intimă după care tânjesc amândoi. t|
Bărbatul, care e un dansator minunat, se îndrăgos­
teşte deseori de partenerele lui de dans de societate. Ltl
ameţeşte cu deschiderea lui, disponibilitatea de a vorbii
despre sehthaente şi abilitatea lui de a manifesta iubire
Fiecare câte încântată să primească poemul de dragosti
pe care eUfl lasă în cutia poştală după prima întâlnire ^ ^
gata să i s(e alăture într-o poveste czu'e trece de granlţift I
vieţii de zi cu zi. Uimirea lor durează una sau două
săptămâni\sau chiar trei, apoi se transformă în dispe-ţ
rare. El e piir şi simplu exagerat. Să găseşti o poezie d|j
dragoste ori de câte ori îţi deschizi cutia poştală, ori i
câte ori îţi bagi mâna în buzimarul hainei, de fiecare ' I
dată când deschizi un sertar nu e un lucru încântătoi I {
sufocant. La terapie, când m-a întrebat dacă vreau s l '
văd poeziile şi am acceptat, la următoarea şedinţă mi
adus 682 de poezii. Femeile încearcă să se distanţeit
de şuvoiul acesta de iubire şi îi spun că au nevoie de C
un oarecare spaţiu, dar el insistă că e sincer în prlvli'i
sentimentelor lui şi în manifestarea iubirii. Când nu' ■
pot suporta, ele se despart de el. ţ
Femeia e o profesionistă atrăgătoare care întâlni. <
mulţi bărbaţi datorită serviciului ei. Bărbaţii sunt uii*
 dl* frumuseţea, inteligenţa şi de şarmul ei feminin,
o caută, ea le răspunde entuziastă, îndrăgostindu-se
iiflmneşte, convinsă fiind de fiecare dată că şi-a găsit
Iubirea adevărată. Entuziasmul reciproc durează cam
0 săptămână sau două, după care bărbaţii încep să se
(llsianţeze fiindcă ea îi copleşeşte cu telefoane, cadouri
(jrueroase şi prezenţa ei fizică —îi place să vină neanun-
|rt(| şi să îi surprindă gătindu-le sau făcând curăţenie.
1 aud sugerează că au nevoie de puţin spaţiu, ea insistă
i'ă f o persoană sinceră, care simte nevoia să îşi exprime
iM'iuimentele. Prin urmare, continuă să îi inunde cu
Iubirea ei şi, mai devreme sau mai târziu, ei pleacă,
iDtlKurând-o că e o persoană minimată şi că ei simt cei
i'rti e nu merită toată iubirea pe care o are ea de oferit.

IInul dintre cei mai celebri psihanalişti care au tratat

|Moblema barierelor psihologice din calea îndrăgostirii
|l luniţinerii unei relaţii intime este Otto Kemberg.
bn iiberg era de părere că abilitatea de a iubi reflectă
HIvrIiil de dezvoltare al imui individ^^ Pentru a se
liuli .igosti şi a susţine o relaţie de iubire, persoana
, llfbuic să atingă o anumită^rofunzime emoţionîdă şi
linului itate. „Capacitatea de a relaţiona cu propriul sine
||n |uofunzime şi cu alţii pare a fi o precondiţie esenţială
muIII o relaţie profundă şi de durată între doi oameni
|lr sr iubesc unul pe celălalt^^.
Kn nberg a descris abilitatea oamenilor de a se
lili Afţosti pe baza nrmătoaurei scale cu cinci puncte:

Acest capăt absolut al scalei

\ifutdta tea to t a lă d e a iu b i.
n-prezintă incapacitatea de a stabili relaţii care
Implică iubirea sexuală. Caracterizează exemplele
extreme de structură de personalitate narcisistă,
Ncliizofi-enică. [O personalitate narcisistă se
f.iracterizează prin sentimente nereahste de

257
 grandoare şi o nevoie neîncetată de a fi admiraţi,
Implicarea totală cu şinele propriu împiedică
stabilirea de relaţii intime. Schizofrenia este o
afecţiime mentală gravă, care produce perturbări
serioase de percepţie, motivaţie şi emoţie.]
P ro m isc u ita te a s e x u a lă . Al doilea tipar exprimat este,
în general, dar nu totdeauna, heterosexual.
Caracterizează o formă mai puţin acută de
tulburare narcisică de personalitate, iar oamenii
care suferă de ea sunt capabili să stabilească reiaţi|
intime. Numai că, din moment ce au tendinţa dc
a-i trata pe ceilalţi ca pe unelte pentru propria
gratificare, relaţiile lor intime tind să fie imature,
incomplete şi, deseori, orientate sexual.
Id e a liz a r e a p r im itiv ă a p e rso a n e i iu b ite ş i d e p e n d e n ţa
in fa n t ilă . Al treilea tipar este dependent şi carac»
terizează tulburarea de personahtate borderline,
) [Oamenii cu această afecţitme tind să aibă relaţii
interpersonale instabile şi pendulează între
idealizarea şi excluderea completă a celuilalt. Oe
asemenea, tind să fie instabili emoţional, impub
sivi şi disperaţi să împiedice un abandon real sau
imaginar.]
A b ilit a t e a d e a c re a r e la ţ ii s ta b ile fă r ă a b ilita te a d e a se
b u c u ra d e s a t is fa c ţie se x u a lă to ta lă . Al patrulea
tipar caracterizează problemele de personalitate
mai puţin grave şi nevrozele. [Nevrozele, conforut
teoriei psihanalitice, sunt tulburări provenite
dintr-im conflict inconştient, care produce anxle
tate. Anxietatea îl împinge pe individ să foloseaicn
diferite mecanisme defensive care distorsioneaxi
realitatea.]
R e la ţ iile in tim e p ro fu n d e c u o c o m b in a ţie s ă n ă to a s ă d e
Acest al
s e x u a lita te ş i s e n sib ilita te f a ţ ă d e c e lă la lt .
cincilea tipar se «iflă la capătul pozitiv al scalei.
 ’ *"^‘ritele niveluri ale scalei reprezintă nivelurile de
***'’*'" 'tate sau „organiz<ire a personalităţii" determinate
w ^ apărut un „eşec de dezvoltare^^".
"‘’"•' Ua înţelege ce este eşecul de dezvoltare, trebuie
Owltntăi să înţelegem dezvoltarea normală.
'’'tonalitatea noastră este rezultatul unui proces
M *1 * P® cunoscutul psihanalist Margaret
j '’‘T îl muneşte n a şte re a p sih o lo g ică ^ ^ . Mahler este
• ^ •'■ '•'«re că naşterea psihologică nu este aceeaşi cu
* * * * '" fizică. Ea şi colegii ei au urmărit „copii normali
* """f mame obişnuite", de la naştere până la vârsta
■‘•'i. Observare i-au făcut să tragă concluzia că
psihologică necesită o trecere reuşită prin
‘""••^'Oarele etape:

Prima etapă din viaţa copilului, de la

•'aştere la două luni, timp în care copilul răspunde
*'oar nevoilor interne, iair perioadele de somn sunt
"'ai lungi decât cele de veghe.
^ S im b io tică . Când sensibilitatea şi reacţia copilului
*•' stimuli exteriori s^intensifîcă, între 2 şi 5 luni,
'■ '>pilul trece în etapa simbiotică. Aici nu există
'•'ferenţiere între sine şi non-sine, între copil şi
'''amă. Simbioza, această experienţă de a fi unul cu
"'ama, este piatra de temelie pentru abilitatea de
'* 'ubi şi toate relaţiile de iubire viitoare. Trecerea
' *‘uşită în această etapă depinde de abilitatea
'''amei de a fi mamă şi de abilitatea copilului de a
•'Cccpta mama.

^ simbiotică explică de ce, atunci când oamenii

' ''gostesc, graniţele eului lor se prăbuşesc şi ei se
lliiti III,
'ţi în trup şi suflet cu persoana iubită şi de ce
Niiiiii-iii
care se îndrăgostesc sunt închişi emoţional la
^""'*‘**"<»tea de a se îndrăgosti de altcineva. Simbioza şi,

259
prin urmare, îndrăgostirea pot avea loc doar între două
persozuie.
S ep a ra re a d e m a m ă ş i d ezvo lta rea u n u i sin e in d ep en d en t.
Atunci când un copil cureparte de ceea ce faimosul
pediatru şi psihanalist Donald Winnicott numeşte
„îngrijire maternă suficient de bună", copilul
poate începe să se sepeire de mamă şi poate începe j
să îşi dezvolte o identitate a sinelui independenţi.
Winnicott le-a făcut o mare favoare mamelor
îngrijorate asigurându-le că, pentru a creşte copii |
sănătoşi din punct de vedere emoţional, nu trebui
să fie mame perfecte, ci doar „mame suficient de
birne^^". Procesul de sepeurare de mamă şi dezvol* \
tare a unui sine independent se produce în patru t
etape;
• D ifere n ţiere a , între 6 şi 9 luni. în etapa aceasta, copiii'
explorează lumea prin intermediul ochilor, mâiniloi^
picioarelor şi gurii. începutul diferenţierii poate fl ;J
observat la un bebeluş care îşi suge pumnul. Exprtli >
de mirare şi fascinaţie nesfârşită de pe figura copl-'
lului indică debutul înţelegerii că senzaţia din pua>i> :
şi din gură îi aparţin deopotrivă şi că el le face să $ i
întâmple. S-a spus că prima testare a realităţii din
partea bebeluşului este gustarea realităţii. Numai
atonei când va putea face diferenţa dintre sine şl ,
ceea ce nu ţine de sine, bebeluşul va putea începa >>
intemalizeze obiectele, respectiv, oamenii, relaţlll»'
şi lucrurile. Meuna este primul obiect al iubirii peni •"
bebeluş şi, de asemenea, primul obiect pe care b«t'*
luşul îl intemalizează. Pe măsură ce copilul încep*
se separe de mamă, sunt intemalizate elemente ap •• J
ţinând acesteia. Elementele intemalizate devin
a lumii interne independente proprie bebeluşului. I ([
• E x e rsa re a , de la 10 la 16 luni. După ce copilul a
intemalizat mama sau elemente ale acesteia, poitC
c A il e

260 Î n d r ă g o s t ir ii
 suporta să fie despărţit de ea. în etapa aceasta,
începe să exerseze separarea de mamă. Copilul are o
aventură cu lumea şi este plin de entuziasm şi din ce
în ce mai independent. La începutul etapei, bebeluşul
merge de-a buşilea, iar la final, copilul păşeşte. în
etapa aceasta, copiii adoră să se joace de-a „plecatul
de lângă mama". Mama trebuie să poată tolera distan­
ţarea şi să încurajeze dezvoltarea unui sine indepen­
dent, recunoscând nevoile şi preferinţele copilului,
tind mama încurajează independenţa copilului, dar
Ueste alături, copilul învaţă că separarea poate fi
plăcută şi incitantă şi nu înseamnă pierderea iubirii.
A p ro p ie re a , de la 17 la 24 de luni. Etapa aceasta de
Ifîncărcare este caracterizată prin independenţă în
i reştere, urmată de o retragere, separare şi revenirea
pentru a primi iubire. E important ca mama să îi
pc'rmită copiliilui să se depărteze de ea, dar să îi
lie alături cu o îmbrăţişare iubitoare şi ocrotitoare
eănd nou-dobândita independenţă devine prea
liifricoşătoîure.
( o tiso lid a rea in d iv id u a lită ţii, între 24 şi 36 de luni. O
lume interioară de obiecte intemalizate îi permite
copilului să formeze reliî^i emoţionede stabile, să
•imâne gratificarea, să tolereze fmstrările şi să se
bucure de constmetide sinelui independent.

( .lud copilul trece cu succes de aceste patm etape,

Miili.itul este o „naştere psihologică", primul pas spre
ş#voItarea unei personalităţi autonome, cu o iden-
tme .1 sinelui unică şi coerentă, capabilă să facă faţă
nvoc.ărilor, să formeze ataşamente, să îi accepte pe
ţll ifi să facă faţă separaţiei şi conflictelor. O persoană
llvidiiată poate menţine relaţii de iubire pe termen
4Kchiar şi după ce prima pornire a fost satisfăcută
IIu ciuda frustrării, dezamăgirii şi atacurilor. Oastfel

261
 de persoană poate amâna gratificările, poate indura
frustrările şi se poate bucura de funcţionarea unxii eu
independ^t. O astfel de persoană poate de asemenea il
facă/distincţia între sine şi celălalt şi se poate bucura cu
ad^Wrat de identitatea separată a celeilalte persoane.
/ De-a lungul acestui proces, se manifestă conflictul
^fundamental dintre dorul de simbioza infantilă şi nevoia
de independenţă şi teama de a fi absorbit. Conflictul
revine în plină forţă în relaţiile romantice de la vârsta
adultă, ca d<uis <dintimităţii, între trasul către intimitatr
şi împinsul spre independenţă^^.

CANID CEVA NU MERGE BINE

o experienţă traumatizantă survenită într-una din

i!
etapele de dezvoltare poate naşte teama de separaţie
sau teama de a fi copleşit. Abandonul, chiar dacă este
temporar, produce o teamă de moarte şi este întipărit
ca atare. Când pornirea spre independenţă a copilului
este sufocată de anxietatea părintelui, copilul îşi
dezvoltă tecuna de nu fi copleşit şi o nevoie puternici
de spaţiu, independenţă şi autonomie. Când nevoia
de apropiere a vmui copil este frustrată datorită unul
părinte care forţează prea devreme independenţa
sau nu este de faţă să îşi apere copilul când e nevoie,
copilul îşi dezvoltă o teamă de abandon şi o nevoie
neobişnuit de puternică de apropiere şi comuniune.
Aceste nevoi inconştiente definesc alegerea unui
partener pentru o relaţie romantică şi influenţează
dinamica acelui cuplu“ .
Eşecul procesului de separare-individuare duce
la absenţa unui sine separat, independent^®. Uneori,
Ocunenii cu un sine atât de fragU îşi dezvoltă o

CXILE
262 TndrAgostirh
 «Identitate împrumutată". Adoptă vcdorile familiei de
oi iKine sau ale altor oameni. Nu se pot separa de familie
|l (oată energia lor emoţională este investită în ea. Când
•Inele este fragil, persoana are nevoie de asigurări per-
iii.mcnte şi nu poate suporta criticile sau respingerea.
I H*icctivul în viaţă este ca ea să fie iubită şi acceptată
dr alţii. O astfel de persoană va încerca mereu să fie ce
doreşte celălalt. Un sine matm:, pe de altă parte, are
limite; prin lumare, o persoană cu un sine matur este de
drpjite mai puţin influenţată de opiniile şi solicitările
i’rlorlalţi.
Aceasta ne aduce înapoi la Otto Kemberg, care
considera că abilitatea de a iubi reflectă profunzimea
f moţională şi maturitatea. Nivelul de maturitate este de-
)riminat de etapa în CcU’e a avut loc eşecul de dezvoltare
din procesul de sepanue-individuare. Abilitatea de a iubi
|HMic fi descrisă pe un continuum. La capătul cel mai
llMlt se găseşte abilitatea de a obţine o relaţie profundă
|l Niabilă, cu satisfacţie sexuală completă, o atestare a
iMii'cosului în procesul de sepaiare de simbioza fimda-
lliniială cu mama şi dezvoltarea imui sine independent
|i diferenţiat. La capătul cel mai de jos se <iflă incapaci-
lulra totală de a avea relaţji intime, care implică iubire şi
If Kii.Uitate, fapt care atestă un eşec grav al individuării.
Cn e.1t are loc meii devreme eşecul în dezvoltzire şi cu cât
I m.ii dificilă trauma care l-a produs, cu atât mai probabil
file să fie afectată grav abilitatea de a iubi^^.
I’.ste important de observat că perspectiva persoanei
Individuate, separate ca model de sănătate mentală a
fiINI criticată de scriitori feminişti ca fiind un model
HMNCulin—idealul de sănătate mentală este, de fapt, un
llci cotip masculin^. Ceea ce este descris drept dezvol-
llic normală este caracteristic unei societăţi patricirhale.
In I ,oe mama este persoana de îngrijire primară, nu un
tnni cner în procesul de parentaj comim^'.

263
TULBURÂIjiEA DE PERSONALITATE SCHIZOIDA
Nu pot încheia discuţia prind capacitatea sau inca-
pacitate^e a iubi fără a discuta despre tulburarea de
persOnabtate cu relevanţa cea mai mare pentru subiecţi
anxime tulburarea de person<ditate schizoidă. Persoanclf
cu această tulburare de personalitate tind să evite
toate relaţiile apropiate, inclusiv pe cele de iubire cu
caracter sexu<d şi să trateze toţi Ocunenii cu suspiciune
şi distanţă. Ele văd în relaţiile intime o ameninţare de
control sau de invadare a lumii lor interiocue. Când se
căsătoresc sau se implică într-o relaţie intimă, manifest *
im interes redus pentru partener şi nu îşi împărtăşesc
gândurile sau sentimentele. Le lipsesc aproape total
interesul pentru implicarea socială şi abUităţile sociale
elementare, oun ar fi purtarea unei conversaţii. Nu
manifestă interes faţă de aprecierile sau criticile venite
din partea altor oameni. Fiindcă expresia emoţională
le este limitată, simt adesea percepute ca fiind reci şi
distante. Lumea lor socială este redusă. Au puţine relaţii
intime —puţini prieteni, dacă au — şi tind să fie extreili
de izolate. Atunci când apar aspecte emoţionale în
cadrul contactelor soci<de, resimt un disconfort uriaş şl
tind să evadeze din discuţia despre sentimente, intro­
ducând o discuţie teoretică sau abstractă. Comparativ
cu sărăcia vieţilor lor sociale, lumile interioare le sunt
bogate în fantasme şi reverii.
Trebuie observat că oamenii cu tulburare de perso- ;
nalitate schizoidă nu resimt, în general, lipsa de relaţii
intime ca pe o problemă şi nu doresc să se schimbe” .
Lucrurile stau diferit pentru oamenii Ccu*e se trezesc,
fără să vrea, fără o relaţie intimă. Aceştia resimt un
zbucium puternic şi doresc cu disperare să îşi schimbi’
situaţia.
CÂILE
264 Îndrăgostirii
lU G E S T II P E N TR U CEI A F U Ţ I
I n CAUTAREA IUBIRII
I)(‘şi oamenii nu pot face mare lucru în privinţa dra-
|iiiiu-i pe care au primit-o sau nu când erau copii, adulţii
^«ii .iloge să fie conştienţi de stilurile lor de ataşament şi
i t IHtiI în care acestea le afectează relaţiile intime.
AVI-ţi sentimente pozitive sau negative faţă de abi-
dumneavoastră de a iubi sau a fi iubit? Relaţiile
llillini- pe care le-aţi avut au fost apropiate şi satisfă-
gâtii.ire? Sau aţi căutat toată viaţa o relaţie cu adevărat
ţlHim.î, fără să fi avut succes? Aţi evitat intimitatea şi
Iţii iipierea? Aţi fost disperat să aveţi o relaţie intimă,
iliii intensitatea sentimentelor dumneavoastră a speriat
(«ii iiKTeu potenţialii parteneri? în loc să găsiţi defecte
p«i ic-nerilor, aşa cum se vede din cuiii mulţi de căutare
ftp|)i (uluctivă care nu v-au permis să găsiţi perechea po­
ţi Ivit,i şi în loc să folosiţi scuza „lipsei de candidaţi potri­
viţi", dacă sunteţi în căutarea iubirii, puteţi încerca să vă
•kiimaţi responsabilitatea pentru viaţa dumneavoastră
liiînmasă mutând fasciculul conştientizării asupra
dumneavoastră. Modul în care puteţi face asta este să
lltm caţi să vă daţi seama de ce reacţionaţi în felul în
VMir reacţionaţi la Ocuneni în general şi la candidaţii
^pii( i\i o relaţie romantică în special. Dacă nu vă puteţi
drt Ne,ima singur, aţi putea lua în calcul varianta de a cere
Hjiiinr speciedizat. Chiar dacă faptul de a conştientiza nu
lliiplică neapărat o schimbare imediată în viaţă, este un
|ii Im pas important în direcţia cea bună.
265
 FIUL SE ÎNDRĂGOSTEŞTE DE
«MAMĂ“ , FIICA DE «TATĂV

Nenum ărate caracteristici ale vieţii erot

a om ului, ca şi caracterul com pulsiv al
stării erotice însăşi pot fi înţelese în gen^^'i
d o ar prin raportarea la copilărie şi ca cfn •]
fi rezidual al acesteia.
- Sigm und Freud, Trei eseuri asuprti
''^1

teoriei sexualităţii (op.cit., p . 177, nui <

88) f
, •i

■ (
T im pu l prezent şi tim pul trecut |
Sunt prob a b il am ândouă prezente în tln'i
viitor
- T. S. Elliot, Patru Cvartete’ . ^

i
Lea era ferm hotărâtă să nu se încurce cu vreun tip
din Air Force. Ca fiică a unui pilot legendar din Air ^

Trad. Sorin Mărculescu, Ed. Univers, Bucureşti, 19 7 1.

CXiLE
266 îndrăgostirii
 I'orce, cunoştea prea bine preţul pe care genul acesta
•Ic carieră îl impunea soţiei şi copiilor. îşi adora tatăl,
ilar suferea prea mult din cauza absenţelor lui dese. Un
Mliigur lucru ştia sigur: nu avea nicicând să îşi permită să
ar îndrăgostească de vreun tip din Air Force.
Apoi urmase marea petrecere de la baza Air Force,
Ur tatăl ei o prezentase lui Jim, care era noua vedetă din
racadronul său. Jim părea o versiune mai tânără a tatălui
rl. F.ra înalt şi deşirat, cu o figură ascuţită, bronzată
|l ochii sclipind de inteligenţă şi umor. Dragostea şi
ailmiraţia lui pentru tatăl ei erau evidente. A simţit o
împunsătură de gelozie văzându-i împreună. Când Jim
vrnise să se aşeze lângă ea şi îşi concentrase asupra ei
privirea lui intensă, bătăile inimii i se înteţiseră şi, în
i'liula sa, se simţi răspunzându-i.
Jim nu-şi putea lua ochi de la Lea. „Ocu*e ce îl intriga
gt.1t de tare la ea?“ se întreba el.
i'.ra superbă, desigur, şi era fiica unui comandant
pr care îl admira, dar mai era ceva, ceva care îi făcea
inima să bată mai repede şi sângele să îi curgă rapid

B rill vene. I se părea că o cunoştea, lucru imposibil.

II o mai văzuse niciodată până atunci, era convins
dr .ista. Şi atunci, de ce avea impresia că o ştia de-o
Hlaţă? Era ceva în postura ei, în felul în care se mişca,
[In telul cum privea şi zâmbea care îi aminteau de ceva,
^dv cineva. Uluit, îşi dădu seama că exista o asemănare
; fiml.ită între Lea şi mama lui. Era uimitor. însă reacţia
Iul liisese şi mai uimitoare; nu meii simţise niciodată
pAii.1 atunci o asemenea atracţie instantanee pentru
! Ufemeie. Ştia că ar face orice ca să o aibă. Era femeia
ŞfUc.ire voia să se căsătorească, femeia care voia să fie
^IKiim.i copiilor lui.

267
FE M E ILE VORBESC DESPRE
BĂRBAŢII PE CARE îl IUBESC

Cred că sunt atrasă de bărbaţii care sunt asemenea tatei)

foarte lipsiţi de griji şi deschişi. în mare parte, îm i plac
bărbaţii cu trăsăturile lui. .
încerc să-l fac să se comporte părinteşte cu mine. îl fac
să mă răsfeţe cum făcea tata. E ca tata în privinţa vulnerabt
lităţii şi încrederii în oameni.
E ca tata, în sensul că e foarte orientat spre carieră.
Vorbeşte mult despre serviciu. îşi aduce acasă preocupi*
rile de la serviciu. Tata făcea aşa. Şi ia deciziile în locul
tău, dacă-1 laşi. Şi se poate enerva uşor. E cam ca tata tn
privinţa asta.
E cumva asemănător cu tata, în sensul că este foarM
hotărât. Indiferent ce face, încearcă să profite la maximvi
de abilităţile lui. Am ândoi sunt foarte iubitori cu mine.

BĂRBAŢII VORBESC DESPRE

FE M EILE PE CARE LE IUBESC

Seamănă cu mama, în sensul că nu are pic de răuUtI ^

ea şi că e foarte relaxată. Te simţi vinovat din cauza M i
lucru pe care nu-1 faci dacă sunt egoiste. M am a e aşa,
E foarte caldă şi iubitoare, ca mama. Şi are g riji de
mine şi mă răsfaţă cum m ă r ă s â ţa mama.
Are cam acelaşi gen de aspect, ca de cereale înd uM I
pe care-1 avea mama, nu se machiază prea t<u‘e, se Imbî
obişnuit. Şi e relaxată ca mama.
E exagerat de dependentă de mine, la asta seaml
mama. Şi mă răsfaţă in multe felini, cum ar fi să cumH
chestii pentru mine.

2r>a cAile
TnorAgostirii
 Uneori, mamei nu-i place s-o deranjezi. Seamănă cu ea
In privinţa asta.

Sigmund Freud, un om al epocii victoriene şi un

|liiilitor strălucit, a oferit teoria psihanalitică de
ploiiu-rat despre rădăcinile inconştiente ale relaţiilor
. 99 ill .igoste de la vârsta adultă. Numeroşi teoreticieni
ţ |l m cctători au extins şi rafinat conceptele timpurii
i IIp Iui Freud, elaborându-şi propriile teorii despre
fflllA.'i iiile iubirii romantice. (Una dintre acestea este
UI l.i .itaşamentului elaborată de Bowlby şi discutată
mpitolul 8).
I m iMrtea sa cu mai puţin de 100 de pagini. T r e i
II ilc a p re t e o r ia s e x u a lit ă ţ ii, Freud explică iubirea
util ică conform cu teoria sa psihanalitică şi descrie
1 liiile alegerilor romamtice, atât normale, cât şi
PI NC, ale bărbaţilor şi femeilor^ Traducerea excesiv
ilifîcată a acestui proces complex descris de
♦I ctie formula cunoscută nouă tuturor —un bărbat
ill ăgosteşte de o femeie care îi aminteşte de mama
||HI I >lemeie se îndrăgosteşte de un bărbat care îi
iMlpţic de tatăl ei. Motivele acestor cdegeri romantice
„Inconştiente", asta însemnând că oamenii nu îşi
•PrtiiMde elej"
iicncrul dumneavoastră se aseamănă cu mama sau
iliiiiincavoastră? Răspunzând la această întrebare,
II c i l i semnificativ mai mare de bărbaţi decât de

Idl c .IUluat parte la interviurile privind atracţia

II' ă şl-au descris partenerii ca fiind similari
IIP şi un procent semnificativ mai mare
ipl ilccât de bărbaţi şi-au descris partenerii ca
iiil i n taţii lor^, oferind astfel un posibil sprijin
itiil Ini Freud.*®
Ill I onsidera că atracţia faţă de oameni care ne
•1 ilc părintele de sex opus este un fenomen

269
 universal, cu fun4apifenţe biologice, legat de procesul
de dezvoltare din copilăria timpurie, în concepţia
lui, iubirea romantică este o expresie, acceptabilă din
punct de vedere socitil, a pulsiunii sexuale pe C2ure el a
numit-o lib id o . Libidoul este energia sexuală instinc­
tuală cu care ne naştem. Este asemenea pornirilor
biologice de foame şi sete, care impun gratificare.
Oameni se nasc cu niveluri diferite ale libidoului; unii
au niveluri crescute, alţii reduse, însă cei mai mulţi
oameni au niveluri medii. Libidoul asigură supravieţU'
irea speciei umane.
E interesant de observat că grecii numeau instinctul;
de unire a bebeluşului cu mama e ro s, cuvânt care a ^
ajuns să fie asociat cu iubirea romantică. La origini, <
cuvântul avea conotaţii mai largi privind forţa vieţii. Şl
Freud considera erosul instinct de supravieţuire, opui
lui t k a n a t o s , instinctul morţii, dorinţa inconştientă fi \
distructivă de a muri.
Freud a fost primul care a subliniat rolul decisiv
jucat de primii ani de viaţă în fundamentarea person!
lităţii adulte a individului. El credea că personalititfij
este deja formată la finalul celui de-al cincilea an dc (
viaţă şi că dezvoltarea ulterioară constă în elabo:
acestei structuri elementare. Alţi autori psihanalişti
extins formiilarea lui Freud atât în urmă, către prlh
zile de viaţă ale bebeluşului, precum şi către etapei i ^
ulterioare ale vieţii, inclusiv spre perioada adultulii i
tânăr, perioada adultă, vârsta mijlocie şi senectuţlfe^i
m

DEZVOLTAREA PSIHOSEXUAU\ A COPILULUI

Conform teoriei lui Freud, pentru a atinge idcniîi

tatea sexuală matură, copilul trebuie să parcurgi C'ii
 succes diferite stadii ale dezvoltării psihosexuale, etape
care au loc ca reacţie la pornirile biologice înnăscute.
I'iecare stadiu este definit de o z o n ă e r o g e n ă a corpului,
anumită arie care constituie focalizarea sexualităţii,
senzualităţii dătătoare de plăceri şi pulsiimilor in­
stinctuale şi de un o b ie c t care poate satisface pornirea
lil)idinală.
în primele stadii de viaţă, libidoul bebeluşului este
(llrccţionat spre sine, iubirea narcisică a sinelui şi
plăcerea legată de proprixil trup, ca urmare a plăcerii
„antoerotice". Ulterior, dacă dezvoltarea este sănătoasă
|l normală, copilul poate începe să îşi direcţioneze
libidoul în exterior şi poate iubi oamenii din afara
iliidui. Aceşti oameni devin apoi „obiectele iubirii"
bebeluşului.
I’i imul stadiu din dezvoltarea psihosexuală a copi­
lului este stadiul o r a l, care are loc în timpul primului
III (Ic viaţă. Sexualitatea copilului este centrată pe
|ui .v Principala sursă de plăcere obţinută de pe urma
durii este mâncatul sau „încorporarea" mâncării;
implică alăptatul şi suptul şi, odată cu creşterea
dinţilor, muşcatiil. Aceste două modele de activitate
Hi«lă, mâncatul şi muşcatul, sunt prototipurile multor
HAs.iiiiri observate la adulţi. Plăcerea derivată din în-
^Hupoi .irea orală poate fi „deplasată" spre alte modele
Incorporare, cum ar fii obţinerea de bunuri sau de
IdMiiojiinţe. v^resivitatea orală poate fi deplasată spre
illlr moduri sau metafore ale muşcatului, cum ar fi
clic şi sarcasmul.
I ibicctul iubirii bebeluşului în stadiul oral este
llinl (Ic la care se hrăneşte. Din acest motiv, „suptul
Iplliibii la sânul mamei a devenit un model pentru
Mt •• iclaţie de iubire. Descoperirea obiectului este de
d oi cMăsire"^ ,^tunci când doarme la sân, sătul,
I |ii( /irii.l o expresie de satisfacţie şi fericire, care

271
se va repeta ulterior după trăirea orgasmului sexual*
(pag. 350)\ .f
Chiar şi după ce activitatea sexuală e separată de
hrănire, o parte importantă a acestei sexualităţi inlţlMi-
rămâne şi susţine pregătirea alegerii unui obiect sexiii'i
matur, care poate readuce fericirea pierdută din etapo
aceasta timpurie de viaţă. în etapa aceasta de dezvol­
tare, mama îşi „învaţă copilul să iubească" ^ Cu alte
cuvinte, iubirea m<unei este necesară pentru iubirea
romantică de la vârsta adultă. însă şi prea multă şi pir •
puţină iubire poate fi dăunătoare. Lipsa sau pierderea
iubirii poate produce anxietate în relaţiile «imoroaie,
astfel că, în cazul intimităţii, persoana einxioasă se
comportă ca un copil abandonat. Pe de altă parte, dlii
cauza unei cantităţi prea mari de iubire, devine dificil
pentru o persoană să stea fără iubire, chiar şi pentru
o perioadă scurtă, sau să gestioneze relaţii în care e
puţină iubire.
Al doilea este stadiul a n a l , care are loc pe par­
cursul celui de-al doilea an de viaţă. în etapa aceailt»
sexualitatea unui copil este centrată pe anus şi mani
festată sub forma plăcerii de a reţine şi de a elimin*)
materiile fecale. în funcţie de antrenamentul pentru
folosirea toaletei şi de sentimentele părinţilor refl-
ritoare la defecaţie, copilul îşi va dezvolta anumite
trăsături şi valori. Dacă părinţii sunt stricţi, copilul
poate reţine fecalele şi ulterior în viaţă poate deveni
zgârcit şi încăpăţânat. Sau, ca urmare a presiunii
părinţilor, copilul poate reacţiona furios, defecând
în momentele cele mai nepotrivite. Acesta este pron*
tipul unor trăsături precum dezordonarea murdarii
ieşirile temperamentale, cmzimea şi caracterul
destructiv depravat. însă atunci când părinţii îşi lau»('
copilul extravagant după o mişcare a intestinelor,
copilul simte că eliminarea de fecale este deosebit
cAile

272 îndrăgostirii
 || lni|iortantă şi, ca adult, probabil va da dovadă de
; |f#rt(ivitate şi productivitate.
In stadiile oral şi ancil, nu există diferenţe între băieţi
t
fr|a Pe durata acestor stadii timpurii, copiii sunt auto-
tl 11 1, iar obiectul iubirii pentru băiat şi fată deopotrivă
numa. Din al treilea stadiu, cel falie, dezvoltiu'ea
llinscxuală a băieţilor şi a fetelor devine divergentă.
M.ui iul f a l i e are loc între 3 şi 5 ani. în timpul acestui
iiillii, sentimentele sexuale asociate funcţionării
tUrtiiclor genitale devin centrul atenţiei. Falusul şi
Klmil îi fascinează pe băieţi şi pe fete. Se masturbe<uză
li in.mifestă interes faţă de organele sexuale ale celor-
l|l Sexualitatea în copilărie atinge punctul culminant
nuulelează sexualitatea adultă. însă pulsiunea sexuală
III' liiferită pentru fete şi băieţi. Din cauza atracţiei „na-
n Ic* faţă de membrii sexului opus, fiul este atras de
rtm.i, iar fiica este atrasă de tată. Plăceiile masturbării
I Irtiii.ismele care le însoţesc pregătesc terenul pentru
iHiiploxul lui Oedip.
( imform tragediei greceşti care a devenit celebră
Mţie lui Freud (vezi caseta), regele Oedip şi-a ucis
Ml şi s-a căsătorit cu meuna lui. Freud considera că,
»i im-nea lui Oedip, fiecare băiat este îndrăgostit de
tiin.i lui şi îşi consideră tatăl un competitor ostil, la
IIm flecare fată este îndrăgostită de tatăl ei şi îşi
uiiNidcră mama o concurentă. Băiatul doreşte să îşi
MMnlc mama şi să îşi îndepărteze tatăl; fata îşi doreşte
ijl Işi posede tatăl şi să îşi îndepărteze mama. Datorită
«!• .ifţiei sexuale interzise pentru mama lui, băiatul îşi
llliiiKinează că rivalul puternic îi va face rău. Temerile
fiul Nc‘ concentrează asupra răului care cir putea fi produs
fui g.inclor lui genitede, fiindcă simt sursa dorinţelor lui
|vn/iiale. Se teme că, într-un acces de gelozie, tatăl lui îi
I Vii îndepărta organul incriminat. A n x i e t a t e a d e c a s t r a r e
î ^ fiice pe băiat să se identifice cu tatăl lui. Identificarea

M 273
cu tatăl îl asigur^e băiat că nu îi va face rău şi îi ofn
o gratificare sţibstitutivă a impulsului său sexual dlrrt |i
onat spre matnă.

POVESTEA LUI OEDIP

Când regelui Laius din Teba şi soţiei sale,

locasta, li s-a născut im fîu, oracolul din Delphi
spus regelui că avea să fie ucis de fiul său. Pentru •
împiedica îndeplinirea acestei profeţii îngrozitoare,
Laius a legat picioarele copilului şi a poruncit să fie
abandonat pe im mimte singiuatic, sigm fiind ci
acesta avea să moară in scurt timp. însă unei slugi 1
s-a făcut milă de copil şi i l-a dat lui Polybus, regele
Corintului, care l-a botezat Oedip, „picioare rănite*,
şi l-a adoptat ca fiu al lui.
Când a crescut, Oedip a părăsit casa lui din Coriiii
din pricina unei profeţii îngrozitoare a oracolului
din Delphi. Oracolul profeţise că Oedip era blestemul
să îşi ucidă tatăl şi să se însoare cu mama sa. Oedip
a crezut că poate evita soarta aceasta crudă pără-
sindu-şi casa şi plecând în exil. în timpul rătăcirii
sale, Oedip şi-a întâlnit adevăratul tată la o răscruce
Laius, care avea patru tovarăşi cu el, a încercat să tl
împingă pe Oedip din drum şi l-a lovit cu toiagul.
Fiuios fiind, Oedip l-a atacat şi l-a ucis, alături de cti
patru tovarăşi de drum. Un singur om a scăpat cu
viaţă ca să poarte veştile la Teba. Omul, prea ruşinai
ca să spună adevărul, le-a spus oamenilor că regele
fusese atacat şi ucis de o bandă de hoţi. Oamenii, pi r
ocupaţi de tragedia care lovise oraşul, nu au verificai
povestea. Sfinxul, un monstru cu trup de leu înaiipdl
şi cu chip şi sâni de femeie, stătea la intrarea în oraş
şi le spunea o ghicitoare trecătorilor. Cel care dădea
'lllllllll fllllll li lllllll lllllllllll |i|ll||ii|l I IIIII 11
cAle

27A T ndrAgostir»
Ilupimsul corect putea trece mai departe, iar cel care
gif'şca murea. Nimeni nu reuşise să dea răspunsul la
glili itoare şi monstrul îi mâncase pe toţi. Oraşul era
««ntiat şi foametea devenea din ce în ce mai acută.
A|hm, Oedip cel înţelept şi curajos a ajuns la Teba şi
I a iilcrit să dezlege ghicitoarea Sfinxului.
—Care creatură merge dimineaţa în patru labe, in
iliMi.Vla prânz şi în trei seara? îl întrebase Sfinxul.
— Omul, spusese Oedip. Copil fiind, el merge de-a
lniyilca, ca adult, merge în picioare, iar la bătrâneţe
if Npiijină în toiag.
Acesta era răspunsul corect şi, la auzul lui. Sfinxul
• a Ntnuds; oamenii din Teba fuseseră eliberaţi.
1 miNiderându-l pe Oedip salvatorul lor, i-au propus
111 tuni. Oedip a acceptat bucmos, s-a căsătorit cu
vAiliiva regelui Laius celui ucis şi a devenit regele Tebei.
I>iipă mai mulţi ani, când cei doi copu ai lui Oedip
|l al locastei crescuseră, Teba a fost lovită de o molimă
tlcv.istatoare. Oedip a transmis un mesager la Delphi,
(II o Iugăminte lugentă pentru ApoUo să le vină în
Uliilor. Mesagerul a revenit cu răspunsul că molima
avc.i să fie oprită numai după ce asasinul regelui avea
*Alie descoperit şi pedepsit. Oedip a început să-l caute
In lung şi-n lat pe criminalul regelui, doar ca să desco-
|icir, spre marea lui groază, că el era acela şi că regele
I.rtliis fusese tatăl lui. Când şi-a dat seama de cumplitul
înlcvâr, acela că îşi ucisese tatăl şi se însiuase cu
piopria mamă, acesta şi-a luat vederea şi a plecat din
Ii'lu spre o viaţă de exil, alături de una dintre fiicele
Ini Mama/soţia lui s-a sinucis. Numai după mulţi ani
ilr pribegie în exil, Oedip a ajuns să îşi accepte soarta
(Iiidâ, înţelegând că, deşi nu fusese vina lui, tot fusese
ii'sponsabil pentru acţiunile sale.

275 iLtl
 .Anatomia erte destinul", a declarat Freud.
Diferenţele anatomice dintre sexe produc, în cadrul
acestui stadiu, un proces diferit pentru fete şi o rezol­
vare diferită a conflictului oedipian. Aşa cum băiatul
îşi descoperă falusul, fata îşi descoperă clitorisul şi îl
priveşte, datorită plăcerii pe care i-o produce, ca pe
echivalentul falusului. Când îşi descoperă inferioritatea
organului sexual, o cavitate prin comparaţie cu glorioiul
organ sexual protuberant al băiatului, experienţa este
una traumatizantă, având consecinţe extinse, fata îşi
consideră mama responsabilă pentru starea ei şi o
detestă din acest motiv. îşi transferă dragostea asupra
tatălui, care deţine valorosul falus. Iubirea ei pentru tatA
şi pentru alţi bărbaţi este amestecată cu invidie pentru
că ei au ceva ce ea nu are. I n v i d ia d e p e n i s este corespon*
dentul feminin cd anxietăţii de castrare a bărbaţilor.
Invidia de penis exprimă dorinţa fetei de a avea un falui,
Fata îi invidiază pe cei care au falus şi, asemenea unul
băiat, interpretează lipsa acestui drept o pedeapsă,
respectiv, castrcurea. îşi imaginează că a pierdut ceva
de valoîire; băiatul se teme că îl va pierde. Invidia ei de
penis şi anxietatea lui de castrare se numesc împreună
c o m p le x u l c a s t r ă r ii.
Complexul oedipian al băiatului este soluţionat,
sub presiunea anxietăţii de castrare, prin identificarea
cu tatăl. Băiatul speră că, dacă îl va imita, acesta nu îi
va face rău şi că va putea avea şi el o soţie ca mama Iul
atunci când va creşte. Complexul Oedip al fetei este
soluţionat, sub presiunea invidiei de penis, prin identlfl
carea cu mauna. Fata speră că, dacă îşi va imita mama, v«
putea avea un soţ ca tatăl ei.
în primele sale scrieri, Freud a denumit manifes­
tarea complexului oedipian la fete c o m p l e x u l E le c t r e i.
în tragedia greacă, Electra îşi iubea tatăl şi şi-a
convins fratele să o ucidă pe mama lor, care îl trădase
CAILE
276 ÎndrAgostirh
h
|l II provocase moartea. Este totuşi important să
olmci-văm că, în contextul onestităţii sale intelectuale
i'rti .icteristice, Freud a admis că nu înţelegea dezvol-
Miva psihosexuală a femeilor cu aceeaşi claritate cu
o înţelegea pe cea a bărbaţilor. într-adevăr, psiha-
iMlistele, cum este Karen Homey, au criticat concepţia
firiidiană despre sexualitatea feminină şi au susţinut
ta, pe măsură ce experimentează sexualitatea, femeile
s(i <»experienţă pozitivă, nu una inferioară şi resim-
jlia ea o pierdere. Homey a mai susţinut şi că femeile
MII sunt geloase pe gloriosul penis al bărbaţilor, ci pe
ptiierea societală pe care o reprezintă posesia unui
pcMiis într-o societate patriarhală^. Vom reveni asupra
si esiei critici în secţiunea din capitol care evaluează
Iroiia lui Freud.
Rezolvarea complexului Oedip este necesară
Ii Minte ca băiatul să îşi poată dezvolta o identitate
lir gen masculină (prin identificcU'ea cu tatăl său) şi
înainte ca fata să îşi poată dezvolta identitatea de gen
frminină concomitentă (prin identificarea cu mama
pl). De asemenea, soluţionarea complexului Oedip este
nrcesară pentru ca fata şi băiatul să poată să se detaşeze
tir primul lor obiect al iubirii şi să îl poată „deplasa"
ca adulţi, respectiv să se îndrăgostească de alţi Ocuneni
tircât părinţii lor.
I’reud a descris două procese care interferează cu
(Urastă dezvoltare normală, fixaţia şi regresia. F i x a ţ i a se
produce atunci când dezvoltarea este oprită temporar
Nati permament. Un copU care devine fixat la o etapă
limpurie de dezvoltare continuă la vârsta adultă să îşi
obţină gratificarea caracteristică pentru etapa timpurie,
(■ ratificarea obţinută prin fumat sau supraalimentare la
ittlult, de exemplu, poate sugera o fixaţie orală. Fixaţia
poate apărea în urma unei gratificări exagerate sau
Insuficiente a unei nevoi.

277 J
 R e g r e s ia se referă la o retragere într-o etapă anteri­
oară de dezvoltare. O tânără soţie care cire probleme cu
soţul ei poate reveni la securitatea căminului părintesc.
Regresia este în general determinată de o fixaţie anteri­
oară; respectiv, persoana tinde să revină la etapa fixaţiei
anterioare.
Când băieţii şi fetele nu trec cu bine de stadiul
Oedip, rămân fixaţi în etapa aceasta şi nu se pot detaşa
de obiectul iubirii lor infantile. Când cresc, astfel de
bărbaţi rămân îndrăgostiţi de mamele lor şi sunt incapl*
bili să iubească totzd alte femei. în mod tipic, se căsăto­
resc şi declară că îşi „adoră" soţiile, care sunt invariabil
„mcune minunate". însă, dintr-un „motiv inexplicabU",
nu sunt atraşi de soţiile lor din punct de vedere sexuali
Sunt însă atraşi sexual de toate celelalte femei, numai cS
nu le iubesc niciodată. Iubirea lor este rezervată mamtl
care este nevasta lor. Acest tip de ruptură a fost denumi'
c o m p le x u l t â r f e i / M a d o n n e P . Alţi bărbaţi cu complexul
Oedip nerezolvat sunt atraşi de numeroase femei şi •€
îndrăgostesc cu uşurinţă, fiind de fiecare dată convinşi
că au găsit femeia perfectă pe care o căutaseră. La scui 11
vreme, descoperă că nici ea nu este a c e e a , cea pe care
vor continua să o caute fără să o găsească vreodată.
Femeile care nu reuşesc să îşi rezolve conflictul Oeilii<
rămân îndrăgostite de tatăl lor. Printre ele se numări
cele care, asemenea Annei Freud, rămân ataşate toată
viaţa de taţii lor şi nu se căsătoresc niciodată^ (vezi o
imagine cu Anna Freud şi tatăl ei în Figura 14).
Altele se căsătoresc cu bărbaţi pe care îi consideri
inferiori tatălui lor şi astfel, demni doar de critici reci.
Femeile cu fixaţie oedipiană tind să fie neresponsive
sexual. Problemele sexuale pe care le au aceste femei)
la fel ca problemele sexuale ale bărbaţilor suferind
de complexul târfei/Madonnei, pot fi explicate prin
operarea tabuului legat de incest. Fiindcă soţul sau
caile

27 8 InorAgostirii

J
 <i<>|iareprezintă, în
l»l.in psihologic, un
|).irinte, el/ea este
iiiicrzis(ă) sexual.
Chiar şi atunci
i'âiul fixaţia oedi-
lil.iiiă este mai puţin
Hr.ivă, influenţa aces-
trl.» este evidentă.
Un hine cunoscut
meiuplu este acela
ni lAiiărului care se
linii ăgosteşte de
fpmd mai vârstnice,
i'ni tî o reprezintă
|ip mama Im, sau
ni Hilarelor care
w îndrăgostesc de
NAi hiţi mai vârstnici
WK-prezintă iubirea
Mn autoritatea Figura 14: Sigmund Freud şi fiica sa Anna
(19 13). Anna Freud, un bine cunoscut
pnlnnă. psihanalist şi autoare a lucrării Eid şt
Stadiile oral, an<d mecanismele de apărare, a continuat munca
|l talie sunt denumite admiratului său tată, dar nu s-a căsătorit
niciodată.
mirctiv etape p r e g e n i-
Inie Ide sunt narcisice şi autoerotice, ceea ce înseamnă
N Ki'.iiiflcarea impulsului sexual este obţinută de copil
ţllln siimulcurea şi manipularea propriului trup.
Apatra etapă este cea de la t e n ţ ă prelungită. Este
î lUnlia de anii liniştiţi dintre vârsta de 5 ani şi adoles-
’ Wiiţa. când impulsmrile sexuale sunt păstrate într-o
J llme de refulare. Iubirea băiatulm pentru mama sa şi a
' ftiliMpentru tatăl său sunt uitate, iar pulsiimea sexuală
Mir latentă, de unde şi numele etapei. Copilul începe
l^nal.i şi libidoul său este îndreptat spre noile interese
 şi oamenii noi. Multe dintre experienţele producător i*-
de anxietate în etapele precedente sunt refulate. Un
paravan al uitării acoperă experienţele copilăriei
timpiuii.
Pe dxuata adolescenţei şi a celei de-a cincea etapei
cea g e n i t a l ă , pulsitmea sexuală se manifestă la nivelul
maxim. Accentul cade din nou pe organele genitale,
însă acmn o parte din iubirea nîurcisică din etapa pre-
genitală este canalizată spre alte opţiimi în materie di
iubire. Adolescentul începe să îi iubească pe <dţii şi till
atras din pxmct de vedere sexual de oamenii din afara
familiei (cel mai adesea, membri ai sexului opus). Şl
totuşi, obiectul iubirii din etapa oedipiană influenţeia •
alegerile amoroase din adolescenţă. Vechile obiecte ala
iubirii din familie primesc in v e s t ir i lib id in a le sau eneruii
libidinală noi, investite cu energii emoţionale putemli t
Datorită faptului că acum trezesc tabuul legat de ince*'
ele nu trebuie să rămână inconştiente. începând din
stadiul acesta, sarcina adolescentului este aceea de a
se diferenţia de părinţi şi a deveni un individ separat |l
autonom.
Pentru un băiat, aceasta presupune deplasarea invr»
tirii libidinale orientate spre mcună şi înlocuirea aceatrl •
cu o femeie din afara familiei, care devine obiectul
iubirii sale. Pentru o fată, înseamnă deplasarea inveitli n
libidinale orientate către tată şi substituirea lui cu un
bărbat din afara familiei, care devine obiectul iubirii ei.
Găsirea unui obiect al iubirii este, de fapt, r e g ă s ir e a Iul.
Dorinţa infantilă orientată spre părinte este înlocuită m
dorinţa orientată spre un pcutener sexual.
Chiar şi după atingerea vârstei adulte şi a maturităţii
sexucde, iubirea unui fiu pentru mama sa şi iubirea unol
fiice pentru tatăl ei au cea mai mare influenţă asupra
alegerilor pe care le fac în privinţa persoanei pe care o
vor iubi şi cu care se vor căsători, însă aceasta nu este
cAue

280 Î n d r ă g o s t ir ii
 MllMiira influenţă. în ciuda importanţei iubirii parentale,
i nu este singurul tip de iubire pe care o resimte
copil. Şi alte experienţe semnificative din copilărie le
itilt copiilor să îşi dezvolte mai mult de o preferinţă

l'i cud considera că toţi oamenii sunt din naştere

||l»rinMli, fiecare sex fiind atras atât de membrii pro-
luliii sex, cât şi de membrii sexului opus. Aceasta este
C * A constituţională a homosexuîdităţii. Pentru cei mai
HHiljl, forţele de socializare menţin latente impulsurile
lltMnoscxuzde. Freud a văzut dovada forţelor sociale
llililliănte evidenţiind faptul că, în cadrul acelor culturi
Wic o permit, homosexualitatea este aleasă de un număr
Hiiiir de oameni.
Io ciuda prevalenţei atracţiei homosexuale,
•vldniţiată de prieteniile profund emoţionale de la
Văl Ni.i adolescenţei, pe care băieţii şi fetele le leagă
rii membri ai aceluiaşi sex, Freud considera că expe-
Mrnţele din copilărie ale ambelor sexe îi împing pe
Huiiieni spre atracţia heterosexuală. Pentru bărbaţi,
Aiidiuirile din copilărie despre dragostea mamei şi
lliKi'iJirea dată de aceasta au un efect puternic, care îi
împinge să îşi aleagă femeile drept obiecte ale iubirii.
Iii plus, experienţa infantilă a competiţiei cu tatăl, care
I ii împiedicat să îşi manifeste sexualitatea în direcţia
m»iinei, contribuie la distragerea atenţiei de la membrii
«rrluiaşi sex.
Acţiunea acestor două forţe poate fi observată şi
Iii iMZul femeilor. întrucât comportamentul sexual al
(IMerelor este aspru criticat şi penalizat de mamele lor,
kiiii cel puţin aşa era pe vremea lui Freud, femeile îşi
(Ir/.voltă o ostilitate faţă de membrele aceluiaşi sex.
Această atitudine le ajută să îşi «deagă bărbaţi ca obiecte
alr iubirii. în plus, competiţia cu alte femei le ajută să nu
f i e atrase de ele.

281
 Totuşi, Freud vedea în diferitele „deviaţii" şi „per­
versiuni" sexuale un fenomen comun şi universcd, care
atestă numeroasele moduri diferite în care piilsiunea
sexuală omenească îşi caută gratiiicarea. Ceea ce este i
considerată o reacţie sexuală normală este rezultatul t
unor forţe represive şi directive precum ruşinea, dez­
gustul, mila şi normele morale şi legale pe care socie­
tatea le impvui. Cu alte cuvinte, civilizaţia controlează fi
modelează dezvoltarea şi libera exprimare a sexualităţii
omeneşti. Comportamentul sexual pe care noi îl con­
siderăm „normal" nu este decât expresia acestor forţe
societale constrângătocU'e. Freud era convins că, din
studierea deviaţiilor şi perversiunilor sexuale, se poate
afla câte ceva despre originea şi dezvoltarea sexualităţii
umane normale.
Permiteţi-mi să rezum punctele-cheie ale ideilor lui
Freud despre iubirea romantică şi selectarea partene­
rilor. Toate au putut fi deduse din discuţia precedenţi!

Iubirea romantică este manifestarea acceptată social

a pornirii sexuale, libidoul, care include component'
fizice şi emoţionale.
Libidoul dirijează activitatea sexuală a persoanei
îndrăgostite spre gratificare.
Toţi Ocimenii sunt bisexuali din naştere; fiecare sex
este atras deopotrivă de membrii propriului sex fi cir
aceia ai sexului opus. Pentru cei mai mrilţi oameni,
pornirea homosexuală rămâne latentă, în urma
socializării.
Iubirea romantică şi ceea ce pare a fi iubirea non-
sexucdă pe care copiii o au pentru părinţii lor au
aceleaşi origini. Iubirea romantică de la vârsta adul* 1
este, de fapt, echivalentul iubirii infantile.
Experienţele romantice şi sexuale ale bărbaţilor fi
femeilor de vârstă adultă sunt legate de experienţ»i«

I
cAl e

2«2 TnorXgostirii
 infantile timpurii care au loc pe durata stadiului
()edip.
Libidoul femeilor şi bărbaţilor de vârstă adultă este
Il ansferat asupra unor Ocuneni care le sunt în mod
semnificativ similari obiectelor iubirii lor din peri-
o.ida oedipiană. Pentru bărbat, este vorba de mamă;
IH-ntru o femeie, de tată.
Ailultul caută un iubit care să reprezinte o imagine
internă a primului său obiect al iubirii —părintele de
sex feminin sau masctilin. Imaginea aceasta infantilă
internă poate fi diferită de felul în care este părintele
in realitate.
îndrăgostirea înseamnă reimirea cu primul obiect al
inhirii.
I).it fiind că relaţiile copiilor mici cu părinţii influ-
niţcază atât de puternic relaţiile intime de la vârsta
.uluită, este de înţeles că o întrerupere din copilărie
m relaţia cu părintele poate avea consecinţe grave
.«supra vieţilor amoroase de la vârsta adultă.

I).ică acceptăm noţiunea lui Freud că şi fiul, şi fiica

Itu<ireă să regăsească în partenerul romantic obiectul
l(il*itil asupra căruia le era fixat libidoul în stadiul
Mnlipian şi dacă acceptăm că primul obiect al iubirii şi
«^•iii.ilităţii imui copil este unul dintre părinţi, atunci
i»«i«- li'zonabil să punem întrebcirea de ce nu îşi aleg
(Mliilţll părinţii drept obiecte ale iubirii? Răspunsul,
flitp.t Freud, este tabuul incestxdui, imprimat genetic şi
Muj .ipără împotriva atracţiei sexuale faţă de oameni
« Mint membri ai familiei. Se dezvoltă în mod natural
Iii I.«port de oamenii alături de care creştem. Acest
•«piHrt important explică de ce adulţii pot fi atraşi sexual
ll» I nplii lor —nu au crescut cu ei —, dar copiii nu sunt
Hirtei sexual de părinţii lor, în ciuda a ceea ce credea
hriitl. începând cu maturitatea sexuală din perioada

283
adolescentă, când atracţia oedipiană faţă de părintele
de sex opus este reactivată pentru prima dată, tabuul
incestului dictează o d e p la s a r e a libidoiilui în favoarea
obiectelor iubirii din afara familiei.
Pe lângă acest transfer, Freud mai sugerează o
modalitate prin care putem devia o alegere amoroasă
interzisă într-una acceptată social: s u b li m a r e a . De
exemplu, el citează picturile cu Madonna ale lui
Leonardo da Vinci. Aceste picturi, a sugerat Freud,
sunt manifestarea sublimată a dorinţei lui Leonardo
de intimitate cu mama lui, de care fusese despărţit la o
vârstă fragedă^.
Operaţia deplasării şi sublimării explică de ce
obiectele iubirii adulte întotdeauna seamănă cu sau
reprezintă, într-un mod senmifîcativ, primul obiect <d
iubirii infantile.

îndrăgostirea are de asemenea o componentă

psihologică despre care Freud a ştiut mult med puţine.
El scria: „Sufletul poporului a omagiat încă de mult"
ipoteza că îndrăgostirea este similară „beţiei". A
recunoscut de bunăvoie că „nu ştim nimic" despre
„chimia dorinţei sexuale". Nu a putut nici măcar să
decidă dacă ar trebui să presupunem existenţa uneia
sau a „două substanţe sexuale, care ar trebui numite
masculin şi feminin" (pag. 432)^. Excitaţia sexuală
direcţionează activitatea sexuală a persoanei îndrăgoi*l
tite şi eliberarea tensiunii sexuale acumulate. Pulsiuni
sexuedă este exprimată prin dorinţa intensă, una
dintre cele mai notabile caracteristici ale îndrăgostii
Impulsiunile sexuale, fizice şi instinctuale găsesc în
iubirea romantică o expresie pur emoţională, care le
face acceptabile social.

cAl e
Î ndrăgostiri
2B A
IDEALIZAREA PERSOANEI IUBITE
ÎN IUBIREA ROMANTICĂ

Când suntem îndrăgostiţi, avem tendinţa de a

idealiza persoana iubită. Vedem c<dităţi minunate, care
pot sau nu să existe şi suntem orbi la greşelile pe CcU'e le
găsim feroce de evidente la alţii. Freud a numit această
orbire amoroasă s u p r a e v a lu a r e s e x u a lă . Freud a descris
tendinţa de a idealiza atunci când suntem îndrăgostiţi ca
fiind o dovadă a fluxului de „ncu*cisism libidinal" dinspre
sine spre persoana iubită. Persoana iubită devine sub­
stitutul unui E u id e a l. Eul ideal este parte a s u p r a e u lu i,
c.ire include trăsături şi valori pe care părinţii le-au
aprobat şi recompensat. Supraeul este reprezentarea
Internă a valorilor şi idealiuilor interpretate copilului de
către părinţi. Persoana îndrăgostită p r o ie c t e a z ă Eul ideal
asupra persoanei iubite. Trăsăturile şi valorile prezente
In această parte a supraeului, valorile şi trăsăturile pe
l-are individul speră să le obţină şi pe care le consideră
mipreme, sunt proiectate asupra persoanei iubite şi
percepute ca existând în persoana iubită*.
l-'reud face distincţia între două forme de iubire
Iomantică; iu b ir e a n a r c is ic ă sau iubirea de sine şi iu b ir e a
iin a c lit ic ă , iubirea pentru o persoană care seamâuiă unui
părinte. în cadrul iubirii de sine, persoana se îndrăgos­
teşte de un obiect narcisic al iubirii, care poate fi similar
propriei persoane, similar imui om ca şi cine şi-cu- dori
«ă tic sau a fost, sau cuiva care a fost parte din sine. Un
obiect al iubirii anaclitice poate fi similar femeii care a
Inănit şi îngrijit copilul, mama, sau bărbatului c<u-e a
pi oiejat copilul, tatăl. în unele cazuri de iubire narci-
ileă, persoana iubită devine un substitutul unui Eu ideal
Imposibil de atins. Admiraţia pentru persoana iubită
primite gratificarea nevoii narcisice de iubire de sine.

285 J
 în cazurile extreme, obiectul „perfect" al iubirii prelâ
complet Eul „modest şi dispus la sacrificii". în astfel
de cazuri, individul se predă complet tiranului adoreb
persoana iubită.
Freud era de părere că îndrăgostirea de o persoană
care îi seamănă imuia dintre părinţi, obiectul iubirii ^
anaclitice, este dovada unei iubiri mature de adult,
în vreme ce alegerea cuiva care seamănă cu propria
persoană, vm obiect <diubirii narcisice, este dovada uinti
dorinţe infantile şi regresive, care ar trebui depăşită.
Trecând de la iubirea narcisică la cea anaclitică, per­
soana trece de la iubirea romantică, în caditate de reflir
tare a propriului Eu ideal în persoana iubită, la iubiitl
respectivei persoane pentru ceea ce este cu adevărat,
în cazul iubirii mature, persoana este îmbogăţită prin
intemalizarea trăsăturilor pozitive şi idealmilor imul
partener admirat. Aceste valori şi trăsături intemjdiaali
devin in t r o ie c ţ ii, părţi ale spiritului persoanei, care i^uU
la extinderea şi îmbogăţirea acestuia^.
E interesant de observat în această privinţă/enomcflKi
M ic h e la n g e lo , partenerul ca sculptor al sinelui ideal*®.
Un paragraf din lucrarea R o u g h S t r ife (C o m p e t iţ ia
d u r ă ) a autoarei Lyim Sharon Schwartz explică această

I: denumire:

Se gândea deseori la statuile lui M ichelangelo, pe care

le văzuseră îm preună cu ani în urm ă la Florenţa, în timpul
prim ilor fiori ai iubirii lor, siluetele ascunse în blocurile de
piatră, descoperite de artistul care ciopUse excesul, petele
întunecate, până când au fost netede şi de prisos, forma
ideală fusese scoasă la iveală. Ea şi Ivan fuseseră ca dalta şi
ciocanul im ul pentru celălalt.

Fenomenul Michelangelo este un tipar comun în care

ambii pzirteneri se sculptează reciproc, într-un fel care
cA le
Îndrăgostirii
28 6
 M«piopie de propriul Eu ideal. Patru studii diferite au
dmumentat existenţa fenomenului în relaţiile de iubire
fHimiiitică. Aceste studii au m<d arătat şi că, atunci când
j|«i Inierii simt că îşi ajută perechea să se apropie de
idaaliil propriu, acest fapt este asociat cu sentimente de
: III iMl.iCţie şi vitalitate în relaţie*®.

Bv a l u a r e a t e o r i e i l u i f r e u d
l*RIVIND IUBIREA ROMANTICĂ

IVoria lui Freud a reprezentat o contribuţie

|ih|i«>rtantă la felul în care înţelegem procesele incon-
|llrnie implicate în procesul îndrăgostirii. Gânditorii
iilli.malitici de mai târziu, pornind de la conceptele
til ( l eud, au considerat cele mai timpurii experienţe
illi> viaţa unui copil mai importante pentru alegerea
Mlilcctiilui iubirii decât experienţele din etapa oedi-
pl.ină. Alţii au obiectat la accentul puternic pus de
h fud pe rolul pulsiunii sexuale în dezvoltarea per-
mmalităţii şi au considerat nu doar mama, ci şi tatăl ă'i'
irNponsabil pentru alegerile romantice ale bărbaţilor
|l Icineilor. în plus, mai sunt şi cei care obiectează
U |)resupunerea lui Freud cum că este posibil să
«n.tin date despre dezvoltarea norm<dă şi universală
Ncopiilor din fenomenele şi procesele identificate
In patologiile adulte. Unii cercetători au mers mai
ilrparte, pentru a demonstra faptul că anxietatea de
I .istrare şi invidia de penis sunt experienţe rare, nu
nniversale, pe care le traversează copiii**. Alţi cerce-
laiori au arătat că, atunci când li se cere să determine
«rxul unei persoane, copiii din etapa oedipiană sunt
mai atenţi la lungimea părului şi la haine decât la
organele genitale.

28 7
J
 însă cele mai consecvente critici la adresa teoriei Iul
Freud au venit din partea unor psihancdiste, inclusiv itii
dente şi adepte ale sale, care i-au criticat ideile privind
sexualitatea feminină ca fiind influenţate de faptul că i
era un bărbat victorian. Una dintre primele şi cele mal
proeminente dintre critici a fost Karen Homey^^, care |
îşi considera ideile ca aparţinând cadrului trasat de
teoria Im Freud, însă dorea să îi corecteze concluziile j
eronate privind psihologia feminină. Homey a obiectat
f s la noţiunea de invidie de penis ca fiind factorul deter-^
minant al psihologiei femeilor, considerând în schimb
că psihologia femeilor are la bciză lipsa de încredere şl
accentul excesiv pus pe relaţiile de iubire şi are prea
puţin de-a face cu anatomia organelor sexuale feminina,
Spre deosebire de Freud, Homey credea că trecerea pe
care fetele o fac de la mamă la tată ca obiect al iubirii ie
datorează atracţiei pe care o resimt faţă de sexul opus, o
atracţie cu origini în sexualitatea feminină.
Pe baza observaţiilor sale asupra copiilor. Homey a
afirmat că sexucditatea feminină este primară, apare la n
vârstă fragedă şi conduce fata spre o identitate sexuală
unică, având origini în conştientizarea anatomiei sale
unice şi preferate. Vedea o dovadă în acest sens în corn*,
portamentul seducător al fetelor şi în plăcerea cu care SI
găteau. Cu alte cuvinte, atracţia unei fetiţe faţă de tatăl
ei este, în primul şi cel mai important rând, o expresie
a sexuedităţi sale feminine timpurii şi nu o compensaţie
a dezamăgirii sau invidiei de penis. în ceea ce priveşte
invidia. Homey a fost de acord că femeile îi invidiază
pe bărbaţi, însă nu pentru falus, ci pentm numeroasele
drepturi şi privilegii la care le dă dreptul acest organ, In
cadrul unei societăţi patriarhede. Ea considera că invidts
de penis a fetelor provine din restricţiile şi interdicţiile
impuse abilităţii lor de a-şi satisface impulsul sexual,
cum ar fi interdicţia categorică în privinţa masturbării.
caile
Î ndrăgostirii
2B B
 Ill cadrul activităţii sale psihanalitice cu bărbaţi,
lliMuey a adunat dovezi pentru existenţa unei „ in v id i i
tie ix in t e c " , mvidia bărbaţilor vizavi de faptul că femeile
(Iul naşte. Tendinţa bărbaţilor de a subestima femeile,
rfi‘ .1 (e devaloriza şi de a exprima opinii denigratOcU'e
|l tilipreţ faţă de ele a fost considerată de Homey
|ii nvonită din invidia privind capacitatea femeii de a
Mni.lne însărcinată, de a naşte şi de a alăpta. în teama de
linul nre a bărbaţilor ea a văzut teama de femei. în nevoia
)»iIII-mică a bărbaţilor de a avea succes şi a cuceri, ea a
v«/ iii dovada supracompensării pentru sentimentele de
liilnloritate neconştientizate.
I’$ihanaliştii feminişti postmodemi combat fiecare
lilnl a lui Freud, inclusiv şi în mod deosebit axioma
Im ...matomia este destinul". Iată, de exemplu, opinia
Vliginiei Goldner:

Freud a pornit de la aşa-zisa diferenţă anatomică, o

distincţie socială care, fixată asupra organelor genitale,
ilc la care a derivat se transform ă în ceea ce acum pare o
I Ni fvenţă suspectă, dominanţa normativă a heterosexuali-
[ i.iţii şi separarea complementară, dihotomică a genurilor
tu polaritatea mascul/femelă... în această naraţiune a
ili-zvoltăiii, organele genitale determină sexualitatea care,
l.i rândul ei, determină identitatea de gen... Acum, fiecare
li-rmen d in acea propoziţie a fost distrus de îndoială'^

Iu ciuda acestor critici şi a altora, nu încape îndoială

i'ft u-oria freudiană contribuie inestimabil la înţelegerea
(ii occselor inconştiente implicate în îndrăgostire. Cea
ni.ii importantă concluzie pe care o putem trage din
III c-astă teorie este că nu ne îndrăgostim întâmplător de
II anumită persozmă; ne îndrăgostim cu o grijă atentă,
ilrşi inconştientă. Alegerile noastre în materie de iubire,
ili-şi nu le conştientizăm pe deplin, sunt influenţate de

289
 experienţele din copilărie, iar aceste experienţe sunt
diferite în cazul fetelor şi al băieţilor.

SUGESTII PENTRU CEI AFLAŢI

ÎN CĂUTAREA IUBIRII

Acei cititori care au sentimentul tulburător că e o pro­

blemă cu tipul de persoană de care se tot îndrăgostesc ar
putea să se gândească la posibilitatea ca problema să fie
cauzată de ceva dinăuntrul lor sau, mai precis, de opţi­
unile romantice inconştiente. Aceasta nu înseamnă că
problemele care apar în relaţiile lor intime sunt neapăni
din vina lor. Până la urmă, cauzele originale ale atracţiei
romantice sunt ancorate în experienţele din copilărie,
pe care nu le pot controla. însă, din acest motiv, proble­
mele nu se datorează nici pcutenerului din relaţie.
Suntem responsabili pentru alegerile noastre roman­
tice, chiar dacă ele sunt inconştiente. Regele Oedip a
înţeles la fînalxil vieţii sale că, deşi nu purta vina pentru
că îşi ucisese tatăl şi se căsătorise cu mama lui, conţinu.*
să fie responsabil pentru acţiunile sale. Şi noi trebuie il
ne asumăm responsabilitatea pentru alegerile noastre tn
materie de relaţii romantice, chiar dacă nu simt din vinu
noastră. Asumarea responsabUităţii este întotdeauna o
strategie recomandată, fiindcă este probabil să aducă
schimbări pozitive mai mult decât ar face-o învino­
văţirea partenerului. Odată descifirat codul atracţiei
romantice, putem alege să urmăm aceleaşi scenarii iau
le putem modifica. '
Teoria lui Freud sugerează o abordare. încercaţi il <
găsiţi asemănări între partenerul romantic şi părinteit
de sex opus. Când faceţi o listă a caracteristicilor celor

L
mai notabile —fizice, emoţionale, comportamentale.
cAle

290 îndrăgostirii

itJL
IMAGINEA romantica INTERNA

( ...) N e v o m v e s e li ş i n e v o m b u c u ra d e Un
îţ i v o m p r e a m ă r i d r a g o s te a m a i m u lt d e c i
v in u l.
( ...) I u b itu l m e u e s te a l m e u ş i e u s im t a I
- V e c h iu l T e s ta m e n t, Cântarea
C â n tărilor

D e a c e e a v a lă s a o m u l p e ta tă l s ă u ş i p e
m a m a s a ş i s e v a u n i c u fe m e ia s a ş i v o r fi |
a m â n d o i u n tru p .
- V e c h iu l T e s ta m e n t, Facerea (G e

î l la s s ă m ă in v e n te z e ,
î n im a g in e a ce s e r e fle c tă
î n o c h ii lu i, d a n s e z , d a n s e z
î n a b u n d e n ţa d e a r ip i n e a şte p ta te .
- W isla w a S z y m b o r s k a , „D rin k in g
W in e ", M ira cle F a ir ( „ B â n d v in " , Ttf rj
m inu nilor)

cAile

292 Îndrăgostirii
 In timp ce scriam acest capitol, m-am întâlnit într-o
illinineaţă la cafea cu prietenul meu Chuck, la French
Mtiid, cafeneaua noastră favorită.
•“ Despre ce scrii acum? m-a întrebat Chuck, după
lip .troperisem toate evoluţiile recente din vieţile
•iiiAndurora.
Despre codul nostru intern pentru relaţiile romcui-
lltT şi despre cum poate fi el descifrat, i-am răspuns.
•- Serios? a zis Chuck. Şi ce-ar fi să începi să-ţi ajuţi
fti Iflenii cUci de faţă, înainte să începi să ajuţi străinii?
Intr-adevăr, viaţa amoroasă a lui Chuck era demnă
»|p nn maestru spărgător de coduri. Fiul unui profesor
(liilvei'sitar şi al tmei meune casnice, ambii din familii
liipiârite din Noua Anglie, Chuck se îndrăgostea mereu
rfp Innei orientcde. Cele m«u recente fuseseră o indiancă,
« M|*oneză şi o vietnameză. Se îndrăgostea nebimeşte
hei are dintre ele şi avea cu fiecare o relaţie de durată.
IbiUcî trei erau femei exotice, frumoase, deştepte,
l^rtliz.ite pe plan profesional, însă niciuna nu arăta şi nu
|f i'timporta ca mama lui. Ce imagine internă ar fi putut
•II determine pe Chuck să se îndrăgostească de femei
IMiniice, ambiţioase, de carieră?
lUi|iă ce am analizat problema vreo două ore, a
l(f venit clar că femeile de care Chuck se îndrăgostise
Hfl'inicşte semănau semnificativ cu ambii lui părinţi,
Mvnin şi în privinţa elementelor critice cde relaţiei
t n |i a relaţiei lor cu el. Femeile erau inteligente şi
Nrtll/.ate profesional, asemenea tatălui lui şi exact
lltvn I decât Chuck. Erau femei frumoase, elegante,
ft'lillihrate, asemenea mamei lui. Şi, asemenea ambilor
|mI |).ti inţi, aveau o răceală care îl făcea pe Chuck să îşi
^nir.iscă tot mereu o apropiere mai mare. Nu avusese
Nil îndată sentimentul că deţine complet atenţia şi
lliliii.i .icelor femei, la fel cum simţise că nu beneficia
Miriiul.ită de toată atenţia părinţilor pe când era copil.

293
 Dinamica a d m ira ţiei ş i veneraţiei d in partea lu i Chuck
ş i acceptarea naturală a a d m ira ţiei lu i, ca datorie, d in
partea fe m e ilo r era cauzată to t de o repetare a re la ţie i pe
care o observase acasă, în tre om ul de ştiin ţă re n iu n it pe
plan m ondial ş i soţia adoratoare. De ce se combinaseră
toate aceste elemente în pachetul exotic C2u*e î l fascina
în tr-a tâ t pe Chuck? R ă sp un sul, ne-am gândit n o i, avea
probabil de-a face cu o doică orientală pe care Chuck o
avusese pe când era m ic.

Ea e o combinaţie reuşită a ambilor mei părinţi într-o

singură persoană. Poate fi foarte plină de compasiime,
foarte iubitoare, foarte tandră, foarte înţelegătoare, mereu
sufocându-te cu iubire, exact ca mama. Apoi, asemenea
I .»i
tatei, are idei foarte fixe. N-o poţi face să se răzgândească
în anumite privinţe.

Cred că seamănă cu tata în aspectele bune, cum ar fi că

e foarte muncitor, e cinstit, e punctual, e demn de încre­
dere. Dar e şi foarte afectuos, cumtata nu e. El e foarte
afectuos şi mama e şi ea foarte afectuoasă. îi pasă mult
de mine şi mă sprijină ca mama. Are multe din calităţile
mamei.

E cumva asemănătoare cu tata, în sensul că e încăpăţâ-

nată ca naiba. Dar e o persoană bună în mod autentic şi la
asta seamănă cu mama.

Am nevoie să mă simt specială şi să simt că persoana

cu care sunt îmi e devotată. Faptele spun mai mult decât tt
cuvintele când dovedesc că o persoană îmi e devotată. Cât
despre tata, mi-a zis mereu că mă iubeşte, dar sigiu* nu s-a
purtat ca at<ue. E la fel [cu prietenul meu], că-mi spune,
dar lucrurile nu se pun cap la cap ca să-mi demonstreze.
Mă îndoiesc din cauza felului in care se poartă. Oaud de la

cAile
tNORAGOSTmil
294
 amândoi, dar lucrurile nu se aşază cap la cap. în plus, mi-e
foarte uşor să îmi iau postura de „m-ai rănit“ sau „sunt
rănită". De pauxă aş căuta-o. N-aunvorbit cu părinţii mei
despre ce simt. Mă temeam de conflicte. încă îmi vine greu
să-mi definesc sentimentele şi să le exprim. Nu am exersat
să spun ce simt şi încă mă văd făcând asta.

Relaţia dumneavoastră romantică este asemănătoare

rii aceea pe care aţi avut-o cu părinţii, în copilărie?
Majoritatea femeilor şi bărbaţilor care au fost întrebaţi
most lucru au răspuns afirmativ*. în unele c<u:uri, au
descris o asemănare în ceea ce priveşte calitatea relaţiei.
„Asemănarea dintre relaţia mea cu el şi relaţia cu părinţii
mei este iubirea sufocantă.", „[Am] acelaşi sentiment
t'ă nu mă ridic la înălţimea aşteptărilor cuiva". în alte
i'.i/uri, asemănarea s-a regăsit la nivelul aspecttilui,
|iei $onalităţii sau comportamentelor. „Seamănă cu tata
In sensul că e bine-făcut, înalt şi suplu." „Mama e pasivă
|l el c tot pasiv." „Poate să fie drăguţă, aşa, ca mama, iar
«(nuci când se înfiuie se uită urât la mine, cum se uita şi
iii.tma."
Nu e uimitor că oamenii care au descris o relaţie
de la vârsta adultă ca fiind asemănătoare cu cea avută
In Cijpilărie cu părinţii aveau şanse mîui să observe o
tmeinănare între un pcutener şi un părinte. Ceea ce este
înrprinzător este observaţia că asemănarea aceasta «u’e
lin impact pozitiv asupra relaţiilor intime. Cu cât mai
limite asemănări au regăsit oamenii între relaţia din
i'upilărie cu părinţii şi relaţiile de la vârsta adultă, cu
mâl mai mari erau şansele să se descrie ca fiind siguri
In relaţie, ca fiind ei înşişi, având mai puţine conflicte
|l reuşind să gestioneze cum trebuie conflictele care se
Ive.tu*.
Experienţa clinică, a mea şi a altora, sugerează că
lvl.i|iile din copilărie cu părinţii au o influenţă mult mai

IL 235
 mare asupra relaţiilor de iubire <de adulţilor decât ar
putea indica aceste date, bazate pe percepţiile subiectiv#
«de oamenilor. Una dintre cele mai importante revelaţii
pentru cuplurile care fac terapie este cât de puternice şl
profunde sunt legăturile dintre relaţiile lor cu părinţii
t I'lijs şi relaţia lor romantică. Descoperirea acestui tip de
legătură este importantă pentru a-i face pe oameni să
înţeleagă calităţi pe care se poate să nu le fi înţeles şi
acceptat uşor unul la celălalt. Exemplele prezentate în
capitolul următor (capitolul 11) aparţin unui număr
de patru oameni care îşi descriu relaţiile din copilărie
şi relaţiile de iubire de la vârsta adultă. Faptul care
devine deosebit de clar când citiţi aceste poveşti este
lipsa conştientizării de către aceşti oameni a efectului
evident pe care experienţele lor din copilărie îl au supli
I dar s i g u r n u s - a p u r t a t c a a t a r e . E l a f e l [ c u p r ie t e n u l
relaţiilor lor romantice.
îndrăgostirea este o experienţă romantică puternici^
Componenta dominantă este sentimentul de uniune, tii'
legătură, de a fi o sigirră fiinţă. „Iubitul meu e al meu
eu sunt a lui“, spune femeia din C â n t a r e a C â n t ă r i lo r , iii<
cuvintele ei răsună în cântecele de dragoste de-a lungUj
epocilor. Iubiţii au senzaţia că graniţele eului li s-au dl<
zolvat şi se contopesc într-o singură entitate. în multe
privinţe, în contopirea într-unul singiu: se poate vedfu,
o revenire la legătura simbiotică primară cu mama.
Ambii parteneri simt că toate nevoile emoţionale le
sunt total satisfăcute, aşa cum erau în Grădina Raiului
infantilă^. Chiar şi Biblia ne spune că aşa ar trebui sl
fie. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama si
şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.“
(Geneza, 2:22). Omul trebuie să îşi părăsească mami
şi tatăl şi să devină un individ independent înainte
să se poată uni şi să poată avea o relaţie cu adevărat
intimă cu soţia lui. Alegem cu atenţie persoana de cil
ne îndrăgostim. Principalul nostru ghid pentru lua
CAUE
296 InorAgostirh
lin-i/.iei este o i m a g i n e r o m a n t i c ă internă, în mare parte
Inconştientă. Ne creăm imaginile romantice interne
devreme în viaţă. Aşa cum am văzut în cele două 3
id|)i(ole precedente, imaginea romantică este bazată pe
Mpcrienţele emoţionale puternice pe care copiii le au
tii |)rimii ani de viaţă. Mama şi tatăl, precum şi oricine
« liicat un rol important în <ţnii copilăriei, influenţează
dr/.voltarea imaginii romantice interne în două moduri
|n liiia r e :|^
l’rin felul în care au exprimat sau nu iubirea faţă de
i'opil. „ C â t d e s p r e t a t a , m i - a z i s m e r e u c ă m ă iu b e ş t e ,
meu], c ă - m i s p u n e , d a r lu c r u r ile n u s e p u n c a p la c a p c a
s() mi d e m o n s t r e z e " .
IMin felul în care şi-au exprimat sau nu iubirea unul
laţă de celălcdt. „ C e v a d i n r e l a ţ i a m e a c u e l î m i a m i n t e a
ilc f e l u l î n c a r e m a m a s e p u r t a c u t a t a : m u lt ă r ă b d a r e ,
m u lt ă a s c u l t a r e . "
I)cşi Freud a subliniat rolul pe care îl joacă părintele
llr Ncx opus în îndrăgostire, de fapt, imaginea romantică
lli(rntă pare a fi destul de amplă. Cuprinde o reluare a
flrmcntelor pozitive şi negative «de ambilor părinţi, a
tflaţioi lor şi a relaţiei pe care fiecare dintre ei a avut-o^
vu copilul. Chiar dacă genul părintelui are un efect,
|ii <»l»lomele nesoluţionate par a avea un impact mult mai
IIMI'c*.
l'.xistă câteva teorii care explică modul în care se
^lotluce această reluare. Printre ele se numără teoria
tvl.iţiilor de obiect, care subliniază rolul „obiectelor"
Inin ne; teoria lui Jung, care subliniază rolul îuiumitor
„di lictipiui" şi teoria evoluţiei, care subliniază rolul
.Imprimării". în acest capitol, voi prezenta aceste
Iforiî, aruncând o privire asupra modului în care
297
i
fiecare contribuie la înţelegerea noastră privind
influenţa experienţelor din copilărie asupra imâ|J""
romantice interne şi, astfel, asupra experienţei'
îndrăgostirii.

CUM ALEGEM DE CINE NE ÎNDRĂGOSTIM: ^

TEORIA R E U Ţ IE I DE OBIECT

Cuvântul o b ie c t trimite la imaginea a ceva netniu

fleţit, dar semnificaţia sa în teoria relaţiilor de obln'
este foarte diferită. O b ie c t u l este o reprezentare InU' "4
a unei persoane, lucru, relaţie sau eveniment care
a devenit parte a sufletvdui individului. Bebeluşul
flămând nu are o imagine internă a mamei sale, şl
astfel plânge. Odată ce mama este „intemalizată",
bebeluşul poate face faţă lipsei ei temporare. La adul|'
obiectul mamă intemalizat conţine atât o reprezent.»' ■
concretă a propriei mame, în felul în care era ea în dl
ferite etape ale vieţii lor, precum şi o imagine abstrai ' >
influenţată de stereotipurile culturale şi mitologiile
maternităţii.
Un ecran, influenţat de vârstă, genetică şi experien*
ţele trecute, ne influenţează percepţia despre oameni fi
evenimente. Un bebeluş îşi percepe mama diferit decât
o face o persoană de 50 de ani. Toate imaginile interni-
Uzate rămân stocate în suflet. Din acest motiv, oamenii
sunt siuprinşi când îşi dau seama cât de bătrâni şi slăbiţi
arată mama şi tatăl lor la bătrâneţe. Noile imagini le
contrazic pe cele din copilărie, cu părintele tânăr şi în
putere.
Teoreticienii relaţiilor de obiect pornesc de la
premisa că lumea noastră interioară constă în obiecte
şi r e la ţii d e o b ie c t —percepţiile noastre interne despre
cAle

29B ÎNDRĂGOSTIRII
 Iţlllr «lintxe diferite obiecte. Relaţia dintre partenerii
lilt .tţi într-o relaţie romantică, precum şi alte relaţii
lliiM' Mint întotdeauna relaţii de obiect.
I liml dintre cei mai proeminenţi teoreticieni ai
Iţlllor dintre obiecte este Margaret Mahler^. Aşa
Hi»•! menţionat în prezentarea detaliată a activităţii
li tllii (-.ipitolul 8, Mahler considera că un nou-născut
I (MC personalitate. în schimb, personalitatea este
|H<mIi.mu1 unui proces de dezvoltare pe care ea l-a numit
rjNficM- p sih o lo g ic ă ^ . Experienţa comuniunii cu mama
M iliii .ita primei etape simbiotice din dezvoltcirea
! pplicliişului este piatra de temelie pentru abilitatea de
• i IC.) relaţii de iubire romantică. Naşterea psihologică
|p produce în etape, în intervalul dintre 6 luni şi 3 ani.
ţ âiitl copilul parcurge cu succes aceste etape, rezultatul
ŞMic ..primul nivel de identitate a sinelui". Procesul de
t¥iu in tre—in d iv id u a r e continuă pe parcursul vieţii şi este
kImk' i vabil mai ales în adolescenţă, căsătorie şi parentaj.
U persoană care trece cu succes prin acest proces este o
|in soană cu o personalitate d ife r e n ţ ia t ă , capabilă să aibă
rH.iţii de iubire stabile.
fu alte cuvinte, pentru a putea iubi cu adevărat şi
d li intim cu o altă persoană, în loc de o simplă reflec-
1(11 e a noastră în respectiva persoană, trebuie să fim
liidividuaţi. Cu toţii ne luptăm să atingem un echilibru
Ini re nevoia de a fi una cu persoana de care suntem
îndrăgostiţi şi nevoia de a fi separaţi, o luptă între
reunire şi individuare®. Nivelul de „diferenţiere" pe
c.ire partenerii îl pot atinge în raport cu familiile lor de
origine are o influenţă capitală asupra calităţii relaţiei
lor intime. De fapt, se poate spune chiar că, dacă
legătura timpurie cu mama e iubitoare şi caldă, „primul
şi poate cel mai important pas spre o căsnicie reuşită va
li fost făcut"’ .

299
 ORIGINILE IUBIRII OBSESIVE

Ce se întâmplă cu legătura iniţială când mama nu

caldă şi iubitocire? Când comportamentul imui păiinl
este perceput de copil ca fiind unul de respingere, ţ
abandon sau persecutare, copilul nu poate renunţă It*
sau schimba „obiectul generator de frustnire" care ti*
părintele său. Copilul face faţă frustrării intemallzânil
părţi ale părintelui iubit/urât, în încercarea de a con
trola părintele în lumea sa interioară. Obiectul frust r.^
suferă o serie de „clivaje" care simt refulate şi rămân
ca in t r o ie c ţ ii inconştiente, ce devin parte a structurii
personcdităţii individului®.
Introiecţiile includ atât rămăşiţele nevoilor infantili
cât şi reacţiile la aceste nevoi. Eul se dezvoltă şi devi
organizat în jurul acestor introiecţii în feluri diferită,
Eul îşi poate dezvolta un sentiment de inferioritate |l
lipsă de valoare, ce reflectă neajutorarea bebeluşului,
sau un sentiment de grandiozitate şi omnipotenţă,
ce reflectă percepţia copilului asupra omnipotenţei
părintelui. Şinele se dezvoltă în jurul acestor introiecţii
inconştiente şi pot fi găsite în cadrul său ambele
extreme. Când observăm în comportamentul snob şl
arogant al unei persoane indicii ale prezenţei unei
introiecţii a sinelui grcmdios, putem presupime în
siguranţă că vom găsi şi introiecţia unui sine nesigur
şi inferior, care a fost refulată. Când vedem o persoană
care se simte mereu victimizată, simte că se profită de
ea şi este abuzată, putem fi siguri că pe lângă introiecţia
unei victime vom găsi şi o introiecţie ostilă, agresivă şl
destructivă, care a fost refulată.
în cele mai multe Ccizuri, individul conştientizează
doar o parte a dualităţii sale; în ultimul caz, e probabil
ca un individ să fie conştient de şinele victimizat şi să

cAile

300 îndrăgostirii

J
 I Işi dea seama de şinele ostil agresiv. în exemplul
litiiliar al paranoicului, introiecţia victimei persecutate
IUI rulează organizarea internă a sinelui, în vreme ce
llmitfcţia negată şi refulată a persecutorului este pro-
li'l.tiă asupra zdtor oameni. Oamenii cu care individul
' o relaţie simt percepuţi ca potrivindu-se cu acele
liroiecţii inconştiente, respectiv agresivi, susceptibili
|« .ibandon sau persecutori. Toate acestea înseamnă
i|| oamenii cu care o persoană vine în contact sunt
Ijiri cepuţi şi înţeleşi în lumina lumii interne de obiecte şi
: frlaţii de obiect a persoanei.
îndrăgostirea este o alegere inconştientă a unui
I Jirtiicner care se potriveşte unei părţi refulate, „clivate" a
llnclur. Odată ce p<utenerul exprimă sau este perceput
: (d exprimând partea refulată din sine, nu mai este
necesară recunoaşterea existenţei sale ca atcure. O femeie
l'di’c se simte de neiubit fiindcă s-a simţit de neiubit,
copil fiind, probabil va alege un bărbat care nu îşi
«rată iubirea. în felul acesta, poate da vina pe el pentru
icntimentele rele despre sine. Un bărbat care se simte
Inferior, fiindcă aşa s-a simţit şi copil fiind, îşi va alege
probabil o soţie critică şi CcU'e îl judecă. în felul acesta,
o poate acuza pe ea pentru sentimentul lui de inferio­
ritate. Deşi femeia va continua să se plângă că soţul ei
nu îi arată iubire şi bărbatul va continua să se plângă
!n privinţa criticilor constante ale soţiei sale, amândoi
vor rămâne probabil cu partenerii lor, fiindcă este mai
uşor să fii cu im partener care oferă o justificare externă
pentru sentimentele rele pe cau'e le ai pentru tine, decât
să te confrunţi direct cu ele, de unul singur.
Oamenii caută mereu în partenerii intimi părţi
refulate din ei înşişi. însă atunci când acestea nu simt
diferenţiate, ca urmare a experienţei traumatiz<mte a
respingerii, abandonului sau persecutării în copilărie,
sentimentele faţă de aceste părţi ale sinelui refiilate sau

301
1 â
negate sunt în mod deosebit negative sau ambivalenţe.
Datorită faptului că nevoia de a nega existenţa acestor
părţi refulate este deosebit de puternică, la fel este şi
nevoia de a găsi un partener care să le exprime.
Când descoperă pcirtea refulată într-un potenţial
partener, oamenii se „îndrăgostesc nebimeşte". Altora,
iubirea lor le poate părea excesivă, distructivă sau chiar
nebimească, dar este perfect logică date fiind nevoile lor
inconştiente. După ce s-au îndrăgostit, îşi încurajează
inconştient partenerii să îşi manifeste părţile acestea
negate şi refulate. Astfel, ei pot critica şi încerca să
controleze partea aceasta clivată în partenerii lor, nu în
ei înşişi.
Pe de altă pzirte, când un cuplu este diferenţiat
şi ambii parteneri sunt oameni suficient integraţi,
diferenţele lor de personcilitate sunt percepute ca
fiind complementare, valoroase şi plăcute. Soţul uşor
compulsiv dintr-un astfel de cuplu se poate bucura de
spontaneitatea şi impulsivitatea soţiei sale, în vreme ce
soţia se bucură de atenţia la detalii şi planificarea atenti
a soţului.
Printre persoanele intervievate, ale căror citate au
apărut la începutul capitolului, era un bărbat apatic şi
cu o figură tristă, care a spus că se îndrăgostise de iubita
lui pentru că „e p lin ă d e b u cu rie, sig u ră p e e a , atră g ă to a re,
E u n u l d in tr e o a m e n i a c e ia c a re m ă f a c m e re u f e r ic it c â n d
îi v ă d . E u n u l d in tr e o a m e n i a c e ia o p tim iş ti c a re z â m b e s c
femeie cu mişcări lente şi glas scăzut a spus ci
m e re u “ . O
se îndrăgostise de iubitul ei fiindcă era „ p lin d e energ ie fi
d in a m ic " .
Contrar dictonului cimoscut că, pentru a-i putea
iubi pe alţii, trebuie mai întâi să ne iubim pe noi înşine,
psihanalistul Theodore Reik a observat că o percepţie
negativă despre sine creşte proporţional şansele de a
ne îndrăgosti. Oamenii simt că le lipseşte ceva şi caută
CALE
302 Îndrăgostirii
 *rtlitatea sau calităţile lipsă la un partener. Când se
Imlrăgostesc, proiectează fantasmele neîmplinite asupra
|iri soanei iubite®.
Proiecţia părţilor clivate ale sinelm, p ro ie c ţia cliva tă ,
rtif loc la ambii parteneri, fiecare dintre ei încercând să
tyl exprime părţile negate şi refulate prin intermediul
IMitenerului. De exemplu, o femeie care a intemalizat
experienţele traumatizante din copilărie ale imor
rnnflicte violente între victimă (mama) şi cel care abuza
(Ir ca (tatăl), se consideră pe sine o victimă. A clivat cele
ilmtă părţi ale conflictului, a refulat partea agresorului
violent şi a proiectat-o asupra partenerului. Conflictul
liiicmalizat, în cazul acesta, între abuz şi victimizare,
nr (ransformă într-un conflict curent între parteneri.
Smele clivat devine un cuplu clivat. Femeia are nevoie
tio un bărbat ostil şi agresiv, pentru a proiecta asupra
Iul partea clivată din sine, cea inconştientă şi primitivă,
violentă şi refulată. Conflictul intemalizat o face să îşi
t.uite un partener care poate împlini nevoia respectivă,
Npre şocul şi disperarea familiei şi prietenilor, care
im pot înţelege ce vede o femeie dulce şi blândă ca ea
l.i o brută agresivă şi ostilă ca el. Răspunsul este unul
simplu; vede în el partea ei clivată.
Partenerul ei a intem<dizat şi el un conflict violent
dintre un atacator şi o victimă din copilărie. însă, în
i'.izul lui, partea clivată şi refulată este cea a victimei. în
relaţia cu această femeie, el poate experimenta partea
respectivă şi o poate gestiona. Astfel, cuplurile nedife­
renţiate importă în relaţia lor romantică relaţii timpurii
şi perturbate de obiect^.
Pentru că proiecţia reprezintă o necesitate primitivă
Inconştientă, persoana care proiectează deseori „nu
vede" comportamentele care nu se potrivesc cu pro­
iecţia. Ca urmare, este probabil ca femeia să considere
comportamentul bărbatului ostil şi agresiv, chiîir şi

k
303
atiuici când nu este aşa. La fel, este probabil ca bărbatul
să o vadă pe femeie ca victimă, chiar şi atunci când
nu este. După cum demonstrează exemplul acesta,
partenerii tind să aibă acelaşi conflict intemalizat şi
proiectează unul asupra celuilalt părţile clivate comple­
mentare, inconştiente şi refulate ale lor. în plus, flecare
partener se identifică pe sine cu părţile proiectate de
partener asupra sa. Rezultatul este o dinamică fasci­
nantă, numită id e n t ific a r e p ro iec tiv ă ^ °.
'^Identificarea proiectivă este probabil cea mai
importantă contribuţie a teoriei relaţiilor de obiect la
înţelegerea îndrăgostirii. într-un cuvânt, înseamnă nu
doar că perechile îşi proiectează reciproc părţile lor
refulate, ci şi că îşi intemalizează reciproc proiecţiile
şi se identifică în consecinţă cu ele. Bărbatul a cărui
soţie îşi proiectează asupra lui partea clivată agresivă,
puternică, pcu*entală şi autoritară intemalizează această
proiecţie, se identifică şi se vede aşa cum îl vede soţia.
La fel, femeia se identifică şi se vede cum este proiecţia
soţului pentru partea sa clivată victimizată, ca fiind
slabă, infantilă şi lipsită de putere. Astfel, conflictele
interne inconştiente din fiecare partener sxmt extemall-
zate ca tipare de conflict în cuplu. Altfel spus, conflictela
unui cuplu reprezintă reluarea conflictelor interne ale
fiecăruia dintre parteneri. Cu cât cuplurile sunt mai
puţin integrate, cu atât le sunt mai infantile nevoile şi
mai intense conflictele.
Când doi oameni se îndrăgostesc, ei proiectează unul
asupra celuilalt părţile lor clivate şi refulate. O femeie
care a învăţat să îşi nege nevoia acută de autonomie şi
independenţă o proiectează asupra soţului ei. Din cauza
aceasta, el pare şi mai autonom şi mai independent
decât este în realitate. Un bărbat care este învăţat să îşi
nege nevoile de dependenţă le va proiecta asupra soţiei
sale, care va părea mai dependentă şi mai neajutorată
CXILE
304 ÎndrAgostirh
(Iroât este în realitate. Identificarea proiectivă îi face pe
•imândoi să se identifice cu respectivele proiecţii. în cele
in.ii multe dintre cazuri, tot ce vedem este o căsătorie u
Ii .uliţională în care bărbatul şi femeia îşi joacă rolurile
ilr gen naturale în mod confortabil. însă uneori aceste
roluri stereotipice pot fi destul de costisitoare pentru
imul sau pentru ambii parteneri. Un exemplu este
(fiueia dependentă care, în urma identificării proiective,
lyi pierde complet abilitatea de a face aprecieri şi de a
ticţiona independent, în special când este implicat şi
«oţul ei dominant, care se comportă ca şi cum dorinţele
yl nevoile lui ar trebui să fie cea mai importantă şi
ningura bază pentru acţiimile eF.
Un proces similar explică de ce femeile se îndrăgos­
tesc şi rămân alături de bărbaţi care le abuzează. Multe
dintre aceste femei, susţine psihanalistul şi terapeutul '
l.iiniliei Virginia Goldner, au crescut cu mesajul că
d 11 iubită şi adorabilă este un lucru condiţionat de
dl)iiegaţia feminină, aşa că se clivează şi îşi neagă
puterea „masculină" şi furia. Astfel de femei tind să se
îndrăgostească de bărbaţi-copii, al căror amestec de
vulnerabilitate şi postură masculină este deosebit de
gi dtificantă pentru ele. Dat fiind că simt solicitate şi
dilurate de un astfel de „soldat rănit" le creează iluzia
unui nou început, care poate umbri complet abuzul,
l-are însă explodează în cele din urmă. Bărbatul abuziv
NCclivează şi îşi neagă şinele „feminin" vulnerabil şi
victimizat. împreună, astfel de parteneri îşi leagă unul
In Jurul inimii celuilalt un nod gordian, în cadrul unui
Nistemînchis şi distructiv de d e p e n d e n ţ ă d e o b ie c f^ .
Terapeutul familiei, Murray Bowen, credea că
oamenii tind să se îndrăgostească de p<uteneri cu un
nivel similtU" de diferenţiere, dar cu stiluri defensive sau
dc caracter opuse^^. Stilurile defensive sunt tipare de
comportament care protejează şinele de conştientizarea

305
anxietăţii inconştiente. Cupliirile tind să aibă stiluri
defensive complementare. Să ne gândim, de exemplu, la
un bărbat care gestionează anxietatea de a fi immdat de
sentimente prin suprimarea emoţiilor. Bowen a prezis
că acest bărbat va fi atras de o femeie aflată la acelaşi
nivel de diferenţiere, dar ale cărei mecanisme defensive i
sunt opuse —respectiv, o femeie cu tendinţe isterice,
care tinde să dramatizeze şi să se exprime excesiv şi
să îşi exagereze sentimentele. O femeie care face faţă
anxietăţilor devenind fobică are mari şanse să fie atrasă
de un bărbat care să se apere de anxietăţi negându-le şi
practicând sporturi care implică curaj şi aventură. La fel|
un partener (cel mai adesea, soţia) poate părea emotiv,
iar celălalt (cel mai adesea, soţul) raţional; un partener
poate părea dependent, iar celălalt relativ independent,
unul activ şi celălalt pasiv. în toate cazvuile, stilurile
defensive sau caracterele diferite maschează asemănarea
inconştientă în ceea ce priveşte nivelul de diferenţiere
sau maturitatea emoţională.
Cel mai frecvent întâlnite tipare de stiluri defensive
complementare ale cuplurilor sunt următoarele^^:
• Unul dintre parteneri este dominant şi agresiv;
celălalt este supus şi masochist.
• Un partener este distant emoţional; celălalt are
nevoie de afecţiune.
• Un partener este neajutorat şi trebuie să beneficieze
de îngrijire; celălalt este omnipotent.
• Ambii parteneri simt într-o luptă continuă şi ostilă
pentru control.
în ciuda ubicuităţii unor tipare, fiecare relaţie de
cuplu are un tipar emoţional unic, bazat pe interacţi­
unea dintre părţile conştiente şi inconştiente, internal^
zate, refulate şi proiectate ale ambilor parteneri.
caile
306 Î ndrăgostirii
Când partenerii de relaţie romantică sunt diferenţiaţi,
iiitim^tea dintre ei se întâmplă fără pierderea individu-
cilităţii. Membrii cuplului se simt apropiaţi şi îşi încu- i
Iajează reciproc dezvoltarea personală. Acest lucru este
.iproape imposibil când partenerii sunt nediferenţiaţi.
Când nivelul de diferenţiere adunui cuplu este redus,
IUice efort de dezvoltare a unei identităţi este perceput
c.i o ameninţare la adresa relaţiei. Celălalt partener
reacţionează cu dirrere şi fie atacă, fie se retrage; excesul
(le sentimente este frecvent, iar comunicarea, de proastă
calitate. lipsa de diferenţiere îi împiedică pe partenerii
(le cuplu să îşi asume responsabilitatea pentru sentimen­
tele de nesigm^ţă şi lipsă de adecvare. în loc de asta,
ei se acuză reciproc, convinşi categoric fiind că, dacă s,
p.utenerul ar fi fost altfel, sentimentele de nesigvumiţă,
lu adecvare şi durere ar fi eliminate^®. ,^
Pentru că partenerii nediferenţiaţi înce<u’că să îşi «.
Hi.itifice'nevoi infantile şi fhistrăii inconştiente prin
Intermediul imui partener care nu le poate gratifica,
Ic/ultatul inevitabil este durere, disperare, dezamăgire.
Ilustrare, ostilitate şi conflicte nesfârşite. Un tipar de
Iubire furioasă, frustrată şi dureroasă se creează atunci
(And niciunul dintre parteneri nu este dispus să cedeze.
Apare o dependenţă ostilă, pe viaţă şi pe moarte. Orice
(■ (iiiflict, chiar şi cel mai minor, este escaladat şi i se
conferă o semnificaţie majoră. Partenerii de cuplu susţin
(.1 SCiubesc reciproc cu disperare, că nu pot trăi unul
lAr.i celălalt, dar nu pot trăi nici cu durerea pe care şi-o
pi ( k Iu c unul celuilalt.
Incapacitatea de a se diferenţia poate duce şi la
Imposibilitatea de a se deconecta de la familia de origine
iil .ne consecinţe grave asuprea relaţiilor de iubire
Iomantică. Dat fiind că sentimentul unui sine separat
|l independent lipseşte, toată energia emoţională
c^ic concentrată asupra familiei. Acest fapt se poate
307
 manifesta prin intermediul unei loialităţi invizibile
faţă de familie; un „registru al datoriilor neonorate"
îl leagă pe individ de părinţi, astfel că investiţia totali
în partener este percepută ca lipsă de loialitate faţă dt
familie^. Un exemplu este bărbatul care se simte datoi -
să îşi viziteze mama în fiecare zi, să o sime de mai mul' >
ori pe zi, să mănânce la ea, în ciuda protestelor soţiei.
Faptul că soţia se plânge dar rămâne cu el sugerează
că nivelul ei de diferenţiere este similzir cu al lui, inii
probabil se manifestă prin încetarea contactelor cu
familia ei. Cu alte cuvinte, ea are un motiv bun, chiar
dacă e inconştient, de a rămâne cu el.
Un alt exemplu este o femeie are s-a simţit ca fiind
„copilul deprivat" din familia ei de origine. Se aşteaptă |
ca partenerii de relaţie romantică să compenseze rănlU
şi privaţiunile ei din copilărie şi să îi ofere iubirea pa
care nu a primit-o, copil fiind. E evident că femeia
aceasta „se hrăneşte din altă parte decât trebuie", de
fapt, încercând să achite o datorie din copilărie printrH
relaţie romantică^®. Un astfel de copil deprivat probabil
se va îndrăgosti de un bărbat care se consideră „un
părinte blând şi plin de grijă".
Ambele exemple reflectă un nivel redus de diferen­
ţiere. Nivelul de diferenţiere din cuplu reflectă, desigui o
nivelul de diferenţiere al ambilor parteneri. Când aceit
nivel de diferenţiere este redus, ambii pcuteneri aduc Ci'
sine în relaţie relaţii de obiect problematice, pe care It
poartă cu ei din copilărie. Probabil că un bărbat nedife­
renţiat atrage şi e atras de femei la fel de nediferenţiat*.
Alături de aceste femei, el va stabili relaţii care au acelUf"
conflicte şi tensiuni ca şi relaţia cu meuna sa, copil fiind.
Obiectele problematice intemalizate, in t ro ie c ţ iile
p a t o g e n e , pot apărea în luma relaţiilor problematice
cu unul dintre părinţi sau din observarea relaţiei
dintre aceştia. O femeie care, copil fiind, a asistat la
cAile
308 îndrăgostirii
pnetd ităţile tatălui şi la durerea şi furia deznădăjduită
IitMiiiei intemalizează atât „victima trădată", cât şi
lli âlosul necredincios". Ca adult, ambele introiecţii vor
iVrt lin rol activ în relaţia sa romantică. Ea poate juca
iul dintre roluri într-o relaţie şi pe celălalt în alta, sau
Iţio.iic juca pe amândouă într-o relaţie, fără să observe
II ^ul^)xul dintre a fi infidelă soţului şi a avea ieşiri de
llit/.ic din cauza presupuselor lui infidelităţi.
Iiiiroiecţiile patogene şi motivaţiile inconştiente ajută
b rxplicarea comportamentelor care ar fi altfel greu de
bţrli s, cum ar fi motivele pentru care oamenii se îndră-
Niiilrsc de parteneri de relaţie romantică aparent nepo-
IhvUi pentru ei. Motivul este că partenerul reprezintă o
1*11 r refulată din sine. De asemenea, e greu de înţeles
I* t*f oamenii stau cu parteneri Ccure le transformă viaţa
p il un coşmar. Motivul este că e mai uşor să dea vina
Pp.iiiener pentru suferinţele lor decât să privească
I Interior şi să atingă durerea. Introiecţiile patogene
III inotivaţiile inconştiente contribuie şi la explicarea
pblrilor obsesive în care persoana iubită se transformă
Ii un drog care generează dependenţă. Astfel de
plilri obsesive generează sentimente intense şi cilegeri
in iit.iierie de relaţii romantice aparent iraţionale. în
fiiid.i durerii imense, furiei, dezamăgirii şi conflictelor
îHi Asfârşit, iubiţii insistă că se iubesc nebuneşte şi par
^|lii-.ipabili să se părăsească unul pe celălalt.
I’t*scurt, conform teoriei relaţiilor de obiect:
().imenii îşi creează relaţiile romantice în mod activ,
deşi inconştient.
r.xperienţele din copilărie, mai ales cele de privare,
respingere şi abandon, exercită cea mai mare
Inlluenţă asupra alegerilor romantice. Explicaţia
este liniară: experienţele din copilărie sunt reluate în
relaţiile de iubire de la vârsta adultă.
309
Relaţiile de cuplu sunt relaţiile de obiect cel mai
puternic influenţate de relaţiile pe CcU'e ambii parte­
neri le-au avut în copilărie cu părinţii lor.
îndrăgostirea nu se produce accidental. Oamenii alen
cu înţelepciime, chiar dacă nu pare întotdeauna aşa,
o persoană compatibilă cu obiectele lor intemalizate
şi relaţiile de obiect, fiindcă alături de o astfel de
persoană pot reface experienţele din copilărie şi pot
spera să îşi gratifice nevoile care nu au fost gratiflcalp
în copilărie.
Când găsesc o astfel de persoană, simt o mare
încântare, bucurie şi speranţă, pe care le resimt ca
îndrăgostire.
Nevoile inconştiente ale partenerilor de cuplu tind
să fie complementare, iar partenerii complotează
în procesul de gratificare a lor. Ei creează contracte
nescrise de tipul „îmi voi manifesta anxietatea daci
tu mă vei calma" sau „eu voi gândi, dacă tu vei simţi
pentru mine".
Abilitatea de a iubi şi a funcţiona cu succes în cadrul
unor relaţii de iubire reflectă nivelul de diferenţiere 4 I
individului, care depinde de experienţele din copi­
lărie. Când relaţia din copilărie cu părinţii a fost una
caldă şi iubitocure, persoana este diferenţiată şi capa­
bilă să aibă relaţii amoroase mature şi satisfăcătoare.
Când relaţia din copilărie cu părinţii a fost frustranti
sau lezantă, persoana devine nediferenţiată şi ajungr
să fie capabilă doar de relaţii de iubire imature.
Relaţiile cuplurilor nediferenţiate tind să stâmeasci
emoţii puternice, atât pozitive, cât şi negative, şi sl
fie experimentate ca iubire obsesivă.
Oamenii tind să se îndrăgostească de p«uteneri care
au nivel de diferenţiere similar, dcu- care au stiluri de
fensive opuse: agresor şi victimă, sadic şi masochist.
Când un aniunit conflict sau o anumită patologie se
caile

310 I norAgostirii
 «>bservă la un partener, se poate presupune că există
şi la celăl<dt.

CRITICI ALE TEORIEI RELAŢIILOR DE OBIECT

ţ l CONTRIBUŢIILE LUI HEINZ KOHUT

Mai mulţi teoreticieni au criticat teoria relaţiilor

(Ir obiect pentru că a postulat un ideal de autonomie,
ilirrrcnţiere şi individuare şi au sugerat în schimb
Importanţa afilierii şi a capacităţii de conectare pentru
ilr/voltarea sănătoasă şi abilitatea de a iubF. Heinz
Koimt, în psihologia sinelui, de exemplu, consideră că
lti»|)ectul de sine şi bunăstarea provin din relaţii şi sunt
liiNcrate în ele. Nevoia de ecou cifirmativ al aprobării
niiileme nu este niciodată depăşită, ci transferată
persoanei iubite*®.
Kohut consideră îndrăgostirea o stare în care per­
soana iubită este un o b ie c t a l s in e lu i primar, perfect, care
Ki atifică în totalitate nevoile narcisice ale celui iubit. La
tiu'cputul vieţii, părinţii simt experimentaţi ca părţi din
kinc sau obiecte <de sinelui. Odată satisfăcute nevoile
(Ir empatie şi identificare <de copilului, acesta poate
«i'ccpta treptat părinţii şi ulterior pe ceilalţi ca separaţi.
|)acă aceste nevoi elementare nu sunt satisfăcute, ceilalţi
(Amân obiectele ale sinelui, considerate părţi din sine.
Pentru acest tip de persoană, un individ nou nu
(Iri'lanşează ciuiozitatea legată de cine anume este, ci
mixictate, privind efectul pe care l-ar putea avea asupra
Im.iginii de sine. Idealizarea persoanei iubite împlineşte
(irvoia disperată de a se experimenta pe sine ca parte
Nunui obiect admirat al sinelui. Toate trăsăturile de
IMiicre, înţelepciune şi frumuseţe care sunt resimţite ca
lipsind de o anumită persoană sunt atribuite persoanei

311
iubite. Uniunea cu persoana iubită oferă securitate şi
pace. Uniunea pe care o trăiesc partenerii din cuplurlli
îndrăgostite provine din faptul că sunt unul pentru
celălalt obiecte ale sinelui.^®

CUM NE ALEGEM DE CINE NE

ÎNDRĂGOSTIM : TEORIA LUI JUNG

Pare că te-am iubit în nenum ărate form e, de

nenum ărate ori,
Viaţă după viaţă, ev după ev, m ereu...
A z i stă grăm adă la picioarele tale, sfârşitul şi-a gllM '
în tine.
Iubirea zilelor om ului, trecute şi viitoare deopoUivI
Bucurie universală, tristeţe universală, viaţă , i
universală.
Am intirile tuturor iub irilo r unindu-se cu iubirea
aceasta a noastră — \
Şi cântecele fiecărui poet, trecut şi viitor.
- Rabindranath Tcigore, Unending Lm
(Iubire nesfârşită)

Dacă te-ai duce la cer

M -aş transform a în stea
Şi te-aş prinde
D acă te-ai duce în ocean
M -aş face somn-pitic
Şi te-aş prinde.
' - T. F. M cllw raith, The Bella Coola
Indians,Man’s Love Song (Indienii
Cântecul de iubire al
din Bella Coola,
bărbatului)

cAile

312 tNORAGOSTimi
 I'.irl Gustav Jung a fost un psihiatru elveţian sclipitor,
pr c.ire Freud l-a considerat mtilţi cUii succesorul său.
Nrl.iţia lor s-a răcit şi, în cele din urmă, a luat sfârşit,
mAiuI Jung a respins unele concepte-cheie ale teoriei
Iul l'rcud. în vreme ce Freud considera că modul de a
ir purta al oamenilor este condiţionat de impulsuri
|il(*l«(gice şi istoricul personal, Jung considera că este
condiţionat de obiective şi aspiraţii, precum şi de
laiorictil individului şi al rasei. în sufletul omenesc, Jung
nu vedea o pornire spre a satisface nevoile biologice, ci
|i i'.iiitare constantă a întregului. Şi, spre deosebire de
hr nil, Jung vedea în personalitatea individului produsul
|l Irdpientul întregii istorii ancestrale, formată şi
nuulelată în forma actuală de experienţele cumulative
llr tuturor generaţiilor trecute.^® Pe baza vastelor
•ale cunoştinţe despre misticism, religie, mitologie,
muTopologie şi clasicism, Jung şi-a formulat noţiunea de
I n a n iş t ie n t c o le c t iv , care este mai profund şi mai puternic
drc.1t inconştientul personal. Deşi inconştientul per-
«on.il găzduieşte impulsiuile şi experienţele individului.
Inconştientul colectiv găzduieşte cunintirile şi experi-
•n|cle întregii rase umane, întinzându-se mult către
iMiginile sale întunecate şi necunoscute. Aceste amintiri
|l experienţe au fost transferate de la o generaţie la alta
ilr la începutul istoriei. Se pot afla lucruri despre ele
din apariţia de imagini sau simboluri similare în culturi
dllcrite, pe care Jung le-a denumit a r h e t ip u r i.
Arhetipvuile sunt „forme de gândire" universale,
i'oiiiune tuturor fiinţelor mncuie. Arhetipurile au la bază
rK|)crienţa colectivă a speciei umane şi simt exprimate
prin simboluri cile unor mituri, ritualuri, viziuni, opere
dr artă şi vise universale. Arhetipurile pot fi umane, cum
mic „pământul-mamă“ sau „bătrânul înţelept"; pot fi
locuri, cum este locul perfect în care ne-ar fi plăcut să
locuim sau locul perfect, cum este Grădina Raiului, în

313
 care Ocunenii trăiau în pace; sau pot fi stări de fapt, cum
ar fi cu-hetipul „perfecţiunii", imaginea vieţii perfecte.
Cu toţii împărtăşim arhetipiui înnăscute despre naştere,
renaştere, moarte, Dumnezeu, demon, unitate, energie,
erou, copil, precum şi arhetipul mamei şi pe acela al
tatălui. Ultimele două arhetipuri sunt simboliui univer
sale. Jung credea că relaţiile noastre cu mama şi tatăl
actual sunt formate pe baza acestor arhetipuri înnăscute
Jvmg a scos în evidenţă unele arhetipuri mai mult
decât pe altele fiindcă, printre alte motive, a găsit doveel
în sprijinul existenţei lor în activitatea sa clinică. Era de
părere că aceste eirhetipuri evoluează în sisteme separai»
în cadrul personalităţii. Unul dintre ele este „umbra",
cel mai puternic şi periculos arhetip, care include
instinctele cele mai primitive şi animalice. Aceasta eito
„partea întunecată" din noi, care nu ne place sau pe cai •
am fost învăţaţi să o ascundem. Umbra este de asemetifa
sursa creativităţii, vitalităţii şi spontaneităţii.
Printre cele med importante arhetipuri din teoria lui
Jung se numără a n i m a şi a n im u s . Jimg credea că sufletul
uman este androgin şi include elemente feminine şi
.llţ'f'l
masculine complementcire. Dualitatea aceasta este
reprezentată de Hermafrodit, o creatură pe jumătate
bărbat şi pe jumătate femeie. în sufletul fiecărui bărbii
există o femeie interioară, anima, iar în sufletul fieciNl
femei există un bărbat interior, animus. Combinarea fl
integrarea elementelor masculine şi feminine serveşti
nevoilor de adaptare şi supravieţuire «de rasei omeneşti,
atât datorită rolurilor pe care le joacă în dezvoltarea
individului, cât şi pentru că permit iubirea romanticii
înţelegerea între sexe şi comxmicarea.
A n i m u s , denumirea latină pentru sufletul masculini
este personificarea arhetipului masculin, „principiul
masculin" din inconştientul feminin. Jung era de păwi ^
că toate femeile ascund o personalitate masculină

cAile

3U TnorAgostirii
 l,ilontă sub personalitatea feminină conştientă. Animus
••nU' produsul experienţei universale a femeilor cu
hArhaţii. Trăind cu bărbaţii de-a lungul epocilor,
Irmeile şi-au dezvoltat o „voce masculină" internă,
rxprimată prin intermediul unor Ccdităţi masculine ca
linierea, ambiţia, iniţiativa, curajul, obiectivitatea şi
înţelepciunea; aceasta împinge femeia spre dedicarea
eAii c o „misiune sacră". Vocea internă a lui animus este
|»niemică, insistentă şi, uneori, rece şi distantă. Este o
Vme care accentuează abilitatea de a fi asertivă şi de a
i’untrola oamenii şi situaţiile.
c aracterul pozitiv al lui animus ajută femeile să îşi
••misiruiască „un pod spre sine" prin intermediul mimcii
i'i r.itive şi al activităţilor din lumea exterioară. Animus
|io/.iiiv este reprezentat în legende şi poveşti populare
ilr i'ăt-Frumos, Ccire vine călărind pe un cal alb, îmbrăcat
In .înnură, şi o salvează pe fecioara frumoasă de un
|irricol teribil sau de încarcerare. în diferite etape ale
ilr/,voltării psihologice a femeilor, poate apărea sub
fni ina „bărbatului musculos", ca Tîirzan, sau a „eroului
l'nni.mtic", ca poetul britanic Shelley, sau a „bărbatului
tir acţiune", ca Emest Hemingway, sau a „ghidului
iplhtual", ca Mahatma Gcindhi.
Animus negativ, reprezentat de moarte, o împinge pe
fmneie să îşi părăsească legăturile umane, mai ales pe
p»lr cu bărbaţii. Imaginea unui celebru animus negativ
f »lr criminalul şi seducătorul Barbă-Albastră (vezi
vuNc'ia de pe pagina următocire).
Animus le face pe femei să manifeste trăsături şi
i'nmportamente masculine. De asemenea, acţionează
|l c.i imagine colectivă care le motivează pe femei
lA 11 înţeleagă pe bărbaţi şi să le răspundă. O femeie
|m.«ic înţelege cu adevărat natura unui bărbat graţie
Aiilmusului ei. Dar este posibil şi să îl înţeleagă greşit
itricA îşi proiectează animusul asupra lui, fără a acorda
atenţie adevăratei lui personalităţi. Femeile echilibrate
pot face distincţia şi im compromis între solicitările
inconştientului colectiv, reprezentat în animusul lor şi
realitatea reprezentată de bărbaţii reali cu care au relaţii
romantice.

POVESTEA LUI BARBÂ-ALBASTRĂ

Bogatul şi misteriosul conte Barbă-Albastră a

curtat şi s-a căsătorit cu o tânără inocentă, pe care
a dus-o în castelul lui. Castelul era plin de comori,
iar Barbă-Albastră şi-a asigurat tânăra mireasă că
toate erau ale ei. într-o zi, i-a spus că trebuie să plece
vreme de câteva zile. A adus xminel mare pe care se
aflau multele chei de la toate încăperile din castel şi
i-a spus că le poate folosi pe toate în <ifară de o cheie
micuţă, pe care nu avea voie s-o folosească, orice
s-ar fi întâmplat. După plecarea lui, soţia lui nu s-a
putut abţine. Curiozitatea a împins-o să caute uşa
deschisă de cheia interzisă. După o căutare lungă, a
găsit broasca pe care o deschidea cheiţa, la uşa unei
camere ascunse în pivniţa întunecată a castelului. Cu
inima bubuind, a deschis uşa secretă şi a descoperit,
spre marea ei groază, trupurile fostelor soţii ucise de
Barbă-Albastră.

A n i m a , denumirea latină a sufletului feminin, este

personificarea arhetipului feminin, „principiul feminin
tendinţele psihologice feminine din inconştientul maS'
cxilin. Este personalitatea feminină latentă ascunsă sub
personahtatea masculină conştientă şi diferită de aceait>>
Anima este produsul tuturor experienţelor masculine
cu femeile. Trăind alături de femei de-a lungul epocilofi
bărbaţii şi-au dezvoltat o „voce feminină" interioară.
CAILE
316 Îndrăgostirii
Aceasta este exprimată prin sentimente şi dispoziţii,
intuiţie privind evenimentele viitoare, sensibilitatea faţă
lie natură şi iraţional, precum şi prin abilitatea de a iubi.
Anima îi impulsionează pe bărbaţi să realizeze conexiuni
cu ceilalţi oameni, în special cu femeile.
Anima pozitivă este reprezentată în poveştile popu­
lare şi în basme de prinţesa frumoasă pe care eroul cel
curajos trebuie să o salveze. Alteori, în legende, «mima
este figura feminină spirituedă şi strălucitoare care îl
ajută pe erou în
călătoria pericu­
loasă, luminându-i
drumul înainte.
Anima negativă
este reprezentată
dc vrăjitoarele şi
lăcătoarele de vrăji
negre —pericu­
loasele preotese
aiotcunoscătoare —
c.irc se conectează
la „lumea spiri­
telor" şi la „forţele
tmunericului"
caro sugerează
partea întunecată
a inconştientului.
Anima negativă mai
este reprezentată
|l de frumoasele
periculoase şi rele Figura 15 : Frumoasele Lorelei seduceau

rare ispitesc bărbaţii bărbaţii spre moarte cu dulcele lor cântec

(Jung, 1964).
apre moarte, cum ar fi T'/-
lirenele din mitologia greacă sau Lorelei din mitologia
lermanică, creaturi acvatice feminine frumoase, ale

317
căror voci seduceau şi atrăgeau marinarii în valurile
ucigaşe (vezi imaginea Lorelei zugrăvită de un artist în
Figura 15).
Anima îi face pe bărbaţi să manifeste trăsături femi­
nine şi acţionează ca imagine colectivă care îi motivează
pe bărbaţi să înţeleagă femeile şi să le răspundă. Un
bărbat poate înţelege cu adevărat natura vmei femei
graţie animei lui. Anima unui bărbat poate fi cunoscută
după tipul de femei de care se îndrăgosteşte. Dar un
bărbat poate înţelege şi greşit femeile, dacă îşi proiec­
tează anima asupra lor fără a ţine seama de persona­
lităţile lor adevărate. Bărbaţii echilibraţi, asemenea
femeilor echilibrate, sunt capabili să facă un compromis
între cererile inconştientului colectiv, reprezentat de
anima, şi reahtatea femeilor cu care au relaţii romantice.
Anima şi animus pot fi pozitive sau negative, distruc*
five sau minunate. Partea feminină poate corecta mascu* ^
linitatea unilaterală a unui bărbat, facându-1 mai moale,
mai sensibil, meii comunicativ. La fel, latura masculină
poate corecta feminitatea unilaterală a unei femei şi o
poate face mai asertivă, mai autoexpresivă şi mai activi^
Când un bărbat nu îşi ia în consideiare anima, aceasta
poate deveni dificilă, obsesională şi schimbătoare. Cir
o femeie nu îşi ia in seamă animusul, acesta îşi poate
încrucişa braţele şi îi poate refuza încăpăţânat manifei
tarea creativităţii. Temnicerii cruzi sau paznicii naziftlj
din visele femeilor sunt exemple de figuri negative de
animus, Ccu-e atestă că femeile şi-au neglijat animusul.
Vrăjitoarele crude şi femeile periculoase sexual din
visele bărbaţilor sunt exemple de figuri negative de
animei, care pot indica neglijarea anima de către
bărbaţi.
Teoria lui Jung că anima şi animus sunt arhetipuri!
parte din inconştientul colectiv ajută la explicarea uni
fenomen curios, pentru care nici teoria relaţiei de obH
eXiLE
318 Îndrăgostirii
 şi nici teoria evoluţionistă nu pot da o explicaţie: faptul
că există unele femei şi unii bărbaţi de care Ocunenii
se îndrăgostesc nebuneşte. Este vorba despre oamenii
CcU'ereprezintă masculinitatea şi feminitatea arhetipcde.
Două astfel de exemple celebre de anima simt Madonna,
femeia sexy, şi Greta Garbo, femeia misterioasă. James
Dean şi Humphrey Bogart sunt exemple de animus.
F e m m e fa t a le s , femeile care sunt introvertite, mis­
terioase şi, asemenea zânelor, nu se dau bătute în faţa
iubirii, tind să atragă proiecţiile anima mai mult decât
alte tipuri de femei. Motivul este acela că bărbaţii pot
proiecta aproape orice, pot ţese fantasme nesfârşite în
jurul unor creaturi atât de fascinante prin caracterul lor
vag şi misterios.
Fiindcă animus şi anima sunt arhetipuri, pot fi
similare în oameni diferiţi, dar, pentru că simt şi parte
.(inconştientului unui individ, apar în vise în forma
simbolică potrivită pentru respectivul individ. Jung
considera că anima unui bărbat este modelată de mama
N.i, iar tatăl este cel care modelează animusul pentru
Inneie. Anima şi animus joacă roluri centrale în viaţa
liulividului şi supravieţuirea rasei umane, datorită in-
lliicnţei pe care o au asupra îndrăgostirii. Fiecare bărbat
poartă în sine imaginea eternă a unei femei, nu a unei
«iiuimite femei, ci o imagine feminină definită; acelaşi
l(UTUeste valabil pentru femeie şi imaginea ei internă
« mmi bărbat. Pentru că imaginea este fundamental
liict*nştientă, este proiectată asupra persoanei iubite şi
fufe' motivul principal al atracţiei romantice.
i ând un bărbat întâlneşte o femeie c<u-e îi auninteşte
Iviiiiiificativ de anima sa, răspunsul lui este imediat
I |i polemic. Proiectează asupra ei imaginea lui incon-
ţ |tlcni.i, după care nu mai vede femeia reală, aşa cum
I file iM, ci doar proiecţia lui. Dacă, aşa cum se întâmplă
;^iMicori, acest bărbat îi aminteşte femeii de cuiimusul ei.
iar ea proiectează asupra lui imaginea ei inconştientă,
această proiecţie reciprocă este resimţită de amândoi ca
îndrăgostire.
Dacă anima îi ajută pe bărbaţi să îşi găsească un
partener romantic adecvat, cum rămâne cu bărbaţii
homosexuali? S-a sugerat că figura anima pentru băr­
baţii homosexuali poate fi una masculină, nu feminină^',
La fel, se poate susţine că figima animus pentru femeile
lesbiene poate fi una feminină, nu masculină.
Când amima unui bărbat este proiectată asupra unei >
anumite femei (sau bărbat), respectiva persoană este :
percepută ca posedând trăsăturile pe care le are anima
lui. Prezenţa percepută a acestor trăsături <de «mimei
într-o femeie îl fac pe bărbat să se îndrăgostească de i
ea, sigur fiind că ea este „aleasa", femeia ideală pe care;
a căutat-o şi după Ccire a tânjit. Un proces similar este
valabil şi în cazul femeilor care se îndrăgostesc.
Dat fiind că anima face parte din sufletul bărbatului,
fiind chiar o parte inconştientă, găsirea unei femei care
se asemănă cu anima lui îl face să aibă impresia că o
cunoaşte intim de-o viaţă. Şi, într-un fel, chiar a c u -
n o s c u t -o toată viaţa, prin intermediul imaginii întipărite i
în suflet. Se îndrăgosteşte de ea atât de profund şi fără
speranţă, că oamenilor din jvu: li se pare pură nebunie.
Bărbaţilor cărora le lipseşte conştientizarea psihologică,
proiectarea ei asupra unei femei este singura modalitate
de a ajunge să îşi cunoască anima.

CUM ALEGEM DE CINE NE ÎNDRĂGOSTIM:

TEORIA EVOLUŢIONISTĂ

Asemenea teoriei lui Jung şi teoriei relaţiilor de

obiect, teoria evoluţionistă consideră că experienţele
cAile

320 TnorAgostirii
cu iubirea din copilăria timpxuie joacă un rol vital în
relaţiile romantice de la vârsta adiiltă. Conceptul-cheie
c.ire explică reluarea legăturilor de iubire din copilărie
In relaţiile romantice de la vârsta adultă nu este arhe­
tipul sau relaţia de obiect, ci întipărirea ( i m p r i n t i n g ) .
Conform teoriei evoluţioniste, Ocunenii se dezvoltă în
conformitate cu un program de evoluţie stabilit, expus
In permanenţă influenţelor din mediu. Există „perioade
rscnţi<de“ în care influenţele din mediu ne modelează
|i ne formează cu o forţă deosebită. Acest proces de
modelare se numeşte în t ip ă r ir e . întipărirea are loc rapid,
pc parcursul unei etape critice din viaţa tinerilor oricărei
itpccii, produce schimbări neurologice la nivelul creie-
mlui şi este probabil ireversibilă; prin urmare, are efecte
semnificative, de durată asupra comportamentului.
Conceptele precum iubirea sunt create la nivelul
creierului în cadrul unei reţele neuronale. Odată ce un
concept este întipărit în creier, continuăm să îl folosim
pentru a înţelege lumea din jiu:. Psihologul evoluţionist
Ada Lumpert dă un exemplu, deosebit de adecvat, de
elect al experienţei din copilărie cu iubirea maternă
asupra atracţiei romantice adulte^^. Prima iubire este^
întipărită în creierul copilului, scrie Lumpert, la bine şi''
1.1 rău, pentru tot restul vieţii. Un băiat care a crescut cu
o mamă rece şi ostilă are un asemenea tipar de relaţie de
iubire întipărit în creier. Când creşte şi devine un bărbat
înzestrat şi arătos, se bucură de atenţia multor tinere şi
o poate alege pe cea mai atrăgătoare şi mai dulce dintre
dc. In schimb, el o alege pe cea mai rea şi mai rece.
l'.1nd cel mai bun prieten îl întreabă de ce a procedat aşa
prosteşte, tânărul nostru îi dă un răspuns interesant:
„Ştiu că e rece şi răutăcioasă, dar numai cu ea simt o
scânteie romantică."
Şi ştie ce spune. Femeia rea este cea la cîu’e creierul lui
reacţionează. Răspunsul celulelor neuronale este electric;
din acest motiv, generează un fel de scânteie. O femeie cu
inima bună, dulce nu poate aprinde „reţeaua Ivii de iubire
romantică"; din această cauză, el nu o găseşte atrăgă­
toare din punct de vedere romantic pe această fată. Când
tânărul nostru se căsătoreşte cu iubita lui rea şi rece,
alte întipăriri se aprind în creierul său. Mama lui cea
rece şi ostilă l-a rănit, umilit şi înfuriat în copilărie. Prin
urmare, reţeaua neuronală a iubirii, umilinţa, diu*erea
şi furia se combină şi se trezesc cu toate la viaţă când
simt declanşate în relaţiile lui adulte. Ulterior în viaţa
cuplului, aceste întipăriri vechi vor reapărea probabil
şi vor fi susţinute de realităţile vieţii cuplului. Ea poate
spune ceva nesemnificativ cum ar fi:
—Vrei te rog să duci gunoiul?
Iar el îi va răspunde cu furie, dvirere şi umilinţă:
—Mereu mă pui să duc gunoiul. Doar atât valorez
pentru tine. i
Iniţial, el a fost atras în peisajul copilăriei sale, înili
ulterior, acelaşi peisaj îi readuce durerile din copilărie^ ^
Experienţele din copilărie ne sunt întipărite pe erdr^
şi devin lumi familiare pe care încercăm să le regăsim
pe tot parcursul vieţii. Este vorba despre întipăriri
pozitive, pe care peisajele, mirosurile, gusturile şi
oamenii din copilărie cu care am crescut ni le-au lăsat
în minte. Astfel de întipăriri pozitive direcţionează fi
atracţia romantică. Fiecare element al formei fizice, t j
culorii, personalităţii, comportamentului şi atitudinilij^
poate rămâne întipărit şi, la vârsta adultă, dorit. /
Acesta, susţinea Lumpert, este motivul care stă la bai^
frecvenţei crescute a partenerilor de relaţii romantica ^
care le seamănă părinţilor noştri ca aspect, atitudini
personale sau abilităţp^. v
Un mecanism similar întipăririi pozitive este hartă i
iubirii despre care a scris cercetătorul în domeniul *
sexului, John Money^^. H a r t a iu b ir ii este o hartă
 iiicnială, un şablon plin cu ansambluri de circuite
rri fbrale care decid de ce oameni ne îndrăgostim şi ce
diimne ne excită din punct de vedere sexual. Copiii îşi
(Ir/,voltă aceste hărţi ale iubirii între 5 şi 8 ani, sau chiar
iii.ii devreme, ca urmare a experienţelor cu părinţii,
liimilia, prietenii şi viaţa. Pe măsură ce cresc, hăr^e
Iubirii creează şabloane subliminale cu imaginea iubi-
(ultii ideal, inclusiv detalii privind fizionomia, consti-
lu|ia şi culoarea, ca să nu mai spunem de temperament
|l maniere. Hărţile iubirii mai includ şi tipurile de locuri
|»r care le vor considera excitante din punct de vedere
IMxual, precum şi tipurile de interacţiuni şi activităţi
rruiice care li se vor părea cele mai excitante. Pentru că
majoritatea suntem înconjuraţi în copilărie de membri
Mlfamiliei este normal ca, la vârsta adultă, să fim atraşi
ilr oamenii care le seamănă membrilor familiei noastre
yl, Iu consecinţă, nouă^\
Dacă o asemănare mai mare înseamnă o atracţie
lomantică mai pronunţată, atunci de ce nu suntem
Mir.işi de membrii familiei noastre? Răspunsul oferit
ilr icoreticienii evoluţionişti este^teelaşi dat de Freud
Imaceeaşi întrebare, respectiv, tabuul incestului,
împerecherea incestuoasă ar fi redus variabilitatea
irnetică necesară pentru asigurarea de noi soluţii
Improblemele şi provocările cu care s-ar putea con-
hiinta rasa umană în viitor. Universalitatea tabuului
Irgat de incest, care există într-o formă oarecare în
loatc societăţile omeneşti, sugerează teoreticienilor
pvoluţionişti că el trebuie să fie rezultatul selecţiei
naturale şi că este bine encodat în alcătuirea noastră
genetică. Deşi atracţia faţă de similar este ajutată de
iiiiipărirea pozitivă, evitarea şi repulsia faţă de ceea ce
p«lc prea similar este garantată de întipărirea negativă.
fiKipărirea negativă ne asigură că nu suntem atraşi
IPXIIal de oamenii cu care am crescut. Astfel de oameni
sunt întipăriţi negativ în creierul nostru şi nu ne j
trezesc pasiunea. întipărirea negativă anulează efectul
atracţiei faţă de similar şi împiedică atracţia sexuală a
faţă de părinţi sau fraţi.
Un exemplu de operare a unei astfel de întipăriii e
negative a fost descris în disertaţia doctorală a lui i
Joseph Shefer^^. în cercetarea lui, Shefer a examinat j
documentele de căsătorie a 2 679 de israelieni membri
ai unui kibbutz. Dintre toate aceste cuplxui căsătorite,
do<ir membrii a 14 dintre ele crescuseră împreună în
acelaşi kibbutz. Din cele 14, doar 5 trăiseră împreună
în „casa copiilor" înainte de 6 ani. Chicir şi dintre cele
5 cupluri, nici măcar unu nu îşi petrecuse primii 6 ani
de viaţă împreună. Shefer a explicat acest fenomen ca pe
o extensie a tabuului legat de incest. Copiii din kibbutz |
care îşi petrec împreună primii ani îşi dezvoltă o întipă*])
lire negativă faţă de „fraţii de oliţă" de tipul celei pe can"
copiii o dezvoltă în raport cu fraţii biologicP.
Ca urmare a efectului combinat al acestor două meca*
nisme —întipărirea pozitivă şi întipărirea negativă —na
îndrăgostim de cineva care ne seamănă, dar care nu esM
un membru al familiei noastre imediate.

FIZIOLOGIA ÎNDRĂGOSTIRII

Iubirea mai pură şi mai dulce

Are sărutul dorinţei pe buze.
- John Boyle O ’Reilly

Trem urând toată, în braţele-mi Amita

stătea...
Cu sânii ridicându-i-se cu mişcări vioaie
zvâcneau...
 Am oftat şi ne-am sărutat; m-am trezit şi
4 totul se terminase.
- Aphra Behn, TTie Dream (Visul)

Odată ce ne-am îndrăgostit, se activează un anumit

proces chimic, despre care adepţii evoluţionismului cred
că a evoluat pentru a ne impulsiona să ne reproducem.
Acesta implică diferiţi hormoni şi alte substamţe denu-
mite b r i g a d a iu b ir ii de Theresa Crenshaw, un medic care
.1 descris „alchimia iubirii şi dorinţei"^®. Când suntem
Iiidrăgostiţi, ne este suficient să vedem, să ne gândim
Kju chiar să visăm persocuia iubită, pentru ca procesul
să fie declanşat. începe într-o moleculă micuţă cu nume
lung, feniletilamină (PEA) şi include feromoni şi hor­
monul sexual DHEA (dehidroepiandrosteron).
M o le c u la PEA,cunoscută şi sub numele de molecula
iubirii, este conţinută în cantităţi mari în ciocolată.
Sc poate ca^esta să fie motivul pentru care ciocolata
.1 devenit o paite tradiţională a ritualului de curtare
liin lumea întreagă^®. PEA este o amfetamină naturală
produsă în creierul nostru şi responsabilă pentru sen­
timentele de euforie, incitare, bucurie şi extaz asociate
Îndrăgostirii. Când nivelul de PEA din creier creşte,
produce o stare de excitaţie sexuzdă şi exaltare emoţio­
nală. Acesta este motivul chimic pentru care cuplmrile
Îndrăgostite pot petrece nopţi întregi făcând dragoste
şi purtând discuţii profunde, din inimă; motivul pentru
care tind să fie cu mintea în altă parte şi pentru care se
simt atât de excitate sexual, de optimiste, de pline de
viaţă şi de vitalitate^®. PEA serveşte şi drept agent de
suprimare a apetitului, acesta fiind probabil şi motivul
pentru care cuplurile declară deseori că şi-au pierdut
pofta de orice altceva în afara partenerului. Nivelurile
ridicate de PEA au fost folosite pentru a explica dra­
gostea la prima vedere şi dependenţa de dragoste. Unii
oameni devin dependenţi de fluxul de PEA şi se trans­
formă în „dependenţi de iubire". Pe lângă consumul de
ciocolată, nivelul PEA poate fi crescut prin consumul
de băuturi non-alcoolice, pastile de slăbit, citirea de
romane de dragoste (mai ales dacă sunteţi femeie) şi
prin vizionarea unor filme porno (mai ales dacă sunteţi
bărbat)^®.
U n fe r o m o n este o substanţă chimică folosită ca
semnal sexual transmis prin intermediul mirosului. în
Ivunea animală, feromonii sexuali dictează curtarea şi
împerecherea. în perioada adolescentă, glandele aflate
în zona axilară, în jurul sfârcmilor şi în orgcmele sexuale]
încep să emită un miros care atrage sexul opus. Mirosul i
fiecărei persoane este uşor diferit, susţine antropologul
Helen Fisher, şi fiecare dintre noi cu’e o „semnătură ol­
factivă personală". Mirosurile pot trezi emoţii puternice?
inclusiv sentimente erotice. Când întâlnim pe cineva al
cărui miros ne place, mirosul trezeşte în noi o pasiune
care ne întăreşte atracţia romantică^®.
D H E A este un hormon sexual versatil, din care derivă]
cei mai mulţi hormoni sexuali. Creşte dorinţa sexuală,
servind într-o oarecare măsură ca afrodiziac natur<il.
DHEA este concentrat în regiunea sânilor şi zona
pubiană şi poate activa aceste două zone erogene trans­
miţând arome erotice şi recepţionând senzaţii erotice.
Chimia atracţiei şi excitaţiei noastre sexuale implică
şi hormonul sexual feminin estrogen, hormonul sexual
masculin testosteron, dopamina, un neurotransmiţător
care stimulează excitaţia sexuală şi oxitocina, hormonul]
atingerii care stimulează atingerile şi stabilirea imei
legături între iubiţi^^ Aceste elemente chimice transmit i
mesaje din creier către corp, producând o reacţie în lanţ ]
de excitaţie crescândă, care duce la starea de excitaţie
sexuală crescută şi exaltarea ameţitoare pe care le
asociem îndrăgostirii.
cAue

326 TnorAgostirii
 Unde cuiiune în creier se produce îndrăgostirea? Bine
cunoscuta activitate a cercetătorului în domeniul cere­
bral Paul MacLean^^ a permis identificarea localizării
fizice a îndrăgostirii în creierul uman. MacLean a făcut
distincţia între „trei creiere" sau, mai exact, trei straturi
ale creierului uman: r

Cea mai veche parte a creierului,

T ru n c h iu l cere b ra l.
pe care oamenii şi reptilele o au în comun.
Este responsabil pentru comportamentele
instinctive, cum este agresivitatea, instinctul
teritorial, autoapărarea, ritualurile, inclusiv
cele de împerechere, şi reproducerea. Acest
strat cerebral este de asemenea responsabil
pentru activitatea fizică, inclusiv respiraţia,
somn şi fluxul sanguin.
S is tem u l lim b ic . Stratul care înconjoară trunchiul
cerebral şi este comun oamenilor şi primatelor.
Acest ^ţrat cerebral este responsabil pentru
emoţiile puternice, inclusiv furia, teama,
fericirea, tristeţea, dezgustul, lua şi iubirea
pasională.
C ortexul. Cel mai nou strat cerebral din punct de vedere
evolutiv, acoperă sistemul limbic şi este unic
pentru oameni. Acest creier este responsabil
pentru funcţionarea cognitivă. Este conştient,
treaz, raţional şi păstrează contactul cu mediul
şi cu realitatea. Ne permite să luăm decizii,
să gândim, să planificăm, să reacţionăm şi să
creăm. Este stratul cerebral care ne permite să
găsim logica, ordinea şi cauzahtatea lucrurilor,
partea aceea din noi pe care o numim „eu"^^.

Conform acestei analize, este clar că extazul emoţi­

onal al îndrăgostirii se petrece în sistemul limbic.
 în rezumat, aş dori să sugerez că, indiferent dad^
vorbim despre un obiect al iubirii din teoria relaţllloi
de obiect, im arhetip din teoria lui Jung, o imprimar»'
sau o hartă a iubirii din teoria evoluţionistă, pare clai
că vorbim despre acelaşi lucru — imaginea romantid
internă care joacă un rol-cheie în alegerea persoanei 'i-
care ne îndrăgostim.

IMAGINEA r o m a n t ic a INTERNA
Şl în d r ă g o s t ir e a

Iubiţi; cel pe care îl căutaţi

este cu voi
Căutaţi înăuntru şi afară, j F
E cu voi. !
- Shah Nimattuffah, TTie O n e VVh<M« |
Y o u S e e k Is W ith Y o u (C e l p e c a n 4 euiitil

e c u tin e)

Frumoasa mea iubire necimoscută înci

trăieşti şi respiri f
undeva departe, sau poate aproape de mliin
dar tot nu ştiu nimic
despre iţele ce compun ţesătura vieţii tale
sau despre modelul care îţi face faţa să fl*
diferită.
Frumoasa mea iubire necunoscută încă
aş vrea să te gândeşti diseară la mine
ciun mă gândesc şi eu la tine —
nu în visul de aur departe de şinele
adevărat,
ci cum sunt în fapt, un om viu.
 care nu poate fi inventat fără a schimba
adevărul.
- Michel QuoistiMyBeauti/iil Iove
a s Y e t U n k n o w n (F r u m o a s a m e a iu b ire
n e c u n o s c u tă în c ă )

( u toţii avem o imagine romantică internă, un cod

«111 IC care determină, în mare măsură, alegerile
«iii ice pe care le facem. Deşi cele mai multe dintre
IIile clinice subliniază rolul elementelor negative
liii onştiente în cadrul acestui model, atunci când
liiniii vorbesc despre relaţiile lor romantice, tind să
'«iiiiieze aspectele pozitive ale imaginii romantice.
p|^p»ir aspecte pozitive ne îndrumă să găsim un partener
IClaţie cu care să putem replica aspectele pozitive ale
U| IiJor noastre cu părinţii, din copilărie.

Asemănarea vine din sigiuanţă. Faptul că persoana

Ii-)i|iectivă e mereu acolo, gata să mă primească pe mine cu
Iii «(ele deschise.

încerc să îl fac să se poarte părinteşte cu mine. L-am

l.tcut să mă răsfeţe, cum făcea tata. Dar poate fi şi ca mama,
aillcă deschis către oameni, cald şi iubitor.

Seamănă mult cu mama, e atent, inteligent, probabil

(lin cauza asta ne înţelegem aşa bine. Sunt mai apropiată
de mama decât de tata, iar el seamănă mai mult cu ea.

Multe dintre cuvintele pe care le-aş folosi ca să

descriu relaţia noastră sunt cuvinte pe care le-aş folosi
şi ca să descriu relaţia cu mama; multe râsete, distracţie,
respect reciproc, onestitate, siguranţă. Văd felul în care
m-a tratat mama ca pe un ideal. Onestitate, încredere,
independenţă, toate astea sunt lucruri pe care mi le-a dat
 m am a şi lu cru rile astea sunt prezen te în toate relaţlilt
m ele bune.

Deşi aspectele pozitive ale modelului nostru de rfU|*>

romcmtică ne pot ajuta să reluăm părţile bime ale reiaţi
ilor noastre din copilărie cu părinţii, aspectele negativ*
ne îndeamnă să găsim un partener care poate comprii*-*
experienţele negative din copilărie şi lucrurile pe care mI
le-am dorit, dar pe c<u*e nu le-am primit:
Seam ănă cu tata p rin dragostea şi grija pentru mine,
d a r n u e ţepos ca tata, m ă răsfaţă m ai mult. Şi ascultă toi iv
am de zis fără să ţipe, cum face tata. Seam ănă cu mama la
preocuparea pentru m ine, dar nu-m i spim e ce să fac, aşa,
ca ea. E l do ar îm i sugerează.

M ă simţeam absolut confortabil cu ea. N u m-am simţit

niciodată deschis in raport cu părinţii mei. Cu ea am fost
mai deschis.

N e înţelegem m ult m ai m ult u nu l pe celălalt şi el e mal

interesat să mă înţeleagă pe mine. N u m ă aprobă sau m l
dezaprobă, dar ei o fac.

A re acelaşi amestec ciudat de sentimente şi gândire raţi

onală, dar cred că e m ai sensibil şi m ai acordat la oameni
decât a fost tata vreodată, foarte acordat. Când te asculţi,
eşti persoana cea m ai importantă.

Uneori, relaţia cu părintele a fost de respingere Mii

abuz. Acest fapt are, desigur, un impact considerabil
asupra alegerii unui partener de relaţie.

Era înfricoşător din punct de vedere fizic. Avea o

cantitate m are de agresivitate, care seam ănă cu felul cum
era tata când eram eu mică.

c Al e

330 I n o r A g o s t io h

yL J
 Un tipar negativ pe care l-am căpătat e să încerc să-l
|iiovoc să se înfurie rău, fiindcă e foarte calm şi diplom at
|l itu-i sare ţandăra. D a r eu pot să-l scot din minţi şi observ
IA o fac. E o chestie pe care o făceam şi cu tata. A m un
•fiiiim ent de eliberare când îl văd că se înfurie aşa tare.

îmi zicea să fac diverse chestii, tot aşa cum îmi spunea şi
m.iiua să fac lucrurile. Voiam pe cineva care să m ă dom ine.
Viii.iin pe cineva care să m ă iubească necondiţionat.
I Hntr-un m otiv oarecare, credeam că m am a n u m ă iubeşte.

Ih’şi imaginile noastre romantice sunt influenţate de

urile negative şi pozitive ale părinţilor noştri şi cde
llhM oameni importanţi din copilăria noastră, există o
lllln ciiţă semnificativă între impactul trăsăturilor pozi-
Hv>' şi impactul trăsăturilor negative. Din păcate — sau
llii Icric^e, depinde cum alegem să privim lucrurile —
^Anăiurile negative au o influenţă mai mare asupra
Imaginii romantice. Motivul nu este, aşa cum consideră
bull psihologi, că alegem să ne căsătorim cu cele mai
foşmaunri ale noastre, ci că este mult mai probabil
|| rtvcra probleme nerezolvate în ceea ce priveşte aceste
ItAN.Muri. Persoana care se potriveşte imaginii noastre
(PitiiMUtice este persoana Ccure ne poate ajuta cel mai bine
lA nr rezolvăm problemele acestea nerezolvate. Din
Niui Ivul acesta ne căsătorim cu oameni care împărtăşesc
ttANAturile negative ale părinţilor noştri^®.
Iu exemplul cu femeia al cărei tată îi fusese infidel
NMiiiei, deşi raţiunea o va împinge să îşi găsească un
ItAi b.it în a cărui fidelitate se poate încrede, e mult mai
bi uhabil să îşi aleagă im Don Juan asemenea tatălui ei,
bii pentru că îşi doreşte să repete traumele din copilărie.
Şl pentru că numeu un astfel de bărbat îi poate oferi
Şre.i ce nu a primit de la tatăl ei —fidelitatea imui Don
JitAU. Paradoxul este că ea alege să se îndrăgostească şi

331
să se căsătorească cu un Don Juan pentru că îi seamlnJI
tatălui ei, dar îşi doreşte mai mult decât orice ca el si
poarte cu ea şi num<u cu ea altfel decât s-a purtat tatăl f *
îşi doreşte ca soţul ei, un bărbat sexy şi atrăgător, can*
iubeşte femeile şi care este mereu înconjurat de femei
pline de adoraţie pentru el, să fie un soţ fidel şi iubitoi
Numai im Don Ju<m fidel îi poate oferi siguranţa pe Cfi< •
mama ei nu a avut-o în calitate de soţie şi pe care ea,
graţie identificării cu mama ei, nu a avut-o, copil fiimi
Chiar dacă nu îşi poate satisface această dorinţă incoh
ştientă pentru că soţul ei Don Juan este necredincloi,
repetarea la vârsta adultă a traumei Scde din copilărie, c*)
adăugarea dimensiunii controlului asupra ei şi asupr<«
vieţii sale poate avea im efect vindecător.
Alteori, imaginea romantică poate dicta alegerea iMMtt
partener czire este exact opusul părintelui cu care per
soana are o problemă nerezolvată. Un bărbat care, CO|h I
fiind, a asistat la infidelitatea mamei lui poate alege l i '
îndrăgostească de o femeie având ca trăsătură distincHH
fidelitatea. Apoi se poate bucura de fidelitatea ei şi dr
securitatea pe Ccire i-o aduce sau poate fi gelos în mo»l
patologic şi, fără niciim fundament, o poate acuza cl
infidelă. Declciraţule ei repetate şi dovezile de fidelltt«>
pot contribui la vindecarea rănii din copilărie. Aceitrc ••
dovedesc iar şi iar că, spre deosebire de cazul tatălui »i'"
încornorat, soţia îi este fidelă“ .
Simtem atraşi de oamenii care se potrivesc cu i|
imaginea noastră romantică într-un mod semnificativ
Potrivirea poate fi la nivel de personalitate, aspect lait
comportament. Când cimoaştem o astfel de persoani.
proiectăm aspra ei imaginea noastră romantică. Daci
persoana iubită îşi proiectează asupra noastră imagina •
romantică şi fiecare dintre noi se identifică cu prolfcţt t
atunci proiecţia reciprocă şi identificarea simt resimt^u
ca îndrăgostire. Din acest motiv, atunci când oamenii »>

A
c Al e

332 tNDRAGOSTIRfl
 N I Ag«)stesc, simt că se ştiu de-o viaţă. Dat fiind că per-
de care ne îndrăgostim joacă im rol atât de impor-
In dinamica vieţii noastre psihologice, descoperirea
ilHfI .«stfel de persoane este o experienţă puternică. Când
.jNitlrm îndrăgostiţi şi dragostea noastră este împărtă-
•| |MM, Nimtemcomplet şi absolut fericiţi. Simtem convinşi
I il hr am găsit adevărata iubire, că iubirea noastră va
I IMi veşnic şi că nu vom m<d simţi nicicând singurătate,
ţillim- sau tristeţe. Iubirea zugrăveşte totul în roz şi îi
, fllhlrr.l întregii noastre existenţe o semnificaţie^.

UGESTII PENTRU CEI A F U Ţ I

t ^CAUTAREA IUBIRII

Imaginea noastră romantică este codul romantic

î^lrt n care stabileşte de cine ne îndrăgostim. Cum
intr li conştientizată imaginea aceasta romantică, în
Mir măsură inconştientă? O modalitate plăcută este
Mnali/.area relaţiei de iubire ideede. Care sunt, pentru
minojvoastră, cele mai importcmte caracteristici ale
ivi asemenea relaţii şi ale unei iubiri perfecte? Puteţi
lllfgr indicii din relaţiile trecute cu foşti iubiţi sau cu
Irlrnii apropiaţi.
Cralaltă modalitate, mai recom<mdată, este să priviţi
iilreţia imaginii dumneavoastră romantice asupra
liiirnilor de care aţi fost îndrăgostiţi în trecut. Aceste
PIKiione reprezintă obiectele iubirii dumneavoastră,
lima sau animus, imprimările pozitive, harta iubirii,
piittlaţi, fără grabă, un timp sarcinii incitante de a vă
iminti —cât se poate de clar şi detaliat —fiecare dintre
litirnii de care aţi fost îndrăgostiţi cu pasiune. Uneori,
PUNIa presupune recunintirea unei persoane sau două;
pori, a multora. în fiecare caz, este important să vă

333
amintiţi şi să înregistraţi cele m<d îndrăgite trăsături ale
fiecăreia —fizice, emoţionale şi comportamentcde —tră­
săturile care v-au făcut să vă îndrăgostiţi de respectivele
persoane. Există trăsături împărtăşite de mai mulţi dintre
iubiţii dmnneavoastră? Există trăsături pe care iubiţii
dumneavoastră le împărtăşesc cu imul sau ambii părinţi?
Aceste trăsături comime reprezintă imaginea dumnea­
voastră romantică; sunt elementele care constituie codul
atracţiei dumneavoastră romantice.
Dacă aţi avut parte de sute de experienţe scurte de
îndrăgostire şi niciunul dintre Ocunenii de care aţi fost
îndrăgostiţi nu prezintă asemănări cu ceilalţi sau cu
oamenii Ccure au fost importanţi în copilăria dumnea­
voastră, aceasta poate însemna că sunteţi dependent
de iubire, de îndrăgostire în sine şi nu de o cmumită
persoană.
Dacă experienţele de iubire trecute au fost fimstrante
sau dureroase şi aţi decis că nu vă plac detaliile imaginii]
dumneavoastră romantice, aveţi două opţiuni princi­
pale. Una dintre ele este să evitaţi oamenii faţă de care
simţiţi o atracţie fizică şi emoţională puternică şi să îi
alegeţi în loc pe cei cu care vă simţiţi liberi şi confor­
tabil, oameni care sunt prieteni buni şi de încredere şi i:
o companie plăcută. Ca parteneri de relaţie romantică,)
nu vă vor duce pe culmile pasiunii, dar nici nu vă vor !
arunca în prăpastia disperării. Cealaltă variantă este ca,
în loc să presupuneţi că relaţiile problematice din trecui]
au fost accidente nefericite, să vă asumaţi responsabi­
litatea pentru alegerile dumneavoastră în materie de
relaţii romantice, să vă analizaţi imaginea romantică, i
vă descifraţi codul atracţiei rom<mtice şi să încercaţi il
convertiţi scencuiul de dezastru într-o ocazie de dezvoH
tare. Cititorii care aleg această vciriantă vor găsi sugealtl
pentru modul în Ccue pot aborda această sarcină dificila'
dar incitantă, în capitolul 12.

cAile

334 Îndrăgostirii
 Noaptea-n pat 1-am căutat pe dragul
sufletului meu, l-am căutat ‘ ;
(...) eu l-am găsit, pe cel iubit; apu- ^^
ca'tu-l-am atunci şi nu l-am mai lăsat, până
nu l-am dus la mama mea, până nu l-am
dus în casa ei.
- Vechiul Testament, Cântarea
cântărilor

Mările îşi au izvorul, la fel şi pâraiele firave;

Iar iubirea e iubire, la cerşetori şi la-
mpăraţi.
- Sir Edward Dyer, Iove îs Iove
(Iubirea e iubire)

l Uliul diferitele citate din carte, cititorul ar fi putut

IMinAiiă cu o oarecare ctuiozitate despre bărtratul
I tn11 da care vorbeau sau despre relaţia descrisă.
Iin|iiU)lul acesta, sper să satisfac o parte din această
(1/IIa te. Cde 10 capitole precedente au folosit citate

335 ‘
 din diferite interviuri, pentru a demonstra un anumit *
aspect al îndrăgostirii. în capitolul acesta voi prezenta J
mediul familial şi relaţiile romamtice a patru dintre -
persoanele intervievate.
Dintre toţi participanţii la cele trei studii calitative
care stau la baza cărţii, am ales patru pentru o analiză
în profunzime. Doi dintre ei, im bărbat şi o femeie,
au fost aleşi pentru că au obţinut cel mai mare scor
îni: posibil pentru nivelul de intimitate descris în relaţiile
lor romantice. La vârsta de 23 de ani, erau fie căsătoriţii
fie pe cale să îşi imească destinul cu o perso<mă de can
erau focute îndrăgostiţi, pe Ccue o descriau ca fiind cel
mai bvm prieten, cu care avuseseră o relaţie de durată,
profundă, intimă şi extrem de satisfăcătoare. Ceilalţi
doi, tot un bărbat şi o femeie, au fost aleşi pentru că au
obţinut cel mai mic scor posibil la aceeaşi categorie.
Niciunul dintre ei nu fusese implicat într-o relaţie intim*
până la vârsta de 23 de ani. începuturile relaţiilor pe
care le avuseseră nu fuseseră reciproce şi le lipsise
apropierea şi intimitatea.
Fiecare povestire începe cu o descriere a relaţiei dlii
copilărie pe care persoana a avut-o cu mama şi tatăl
său, apoi descrie cea mai importantă relaţie intimă
a persoanei respective. La fin<dul fiecărei povestiri,
un tabel prezintă o analiză numerică a relaţieF.
Permiteţi-mi să subliniez, înainte de a le analiza
relaţiile romantice, că nu ştiam nimic despre experien
ţele lor din copilărie; am aflat despre ele doar după ce
alesesem cele patru persoane pe baza descrierilor lor
diferite referitoare la experienţele din relaţiile intime.
Este uimitor de observat în toate cele patru cazuri cât
de puternică este influenţa experienţelor din copilărie
asupra alegerilor noastre romantice şi cât de puţin
conştientizăm acest fapt.

CAlL£
336 TnorAgostirh
 IUI fusese un copil singur la părinţi, foarte iubit. De
NCŞtie, s-a simţit apropiată de mama ei. „Mcuna
m liM CU ea oriunde mergea", iar lui Jill îi era greu să
H ilrNpartă de ea „chiar şi pentru puţin timp". Era doar
||ui mai puţin apropiată de tatăl ei, care era „foarte
tViipai cu munca lui", însă şi relaţia cu el era una plină
I# liilure şi expresivă fizic. Tatăl era „foarte interesat
i't* gândeam şi-mi lăsa impresia că părerea mea e
inipoiiantă pentru el".
I'aiăl lui Jill se descurca mai bine în rolul de tată
itfcât în acela de sprijin financiar în casă. Obişnuia să
Hîmbrăţişeze deseori pe Jill şi să îi spimă că o iubeşte.
|l« obişnuia să stea la el în pocdă cât se uita la televizor
|i dtlora ca acesta să îi spună poveşti zunuzante şi dis-
Mitrlive. însătatălui ei îi venea greu să păstreze un loc
muncă stabil, iar mama, care ducea povara financiară
• I'ltNci pe umerii ei, îşi pierdea deseori cumpătul.
„ A fn v a p e d e f ie c a r e d a t ă a v e a u n m o t iv b u n p e n t r u a s t a “ ,
dur lot se simţea îngrozitor după aceea şi vorbea mult
l?u lill despre asta. Datorită problemelor lor financiare,
jllt şi părinţii ei locuiau într-un apartament cu un singur
dormitor, închişi în lumea lor.
Cea mai traumatizantă experienţă din copilăria lui
Jlll .1 fost teama ei îngrozitoare de a nu fi abandonată,
pr care o simţise la vârsta de 4 ani. Jill şi părinţii ei
Mierseseră cu maşina să îşi viziteze nişte rude care
locuiau la mare distanţă. După călătoria cea lungă
|l obositoare, tatăl lui Jill îşi dusese în braţe fiica
«ilormită din maşină in camera de oaspeţi a rudelor.
( onvinşi fiind că Jill nu avea cum să se trezească
illn pricina epuizării, părinţii s-au dus cu rudele la o
crtfcnea din apropiere. Când au revenit cam după o oră.

\L 337
au găsit-o pe Jill în mijlocul sufrageriei urlând, apri'^^
paralizată de oboseală şi teamă.
Alte experienţe cu potenţial traumatizant, cum «i n
să cadă din leagăn şi să îşi rupă mâna, să se taie la fnotii
sau una dintre muneroasele ei infecţii grave la uredi- mi|
fuseseră traumatizante pentru Jill fiindcă mama 11 ;
alături mereu, îngrijind-o, liniştind-o şi făcând-o il "
simtă bine. Când era bolnavă, părinţii ei o lăsau să «im
acasă; mama îi făcea supă şi o lăsa să se uite la televU•»
Odată, când Jill fusese umilită la şcoală şi fusese sign' <
că nu va mai putea să se arate acolo vreodată, mama
ei o asigurase că a doua zi n im en i nu avea să îşi mal
amintească nimic.
—Ş i a a v u t d r e p t a t e ! E r a u i m i t o r — d e u n d e ştiu a ef IîI
amintea Jill cu mirare.
Deşi conştientiza numeroasele beneficii pe care U
avusese în calitate de copil singm: la părinţi, în ceea
ce priveşte respectul pe care îl primise din partea
părinţilor, precum şi iubirea şi atenţia c a r e îi fusese 11
arătate, îşi dădea seama şi de preţul pe care îl plădar
Preţul fusese să stea singm*ă multă vreme şi să creau»
prea repede. JiU crede că ar fi fost excelent să aibă o kmI
sau im frate.
—I n c a lita te d e c o p il s in g u r la p ă r in ţ i, a tre b u it să am
d e -a f a c e cu a d u lţii ş i cu p ro b le m e le a d u lţilo r c â n d trebuln
s ă f i u c o p il ş i s ă m ă c o m p o r t c a u n co p iL
Ce tip de relaţie romantică este probabil să aleagă |i
să dezvolte o tânără care fusese lu m in a ochilor părin
ţilor ei? Ei bine, JiU este căsătorită şi se descrie ca fllmi
foarte apropiată de soţul ei.
— E l e c a te g o ric c e l m a i b u n p rie te n a l m e u . N u a m fo»i
n ic io d a t ă a t â t d e a p r o p ia t ă d e cin eva. S u n ă a t â t d e sirt>i>i“
d a r e a d e v ă ra t. C u el, n u a m n ic io d a t ă s e n tim e n tu l că nu
p o t s p u n e ceva. M e r e u ş tie c e vre a u s ă s p u n , i a r eu ştiu a u i
c e vre a el s ă s p u n ă . N e c e rtă m u n e o ri, d a r s u n te m c h ia r

cAile

338 tNDRAGOSTIRII
 fl lu n g im e d e u n d ă . Ş tim c e c re d e c e lă la lt c h ia r în a in t e
I^tuiiă cu vo ce tare. [Acesta din urmă este im semn de
it» «Imbiotică.]
Iliiil s au cimoscut, lui JiU i s-a părut că viitorul
Ii'i ,1 un „ticălos". A doua oară când chicu: au stat
«Il)A, s-a gândit că i-ar plăcea să iasă cu el, dar nu
H ( Aavea să meargă, fiindcă el venea dintr-un oraş
Ir.i credea că vrea doar să se joace şi să îşi facă de
Adescoperit că se înşelase. Când a fost întrebată ce
IAurse cel mai mult, a spus:
A w a u n f e l d e a t it u d in e lip sită d e g riji. E r a p r o a s p ă t ,
INmIt.
( And au început să îşi petreacă timpul împreimă,
ful st* scuzau mereu:
I în regulă dacă vin pe la tine?
A|Hd, „lu c ru rile a u c u rs şu vo i ş i a m în c e p u t s ă p etre ce m
HMiitdfie c a r e m o m e n t '.
Ull îşi desctie-mariajul ca fiind „apropiat, sigur, plin
Iluldi c, inspiraţie şi în permanentă dezvoltare."
A c e s t a s p e c t a l v ie ţ ii m e le e s t e r e z o lv a t c u t o t u l,
mJ cu p o t s ă a m g r i j ă d e a lt e a s p e c t e f ă r ă s ă îm i
' g ria . N e i u b i m f o a r t e m u lt ş i n e a r ă t ă m d e s a c e s t
Hii, l'i i n d î m p r e u n ă ş i a v â n d la d is p o z i ţ ie a c e s t s is t e m
I s p r ijin , p u t e m f i m a i c r e a t iv i ş i p u t e m e x p lo r a a lt e
pecie. A s t a î ţ i d ă m a i m u lt e o p ţ iu n i. P o t în c e r c a
VI u ri n o i ş i s c h im b ă r i ş i m ă p o t d e z v o lt a s p ir it u a l,
iun/ şi m e n t a l.
In ciuda asemănării evidente dintre relaţia apro-
ală. sigură şi iubitoare pe care JiU o are cu soţul ei şi
K Uţia apropiată, sigma şi iubitoare pe care a avut-o în
H»|dl.irie cu părinţii ei, când este întrebată, ea nu vede
liriiuinarea.
N u ş t iu ... N e în ţeleg e m m u lt m a i m u lt u n u l p e c elă la lt,
(gf el e m a i in te r e sa t s ă m ă în ţ e le a g ă ... s ă f i m a p r o a p e ş i s ă
Incred ibil d e c in stiţi unul cu celăla lt.

k
339
 Care sunt ariile de conflict probabile în căsnicia un»l
femei care considera că tatăl ei era „inutil în calitatea Iul
de sprijin Jxn an ciarîn casâ“ ? Răspimsul:
—N u este la f e l de am biţios cum su nt eu şi nu înţeltfi
chestia asta. A şa că a m fă c u t o înţelegere: eu m ă duc la
şcoală cu program com plet, el m unceşte şi, d u p ă ce termih
şcoala, el se duce la şcoală şi eu îl susţin. N e certăm mull
p e tem a asta. N e certăm şi ap o i eu încep să îl îndem n.
D etest chestia asta. D etest să m ă cert. D a r cred că este
sănătos.
E evident că nu d oar conţinutul disputelor pe care Jlll
le are cu soţul ei (d e ce nu eşti am biţios?), ci şi tiparul
lo r (întâi ceartă, apoi împăcare prin interm ediul discu
ţiei şi al analizei) este sim ilar disputelor dintre părinţii
lui Jill şi propriile dispute cu m am a ei.
Care este abordarea separării din partea unei femei
care a fost J o a r t e a p rop iată" de mam a ei, căreia îi er«
greu să stea departe de ea chiar şi pentru puţin timp fi
pentru care un „abandon" de o oră a fost cea mai trau­
matizantă experienţă din copilărie? S-a dovedit că JilI |l
soţul ei n u au stat departe unul de celălalt m ai mult dt <•
zi de când s-au căsătorit.
—D a că am f i departe, am sta mereu la telefon.
Jill este un exem plu pentru stilul de ataşament sigui
în relaţia extrem de intimă, oarecum simbiotică, pe cai»
o are cu soţul ei, Jill îşi reia relaţia extrem de intimă,
oarecum simbiotică din copilărie, cu mama. Pe lângă
refacerea în cadrul m ariajului său a tonului relaţiei
apropiate, sigure şi pline de iubire pe care a avut-o cu
părinţii, Jill reface şi conflictul lo r nerezolvat — o femrit
dominantă, explozivă, şi un bărbat iubitor, lipsit de
ambiţii.

CĂILE

340 Î n d r ă g o s t ir ii
 ANAUZA RELAŢIEI ROMANTICE A LUI JILL

I recvenţa întâlnirilor. 4 (numărul mediu de

liiiAlniri)
Numărul de relaţii intime semnificative; 1 (relaţia
I II soţul)
Durata acestei relaţii: 30 de limi
Numărul de copii: 0
l ixcitaţia a jucat un rol în atracţia iniţială: Nu
Apropierea a jucat un rol în atracţia iniţială: Nu
Asemănarea a jucat un rol în atracţia iniţială: Da
Atracţia partenerului a jucat un rol în atracţia
Itiiţială: Nu
Aspectul fizic a jucat un rol în atracţia iniţială: Da
Trăsăturile de personalitate ale partenerulm au
liirat un rol în atracţia iniţială: Da
Statutul partenerului a jucat un rol în atracţia
Iniţială: Nu
A fost dragoste la prima vedere? Nu
Partenerul este descris drept „cel mai bun
prieten"? Da
Angajamentul în relaţie: 7 (căsătorie fericită)
Sentimentul de siginanţă în relaţie: 7 (foarte
înalt, se simte absolut sigură)
Abilitatea de a fi ea însăşi în relaţie; 7 (poate fi ea
însăşi întru totul)
Intimitatea în relaţie: 7 (foarte înaltă, simbioză,
„ştiu ce gândeşte celălalt")
Puterea în relaţie: 4 (ambii parteneri au puteri
egale)
Cel care urmăreşte/cel care se distanţează: 4
(ambii parteneri simt egal implicaţi în relaţie)
Atracţia fizică faţă de p<irtenen 5 (atracţia fizică a
fost menţionată)

k 341
 Prietenia înainte de povestea de dragoste: 3 (se
cunoşteau puţin anterior)
Rolurile sexelor stereotipe: 2 (rolurile stereotipe
ale sexelor nu sunt menţionate, nu constituie o
problemă)
Frecvenţa conflictelor 4 (se ceartă uneori)
Abilitatea de a face faţă conflictelor 6 (discu­
tarea fiecărui aspect şi încercarea de rezolvare)
Cum sunt soluţionate conflictele: prin discuţii
Abuz: categoric nu
Abilitatea de a suporta despărţirea: 3 (suferă
simptome de retragere)
Gelozia este o problemă în cadrul relaţiei: 2
(gelozia nu a fost amintită deloc)
Gelozia este o problemă personală: 2 (gelozia nu
a fost amintită deloc)
Partenerul satisface/a satisfăcut o nevoie impor­
tantă? Da
Partenerul este similar tatălui? Da
Partenerul este diferit de tată? Da
Partenerul este similar mamei? Da
Partenerul este diferit de mamă? Da
Relaţiile cu partenerul şi părinţii sunt similare?
Da (apropiate şi oneste)

STEVE

Şi Steve era un copil singur la părinţi. Părinţii lui

au divorţat când el era bebeluş, iar el abia dacă şi-a i
văzut tatăl. Mama lui a avut diferiţi iubiţi pe parcursul |]
copilăriei lui; unii au stat cu ea. însă nici ea şi nici ei |i
nu erau părinţi potriviţi, aşa că Steve şi-a petrecut cea i

cAile

342 Îndrăgostirii
 mai mare parte a timpului în casa bunicilor. Copil fiind,
credea chiar că mama lui îi este, de fapt, soră. Venea în
vl/ită, stătea o vreme, apoi pleca. Abia când a început să
meargă la şcoală, Steve s-a mutat cu ea. A descoperit că
luitea fi s o li c it a n t ă , p lin ă d e to a n e ş i c r u d ă “ şi avea un stil
lie viaţă J b a r t e n e c o n v e n ţ io n a r , la fel şi cercul de prie-
Irni, dintre care unii erau traficanţi de droguri implicaţi
Iii „ch estii n e b u n e ş ti ş i în fric o ş ă to a re ^ . Mama lui îl învă-
|iiKc cum să răspundă la uşă pentru ca, în cazul în care
«r fi venit cineva să îi omo<ire, să nu fie împuşcat în uşă.
Nieve credea că mama lui „ n u f ă c e a lu cru rile n ic io d a t ă a ş a
rmn le f a c a lţ i o a m e n i. M e r e u în c e r c a s ă o c o le a sc ă s is te m u l,
i h ia r d a c ă a s t a în s e m n a s ă m in t ă ş i s ă în şele. N u -i p lă c e a
»ii lucreze, a ş a c ă p re fe ra s ă ste a a c a s ă f ă r ă s ă f a c ă n im ic ."
Deseori, era plecată de acasă şi îl lăsa pe Steve singur,
ilmţindu-se îngrozitor de înspăimântat. Ştiind cât de
rnidă şi răzbtmătoare poate fi, era îngrozit de ideea de a
mi fi prins într-un schimb de focuri dintre ea şi vreunul
dintre personajele suspecte pe care le cunoştea.
Comparativ cu relaţia dificilă şi complexă dintre Steve
|l mama sa, relaţia cu bunicii lui era minunată. în casa
Inr, gusta viaţa normală. Bunicul îl ducea la pescuit şi să
joace bowling şi mergea cu el în parcurile de distracţii.
După ce s-a mutat acasă la mama lui, Steve se trezea
deseori înainte de răsărit, se îmbrăca şi se furişa afară
din casă. Voia să se ducă la bunici, să ia micul dejun cu ei
|l să îşi privească bunicul muncind.
Deşi tatăl lui îi abandonase, iar iubiţii mamei îl
îngrozeau, bvmicul a fost o figiuă masculină pozitivă şi
Importantă în viaţa lui Steve. Era înţelept, omoscător.
Iubitor şi puternic.
N im e n i n u -i s p u n e a lu i ce s ă f a c ă , în a f a r ă d e b u n ic a .
O d ată, re u ş is e să fa că să tacă o p e r s o a n ă n e su fe rită şi
Hălăgioasă d o a r d u c â n d u -se la ea şi s p u n â n d u -i c a lm că o

iiâ 343
roagă să facă linişte, pentru că nu voia ca nepotul lui să
audă un astfel de limbaj. Dimensiunile lui erau în mare
pcute responsabile pentru asta. Bunicul lui Steve era „u n
t ip f o a r t e m a r e , c u p a lm e m a r i , c u b r a ţ e m a r i " . Chiar şi
oamenii dornici să se bată se calmau rapid văzându-1 că
se apropie.
Bunicul lui Steve J U c e a m e re u c â t e c e v a , e ra m e re u p r im
d e v r e u n p r o ie c t . A d o r a s ă r e p a r e c h e s t ii, s ă c o n s t r u ia s c ă
lu c r u r i n o i c u m â in ile I u i." Şi era o persoană iubitoare.
Avusese grijă de propria mamă, deşi nu-i fusese niciodată
mamă în adevăratul sens al cuvântului. Identificându-se
probabil cu situaţia lui Steve, bunicul lui fusese iubitor j
şi avusese multă grijă de el când era copil. îi dăduse ^
lui Steve tot ce şi-a dorit: un trenuleţ electric, biciclete, 11
excursii. Crăciunul era mimmat fiindcă Steve primea „o
t o n ă d e c a d o u r i" . Lui Steve îi plăcea la nebimie să stea
şi să se uite la sport la televizor cu bunicul lui şi să se
furişeze în patul bunicilor noaptea.
Bunica lui Steve avea grijă de „ t o a t e " . Gătea, făcea
c\uat, îl ducea la doctor şi îl întreba mereu ce face, ce
îl supără, cum se descurcă. O iubea mult, însă tot de
bunicul lui se simţea mai apropiat. Chiar şi în perioada
lui de adult tânăr, se descria ca simţindu-se apropiat de
bunicii lui. „ O r ic e m i - a r c e r e f a c , d a c ă p o t . "
Ce tip de relaţie intimă este probabil să aibă un
bărbat asemenea lui Steve, o persoană care a avut o
relaţie atât de complexă şi lipsită de îngrijire cu mama
lui? El e un bărbat care abia dacă şi-a cunoscut tatăl şi
pentru care relaţia masculină cea mai stabilă, profundi
şi semnificativă a fost aceea cu bunicul, iar cea care l-a ,
îngrijit cel mai mult este bunica lui. Când l-am întrebat
dacă este momentan implicat într-o relaţie intimă, el
mi-a spus:
^ N u .
/Fusese vreodată implicat într-o relaţie?
cAle

3U TnorAgostirh
 —N u , n u c h ia r . E g r e u , f i i n d c ă f a c p r e s u p u n e r i g r e ş it e .
C â n d a ju n g i în s fâ r ş it s ă c u n o ş t i p e c in e v a c u c a r e v r e i s ă
ieşi, p e r s o a n a a c e e a n u v r e a î n t o t d e a u n a s ă i a s ă c u tin e.
Steve fusese îndrăgostit o dată.
—S in g u r a f e m e i e d e c a r e c h i a r m - a m în d ră g o s tit a f o s t
f a la c u c a r e m ă î n t â ln e a m a c u m u n a n . O ş t i a m d e m u lţ i
a n i. I e ş e a c u g r u p u l c u c a r e ie ş e a m e u . O v e d e a m m e r e u p r in
p r e a jm ă ş i în t r -o s e a r ă e r a m î n a c e la ş i c lu b ş i a m î n c e p u t s ă
nc uităm unul la c e lă la lt . A p o i a m s t a t d e v o r b ă ş i d in a s t e a .
T o c m a i s e d e s p ă r ţ is e d e iu b it u l ei. N o i [Eu?] n e p lă c e a m
u n u l p e c e lă la lt d a r a m â n d o i [eu?] a ş t e p t a m s ă f a c e m o
m işc a re .
A putut explica lesne ce-1 atrăsese:
—E o ţ ip ă î n a l t ă , a r e c a m 1 , 8 0 m . M i - a p lă c u t d in
c lip a î n c a r e a m v ă z u t -o , m i - a p lă c u t p ă r u l e i r o ş u , f a m i l i a
ei h u n ă , ş i e i n t e r e s a n t ă , f o a r t e in d e p e n d e n t ă . î m i p lă c e a
lo tu l la e a . E r a în c e n tr u l a t e n ţ ie i, t o a t ă lu m e a o ş t ia . M u lt e
d in tr e f e m e i le d in g r u p u l n o s t r u î ş i g ă s is e r ă u n i u b i t ş i s e
u d a p t a s e r â -d u p ă c u m e r a el. E a n u .
Steve a încercat cu disperare să o facă pe femeia pe
i'.ire o iubea să îi răspundă.
—I - a m t r im is f i o r i în f ie c a r e v in e r i. M ă d u c e a m la u ş a
ei c u v in ş i b r â n z ă , t o t n u m ă r u l. E r a d e o s e b it ă ş i v o ia m s ă
fie d e o s e b it . I - a m lă s a t m u lt s p a ţ iu . N - a m s u n a t -o în f ie c a r e
Heard. N u i - a m z i s „ T e iu b e s c c u m iu b e s c b ă ie ţ ii f e t e le " . A s t a
e u n a d in t r e p r o b le m e . S u n t u n t ip d in t r e c e i c a r e n u s p u n c e
Himt ş i e g r e u . P o a t e f i i n d c ă c r e d g r e ş it .
însă, în ciuda eforturilor lui, lucrurile nu au mers.
l i'meia pe Ccu-e o iubea l-a respins.
—O d a t ă , d e z iu a e i, a v e a în t â ln ir e c u m in e . A p o i a z is
1(1 n e v e d e m la m ic u l d q u n , a p o i c ă la p r â n z , a p o i m i - a s p u s
c u m n u e e a p r e g ă t it ă p e n t r u o r e la ţ ie . A ş a c ă m - a m d a t
în a p o i. N u c r e d c ă s u n t p r e g ă t it p e n t r u t ip u l d e r e la ţ ie p e
c a re-l v r e a e a . A m o m a r e p r o b le m ă c u p a r t e a f i z i c ă a u n e i
tria ţii, c h e s t ia c u b ă ia t u l ş i f a t a . E a e ra î n r e g u lă c u p a r t e a

3A5
L
fizică din relaţiile cu alţi ţipi, dar la mine şi-a dat seama că
e mai mult de atât. M-am văzut cu ea regtdat şi am încercat
să îmi petrec timpul cu eavreme de patru luni. Era ocupată
tot timpul
Cu toate acestea, atunci când a fost întrebat ce părere
are despre relaţie, Steve a descris-o astfel: ^
— Incitantă, plăcută şifascinantă, dar înfricoşătoare, e
îmi plăcea să vorbesc cu ea despre diverse chestii. Eram ^
uimit de ce chestiifăcea. Simplulfapt de afi în apropierea |
ei era plăcut. îmi plăcea să îi dau diferite lucruri, cugândul
la locuri în care aşfi putut s-o duc. Eram teribil defericit, «1
dar şi speriat, neştiind cum merg relaţiile. Nu ştiam ce
vrea. Mă speria ca naiba, o mulţime de sentimente pe care
nu eram obişnuit să le simt. E greu săfacifaţă cuiva când
simţi aşa. Ea n-avea cumsăgreşească. Am pus-o pe un |
piedestal.
Răspunzând la întrebarea privind asemănarea posi­
bilă cu mama, Steve a spus: ?‘ ]|!
— încerc să nu vădvreo asemănare, dar pot vedea asemdj
nări. Pot s-ofac uşor, dar mi-ar strica imaginea despre cum|
aş vrea eu săfie. Erafoarte sigură pe ea. îşi conducea viaţa,
ştia cumsă iasă deasupra. îmi spunea săfac
fel asemănător cuacela în care mama îmi zicea săfac
treburile. Voiam pe cineva care să mă domine.
Trebuie remarcat că femeia de care s-a îndrăgostit
Steve se asemăna cu mama care îl respinsese, nu cu
bunicii iubitori.
Steve este un exemplu pentru stilul de ataşament
anxios-ambivalent. După ce relaţia s-a terminat, Steve
a mai ieşit doar cu două femei. U n a părea interesată de
el, însă nu era sigur că era el interesat de ea. De fapt,
Steve nu este sigm- ce îşi doreşte. Se pare că dorinţa lui
j Steve, conştientă sau nu, este o altă femeie puternică
şi dominantă, cu care să repete experienţa frustrantă şl
dureroasă cu mama lui, din copilărie.

CAIE

3A6 în o r Agostirk
ANALIZA RELAŢIEI ROMANTICE A LUI STEVE

Frecvenţa întâlnirilor 3 (foarte puţine întâlniri)

Numărul de relaţii intime semnificative: 1
Durata acestei relaţii: 4 luni
Numărul de copii: 0
Preferinţa sexuală: heterosexual
Excitaţia a jucat un rol în atracţia iniţială: Da
Apropierea a jucat un rol în atracţia iniţială: Da
Asemănarea a jucat un rol în atracţia iniţială: Nu
Atracţia partenerului a jucat un rol în atracţia
iniţială: Nu
Aspectul fizic a jucat un rol în atracţia iniţială: Da
Trăsăturile de personalitate ale partenerului au
jucat un rol în atracţia iniţială: Da
Statutul partenerului a jucat im rol în atracţia
iniţială: Da
A fost dragoste la prima vedere? Da
Partenerul este descris drept „cel mai bun
prieten"? Nu
Angajamentul in relaţie: 2 („de fapt, nu s-a
întâmplat nimic")
Sentimentul de siguranţă în relaţie: 2 (foarte
redus, „mi-era teamă")
Abilitatea de a fi el însuşi în relaţie: 2 (nu tocmai)
Intimitatea în relaţie: 2 (foarte redusă, „nu ştiu
cum merg relaţiile")
Puterea în relaţie: 2 (partenera avea putere mai
multă, „voiam să fiu controlat")
Cel care urmăreşte/cel care se distanţează: 2
(intervievatul era cel care urmărea)
Atracţia fizică faţă de partener. 6 (atracţia fizică
puternică a fost menţionată)
Prietenia înainte de povestea de dragoste: 3 (se
cunoşteau puţin anterior)

347
 Rolurile sexelor stereotipe: 5 (se menţionează
inversarea rolurilor tradiţionale ale sexelor)
Frecvenţa conflictelor 3 (frecvenţă redusă, nu
îndrăznea să obiecteze)
Abilitatea de a face faţă conflictelor. 2 (foarte
redusă, problemele nu simt discutate şi rezolvate)
Cum sunt soluţionate conflictele: prin fugă
Abuz: posibil (abuz emoţional sub forma
respingerii)
Abilitatea de a suporta despărţirea: 3 (suferă)
Gelozia este o problemă în cadrul relaţiei: 2 |
(gelozia nu a fost amintită deloc) j
Gelozia este o problemă personală: 2 (gelozia nu
a fost amintită deloc) ^>
Partenerul este similar tatălui? Nu e clar
Partenerul este diferit de tată? Nu e clar
Partenerul este similar mamei? Da
Partenerul este diferit de mamă? Da (femeie cu|
carieră) J
Relaţiile cu partenerul şi părinţii sunt similare?J
Da \

MARY

Părinţii lui Mary s-au separat când ea era mică, tatăl

ei s-a recăsătorit, însă mama, nu. Tatăl ei era un om df
afaceri de succes, mama ei era casnică. Mary abia daci
îşi vedea tatăl chiar şi înainte ca părinţi ei să se despart
Pleca la serviciu dimineaţa devreme şi se întorcea
seara târziu. Adesea era plecat în interes de serviciu,
chiar şi cu lunile. După divorţ, a fost o perioadă în cart j
el îşi scotea deseori copiii la cină, iar lor li se părea i
cAile

34B Îndrăgostirii
 ♦/": când locuiau împreună nu-1 văzuseră niciodată
IAud.
M«ry era a doua din patru copii. îşi petrecea mai
Ii ilinp cu fraţii ei decât cu mama. Felul mamei de a-i
IfMNă se descurce era să îi lase să îşi vadă singuri de
|I)A, Mary avea sentimentul că <dţi copii erau mult mai
lipl.iţi de mamele lor decât era ea. Când se certa cu
iiiiil ilin fraţi, mama ei nu voia să audă şi le spunea să
Idu»«J şi s ă rez o lve " singuri. Ştiind că acesta avea să fie
||imisul, copiii evitau să o abordeze. Mary îşi amin-
Ir zicala preferată a mamei ei: „V e z i-ţ i d e tre a b a t a ".
I iimI .iminteşte şi că nu înţelegea ce înseamnă. Maiy
I dcNcrie mama ca fiind „ g e n u l d e o m c a re n u îi ju d e c ă
Iulfll. d a r c a re îş i c ritică a s p r u p r o p riii s ă i c o p ii" . De
Miiiplii, o critica pe sora mai mare a lui Mary fiindcă
im 8 la şcoală şi presupunea pe nedrept că nu
lum ile suficient. De asemenea, critica înfaţişcirea lui
ImV. Chiar şi pe vremea când M«uy era o fetiţă şi stătea
I iMt.iIa mamei, aceasta îi spimea că „ a r p u t e a s ă m a i d e a
Imşfe k ilo g r a m e ", ceea ce o filcea să se simtă prost,
i a adult care îşi reaminteşte acest eveniment, Mary a
^frttkrivat că „ n - a r f i tre b u it s-o d e ra n je z e g re u ta te a la v â rs ta
■ De asemenea, mcuna privea cu ochi critici părul
|ui Mary şi îi spunea că „tr e b u ie s ă s e t u n d ă " sau că avea
^ifilnd p re a s u b ţire ş i tre b u ia f ă c u t p e r m a n e n t " . Se certau
iminiri în legătură cu greutatea lui Mary şi cu aspectul
•I Insă incidentul cel med dureros se petrecuse când
M«iy se aşezase într-o zi în poala mamei ei:
l-a m z is c ă o iu b esc. R ă s p u n s u l e i a f o s t c ă n u iu b esc,
ti uni nevoie d e e a ş i, c o p il f ii n d , d e p in d d e ea. î m i a m in t e s c
tă m a m s im ţ it f o a r t e re s p in s ă c â n d m i-a s p u s c ă n -o iu b e sc .
A fost fo a r t e d u rero s.
I'atăl lui Mary era im bărbat J o a r t e în c h is " şi distant
till) punct de vedere emoţional, iar copiii lui nu l-au
Inţrles niciodată. înainte de divorţ, îşi cumpărase o

349
A
maşină. Familia avea o maşină de familie care era „ d a h i i
d e p o t r iv it ă ş i, d in t r -o d a t â , m a i e ra o m a ş in ă p a r c a t ă
lâ n g ă c a s ă " . La început, copiii presupuseseră că aparţli
vreunui vecin. Apoi îşi văzuseră tatăl conducând-o
într-o zi şi li se păruse ciudat. Când îl întrebaseră, le
răspvmsese:
— A m d e c is c ă m a i a v e m n e vo ie d e o m a ş in ă .
Spunând că are nevoie de im loc în care să poată
munci, J i i n d c ă b ir o u l lu i e ra în t r-u n c o lţ a l s u fr a g e r ie i",
le-a arătat un apartament pe care şi-l închinase. Totul
părea rezonabil, însă era, desigur, cel mai bun mod de
a le prezenta treptat copiilor faptul că pleca de acasă,
iar ei nu înţeleseseră. Mama lui Mary fiisese cea care
le spusese despre divorţ. Cu mult timp înainte, Maiy
simţise că „ s e în t â m p la cev a r ă u " , dar nu ştiuse ce.
Maiy „ n u s e s im ţ is e n ic io d a t ă a p r o p i a t ă " de tatăl ei.
Descria relaţia cu el ca fiind „ d is t a n t ă ş i g r e a " . O marc
parte a relaţiei dintre tată şi copiii săi însemna să le j
aducă daruri când revenea din călătoriile lungi de |
afaceri. Copiilor le plăceau cadoiuile, dar nu li se părea ^
că este „ re la ţ ia n o r m a lă p e c a r e c e i m a i m u lţ i c o p ii o a u cu
t a ţ ii lo r^ .
Tatăl ei obişnuia să facă „ lu c r u r i d r ă g u ţ e " , cum ar fi -
să îi ducă în parcuri de distracţii, lucru pe care mama
lor refuza să îl facă, dar nu se dădea niciodată cu ei. In
schimb, se întâmpla deseori să nu îl găsească niciunde.
Mergeau de colo-colo, căutându-1.
—N u m i s e p ă r e a n o rm a l. F ă c e a lu c r u r i f r u m o a s e , în să
e l n u e ra a c o lo . I n im a lu i n u e ra a c o lo .
Mary avea sentimentul că tatălui ei „ n u -i p lă c e a u cop iii
Era
în g e n e r a l ş i n u s e s im ţ e a c o n fo r t a b il în p r e a jm a lor*‘ .
„ră b d ă to r*" cu propriii copii şi părea mereu bucrn-os să
îi ajute la teme. Detesta animalele de casă şi i se părea
problematic faptul că şi copiii lui aveau. Avea puţine
lucruri în comim cu copiii săi, „ d a r s e s t r ă d u i a " . Mary se
caile

350 îndrăgostirii
limţca mai apropiată de mcima ei „ d o a r p e n tr u c ă e r a m a i
Când Maiy se lovea sau era bolnavă,
m ult p r in p r e a jm ă " .
niRina era cea Ccu:e avea grijă de ea.
îm i f ă c e a s u p ă ş i-m i lu a t e m p e r a t u r a . A r ă t a g r i j ă ş i
p ir o c u p a re . E r a d r ă g u ţ.
I’atăl pvur şi simplu „ n u e ra a c o lo " .
Ce influenţă are tatăl, dacă nu îi plac copiii şi
pANtrează cu ai lui o relaţie „ d i s t a n t ă " şi „ g r e a " ? Ce
iniluenţă are o mamă dacă este percepută de copii ca
niiid neimplicată, critică şi, uneori, tinde să-i respingă?
Maiy a spus:
P ă i, s u n t s in g u r ă ş i n u a m u n iu b it ş i n u a m a v u t
uU iun iu b it. A ş z ic e c ă n -a m a v u t n ic io d a t ă u n iu b it. N u
iim mers la în t â ln ir i în liceu . L a fa c u lt a t e a m ie ş it u n e o ri,
în î a n i, p r o b a b il c ă a m ie ş it c u v re o 1 0 o a m e n i. N u e f o a r t e
um lt. Ş i p e c e i m a i m u lţ i d in t r e e i n u i-a m m a i v ă z u t d e
ut unei. D e la f a c u lt a t e , ş i a ic i s u n t în g r o z it o r d e s u b ie c tiv ă ,
»lnit o ş i m a i m a r e n e în c re d e re f a ţ ă d e t ip ii d e v â r s t a a ia .
M i se p a r e c ă e c a u n j u n g h i î n i n im ă p e n tr u m u lţ i o a m e n i
A l fii s u n t m a i b u c u r o ş i d o a r s ă f i e c u c in e v a d e c â t s ă f i e cu
(»a n u m it ă p e r s o a n ă , / a r ^ a v u t ş i v r e o c â ţ iv a p r ie t e n i b u n i,
hine, vre o d o i, d a r tn c ee a c e p r iv e ş te vre o r e la ţie r o m a n t ic ă ,
ci h in e, n u e r a m p r e g ă t it ă e m o ţ io n a l p e n tr u a ş a ceva . P u r ş i
ţim p lu n u e r a m p r e g ă t ită . C e i m a i m u lţ i o a m e n i s e m iş c a u
m a i re p e d e d e c â t m in e ş i n u m ă s im ţ e a m în la rg u l m e u ,
U fa c ă t e r m in a m r e la ţia r o m a n tic ă . O v re m e c h i a r m -a u
d e r a n ja t, m a i a le s în p r im u l ş i a l d o ile a a n . M - a m g â n d i t :
cc-i c u m i n e ? A p o i m -a m h o t ă r â t c ă d a c ă î m i ia m a i m u lt ,
a tu n c i î m i ia m a i m u lt ş i a s t a e.
Chiar şi faţă de cei doi bărbaţi cu care s-a întâlnit de
câteva ori, Maiy a păstrat distanţa.
—Mereu a v e a m s e n tim e n t u l c ă r e la ţ ia n u f u s e s e id e e a
m ea. N u a m n i d o p r o b le m ă s ă f i u p r ie t e n ă c u b ă r b a ţ ii, d a r
c c u m v a u n c h in s ă m ă im p lic în t r -o c h e stie r o m a n tic ă . C eva
p u r ş i s im p lu n u m i s e p ă r e a în r e g u lă . A d e s e a , m i s e p ă r e a

351
c ă n ic i m ă c a r n u a m vre o ş a n s ă s ă a ju n g s ă j i u a t r a s ă d e i
c in e v a . M ă c a r c u d o i , d o i p e c a r e i - a m p lă c u t , m i - a m d a t
s e a m a c ă a ş p u t e a s ă m ă i m p l i c î n t r - o r e la ţ ie r o m a n t i c ă ,
d a r e i s e m i ş c a u p r e a r e p e d e ş i b r u s c î n c e p e a m s ă m ă s im t
n e la lo c u l m e u . I d e e a î n s in e m ă s p e r i a , a ş a c ă p e n t r u m in e
lu a s f â r ş i t ş i a ş a s e t e r m in a . D a r î m i p ă r e a d e s t u l d e r ă u ,
t o t u ş i. N u ş t i u d e c e . C r e d c ă e r a u o m u lţ i m e d e c h e s t ii
n e s p u s e , b ă n u it e . C r e z u s e m c ă a v e a s ă f i e o p r ie t e n ie m a i
m u lt ă v r e m e ş i a m f o s t u i m i t ă c ă n u e r a a ş a , a s t a e r a '^
p roblevrux m e a . M u l t e d in t r e p r ie t e n e le m e le a v e a u iu b iţ i '*
s a u u n p r ie t e n s t a b il , s a u p u r ş i s i m p lu s e î n t â ln e a u d e s cu
b ă ie ţ i. Ş i a ş a , p r i n c o m p a r a ţ i e , m i s e p ă r e a c ă e u f a c c eva
g r e ş it , d a r n u c o m p e n s a c â t d e p r o s t m ă s im ţ e a m . A ş a c ă ‘
a m d e c is , a s t a e , s u n t d if e r it ă .
Maiy desconsideră bărbaţii despre care crede că **
profită de femei. ^
— Ţ i n m i n t e u n t i p , ş t i a m c ă a r e i u b i t ă , a ş a c ă m i-a m
i m a g i n a t c ă s u n t e m d o a r p r i e t e n i , e r a m c a m a t r a s ă d e tl,
d a r e r a m d o a r p r ie t e n i. C â n d a f ă c u t o m iş c a r e c a s ă fim
m a i m u l t d e a t â t , m i - a m c a m p i e r d u t r e s p e c t u l p e n t r u el,
L -a m în t â ln it a d o u a z i. E r a c a m n e rv o s , d a r n u c re d că
e r a n e r v o s d in c a u z a a c e e a c e n u s -a î n t â m p la t . C r e d că
e ra r ă n it în a m o r u l p r o p r iu . M i- e g r e u s ă v ă d c u m b ă r ­
b a ţ i i î ş i t r a t e a z ă p r o s t i u b i t e le . A l t t ip e r a la u n u l d in t r e
c u r s u r i l e m e l e ş i m i - a z i s : „ V r e i s ă n e v e d e m d u p ă o r e , să
s t ă m d e v o r b ă ? “ M ie m i s -a p ă r u t c iu d a t , d a r a m z is că
e - n r e g u lă . C r e d c ă - l ş t i a m , c a p r i e t e n , d e v r e o s ă p t ă m â n ă
ş i el ş i-a a r ă t a t in t e r e s u l p e n tr u o r e la ţ ie r o m a n tic ă ,
d e s p r e c a r e e u n u c r e z u s e m c ă e x is t ă . N i c i m ă c a r n u m i
s e p ă r e a c ă -l ş t iu s u fic ie n t d e b in e c a s ă f i u d e ja a t r a s ă di
e l. I - a m z i s d o a r c ă u i t e , l u c r u r i le m e r g p r e a r e p e d e ş i eu
n u s u n t o b iş n u it ă cu a ş a cev a . N u m -a m a i p lă c u t d u p ă
aceea.
Analizându-şi experienţele cu bărbaţii, Maiy a spus:
cAle

352 îndrăgostirii
 —C r e d că se p o a te s ă f i fo s t în p a r t e v i n a m ea. N u am
fîn r e d e r e î n t r - u n t ip p â n ă n u - l c u n o s c b i n e ş i, d a c ă s e a r a t ă
p r e a in t e r e s a t ş i t re c e la c h e s t ii f i z i c e , n u s u n t e u p e r s o a n a
p o l t iv it ă c u c a r e s ă f i e . A m o m u l ţ i m e d e p r ie t e n e c ă r o r a le
p la c e s ă m e a r g ă la p e t r e c e r i ş i c â n d u n t ip s e a r a t ă i n t e r e s a t
m e rg p e - o c h e s t ie d e o n o a p t e ş i d u p ă a i a n u - l m a i v ă d p e
lip . E u n u v o ia m s ă a m d e - a f a c e c u t o a t e a s t e a , a ş a c ă a m
t is n u . S u n t s ig u r ă c - a ş f i p u t u t s ă f a c s ă m e a r g ă r e l a ţ i a ,
d a c ă v o ia m s ă m e a r g ă c u a d e v ă r a t . D a r ş t i u c ă e u m ă s p e r i i
fo a rt e r e p e d e .
în ciuda faptului că nu a avut niciodată o relaţie
Intimă, Mary se vede căsătorindu-se şi întemeindu-şi o
l.tinilie.
—C r e d c ă m i - a r p l ă c e a s ă m ă m ă r i t c â n d v a ş i s ă a m
c o p ii, d a r c h i a r a ş v r e a s ă î n c e p c u o p r ie t e n ie m a i î n t â i
S â n t m a i m u lţ i b ă r b a ţ i p e c a r e a m a j u n s s ă - i c u n o s c î n
c a lit a t e d e p r ie t e n i ş i c r e d c ă e p l ă c u t ş i c ă a ş a a r t r e b u i s ă
în c e a p ă , n u î m b ă t â n d u - t e la o p e t r e c e r e .
Când a fost întrebată cu ce fel de persoană îşi imagi­
nează că va avea în^tditor o relaţie, Mary a răspuns:
—C in e v a c a r e ... e r a s ă s p u n c in e v a c ă r u i a î i p l a c c o p i i i
N u ş t i u d e c e . N u s i m t n e v o ia a s t a a p ă s ă t o a r e s ă a m c o p ii,
d a r , d in t r - u n m o t i v o a r e c a r e , m ă a t r a g e u n b ă r b a t c ă r u ia
ff p la c a n im a le le d e c a s ă ş i c o p i ii , c in e v a c ă r u i a î i p a s ă d e
fiin ţe , p e l â n g ă o r ic e r e la ţ ie s e x u a lă .
De ce răsîtr exact aceste trăsături în mintea lui Maiy?
Mary nu ştie, însă noi ştim, pentru că ne amintim de
durerea resimţită atunci când l-a descris pe tatăl ei ca pe
un om căruia îi displac copiii şi animalele de casă. Mary
tânjeşte după cineva diferit de tatăl ei, „ c i n e v a c a r e p o a t e
a r ă t a iu b i r e “ . Mary mai are şi alte cerinţe:
—Ş i c in e v a c a r e e d e ş t e p t . N u c r e d c - a ş p u t e a t r ă i c u o
p e r s o a n ă î n g r o z i t o r d e l i p ic i o a s ă . P r o b a b i l c ă a c u m s u n t e u
p r e a î n g e n u l c e l o r c a r e d a u la o p a r t e , d e c i ş t i u c ă v a t r e b u i
 s d bicrez la a sta . D a r to t cred c ă o s ă a m nevoie d e cineva
I I care s ă n u vrea s ă fa c e m totul îm p re u n ă .
însă chiar şi descrierea partenerului ideal trezeşte
anxietatea lui Mary.
—D in n u ştiu ce m o tiv, m ă to t g â n d e s c c ă o s ă f i e în fri­
c oşător, d a r n -a r trebu i s ă fie . A r trebu i s ă f i m d o a r prieteni,
p rin u rm a re , ce co n te a z ă d a c ă s e în tâ m p lă m â in e s a u p estt
1 0 a n i? N u c red c ă o s ă f i e în viito ru l a p ro p ia t. T reb u ie să
ia u totul în c e t ş i n u p o t s ă m ă m işc rep ed e. M i se p a re că
n m i în c et e m a i bine.
Anxietatea declanşată în Maiy la simplul gând legat "
de o relaţie romantică sugerează un stil de ataşament
evitant. Mary a fost forţată să fie independentă prea
devreme, înainte să ajimgă la un sentiment de securitai*
în relaţia ei de iubire timpurie cu părinţii, mai ales cu
mama. Mary nu are xmmodel intern de relaţie intimi
sigură, caldă şi plină de iubire şi nu are încredere în
propria capacitate de a fi iubită, pentru că nu s-a simţi
iubită şi apreciată, copil fiind.

ANAUZA RELAŢIEI ROMANTICE A LUI MARY

II Frecvenţa întâlnirilor. 1 (foarte puţine întâlniri)

Numărul de relaţii intime semnificative: 0
Preferinţa sexuală: heterosexuală
Angajamentul faţă de relaţie: 1 (nu a fost impll<
cată niciodată într-o relaţie intimă)
Toate întrebările despre relaţia intimă: IrelevanI ^
Toate întrebările despre atracţia iniţială: Irelevuj
Toate întrebările despre asemănarea/lipsa aicii
nării dintre partener şi părinţi: Irelevant

CÂILE
35A îndrăgostirii
 JACK

Asemenea Iui Jill, Jack fusese un copil unic iubit A

n cscut într-un mic oraş universitar. Tatăl lui preda la uni­
versitate, iar mama era casnică. Relaţia lui Jack cu părinţii
K.li a fost întotdeaima J b a r t e c a ld ă “ şi nu îşi aminteşte
N.1 fie avut vreodată sentimente neplăcute pentru ei. Ei
IIei făceau deseori diverse lucruri împreimă, cum ar fi să
l. 1 masa la restaurant sau să meargă în excursii legate de
munca tatălui său. Părinţii l-au tratat ca pe un egal de la o
v.irstă fiiagedă. I^au crescut în felul în care le-ar fi plăcut
|l lor să fie crescuţi. Jack nu avea fiiaţi sau surori, iar
m. 'Uuşile şi unchii locuiau departe. Şi totuşi, mama şi tatăl
«iVi „era u m ereu a c o lo " pentru el. Când Jack voia să facă
vreo „chestie t a t ă -J iu " , cumar fi săjoace baseball, tatăl lui
t|i găsea mereu timp, deşi era un om ocupat.
Numai că tatăl lui Jack era „s tr ic t ş i e x ig e n t", iar mama
lui era „d u lc e ş i în ţeleg ă to a re". Ea era singura care-i
«|iunea că „ e -p re g u lă ". Ea era „m e re u p r in c a s ă " , făcând
lo.ue lucrurile „ m a t e r n e ", cum ar fi să îi pună plasturi
i'And Jack se tăia, să gătească şi să aibă grijă de familie,
ilr casă şi de câine. Era mereu „o c u p a tă s ă f a c ă d iferite
i lm t ii " şi părea fericită şi mulţumită.
I'atăl lui Jack era cel responsabil cu disciplina. îl
fieilepsea pe Jack reţinându-i banii de buzunar, lucru
^Aie „m e rg ea d e m in u n e ". Mama lui se ţinea deoparte.
I'ai.ll devenea ,fo a r te ir it a t " când notele lui Jack nu erau
f iun se aştepta el sau când Jack făcea lucruri pe care
fiu .ir fî trebuit să le facă, de exemplu, „ îş i cro ia d ru m
[dbn7 p rin cu rte ş i c ă lca p e p la n te le lu i". Era J b a r t e stric t
||l p rivinţa lu c ru rilo r d e g e n u l a c e s t a ". Tatăl lui Jack era
|ilut b ă rb a t im p u n ă to r, cu o p erso n a lita te p u te rn ic ă " şi c«ue
1^1 exprima opiniile într-o manieră violentă. Dar Jack
lirt lotdeauna că tatăl lui îl iubeşte cu adevărat şi este

355
 preocupat de el. Mai ştia şi că atunci când tatăl lui se
înfuria şi îl pedepsea, „ e r a p e n t r u b in e le lu i“ .
Tatăl lui Jack „ p ă r e a în f r i c o ş ă t o r , d a r n u e r a a ş a în
r e a lita te '^ . Era genul de profesor la care studenţii se tem
să meargă, dar, după ce o fac, îşi spun în sinea lor: „Oare
de ce n-am făcut asta mai devreme?". Jack a încercat
mereu să îi facă pe plac tatălui său. Tatăl era modelul Iul,
iar Jack îşi dorea să fie ca el. Tatăl lui Jack era ocupat
cu munca lui, dar îşi găsea timp să facă lucruri cu Jack,
cu mama lui, cu câinele şi la sfârşit de săptămână făcea
proiecte în curte.
în ciuda admiraţiei pentru tatăl său. Jack se simţea
mai apropiat de mama lui, fiindcă petreceau mult mai
mult timp împreimă. Copil mic fiind. Jack stătea mai
mult cu mama lui decât la grădiniţă. Când tatăl venea
acasă, erau „ o f a m i l i e " . La sfârşit de săptămână făceau
deseori lucrurile împreună, ca o familie.
Jack nu s-a simţit niciodată respins de părinţii lui;
mai degrabă, lucrurile stăteau invers. Dragostea lor şi
preocuparea pentru el erau „ a p r o a p e e x a g e r a t e u n e o r i " .
Părinţii lui erau protectori şi voiau să ştie mereu unde
este. De asemenea, erau stricţi şi nu-i permiteau lui Jack
să facă imele lucruri pe care el le adora şi pe care le făcea
oricum uneori.
Ce tip de relaţie romantică este probabil să aibă
un bărbat, dacă a fost apropiat de mama şi de tatăl
său în copilărie? Răspunsul, după Jack, este „ o r e la ţ ie
m in u n a tă ".
—I e ş i m î m p r e u n ă o f ic ia l, d o a r n o i d o i , d e 4 a n i , d a r
a m m a i ie ş i t ş i î n a n u l d e d in a i n t e , d e c i s u n t 5 a n i. E d e s t u l
d e s e r io s . P r o b a b i l c ă o s ă n e c ă s ă t o r i m p e s t e v r e o d o i a n i.
D e p i n d e d e s lu jb e le n o a s t r e ş i d e lu c r u r i d in a s t e a . D a c ă a r f l
d u p ă n o i, n e - a m c ă s ă t o r i m â i n e .
N e -a m c u n o s c u t c â n d eu e ra m în a n u l d o i, i a r e a era
b o b o c . N e - a m c u n o s c u t la î n c e p u t u l ş c o lii. E u o b i ş n u i a m s ă

cAile

356 TnorAgostirn

L
p ie r d v r e m e a c u u n p r ie t e n c a r e lo c u ia a l ă t u r i d e e a ş i a m
în c e p u t s ă n e p e t r e c e m t im p u l î m p r e u n ă . E a m u z a n t c ă e u
a v e a m o i m p r e s i e g r e ş it ă d e s p r e e a . L a î n c e p u t , e r a b lo n d a
a ia c a r e s t ă t e a l â n g ă p r ie t e n u l m e u B o b . A v e a m i m p r e s i a c ă
e g e n u l d e p e t r e c ă r e a ţ ă , lu c r u t o t a l g r e ş it . C â n d a m a j u n s
H O c u n o s c , m i - a m d a t s e a m a c ă n u e a ş a . A m a ju t a t - o la
I t a lia n ă ş i a m a f l a t m a i t â r z iu c ă n u a v e a d e lo c n e v o ie d e
a ju t o r la i t a l i a n ă ! R e l a ţ i a p u r ş i s i m p lu s - a î n t â m p la t .
A m î n c e p u t s ă ie ş i m , s ă m e r g e m la f l l m e ş i s ă n e p e t r e c e m
t im p u l î m p r e u n ă .
Când a fost întrebat ce l-a atras mai mult, a răspvms:
—E f o a r t e d r ă g ă l a ş ă . A s t a e p r i m a c h e s t ie . Ş i e a m u z a n t
»ilf i i c u e a . E a m u z a n t ă . A r e t e n t a a i a n a iv ă , c a r e e a m u ­
z a n t ă . N e - a m în ţ e le s f o a r t e b i n e u n u l c u a lt u l. N e c e r e a m
u n u l a l t u ia s f a t u l c â n d n e s c r i a m e s e u r ile ş i c h e s t ii d e g e n u l
ă s t a . O b i ş n u i a m s ă n e c o r e c t ă m u m d a l t u ia lu c r ă r ile . C â n d
a v e a m p r o b le m e c u p r ie t e n ii , v o r b e a m u n u l c u a l t u l d e s p r e
a s t a . A m a j u n s a c u m î n p u n c t u l a c e la î n c a r e p r e f e r ă m s ă
f i m î m p r e u n ă d e c â t s ă f i m c u o r ic in e a lt c in e v a . A m â n d o i
ş t im c ă n e s u n t e m a lă t u r i.
Jack descrie relaţia ca fiind „ c a l d ă , p l i n ă d e s p r i ji n ,
p lă c u t ă , p l i n ă d e i u b i r e ş i e x c i t a n t ă " .
— E a ş t ie c u m f u n c ţ i o n e z e u ş i e u ş t i u c u m f u n c ţ i o n e a z ă
c a , a ş a c ă n e p u t e m d a m e r e u s e a m a c e p ă r e r e a r e c e lă la lt .
Ş i m e r e u e x is t ă c ă ld u r ă . C â n d s u n t c u e a , s u n t m e r e u f e r i c it .
C h e s t iile p e c a r e le f a c c u e a , c h i a r d a c ă n e u i t ă m d o a r la
te le v iz o r, s u n t m a i d is t r a c t iv e c u e a d e c â t c u p r ie t e n ii m e i
sau d e c â t a t u n c i c â n d s u n t s in g u r . C h i a r ş i c h e s t iile a i u r e a ,
c u m a r f i s p ă l a t u l v a s e lo r , s u n t m u l t m a i b u n e c u e a . N u
n e p li c t i s i m n i c io d a t ă . N u f a c e m n i c i o d a t ă a c e le a ş i lu c r u r i
d in t o t d e a u n a . M e r e u c e v a e d if e r it . C h e s t iile m i c i d e g e n u l
ă s t a f a c s ă n u e x is t e p lic t is e a lă .
Când a fost întrebat despre asemănarea dintre relaţia
lui de iubire şi relaţia cu părinţii. Jack a observat câteva
aspecte:

357
 — ştiu că ea mă iubeşte şi ştiu că părinţii mei mă iubesc,
pn cu topi la mine şi cu asta basta. Şi eu pn la ei top, iată
deci unfel de asemănare. Ea seamănă cu tata prinfaptul
că e încăpăţânată ca naiba. Dar e o persoană cu adevărat
drăguţă p la partea astea seamănă cu mama. Şi eu sunt
foarte încăpăţânat. Amândoifacem compromisuri, dar
amândoi vrem săfie cumzicem noi p suntem amândoi
încăpăţânap.
în ceea ce priveşte diferenţele, el spune că:
— Există unele lucruri prin care ea n-a trecut, dar eu am
trecut p prin care am trecut apoi împreună, cum arfi să
experimentăm chestii de genul gătitului, lucru pe care eu
l-amfăcut deseori în copilărie. Ea n-a crescut aşa. E plăcut
să o vezi încercând chestii noi, care nu-i stau înfire. Părinpi
mei, care sunt mai în vârstă, au experimentat tot ce am
experimentat p eu. Aşa că e plăcut săfiu lângă o persoană
care nu a experimentat de toate p să pot experimenta din
nou chestii.
Despărţirile svint dificile pentru Jack.
— Mă întristezfoarte tare. încerc să mă afund în treburi.
Mi-e foarte dor de ea. Vorbim mult la telefon, cel pupn
jumătate de oră pe zi, uneori mai mult de o dată pe zi. Ceva
lipseşte, nu pot să explic.
Conflictele sunt puţine în cadrul relaţiei.
— Nu ne certăm. Am avut unele discupi, darfără ppete
sonore p urlete de genul ăsta. Amândoi suntem încăpăţâ-
naţt Dar nu avem motive să ne certăm. în ultima vreme
amfost amândoi stresap, aşa căfiecare s-a simpt pupn
lăsat pe dinafară. Mie mi s-a părut că ea nu prea-mi acordă
atenpe p ei i se părea că eu nu prea-i acord ei atenpe, aşa
că afost unfel de tensiune. Dar ne-am dat amândoi seama
ce se întâmpla. Am vorbit despre asta. Stămjos p vorbim
până rezolvăm. Suntem apropiap, aşa că spunem imediat
tot ce e de zis.

cA l e

358 Î n d r ă g o s t ir ii
 Descrierea pe care Jack o face relaţiei sale sugerează
uii stil de ataşament sigur. în cadrul relaţiei apropiate.
Iubitoare şi egalitară pe care o are cu logodnica lui,
lack reia relaţia apropiată, iubitoare şi democratică pe
care a avut-o în copilărie cu părinţii lui. Apropierea,
Nccuritatea, respectul reciproc şi, uneori, insistenţa de a
face lucrurile în felul lui se asemănă şi ele cu relaţiile din
copilărie cu părinţii.

ANALIZA R E U Ţ IE I ROMANTICE A LUI JACK

Frecvenţa întâlnirilor. 4 (numărul mediu de

întâlniri)
Numărul de relaţii intime semnificative: 2 (o alta
in timpul liceului)
ţ. Durata acestei relaţii: 60 de luni
Numărul de copii: 0
PreferiiAţa sexuală: Heterosexual
Excitata a jucat im rol în atracţia iniţială: N u
Apropierea a jucat im rol în atracţia iniţială: Da
Asemănarea a jucat un rol atracţia iniţială: Da
Atracţia partenerului a jucat un rol in atracţia
iniţială: N u
Aspectul fizic a jucat im rol în atracţia iniţială: Da
Trăsăturile de personalitate ale partenerului au
jucat im rol in atracţia iniţială: Da
Statutul partenerului a jucat un rol în atracţia
iniţială: N u
Partenerul satisface o nevoie importantă: Da
A fost dragoste la prima vedere? Nu
Partenerul este descris drept „cel mai bim
prieten"? Da
Angajamentul în relaţie: 6 (o relaţie foarte bună,
cu planuri de căsătorie)

359
 Sentimentul de siguranţă în relaţie: 7 (foarte
încdt, se simte absolut sigur)
Abilitatea de a fî el însuşi în relaţie: 7 (categoric
da, poate fî el însuşi întru totul)
Intimitatea în relaţie: 7 (foarte înaltă, se simt
foarte apropiaţi şi intimi)
Puterea în relaţie: 4 (am bii parteneri au puteri
egale)
Cel care urmăreşte/cel care se distanţează: 4
(am bii parteneri simt egal implicaţi în relaţie)
Atracţia fîzică faţă de partener. 5 (atracţia fizică a
fost menţionată)
Prietenia înainte de povestea de dragoste: 4
(fuseseră prieteni înainte)
Rolurile sexelor stereotipe: 2 (rolurile stereotipe
ale sexelor nu sunt menţionate, n u constituie o
problem ă)
Frecvenţa conflictelor 3 (frecvenţă redusă)
Abilitatea de a face faţă conflictelor 6 (discutarea
fiecărui aspect şi încercarea de rezolvare)
Cum sunt soluţionate conflictele: prin discuţii
Abuz: categoric nu
Abilitatea de a suporta despărţirea: 3 (se simte
foarte trist)
G elozia este o problem ă în cadrul relaţiei: 2
(gelozia n u a fost amintită deloc)
G elozia este o problem ă personală: 2 (gelozia nu
a fost amintită deloc)
Partenerul este sim ilar tatălui? Da
Partenerul este diferit de tată? Da
Pautenerul este sim ilar mamei? Da
Partenerul este diferit de mamă? Da
Relaţiile cu partenerul şi părinţii simt similare?
Da

cAile
tNDRAGOSTIRIt
360
 JACK Şl JILL Şl MARY Şl STEVE

observăm că, la 23 de ani, atât Jack, cât şi Jill, care

VIII fost iubiţi şi respectaţi când erau copii, sunt implicaţi
î lit relaţii de lungă durată, intime, pline de iubire şi
fgalitare, în vreme ce Maiy şi Steve, ai căror părinţi erau
ilespărţiţi şi care se simţeau respinşi de părinţi, nu au
fost niciodată implicaţi în relaţii intime. Să fie oare o
roincidenţă? E posibil, încă o explicaţie mai probabilă
rste că experienţele cu iubirea din copilărie, atât cele
Irăite, cât şi observate, au afectat imaginile romantice
Interne ale celor patru.
Jack şi Jill reiau în relaţiile intime pe care le au
relaţiile din copilărie pline de iubire pe care le-au avut cu
părinţii. Maiy şi Steve refac în relaţiile lor cu sexul opus
amexiimile dureroase şi respingerea de care au avut
parte în copilărie, de la părinţii lor.
Faptul că relaţiile de familie din copilărie prezic
relaţiile inţime romantice din perioada de adult tânăr
a fost den^onstrat şi în cadrul altor studii^. Acest fapt
a fost adevărat şi pentru fiecare individ din sutele de
adulţi cu care am lucrat în terapia individuală sau de
grup. Nu este vorba despre o simplă reluare, im fel de
„compulsie la repetiţie", a experienţelor din copilărie,
ci de ocazia de a reitera elementele pozitive şi de a le
depăşi pe cele negative. Şi, aşa cum va arăta capitolul
următor, puţine sunt relaţiile omeneşti mai potrivite
pentru vindecarea rănilor din copilâuie decât o relaţie
romantică.

361
L
 SUGESTII PENTRU CEI AFUŢI
ÎN CĂUTAREA IUBIRII

Asem enea celor patru tineri descrişi în acest capitol,

cei m<ii mulţi dintre noi n u conştientizează efectul
puternic pe care experienţele noastre din copilărie cu
părinţii îl au asupra relaţiilor noastre am oroase. în
m od tragic, oam enii care n u simt iubiţi sau sunt chiar
respinşi copii fiind continuă să sufere ca adulţi, în cadrul
u n o r relaţii nesatisfăcătoare. Oam enii cu un istoric de
astfel de relaţii nesatisfacătoare, dispuşi să lase la o
parte c o n f o r t care se naşte din acuzarea partenerilor
nepotriviţi, pot încerca să se elibereze de scenariile
familiale. Felul în care poate fi asumată şi îndeplinită
sarcina aceasta com plexă şi provocatoare este subiectul
capitolului urm ător (capitolul 12).
Eliberarea din scenariile de iubire nesatisfăcătoare
implică, pe lângă recunoaşterea sforilor invizibile ale
experienţelor din copilărie şi a forţelor inconştiente,
investiţia conştientă în scopuri, speranţe şi aspiraţii.
Concret, aceasta înseam nă vizualizarea în detaliu a
relaţiei visurilor dumneavoastră. Imaginaţi-vă că vă
treziţi dimineaţa. Cum ar arăta şi cum s-ar simţi per­
soana iubită, dorm ind lângă dumneavoastră? Ce aţi facc,
singuri şi împreună? Cum aţi lua micul dejun? Aţi păstra
legătura pe parcursul zilei? V-aţi întâlni la prânz? Ce
aţi face după terminarea serviciului? Cum v-aţi petrece
seara, noaptea şi sfârşitul de săptămână? Cu cât e mai
clară imaginea, cu atât mai m ari sunt şansele de a o
transpune în realitate.

cAle

L
362 IndrAgostir*
I^ARTEA A IlhA
IUBIREA ROMANTICĂ
ÎN REUŢIILE PE TERMEN LUNG

363
 Oamenii se folosesc unul pe altul
ca leac pentru durere. Se pun unul pe altul
pe răni existenţiale,
pe ochi, pe sex, pe gură şi în palma
deschisă.
Se ţin unul pe altul strâns şi nu vor să-şi dea
drumul.
- Yehuda Amichai, „People Use
Each Other", Love P o e m s („Oamenii
se folosesc unul pe altul". Poeme de
iu b ire )

Fă-mi loc sub aripa ta

şi fii pentru mine mamă şi soră
şi lasă-ţi pieptul să-mi fie capului adăpost
cuib rugăciunilor mele surghiunite.
Am să-ţi mărturisesc un secret:
Sufletul mi-a ars într-o văpaie;
Se spime că-n lume există iubire —
Ce e iubirea?
- Chaim Nachman Bialik, „Let Me
Under Your Wing", S o n g s („Fă-mi loc
sub aripa ta". C â n te ce )

E t t y ş i Owen, u n cuplu atrăgător abia trecut de 4 0 de

' st au aşezaţi în b iro u l meu, departe u n u l de celăledt
[le perm ite m obila. După 22 de ani de căsnicie, se
t d isp e ra ţi, gata să renunţe ş i «m ticip e^ ă im d ivo rţ*
at nepreg ătiţi p e ntru întrebarea pe c<u"e le-o ptm :
— Ce v-a făcut să vă în d ră g o stiţi u n u l de celălalt?
D a r, p e ntru că se presupune că eu su n t experta,
1 să mă convingă. Se dovedeşte că, atunci când s-au
scut, K itty avea 2 0 de a n i ş i era disperată să plece
' - î acasă. Owen era „m a siv, patern ş i în ţe le p t". Ea î i
I u m e rii l<urgi, Ccdmul, blândeţea, atenţia pe care

365
i-o arăta, capacitatea lui de a asculta. Owen avea 27 di
ani când se cunoscuseră şi sentimente paterne faţă de
Kitty. ]
— Am crescut o fată, explică el cu zâmbetul pe buze.
Iubise temperamentul lui Kitty şi „sex-appealul ca dtj
ţigancă".
—Era imposibil să n-o remarci, îşi aminteşte el.
Ca bărbat timid şi rezervat, i-a apreciat energia
sălbatică, senzuală. După ani de căsnicie şi cu sprijinul
şi încurajările lui Owen, Kitty a crescut şi s-a dezvoltat,
îşi avea acum propriile interese în materie de muzică fi
mişcare şi îşi întindea aripile, profesional vorbind. Aceiit
fapt s-a dovedit a fi dificil pentru Owen, care devenise
„gelos şi sufocant". Gentileţea şi calmul său deveniseră
plicticoase. Neliniştea ei din căsătorie şi dezinteresul
sexual în creştere faţă de el se combinaseră cu atracţia ei
evidentă faţă de alţi bărbaţi şi deveniseră o sursă imenil
de stres pentru Owen.
Aşadar, observăm cum Kitty se îndrăgostise de Owen
graţie calmului său părintesc, iar acum îşi doreşte să
divorţeze de el fiindcă e un plicticos sufocant. în ceea
ce-1 priveşte pe Owen, el se îndrăgostise de Kittty dato­
rită temperamentului ei ca de ţigancă, sex-appealului
şi capacităţii ei de a fi în centrul atenţiei. Acum, aceste
calităţi simt cea mai mare sursă de stres din căsnicie
pentru el.

ROLUL ÎNORĂGOSTIRII ÎN REUŢIILE ROMANTICE

PE TERMEN LUNG ALE CUPLURILOR

în vreme ce precedentele două părţi ale cărţii au la

bază studii, teorii şi analize ale unor interviuri calitative,
această a treia şi ultimă parte este fundamentată în
CXH.E
3f)f) rNORAGOSTmfl
principal pe experienţa mea de terapeut de cuplu.
(.«pitolul 12 schimbă perspectiva de la individ la cuplu şi
(ratează relaţia dintre îndrâgostire şi problemele cu care
r probabil să se confrunte ulterior cuplu. Are ca punct de
pornire convingerea mea că o relaţie intimă ne oferă una
»lintre cele mai bune ocazii de a învinge problemele din
copilărie nesoluţionate şi de a găsi semnificaţii în vieţile
noastre.
Cei mzu mulţi dintre oameni aleg un terapeut pentru
ră au auzit despre terapeut de la o persoană în care
au încredere, au citit o carte scrisă de acesta sau l-au
auzit vorbind şi le-au plăcut lucrurile spuse. Aceasta
înseamnă că alegerea are la bază consideraţii logice.
Insă inconştientul, mai mult decât orice altceva, dictează
(Ic cine ne îndrăgostim. îndrăgostirea este o experienţă
emoţională şi fizică intensă care poate părea destul de
Ilogică dintr-un motiv întemeiat: nu facultăţile raţiunii
noastre sunt cele care o dictează. Aşa cum am observat
In capitolul 10, activitatea electrică din creierul xmei
persoane îndrăgostite nu se produce în cortex, sediul
gândirii logice, ci în sistemul limbic, sediul emoţiilor
puternice şi al «imintirilor pe termen lung.
Deşi nu este logică, în cele mai multe dintre cazuri
alegerea inconştientă a iubirii este înţeleaptă pentru
că ne împinge să optăm pentru o persoană care ne
poate ajuta să soluţionăm un aspect rămas nerezolvat
din copilărie. Din acest motiv, găsirea unei asemenea
persoane aprinde scânteia romantismului şi produce o
astfel de stare de exaltare şi încântare. Chiar şi atunci
când alegerea este periculoasă, aşa cum se întâmplă
când aspectul nerezolvat imphcă abuzuri fizice, în
principiu rămâne o alegere înţeleaptă pentru că are ca
scop vindeczirea traumei, nu simpla repetîire a ei.
Când membrii unui cuplu sunt îndrăgostiţi, latura
inconştientă a ambilor dictează selecţia reciprocă.

367
Reţeaua întreţesută de problemele lor fundamentale
reprezintă problema lor fundamentală de cuplu. Când,
după mulţi ani petrecuţi împreună, un cuplu vine
la terapie şi descâlceşte ceea ce p<u:e a fi o mlaştină
nesfârşită de probleme, conflicte, dureri şi dezamăgiri,
problema fundamentcdă apare în centrul celor meii mult*
dintre problemele lor. %
Aşa cum vom vedea în continuare, înţelegerea
conexiunii dintre chestiunile rămase nerezolvate din
copilărie şi problemele resimţite în relaţiile intime
este doar primul pas. Ambii parteneri trebuie să îşi
asume responsabilitatea pentru propria contribuţie la
problemele cuplului, să exprime empatia faţă de pro­
blema fundamentală a partenerului şi —partea cea mai
grea —să încerce să îşi schimbe comportamentele care
îi produc cel mai mult stres partenerului. Acest efort,
chiar mai mult decât terapia individuală, le permite
cupltuilor să îşi transforme problemele în oportunităţi
de dezvoltare personală şi de cuplu. O astfel de oportu­
nitate de dezvoltare este plină de semnificaţie pentru cei
care se aşteaptă să îşi extragă semnificaţia existenţială
din relaţiile intime*. Capitolul 13 dezvoltă acest punct
de vedere tratând relaţia dintre alegerile inconştiente In
materie de iubire şi muncă, două sfere cărora oamenii le
atribuie o semnificaţie existenţială.
TRANSFORMAREA PROBLEMELOR
DIN DRAGOSTE ÎN OPORTUNITĂŢI
DE DEZVOLTARE

— Parcă-i vorba de un m ed de wrestling,

spun eu.
— U n m e d de wrestling. Râde. Da, e şi ăsta
un m od de a descrie viaţa.
— Deci, cine câştigă? întreb eu.
— Cine câştigă?
imi zâmbeşte, cu riduri in jurul ochilor, cu
dinţii un pic strâmbi.
— Dragostea câştigă. Dragostea câştigă
întotdeaima.

- Mitch Albom , Marţi cuMorrie

Nimic de pe lume nu e fără pereche;

Toată lucrurile, după legea divină

Mitch Albom, Marţi cuMorrie, trad. Alina Chiriac, Ed. Humanitas,

Bucureşti, 2006. (N.t.)

369
 Se amestecă in fiinţa altuia: —
De ce nu şi eu cu a ta?
- Percy Bysshe Shelley

La începutul re la ţie i lo r, ea fusese atrasă de „ s im ţu l

s ă u a l u m o r u lu i. E f o a r t e a m u z a n t , m e r e u a v e a c â t e -o
g lu m ă .“ M ai tâ rziu , um o rul lu i ajunsese s-o agaseze.
—N u p o t s ă s t a u d e v o r b ă c u e l s e r io s d e s p r e c e s e p etre cu
în v ia ţ a m e a .
La început, el fusese atras de nebunia ei:
—E r a fo a r t e , fo a r t e a t r ă g ă t o a r e ş i a m u z a n t ă ş i iu te .
P ă r e a m e re u c ă s e g â n d e ş t e s ă f a c ă v r e o n e b u n ie .
U lte rio r, nebunia ei a fo st cea care a încheiat
re la ţia .
— A v e a n iş t e p r o b le m e e m o ţ io n a le g r a v e .
La început, el fusese atras de tim iditatea ş i se n sib ili­
tatea ei:
— E o persoană foarte ordonată, foarte tim idă ş i
rezervată, foarte sensib ilă cu oamenii.
M ai tâ rziu , a spus:
— Mă deranjează cât e de se nsib ilă cu a lţii, în sensul
că e hiperconştientă de ce cred ceilalţi despre ea. M-a
deranjat că e aşa tim idă ş i rezervată.
In iţia l, ea a fo st atrasă de calmul lu i, impresionată de
reţinerea lu i.
—A m a v u t o p a s iu n e p e n tr u e l. E r a fo a r t e t ă c u t ş i n u se
d e s c h id e a d e lo c .
Acum, î i urăşte rezerviu-ea ş i vede în ea dovada lip se i
lu i de interes pentru ea;
— N u m ă în t r e a b ă d e m in e ş i d e v ia ţ a m e a , n u e
in t e r e s a t . N u m i s e p a r e c - a r f i v o r b a d e o c h e s t ie c u d o u ă
s e n s u r i.
— L a s ă im p r e s ia d e t ip fo a r t e în c r e z ă t o r în e l, a r o g a n t
a p r o a p e . A s t a m -a a t r a s la e l, d a r t o t a s t a e c e e a c e m ă
su p ă ră .
 Ce lipseşte în aceste citate este punctul de vedere al
p.irtenerului, atât asupra atracţiei, cât ş i asupra stre-
Nului. Aşa cum ştim deja, cel mai adesea, pentru cuplu­
rile îndrăgostite, cauzele atracţiei sunt complementare.
Dacă ea a fo st atrasă de atitudinea lu i lip sită de g riji, el
.1 fost probabil atras de intensitatea t ră irii ei. Ia r dacă ea
s a plâns u lte rio r de lip sa lu i de zunbiţie, probabil că el
N-a plâns de insistenţa ei. P o lii lip se i de g riji ş i ai in te n si­
tă ţii există în ambii ş i reflectă principalele probleme din
fiecare partener ş i d in cadrul re la ţiei. Susan ş i Robert
sunt exemplu.

SUSAN Ş l ROBERT

Una dintre cele mai dureroase a m in tiri din copilărie

ale lu i Susan era aceea când ea era dată afară d in casă
când veneau în v izită p rie te n ii mamei ei. L u i Susan î i
plăcea să ia parte la d isc uţiile lo r, fapt care o scotea
clin m in ţi pe mama ei. Surdă la rugăm inţile ş i la crim ile
lu i Susan, mama ei o dădea afară ş i- i trântea uşa în
nas. Susan îş i aminteşte cum stătea pe terasa de lemn,
bubuind în uşa încuiată, smiorcăindu-se ş i im plorând să
fie lăsată să in tre . Una dintre cele mai dureroase amin­
t ir i ale lu i Robert este ctun scăpa de nenumăratele cereri
ale mamei sale celei frumoase ş i elegante. Robert obiş­
nuia să se ascimdă în camera lu i ş i să îş i imagineze că
mictd covor pe care şade e o plută în m ijlo c u l oceanului.
Vocea furioasă ş i solicitantă a mamei sim a ca o furtună
îndepărtată. Nu-1 mai intim ida.
Robert ş i Susan s-au cunoscut când abia trecuseră
amândoi de patruzeci de ani, veterani ai nenumăratelor
re la ţii distructive ş i nesatisfacătoare. Era perioada
să rbă torilor, un momentul al d e c iziilo r ş i cd n o ilo r

371
 TI
începuturi. Robert tocmai term inase o călătorie de un
an în jim il lu m ii, în tr-o mică ambarcaţiune, ia r Susan
se reîntorsese la colegiu, decisă de data aceasta să î l
term ine, orice cir fi. S-au cunoscut la dineul orgcmizat dc
im prieten comun. Era ceva în masculinitatea tăcută a lu i
Robert, independenţa lu i ş i sp iritu l său aventuros, care
aprinseseră imaginaţia lu i Susam. Admiraţia lu i evidentă
o flatase. Era calm ş i convingător ş i o Aicea să se sim tă In
siguranţă. Frumuseţea ş i cailmul lu i Susan î l lăsaseră pe 4
Robert fără suflare. Forţa personadităţii ei, sofisticarea I
lim b a ju lu i ş i interesele î l uluiseră . N u-i venea să creadă |
că o astfel de femeie ar da atenţie unei brute p rim itive ca
el. Reacţia ei caddă î l incitase ş i î l făcuse mai fe ric it decât
crezuse vreodată că poate să fie. J
Robert ş i Susan s-au îndrăgostit nebuneşte unul de I
celăladt. Amândoi aveau sentim entul că, de data aceasta,^
adeseseră persoama potrivită, cineva cu caire ar f i putut |
să îş i petreacă tot re stu l v ie ţii. După câteva lu n i, Robert
a cumpărat o casă ş i, la scurt tim p, Susam s-a mutat cu i
el. La un an după prim a în tâ ln ire . Susan ş i Robert s-au
căsătorit.
în ciuda acestui început m inunat, relaţia lu i Susan
ş i Robert era plină de confruntă ri frustra n te . Cel 4
mai d ific il luc ru pentru Susan era tendinţa lu i de
a „dispărea" când ea era zdruncinată emoţionad ş i
avea nevoie de el. Când î l sim ţea că se distanţează,
ea făcea „scene" să î l im plice, însă nim ic d in ce făcea
sau spunea n u -i era de fo lo s. Robert se distanţa ş i mail
m ult, „ascunzându-se precum o broască ţestoasă". 1
Pentru Robert, cel mai greu luc ru erau „atacurile" I
mânioase ş i neprovocate venite d in partea lu i Su sa n .'I
Se distanţa de ea, în speranţa că furtuna de ne rvi aveai
să treacă, dar nim ic d in ce făcea el nu părea să î i fie de
fo lo s; faptul că se îndepărta nu făcea decât să înrăută;^
ţească lu c ru rile . Când au venit la terapie de cuplu, ş i

CXILE
372 TnorAgostirh
 Susan, ş i Robert se simţeau profund ră n iţi de celălalt
ş i dezamăgiţi de căsnicia lo r.
Pe durata terapiei, Robert ş i Susan au ajuns să îş i
Înţeleagă d ificultă ţile esenţiale individuale ş i ciun s-au
combinat acestea, creând dificultatea lo r fundcunentală
în cuplu. Susan a înţeles că, asemenea fetei rănite
şi respinse czue fusese, bubuia la „uşa“ lu i Robert,
sim ţindu-se exclusă ş i im plorând să fie prim ită înapoi.
Numai că, de cealaltă parte a u ş ii, nu era o mamă care să
0 respingă, ci un băieţel speriat, în g ro zit de bubuiala ei
şi care se temea că nu va putea să î i satisfacă so lic ită rile ,
tn ceea ce-1 privea, Robert a înţeles că, asemenea băie­
ţe lu lui temător care fusese, fugea de cererile lu i Susan,
ascunzându-se în camera lu i. Ntunzu că, de ceadaltă
parte a u ş ii, nu era o mamă CcU'e să î i impună lu c ru ri,
insensib ilă la sentimentele lu i, ci o fată rănită care avea
nevoie de iubirea lu i. Imaginea băieţelului speriat care
se asamde ş i a fe tiţe i care im ploră să fie lăsată să in tre
1 a ajutat pe Robert ş i Susan să înţeleagă ce trebuia să
facă fieceu-e. Susan a înţeles că, atunci când are nevoie
de iubirea ş i sp rijin u l lu i Robert nu poate să i le ceară
ridicând tonul sau atacându-1, întrucât, cu cât mai
sonoră e cererea, cu atât meu puţin va putea Robert să
reacţioneze ca un adult matur. Dacă îş i meuiifestă calm
nevoia, î i va f i ală turi. Robert a înţeles că distanţarea
de Susem nu este modul ideal de a împiedica furtuna,
ci o modeditate sigură de a-i creşte forţa. Dacă poate
răspimde la sentimentele lu i Susan ş i le poate exprima
pe ale sale, mânia ei se va evapora.
Magia re la ţie i un ui cuplu este aceea că, atunci când
doi oameni se îndrăgostesc, ind iferent ce trebuie să
facă pentru a se dezvolta emoţional ei în ş iş i, acela este
exact lu c ru l de Ccue partenerul cue nevoie de la ei. Susan
avea cel mai m ult nevoie ca Robert să î i vindece rana
din copilărie, exact lu c ru l de care Robert avea nevoie

373
pentru a se dezvolta em oţional. în loc să se transform e
într-un băieţel speriat, care fuge şi se ascunde, el trebuia
să răm ână adult şi să se confrunte cu orice i s-ar fi cerut
ca bărbat. în acelaşi m od, R obert avea cel m ai m ult
nevoie ca Susan să îi vindece traum a din copilărie, exact
lucrul de care Susan avea nevoie pentru a se dezvolta
emoţional. în loc să se transform e într-o fetiţă speriată
care trebuie să bu buie la uşi pentru a fi auzită, trebuia
să înveţe să răm ân ă adult şi să ceară ce vrea într-un m od
care să crească probabilitatea de a prim i lucrul respectiv.
Această schim bare în aparenţă sim plă — în
realitate, o schim bare foarte g re u de im plem entat
pen tru am ândoi — le-a perm is lu i Susan şi R obert să
controleze o experienţă din copilărie du reroasă, cu
care continuau să se lupte, adulţi fiind. în definitiv,
n u fusese u n accident că Susam se îndrăgostise de
im bărbat a cărui strategie p rincipală de a face faţă
cererilor era retragerea, o strategie care îl ajutase să
supravieţuiască în copilărie şi fusese astfel im pregnată
cu s e m n ^ c a ţie existenţială. Şi n u accidental se în d ră­
gostise R obert de o fem eie du ră, care învăţase să ceară
cu forţa ceea ce avea nevoie, o strategie care o ajutase si 1
supravieţuiască în copilărie şi avea astfel o semnificaţie ;
existenţială pen tru ea.
Lupta eroică a lu i S usan de a-şi controla im pulsurile
de a cere zgom otos şi reacţia lu i R obert la deznădejdea
ei, atunci când o exprim a în linişte, au ajutat-o să îşi
vindece rana d in copilărie. Lupta eroică a lu i R obert cu i
im pu lsu l de a fugi de gratitudinea lu i S usan şi de a o
iu b i atunci când putea răm âne conectat la ea l-au ajutat |
să îşi vindece ran a d in copilărie. Aceste schim bări,
dificile la început, d a r d in ce în ce m ai uşoare cu flecara |
repetare şi exerciţiu, au contribuit la transform area
căsniciei lo r într-o relaţie Ccddă, p lin ă de iubire şi
gratificantă.

c a il e

374 Tn o r A go stirh
ATRACŢIE FATAU SAU ALEGERI
INCONŞTIENTE ÎNŢELEPTE?

Ea [Iubirea] vede nu cu ochii, ci cu dorul;

De-aceea Cupidon luându-şi zborul,
Precum un orb, aşa-i înfăţişat.
- William Shakespeare, Visul unei nopţi
de vară"

Puţine studii au tratat legătura dintre ce anume face

cuplurile să se îndrăgostească şi ce anume produce
problemele de mai târziu, uneori chiar şi despărţirea.
Unul dintre puţinele studii efectuate, care a inclus 60 de
cupltul căsătorite, a arătat că trăsătura cea mai supără­
toare era adesea o exagerare, o presupunere sau exact
opusul trăsăturii descrise iniţial ca fiind principalul
motiv al atracţieP.
în cadrul altui studiu, Diane Felmlee a arătat că trăsă­
turile care produc nemulţumire faţă de partener sunt o
traducere negativă a trăsăturilor care au generat atracţia
Iniţială^. Felmlee a deniunit acest fenomen a tracţie
fa ta lă , unde fatal are „sensul că prezice secvenţialitatea
care se finalizează cu deziluzionarea". Ea a presupus că
„trăsătura responsabilă pentru atracţia iniţială faţă de
un partener de relaţie de iubire şi caracteristica ulterior
detestată sunt adesea dimensiuni ale aceluiaşi atribut
general" şi a descris trei condiţii primare în care o astfel
lie atracţie fatală se poate produce. Prima este o stare de
Iubire pasională intensă, în care oamenii sunt orbiţi de
Iubire şi este astfel probabil să subestimeze importanţa
Ii.Vsăturilor negative. A doua poate apărea atunci când o
l aliiate atrăgătoare iniţială se evidenţiază şi este remar-
lată cu uşurinţă. Este probabil ca o astfel de calitate să
' Op. cit. (Mt.)

375
fie extremă, iar atributele pozitive extreme au cele mai
mari şanse de avea dimensiimi negative. De exemplu,
un partener care e atrăgător fiindcă cire succes poate
fi repede văzut ca dependent de muncă, deoarece, în
general, este dificil să obţii succesul în lipsa unei cantităţi
considerabile de muncă. în al treilea rând, imele cedităţi
care pot fi atrăgătoare şi aducătoare de recompense pe
termen scurt, cum <ir fi spontaneitatea, se pot dovedi
problematice în cadrul unei relaţii angajate extinse.
Pentru a investiga limitele atracţiei fatale, Felmlee
le-a cerut studenţilor să descrie cea mai recentă relaţie
romantică a lor, care luase sfârşit, şi a pus amunite între­
bări legate de relaţii şi despărţiri. Printre întrebările ce j j
vizau relaţia, studenţii au fost rugaţi să descrie trăsăturile
Ccire îi atrăseseră. Printre întrebările despre despărţire, li
s-a cerut să spună ce li se păruse cel mai puţin atrăgător, j
Cuvintele-cheie, cum ar fi d r ă g u ţ , şi formulele, cum ar fi ^
s e p u r ta b in e c u m in e , au fost puse în categorii. Rezultatele
au arătat că în 29,2% din cazvui, motivul despărţirii
fusese aceeaşi calitate care atrăsese iniţial \ *
Activitatea mea cu perechile m-a determinat să cred *
că fenomenul este miilt mai frecvent decât sugereciză ‘
datele lui Felmlee. Efectiv în fiec<ure caz din sutele cu
CcU'e am lucrat în terapia de cuplu şi în grupurile pentru
cupluri, dacă relaţia avea la bază iubirea romantică, era'
posibilă găsirea unei legături între trăsăturile care îi
atrăseseră reciproc pe membrii cuplului şi trăsăturile
care deveniseră ulterior punctul de concentrare pentru ■
problemele lori.
Când vui cuplu vine în terapie prima dată, una dintre
întrebările pe care le pim de fieczue dată este: „Ce v-a '
atras imul la celălalt atunci când v-aţi cunoscut?". Apoi I
arăt cuplului legătura dintre atracţia iniţială şi problemă
care i-a adus la terapie. La fel, unul dintre exerciţiile pe
care le fac la fiecare grup pentru cupluri este să îi întreb
CĂILE

376 tNORÂGOSTIRtt
pe participanţi ce i-a atras mai întâi imul la celălcdt şi
apoi ce li se pare că e cel mai stresant la fiecare. Aproape
întotdeauna există o conexiune între cele două®. Spre
deosebire de Felmlee, care considera aceasta atracţie
l'jtală, partea întunecată a oricărei virtuţi umane, eu o
consider o „cdegere inconştientă înţeleaptă"®.
Asemenea altor terapeuţi psihodinamici®, eu
consider că forţele inconştiente acţionează atât la
nivelul atracţiei romantice, cât şi al problemelor din
cadrul relaţiei. Inconştientul dictează alegerea unui
partener care poate ajuta la controlarea unei „probleme
esenţiale"! care este manifestarea unei probleme din
copilărie nesoluţionate. Dacă problema esenţială a
cuiva este teama de abandon, inconştientul persoanei
respective va dicta alegerea unui partener care poate
ajuta la controlzurea respectivei temeri. Cine este mai
potrivit pentru sarcina respectivă, dacă nu o persoană
a cărei principală problemă este teama de sufocare?
Din acest motiv se îndrăgostesc partenerii de cuplu
unul de celălalt. Dat fiind că edegerile lor au ccU'acter
complementar, creează împreună problema esenţială.
In calitate de cuplu. Ann şi Ed sunt un exemplu. Nu ar
fi fost incluşi în categoria atracţiei fatale a lui Felmlee,
deşi există o legătură evidentă între trăsăturile care
l-au făcut să se îndrăgostească şi trăsăturile care le-au
transformat relaţia în iadul pe pământ.

ANN Şl ED

Un cuplu de profesionişti care se apropie de 40 de

ani, Ann şi Ed au venit la terapie de cuplu ca ultimă vari­
antă înainte de a intenta divorţ. Principala nemulţumire
a iui Ann era „ lip s a t o t a lă d e s e n s ib ilit a t e ş i c o n s id e r a ţ ie '"

377
 a lui Ed. Principala nemiilţumire a lui Ed erau ieşirile
nervoase ale lui Ann, care îl luau mereu prin siuprindeif
şi care erau „in c o m p re h e n sib ile şt to ta l n e ju stific a te “ . Inii,'
când se cunoscuseră, pe lângă J a p t u l e v id e n t c ă a ră ta
b in e şi in te lig e n ţa a s c u ţ it ă ", Ed spunea că fusese atras dt
personalitatea ei puternică şi dinamică.
—E r a d ire c tă ş i c in ic ă ş i a m u z a n tă , explică el
zâmbind. .
In ceea ce o privea, lui Ann îi plăcuseră „m in te a lu i^ r
E d ş i fe lu l în c a re g â n d e ş t e ", precvun şi „p e rso n a lita te a i ) ■
re la x a tă . Ş tia s ă se b u cu re d e v ia ţă , e ra p lă c u t ş i c a lm , fă ră j
co m p le x e ş i c o m p lic a ţii." r ij;
Şi Ann, şi Ed proveneau din cămine în care părinţii i ;
nu se iubiseră. Părinţii lui Ann divorţaseră când era 4 îl
ea mică, iar ai lui Ed se certau deseori. Tatăl lui Ed, un ţ j
ins religios, îl obliga pe Ed să meargă cu el la slujbe i \ '
şi impunea să i se arate respect. Cel mai greu lucru în i 1
copilăria lui Ed erau ieşirile furioase ale tatălui său, ţ i
care includeau mlete şi, uneori, bătăi. Mama lui Ed r t
nu-1 iubea şi nu-1 respecta pe tatăl lui, dar faţă de Ed ; i
era caldă, iubitoare şi plină de grijă. Cea mai dificilă .(j j ,
experienţă din copilărie a lui Ann fusese pierderea ) 1
tatălui iubit, Ccffe, neluând în seamă iubirea şi nevoia f i
ei de el, se mutase în altă parte după divorţ. Mama ei,i i
care era J b a r t e c o n ştiin c io a să în p riv in ţa în d a to ririlo r .j
sa le d e m a m ă " era insensibilă la sentimentele fetei şi nu
reacţiona la nevoile ei.
Problema esenţială a lui Ed era teama de ieşirile
nervoase ale tatălui său şi resentimentele amare faţă de
faptul că fusese forţat să mecirgă la slujbe religioase şi il
arate respect, lucru pe care Ed considera că tatăl său nu
îl merită. Principala problemă a lui Ann era sentimentul
dureros că oamenii apropiaţi ei nu reacţionau la nevoile
şi dorinţele ei. Nerăbdarea ei de a citi sentimentele şi
dorinţele tatălui ei şi dorul de el s-au transformat într-o
CXH.E
378 TnorAgostirh
m.ire sensibilitate faţă de oameni. Aceste probleme
pNt-nţiale s-au combinat pentru a da naştere problemei
rnriîţiale a lui Ann şi Ed în calitate de cuplu. Ed nu
importă ca oamenii să „ îl o b lig e " să se comporte într-un
mod pe Ccure ei îl consideră adecvat, dzir care lui nu i se
potriveşte. Reacţionează „în c h iz â n d u -se ş i m a n ife stâ n d
llp.'iă de consideraţie". Ann reacţionează la lipsa lui
ilf sensibilitate cu mânie şi furie. Ed „nu îi în ţe le g e
m u cu rile d e fiir ie n e s o lic ita te ". Ann consideră lipsa lui de
înţelegere ca pe o altă demonstraţie a lipsei lui totale de
ncnsibilitate. Astfel, amândoi îşi reiau în relaţie trauma
(lin copilărie.
Analizând ce au considerat cel mai atrăgător unul la
celălalt atunci când s-au cunoscut şi s-au îndrăgostit,
putemidentifica semnele timpurii pentru faptul că, la un
unurnit nivel, Ann şi Ed erau foarte conştienţi de oportu­
nitatea pe care şi-o ofereau unul altuia de a rezolva pro-
lilcmele din copilărie rămase fără soluţie. La momentul
respectiv. Ed era atras de „p e rso n a lita te a p u te rn ic ă " a lui
Ann, de Jh is t e ţ e a " ei, de „c in is m u l" ei şi de „in te lig e n ţa
a s c u ţită ". Găsea respectivele trăsături incitante şi plăcute.
Acum, inteligenţa ascuţită şi cinismul s-au transformat
In „c r itic i n e d re p te ", iar personalitatea puternică şi directă
j devenit o serie de „ ie ş ir i". La început, Ann a fost atrasă
ilo relaxarea lui Ed, de felul lui de a fi necomplicat şi de
.ibilitatea lui de a se bucura de viaţă. Acum, îl consideră
„in se n sib il ş i în c h ista t" şi „c u to tu l c o n c e n tra t a su p ra s a " .
în ciuda legătiuii clare dintre atracţia iniţială dintre Ann
şi Ed şi zbucimnul lor, nu ar fi fost incluşi în categoria
„atracţie fatală" pentru că au folosit cuvinte şi expresii
diferite pentru a descrie atracţia şi problema lor.
Ed şi Ann reprezintă un exemplu de înţelepciune a
alegerilor romantice inconştiente, czire ne determină
să alegem un partener cu care avem ocazia de a ne
controla problemele psihologice. Când un bărbat ca Ed

379
învaţă să fie sensibil la nevoile perechii sale, se va putea
dezvolta imens ca persozină; va putea ieşi din «umura
solidă pe care şi-a construit-o înjur ca meccuiism de
apărare împotriva ieşirilor şi solicitărilor tatălui său.
Acest tip de schimbare a lui Ed va reprezenta, desigur,
o experienţă de vindecare pentru Ann. Când o femeie ca
Ann va învăţa să reacţioneze fără a izbucni furioasă, se
va putea dezvolta imens ca persoană; va putea învăţa să
se exprime într-un fel c<ire îi menţine conectaţi pe cei
din jiu-, nu îi împinge în lături, ca mecanism de apărare
împotriva temerii ei de abandon’ . Acest tip de schimbare
al lui Ann va reprezenta, desigur, o experienţă vindecă-
tocire pentru Ed.
După Felmlee, este mai probabil ca atracţia fatală să
se producă în perioada iubirii pasionale, fapt care poate
conduce la o situaţie în care „iubirea e oarbă". Experienţa
clinică alături de cupluri ca Ann şi Ed sugerează că,
asemenea „orbilor" din mitologia greacă, a căror vedere
e mai bună decât a celor Ccire nu sunt orbi şi asemenea
lui Cupidon care „precum un orb, aşa-i înfăţişat" în V is u l
u n e i n o p ţ i d e v a r ă de Shakespeare, iubirea este înţeleaptă
în alegerile pe c<ire le face (vezi Figxua 16).
Dat fiind că im singiu: exemplu nu este nici pe
depcirte suficient, vezi caseta Atracţia inţială şi stresul
subsecvent, unde se regăsesc 10 exemple succinte de
cupluri alese aleatoriu din circa 100 de cupluri cu care
am lucrat în xiltimii ani. în fiecare caz, descriu atracţia
principală CcU’e a făcut membrii cupliilui să se îndră­
gostească şi ceea ce a devenit ulterior principala lor
sursă de stres. în fiecare caz prezentat, există o legături
evidentă între cauza atracţiei din cuplu şi cauza stre­
sului de mai târziu. în plus, există o complementaritate
clară între lucrurile cunintite de soţ şi cele amintite de
soţie.
 ATRACŢIA
Soţia: îmi dădea un sentiment de siguranţă, ri 4
mereu acolo, mereu de încredere.
Soţul: Avea ceva misterios.

STRESUL ^
Soţia: E plictisitor.
Soţul: Nu e niciodată cu totul acolo; nu exlitl
intimitate adevărată.

ATRACŢIA
Soţia: Părea genul de bărbat care va ajimge
dep<ute, care va fi im succes.
Soţul: Părea genul de persoană care ar putea «4
îmi construiască un cămin.

STRESUL
Soţia: Călătoreşte mult, cunoaşte tot felul de
oameni, nu e niciodată acasă.
Soţul: E prea casnică, nu e incitantă.

ATRACŢIA
Soţia: Părea foarte deştept, foarte capabil.
Soţul: Mă respecta. Mă simţeam acceptat şi
apreciat.

STRESUL
Soţia: Mă face să mă simt proastă şi
incompetentă.
Soţul: Are o părere proastă despre ea şi dă vina
II pe mine.

CXILE
InorAgostirii
3B2
 ATRACŢIA
Soţia; Era ca o stâncă, tare, o persoctnă pe care
_ I? te poţi baza.
Soţul: Era caldă şi sensibilă, foarte blândă.
MT
STRESUL
Soţia: E ca o piatră; nu poţi să-l facă să se
ff: răzgândească.
“ Soţul: E prea sensibilă, prea blândă.

ATRACŢIA
Soţia; Părea patern şi înţelept, cineva care avea
să aibă grijă de mine.
Soţul: Era ca o fetiţă care are nevoie de pro-
I tecţie, vulnerabilă, sensibilă.

STRESUL
i ţ I Soţia: Atitudinea lui paternă şi calmul mă scot
^P din minţi; încerc să îl zgudui.
Soţul: Toanele ei copilăreşti simt greu de
suportat.

ATRACŢIA
Soţia: Părea foarte înţelept, matur şi cunos­
cător în materie de viaţă.
Soţul: Părea plină de viaţă, iubea natura şi era
deschisă către lume.

STRESUL
Soţia: încearcă mereu să îmi dea lecţii şi vrea să
mă lege de casă.
Soţul: Nu are grijă de casă, nu e casnică.

3B3
 ATRACŢIA
Soţia: Părea foarte relaxat. . ,
Soţul: îm i plăcea energia ei. Era foarte a ctiv i^
mereu se petreceau lucruri în ju ru l ei.

STRESUL
Soţia: N u se luptă pentru drepturile lui, nu c|
asertiv.
Soţul: Explodează la cea m ai mică provocare,1[
are toane, e presantă în privinţa lucrurilor
pe care le doreşte.

ATRACŢIA
Soţia: M -a pus pe im piedestal şi a încercat
să mă im presioneze. M -a făcut să mă sim ţ]
specială.
Soţul: Am fost impresionat. Părea foarte
capabilă şi foarte sigiiră pe ea.
I |!il
STRESUL
Soţia: Se poartă ca un copil iresponsabil şi m l
obligă să fiu mam a cea rea. ^
Soţul: M ă simt doborât de ea. N u îm i respect!
dorinţele, ţine lucruri pentru ea. ^

ATRACŢIA
Soţia: M ă adora. Eram centrul lum ii lui.
Soţul: Era frum oasă şi deşteaptă; toţi prietenii
mă invidiau.

c a il e

3«A Î n d r ă g o s t ir ii
 MRESUL
Soţia: E gelos şi posesiv. Nesiguranţa lui mă
scoate din minţi.
Soţul: M ă critică şi m ă pune la colţ. îm i
răneşte sentimentele.

In ciuda relaţiei evidente dintre c auzele atracţiei

niru soţ şi soţie şi cauzele stresului, există po sibile
Uli i la con clu zia privin d caracterul lo r com plem entar,
poate spun e că perech ile care v in la terapie sunt u n
lip select; este m ai p r o b a b il să experim en teze acest tip
deziluzie şi să aibă m ai m ulte p ro b lem e inconştiente
imr /.olvate. E xp erien ţele o a m e n ilo r care p articipă
rticliere ca parte a p re gătirii lo r profe sion ale sau
parte a p ro g ra m u lu i de îm b og ăţire a cunoştinţelor
inarat de an ga jato r p a r a su gera că n u e cazul. Spre
losebire de cu plu rile venite la terapie, aceşti oam en i
IUaleg să înveţe d e sp re ei şi relaţiile lor. Şi totuşi, spre
lini rea lo r, găsesc o legătu ră între ce i-a făcut să se
idrăgostească şi ce a devenit u lterio r pu n ctu l central al
irol>lcmelor lo r, d e z a m ăg irii şi frustrării,
în cadrul s tu d iilo r m ele priv in d ep u iza re a cup lu rilo r,
'inulii care au im plicat sute de c upluri, am descoperit şi
f i acele calităţi care iniţial îi atrăseseră pe p arten erii de
III piu u n u l la celălalt duc în cele din u rm ă la epu izarea
lor^ O fem eie care s-a în d răgostit de soţul ei pen tru
iă era „tipul puternic şi tăcut, p e care ea l-a con siderat
,/oarte romantic", s-a sim ţit epu izată în căsnicie pen tru
(!l „d nu comunică". U n bă rb a t Ccure s-a în d răgostit de
lo|ia sa datorită „personalităţii puternice " a acesteia s-a

385
 simţit apoi epuizat pentru că ea „ s e c ea rtă “ cu el „ p e n t r u
o r ic e " .
O altă critică posibilă la adresa observaţiei „alegerilor
înţelepte inconştiente" este că lucrurile spuse de
partenerii de cuplu despre atracţie şi sirrsele de stres nu
au fost supuse unor criterii de codificcire obiective. Este
posibil ca eu să £i căutat dovezi în sprijinul teoriei mele
şi să fî influenţat oamenii să vadă un tipar acolo unde el
nu exista. Am două răspunsuri pentru această critică.
In primiil rând, când oamenii identifică legătura dintre
calităţile care i-au atras şi calităţile Ccire au devenit suni
de stres din relaţia lor (cu sau f ^ ajutorul meu), sunt
repede de acord cu asta şi o fac cu încântare şi entu­
ziasm. în al doilea rând, aşa cum vom vedea, observarea^
conexiunii are un efect pozitiv asupra oamenilor.

VÂRIAŢIUNI PE ACEEAŞI TEMĂ

!i! '
Unii oameni se îndrăgostesc, se căsătoresc cu
persoana de care s-au îndrăgostit şi rămân căsătoriţi
fericiţi până la adânci bătrâneţi. Unii oameni repetă la
nesfârşit acelaşi tipar de relaţii generatoare de frustrăiţ
Se despart de un partener pentru că e prea sufocant sau
prea retras sau prea reţinut doar pentru a se îndrăgosti
de im altul asemănător celui dintâi. Alţi oameni, con­
ştienţi fiind de privaţiunile şi frustrările din copilărie ^
şi decişi să le evite cu orice preţ, cdeg un partener
diametral opus părintelui cu Cctre au o problemă nere­
zolvată. însă şi alegerea opusulm înseamnă angajarea ti'
problemă, însă în versiimea opusă. Aşa cum vom vedea
în exemplul următor cu Gary şi Jocm, chiar şi în astfel
cazuri, elementele care au fost mai întâi atrăgătoare iS ^
tr^msformă în fhistrări.

cAle

386 îndrAgostirk
 Gary s-a născut într-o familie de italieni numeroasă
şi unită de pe Coasta de Est. Se simţea sufocat de
presiunile constante ale familiei şi intruziunile în orice
aspect al vieţii Scde şi detesta nenumăratele evenimente
familiale, aglomerate şi zgomotoase. S-a mutat pe
Coasta de Vest ca să scape de familia lui, m<u ales de
mama sa cea „ s u f o c a n t ă " . A început să se iasă cu femei
diametral opuse mamei M. Mama lui era scundă, grasă,
brunetă şi sonoră, dar şi caldă şi plină de grijă; femeile
dc care se îndrăgostea el erau blonde înzdte, suple, cu
păr lung şi drept şi manifestări rezervate. Nu le plăcea
nici să gătească, exact opusul mcunei Scde, pentru care
bucătăria era regatul ei. Iar şi icu:, Gaiy se îndrăgostea
lie o asemenea „ b lo n d ă m i ş t o " , însă, după câtva timp,
entuziasmul i se domolea. Motivul, în fiecare caz, era
i'ă blonda înaltă şi suplă nu era suficient de caldă, de
Iubitoare şi nu avea suficientă grijă de el.
Joan şi-a cunoscut soţul după terminarea in mod
dureros a unei aventuri amoroase tumultuoase, pe care
ea o considerase „ u n b a l a n s n e b u n , le g a t ă d e c o a d a u n u i
d r a g o n " . Soţul ei era „ o p e r s o a n ă m i n u n a t ă " , exact opusul
tatălui ei. îi promisese o viaţă de linişte şi seouitate şi
NCţinuse de cuvânt. Era un soţ îndatoritor şi un tată
Iubitor pentru cei trei copii ai lor. Joan, al cărei tată
primitiv şi violent obişnuia să îi bată pe ea şi pe fratele
ei, îl apreciase pe soţul ei şi familia caldă a acestuia,
care o acceptase cu braţele deschise; adora căminul pe
care ea şi soţul ei îl creaseră pentru copui lor. Soţul ei
avea încredere în ea, iar aceasta ajutase la construirea
încrederii în sine. Noua ei încredere în sine o ajutase să
aibă succes în lumea afacerilor, iar afacerea ei o ajutase
Nă îşi întărească şi mai mult încrederea în sine. însă
creşterea încrederii în sine adusese o reducere a nevoii
dc sprijinul şi iubirea soţului ei. Siguranţa Ccilmă pe Ccire
ci i-o oferea, atât de atrăgătoare şi semnificativă pentru

 387
ea la începutul relaţiei lor, s-a transformat în plictiseală.
Lipsa de elemente dicunatice şi de incitare după care
tânjea, după copilăria plină de abuzuri, o ajutase să
îşi construiască încrederea în ea, deu* devenise acum o
privaţiune de nesuportat.
Când oamenii îşi pot rezolva o problemă din copilări#
prin intermediul unei relaţii romantice, terapie sau o
schimbare semnificativă în viaţă, simt pregătiţi pentru o
relaţie cu adevărat diferită. Acestea sunt deseori cazurile
în care problemele nerezolvate din copilărie nu erau
traumatice şi nu implicau abuz, neglijare sau respingere.
George este un astfel de exemplu.
George a fost copilul mijlociu într-o familie nume- ii
roasă şi săracă. Tatăl lui, un fermier muncitor, era un
bărbat blând şi bun. Mama lui era o femeie puternică,
dominantă, CcU'e îl critica permanent pe tatăl lui pentru
incompetenţa lui în Ceditate de susţinător financiar în
casă. Deşi atmosfera din casă era Ccddă şi iubitoare, |
greutăţile economice erau oprimante. George îşi amin*
teşte cu mare durere de momentele în Ccure nu se putea ('
I
duce la petrecerile de zilele prietenilor lui pentru că nil(
îşi permitea să cumpere cadouri. Când a crescut, GeorgŞ
s-a îndrăgostit de o femeie care provenea dintr-o famill't
înstărită din clasa mijlocie. îi admira „ c la s a “ şi manicit>^
superioare şi se simţea recunoscător că acceptase să li f j
fie soţie. Atitudinea îngâmfată a soţiei sede faţă de el
şi familia lui, pe care o manifesta în moduri „delicate*
precum corect<u-ea permanentă a limbajului lui a
la repunerea în act a căsătoriei părinţilor lui George. (
Schimb<u*ea de viaţă semnificativă, care l-a pregătii f
George pentru un tip diferit de relaţie, a fost succeiul 1'^
economic imens ca om de afaceri. Respectul şi faima |»*
care reuşise să le obţină ca urmare a succesului său •
construit încrederea în sine. Deşi soţia şi-a continuat^
eforturile de a păstra diferenţa de statut dintre ei, ,
cAile

388 îndrăgostirii
George a considerat că atitudinea ei superioară faţă de el
nu mai era adecvată. într-adevăr, următocirea lui relaţie
romcuitică a debutat ca o prietenie bazată pe un respect
profesional profund. A fost cu o femeie de carieră de
succes cu care avusese o relaţie de afaceri. Femeia
îl adora pe George şi îl considera un om de cifaceri
sclipitor şi un bărbat excitant. Percepţia ei şi relaţia cu
ca păreau mult mai „potrivite" pentru noul George, acel
George care se eliberase de sentimentele de inferioritate
şi de vulnerabilitate moştenite din copilăria apăsată de
sărăcie.
Presupunerea că alegerile romantice inconştiente
sunt în sine înţelepte este cel mai uşor de contestat în
cazul oamenilor, cei mai mulţi dintre ei femei, care au
suferit un abuz grav în copilărie şi CcU-e simt atraşi de
parteneri al căror comportament se aseamănă cu acela
al părinţilor abuzivi. O astfel de opţiune în materie de
relaţii romantice pare, din motive evidente, extrem de
neinspirată. Se poate totuşi spune că, până şi în aceste
cazuri dificile şi uneori tragice, atracţia are la bază
pornirea inconştientă de a depăşi traumele timpurii şi,
în sensul acesta, este înţeleaptă. Adesea, în astfel de
cazuri, dacă nu cumva partenerul este dispus să lucreze
la problemele care stau la baza comportamentului său
abuziv, singura modalitate de a evita astfel de relaţii de
abuz pentru o femeie Ccure a fost abuzată în copilărie este
aceea de a evita bărbaţii de care e puternic atrasă®.
Câteodată, oamenii care sunt conştienţi de tiparele
instructive şi generatoare de frustrări pe care le-au
Intemalizat, mai ales dacă au avut parte de relaţii intime
dureroase care au repetat aceste tipare, decid să le
Ignore şi să aleagă o persoană care le este suflet pereche
un spirit asemănător. O astfel de persoană tinde să fie
un prieten apropiat sau are atitudini şi interese similare,
cineva care e bun şi phn de consideraţie şi în care se
poate avea încredere. Din păcate, o astfel de persoană
este adesea neinteresantă din punct de vedere sexual,
Astfel de relaţii de prietenie tind să fie calde, plăcutei
confortabile şi facile, darie lipseşte pasiunea „nebună"
fără limite.
Fiecare alegere are avantaje şi dezavantaje. O reiaţi*
romantică direcţionată de forţe inconştiente, în tente
tiva de a depăşi o traumă din copilărie, este caracteril?<"<
de o atracţie fizică puternică, electrizantă, de excitaţi*
emoţională intensă şi de iubire obsesională —cu cât *
mai gravă trauma timpurie, cu atât mai pasională fi n'i't
obsesională este iubirea. Oalegere romantică făcut! t"
cunoştinţă de cauză, în încercarea de a ignora trecuici «t
a crea o relaţie cu un prieten apropiat, bun şi înţel#|" "t
asigură o relaţie uşoară, confortabilă şi plăcută, dai i >•'
este mai puţin incitantă, cu mai puţine culmi extatli'r ,i
mai puţine pierderi devastatoare.

PROBLEMELE DIN R E U Ţ II CA
OPORTUNITĂŢI DE DEZVOLTARE

Existenţa unei relaţii între atracţia iniţială şl caii;^

problemelor de cuplu are o implicaţie importantă
şi practică. Sugerează că o relaţie intimă oferă unt<
dintre cele mai bune ocazii de a lucra cu problem#I-
nerezolvate din familia de origine. Când un cuplu I •
seama în ce fel lucrurile care i-au făcut pe parteiu 11
se îndrăgostească la început au devenit apoi problr^
fundamentale ede relaţiei, sentimentele de vină |l
acuzaţiile se reduc. Distrugerea „cadrului acuzaţllb •
îi face pe oameni mult mai dispuşi să îşi asume itj i
sabilitatea pentru contribuţia lor la problemele rc!?i
Acest fapt este important, deoarece problemele li|S,!
CAll£
390 Tnorăgostirn
 (iutiilia de origine sunt aproape întotdeauna în miezul
|M'ol)Iemelor cuplurilor*®.
Problemele unui cuplu sunt deseori tentative
^Şipctate de a corecta, depăşi, gestiona, relua sau şterge
; fdiillicte vechi provenite din relaţiile infantile care au
mt transferate relaţiilor adulte. Cuplurile încearcă să
iKolve conflictele interne prin intermediul conflictelor
Ktrc parteneri. Aceştia fac faţă anxietăţilor vechi şi
tiNirârilor ce provin din experienţe frustrante sau
iiniinţătoare din copilărie, modelând relaţiile intime
intru a se potrivi tiparelor similare celor pe care
IAUexperimentat în familiile de origine. în general,
li tenerii fac acest lucru în trei feluri: se îndrăgostesc
I o persoană care se aseamănă în mod semnificativ
It4tucle cu care au o problemă nerezolvată; îşi împing
itunştient partenerul să se comporte cum se comporta
liîiude; sau îşi proiectează imaginea romantică
llrrnă asupra partenerului şi îşi percep partenerul ca
iul similar părintelui, chiar şi atunci când nu există
illarităţi reale” .
Hriitimentele generate în astfel de relaţii romantice
Iivlaţiile intime in general au un gen de intensitate
ilirmică, nemaiîntâlnită în altfel de relaţii umane, cum
fn cele de prietenie, de muncă sau de vecinătate. Un
Irtrner capabil să genereze emoţii pozitive intense
Iînceputul relaţiei romantice este capabil ulterior în
i| a |I c să genereze emoţii negative la fel de intense.
Iiillictele dintr-vm cuplu, chiar şi atunci când se presu­
me că au în centru chestiuni obişnuite, simt percepute
IAvănd semnificaţie existenţială. într-adevăr, conflictul
Iul cuplu este în cel mai profund sens o luptă existen-
ilA. I'erapeuţii de cuplu îl descriu în glumă, spunând
Iliiariajul este câmpul de bătaie pe care familiile de
(|liic îşi trimit reprezentanţii să ducă im război care
Ilin Jtle care dintre familii va dirija viaţa cuplului.

391
 în cursul terapiei de cuplu, perechile învaţă lAj
identifice erorile în modul în care se percep rcclp(
Ofemeie, după ce verifică în mod repetat cu soţi
dă seama că, atunci când ea are impresia că el e nC
el e, de fapt, rănit. învaţă să reomoască sentimenî^ i'-
care nu şi le recunoşteau în ei, ci le proiectau aiu|)> <
celuilcdt. în cazul acestei femei, ea şi-a recunoscut
propria mânie pe care o negase. Această recunoafit •'
contribuie la dezvoltarea unui sentiment al sinelui
complet, integrat şi sigur pentru ambii parteneri fi <•
percepţie a celuilalt ca o fiinţă diferită, independcin >
neameninţătoare.
Travaliul asupra soluţionării conflictelor de cuplu
permite soluţionarea problemelor individuale. Aclami •
nu înseamnă neapărat că partenerii de cuplu îşi depâ
şese sentimentele şi nevoile infantile. în cadrul unei
relaţii intime mature şi sănătoase, acest lucru nu eit#
necesar. în asemenea relaţii, partenerii îşi pot tolera
reciproc nevoile infantile şi sunt dispuşi să facă un rl. i i
pentru a le satisface.
Cuplurile ale căror membri învaţă să se accepte
reciproc învaţă să accepte şi acele părţi ale sinelui can
sunt negate şi suprimate, pe care s-au chinuit atât ■ ! Ir
ignore. Acceptarea totedă a celuilalt, în special a părţihu
infantile şi pline de nevoi, necesită empatie. Empatia
presupune să simţi ce simte celălalt. Acest lucru poata
fi înfricoşător pentru indivizii nediferenţiaţi, care nu
au limite ferme ale eului. Oastfel de persoană nu are
un sentiment sigur al sinelui, aşa că a simţi ce simte
partenerul înseamnă negarea sau renunţarea la propriii»
sentimente. Aici, din nou, abilitatea de a asculta un
pzutener intim şi de a exprima empatie nu doar certific*
existenţa unui sine separat şi individuat, ci ajută şi la
dezvoltarea sa.

cAile

392 îndrăgostirii
 ISÂ TRANSFORMAŢI PROBLEMELE DE
.u ÎN o p o r t u n it ă ţ i d e d e z v o l t a r e

h i m a e ta p ă în procesul de transformare a pro-

imrlor de cuplu în oportunităţi de dezvoltare este
iRirj stării de conştientizare. Aceasta începe cu
Iplorarea lucrurilor care v-au făcut să vă îndrăgostiţi
iul ilc celălalt, lucrurile Ccire vi se par cele mai pro-
Ifm.itice la partener şi conexiunea dintre ele. Ambele
illii de origine trebuie examinate, punând accentul
iclaţia pe care fiecare dintre voi a avut-o cu fiecare
l inte, relaţia dintre părinţi, legăturile dintre aceste
I relaţii pentru fiecare dintre voi şi problema de
piu fundamentală. La finalul acestei etape, amândoi
|r Ircbui să puteţi înţelege de ce aţi ales să fiţi în relaţie
ţl nS fiţi dispuşi să vă asumaţi responsabilitatea pentru
^«i'tea proprie din problemele cuplului. Asumarea res­
ell nsabibtăţii pentru alegerea făcută ajută la controlarea
Umiărilor acesteia. Această asumare de responsabilitate
MUfo c a liz a r e a p e s in e impune schimbarea direcţiei
rrllcctorului conştientizării dinspre partener spre
dumneavoastră; astfel, renunţaţi la soluţia mai uşoară a
icuzării partenerului pentru problemele şi dezamăgirile
din relaţie.
A d o m e ta p ă , şi cea mai dificilă pentru mulţi, este
exprimarea empatiei. Cuplurile pot fi învăţate să se
(isculte reciproc şi să exprime empatie, deşi, cu cât e
nui mic nivelul de diferenţiere din relaţie, cu atât e
mai greu. O g lin d ire a — ima dintre tehnicile de bază şi
cele mai importante din terapia comportamentală de
cuplu —este o bvmă modalitate de a începe. Iată cum se
procedează. Cu instrucţiuni clare de a vorbi despre sine
fără a judeca, fără a critica sau fără a-1 ataca pe celălalt,
fiecărui partener i se cere, pe rând, să vorbească despre

393
o problemă sau un aspect important. Celălalt partener
este instruit să asculte, să pună întrebări de clarificare,
dar să nu dea răspunsuri, şi apoi să „oglindească" sau
să reflecte cu propriile cuvinte ce a auzit şi înţeles. Daci
partenerului care a vorbit i se pare că partenerul care a
ascultat „n-a priceput", voibitorul poate explica iar şi
iar, până înţelege ascxiltătorul.
Harville Hendrix a adăugat acestui exerciţiu clasic
componenta crucială a empatiei. în versiunea sa pentru
exerciţiu, după ce e clar că ascultătorul a înţeles compln
ce a încercat vorbitorul să spimă, toate celelalte aspecte,
ale problemei sunt aduse în discuţie folosind întrebări =
ca „Asta e tot?" sau „Mai e ceva?". Apoi, ascultătorul
este încurajat să exprime empatie, explicând în ce fel
istoricul personal şi experienţele vorbitorului fac ca lei'
timentele acestuia să fie perfect inteligibile. Exprimare.'
empatiei este mimmată pentru persoana care o prinicţ'^
şi este un imbold puternic pentru dezvoltarea person.tl'
a celui care o exprimă^.
A tre ia e ta p ă este schimbarea comportamentului.
După ce partenerii înţeleg dinamica relaţiei lor şi sunt
capabili să exprime empatie pentru sentimentele şl
nevoile celuilcdt, este mîu uşor să îşi dăruiască fiecaW'
lucrul cel mai dorit^^ Dat fiind dinamica specială a rel.«)i
ilor de cuplu, efortul de a îndeplini dorinţa paitenenilv'
este cea mai eficientă modalitate de a încuraja dezvol­
tarea personală. în definitiv, partenerul cere exprim.»
imor părţi din sine care au fost reprimate sau prolectM
asupra partenerului. Aşadar, atunci când o femeie f t ' j
comportă într-un mod mai raţional ca dar pentru
său şi când un bărbat îşi exprimă sentimentele cele
profunde ca dar pentru soţia lui, atât soţul şi soţia, cCi
căsnicia lor evoluează.

cAle
39A înorAgosthm
REZUMATŞl CONCLUZII

Din tot ce s-a spus până acum în acest capitol şi de-a

lungul cărţii, se pot trage câteva concluzii:

• O relaţie intimă oferă una dintre cele mai bune

oportunităţi de soluţionare a chestiunilor nerezolvate
din copilărie.
• Forţe inconştiente mai degrabă, decât consideraţii
logice, dictează de cine ne îndrăgostim.
• Alegerea inconştientă se referă la o persoană alături
de care putem repime în act experienţele din copi­
lărie; prin urmare, persoana combină trăsăturile cele
mai importante ale ambilor noştri părinţi.
• Trăsăturile negative ale ambilor părinţi au un impact
mai mare asupra alegerilor romantice, mai ales în
cazul iubirilor obsesive, decât au trăsăturile pozitive,
deoarece privaţiunea sau rana suferită de pe urma lor
necesită vindecare.
• Cu cât e mai traumatică rana din copilărie, cu atât e
mai mare asemănarea dintre iubit şi părintele care
a provocat rana şi cu atât mai intensă experienţa
îndrăgostirii.
• în cazul îndrăgostirii, apare o întoarcere la simbioza
primară cu mama, o uniime perfectă fără limite ale
cului. Din acest motiv ne îndrăgostim de o singxură
persoană la un moment dat. Reîntoarcerea la para­
disul pierdut recreează expectaţia ca persoana iubită
să ne îndeplinească nevoile infantile.
• Deoarece îndrăgostirea este dictată de o imagine
romantică internă, iubiţii au impresia că se ştiu
ilintotdeauna. Şi, pentru că implică o reluare a anu­
mitor experienţe puternice din copilărie, iubiţii au

395
 impresia că perso<ina iubită este „singura şi unica**,
iar pierderea acestei persoane ar fi de nesuportat.
Când un cuplu se îndrăgosteşte, alegerea inconştl*
entă este reciprocă şi complementară, permiţându-lr'
ambilor parteneri să îşi exprime propriile problema
fimdamentale. împreună, ei îşi creează problema
fimdamentală a cuplului, chestiunea în jurul căreia
se vor centra cele mai multe dintre conflictele
ulterioare.
înţelegerea legăturii dintre chestiunile din copilăria
rămase nerezolvate şi problemele de mai târziu
reduce sentimentele de vinovăţie şi acuzaţiile şi îi
ajută pe ambii parteneri să îşi asume responsabi­
litatea pentru partea ce le revine din problemele
cuplului.
Partenerii care îşi ascultă reciproc sehfimentele,
exprimă empatie şi îşi dau unul altuia lucrurile ceruta
pot păstra aprinsă pe termen nelimitat scânteia
romantică.
Exprimarea empatiei şi îndeplinirea dorinţelor
partenerului este cea mai bună modalitate de dezvol'
tare. Odată cu partenerii, evoluează şi relaţia lor. Iar
dezvoltarea este antiteza epuizării*^.

ÎN SFÂRŞIT, DIN NOU DESPRE NUMEROASELE

PERSPECTIVE ASUPRA IUBIRII

După cum sunt atâtea păreri, câte capete.,

tot aşa, şi câte inimi, atâtea feluri de
dragoste.
- Lev Tolstoi, Anna Karenina'

' Lev Tolstoi, Anna Karenina, trad. M. Sevastos, Ştefana Velisar

Teodoreanu şi R. Donici, Ed. Adevărul Holding, Bucureşti, 2008. (N.t)

CALE

396 tNORAGOSURH
 Aşa cum am observat în capitolul introductiv,
iccdstă carte tratează numai una dintre numeroasele
foi ine de iubire —iubirea romantică. Se referă doar
la Iubirea romantică dintre două persoane care au
realmente o relaţie şi exclude acele cazuri în care
luliirea este unilaterală şi nerecompensată. Vizează
0 Ningură etapă a iubirii romantice —îndrăgostirea.
Numai acest ultim capitol se referă la problemele pe
rare cuplurile le au ulterior în relaţie, dar chiar şi aşa
discuţia este legată de probleme din etapa îndrăgos-
llrii. Dintre numeroasele puncte de vedere asupra
îndrăgostirii, această carte se concentrează asupra
perspectivei psihologice, cu sciute menţiuni privind
perspectivele biologice, istorice, sociale şi culturale.
Susţine că fiecare experienţă de îndrăgostire are o ■
dinamică emoţională şi psihologică unică, bazată pe
Interacţiunea dintre conştient şi inconştient, dintre
părţile refulate şi proiectate ale ambilor parteneri. în
cadrul unei combinaţii unice pentru fiecare partener,
aceste părţi sunt influenţate de cei doi părinţi şi rela­
ţiile dintre ei. Dat fiind că îndrăgostirea este un proces
unic, o definiţie a îndrăgostirii nu este oferită nicăieri.
Cititorii sunt invitaţi să îşi contemple propria definiţie
personală şi unică.
Accentul pus pe influenţele inconştiente asupra
îndrăgostirii poate lăsa impresia că trecutul, în special
copilăria timpurie, are o influenţă totală asupra
alegerilor noastre romantice. în mod clar nu e cazul.
Aşa cum am văzut în prima parte a cărţii, factorii de
mediu, situaţionali, de dispoziţie, sociali, culturali,
fiziologici şi chiar şi genetici joacă şi ei un rol în îndră­
gostire, chiar mai mult, în alegerea perechii. în plus,

I
considerentele logice, presiunile sociale şi ale familiei,
planurile de viitor, căutările spirituale şi idealurile
romantice afectează alegerile romantice.

M
397
avem relaţii multistratificate şi complexe, întrucât
copilăria noastră include un număr imens de oameni şi
experienţe, unele negative şi altele pozitive, şi fiindcă
Imaginile noastre romantice continuă să evolueze în
IImpui vieţii, imaginile noastre romantice sunt com­
plexe şi aplicabile mai mult decât unei singure persoane.
Din acest motiv, creăm, cu fiecare partener de relaţie
romantică, un tipar unic de interacţiime. O persoană se
poate îndrăgosti de un iubit ezu-e îi satisface una dintre
nevoile esenţiale, cum ar fi cea de securitate, însă,
odată ce nevoia a fost satisfăcută, se poate îndrăgosti de
«Itcineva care satisface nevoia opusă, de dramatism şi
Incitare. Uneori, oamenii nu văd persoana iubită deloc,
cl se îndrăgostesc de proiecţia imaginii lor romantice.
în ciuda tiparului emoţional unic zd fiecărei relaţii
romantice, toate relaţiile romantice au în comun o
dinamică: o luptă continuă între forţe care trag spre
limbioză şi forţe czu*e trag spre individuare. Forţele
(di e trag spre simbioză sunt alimentate de dorinţa
dr a reveni la siguranţa simbiozei primzu-e cu mama.
hnţcle care trag spre individuare sunt alimentate de
dorinţa de a face un lucru unic şi semnificativ, czu*e va
lonferi semnificaţie vieţii (pentru cei mai mulţi ozuneni,
liTste forţe sunt exprimate în sfera muncii, subiectul
Vrmătorului capitol). Când ozunenii se îndrăgostesc,
ftiiţcle care trag spre uniune şi simbioză înving. în cele
mai multe relaţii, după o perioadă care poate dura zile,
luni sau ani, forţele care trag spre individuare devin mzu
Iviicmice. Când o relaţie rămâne blocată în etapa simbi-
Ik ă, rezultatul este o relaţie sufoczmtă, în care ozunenii
lUun sentiment redus zd sinelui individuzd, separat de
lălalF.
R aţiile romantice care păstrează aprinsă scânteia
imantică sunt czu'acterizate de un echilibru între nevoia
Intimitate şi securitate şi nevoia de individuare şi

J
autoactualizare. în aceste relaţii, ambii parteneri sunt
suficient de siguri de individualitatea lor şi de gr<uiiţelc
eului pentru a nu percepe intimitatea şi apropierea
ca fiind ameninţătoare şi periculoase. Experienţele >
de fuziune, atunci când acestea au loc, de exemplu,
în timpul orgasmului, sunt percepute ca plăcute, nu j
înfricoşătoare. Acest tip de relaţie poate fi descris de i
metafora „rădăcini şi aripi"'*. j
în relaţiile de tip rădăcini şi aripi, r ă d ă c i n i le simboll<(
zează intimitatea, uniimea, securitatea şi angajamentul.
A r i p i l e simbolizează individuarea, autoactualizarea şi
exprimarea sinelui. împreim<u'ea sprijină autoactuali­
zarea, iar aceasta întăreşte uniimea. Ce e mai important
e că, în contextul unei cărţi despre îndrăgostire, în
cadrul relaţiilor de tip rădăcini şiaripi, relaţiile păs­
trează aprinsă, pe termen nedefinit,'scânteia romantici
a etapei îndrăgostirii.
îndrăgostirea şi implicarea într-o relaţie romantică
au un efect pozitiv asupra bunăstării psihologice a
oamenilor. Oamenii implicaţi în relaţii rom<mtice se
simt mai apropiaţi de şinele ideal şi au o părere mai
bună despre ei*®. Cu alte cuvinte, îndrăgostirea nu este
doar o experienţă pozitivă în sine, ci este şi o experienţi
pozitivă în contextul vieţii emoţionale a oamenilor şi a
vieţii relaţiei lor romantice.
în E t i c h s o f F a t h e r s ( E t i c a p ă r i n p l o r ) , se spune că
„Totul este prezis, şi totuşi libertatea de a alege este
acordată; iar prin graţie e universul judecat, şi totuşi
toate sunt pe potriva muncii" (Mishna 15). Această
Mishna (Lege orală) este în general interpretată ca
însemnând că totul este predeterminat de Dumnezeu,
dar o persoană are totuşi liberul arbitru. Ca psiholog,
aleg să o interpretez diferit: deşi alcătuirea noastră
genetică şi experienţele din copilărie sunt imprimate
în noi, influenţând felul cum arătăm, personalităţile

c Au e

AOO fNORAGOSTIRN
noastre şi atitudinile elementare faţă de noi, faţă de
ceilalţi şi faţă de iubire, tot putem alege dacă şi cum să
urmăm aceste scenarii în alegerile de iubire pe care le
facem. O privire pozitivă asupra noastră şi a celorlalţi
nc conectează la graţia cu care este judecat universul;
(Iar, în definitiv, totul din viaţa noastră, inclusiv rela­
ţiile noastre de iubire, este în conformitate cu nivelul
(Ic mimcă investit în ele.

401
IUBIREA Şl MUNCA: RELAŢIA DINTRE
ALEGERILE LOR INCONŞTIENTE

Se poate trăi m inunat pe lum ea aceasta d u l

ştii cum să munceşti şi cum să trăieşti.
- Lev Tolstoi, o scrisoare către V a le ria
Aresenyev, 9 n oiem brie 1856

Lynn crescuse într-un mic oraş agricol şi era unul

dintre cei patru copii ai familiei. Tatăl ei era profesor
de religie la tm colegiu comunitar, iar mama, asistentă
medicală. Lynn a fost mereu apropiată de mama ei şi i'l
simţit iubită şi preţuită de aceasta, dar s-a simţit „nevi* :
zută“ de tatăl ei, un om închis, cu tendinţe depresive,
care se retrăgea deseori departe de familie, în lumea lult
Lynn muncea din greu ca să îşi impresioneze tatăl, lu a i
note mari la şcoală şi îşi dezvoltase o mare sensibilităţi i
la toanele lui, dar fără rezultate. Ca adult, dinamicile
din copilărie i-au influenţat lui Lynn nu doar cdegerill
romantice, ci şi alegerile profesionale. Fiind o femeie >
atrăgătoare, vivace şi realizată, avea mulţi admiratori ^

CAILE
A02 Îndrăgostirii
care se ţineau după ea, dar aceia de care se trezea că
se îndrăgosteşte în mod repetat, ba chiar că se şi căsă­
toreşte de trei ori, erau bărbaţi cu tendinţe depresive,
asemenea tatălui ei. Bătbaţi care, deşi o adorau pe ea
şi vivacitatea ei, erau atât de implicaţi în ei înşişi şi
depresiile lor, încât nu o vedeau cu adevărat. Lynn se
îndrăgostea de ei pentru că păreau atât de „profunzi"
şi păreau să o adore atât de mult. Se consuma apoi de
tot în relaţia cu aceştia, fiindcă ei îi secătuiau energia
cu depresiile lor şi pentru că „nu o vedeau" cum era ea
de fapt, ca persoană. Opţiunea profesională a lui Lyim
a fost aceea de a deveni terapeut. Credea că îi poate
ajuta pe cei care au nevoie cu energia şi sensibilitatea
ei şi că va fi „văzută cu adevărat" de pacienţii ei. Şi aici,
„din motive necunoscute", s-a trezit lucrând mai ales cu
bărbaţii deprimaţi. îi înţelegea pe aceştia cu adevărat,
iar ei simţeau şi îşi croiau mereu drum la ea în cabinet.
Problema care a dus la epuizarea ei ca terapeut a fost că,
asemenea tatălui, ei nu „o vedeau cu adevărat".
Se pare că atât opţiunile lui Lynn în materie de relaţii
romantice, cât şi cele de Ccirieră au fost motivate de
dorinţa inconştientă de a-şi vindeca rana din copilărie,
lipuizarea din carieră şi din căsnicii avea legătură cu
realizarea dureroasă că repeta în cunbele cazuri trauma
din copilărie, în loc să o vindece.
Alegerile pe care oamenii le fac atât în carieră, cât şi
în privinţa partenerilor intimi oferă o multitudine de in­
formaţii despre cine sunt ei. Dacă vreau să aflu un aspect
semnificativ despre dumneavoastră, probabil că, dacă
dş afla ce ocupaţie aveţi şi cu cine sunteţi căsătoriţi, aş
obţine cele mai bogate şi mai semnificative informaţii.
I.a un nivel mzu profund, ambele opţiuni reprezintă o
oglindire exterioară a mecanismelor interne ale sufle-
lului dumneavoastră. în plus, fiindcă munca şi iubirea
sunt primele două sfere cele mai importante ale vieţii

A03
noastre, alegerile pe care le facem au un impact m '
asupra calităţii vieţilor noastre.
Freud considera că abilitatea de a iubi şi a muii''
este dovada maturităţii psihologice. Importanţa iu*'** >*
şi a muncii pentru funcţionarea sănătoasă a foit bl>'>
documentată în mod empirici Cu toate acestea,
despre iubire ignoră, în general, relaţia cu munca» •>•
cum studiile despre mimcă ignoră cel m ed adesea r« i >(•<
cu iubirea^, aderând la ceea ce a fost denumit „mllnl
lumilor separate"^
Acest capitol dezvoltă noţiunea de alegeri incoi^' >
ente din sfera iubirii în sfera profesională şi trateaiş
chestiimea fascinantă a relaţiei dintre ele, în contai<"•
relaţiei dintre carieră şi epuizarea cuplului.

EPUIZAREA

Epuizarea, resimţită ca o stare de oboseală psihici»

emoţională şi mentală extremă^ este rezultatul unul
proces de erodare în cadrul căruia indivizii extrem dl
motivaţi şi dedicaţi îşi pierd entuziasmul^ Nu te poţi
epuiza dacă nu ai „luat foc“ la început. Persoana care
ajunge la etapa epuizării spune acest lucru, într-un fel
sau altul, „M-am săturat. Nu mai suport“.
Epuizarea a devenit un subiect frecvent de cerceUW
de la jximătatea anilor 1970, cu aproape 2 000 de
studii publicate numai în ultima decadă. Studiile au
documentat existenţa epuizării într-o gamă largă de
ocupaţii, simptomele variate sub aspect fizic, emoţi­
onal, cognitiv şi comportamental, precum şi costul
mare pentru indivizi şi societate în general®. Cele mal
multe dintre aceste studii s-au concentrat pe epuizarea
în cariera din domeniul serviciilor. Puţine studii au

CAILE
A04 îndrăgostirii
 puizarea în căsnicie^. Formulări conceptuale
: au fost oferite în încercarea de a explica epui-
p.i", cel mai recent dintr-o perspectivă psihanalitică
cnţialistă®. ! * £
Conform perspectivei existenţiîdiste, cauza de bază
lljniizărirse regăseşte în nevoia oamenilor de a crede
Ivieţile lor au sens, că lucrurile pe care le fac svuit utile
IImportante. Victor Frankl considera că „străduinţa
Ia găsi semnificaţie în viaţă este forţa motivaţională
Imară a omului"*®. Emest Becker a adăugat că nevoia
imenilor de a crede că lucrurile pe care ei le fac au
imnificaţie este modul lor de a se confrunta cu angoasa
^Kulusă de conştientizarea propriei mortalităţi. Pentru a
^mca nega moartea, trebuie să ne simţim eroici, să ştim
Ivieţile noastre au o semnificaţie, că noi contăm în
ni>ti marea schemă „cosmică" a lucrurilor. Oamenii aleg
I|l devină „eroi" conform „sistemului de eroi" prescris
cultural. Unul dintre răspunsurile cel mai fi’ecvent alese
Mic munca. Celălalt este iubirea**.
Conform psihologilor existenţialişti*^, dacă actuali-
R.trea sinelui în sfera muncii ne ajută să rezistăm în faţa
fricii de moarte, atunci o relaţie intimă, uniunea cu o
«llă persoană, ne ajută să rezistăm în faţa fricii de viaţă.
Iubirea romemtică ne permite să ne legăm de persocuia
pc care o adorăm şi pe care o considerăm mai mare
decât noi**. Oamenii care se aşteaptă să îşi derive un sens
al semnificaţiei existenţei din munca lor (sau relaţiile
amoroase) îşi abordează profesiile (sau relaţiile amo­
roase) cu mari speranţe, dedicaţi şi motivaţi. Când simt
că au eşuat, că munca lor (sau relaţiile amoroase) este
lipsită de semnificaţie, că nu fac nicio diferenţă, încep să
se simtă neajutoraţi şi deznădăjduiţi şi se epuizează în
cele din urmă.

405
iâ
 ALEGEREA CARIEREI

Dacă acceptăm premisa conform căreia oamenii 4

îif încearcă să derive o semnificaţie existenţială din munca
lor sau din relaţiile intime, următoarea întrebare de car*
ar trebui să ne ocupăm este de ce anume aleg să o facă ^ :
prin intermediul unei anumite ocupaţii sau persoane
«dese de ei. De ce o persocmă alege să obţină semnificaţia
^ r• existenţială fiind asistentă medicală, alta fiind profesor,
iar o a treia fiind manager? (De ce alegem o anumită
persocuiă, fireşte, a fost subiectul întregii cărţi.) Au foit
făcute numeroase tentative de a răspunde la această
întrebare. Cele mai midte dintre răspunsuri au inclus
factori precum aptitudinile, abilităţile, interesele,
resiu-sele, limitările, cerinţele de succes, precum şi opoi ■
tunităţile disponibile in mai multe domenii de activitititi
Teoria psihanalitică aduce o contribuţie semnificativi ll
acest corpus de cercetare şi practică, adăugând dimeniL
unea opţiunilor de carieră inconştiente*^.
Determinanţii inconştienţi ai oricărei opţiuni' m *
vocaţionale refiectă istoria personală a individului fi >
a familiei. Oamenii îşi aleg o ocupaţie care le permit*
să repete experienţe semnificative din copilărie, să
gratifice nevoi care nu au fost gratificate în copilărit ?
şi să îşi actualizeze visele ocupaţionale şi expecta-
ţiile profesionale transmise lor de moştenirea din
familie*"*. Când alegerea unei cariere implică asementt
chestiuni semnificative, oamenii o îmbrăţişează cu {
speranţe şi expectaţii mari, cu implicarea eului şi cu
pasiune. Cea mai mare pasiune implică în general o f
chestiune rămasă nerezolvată din copilărie sau o wriii»
metaforică", alimentată de speranţa de a o soluţiona
şi vindeca. Succesul ajută la vindecarea rănilor din
copilărie. Când oamenii au sentimentul că au eşuat.
CĂILE
fNORĂGOSTIRII
AOf)
 când munca repetă trauma din copilărie în loc să o
vindece, rezultatul este epuizarea. Iată de exemplu
cum acţionează această dinamică în cazul asistentelor
medicale.
Când sunt întrebate de ce au ales o carieră în
domeniu, răspunsul asistentelor mediccde include inva­
riabil o referire la ajutarea celor bolnavi şi muribunzi*®.
Imaginea idealizată a asistenţei medicale pe care o
sugerează aceste răspunsuri —o Florence Nightingale
care ţine în braţe un pacient bolnav sau pe moarte —
Itnplică un nivel uriaş de control. în definitiv, ce altă
relaţie umană mai presuptine un asemenea control
cum este cel exercitat de o asistentă asupra pacientului
ci incapacitat? în sprijinul acestei noţiuni, cercetările
mai arată şi că nevoia de control, conştientă sau
inconştientă, joacă un rol major în decizia de a deveni
asistentă medicală*®. Iar activitatea mea cu asistente a
Indicat deseori o experienţă traumatică legată de lipsa
dc control*®. într-un caz, o asistentă şi-a dat seama cât
dc puţin control a avut asupra sorţii ei când, la vârsta
de 12 ani, a fost lovită de ;m taxi în timp ce mergea pe
irotucur, un accident care a făcut să fie spitalizată vreme
dc multe luni. în al doilea caz, a fost vorba de trawna
mutării din casa copilăriei de la ţară, unde se simţise
„ca o floare în seră", înconjurată de câmpuri deschise şi
numeroşi prieteni apropiaţi, la oraş, unde erau ziduri
In loc de copaci şi ea era „singură-singurică". Plânsese
/.ile în şir şi îşi implorase părinţii să nu se mute, iar in­
capacitatea de a-i face să se răzgândească o făcuse să se
simtă „neajutorată şi neputincioasă". în cd treilea caz,
» fost vorba de neputinţa în faţa unui tată dominant,
care o forţa să meargă la o şcoedă religioasă pe care ea
I) detesta. „ Am plâns şi am tot plâns, dar nimic nu mi-a
fost de folos. Nu aveam nicio putere. A fost îngrozitor",
tşi amintea ea.

40 7
 Relaţii asemănătoare între mi anumit tip de expiQ
enţă traiunatizantă din copilărie şi opţiunile de cariei'
de la vârsta adultă au fost observate la profesori” , .1
manageri** şi antreprenori**.
Motive psihodinamice diferite par a-i împinge p|)
cei care aleg cariere în asistenţa medicală, manage­
ment şi educaţie. Observaţia că asistentele reveleaal
adesea o experienţă traumatică legată de lipsa de
control poate explica, măcar în mică parte, alegeree
profesională a unei cariere caracterizate printr-un
control imens asupra pacienţilor anesteziaţi, parall|||i
sau incapacităţi în alt fel. Profesorii revelează deseori
o experienţă traumatizantă legată de faptul de a fl
cenmil atenţiei negative şi de a se simţi umilit, anxloi
şi izolat. Acest fapt poate fi responsabil, cel puţin In
mică paţfe, pentru alegerea unei cariere în care trebuia
să stea în faţa unei clase de elevi adoratori, care pot 0
educaţi, inspiraţi, formaţi şi modelaţi. Managerii reUvî
o experienţă traumatică legată de absenţa tatălui, o
lipsă reală sau psihologică. Dorinţa de a fi manager
exprimă o dorinţă inconştientă de putere şi influenţi
(de a deveni tată) şi de recunoaştere a organizaţiei
(un tată metaforic). Prin urmare, motivele care duc ll
epuizare tind să fie şi ele specifice ocupaţiilor. Pentru
asistente, cea mai frecventă cauză de epuizare implici
asistarea la suferinţa umană fără a putea ajuta. Pentru
profesori, e vorba de probleme de disciplină şi legate
de elevi neatenţi, indiferenţi, impertinenţi şi care îi
subapreciază. Pentru manageri, e vorba de a nu avea
puterea şi resursele necesare pentru un impact real şi i
face lucrurile „cum trebuie"^®.

c ale

408 Î n d r ă g o s t ir ii
f ALEGERI INCONŞTIENTE ÎN CARIERĂ Şl IUBIRE

Se pare că nu doar o relaţie de iubire, ci şi o carieră

Oferă ocazia de a stăpâni problemele rămase nerezolvate
din copilărie. Atât alegerile inconştiente în iubire,
eit şi alegerile în carieră reflectă istoricul personal
ll individului şi al familiei. Ne alegem o carieră şi un
* partener de relaţie care ne permit să repetăm experienţe
icmnificative din copilărie şi să gratificăm nevoi din
copilărie nesatisfăcute. Forţele inconştiente şi imaginile
Interne influenţează nu doar de cine ne îndrăgostim^*,
cl şi ce carieră alegem*"*. Asemenea alegerii inconştiente
I unui partener romantic, alegerea inconştientă a unei
cariere ne direcţionează să găsim ocazia de a repune
tn act şi, sperăm, controla, experienţele din copilărie,
l'ixperienţele negative au un impact mai puternic asupra
alegerilor din iubire şi carieră deopotrivă, pentru că
rana sau privaţiunea produsă necesită vindecare. L a fel
ca în cazul iubirii obsesive, cu cât e mai traumatizantă
rana din copilărie, cu atât med intensă şi mai obsesionzdă
va fi implicarea în carieră.
Dacă şi alegerile romantice şi cele din carieră sunt
influenţate de forţe inconştiente şi motivate de dorinţa
de a stăpâni chestiunile nerezolvate din copilărie, atunci
ar avea sens ca între ele să existe o relaţie. Relaţia dintre
mimcă şi iubire a fost într-adevăr observată în cadrul
studiilor cîire au documentat descărcarea stresului de la
serviciu în familie^^ şi studiilor care au documentat des­
cărcarea epuizării din czirieră în familie^*. Un fenomen
curios, observat în cadrul consilierii oamenilor care cer
ajutor pentru că au ajuns la epuizare fie în carieră, fie
în cuplu, este tendinţa acestora de a face confuzii între
ele. Opersoană poate veni plângându-se de epuizare
în Ccirieră, doar ca să îşi dea seama după o explorare

409
 succintă că problema adevărată este în căsnicie, sau \
invers, să vină la terapie pentru o presupusă epuizaK '
în căsnicie, doar ca să descopere că adevărata probh n*»
este munca. Se pare că satisfacţia dintr-una din sfertU
vieţii este asociată cu satisfacţie în cealaltă, iar streiul
într-una din sfere este asociat cu stres în cealaltă^.; 1
Un studiu transcultural pe care l-am realizat a doOi
mentat de asemenea relaţia dintre epuizarea în cariei.». •
în cuplu^^. Studiul a implicat absolvenţi de ştiinţe socI '!■
pentru a asigura eşantioane^imflare, cu educaţie şl . |
status socio-economic similar, suficient de mari pentru ji 3
avea şi o carieră, şi o familie. Aceşti indivizi erau origi­
nari din Statele Unite, Marea Britanie, Israel, Finland*')
Portugalia şi Spania. Observaţiile au indicat corelaţii
semnificative similare, deşi moderate, între epuizarea lî'
carieră şi cuplu pentru toate cele şase eşantioane (veil
Tabelul 5 din Anexa 3).
Observaţia că, în şase eşamtioane din şase ţări dife­
rite, a fost găsită o corelaţie similară între epuizarea in
carieră şi cea în cuplu pare a sugera că această corelaţie
ţine mai mult de o relaţie inerentă între aceste două
experienţe de viaţă decât de influenţele culturale. Este
desigur posibil ca aceste corelaţii dintre epuizarea în
carieră şi cea în cuplu să nu fie rezultatul unei relaţii
reale între cele două, ci im produs, rezultat al folosirii
unei măsurători similare pentru studierea ambelor.
Dovezi clinice privind existenţa unei relaţii între alege
rile pe care oamenii le fac în iubire şi carieră (cum este
cazul lui Lynn, de la începutul capitolului) sugerează cl
probabil nu e cazul.
Alternativa la explicaţia produsului susţine că acea
corelaţie existentă între epuizarea în carieră şi cea
în cuplu este produsă de încercarea oamenilor de a
deriva im sentiment al semnificaţiei existenţiale prin
intermediul iubirii şi muncii deopotrivă, iar sentimentul
CÂK.E

410 tNORAGOSTlRII
 tor este acela că au eşuat în acest sens, în ambele
lin e. Rezultatele unui studiu care a indicat o corelaţie
fiuKlestă între angajamentul faţă de muncă şi angaja-
iticntul faţă de familie^® par a susţine această interpre-
liii'c. Ele sugerează că oamenii aduc un impuls şi un sens
«Imilar al angajamentului în viaţa lor profesională şi în
i'iMde familie.
Pe bâza perspectivei psihanalitic-existenţialiste,
I nmtivul pentru această corelaţie este asemănarea dintre
fauzele epuizării în carieră şi cuplu. Dacă alegerile pe
rare oamenii le fac în carierele lor şi în relaţiile lor de
dragoste sunt motivate de nevoia de a repune în act şi
astfel a vindeca o traumă din copilărie, e de aşteptat să
existe o relaţie între cele două. Dovezi clinice ample
susţin această idee. Povestea lui Lynn este im exemplu;
iiită încă două.
Oasistentă medicală care fusese abuzată sexual
de tatăl ei şi se simţise total neajutorată în copilărie a
încercat inconştient să îşi vindea această traumă alegând
o ocupaţie caracterizată de controlul profesionistului şi
neajutorarea pacientului şi căsătorindu-se cu un par­
tener dependent de droguri. Epuizarea ei în carieră şi
căsnicie au fost determinate de un sentiment de neajuto-
rare şi sentimentul că îşi repeta trauma din copilărie în
loc să o vindece, datorită incapacităţii ei de a-şi vindeca
pacienţii şi soţul.
Un contabil al cărui tată era „foarte temperamental"
şi avea ieşiri furioase frecvente şi a cărui mamă era
foarte „plată emoţional" s-a simţit criticat de mama
lui, care îi spusese că e „întocmai ca tata". Alegerea de
a deveni contabil şi alegerea unui partener cu care a
avut parte de o relaţie lipsită de pasiune, de tip „frate/
soră", au fost ambele motivate de dorinţa de a nu fi
„ca tata". Epuizcirea lui din carieră şi cea din căsnicie
aveau ambele legătură cu realizarea dureroasă că nu

411
merita să trăiască pentru mimca şi iubirea lipsite d« ^
pasiune. .
Este posibilă extinderea punctului de interes al
acestui capitol de la nivelul individului la acela al
cuplului tratând relaţia dintre alegerile cuplurilor tn
carieră şi iubire. De exemplu, aleg oamenii parteneri tiP
relaţie romantică persoane care le permit să îşi înfăp* 4j
tuiască (sau să nu îşi înfăptuiască) aspiraţiile ocupaţlo^ J
nale? Aleg parteneri care le actualizează aspiraţiile lor i ^
ocupaţionale? (Dacă nu pot fi doctor, măcar să fiu soţie {
de doctor.) ---- I
Cea mai însemnată implicaţie a relaţiei dintre epul'^ ■
zarea din carieră şi cea din cuplu este importanţa abor-^
dării acestei relaţii, indiferent dacă problema e la nivcliH
uneia sau al celeilalte. Tratarea acestor relaţii ajută la
mutarea punctului de interes către cauza subiacentă,
care, în cele mai multe dintre cazuri, are de-a face cu o
chestiune nerezolvată din copilărie, responsabilă pentni
alegerea iniţială a ambelor.

IMPLICAŢIE PRACTICĂ
Relaţia dintre epuizarea în carieră şi cea în cuplu, pt
de o parte, şi incapacitatea oamenilor de a desprinde
semnificaţia existenţială din munca şi căsnicia lor şi,
pe de altă parte, experienţele similare din copilărie,
nerezolvate pot fi traduse într-o abordare terapeutică cu
următoarele trei etape generale:

• Identificarea motivelor conştiente şi inconştiente

pentru alegerile în iubire şi muncă şi a modului în
care era de aşteptat ca relaţia intimă şi cariera alese
să dea im sentiment al semnificaţiei existenţiale.
CĂILE
A12 TnorAgostirii
 ATELIERE PENTRU ALEGERILE ÎN
RELAŢBLE ROMANTICE: CUM SÂ
VA DESCIFRAI CODUL ATRACŢIEI
ROMANTICE

în cadrul unui atelier care tratează alegerile în

relaţiile romantice, a fost compilat şi aplicat materialul
prezentat de-a lungul cărţii. Acest material are eficienţi
maximă atunci când este prezentat în contextul învăţării
experienţicde. Cei care iau parte la atelier învaţă nu
doar despre imaginile romantice interne şi rolul pe car«
acestea îl joacă în cadrul alegerilor pe care le facem în
relaţiile romantice, ci au şi ocazia de a conştientiza mal
bine rolul pe care acestea îl joacă în relaţiile eşuate, de
a înţelege originea problemelor din relaţii şi de a afla
modalităţi noi şi pozitive de a depăşi aceste probleme,
într-o manieră extrem de personală şi individualizată.
Prezenţa altor oameni comportă un mare avantaj în ceilH
ce priveşte sprijinirea participanţilor să îşi depăşească
ideile eronate despre imicitate: descoperirea faptului că,
problemele lor nu sunt unice, ci sunt împărtăşite de alţi,
oameiii perfect normali şi bine adaptaţi.
Un alt mare beneficiu al unui atelier este că le permllţ
oamenilor să îşi facă timp liber, depcute de programul ’
lor încărcat şi de activităţile obişnuite, pentru a se _ ^

m 414 caile
ÎNDRĂGOSTIRII
 concentra asupra problemelor relaţionale cu care se
confruntă în cadrul unui mediu suportiv şi pot face acest
lucruri alături de Ocuneni care au probleme similare sau
au avut în trecut probleme similare. Accentul pus pe pro­
blemele din cadrul relaţiilor romantice ca oportunităţi
de dezvoltare, îndrumarea individuală şi sprijinul socicd
sunt toate mărcile unui atelier care tratează cdegerile în
relaţiile romantice.
Nu există nimic magic în activităţile reale din cadrul
unui astfel de atelier privind alegerile din relaţiile
romantice. Aceste ateliere sunt eficiente pentru că
reprezintă o tentativă concentrată şi concretă de a se
confrunta cu problemele întâlnite de oameni în relaţiile
romantice, într-un mod care sprijină dezvoltarea.
Activităţile prezentate pot fi folosite în contextul unui
atelier sau în contextul altei forme de terapie individuală
sau de cuplu. Caseta referitoare la alegerile romantice
este un exemplu de mod în care s-a realizat promovarea
unui astfel de atelier.

ALEGERI ROMANTICE: CUM ALEGEM DE CINE NE ÎNDRĂGOSTIM

Când ne îndrăgostim, simtem siguri că persoana

iubită este nu doar perfectă, ci şi perfectă pentru noi.
Cu timpul, ne dăm seama că niciuna dintre variante
nu este adevărată. Dezamăgiţi şi deziluzionaţi, ne
întrebăm cum alegem de cine ne îndrăgostim şi de ce
se întâmplă atât de des să ne înşelăm.
în cadrul acestui atelier, participanţii vor explora
teoriile şi rezultatele cercetărilor care se aplică ale­
gerilor lor din relaţiile romantice, fie ele corecte sau
greşite. Mai important, atelierul îi va ajuta să exa­
mineze ce se poate face în privinţa acestor alegeri.

Ă 415
 atât pentru a stimula relaţiile romantice actuale, cât
şi pentru a evita repetarea aceloraşi greşeli pe viitor.
Prin intermediul discuţiilor de grup şi al exerciţiilor
experienţizde, atelierul a fost elaborat pentru a creşte
niveluj de înţelegere a cauzelor, conştiente şi in-
conştiente,~x:are stau la baza alegerilor noastre din re­
laţiile romantice. în plus, va prezenta instrumentele
pentru îmbunătăţirea calităţii relaţiilor intime. Acest
atelier este pentru oricine doreşte o mai bună înţe­
legere a alegerilor sale romantice, mai ales pentru
cei care par incapabili să facă „alegerea corectă" şi
pentru consilierii care lucrează cu persoanele care au
o problemă cu alegerile din relaţiile romantice.

Un atelier poate varia ca dimensiune, de la im ţ

m in im u mde 8 la im m a x im u m de peste 100 de persoanei
însă numărul ideal de persoane este cuprins între 12 şi | >
20. Poate fi omogen, cu oameni de aceeaşi vârstă, din J
acelaşi mediu sau cu aceleaşi probleme, sau poate fi ete-,
rogen, cuprinzând oameni de diferite vârste, din diferite
medii şi cu probleme diferite. Durata unui atelier poate|
varia de la o jumătate de zi la o săptămână. Poate fi struC''
turat ca un program intensiv de sfârşit de săptămână sau ^
ca un program rezidenţial cu durata de o săptămână, ca]| 3
meii multe întâlniri consecutive de două-trei ore sau ca
un curs experienţial cu durata de un semestru.

D E S C R IE R E A U N U I ATELIER

Când participanţii la un atelier se întâlnesc pentru

prima dată, fie că este vorba de prima oră a unui atelierJ
CĂILE

416 Î n d r ă g o s t ir ii
 cu durata de o zi sau de prima sesiune a unui atelier
cu durata de 5 zile, este important să se acorde timp
suficient pentru ca fiecare participant să se prezinte gru­
pului. Pe rând, fiecare va spune (pe scurt, dacă timpul
presează, sau detaliat, dacă timpul o permite) care este
situaţia sa în materie de relaţii (câte relaţii semnificative
a avut, dacă e cazul, care problemă l-a adus la atelier) şi
ce aşteptări curede la atelier.
Oaltă versiune a prezentărilor presupune ca fiecare
participant să descrie ce ar fi spus despre el sau despre
o relaţie cu el cel mai important, mai recent sau un
partener romantic tipic. Această metodă are avantajul
că îi pune pe participanţi să se concentreze asupra
percepţiilor pe care partenerii le au asupra lor şi asupra
problemelor pe care le presupune o relaţie cu ei, în loc
să se concentreze asupra propriului punct de vedere.
Autoprezentarea poate fi folosită în două scopuri:
în primul rând, oferă o idee despre nevoile specifice
ale grupului, astfel încât conducătorul să poată ghida
grupul, pe cât posibil, spre împlinirea acestor nevoi;
în al doilea rând, oferă participanţilor o idee despre
resursele umane care se află la dispoziţia lor în cadrul
atelierului, pe lângă lider. Interacţiunea membrilor
este o parte importantă a atelierului, iar activitatea cea
m«ii profundă are întotdeaima loc în grupiui de patru.
Ascultarea atentă a tuturor prezentărilor le permite
participanţilor să aleagă măcar unul, dar de preferat
trei dintre Ocunenii cei mai potriviţi cu care să lucreze
într-un grup de patru. în plus, reacţiile liderului la pre­
zentări oferă ocazia, fără a menţiona acest lucru explicit,
de a stabili normele grupului; de exemplu, cinstea şi
deschiderea sunt binevenite, însă criticile, judecăţile şi
atacizrile, nu.
Imediat după ce primii participanţi îşi spun povestea
relaţiei romantice, devine deosebit de clar că atelierul

417
este locul unde Uuziile de unicitate vor fi puse la îndo­
ială. Afirmaţia „Am o poveste/problemă asemănătoare
celei descrise de...“ este repetată în diferite versiuni.
Adesea, este formulată de oameni care tind să se
regăsească în tipuri similare de relaţii. Alteori, este
repetată de oameni care se găsesc în etape diferite ale
vieţii sau în relaţii diferite, care s-au confruntat în trecut
cu aceeaşi problemă. în toate cazurile, devine evident
pentru participanţi că nu sunt singiui, că mai simt şi alţi
oameni care se luptă cu probleme similare.
După ce toţi participanţii s-au prezentat şi au spus
povestea relato r lor romantice, dacă atelierul este
unul de sfârşit de săptămână sau de o săptămână, este
posibilă implicarea acestora într-o activitate nonverball
care le va reaminti cât de hrănitoare poate fi relaţia
de cuplu. Dacă participanţii sunt împărţiţi egal (hete­
rosexual) în bărbaţi şi femei, iar camera are covoare
groase, participcmţii se pot împărţi pe perechi şi îşi pot
face unii altora masaj la tălpi, pe cap sau îşi pot susţine
reciproc capul (e de preferat să se evite activităţile care
ar putea avea o conotaţie sexuală). Când încăperea are
doar scaune, participanţii îşi pot face unii altora masîtj
la umeri şi pe cap, cel care beneficiază de masaj stând
aşezat, i<tr cel care face masajul stând în piciocire în
spatele scaunului.
Dacă se pare că grupul nu se va simţi confortabil tn '
contextul unui tip de contact fizic, ar putea fi adecvată •
o altă activitate nonverbală. De exemplu, partidpanţilpf
li se pot da creioane colorate şi foi mari de desen (e l r
întotdeauna o idee bună să aveţi aşa ceva la îndemână) \
şi li se poate cere să deseneze un simbol al vieţii lor i
amoroase. Apoi aceste desene pot fi expuse pe pereţi i
pentru restul timpului. Desenele pot fi analizate, dar ml
este neapărat necesar. Totuşi, participanţilor ar trebui
să li se ofere ocazia de a explica semnificaţia personalăil

m CXILE
tMDRAGOSTIRH
 a simbolurilor lor. Şi alţi membri ai grupului pot oferi
feedback, atâta timp cât acesta nu încearcă o patologie
sau judecată.
A doua zi (în cadrul unui atelier de jumătate de zi,
aceasta e prima parte) începe cu o scurtă prezentare
a variabilelor care cresc probabilitatea îndrăgostirii
(capitolele 8-10). în mod clar, materialul teoretic
acoperit în cadrul atelierului corespunde materialului
acoperit în cartea aceasta. Diferenţa dintre a citi cartea
şi a primi informaţia în cadrul unui atelier este aceea că,
în cadrul atelierului, participanţii nu sunt doar expuşi
la material, ci au ocazia de a experimenta relevanţa
acestuia pentru propriile vieţi. Restul anexei descrie
unele modalităţi în care se produce această experienţă
de învăţcire. Exerciţiul pe care îl voi descrie în cele ce
urmează are mai multe părţi. Unele au loc în grupurile
mari, cele mai multe în grupuri de patru, iar xmele sunt
realizate individual. în cadrul unui atelier de jumătate
de zi se pot realiza docu*primele trei părţi.
Pentru a evita anxietatea şi starea de disconfort
asociate alegerii şi situaţiei de a fi ales, participanţilor li
se aminteşte de secţiunea introductivă în cadrul căreia
au identificat persoane care păreau a le împărtăşi proble­
mele în materie de relaţii intime (fie în acelaşi sens, fie
în sens opus). Li se cere să aleagă pe cineva dintre aceste
persoane, ca membru al grupului de sprijin. Apoi fiecare
pereche este instruită să aleagă o altă pereche cu aceeaşi
problemă, pentru a forma un grup de patru. Grupurile
de patru nu ar trebui să includă prieteni apropiaţi sau
oameni care se cunosc bine şi ar trebui să cuprindă cel
puţin un membru al fiecărui sex. Motivul care stă la baza
acestei sugestii este acela că (aşa cum am menţionat în
capitolul 7) adesea problemele de iubire ale oamenilor
ţin de gen. Este extrem de important pentru un bărbat să
audă o femeie vorbind despre o problemă pe care o are '
i
 este locul imde iluziile de unicitate vor fi puse la îndo­
ială. Afirmaţia „Am o poveste/problemă asemănătoare
celei descrise de...“ este repetată în diferite versiuni.
Adesea, este formulată de oameni care tind să se
regăsească în tipuri similare de relaţii. Alteori, este
repetată de oameni c<u-e se găsesc în etape diferite ale
vieţii sau în relaţii diferite, c<u"e s-au confruntat în trecut
cu aceeaşi problemă. în toate cazurile, devine evident
pentru participanţi că nu sunt singuri, că mai sunt şi alţi
' Ocuneni care se luptă cu probleme similare.
După ce toţi participanţii s-au prezentat şi au spus
povestea relaţiilor lor romantice, dacă atelierul este
unul de sfârşit de săptămână sau de o săptămână, este
posibilă implicarea acestora într-o activitate nonverbal!
care le va reaminti cât de hrănitoare poate fi relaţia
de cuplu. Dacă participanţii sunt împărţiţi egal (hete­
rosexual) în bărbaţi şi femei, iar camera are covoare
groase, participanţii se pot împărţi pe perechi şi îşi pot
face unii altora masaj la tălpi, pe cap sau îşi pot susţin*
reciproc capul (e de preferat să se evite activităţile care
cu: putea avea o conotaţie sexuală). Când încăperea are
doar scaune, participanţii îşi pot face unii altora masat)
la umeri şi pe cap, cel care beneficiază de masaj stând
aşezat, iar cel care face masajul stând în picioare în
spatele scaunului. i
Dacă se pare că grupxil nu se va simţi confortabil în ^
contextul unui tip de contact fizic, au*putea fi adecvat! i
o altă activitate nonverbală. De exemplu, participanţUoi
ftl li se pot da creioane colorate şi foi maui de desen (e
întotdeauna o idee bună să aveţi aşa ceva la îndemân!) i
i

şi li se poate cere să deseneze un simbol al vieţii lor i

cimoroase. Apoi aceste desene pot fi expuse pe pereţi ţ
pentru restul timpului. Desenele pot fi analizate, dar nn
este neapărat necesar. Totuşi, participanţilor ar trebui
să li se ofere ocazia de a explica semnificaţia personal!

A1«
cAile
tNORAGOSTIRII
1
a simbolurilor lor. Şi alţi membri cii grupului pot oferi
feedback, atâta timp cât acesta nu înce<ircă o patologie
sau judecată.
A doua zi (în cadrul unui atelier de jumătate de zi,
aceasta e prima parte) începe cu o sciută prezentere
a variabilelor care cresc probabilitatea îndrăgostirii
(capitolele 8-10). în mod clzur, materialul teoretic
acoperit în cadrul atelierului corespunde materialului
acoperit în cartea aceasta. Diferenţa dintre a citi cartea
şi a primi informaţia în cadrul unui atelier este aceea că,
în cadrul atelierului, participanţii nu sunt doar expuşi
la material, ci au ocazia de a experimenta relevanţa
acestuia pentru propriile vieţi. Restul anexei descrie
unele modalităţi în c<u-e se produce această experienţă
de învăţare. Exerciţiul pe care îl voi descrie în cele ce
urmează are mai multe părţi. Unele au loc în grupurile
mari, cele mai multe în grupiui de patru, iar unele sunt
realizate individual. în cadrul unui atelier de jumătate
de zi se pot realiza docu* primele trei părţi.
Pentru a evita anxietatea şi starea de disconfort
asociate alegerii şi situaţiei de a fi ales, participanţilor li
se aminteşte de secţiunea introductivă în cadrul căreia
au identificat persoane care păreau a le împărtăşi proble­
mele în materie de relaţii intime (fie în acelaşi sens, fie
în sens opus). Li se cere să aleagă pe cineva dintre aceste
persoane, ca membru al grupului de sprijin. Apoi fiecare
pereche este instruită să aleagă o altă pereche cu aceeaşi
problemă, pentru a forma un grup de patru. Grupurile
de patru nu ar trebui să includă prieteni apropiaţi sau
oameni care se cunosc bine şi ar trebui să cuprindă cel
puţin im membru al fiecărui sex. Motivul care stă la baza
acestei sugestii este acela că (aşa cum am menţionat în
capitolul 7) adesea problemele de iubire ale oamenilor
ţin de gen. Este extrem de important pentru un bărbat să
audă o femeie vorbind despre o problemă pe care o cU'e

419
cu bărbaţii şi despre care se plânge pcutenera sa intimi ,
în ceea ce îl priveşte. ^ I
Odată formate grupiuile de patru (pot fi două la un «
atelier de 8 participanţi şi 25 la un atelier cu 100 de
participanţi), li se spune că vor începe un exerciţiu cu
mai multe etape. Au la dispoziţie câte 10 minute (sau 5| <
dacă timpul reprezintă o problemă) pentru prima etapi;
a exerciţiului şi ar trebm să desemneze pe cineva din i
grup care să fie responsabil cu cronometrarea. Prima j
etapă se concentrează asupra îndrăgostirii, astfel că ţ i
referirile la etapele ulterioare ale relaţiei şi despărţirea j
ar trebui evitate. - ^
în cadrul acestei prime etape, participanţilor li se
cere să descrie pe rând cum şi-au cunoscut (cei mai
importanţi sau cei mai recenţi) parteneri de relaţie ro­
mantică, cum erau vieţile lor când s-au cunoscut (în cita
ce priveşte munca, istoricul de relaţii şi aşa mai depart!)
şi, cel mai important, ce aniime i-a atras cel mai mult la
respectivele persoane. Participanţii trebuie încurajaţi
evite generalizări de tipiil „arăta bine" şi să încerce si fir
mai precişi când descriu ce amune din faptul că arătau
bine li s-a părut cel mai atrăgător. Era dur şi masculin
sau avea un aer blând şi inteligent? Era echilibrată şi
o doamnă sau sexy şi senzuală? Ar trebui să adaug ci
partea aceasta din exerciţiu este preferata mea. Mereu
mă alătur unui grup de patru şi ascult cu mare plăcen
povestirile lor mişcătoare, şi uneori magice, despre
îndrăgostire.
Adesea este greu să opreşti grupurile după timpul
alocat, pentru că se distrează atât de bine. După aceaitl
etapă, este mai probabil ca participanţii să se simtă
liberi să discute despre problemele din relaţiile lor şl
aspectele care ţin de personalitatea şi comportamentul
partenerului care au fost cele mai stresante pentru el|
sarcina celei de-a doua etape a exerciţitdui. Din nou IIM
I
420
caile
îndrăgostirii

i
alocă 5 sau 10 minute de persocuiă pentru etapa aceasta.
Odată ce au permisiunea să se plângă de parteneri, o fac
cu mare entuziasm.
în cea de-a treia şi cea mai importcmtă etapă de până
acmn, sarcina este aceea de a găsi relaţia dintre ceea
ce i-a atras pe participanţi la partenerii lor şi ceea ce a
ajuns să fie cel mai stresant aspect al relaţiei cu parte­
nerul pentru ei. Exemplele (multe dintre ele furnizate
în capitolid 12) sunt deosebit de utile pentru clarificarea
acestui aspect: im bărbat care a fost atras de o femeie
fiindcă părea „puternică şi independentă" a fost ulterior
stresat de faptul că aceasta trebuia să facă mereu lucru­
rile cum voia ea; o femeie care a fost atrasă de im bărbat
pentru că era „genul puternic şi tăcut", pe care-1 găsea .
„foarte romantic", a ajims să divorţeze de el fiindcă el nu
comunica.
Unii oameni, mai ales dacă nu sunt obişnuiţi cu
gândirea psihologică, pot găsi această sarcină dificilă.
In acest punct poate fi util grupul de sprijin (ceilcdţi
membri edgrupului de patru). Recunoaşterea legăturii
dintre ceea ce i-a atras unul la celălalt pe membrii
cuplului şi ceea ce a devenit ulterior principala cauză
de zbucium este importantă pentru cuplurile care merg
la terapie sau iau parte la un atelier pe tema epuizării
cupluluiS la fel cum este pentru indivizii care încearcă
să îşi dea seama ce e în neregulă cu îdegerile lor din
relaţiile romantice.
Odată ce legătura a fost identificată de toţi partici-r
panţii la atelier (cu ajutorul liderului grupului, dacă
se impune), este necesar să se efectueze o activitate
individuedă Ccire le va servi în următoarele etape ale
exerciţiului. Activitatea necesită pix şi hârtie şi 10 până
la 15 minute. Implică rezumarea în două liste, pe o
bucată de hârtie, a celor med atrăgătoare şi celor mai
stresante trăsături ale persoanei iubite. Acesta este, în

Â2^
 fapt, un rezumat scris al informaţiilor scoase la iveală în
primele două părţi ale exerciţiului.
Următoarele părţi ale exerciţiului au de-a face cu
imaginile romantice (discutate în capitolele 8-10).
După un exerciţiu de relaxare (cum ar fi concentrarea
asupra respiraţiei sau relaxarea treptată a tuturor
părţilor corpului de la frunte la degetele de la picioare),
participanţilor li se cere să îşi amintească pe cât
de detaliat posibil un eveniment dificil petrecut în
copilărie, care le-a implicat părinţii. în continuare, li
se cere să spună grupului lor de sprijin (vreme de circa
10 minute fiecare) despre eveniment (ce s-a întâmplat,
ce au simţit, ce au gândit şi ce au făcut) şi despre ce
anume i-a învăţat respectivul eveniment despre ei şi
despre viaţă.
Apoi participanţilor li se cere să ia un pix şi hârtie
şi să facă din nou două liste. Una dintre ele cuprinde
trăsăturile pozitive ale mamei şi tatălui (sau părintelui
vitreg sau bunicilor, dacă au reprezentat figuri parentala
importante în copilăria lor). A doua listă cuprinde tră­
săturile negative. Aceste două liste reprezintă pietrele
de temelie ale imaginii romantice. Sunt împărtăşite
grupului de sprijin prin faptul că participanţii vorbesc
(cam 10 minute fiecare) despre părinţii lor şi despre
tipul de existenţă avută în copilărie.
Următoarea legătură pe care membrii grupului
trebuie să o facă implică descifirarea codului atracţiei
romantice. Este vorba despre legătura dintre cele două
liste făcute: lista de trăsături (pozitive şi negative) ale
partenerului de relaţie romantică şi lista de trăsături
(pozitive şi negative) ale ambilor părinţi. Li se spune să
marcheze cu o steluţă fiecare dintre trăsăturile partene
rului care este fie aceeaşi, fie exact opusă părinţilor. în
cele mai multe cazuri, rezultatul este o pagină plină de
steluţe.
caile

422 Îndrăgostirii
 Motivul pentru a pune o steluţă lângă trăsăturile
partenerului care sunt fie identice, fie opuse trăsă­
turilor părinţilor este un bine cunoscut fenomen
psihologic: indiferent dacă alegem un partener
romantic identic părintelui cu care avem o problemă
rămasă nerezolvată din copilărie (rece şi respingător
sau intruziv şi sufocant) sau alegem un partener care
este exact opusul părintelui, avem de-a face cu aceeaşi
problemă rămasă nerezolvată. Dovada (care poate fi
verificată prin indicarea mâinilor) este că majoritatea
membrilor din grup are cel puţin trei steluţe. Aceasta
este puterea imaginii romantice interne asupra alege­
rilor noastre romantice.
Următoarea parte a exerciţivdui presupune dedu­
cerea, pe baza indiciilor obţinute în timpul etapelor
precedente, a problemei fundamentale a relaţiilor
intime. Din nou, prima parte se realizează individual.
Participanţilor li se cere să revadă lista celor mai
stresante trăsături ale partenerului sau relaţiei şi să o
compare cu lista de trăsături negative ale părinţilor,
pentru a vedea dacă pe baza comparaţiei dintre cele
două liste se poate deduce aspectul cel mai important
pentru ei în cadrul relaţiilor intime —n e v o ia f u n d a ­
m e n t a lă . Această nevoie fundamentală este probabil
să fie ceva ce nu au obţinut de la părinţi şi nici de
la partenerul intim şi care s-a mcuiifestat la nivelul
stresului resimţit în cadrul relaţiei romantice. Nevoile
fundamentale tind să fie lucruri „simple", cum ar fi
nevoia de a fi iubit, de a se simţi în sigiuranţă, de a fi
respectat, de a fi unic. Neîmplinirea nevoii este aproape
întotdeauna legată de cele mai importante motive de
stres din cadrul relaţiei. „Faptul că mereu întârzie arată
că nu mă respectă pe mine şi timpul meu." „Faptul că
poate sta cu orele la telefon cu prietenele ei înseamnă că
nu sunt special pentru ea."

423 ^
 Este probabil ca identificarea nevoii fimdcunentale al
simplifice căutarea unei relaţii intime reuşite. Când un
potenţial partener romantic este evident indisponibil
sau incapabil să îndeplinească nevoia fundamentală, e
mai bine să fie evitat, chiar dacă este extrem de atrăgător
în celelalte privinţe.
Ultima etapă a exerciţiului se face în grupul mare. i
Este inspirată de activitatea lui Kurt Lewin, părintele ■
psihologiei sociale americane, cîure a descoperit că e cel
mai probabil ca oamenii să îşi schimbe comportamentul
dacă se emgajează să facă schimbarea în faţa imui grup.
Astfel, particip<mţii descriu pe rând ce anume promit
să facă diferit în relaţiile viitoare, pentru a-şi trata
nevoia fundcunentală, şi astfel a da o şansă mai mare ;
relaţiilor lor intime. Acest proces este similcu- sub aspect ’
structvmal celui din cadrul sesiunii introductive, dar 1
conţinutul este diferit. în loc să descrie problemele din
relaţie, participanţii vorbesc despre ce pot face pentru»
a-şi modifica tiparele. A
Asumzirea responsabilităţii pentru tiparul din ^
cadrul relaţiilor intime este reflectarea unui concept 3
important: c o n c e n t r a r e a a s u p r a s in e lu i. Este greu pentru
mulţi ozuneni să accepte că aleg cu atenţie, chiar dacă 3
inconştient, de cine se îndrăgostesc şi că sunt în aceeaşi
măsură responsabili pentru ceea ce se întâmplă în j
relaţiile lor. Concentrarea asupra sinelui aduce un
sentiment de putere.
Deşi avantajul unui atelier experimental rezidă în >
prezenţa altor oameni (atât în cadrul grupului extins,
cât şi al grupurilor de patru), întregul proces poate
fi desfăşurat şi în contextul consilierii individuale.
Pentru un consilier lipsit de experienţă, procesul
multietapizat prezentat aici oferă o structură care va
conduce cu siguranţă la un proces cu un pronunţat
caracter terapeutic.

424 cAue
TnorAgostkh
 Procesul complet poate dura oricât, între două şi
cinci zile. Dacă exerciţiul cu mai multe etape e finalizat
şi mai rămâne timp, se poate folosi jocul d e r o l. Jocul
de rol profită de prezenţa <dtor oameni în grup şi
poate fi folosit atunci când un participant cere sau se
oferă voluntîur să lucreze pe marginea unei anumite
probleme relaţionale, când devine evident, în cadrul
ciclului de prezentări, că este vorba despre o problemă
relaţională împărtăşită de mai mulţi dintre cei care
iau parte la atelier. Persoana care s-a oferit voluntar
să lucreze pe marginea problemei sale este rugată să
descrie problema cât se poate de detaliat. Apoi grupul
este întrebat dacă există cineva care se identifică în
rolul prezentatorului sau al persoanei cu care acesta
are o relaţie. Când doi astfel de oameni ridică mâna,
sunt rugaţi să se aşeze în centru camerei şi să discute
despre problemă. în cele mai multe cazuri, persoanele
care iau parte la jocul de rol se identifică astfel cu
problemele implicate şi se ajunge la un schimb de
replici intens şi emoţional. Procesul poate fi repetat
până când există trei sau patru persoane de fiecare
parte (uneori, întreg grupul ia o poziţie de o parte sau
de alta). Acest exerciţiu îi ajută pe oameni să renunţe
la utopia unicităţii lor, arătându-le clar că alţii le
împărtăşesc problema. în plus, le permite să asculte
discuţii despre problema lor, purtate de alţi oameni
şi astfel să obţină o perspectivă mai obiectivă asupra
ei. Restul grupului poate observa la rândul său cât
de universale sunt problemele din cadrul relaţiilor,
fapt care îi încurajează să aducă în discuţie, în grup,
propriile probleme. în cadrul unui atelier cu durata de
o săptămână este posibil ca majoritatea participanţilor
să treacă prin acest proces. în cadrul unui atelier de
final de săptămână, există de obicei timp doar pentru
câţiva participanţi. Dat fiind că majoritatea membrilor

425
grupului iau parte la aceste jocuri de rol, ei beneficiază
indirect de pe urma procesului.
Un alt exerciţiu ce poate fi folosit este s o c io d r a m a .
Este deosebit de util atunci când o problemă se iveşte
în cadrul grupului, cum ar fi o problemă care tinde să
fie divizată în funcţie de gen (de exemplu, dacă este
monogamia mai bună pentru relaţiile intime sau este
mai bună o relaţie deschisă). Eu încep prin a trasa o
linie imaginară în cameră. La fiecare capăt este o poziţie
extremă (numai o relaţie monogamă poate oferi intimi­
tate reală şi permite dezvoltarea unei iubiri profunde şl
dedicate sau numai permisiunea de libertate totală aco^
dată partenerului în cadrul unei relaţii intime vă permit!
să fiţi cu adevărat iubitor şi respectuos faţă de partener
şi de relaţie). Cer apoi xmui număr de doi voluntari să
prezinte convingător şi cu tragere de inimă aceste două
opinii extreme, chiar dacă ele simt extreme în raport
cu propriile convingeri. Odată ce poziţiile extreme au
fost expuse, cer altor voluntari care pot contribui cu
informaţii să susţină una dintre cele două poziţii. Apoi
le cer tuturor să se plaseze în acel loc al liniei imaginar!
care le reflectă poziţia şi îi încurajez să se deplaseze de*l
lungul liniei dacă îşi modifică poziţia în cursul discuţiei
însufleţite care se naşte invariabil.
Segmentul final al atelierului trebuie dedicat
planurilor de viitor. Omodalitate de a începe este prin
intermediul im a g e r ie i d ir ija t e , care îi direcţionează pe
participanţi să îşi imagineze foaute detaliat o zi obiş­
nuită din viaţa lor de peste trei ani (im exerciţiu similar
a fost propus la finalul capitolului 11). Cel mai bine e ci
această activitate să aibă loc după im exerciţiu de rela­
xare, cu participanţii stând întinşi confortabil pe podea*
Imageria dirijată începe într-o vineri dimineaţa, la trei
ani în viitor, din momentul în care se trezesc şi continuA
detaliat până în momentul în care adorm. Se pune un
cAle

A26 îndrăgostirii

JâA
 accent deosebit pe sentimente, gânduri şi activităţi
care au de-a face cu o relaţie intimă. De exemplu, când
se trezesc dimineaţa, e cineva lângă ei în pat? Ştiu ei
cine e persoana aceea? Ce sentimente au pentru ea? Ce
fac (se cuibăresc sau se prefac încă adormiţi)? După ce
se scoală, iau micul dejun singuri sau cu partenerul?
Păstrează legătura pe parcursul zilei? Cum îşi petrec
seara? Avantajul de a începe vineri dimineaţă este că
permite explorarea planurilor legate de activităţile de
final de săptămână.
Folosirea imaginarului pentru proiectarea viitorului
le oferă participanţilor ocazia de a folosi ce au învăţat
la atelier pentru a-şi reconstrui imaginea romantică şi
reprioritiza vieţile, astfel încât o relaţie intimă să fie
parte din ceea ce cred ei acum că e mai bine pentru ei.
Ulterior, pe baza acestor proiecţii, li se poate cere să
facă un plan concret care va face med probabil ca viitorul
să se desfăşoare în felul în care şi-l imaginează şi să se
angajeze în faţa grupului faţă de respectivul plan de
acţiune.
Atelierul se încheie cu im interval de timp pentru
feedback şi rămas-bun. La finalul atelierului, partici­
panţii care porniseră la drum ca nişte străini se despart
cu îmbrăţişări (o îmbrăţişare de grup este un mod
frumos de despărţire) şi emoţii p ro^d e şi manifestate.
Participanţii fac adesea schimb de numere de telefon şi
adrese de e-mail şi plăniuesc să continue să îşi verifice
unii altora progresele pe calea relaţiei intime ideale ^
imaginate de ei. !. u.

427
Sexul: Masculin/feminin
Vârsta:___
Frecvenţa întâlnirilor:___(de la 1 = nu a mers niciodati
la întâlniri la 7 = întâlniri nonstop)
Preferinţa sexuală: Heterosexual/homosexual/bisexual
Niunărul de relaţii intime semnificative:___
Diirata acestei relaţii:___ani şi___luni (de la 1 = nu a
avut nicivma la 7 = fericit în căsătorie)
Numărul de copii:___

Excitaţia a jucat un rol în atracţia iniţială: Da/Nu

Apropierea a jucat un rol în atracţia iniţială: Da/Nu
Asemănarea a jucat im rol în atracţia iniţială: Da/Nu
Atracţia partenerului a jucat im rol în atracţia iniţială:
Da/Nu
Aspectul fizic a jucat un rol în atracţia iniţială: Da/Nu
Trăsăturile de personalitate ale partenerului au jucat un
rol în atracţia iniţială: Da/Nu
Statutul partenerului a jucat un rol în atracţia iniţială:
Da/Nu
Partenerul satisface/satisfăcea o nevoie importantă:
Da/Nu
A fost dragoste la prima vedere? Da/Nu

cale
tNORAGOSTIRH
Partenerul este descris drept „cel med bun prieten"?
Da/Nu

Angajamentul în relaţie:___(de la 1 = foarte redus la 7 =

foarte mare)
Sentimentul de siguranţă în relaţie:___(de la 1 = foarte
redus la 7 = foarte mare)
Abilitatea de a fi tu însuţi în relaţie:___(de la 1 =
categoric nu la 7 = categoric da)
Intimitatea în relaţie:___(de la 1 = foarte redusă la 7 =
foarte mare)
Puterea în relaţie:___(de la 1 = foarte redusă la 7 =
foarte mare)
Cel care urmăreşte/cel care se distanţează:___(1 =
dumneavoastră sunteţi în cea mai mare măsură
cel care urmăreşte, 4 = ambii parteneri sunt egali
implicaţi în relaţie, 7 = dumneavoastră simteţi în
mare măsură cel care se distanţează)
Atracţia fizică faţă de partener:___(de la 1 = foarte
redusă la 7 = foarte mare)
Prietenia înainte de povestea de dragoste:___(de la 1 =
nu se cunoşteau deloc la 7 = erau prieteni focute
apropiaţi înainte să înceapă povestea de dragoste)
Rolxuile sexelor stereotipe:___(de la 1 = foarte reduse
la 7 = foarte puternice)
Frecvenţa conflictelor:___(de la 1 = foarte redusă la 7 =
foarte mcire)
Abilitatea de a face faţă conflictelor:___(de la 1 = foarte
redusă la 7 = foarte mare)
Cum sunt soluţionate conflictele: Discuţii/ceartă/
retragere
Semne de abuz în relaţie:___(de la 1 = foarte reduse la
7 = foarte multe)
Abilitatea de a suporta despărţirea:___(de la 1 = foarte
redusă la 7 = foarte mare)

429
Gelozia este o problemă în cadrul relaţiei:___(de la 1 =
foarte redusă la 7 = foarte mare)
Gelozia este o problemă personală:___(de la 1 = foarte
redusă la 7 = foarte mare)

Partenerul este similar tatălui? Da/Nu

Partenerul este diferit de tată? Da/Nu
Partenerul este similar mamei? Da/Nu
Partenerul este diferit de mamă? Da/Nu
Relaţiile cu partenerul şi părinţii sunt similare? Da/Nu

Categoriile prezentate <iici sunt categoriile folosite

pentru a analiza intervimile descrise de-a lungul cărţii.

1 Ij

CAILE
430 ÎNDRĂGOSTIRII