Apărută, practic, odată cu însăşi apariţia omului pe pământ, proprietatea a stat şi

stă la baza dezvoltării societăţii omeneşti.

în toate lucrările din literatura juridică se recunoaşte că suntem în prezenţa unui

concept deosebit de complex, cu multiple semnificaţii de ordin istoric, sociologic
şi juridic, aflat într-o permanentă evoluţie.

Proprietatea ca relaţie socială şi dreptul de proprietate ca raport

juridic.
Deşi în limbajul comun aceste două noţiuni se confundă, nu se poate pune
semnul egalităţii între proprietate, ca relaţie economică, şi dreptul de proprietate,
ca raport juridic.

Relaţia economică de proprietate înseamnă însuşirea premiselor naturale ale

oricărei producţii. La inceput, omul primitiv şi-a însuşit primele bunuri de câte ori
a avut nevoie, aşa cum le-a găsit în natură. însuşirea exercitată de unul a fost
încet recunoscută de ceilalţi. Dacă unul a produs ceva ce reprezenta mai mult
decât îi era necesar şi a constatat că altcineva a produs alte bunuri care îl
interesau, s-a ajuns la schimb, apoi la piaţă, apoi la organizarea socială, care a
însemnat o anumită specializare a activităţii umane prin diviziunea muncii.

Puterea exercitată de cineva asupra bunului său a trebuit recunoscută de ceilalţi.

Proprietatea s-a transformat în relaţie socială de însuşire, iar când această
relaţie socială a fost cuprinsă în norme juridice - de la cutumă până la norma
edictată de entitatea care a ajuns să o ordoneze, să o reglementeze, anume
statul -, ea a devenit raport juridic, anume drept de proprietate.

Desigur, la scara dezvoltării omenirii, acest proces s-a petrecut lent şi diferit de la
o comunitate la alta. Esenţa lui însă rămâne, în concepţia noastră, aceeaşi:
transformarea relaţiei sociale de proprietate într-un raport juridic, cu toate
consecinţele ce decurg de aici.

dreptul de proprietate se concretizează în următoarele elemente:

- sub aspect economic, este un drept de apropriere a unor bunuri, corporale sau
incorporale;
- exprimă o relaţie socială de apropriere-,
- cuprinde în conţinutul său atributele posesiei, folosinţei şi dispoziţiei-,
- atributele dreptului de proprietate sunt exercitate de proprietar prin puterea şi în
interesul său propriu.

în concluzie, dreptul de proprietate este acel drept subiectiv care dă expresia

aproprierii unui bun, drept care permite titularului să posede, să folosească şi să
dispună de acel lucru, în putere proprie şi în interes propriu, în cadrul şi cu
respectarea legislaţiei existente.