Functia legislativa a Parlamentului

Parlamentul este institutia politica si juridica, formata din membri alesi,

care are ca principala misiune adoptarea legii. El reprezinta una dintre
verigile esentiale ale nfaptuirii democratiei, ale statornicirii unor rnduieli
democratice, n masura sa garanteze drepturile si libertatile cetatenilor.
Originea istorica a Parlamentului se afla in practica foarte veche de a
aduna pe membrii unei comunitati pentru a lua decizii. Eclessia sau
Adunarea Poporului reprezinta institutia principala in democratia ateniana
antica. In timpul lui Solon (sec.VI i.Hr), aceasta adunare, la care participau
barbatii cu varsta mai mare de 18 ani, din toate categoriile sociale (mai
putin sclavii), avea atributii legislative, alegea magistratii, declara razboi si
incheia pace. Atributiile Adunarii Poporului au crescut considerabil in timpul
lui Pericle (sec.V I Hr). Aceasta decidea in materie legislativa, in
problemele care priveau pacea si razboiul, hotara in toate problemele
statului, fie ca erau de natura economica , politica, culturala sau sociala.
Initial,intrunirile adunarii aveau loc o data pe luna, insa mai tarziu s-a ajuns
si la trei-patru intruniri lunare. Sedintele erau pregatite de catre sfatul celor
patru sute (bule), iar votarea se facea prin ridicarea mainilor.
In Sparta, Adunarea Poporului sau Apella, era formata din cetateni cu
varsta mai mare de treizeci de ani. Puterile sale erau insa mult mai limitate
fata de cele ale ecclesiei ateniene. De obicei, apella se pronunta asupra
legilor propuse de gerusia (sfatul batranilor), fara sa le dezbata. De altfel,
gerusia avea drept de veto asupra hotararilor luate de adunarea poporului.
Apella, care se intrunea de fiecare data cand era luna plina, se ocupa de
alegerea membrilor gerusiei si ai colegiului celor cinci eforturi (primii alesi
pe viata, ceilalti in fiecare an), de chestiunile privind succesiunea la tron si
de anumite probleme militare (il desemna pe regele care sa conduca
armata in eventualitatea unui razboi sau a unei campanii militare).
In Evul Mediu, monarhii au fost nevoiti sa convoace adunari
reprezentative, care sa se ocupe de anumite probleme importante, de
natura politica, financiara, juridiciara sau militara. Aceste adunari au existat
peste tot in Europa,fiind cunoscute sub diferite denumiri in Europa fiind

cunoscute sub diferite denumiri: State Generale(Franta), Cortesuri

(Spania), Reichstag (in stetele germane), Parlament(Anglia), Seim
(Polonia) Zemski Sobor (Rusia), Althing (Islanda), Riksdag(Suedia),
Dieta(Ungaria), Adunarea Tarii(Moldova si Tara Romaneasca) etc.
Cel mai vechi parlament este considerat Althing-ul din Islanda ,care
dateaza din anul 93011. La inceput, acesta era format din nobili care se
intruneau pentru a discuta chestiuni legislative si juridice. Ulterior, toti
oamneii liberi puteau lua parte la adunare (ce avea parte o data pe an ),
care se tinea intr-o tabara, spre care migraumai ales cei care aveau de
rezolvat dispute de ordin juridic.
Semnarea in 1215, de catre regale Ioan fara Tara a Magnei Charta, a
creat premisele instituirii Parlamentului englez. Primul parlament este
mentionat in sec XIII, in timpul domniei regelui Henric al III-lea. In 1295,
regale Eduard I a creat asa-numitul Parlament Model, format din
reprezentati ai clerului, nobilimii, cavalerilor si orasenilor.Separarea
Paramentului englez in Camera Comunelor si Camera Lorzilor s-a petrecut
in anul 1341, in timpul lui Eduard al III-lea. Puterile Camerei Comunelor au
crescut treptat: in 1407 aceasta primea dreptul de decizie asupra
sistemului de taxe, iar in 1414 i se acordau aceleasi drepturi in materie
legislative ca si Camerei Lorzilor. Carol I a incercat sa guverneze o lunga
perioada fara sa convoace Parlamentul (1629-1640), dar acest lucru nu a
facut decat sa sporeasca tensiunile politice.Parlamentul convocat in 1640 a
fost dizolvat in doar trei saptamani, pentru ca a refuzat sa voteze masurile
propuse de rege.In cele din urma, conflictul a degenerate intr-un razboi
civil, in urma caruia tabara parlamentara a iesit invingatoare. Structura s-a
modificat in timpul conducerii lui Oliver Cromwell, cand Camera Lorzilor a
fost desfiintata, fiind insa reinstituita odata cu restauratia stuartilor (1660).
Astfel, in Anglia, odata cu revolutia glorioasa din 1688 Parlamentul
reprezenta cea mai importanta putere in stat iar sanctiunea regala a legilor
devine o formalitate. In 707 Parlamentul avea sa consemneze unirea
Angliei cu Scotia si prima intrunire a parlamentului Marii Britanii.In 1800 se

1 Sergiu Tamas, Dictionar politic.Institutiile democratiei si cultura civica, Editura

Academiei Romane,Bucuresti,1993, p. 200

produce si unirea cu Irlanda, iar anul urmator primii reprezentanti ai

acesteia luau loc pe bancile celor doua camere 2.
In Franta constituirea Adunarilor Starilor Generale a facut parte din
procesul de centralizare.In 1302, regele Filip al IV-lea cel Frumos convoaca
adunarile la Paris, pentru prima data. Pe fondul Razboiului de 100 de ani ,
in conditiile in care parisul se afla sub stapanirea englezilor, regele Carol al
VII-lea, a convocat Parlamentul pentru prima data in afara Parisului, la
Toulouse.Pana la Revolutia franceza si alteprovincii aveau sa primeasca
dreptul de a avea propriul Parlament. Puterea acestei institutii in Franta, a
fost mult mai mica decat cea avuta de echivalentul ei din Anglia. Adunarea
Starilor Generale a fost convocalata ultima data, inaintea Revolutiei din
1789, in anul 1614.Transformarea Adunarii Starilor in Adunarea Nationala
si apoi in Adunarea Nationala Constituanta, a reprezentat primul pas spre
declansarea Revolutiei franceze de la sfarsitul secolului al XVIII-lea.In anul
1791 a fost alesa o Adunare Legislativa, pe o perioada de un an, care
trebuia sa se ocupe de elaborarea legilor, stabilirea sistemului de taxe,
probleme de Ludovic al XVI-lea, a fost aleasa (prin vot universal) o noua
adunare, numita Conventie, care trebuia sa elaboreze noua Constitutie
republicana. Comform legii supreme din 1795, puterile legislative erau
impartite intre Consiliul celor 500 si Consiliul Batranilor. Constitutia din
1799 reimpartea legislativul in patru camera Consiliul de Stat, Tribunalul,
Corpul Legislativ si Senatul, eclipsate insa de puterea executiva, aflata in
mainile lui Napoleon Bonaparte. Dupa Revolutia din 1848, s-a trecut la
alegerea unei Adunari Legislative si a unui presedinte,in urma reintroducerii
sufragiului universal. Lovitura de stat din 2 decembrie 1851, a lui Ludovic
Napoleon Bonaparte, a afectat sistemul parlamentar francez. Dupa
adoptarea unei noi Constitutii, a fost ales un Corp legislativ, care impartea
atributiile cu Consiliile de Stat si cu Senatul. Puterile acestora erau insa
mult mai reduse, executivul impunandu-si si de aceasta data dominatia.
Constitutia din 1875 prevedea impartirea puterii legislative intre Camera
Debutatilor (aleasa prin vot universal direct pe o perioada de patru ani) si
Senat ales prin vot indirect, pentru noua ani).

2 www.parliament.uk(site-ul official al Adunarii Nationale

Procesul istoric de formare a Parlamentului Romaniei n perioada

modern a dat un impuls puternic afirmrii suveranitii naionale,
conducnd mai trziu la Unirea celor dou Principate, n 1859. Sub cupola
Parlamentului Romniei s-a dat citire, la 9 mai 1877, Declaraiei de
independen a rii i s-au ratificat, n 1920, actele de unire a Provinciilor
istorice romneti cu tara. n februarie 1938, pe fondul unor puternice
tensiuni politice, regele Carol al II-lea, care a subminat rolul instituiei
parlamentare, a impus un regim de monarhie autoritar. Sub regimul
dictaturii regale, Parlamentul a devenit un organ decorativ, lipsit de
principalele sale atribuii. n toamna anului 1940,

odat cu instaurarea
Parlamentului

regimului

de

dictatur

militar,

activitatea

a fost suspendat. Dup 23 august 1944, sub presiunea forelor sovietice i

comuniste, Parlamentul a fost reorganizat ntr-un singur corp legislativ,
Adunarea Deputailor, care va fi transformat, prin Constituia din 1948, n
Marea Adunare Naional, organism formal, subordonat total puterii
comuniste.
Revoluia din Decembrie 1989 a deschis calea revenirii Romniei la un
regim democratic autentic, bazat pe alegeri libere i pluralism politic, pe
respectarea drepturilor omului, pe separaia puterilor i rspunderea
guvernanilor n faa organelor reprezentative. Prin actele emise de puterea
revoluionar provizorie, Romnia a revenit la sistemul parlamentar
bicameral. Toate aceste teze se regsesc n noua Constituie a rii,
aprobat prin referendum n 1991.
n deceniul att de frmntat al tranziiei postcomuniste, Camera
Deputailor - mpreun cu Senatul - a dezbtut i adoptat un numr
impresionant de legi i acte normative, menite s reformeze pe baze
democratice ntreaga societate, s confere garanii pentru respectarea
drepturilor fundamentale ale omului, s promoveze reforma i privatizarea,
s consolideze instituiile economice de pia i ale statului de drept,
condiii pentru integrarea Romniei n structurile europene i euroatlantice.

2. Structura Parlamentului3
Parlamentul poate fi alcatuit dintr-o singura camera (unicameralism) sau
douacamere (bicameralism). Ambele structuri au avantaje si dezavantaje,
adepti si adversari.
Unicameralismul este specific statelor unitare. Parlamentul, avnd o
unicaadunare, este constituit prin sufragiu universal, egal, direct si secret.
Existenta uneisingure camere evita prelungirea procesului legislativ, asa
nct puterea legislativalucreaza cu eficacitate sporita. n plus, sunt reduse
considerabil si costurileparlamentare. Dezavantajul l constituie posibilitatea
instaurarii "despotismului4" parlamentar, ntruct nu exista o contraputere
de acelasi rang.
Bicameralismul reprezinta regula n cazul statelor federale, exprimnd
structura dualista a acestora. Dupa justificarea ce a stat la baza instituirii
lui,bicameralismul este de trei feluri: bicameralism aristocratic,
bicameralism politic si bicameralism federal.
a) Bicameralismul aristocratic. Aceasta formula, utilizata n statele
unitare,asociaza camerei inferioare cu caracter reprezentativ, rezultata din
i
sufragiu, ocamera superioara alcatuita pe criterii aristocratice care este
mentinuta din respectpentru traditie. Ex. Camera Lorzilor n Anglia.
b) Bicameralismul politic este un sistem parlamentar utilizat, de
asemenea n statele unitare, cea de-a doua camera - Senatul - raspunznd
unor conceptiipolitice care au n vedere stavilirea abuzului de putere ce
rezulta din "legeanumarului", usor de comis n cazul camerei unice
asigurndu-se astfel si mai multachibzuinta n alcatuirea legii. ntr-un
cuvnt,

3 Ioan MURARU, Simina TANASESCU,Op. cit ., 2001, pp. 464-467;Ion DELEANU,Op. cit .,
pp. 233-236

4 Pericolul despotismului parlamentului este mai rau ca al unui individ, pentru ca, fiind o
institutiecolectiva, nu poate fi trasa la raspundere.Ioan MURARU,
Simina TANASESCU,Op.cit ., 2004, p.167

bicameralismul politic urmareste ponderarea procesului legislativ printr-o

divizare a puterii legislative. Ex. Belgia si Franta. Exista doua conceptii, n
privinta atributiilor recunoscute camerei superioare:
I.Bicameralismul egalitar, care nseamna conferirea de atributii relativ
egale,camerei superioare, cu cele ale camerei inferioare, n scopul instituirii
unui adevaratparteneriat n procesul legislativ. Ex. Belgia.

II.Bicameralismul inegalitar, care nseamna stabilirea unor atributii

mairestrnse pentru camera superioara, dect cele recunoscute camerei
inferioare, care devine astfel predominanta, motivat de faptul ca Senatul
reprezinta interesele unor minoritati, pe cnd camera inferioara reprezinta
interesele natiunii n ansamblu. Ex.Franta.
c) Bicameralismul federal este determinat de structura dualista a statului
siraspunde necesitatii de a asigura echilibrul si armonia ntre statele
federate si statulunional. n acest sens, existenta a doua camere satisfice
doua exigente indispensabile: reprezentarea uniunii n ansamblu si
reprezentarea statelor membre. Se apreciaza ca aceasta dubla
reprezentare se poate realiza n mod corespunzator,doar cu respectarea a
doua reguli:
- reprezentarea egala a fiecarui stat federat indiferent de marime;
-acordarea de prerogative similare, n materie legislativa, ambelor
camere.n concluzie, retinem faptul ca ntre structura Parlamentului si
structura de statexista o anumita corelatie. Daca n cadrul statelor unitare
este posibila optiuneapentru un Parlament unicameral sau bicameral, statul
federal presupune obligatoriuexistenta n cadrul Parlamentului a unei a
doua camere care sa reprezinte interesele statelor membre.
3.Organizarea parlamentara5
5 Ioan MURARU, Simina TANASESCU,Op. cit ., 2001, pp. 468-487;Ion DELEANU,Op. cit .,
pp. 237-242

Pentru a putea functiona, adunarile parlamentare trebuie sa fie

organizate,adica sa-si constituie anumite organe interne si sa-si
stabileasca formele n care si exercita atributiile. Principalele organele
interne care se regasesc n orice parlamentdintr-un sistem pluripartid sunt:
Presedintele adunarii, Comisiile parlamentare si Grupurile parlamentare.
a) Presedintele adunarii, ales de adunare are urmatoarele atributii
principale: conduce dezbaterile, vegheaza la respectarea procedurii
parlamentare, asigurautilitatea si demnitatea discutiilor, reprezinta
camera n relatiile interne si externe, nlocuieste seful statului n
anumite situatii deosebite.
b) Comisiile parlamentare sunt organe interne de lucru care, de regula,
nu au putere de decizie proprie, ci transmit un proiect, un raport sau un
aviz, camerei care le-a constituit, pentru ca aceasta sa decida.Aceste
comisii asigura cadrul adecvat pentru dezbaterile preliminare ntr-un grup
restrns de parlamentari, care are responsabilitati speciale n domeniul
respectiv asupra problemelor ce vor fi aduse n fata adunarii. Ceea ce
determinaasadar crearea comisiilor este asadar imposibilitatea unei
deliberari cu celeritate asupra proiectelor de legi de catre ntreaga adunare
(prea numeroasa), fara existenta unor studii si analize prealabile.Comisiile
parlamentare pot fi temporare sau permanente. Cele temporare
suntconstituite pentru examinarea unei probleme date si si nceteaza
activitatea odata cudepunerea raportului. Comisiile permanente sunt
constituite pe durata sesiunii sauchiar a legislaturii. Ele sunt comisii
specializate pe domenii: finante, problemeeconomice, relatii externe,
educatie, aparare, sanatate, mediu nconjurator etc. Acolounde exista
parlamente bicamerale se constituie si comisii mixte ale celor douacamere.
Un exemplu de asemenea comisie este comisia de mediere. Comisiile
parlamentare au, n principal, urmatoarele atributii:
-ntocmesc rapoarte sau avize asupra proiectelor de legi sau asupra altor
probleme ce le sunt date n studiu
-ntreprind studii si analize cu privire la aplicarea celor hotarte de
catreparlament
-asculta periodic informari ale unor conducatori ai organelor centrale sau
locale ale administratiei publice.

-analizeaza petitiile ce le sunt adresate de catre cetateni

-exercita, n unele cazuri, dreptul la initiativa legislativa n domeniul lor de
activitate.Un regim special au comisiile parlamentare de ancheta sau
control.
Ele realizeaza, de regula, controale asupra unor chestiuni de
interes national, anchete electorale, anchete legislative si anchete politice.
Problema cea mai delicata, n cazulacestor comisii, este aceea de a le
preciza natura, limitele competentelor, procedeelespecifice de actiune,
pentru a le delimita de organele jurisdictionale sau de alte organe ale
statului. n orice caz, n urma anchetei sau controlului efectuat, aceste
comisii nu au dreptul sa pronunte sanctiuni, nici sa se substituie organelor
administrative. Ele pot sa denunte faptele constatate si sa comunice
organelor competente, masurile pe care le considera legale si oportune.
c)Grupurile parlamentare. Activitatea partidelor politice n
cadrulparlamentului se manifesta prin formarea grupurilor parlamentare
sau a grupurilor politice, alcatuite, de regula, din parlamentarii care apartin
aceleasi formatiuni sau care subscriu la acelasi program politic. Grupurile
parlamentare asigura concentrarea diverselor tendinte politice existente n
cadrul parlamentului. Pentru a prevenidispersia excesiva a acestor
tendinte, care poate avea repercusiuni negative asupra actiunii
parlamentare, n unele tari este fixat numarul minim de parlamentari
necesarpentru constituirea unui grup. 6 Pentru buna functionare a
parlamentului nu este suficienta doar constituirea organelor mentionate, ci
este necesara si stabilirea cadrului de lucru.
Forma de lucru a parlamentului, pe durata legislaturii sale este sesiunea.
n cadrul sesiunii, reunirea efectiva a Parlamentului se face n sedinte,
potrivit unui program de lucru adoptat. n ceea ce priveste modul de
organizare a sesiunilor, parlamentul nsusi, n baza independentei sale, si
fixeaza perioadele de exercitare efectiva a functiilor ce-I revin. Sesiunile pot
fi:
6 Spre exemplificare , pentru crearea unui grup parlamentar este nevoie de 1 membru n
Norvegia, 2 n Japonia, 3 n Argentina, 10 n Italia, 30 n Franta, 5 sau 10 n Romnia.Ioan
MURARU, Simina ANASESCU,Op.cit ., 2004, p.170

-ordinare, adica, predeterminate pentru perioada fiecarui an

-extraordinare, adica, neprevazute printr-un program, care se convoaca n
situatiideosebite, la cererea sefului de stat, a guvernului, a presedintelui
camerei sau aunui anumit numar de deputati.Mentionam ca exista si o alta
conceptie cu privire la forma de lucru aparlamentului, si anume aceea de a
considera parlamentul permanent n functiune,fara nici o limita de durata,
binenteles, pe timpul mandatului.
Dispare astfel distinctia dintre legislatura (mandat) perioada de timp
pentru care este ales Parlamentul si sesiune - perioada n care parlamentul
se ntruneste n sedinte. Ex. Danemarca
4.Autonomia adunarilor
Pentru ca parlamentul sa-si poata exercita, n conditii corespunzatoare,
misiunea, autonomia adunarilor este indispensabila. Cu alte cuvinte
principiu
l
autonomiei
parlamentare
este
de
esenta
parlamentarismului garantndu-se astfel plenitudinea de actiune si de
decizie.Aceasta autonomie adunarilor poate fi examinata sub trei aspecte 7:
-autonomia regulamentara,
administrativa.

autonomia

financiara

si

autonomia

a) Autonomia regulamentara se manifesta, n plan juridic, prin dreptul

fiecarei camere de a-si adopta propriul regulament de organizare si
functionare, respectnd prevederile Constitutiei. Regulamentul poate fi
adoptat pe perioada nedeterminata, pe legislatura sau pentru fiecare
sesiune n parte. Modificarea lui se face, de regula, dupa procedura urmata
pentru adoptare. Autonomia regulamentara este limitata, de obicei, printrun control de constitutionalitate.
b) Autonomia financiara se analizeaza, de obicei, ca un corolar al
independentei parlamentului, acesta fixndu-si propriul buget si
controlndu-s iexecutia bugetara. Totusi, bugetul parlamentului trebuie
integrat n bugetul general al statului. Acest lucru se realizeaza prin
procedee diferite: n unele tari parlamentului i se recunoaste un maximum
7
Ion DELEANU,Op. cit ., pp. 243-245

de independenta n acelasi sens, n timp ce n altele bugetul parlamentului

este aprobat de executiv sau limita maxima a acestui bugeteste fixata de
catre puterea executiva.
c) Autonomia administrative semnifica dreptul adunarii de a decide
ea nsasi, pe de o parte asupra atributiilor administrative ale structurilor
principale deconducere (presedinte, birou permanent, etc.), iar pe de alta
parte asupra aparatuluide lucru apartinnd camerei. Serviciile
administrative ale adunarii nu sunt subordonate autoritatilor executive. De
regula, functionarii parlamentari constituie uncorp special, cu statut propriu,
elaborat de adunare sau de organele sale.
5. Statutul parlamentarilor8
Puterea exceptionala ce revine parlamentelor si calitatea cu totul aparte
acelor care le alcatuiesc au determinat elaborarea unor statute ce
garanteaza existenta unui regim special, chemat sa le asigure alesilor
independenta
nexercitarea mandatului
parlamentar. Nu
este vorba
de acordarea unor drepturi exceptionale sau a unor privilegii particulare, ci
de
o
protectie
a
parlamentarilorpentru a
putea reprezenta,
nestingheriti, interesele nationale.
Fundamentul drepturilor si prerogativelor parlamentarilor se regaseste
n ipostaza acestora de reprezentanti ai poporului. Statutul parlamentarilor
cuprinde:imunitatile parlamentare, incompatibilitatile si indemnizatiile.
Imunitatile parlamentare au ca scop protejarea membrilor
parlamentului fata de actiunile represive ale fortei publice si fata de anumite
actiuni judiciare. Ele sunt garantii n fata eventualelor abuzuri din partea
executivului, a organelor administrative sau a organelor judecatoresti. n
acest sens, esentiala este imposibilitatea privarii de liberate si a tragerii la
raspundere juridica a parlamentarului pentru actele sau faptele savrsite n
limitele mandatului sau si cu prilejul exercitarii acestuia.
Incompatibilitatile sunt reguli care interzic parlamentarului sa exercite,
pe durata mandatarului sau o alta functie sau ocupatie, att n scopul
garantarii independentei si al asigurarii disponibilitatii sale, ct si pentru a-l
8
Ion DELEANU,Op. cit ., pp. 245-248

feri de tentatia abuzului si a coruptiei. Regulile, n aceasta materie, sunt

diferite, n functie de sistemul constitutional.
Indemnizatiile parlamentarilor9 reprezinta sume de bani pe care acestia
le primesc pe durata mandatului. Desi mandatul parlamentarilor este
considerat pretutindeni gratuit si onorific, practica a creat un sistem de
indemnizare, pentru acompensa veniturile de care este privat
parlamentarul pe timpul exercitarii man-datului si pentru a i se asigura
conditiile materiale necesare ndeplinirii mandatului.
6. Caracteristicile Parlamentului Romniei
A. Structura Parlamentului Romniei.
Constitutia Romniei instituie unparlament bicameral alcatuit din Camera
Deputatilor si Senat (art. 61 alin.2). Att deputatii ct si senatorii se aleg
prin sufragiu universal direct, egal si liber exprimat.Rezulta ca ambele
camere au aceeasi legitimitate si, pe cale de consecinta, reiese ca n
Romnia functioneaza un bicameralism politic egalitar. Legiuitorul
constituant aales aceasta formula din dorinta de a tempera tendintele
autoritare ale parlamentului,de a atenua eventualele pozitii extremiste ale
unei singure camere n aprecierea unorstari de fapt si n alegerea
variantelor decizionale10.

9
Indemnizatiile mbraca forme variate: diurna pentru fiecare zi de sesiune,
acoperirea cheltuielilor dedeplasare, plata unei indemnizatii lunare sau anuale,
acoperirea cheltuielilor de corespondenta si ataxelor telefonice, gratuitatea
transportului si altele.
10
Mihai CONSTANTINESCU, Ion DELEANU, Antonie IORGOVAN, Ioan
VIDA,Alegerile parlamentare si prezindentiale,Regia autonoma "Monitorul Oficial", Bucuresti,
1992, p.137

Revizuirea Constitutiei, din anul 2003, a inaugurat nca un

bicameralismegalitar de tip special11, numit bicameralism egalitar
functional.
B. Organizarea Parlamentului Romniei se nscrie n modelul
prezentat.Astfel, fiecare camera are un presedinte, ales de adunarea
respectiva, pe durata mandatului. De asemenea, fiecare Camera alege 4
vicepresedinti si 4 secretari.La acestia se adauga 4 chestori la Camera
Deputatilor si 2 chestori la Senat. Acestia sealeg la nceputul fiecarei
sesiuni.
Presedintele, vicepresedintii, secretarii si chestorii fiecarei camere
alcatuiescBiroul permanent al acesteia. n general, nu exista diferente ntre
atributiile pe care le ndeplinesc presedintele, vicepresedintii, secretarii,
chestorii si biroul permanent dela Camera Deputatilor si atributiile pe care
le ndeplinesc omologii lor de la Senat.
Cele mai importante atributii ale Presedintelui Camerei sunt: convoaca
parlamentarii n sesiuni, conduce lucrarile Camerei (acorda cuvntul
deputatilor, modereaza discutiile, stabileste ordinea votarii, anunta
rezultatul votului), conduce Biroul permanent, reprezinta camera n
raporturile cu tertii, att pe plan intern ct siinternational.
Vicepresedintii
ndeplinesc,
n ordinea stabilita de Biroul permanent,atributiile presedintelui, n caz de
absenta, precum si alte sarcini ncredintate de Biroul permanent.
Principalele responsabilitati ale secretarilor sunt: asigurarea ntocmirii
proceselor-verbale ale sedintelor si a listei parlamentarilor nscrisi la
cuvnt, efectuarea apelului nominal si consemnarea rezultatului votului.
Chestorii au atributii n rezolvarea problemelor financiare ale
Camerei,asigurarea ordinii n sediul Parlamentului si gestionarea
patrimoniului camerelor.

11
Desi cele doua camere se afla pe aceeasi pozitie suntem n prezenta unui bicameralism
clardiferentiat, cel putin n materia competentelor legislative ale celor doua Camere.Ioan
MURARU,Elena Simina TANASESCU,Op.cit . , 2004, p.168

Biroul permanent are competente de natura politica si competente de

natura administrative.Dintre competentele de natura politica mentionam:
elaborarea proiectului regulamentului Camerei, organizarea relatiilor
Camerei cu alte parlamente, propunerea componentei delegatiilor pe care
le trimite Camera la diferiteorganizatii internationale. Cea mai importanta
competenta de natura administrative este aceea de conducere a serviciilor
Camerei12.
Parlamentul Romniei nfiinteaza comisii pentru fiecare Camera,
alcatuite numai din deputati, respectiv numai din senatori, si comisii
comune alcatuite att din deputati ct si din senatori. Comisiile
parlamentare pot fi permanente sau temporare.
Fiecare Camera si constituie comisii permanente pe domeniile
specificate n regulamentul sau. Comisiile temporare apartin fie unei
Camere, fie ambelor.Comisiile temporare care apartin uneia dintre
Camere sunt comisiile de ancheta si comisiile speciale. Rolul comisiilor de
ancheta a fost deja prezentat. n ceea ce priveste comisiile speciale,
acestea pot fi constituite pentru avizarea unor initiative legislative
complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative de interes deosebit,
sau pentru desfasurarea altor activitati specificate n hotarrea de
nfiintare.Comisiile temporare comune n Constitutia nerevizuita au fost
comisiile de mediere13. Ulterior revizuirii comisiile de mediere mai subzista
numai pentru adoptarea legilor constitutionale, deci pentru ndeplinirea
functiei de constituanta derivata.
Trebuie mentionat ca, indiferent de felul comisei, aceasta trebuie sa
reflecte configuratia politica a Camerei.
Ca n orice parlament ales ntr-un sistem pluripartid, si n Parlamentul
Romniei functioneaza grupuri parlamentare. Acestea se constituie
12
Genoveva VRABIE,Organizarea politico-etatica a Romniei, Drept constitutional si institutii
politice vol.II, Ed. "Cugetarea", Iasi - 1996, pp.108-111

13
Acestea se formau dintr-un numar egal de deputati si senatori, atunci cnd Camerele
adoptau untext de lege n termeni diferiti. Activitatea lor nceta odata cu depunerea
raportului.

separat pentru fiecare camera. Constitutia se rezuma doar la

recunoasterea posibilitatii organizariide grupuri parlamentare, lasnd la
latitudinea Camerelor reglementarea acestora,prin regulamentul propriu.
Potrivit regulamentelor celor doua camere, pentruconstituirea unui grup
parlamentar, n cadrul Camerei Deputatilor este nevoie de celputin 10
aderenti, iar n cadrul Senatului este nevoie de cel putin 5, cu precizarea
caacestia trebuie sa fi fost alesi pe lista aceluiasi partid, formatiune politica,
alianta politica sau alianta electorala.Dupa constituire, fiecare grup si alege
un lider, numit presedinte si unul sau mai multi loctiitori ai liderului,
numiti vicepresedinti.
Atributiile grupului parlamentar sunt: propune candidatii pentru
alegereapresedintilor celor doua Camere, si da acordul pentru
desemnarea membrilorcomisiilor parlamentare, poate cere modificarea
ordinii de zi a sedintelor si poateprezenta amendamente la proiectele sau
propunerile de lege14.
Mandatul celor doua camere este de 4 ani. nsa, potrivit art. 63 alin.1,
introdusprin Legea de revizuire, termenul la care mandatul parlamentarilor
ar expira seprelungeste de drept pe perioada starii de mobilizare, de
razboi, de asediu sau deurgenta. Procedura legislativa nceputa si
neterminata n cadrul unui mandate continua in mandatul urmator.
Camera Deputatilor si Senatul lucreaza n doua sesiuni ordinare anuale
simultane si n sesiuni extraordinare. Prima sesiune ordinara ncepe n
lunafebruarie si nu poate depasi sfrsitul lunii iunie, iar a doua sesiune
ordinara ncepe nluna septembrie si nu poate depasi sfrsitul lunii
decembrie (art.66, alin.1 dinConstitutie). Sesiunile extraordinare pot fi
convocate pentru rezolvarea unor probleme care nu sufera amnare, ele
fiind justificate de cerinta ndeplinirii unorsarcini deosebite sau de
producerea unor evenimente neprevazute. Durata lor nu este prevazuta de
Constitutie, singura limitare fiind cea determinata de nceperea sesiunii
ordinare15.
14
Ioan MURARU,Op. cit ., pp130-131

15
Genoveva VRABIE,Op.cit.,p.123

Pe parcursul sesiunii, Camerele lucreaza efectiv n sedinte plenare.

Sedintele pot fi separate, pentru fiecare Camera, sau comune. De regula,
sedintele sunt publice, nsa camerele pot hotar, n anumite situatii, sedinte
secrete.
n ceea ce priveste cvorumul, constitutia stabileste n art. 64
urmatoarele: Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarri si motiuni,
n prezenta majoritatii membrilor. Constitutia stabileste majoritatea
necesara pentru adoptarea:
legilor ordinare majoritatea membrilor prezenti majoritate simpla;
legilor organice majoritatea membrilor fiecarei cmajoritate absolut
legilor constitutionale - majoritatea calificata reprezentnd votul a cel
putindoua treimi din numarul membrilor fiecarei camere.
C. Autonomia Camerelor Parlamentului.
a) Autonomia regulamentara este limitata doar de Constitutie.
Aceasta nseamna ca, cele doua Camere ale Parlamentului si stabilesc
independent regulilede organizare si functionare, cu respectarea
prevederilor constitutionale, iar mpreuna elaboreaza regulamentul
sedintelor comune, ntruct, potrivit Constitutiei,anumite atributii se exercita
n sedinta comuna. Potrivit art.146 lit. c din Constitutie,constitutionalitatea
regulamentelor camerelor este asigurata prin controlul exercitatde Curtea
Constitutionala, la sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere,
aunui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau
de cel putin25 de senatori.
b) Autonomia financiara nseamna, n principiu, capacitatea fiecarei
Camere de a-si stabili propriul buget si de a-i controla executia, fara
ingerinta celeilalte Camere sau a altui organ al statului. Dar Camerele nu
dispun de surse proprii devenit, depinznd astfel de resursele ce li se aloca
din bugetul statului, pentru alcatuirea caruia initiativa apartine exclusiv
Guvernul14 si a carui adoptare depinde de acordul ambelor camere. Practic,
autonomia bugetara a camerelor se reduce la faptul ca fiecare camera si
stabileste plafonul resurselor bugetare necesare acoperirii cheltuielilor. Ele
nu vor putea fi nsa asigurate dect prin bugetul general al statului, care

trebuie votat n sedinta comuna a celor doua camere. Asa fiind,

cum nsedintele comune ale camerelor, ponderea voturilor deputatilor este
de aproximativ doua ori mai mare dect cea a voturilor senatorilor,
autonomia bugetara a Camerei deputatilor va putea deveni o realitate
certa, n timp ce resursele puse la dispozitia Senatului vor depinde n buna
masura de votul deputatilor16.
c) Autonomia administrativa. Pentru a-si putea desfasura activitatea,
fiecare Camera trebuie sa dispuna de functionari administrativi organizatii
n diverse servicii. Parlamentul Romniei dispune de o autonomie
administrativa deplina, ntruct regulamentele celor doua Camere prevad
ca organigrama serviciilor proprii se aproba de plenul Camerei, iar statele
de functii si regulamentul de functionare aserviciilor se aproba de Biroul
permanent.
Att la Camera deputatilor ct si la Senat serviciile sunt conduse de un
secretar general numit de plenul Camerei respective. Functionarilor
parlamentari nu li se aplica statutul general al functionarilor publici 17.

16
Tudor DRAGANU,Op.cit ., pp.155-156

17
Ibidem,p.154