Agenda Practica 2012In ceea ce priveste factorii interni, endogeni, orice persoana

poate prezenta in structura sa un nucleu central mai mult sau mai putin favorabil
comportamentului infractional, conturand sau nu o personalitate infractionala.
Ambianta, conditiile si imprejurarile exterioare pot fi favorabile sau nefavorabile
dezvoltarii acestui nucleu in plan infractional.
Actul infractional antreneaza in grade diferite, practic toate structurile si functiile
psihice incepand cu cele cognitiv-motivationale si terminand ce cele afectivvolitive, implicate fiind si activitatile ca si insusirile psihice. Actul infractional este
generat de tulburari de ordin emotional si volitiv, sustinut de lipsa sentimentului
responsabilitatii si al culpabilitatii, al incapacitatii subiectului de a renunta la
satisfacerea imediata a unor trebuinte in pofida perspectivei unei pedepse.
Trecerea la actul infractional constituie un moment critic, nodal. Aceasta trecere
reprezinta o procesualitate care cunoaste multe inconstante in desfasurarea ei.
2.FAZELE ACTULUI INFRACTIONAL
Pentru interpretarea corecta a comportamentului infractional, trebuie avute in
vedere cele trei faze ale actului infractional, si anume: faza preinfractionala, faza
infractionala propriu-zisa si faza postinfractionala.
Situatia preinfractionala reprezinta un ansamblu de circumstante exterioare
personalitatii infractorului, care precede actul infractional. Aceasta situatie implica
doua elemente: a) evenimentul, care determina aparitia ideii infractionale si b)
circumstantele, in care infractiunea se pregateste si se realizeaza.

Actul infracional, ca orice alt tip de act comportamental, reprezint rezultatul

interaciunii dintre factorii ce structureaz personalitatea individului i factorii
externi, de ambian.

n ceea ce privete factorii interni, endogeni, orice persoan poate prezenta n

structura sa un nucleu central mai mult sau mai puin favorabil comportamentului
infracional, conturnd sau nu o personalitate criminal. Ambiana,condiiile i
mprejurrile exterioare pot fi favorabile sau nefavorabile dezvoltrii acestui
nucleu n plan infracional. Actul infracional antreneaz n grade diferite, practic
toate structurile i funciile psihice ncepnd cu cele cognitiv-motivaionale i
terminnd ce cele afectiv-volitive, implicate fiind i activitile ca i nsuirile
psihice. Actul infracional este generat de tulburri de ordin emoional i volitiv,
susinute de lipsa sentimentului responsabilitii i al culpabilitii, a incapacitii
de a renuna la satisfacerea imediat a unor trebuine n pofida perspectivei unei
pedepse. Trecerea la actul infracional constituie un moment critic, nodal. Aceast
trecere reprezint o procesualitate care cunoate multe inconstane n desfurarea
ei.
n svrirea unei infraciuni, autorul acesteia particip cu ntreaga sa fiin,
mobilizndu-i pentru reuit ntregul su potenial motivaional i cognitiv-afectiv.
Punerea n act a hotrrii de a comite infraciunea este precedat de o serie de
procese de analiz i sintez, de lupta motivelor, deliberarea i actele executorii
antrennd profund ntreaga personalitate a acestuia. Acest lucru face ca actul
infracional s nu rmn o achiziie ntmpltoare, periferic a contiinei
infractorului, ci s se integreze n ea sub forma unei structuri informaionale
stabile, cu coninut afectiv-emoional specific, cu un rol motivaional bine
difereniat (Aionioaie & Butoi, 1992).
4

Pn la luarea hotrrii de a comite infraciunea, psihicul infractorului este

dominat de perceperea i prelucrarea informaiilor declanatoare de motivaii ale
cror polaritate se structureaz dup modelul unor sinteze aferent-evolutive,
servind deliberrilor asupra mobilului comportamentului infracional. n calitate de

pas iniial al formrii mobilului comportamental infracional se situeaz trebuinele

a cror orientare antisocial este de o importan fundamental, ntruct prin
prisma acestora se percepe situaia extern. Din punct de vedere psihologic
trebuinele se manifest n contiina individului ca mobil al comportamentului
posibil i, n cazul unui concurs de mprejurri, pot determina luarea unor decizii
pentru svrirea infraciunii.
n faza preinfracional se constituie premisele subiective ale svririi faptei,
determinate att de predispoziiile psihice ale fptuitorului, ct i de mprejurrile
favorizante cu valene declanatoare. Aceast faz se caracterizeaz printr-un
intens consum luntric, ajungnd chiar la un grad nalt de surescitare, problematica
psihologic fiind axat att asupra coeficientului de risc, ct i asupra mizei puse n
joc. Capacitatea de proiecie i anticipare a consecinelor influeneaz, de
asemenea, n mare msur actul decizional.
Procesele de analiz i sintez a datelor despre locul faptei i de structurare a
acestora ntr-o gam de variante concrete de aciune (comportament tranzitiv de
alegere a variantei optime) se declaneaz n faza a doua a actului, faza
infracional propriu-zis. Planul de aciune, n desfurarea sa (timpul de
svrire, succesiunea etapelor, mijloacele de realizare etc.), este reprezentat
mental.
Odat definitivat hotrrea de a comite infraciunea, latura imaginativ a comiterii
acesteia este sprijinit de aciuni concrete cu caracter pregtitor.
5

Astfel, dac n faza deliberrii comportamentul infractorului este de expectativ,

dup luarea hotrrii acesta se caracterizeaz prin activism, realizarea actelor
preparatorii presupunnd apelul la mijloace ajuttoare, instrumente, contactarea de
complici, culegerea de informaii, supravegherea obiectivului. Rezultanta acestui
comportament poate fi, dup caz, fie concretizarea n plan material a hotrrii de a

comite fapta prin realizarea condiiilor optime reuitei ei, fie desistarea, amnarea,
ateptarea unor condiii i mprejurri favorizante.
Trecerea la ndeplinirea actului se asociaz cu trirea unor stri emoionale intense.
Teama de neprevzut, criza de timp, obiectele, fiinele sau fenomenele percepute n
timpul comiterii faptei (instrumente de spargere, arme, victim, martori, context
spaio-temporal al desfurrii faptei etc.), n funcie de proprietile lor fizicochimice (intensitate, form, mrime, culoare, dispoziie spaial etc.) amplific
aceste stri emoionale. Lipsa de control asupra comportamentului n timpul
operrii, o caracteristic a unei activiti normale, poate genera o serie de erori,
lacune (pierderea unor obiecte personale n cmpul faptei, uitarea unor obiecte
corp delict sau omiterea tergerii unor categorii de urme, renunarea la portul
mnuilor, diverse accidentri etc.), care ulterior, fiind exploatate, vor contribui la
identificarea autorului.
Elementul caracteristic psihologiei infractorului dup svrirea faptei este tendina
de a se apra, de a se sustrage identificrii, nvinuirii i sanciunii. Faza
postinfracional are o configuraie foarte variat, coninutul su este determinat n
bun msur de modul n care s-a desfurat faza anterioar.
Comportamentul infractorului n aceast etap este reflexiv-acional, ntreaga lui
activitate psihic fiind marcat de viziunea panoramic a celor petrecute la locul
faptei.
6
Practica a demonstrat n aceast direcie existena unui registru de strategii de
contracarare a activitilor de identificare i tragere la rspundere penal a
autorilor. n acest sens, o serie de infractori i creeaz alibiuri care s conving
autoritile c era imposibil ca ei s fi svrit fapta. Strategia utilizat este, de
regul, aceea de a se ndeprta