Structura interaciunii comunicative

Cercetrile psihosociologice asupra comunicrii au fost iniiate la inceputul secolului al

XX-lea fiind legate de interesul pentru sporirea eficienei propagandei, a publicitii i a
mecanismelor de influenare la nivelul relaiilor interumane.
Comunicarea este un proces - de transmitere, imprtire a unor informaii, emoii,
idei intre dou entiti sociale, intr-un context social dat.
Termenul de comunicare" (lat.comunico, are) ii are originea in latinescul munis, ceea
ce se semnific a-i face datoria", a fi serviabil"
Structura comunicrii implic un emitor, un receptor, un tip de relaie intre un
emitor i receptor, un canal i un cod de comunicare.bruiaje, un mesaj, o aciune de
feedback, un context in care se desfoar interaciunea comunicativ.
Mesajul - un ansablu de semne perceptibile menite s stimuleze receptorul. Pentru a fi
recunoscut i ineles un mesaj trebuie s pstreze un echilibru intre previzibil i
imprevizibil. Un mesaj foarte previzibil aduce puin informaie receptorului i sfarete
prin a fi neinteresant pentru acesta. In schimb un mesaj prea imprevizibil aduce un
plus de informaie, captand atenia receptorului, dar necesit un efort de decodificare
superior al acestuia, efort pe care receptorul nu este intotdeauana pregtit s-1
investeasc.
mesaje conotative (de tip solicitare) - care se adreseaz celuilalt sub forma unei
solicitri, a unui ordin, explicaii ;
mesaje refereniale - care se raporteat la mediu i la obiectele i evenimentele
asociate ;
mesaje expresive - care sunt centrate pe emitor, exprimand opinia, atitudinea i
emoiile acestuia;
mesaje fatice - care servesc la meninerea optim a contactului dintre emitor i
receptor pe percursul comunicrii.
Canalul de comunicare asigur circulaia mesajului, acele mijloace fizice sonore,
vizuale care au menirea de a stimula receptorul i de a facilita transmiterea mesajului.
Codul se refer la un ansamblu de semne descifrabile, in fnne,ie de canalnl utiliza, i
implic procesele de encodare i decodare. Acestea presupun identificarea semnelor i
cunoaterea regulilor de asociere a lor.
Bruiaje blocaje care limiteaz transmiterea optim a mesajului; factori
disfuncionali, care pot genera diferene de sens in perceperea mesajului.
Relaia dintre emitor i receptor - se refer la rolurile i poziiile fiecruia dintre
actorii comunicrii, percepii reciproce, atitudini fa obiectul discuiei i experiene
anterioare trite impreun.
Feedback-ul implic reglarea permanent a comportamentului emitorului in funcie
de informaiile pe care le obine cu privire la modul in care receptorul (destinatarul) a
receptat mesajul transmis. Natura feedbackului influeneaz procesul comunicaional.
Acesta spune vorbitorului care este efectul pe care 1-a avut mesajul asupra
asculttorului, poate fi pozitiv (lauda insoit de o uoar atingere pe umr) sau

negative (critici, privire dezaprobatoare, reacii comportamentale de iritare). Feedbackul

negativ semnaleaz despre nevoia unor ajustri de mesaj.
Contextul comunicrii - fiecare act de comunicare se desfoar intr-o situaie
concret. Exist mai multe nivele contextuale: contextul explicit (contextul lingvistic
(mesajul) i contextul extralingvistic (gesturi, postur, mimic)), contextul implicit
(mediul social-istoric, situaia fizic, coordonate ale interlocutorilor).

Variabile implicate in procesul de comunicare

variabile psihologice - in orice situaie de comunicare, dat fiind ansamblul
de fore2 interne i externe, pozitive i negative, actorii urmresc un dublu
scop: s ating anumite obiective i s evite situaiile periculoase; un
individ care emite un mesaj, poate s o fac atat pentru a atinge obiectivul
explicit al comunicrii, cat i pentru a evita anumite elemente care ii
creeaz probleme contient sau nu, el va filtra i selecta informaia de
transmis;
variabile cognitive - reprezentarea despre sine, reprezentarea despre
cellalt, reprezentarea despre
sarcin i context influeneaz actul comunicrii;
variabile sociale i contextuale - rolurile i status-urile sociale - conflictul
de roluri, rigiditatea rolurilor; stereotipurile i prejudecile sociale.

Axiomele comunicrii (dup Neculau, 2005)

nu putem s nu comunicm i nu va exista niciodat posibilitatea de a nu
ne intalni comunicarea este inevitabil, oricare ar fi situaia social;
a comunica e ca i cum ai face muzic intr-un ansamblu de jazz - toi
partenerii procesului de comunicare sunt in acelai timp emitori i
receptori, fiecare emite i primete intr-un flux continuu, fiecare se
ajusteaz semnalelor care parvin de la ceilali;
comunicarea se realizeaz simultan prin mai multe canale - expresia
verbal, tonul, vocea, expresia corporal imbrcmintea - toate transmit
mesaje i semnificaii;
comunicarea trebuie interpretat in funcie de context - comunicarea nu
poate fi ineleas i interpretat in afara ariilor geografice, istorice i
culturale in care s-a produs, semnificaiile pot fi difierite in funcie de
contextul in care s-a produs;
echivocul i ambiguitatea sunt caracteristici inerente comunicrii- nu
putem ti niciodat care este sensul exact al unui mesaj, fiecare mesaj
comport mai multe straturi de sens; emitorii pot transmite prin mai
multe canale multiple sensuri, iar receptorii pot interpreta acelai mesaj in
mai multe registre; comunicarea poate provoca numeroase neinelegeri i
stri de disconfort.;
nu avem acces decat la efectele produse de alii asupra noastr - nu vom
ti niciodat ce au vrut cu adevrat s spun, inregistrm doar efecte pozitive, destabilizatoare i neutre, putem specula asupra inteniilor, dar
nu vom ti cu adevrat ce au vrut s transmit, astfel construim relaia
pornind de la efectele inregistrate aici i acum;
3

comunicarea este o afacere convenional - comunicarea presupune

anumite convenii asupra crora participanii cad de acord, acestea sunt
produsul experienei, al negocierii lor asupra sensurilor, semnificaiilor i
simbolurilor comune;
comunicarea este un exerciiu de influen - comunicarea produce
intotdeauna anumite influene, voluntare sau involuntare, provoac emoii,
determin atitudini i reacii comportamentale;
comunicand ne prezentm sau ne prezentm mutualmente intr-o relaie comunicarea se produce la dou niveluri - de coninut i de relaie intre
parteneri - i este mult mai larg decat aciunea de a informa, implicand
relaii, schimb de atitudini, generand incredere, solidaritate, satisfacii.
comunicarea e similar relaiei dintre ou i gin.

Tipuri de interaciuni comunicative

la nivel interpersonal - se refer la comunicarea dintre doi indivizi;
la nivel intragrup - se refer la comunicarea in interiorul grupului, fiind
puternic influenat de
procesele i fenomenele intragrupale; comunicarea dintre individ i grup,
grup i individ; implic diverse forme de comunicare i influen
majoritar i minoritar;
la nivel intergrupuri - interaciunea comunicativ dintre indivizii
aparinand la dou grupuri sociale
(etnice, religioase, politice, profesionale);
comunicarea de mas orice form de comunicare mediatizat, prin care
un grup specializat colecteaz, prelucreaz i difuzeaz mesaje cu caracter
public, adresate unei audiene largi, eterogene i dispersate, prin
intermediul unor tehnologii complexe (pres, radio, televiziune, film etc.) pe
baza unor reglementri tehnice i juridice.

Caracteristici ale comunicrii interpersonale

comunicarea interpersonal (CI) implic dou persoane cu roluri i

relaii variate pe care le au una fa de cealalt;

este o interaciune comunicativ de tip face to face - apropiere fizic,

contact vizual intens;

comunicarea nu inseamn doar ceea ce verbalizm, aspectul

nonverbal intregete actul comunicaional;

CI presupune existena increderii intre cele dou persoane care

interacioneaz;

Politeea este o marc a CI, aduce o not de expresivitate i cldur

transmiterii mesajului;

este foarte important ca persoanele care comunic s ineleag" i s

recepioneze" in mod corect
mesajul, s se tin cont de distorsiunile de mesaj
5

care pot aprea pe parcursul transmiterii acestuia;

CI este puternic influenat de schimbul anterior de informaii: orice ar

spune azi persoana A va fi
interpretat pe baza a ceea ce a spus in trecut, i, mai ales, pe baza a ceea
ce v ateptai s spun acum;

CI se refer la coninut i la relaia dintre dou persoane.

contextul presupune mediul fizic (forma i mrimea

camerei.luminozitate, cldur etc), mediul social, precum i structura
social (norme sociale, reguli i relaii sociale);

identitatea social i personal - indivizii sunt membrii ai unui grup i

sunt percepui prin prisma
caracteristicilor atribuite membrilor acelui grup dar in acelai timp au o
identitate personal,
distinct, unic, specific;

percepia social - felul in care o persoan interpreteaz

comportamentul celor cu care intr in contact sau situaia propriu-zis de
interaciune;

Autodezvluirea. Teoria penetrrii sociale

Procesul prin care actorul social, de regul dup iniierea unei relaii,
transmite celuilalt infortmaii
consistente despre propria identitate. Cercettorii au evideniat faptul c
oamenii, in intalniri reale, ajung la
dezvluirea unor subiecte intime, testand mai intai contextul: prin
menionarea subiectului pe un ton glume, pentru a vedea reacia general
a celorlali la cele spuse, dac asculttorul nu este ostil la acel subiect,
atunci vorbitorul va face dezvluirea
6

Structura autodezvluirii
cantitatea de informaii despre sine vehiculat in relaia cu cellalt;
calitatea informaiilor transmise (gradul de intimitate, deschidere i
sinceritate);
durata perioada schimbului de informaii.
Teoria penetrrii sociale
Irving Altman i Dalmas A.Taylor (1968) au elaborat teoria penetrrii
sociale, conform creia:
A este ineleas ca ansamblul relaiilor interpersonale care se
amplific progresiv dinspre relaii superficiale spre relaii tot mai
intime (penetrarea social), crete cantitatea i calitatea informaiei,
precum i durata comunicrii;
la debutul relaiei, indivizii dezvluie doar o mic parte din propria
interioritate, dar pe msur ce se
cunosc imprtesc tot mai multe informaii despre sine);
actorii sociali aflai in relaie sunt privii ca nite negustori
simbolici", care evalueaz continuu in
temeni de costuri i beneficii utilitatea dezvoltrii relaiei;
pentru a fi eficient i recompensatoare, A.trebuie s fie reciproc i
echilibrat;
cand costurile sunt mai mari decat beneficiile (recompensele) se
produce depenetrarea social, prin care se reduce atat calitatea, cat i
cantitatea informaiilor vehiculate intre actorii sociali.

Condiii ce faciliteaz autodezvluirea

reciprocitatea - intr-un studiu Dalmas A.Taylor a observat c studenii din
campusurile americane ce iniial s-au deschis intr-o msur mult mai
7

mare decat colegii lor de camer, furnizand o mai mare informaie despre
sine decat au primit de la cellalt, au sfarit prin ai privi cu antipatie
partenerul;
momentul autodezvluirii - s-a dovedit c informaiile importante, mai
ales cele din registrul foarte intim de abia dup ce relaia s+a stabilizat i
nu la debutul acesteia;
socializarea diferit a autodezvluirii - conform stereotipului femeia
exteriorizeaz i brbatul
interiorizeaz", femeia se deschide cu uurin, iar brbatul trebuie s fie
demn i s nu exprime
totul", mai multe studii evideniaz faptul c femeile tind s se dezvluie
mai mult decat brbaii;
diferene interculturale ale A.- culturile individualiste incurajeaz A.
personal, despre sine, cele colectiviste - A. relaional
tipul de personalitate - persoanele machiavelice imprtesc o viziune
utilitarist asupra interaciunilor sociale, nu intotdeauna sunt sincere i
A. are un rol strategic de a-1 determina pe cellalt s vorbeasc despre
sine;
calitatea de bun asculttor " a celuilalt - cei care se dovedesc capabili de
a asculta, de a empatiza
cu cellalt, care au conduite nonverbale primitoare, de aprobare, de
adeziune;
sinceritatatea - ii apreciem mai mult pe cei care se dezvluie intr-o
msur mai moderat dar sunt
sinceri; ,

Importana autodezvluirii
A. constituie cheia sntii mintale i a satisfaciei in relaiile
interpersonale;
A. are o funcie expresiv, ajut indivizii s se exprime, s dezvluie
emoii, ganduri, sentimente;
A. are o funcie de clarificare;
A poate avea un scop educativ - cand prinii dezvluie copiilor
experiene pe care le-au trit nu o
fac pentru a dezvlui ceva din viaa personal sau pentru c au nevoie de
a mri intimitatea
relaional, ci pentru a oferi un ghid bazat pe experiena vorbitorului:
cand eram de varsta ta, eram i eu la fel..., dar am reuit s trec peste sta
prin...".
A are un rol tmduitor - confesiunea fiind purificatoare i vindicatoare,
inhibarea gandurilor i a
comportamentelor determin tensiuni psihofiziologice majore,
predispunand intr-o mai mare msur
la imbolnviri (cancer, boli cardiovasculare, scderea imunitii
organismului), reprimarea gandurilor poate determina ceea ce psihologii
numesc hiperactivarea informaiei refulate situaii in care cu cat mai mult
ascundem gandurile, cu atat ele devin mai active. Este bine s invm
regula deschiderii interpersonale.
A. strategic - A. prin intermediul interviurilor (vedete) dermin o mai
bun inelegere, apropiere de
public, provoac compasiune, crete imaginea pozitiv etc.

Comunicarea in cadrul grupului. Structuri i reele comunicaionale

grupale
Grupurile reprezint realitatea primar inevitabil pentru individ i
societate. In afara grupurilor, individul uman nu poate ajunge fiin
uman propriu zis i nu poate tri decat temporar. E cunoscut faptul c
procesul de socializare se desfoar in grupuri i colectiviti (in familie,
grdini, coal etc), iar entitile biologice lipsite de interaciunea cu
ceilali nu numai c nu devin fiine sociale complexe, dar aa cum
dovedesc cazurile de copii crescui in slbticie, ei nu au nici
caracteristicile fundamentale ale omului: mers biped, vorbire, gandire
abstract. Suntem produsele unor grupuri sociale i acestea constituie un
marcator al distinctivitii i identitii noastre sociale. In grupuri, prin
interaciunea cu ceilali, dobandim cunotine, ne sunt transmise anumite
valori i norme, atitudini i chiar opinii. i aceast motenire grupal" ne
marcheaz interaciunile sociale ulterioare. In pofida convingerii noastre c
suntem persoane autonome i independente de influenele celorlali,
acetia ne marcheaz comportamentele, gandurile i emoiile.
Grupul are anumite caracteristici care il difereniaz de simpla colecie sau
agregatul de indivizi:
- grupul este un numr de indivizi, reunii impreun, avand relaii
unificatoare (legturile emoionale sunt influenate de cat de bine se simt
membri in cadrul grupului);
- relaii nemijlocite de interaciune i dependen reciproc de durat (in
grup membrii interacioneaz intre ei, suportand influene reciproce, au
nevoie unii de alii);
- scopuri i activiti comune, ce presupun structurarea in status-uri i roluri
diferite;
- valori i norme comune, care regleaz comportamentele indivizilor;
- membrii imprtesc percepiile modului in care se comport;
10

- contiina apartenenei la grup, sentimentul de noi".

Cercettorii delimiteaz cteva structuri i reele de comunicare grupale :
structura centralizat - in care un singur membru al grupului primete
informaii de la toi ceilali, ia
o decizie i o comunic celorlali membri ai grupului;
structura omogen - in care fiecare membru le transmite celorlali
informaiile pe care le deine i
fiecare prelucreaz pe cont propriu informaia, gsete individual soluia i
o imprtete celorlali;
structura intermediar - in care caiva membri ai grupului centralizeaz
mesajele.

Comunicarea in cadrul grupului de munc

Grupul de munc reprezint o echip, care realizeaz o aciune comun (o
sarcin) sub coordonarea unui
lider (un manager). Desfurarea activitii in cadrul echipelor presupune
anumite avantaje (munca in echipe este mai atractiv, ceea ce produce o
implicare este mai mare, deciziile sunt discutate i luate in mod
colectiv, volumul de informaii este mai mare i experiena este mai divers
.a.).
n 1950, Bernard Steinzor a observat c factorul spaial influeneaz
discuiile in grup in jurul mesei rotunde: schimbul de informaii cel mai
intens se realizeaz cu persoana aezat diametral opus. La discuiile
oficiale efii delegaiilor stau fa in fa, atunci cand la un dineu vrem s
facilitm iniierea conversaiei intre persoane care nu se cunosc le aezm
de o parte i de alta a mesei, una in faa celeilalte, avand ins grij ca
limea mesei s nu fie mai mare de 1,5 m (limita inferioar a distanei
sociale").

11

Specificul comunicrii manageriale

Comunicarea managerial este o component fundamental a activitii
manageriale. Evoluia managementului a determinat apariia unor forme
specifice de comunicare managerial pentru fiecare etap in evoluia sa.
Comunicarea managerial reprezint o form a comunicrii interumane,
un instrument de conducere cu ajutorul cruia managerul ii poate
exercita atribuiile specifice: previziune, antrenare, organizare, coordonare,
control, evaluare.

12

Comunicarea cu persoanele pasiv-agresive.

Strategii de neutralizare a agresivitii verbale
Cum pot fi identificate i contientizate comportamentele agresiv-pasive.
Agresivitatea pasiv-agresiv se manifest:
atunci cand opiniile nu sunt exprimate intr-o atmosfer de incredere;
atunci cand oamenii ii ascund convingerile, emoiile i aciunile;
cand se caut subminarea progresului;
prin intrigi, inelciune, cand mania primeaz asupra raiunii;
cand nu este permis exprimarea liber a opiniilor, ceea ce determin
contradicii intre ceea ce spun i ceea ce fac (ambivalen), acest gen de
13

manie pasiv se soldeaz cu degradarea relaiilor cu ceilali i compromite

bunele rezultate ale muncii);
prin mascarea mniei - sub vorbe aparent civilizate, se rnete tot atat de
tare ca i prin spusele directe;
prin mnia latent - fiindc rmane mult timp tinuit i latent sau
camuflat poate dura ceva timp pan s-i fac efectul distrugtor, este
declanat de nevoi care nu au fost satisfcute, se exprim in tain la
exterior manifest o atitudine docil (las c ii art eu ie");
prin comportament evitant, aciune sau lipsa aciunii cu finalitate subtil,
manipulatoare, este contient plnuit, fptuitorul neag orice
responsabilitate pentru consecine, are ca motiv intenia de a rni, de a
indispune, de a distruge, se perpetueaz i are efecte nocive asupra
relaiei, nu-i vina mea c am uitat, trebuia sa-mi spui";
oamenii pasivi agresivi sunt irei, tiu exact ce i cum s spun ca s
arunce vina pe seama altora, dac li se rspunde cu aceeai moned se
transform in victime prost inelese, angajatul mnios intenionat
muncete mai prost, incurcand dosare i lsand s treac erori
intenionate, intenioneaz s provoace mania cuiva, negarea maniei, pot
s foloseasc riposta nu m-am infuriat", nu-i recunoate deschis
sentimentele.
pentru specificul comunicrii cu persoanele agresive (forme de
manifestare a agresivitii pasive i relaionarea cu persoanele de acest
tip).

Fenomenul de convergen i divergen de limbaj

2000/6000 limbi pe glob, un numr impresionant comparativ cu
numrul de ri - 200;

14

mai exist un numr semnificativ de dialecte, stiluri sau registre ale

unei aceleeai limbi;
jumtate din populaia globului folosete dou limbaje in viaa de
toate zilele; exist/orma standard a unei limbi (acest stil este identificat cu
prestigiul, educaia i puterea, in rile in care existi o politic lingvistic,
acesta este stilul promovat in instituiile publice) i forme utilizate in
situaii neoficiale fenomenul de convergen a limbajului - corespunde unor
schimbri de fond sau form a discursului, cu
scopul de a-1 face mai asemntor cu cel al unui interlocutor - efecte:
reacii comportamentale i atitudini favorabile din partea interlocutorului,
aprobare social, mrete similaritatea dintre interlocutori, reduce
distana social, sporete claritatea comunicrii, poate fi interpretat drept
atitudine condescent sau ridiculizare a interlocutorului
fenomenul de divergen a limbajului - tendina opus celei de convergen,
prin care se dorete de a se distinge de interlocutori, prin folosirea unor
strategii de difereniere lingvistic - efecte: exprim un dezacord personal
i o dorin de afirmare a aparteneei la grup limbajul cruia este utilizat,
servete ca mijloc de afirmare identitar, dorin de a menine distana,
mai degrab blocheaz comunicarea

15

Vitalitatea etnolingvistic. Factorii ce determin vitalitatea

etnolingvistic
Teoria identitii etnolingvistice
Indivizii adopt una dintre aceste strategii de limbaj, descrise mai sus, in funciile de
prestigiul limbii, stereotipurile in-goup/out-group i evaluarea intergrupuri. in cadrul
comparaiilor sociale, in scopul accenturii sau meninerii unei identiti
etnolingvistice pozitive i distincte, sunt folosite trei strategii:
1. mobilitate individual - diferenierea de grupul cu prestigiu inferior pentru a se
asocia unui grup cu prestigiu superior; aceast strategie este insoit de
comportamente de limbaj reflectand valorizarea out-group-ului fa de in-group - in
acest sens, caracteridticile lingvistice ale in-group-ului (limb, accent, stil) vor fi
atenuate in favoara caracteristicilor out-group-ului;
2. creativitate social - redefinirea parametrilor de comparaie intergrupuri, pentru a
obine un rezultat favorabil in-group-ului (de ex. Se vor redefini caracteristicile
discursive stigmatizate sau ridiculizate);
3. competiie social - inversarea statutului in-group-ului cu cel al out-group-ului pe
dimensiunile defavorabile in-group-ului, limbajul in-group-ului este utilizat, tot mai
frecvent, atat in situaii publice, cat i particulare (ex. Invers - situaia din Ucraina), in
cazul percepiei unei injustiii sociale, se vor recurge la aciuni colective in vederea
revendicrii unor reforme, legi lingvistice, cu scopul de a asigura o mai bun
reprezentare a in-group-ului la nivel politic, economic, social i instituional.
Indivizii vor recurge la una din cele trei strategii descrise mai sus, in funcie de trei
factori: permeabilitatea granielor dintre grupuri va stimula mobilitatea social (cand
membrii altor grupuri sociale sunt acceptai fr dificultate in cadrul unui anumit
grup), cand frontierele grupurilor sunt percepute ca impermeabile acest fapt va
intensifica mai degrab sentimente de afirmare identitar; apartenena la mai multe
grupuri sociale (grupuri profesionale, clase sociale) vor diminua intr-o oarecare msur
importana identitii etnolingvistice i vitalitatea etnolingvistic.
Vitalitatea etnolingvistic
VE - totalitatea factorilor sociali care fac o comunitate etnolingvistic s dureze in
calitate de colectivitate distinct intr-un context intergrupuri dat, desemneaz
structura, fora i stabilitatea unui grup etnolingvistic intr-un context intergrupuri dat.
Factori care influeneaz vitalitatea etnolingvistic
1.
caracteristicile demografice - corespund numrului indivizilor, membri ai grupului
intr-o regiune, densitii i distribuiei lor, precum i ratei de natalitate, imigrare,
emigrare i de exogamie;
2.
suportul instituional - existena insituiilor oficiale (mass media, educaie, religie,
guvern) sau neoficiale (familii) in cadrul crora este utilizat limba acestui grup;

16

3.
statutul social.- aspectul economic, social i prestigiul limbii acestui grup pe plan
naional i internaional
Vitalitate etnolingvistic subiectiv - corespunde cunotinelor i convingerilor
individuale despre poziia in-group-ului i poate avea drept efecte o supra sau
subevaluare a vitalitii in-group-ului, tendina de a inva sau nu limba out-groupului.

Fenomenul dobandirii celei de a doua limbi

nvarea celei de-a doua limbi nu este un subiect limitat la sala de curs;
este diferit fa de invarea matematicii, istoriei sau oricrui alt obiect
din curriculum-ul academic, pentru c aceasta implic nu doar
dobandirea de cunotine despre o alt cultur, ci i imprtirea acelei
culturi. Exist dou tendine ale acestui proces: integrativitatea i
instrumentalitatea Prima corespunde unei atitudini pozitive fa de
outgroup, asociat cu dorina de a-i inva limba pentru a interaciona i a
se identifica cu memnrii lui, cea de-a doua determin inharea limbii din
necesiti instrumentale i practice. Aspectele afective ale invrii i
utilizrii limbii out-group-ului corespund unui raport de opoziie intre
pierdere i catig de apartenen.
Atunci cand contectele cu membrii out-group-ului sunt frecvente i
agreabile, locutorul se va simi competent in limba out-goup-ului i
increztor in capacitatea sa de a interaciona armonios cu membrii lui.
Acest proces de siguran lingvistic este asociat atat cu competena in
limba a doua, cat i cu aculturaia lingvistic i cultural. Exist dou
faete ale bilingvismului:
bilingvismul aditiv - invarea i utilizarea limbii out-group-ului are ca efect
apartenena la dou grupuri etnolingvistice, de ex. Utilizarea in situaii
publice a limbii out-group-ului, iar in situaii neformale a limbii in-groupului;
bilingvismul substractiv - apartenena la primul grup este treptat pierdut
pe msura utilizrii limbii out-group-ului
Mai multe cercetri evideniaz faptul c frecvena utilizrii limbii outgroup-ului, calitatea contactelor cu membrii acestuia i sigurana
lingvistic sunt asociate pozitiv cu sentimente de identificare cu out-group17

ul, iar invarea i utilizarea limbii out-group-ului in majoritatea cazurilor

se asociaz cu expperiene substractive, cu excepia grupurilor dominante.

Comunicarea intercultural. Competene interculturale

Cultura corespunde ansamblului de practici sociale ce caracterizeaz un anumit
grup. Orice intalnire dintre doi indivizi implic un grad de mai mare sau de mai
mic interculturalitate, dat fiind faptul ca fiecare dintre ei aparin mai multor
grupuri (familie, grupuri etnice, religioase, politice etc.)
Gradul de interculturalitate depinde de patru factori:
concepia despre lume corespunde ansamblul convingerilor despre natura i
scopul vieii i al relaiei cu universul. Culturile se difereniaz intre ele in
funcie de-patru dimensiuni individualist / colectivist,
masculinitate/feminitate, distanarea de putere i evitarea incertitudinii
normele asociate convingerilor i comportamentului public prin care sunt
definite normele unui comportament adecvat, ele rspund la intrebrile despre
ceea ce trebuie sau ar trebui s facem i ceea ce nu trebuie sau nu ar trebui s
facem; ce inseamn un comportament adecvat intr-o situaie specific;
codurile - corespund unui ansamblu de sisteme de comunicare verbal i
nonverbal adoptat de un grup anumit;
relaiile i inteniile percepute - sunt definite la nivelul unei ntlniri particulare
(de ex. relaia de putere dintre participani i scopul interaciunii).
n funcie de aceti factori se poate trasa un continuum al gradului de
interculturalitate, unde ar putea s fie localizate toate interaciunile de la mai
puin (de ex. doi gemeni unilingvi) la mai mult interculturalitate (de ex. un
patron japonez i un angajat latino american). n aceast ordine de idei,
18

conceptul de strin" definete gardul de similaritate sau apropiere fa de

cultura gazd. Relaiile i comunicarea intercultural sunt favorizate de prezena
unor anumite competene interculturale.
Competene interculturale
comportament adecvat -a imprtdi informadii despre sine, a cuta
subiecte de interes comun, a asculta cu atendie, a zambi, a vorbi clar, a pune
intrebri, a-i arta interesul, a fi prietenos;
cunotine adecvate - incertitudinea legat de ntlnirea cu un strin"
poate fi redus prin dobandirea de cunotine adecvate legate de interpretrile i
semnificaiile posibile ale unor situaii, comportamente i expresii adecvate,
ateptrile pozitive fa de comportamentul strinilor, asemnri i deosebiri
dintre cultura proprie i cultura interlocutorului;
o identitate adecvat - se axeaz pe reladia dintre interlocutori i
poziionarea social in raport cualte grupuri sociale decat grupul de
apartenen, msura n care interlocutorii i comunic intr-un fel sau altul
apartenena lor cultural.
Psihologia comunicrii interculturale, ca domeniu interdisciplinar, este interesat
de studiul:
influenei factorilor culturali asupra comportamentului uman;
factorii care favorizeaz adaptarea psihologic a indivizilor atunci cand trec
intr-o cultur nou (cand prsesc grupul de apartenend pentru a se
instala intr-o nou societate).

Strategii de aculturaie a imigranilor (1

Fenomenul imigrrii
Dei imigrarea este un fenomen foarte vechi, ea a devenit de pudin timp un obiect de
studiu al psihologilor sociali; fenomenul a inceput s fie investigat atunci cand
problemele legate de reiaiile intergrupuri au devenit n mod clar manifeste. Unele
dintre rile de primire au devenit mai deschise n raport cu imigranii (de ex. Canada
este prima ar care a fcut public o politic oficial de multiculturalism, altele,
dimpotriv, au limitat foarte mult drepturile imigranilor (de ex. Marea Britanie sau
Frana care este dat ca un exemplu clasic de politic asimilaionist). rile gazd/de
primire se confrunt cu problema intergrrii minoritilor vizibile". Ca urmare a
creterii fluxului migrator, relaiile dintre grupuri au luat o alt turnur, mergand de la
toleran, pan la discriminare, ostilitate, izbucniri de violen sau acte rasiste.
Delimitrile conceptuale ale diferitor termeni utilizai pentru a desemna contactul cu
alte culturi, permit inelegerea diferitor aspecte legate de adaptarea la nou cultur.
Astfel termenul de:
imigrant - se aplic unor persoane care s-au deplasat in mod mai mult sau mai puin
voluntar dintro
19

societate pentru a se instala definitiv intr-o alt societate;

refugiat - este persoana care deplaseaz nu din proprie voin sau dorin, ci ca
urmare a unor
presiuni socio-economice sau politice;
rezident strin - termenul se aplic persoanelor care se deplaseaz temporar
(muncitori, studeni strini cu permise de edere de scurt durat).
Aculturaia este un proces ce determin schimbrile in interiorul grupurilor /
indivizilor aparinand celor
dou culturi aflate in contact: cultura imigranilor i cultura societii de primire.
Modificarea modelelor culturale a dou sau mai multe grupuri ca urmare a contactului
direct
Fenomenul aculturaiei
Fenomenul aculturaiei presupune o serie de schimbri la nivelul atitudinilor,
comportamentelor sociale i
comportamentelor intergrupuri, in ceea ce privete valorile, identitatea personal i
colectiv. Procesul dat
presupune trirea unei situaii de stres datorat aculturaiei. Aa cum arat Vasquez,
aculturaia este o strad cu dou sensuri: toate rile gazd se schimb in contact cu
nou-veniii (de ex. adoptarea unui anumit fel de mncare pizza in America de Nord sau
diverse expresii de limbaj). Lucrrile lui Graves au demonstrat c fenomenul de
aculturaie implic atat din partea societilor de primire, cat i din partea noilor
migrani apariia unor noi moduri de relaionare n viaa cotidian. Noiunea de
aculturaie psihologic", avansat de Graves se refer la aceste comportamente i
strategii de adaptare noi.
Strategii de aculturaie a imigranilor
Strategiile de aculturaie a imigranilor au fost clasificate in funcie de urmtoarele
criterii :
(1) importana acordat meninerii propriei identiti culturale i a obiceiurilor,
tradiiilor;
(2) importana acordat contactelor interculturale.

Strategii de aculturaie a imigranilor (2

Asimilarea - corespunde dorinei de a-i abandona identitatea cultural de

origine i de a se orienta spre societatea de primire; aceasta se poate produce
prin absorbia unui grup nedominant de ctre un grup stabilit ca dominant. Un
astfel de exemplu este ideea de creuzet cultural" aprat cu ardoare in Frana
de ctre politicieni atunci cand este vorba despre coal i strategii colare.
Politicienilor francezi le place s spun c imigranii ar trebui s doreasc i s
20

fie mndri de a deveni francezi, ceea ce, in opinia lor, inseamn c ei trebuie s
fac un maximum de efort pentru a se comporta ca un ipotetic francez mediu.
Integrarea presupune faptul c identitatea grupului este meninut in intregime,
dar c, in paralel, are loc in cadrul grupului o micare pentru a deveni parte
integrant din societatea de primire. In acest caz exist numeroase grupuri
etnice distincte, dar care coopereaz intre ele in cadrul sistemului social general.
Modelul canadian al multiculturalismului reprezint o ilustrare a situaiei: se
vorbete de mozaicul canadian, adic de un tot coerent, format dintr-o mbinare
de elemente extrem de diferite.
Segregarea sau separarea semnific absena relaiilor
dintre grup i societatea de primire, asociat cu meninerea identitii i a
tradiiilor, fie c aceasta este
impus de grupul dominant, fie din dorina grupului non-dominant. Cand este
impus de grupul dominant,
aceast strategie ia forma segregrii clasice, cand fiecare grup este pus la locul
su". Dac este dorina grupului de a-i menine tradiiile i identitatea distincte
asistm la ceea ce a fost numit strategia separrii.
Marginalizarea este insoit de confuzie colectiv i individual ca i de
anxietate; se caracterizeaz printr-o distanare fa de societatea de primire;
sentiment de instrinare, provocat de pierderea identitii, un puternic stres,
datorat aculturaiei. Optand pentru marginalizare, indivizii ii pierd contactul
atat cu societatea tradiional, cat i cu societatea de primire.
in general, se alege strategia integrrii, exist o dorin puternic atat de a se
menine i dezvolta
motenirea cultural i identitatea proprie, cat i de a participa plenar la viaa
societii de primire;
asimilarea nu este posibil pentru grupurile minoritare cu trsturi fizice
distinctive;
unele studii atest faptul c dorina de asimilare total este dovada unei stime
de sine sczute;
persoanele varstnice sunt mai mult orientate spre strategii de separare i
integrare, pe cand tinerii
integrare i asimilare;
atitudinile de aculturaie se schimb in funcie de durata ederii

Stresul datorat aculturaiei

21

Cand situaia de aculturaie ridic probleme se observ apariia unei stri

de stres (stresul de aculturaie).
Rezultatele studiile atest faptul c grupurile aflate in situaia de
aculturaie intampin niveluri variate de
dificultate. Apariia stresului de aculturaie sau dimpotriv diminuarea
acestuia poate fi determinat de urmtoarele condiii:
efectul contextului de aculturaie
gradul de acceptare din partea societii de primire nu este acelai
pentru toate grupurile de imigrani
prejudecile din societatea de primire;
politicile privind imigranii;
suportul social din partea unei comuniti de referin (grup de prieteni);
cunotinele anterioare despre ara de primire;
competenele lingvistice in raport cu limba rii de primire ceea ce
faciliteaz contactele intergrupuri;
expunerea personal a indivizilor la situaia de aculturaie i modul in
care ei ineleg aceast
situaie (unii imigrani ii gsesc imediat un loc de munc, alii sunt
nevoii s invee o nou meserie);
capacitatea de adaptare;
motivele imigrrii (de ex. dorina de a studia anume in ara de primire
sau faptul c nu au fost admii in alt parte);
gradul de rezisten la stres i caracteristicile personale;
varsta;
experieneanterioaredeaculturaie.

22

Definirea comunicrii nonverbale

Modalitate prin care oamenii comunic, intenionat sau neintenionat, fr
a uza de limbaj i derivatele sale (scrisul, limbajul surdo-mut).
Comunicarea nonverbal uzeaz, de trei suporturi: corpul, micrile i
calitile sale fizice, artefactele
asociate corpului (haine, accesorii) i dispunerea spaial a corpului
(distanele sociale i delimitrile
teritoriale).

Funciile i disfunciile comunicrii nonverbale

Paul Ekman a identificat cinci funcii ale comunicrii nonverbale:
repetarea (dublarea comunicrii verbale - spunem da" i dm din cap de
sus in jos i de jos in sus, spunem cuiva c adresa cutat este pe o
strad la dreapta i in acelai timp artm cu mana incotro s se
indrepte);
substituirea (inlocuirea mesajelor verbale - o fa posomorat ne spune c
persoana in cauz nu se simte bine etc);
completarea (colaborarea la transmiterea mesajelor verbale, ceea ce duce
la o mai bun decodificare a lor);
accentuarea/moderarea (punerea in eviden a mesajelor verbale,
amplificarea sau, dimpotriv,
diminuarea celor spuse: cand scandm sloganuri, ridicm braul; cand
admonestm un prieten, expresia facial poate arta c nu ne-am suprat
foarte ru);
contrazicerea (transmiterea de semnale in opoziie cu mesajele verbale spunem c ne bucurm c ne-am intalnit cu o persoan cunoscut, dar
privim in alt parte cand ii intindem mana).
Disfunciile comunicrii nonverbale:

23

 parazitarea mesajului (gesturile de ilustrare sporesc uneori redundana,

parazitand mesajul. De asemenea, ooo"-urile, aha"-urile, ihi"-urile
segmenteaz mesajul, impiedicand de multe ori comunicarea;
intreruperea comunicrii.

Dispunerea spaial a interlocutorilor in cadrul interaciunii

comunicative (distanele sociale i delimitrile teritoriului)
(1)
Proxemica sau percepia i utilizarea spaiului
n cadrul comunicrii nonverbale este foarte important modul in care
folosim un anumit spaiu. Oamenii
politici care in un discurs apropiai spaial de auditoriu i cu privirea
indreptat spre cei crora li se
adreseaz obin un alt efect decat cei care se plaseaz la o distan
apreciabil fa de ei i menin privirea in pmant, stau cu mainile la
spate sau cu o man in buzunar in timp ce ii rostesc discursul,
subliniaz Chelcea i colab. (2005).
Termenul de proxemica" a fost propus de ctre Edward T. Hali, care
delimiteaz patru distane interumane:
,Distana intim" (de pan la 40-50 cm). Este un spaiu accesibil numai
persoanelor foarte apropiate, partenerului, iubitei sau iubitului, celui mai
bun prieten, propriilor copii. Apropierea interlocutorilor, acceptarea lor in
zona distanei intime exprim o apropiere psihologic.
Distana personal" (50-75 cm). Dac acest spaiu este inclcat, ne
simim inconfortabil.
,Distana social" (1,5-3 m). Este distana la care se desfoar cele mai
multe dintre interaciunile individuale obinuite, tranzaciile, afacerile cu
caracter formal. Dispunerea mobilierului unui birou ine seama de
respectarea acestei distane.
24

 Distana public" (3-6 m) este distana in care individul este protejat i

poate deveni defensiv
dac este atacat. La acest nivel pierdem foarte multe detalii ale
comportamentului interlocutorului: expresiile feei, direcia privirii, dar
suntem indeajuns de aproape pentru a-i urmri aciunile.
diferene culturale - popoarele latine i cele din Orientul Mijlociu
micoreaz distanele in
interciunile umane, comparativ cu cele nordice. Atunci cand converseaz,
italienii, grecii i
francezii stau mai aproape unul de cellalt, decat americanii. Germanii,
elveienii, suedezii i
englezii prefer un spaiu mai mare i se simt stanjenii atunci cand
interlocutorii incalc distana personal . n SUA, este acceptat distana
intim" intre dou femei care converseaz, iar in rile arabe sau
mediteraneene aceast distan este acceptabil i
pentru convorbirea dintre doi brbai. Aa se face c in reportajele
televizate din Iran, Irak, Arabia Saudit, Egipt etc. putem observa adesea
Dispunerea spaial a interlocutorilor in cadrul interaciunii
comunicative (distanele sociale i delimitrile teritoriului)
(2)

cum brbaii merg pe trotuar inandu-se de man, ceea ce la noi s-ar

interpreta ca un semnal sexual
statusul interlocutorilor - Hearn scrie c persoanele care au putere
social au dreptul de a stabili nivelul distanei pe care o permit in
interaciunea cu
ceilali";
contextul - cu cat spaiul fizic in care ne aflm este mai larg, cu atat
tindem s micorm distana interpersonal. Spaiul in care se
converseaz va fi mai mare intr-un apartament decat pe strad i va fi mai
mic intr-o incpere spaioas decat intr-una ingust;
subiectul discuiei - cand vorbim despre probleme personale sau
imprtim secrete, meninem o distan mai redus decat atunci cand
vorbim despre probleme cu caracter general sau cand avem discuii
25

formale. Meninem o distan mai mic dac suntem ludai decat atunci
Cand suntem criticai;
atitudinea interlocutorilor - micorarea distanei fa de cei cu care
comunicm este un semn de solidaritate. Emoiile pozitive sau negative
fa de interlocutor pot determina distane de interaciune diferite:
prietenii mai aproape decat necunoscuii, persoanele cu care cooperm
mai aproape decat cele cu care suntem in competiie
diferenele de gen i de varst - femeile interacionez meninand distane
personale mai mici
decat brbaii, iar cand este vorba despre perechi de sex opus, distana se
mrete. Copiii interacioneaz mai aproape de aduli, comparativ cu
interaciunile cu parteneri de aceeai varst;
impresia de violare " a spaiului personal.

Artefactele asociate corpului (vestimentaia i accesoriile)

mbrcmintea i accesoriile vestimentare comunic apartenena
persoanei la genul biologic (brbat / femeie), la o clas de varst
(tanr/matur/btran), la o categorie socio-economic (patron/muncitor),
la o categorie profesional (militar, preot etc).
mbrcmintea din Europa Occidental de azi, abia dac mai amintete de
cea din Evul Mediu, cand aa cum apreciaz Francoise Piponnier majoritatea populaiei se mulumea cu un minimum de veminte, adesea
cu un singur rand de haine i ceva lenjerie de corp. Stofele i culoarea
erau calitativ mediocre; croiala rudimentar, stramt. Determinarea
cultural a hainelor poate fi urmrit prin semnificaia culorilor, diferit
de la o societate la alta. Semnificaia simbolic a unei culori se deosebete
la diferite culturi. Iulius E. Lips prezint in acest sens cateva exemple: in
26

Africa apusean, albul este culoarea diavolului", nu culoarea

nevinoviei"; la tribul Pangave, violetul este culoarea morii; pentru tribul
Athuabo din Africa rsritean, negrul este culoarea bucuriei".

Corpul, micrile i calitile sale vizice (kinezica). Gesturile i

semnificaia lor
Kinezica sau studiul micrilor corpului
Termenul kinesics", deriv de la cuvantul din limba greac i desemneaz
micarea. Kinezica se ocup de stadiul micrilor corpului in relaie cu
aspectele nonverbale ale comunicrii.
De ce vorbim cu mainile?
27

Gesticularea in timpul vorbirii accentueaz sensul i semnificaia celor

spuse. Este absolut dificil s ne inem mainile nemicate in timpul vorbirii.
n opinia lui Goldin-Meadow i colab. gestul inlocuiete anumite explicaii
verbale cu simboluri i ar uura astfel sarcina de explicare verbal.
Gesturile sunt prezente chiar i atunci cand vorbim la telefon, cu toate c
interlocutorul nu le vede.
Cercetrile sugereaz c gesticularea ne poate ajuta s eliberm resurse
cognitive. Exprimarea cu ajutorul mainilor elibereaz gandirea i ne ajut
s ne organizm mai bine discursul.
Strangerea de man
Se crede c strangerea de man ca form de salut i-ar avea originea intr-o
epoc in care acest gest permitea fiecruia s se asigure c cellalt nu are
o intenie agresiv. intr-adevr era imposibil s salui i s ii o arm in
man. Modul in care se efectueaz acest gest dezvluie anumite aspecte
ale personalitii .

Fiziognomia i frenologia (1)

28

Chipul omului ne ofer informaii despre despre viaa psihic a persoanei.

in prezent, se accept c exist trei mari clase de fizionomii :
a) negroid (ochi mari i rotunzi, nas cu nri largi, buze groase, pielea i
prul negru);
b) caucazian (ochi de mrime medie, albatri, nas pregnant, buze de
grosime medie, pielea alb, prul blond);
c) mongoloid (ochi de culoare inchis, nasul scurt, buze subiri, pielea
glbuie, prul de culoare inchis).
Puin istorie
In cea mai veche lucrare de fiziognomonie, de numai 24 de pagini,
intitulat Physiognomonica i atribuit lui Aristotel, se presupunea c dac
figura unui om prezint asemnri cu infiarea unui animal, atunci va
avea i caracteristicile respectivului animal: dac faa lui sugereaz botul
unei vulpi, atunci va avea un caracter viclean; o figur leonin va exprima
vitejie .a.m.d. in lucrarea Despre fiziognomonie a lui Johann Kaspar
Lavater (1741-1801) se scrie dac vrei s cunoti firea unui om, privete-i
faa". Autorul, un pastor german, a formulat o sut de reguli pentru a
intreprinde cu succes acest lucru. Spovedaniile enoriailor lui din Ziirich lau ajutat s compun un album al feelor umane, la care a adugat
caracterizri psihologice. n a doua jumtate a secolului al XTX-lea, Cesare
Lombroso (1835-1909) a incercat s depisteze rufctorii dup stigmatele
figurii i dup conformaia craniului. n lucrarea Uomo criminale (1876),
medicul penitenciarelor din Padova susinea c infractorii pot fi identificai
dup maxilarele lor masive, proeminena deosebit a pomeilor, orbitele i
arcadele supraorbitale exagerat reliefate, urechile clpuge i crnoase
Iat cum ii descria Cesare Lombroso pe cei inclinai spre viol: urechi lungi,
cranii turtite, ochi oblici foarte apropiai, nas turtit, lungimea excesiv a
brbiei. Hoii s-ar identifica prin mobilitatea obrajilor, ochii mici, ingrijorai
i in permanent micare, sprancene stufoase, nasul turtit, fruntea joas.
Ucigaii, in fine, s-ar particulariza prin craniu ingust, maxilare puternice,
umerii obrajilor proemineni.
Un aspect important al comunicrii non-verbale il constituie expresia
facial a emoiei - mimica. C.Darwin, scria c modalitile de exprimare
facial sunt aceleai la toate fiinele umane. Paul Ekman i colegii si au
dezvoltat ceea ce ei numesc Sistemul de codare a aciunii faciale. Cu
ajutorul acestuia au identificat mai multe aciuni similare ale muchilor
faciali, la bebelui i aduli, pentru anumite exprmri emoionale, cum ar
fi de exemplu expresia de dezgust.
29

Fiziognomia i frenologia (2)

Prejudecata primei impresii

Exist fee pe care nu le putem suporta, in mod mai degrab iraional.
Experimente in psihologie au artat c creierul ii formeaz foarte repede o
impresie de acceptare sau de respingere, plecand doar de la chipul
cuiva. Prima impresie, absolut instinctiv, decide evoluia relaiei noastre
cu acea persoan.
Caracteristicile feei provoac celui care privete o prim reacie de
acceptare sau de respingere, care aparent nu se mai schimb. in creierul
nostru exist un mic centru nervos amigdal cerebral", care se activeaz
intr-o fraciune de secund i are drept rezultat o emoie pozitiv sau
negativ provocat de
chipul unui om. Avand in vedere c emoia este climatul de baz care ne
condiioneaz raporturile ulterioare cu o persoan este foarte dificil s mai
facem cale intoars.

30

Comunicarea nonverbal in organizaii

Comunicarea nonverbal in organizaii contribuie la atingerea scopurilor
sau, dimpotriv, poate crea anumite bariere.
intalnirile de afaceri
Statusul partenerilor. in cadrul intalnirilor de afaceri trebuie s se acorde
o atenie deosebit statusului partenerilor de afaceri: s le fie artat toat
consideraia noastr i prin semnale nonverbale: s meninem contactul
vizual cu ei, s ne aplecm inainte cand le vorbim sau le ascultm
discursul, se ne exprimm interesul pentru interlocutori.
Artefacte. Trebuie s ne gandim i la comunicarea artefactual: ce haine
s imbrcm, in ce incpere s purtm discuiile, cum s plasm mobila,
cum s fie decorat interiorul .
Competenele de comunicare nonverbal. Reuita afacerilor depinde in
bun msur de competena de comunicare nonverbal, de cunoaterea
modelelor culturale de comunicare.
Semnificaia strangerii de man in afaceri. Un studiu realizat de Chaplin
i colab. demonstreaz c strangerile de man ne pot trda, dezvluind
anumite aspecte ale personalitii noastre;
Semnificaia gesturilor la americani
Influena tactilului intr-o situaii de negociere i mediere
Medierea se refer la situaiile de intervenie a unui ter in cadrul unei
negocieri, cutand s influeneze prile aflate in conflict s cad de acord
sau s adopte o soluie comune. S-a observat c negociatorii care sunt
atini de mediatori, cad la o inelegere sau adopt propunerea
mediatorului.
31

Influena mediatorului este mai puternic, atunci cand este insoit de

contact tactil.

Strategii nonverbale de manipulare

Influena contactului vizual i a zambetului
privirea - privirea determin creterea numrului de acceptri ale unei
solicitri i evaluarea comportamentului interlocutorilor in cadrul
interaciunii comunicative;
contactul vizual - poate fi considerat un comportament nonverbal care
consolideaz statutul i atitudinea dominant.
influena zambetului - zambetul este o trstur comportamental
specific fiinei umane: mai mult decat alt comportament nonverbal,
zambetul ia parte activ la relaiile noastre de zi cu zi, persoana care dorete
s-1 foloseasc cu bun credin va avea numai avantaje, dar, spun
cercettorii, exist zambete i zambete. Uor de pus in practic, zambetul
are o for persuasiv enorm;
influena zambetului asupra evalurii unei persoane - oamenii care
zambesc sunt mai frumoi - s-a dovedit experimental c in foarte multe
cazuri zambetul semenului influeneaz evalurile fcute in raport cu
acetia: atunci cand persoanele zambesc sunt vzute ca fiind mai
prietenoase,
mai sociabile, dar i mai inteligente;
32

Fenomenul baby face

fenomenul baby face - studii de psihologie social atest faptul c ni se
par mai simpatice persoanele care prezint caracteristici faciale infantile,
efect numit baby face". in general, oamenii cu fa de copil, beneficiaz de
anumite prejudecii de nevinovaie, de amabilitate, de onestitate.
Mecanismul acesta incontient se explic printr-o teorie, numit neotenie,
conform creia suntem atradi in mod spontan de tot ce evoc copilria:
datorit acestui lucru specia noastr a supravieuit, adulii adoptand
automat o atitudine protectoare i indulgent fa de tot ce ar putea evoca
tinereea, au tendina de a-i alinta, sunt considera i mai agreabili, mai
drgui, dar i mai puin periculoi.

Conflictul i comunicarea
O tehnic de dezvoltare a conflictelor este tehnica de comunicare.Este un
consens a specialistilor asupra aseriunii c n controlul conflictelor sunt
tehnicile de comunicare i analiz.
Dificultile i blocajele ce intervin ntre comunicare dintre persoane
accelereaz i intensific de multe ori un conflict. Pentru obinerea unor
relaii calitative de comunicare este necesar ca prile s utilizeze tehnici
cum ar fi: ascultarea activ , tehnicile de limbaj i restructurarea
deprinderilor. Ascultarea activ nseamn a nelege nu doar cuvintele ci
doar a ptrunde dincolo de sensul acestora .
n desfurarea lui, conflictul se bazeaz pe comunicare . n demersul
rezolvrii conflictului o atenie deosebit trebuie acordat caracteristicilor
33

comunicrii , acestea reprezentnd cauza cea mai fregvent a construirii

unor situaii conflictuale:

nelegerea i perceperea diferit a unor situaii i a elementelor sale.

inexistenaunuilimbajcomun
blocajeidistorsiunincomunicare
lipsaabilitilordeacomunica

Specialitiinconflictologieauajunslaconcluziacoameniipotfieducai
sidirijezeconflictelemaiconstructiv.:Ctevasugestiicarepotsnvee
asoluionaconflictele.

s devii contient de cauzele i consecinele violenei i de

alternativele ei chiar i atunci cnd eti furios.
nfruntconflictulnulevita
respecta-te pe tine nsui i interesele tale ,respect-l pe cellalt i
interesele sale.
cnd comunicai cu cellalt ,ascultai cu atenie i vorbii astfel , nct
s fii nelei
petotparcursulconflictuluitrebuiesrmnemopersoanmoral.
Existenaconflictuluiesteopremizaschimbriiiareechilibrrii
necesare,oricelimitconineiposibilitateadepiriiei,oriceconflict
poateconstituiosursdeprogres,oopurtunitate:conflictulpoatefi
pozitivsaunegativ,constructivsaudistructiv,nfunciedeceeace
facemnoidinel.Transformarea de aceast manier a conflictului
este totui o art care necesit o pregtire special.

variantaI1

Caracteristicialecomunicriiinterpersonale
comunicarea interpersonal (CI) implic dou persoane cu roluri i relaii
variate pe care le au una fa de cealalt;
esteointeraciunecomunicativdetipfacetofaceapropierefizic,
contactvizualintens;
comunicarea nu inseamn doar ceea ce verbalizm, aspectul nonverbal
intregete actul comunicaional;
CIpresupuneexistenaincrederiiintreceledoupersoanecare
interacioneaz;
Politeea este o marc a CI, aduce o not de expresivitate i cldur
transmiterii mesajului;
34

este foarte important ca persoanele care comunic s ineleag" i s

recepioneze" in mod corect
mesajul, s se tin cont de distorsiunile de mesaj
care pot aprea pe parcursul transmiterii acestuia;
CI este puternic influenat de schimbul anterior de informaii: orice ar
spune azi persoana A va fiinterpretat pe baza a ceea ce a spus in trecut, i, mai
ales, pe baza a ceea ce v ateptai s spun acum;
CI se refer la coninut i la relaia dintre dou persoane.
contextul presupune mediul fizic (forma i mrimea camerei.luminozitate,
cldur etc), mediul social, precum i structura social (norme sociale, reguli i
relaii sociale);
identitatea social i personal - indivizii sunt membrii ai unui grup i sunt
percepui prin prisma
caracteristiciloratribuitemembriloraceluigrupdarinacelaitimpauo
identitatepersonal, distinct,unic,specific;
percepiasocialfelulincareopersoaninterpreteazcomportamentul
celorcucareintrincontactsausituaiapropriuzisdeinteraciune;
2.descrie-ti o situatie de comunicare la nivel.....
Comunicare intergrup, ce se realizeaz ntre dou sisteme diferite, care
funcioneaz, fiecare, dup propriile reguli. n procesul de comunicare, cele
dou sisteme au, alternativ, rolul de emitor i rolul de receptor (pentru
exemplificare, se poate considera relaia dintre dou ntreprinderi diferite furnizorul de materii prime i beneficiarul acestora, sau relatia dintre o
ntreprindere i anumite organe ale statului).
Blocajele COMUNICRII
Blocajele comunicrii pot avea o asemenea intensitate, incat intre informaia
transmisa si mesajul perceput sa existe diferente vizibile. Comunicarea
ineficienta cauzeaz singurtate, conflicte, probleme in familie, insatisfacii
profesionale, stres psihologic, boli fizice si chiar moartea, atunci c?nd
comunicarea este complet intrerupta.
InraporturileinterumaneE.Limbosidentificapatrutipuridebariere
personalecareblocheazcomunicarea:
bariere cauzate de contextul socio-cultural (conflictul de valori si lipsa
cadrelor de referina, condiionarea si manipularea prin mass-media,
prejudecile, diferentele culturale);
barierecauzatedefricaendemica(infruntarea,agresivitatea,principiul
competiiei,rezistentalaschimbare,lipsaincrederiiinsine);
barierecauzatedeatitudinileindividualiste(comportamentegocentric,
necunoatereaproprieipersoane,sentimentuldeincompetentasauineficienta,
lipsadeobiectivitatesirealism,pasivitateexcesiva);
35

barierereferitoarelarelaiileindividgrup(marginalizarea,lipsade
autenticitate,izolare).
LeonardSaulesconsideracainprocesuldecomunicarepotinterveni:
bariere de limbaj (aceleai cuvinte au sensuri diferite pentru diferite
persoane, starea emoionala a receptorului poate deforma ceea ce aude, ideile
preconcepute si rutina influeneaz receptivitatea, dificulti de exprimare, etc);
bariere de mediu (climat de munca necorespunzator, folosirea de suporturi
informaionale inadecvate, etc);
bariere de concepie (existenta presupunerilor, exprimarea cu st?ngcie a
mesajului de ctre emitor, concluzii pripite asupra mesajului,lipsa de interes a
receptorului fata de mesaj).
SidneyShoreidentificatreitipurideblocajececonstituierealeprobleme
inrealizareaprocesuluidecomunicare:
bariere de ordin emoional (teama de a nu comite greeli, neincrederea fata
de superiori, colegi, dificultatea de a schimba modul de g?ndire, dependenta
excesiva de opiniile altora, etc);
bariere de ordin cultural (dorina de a se conforma modelelor sociale,
dorina de apartenena, slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile,
etc);
bariere de ordin perceptiv (incapacitatea de a distinge intre cauza si efect,
refuzul de a sesiza, de a releva, incapacitatea de a defini lucrurile, ingustarea
excesiva a punctului de vedere).
Stresul datorat aculturaiei
Cand situaia de aculturaie ridic probleme se observ apariia unei stri de
stres (stresul de aculturaie).
Rezultatele studiile atest faptul c grupurile aflate in situaia de aculturaie
intampin niveluri variate de
dificultate. Apariia stresului de aculturaie sau dimpotriv diminuarea acestuia
poate fi determinat de urmtoarele condiii:
efectul contextului de aculturaie
gradul de acceptare din partea societii de primire nu este acelai pentru
toate grupurile de imigrani
prejudecile din societatea de primire;
politicile privind imigranii;
suportul social din partea unei comuniti de referin (grup de prieteni);
cunotinele anterioare despre ara de primire;
competenele lingvistice in raport cu limba rii de primire ceea ce faciliteaz
contactele intergrupuri;
expunerea personal a indivizilor la situaia de aculturaie i modul in care ei
ineleg aceast
36

situaie (unii imigrani ii gsesc imediat un loc de munc, alii sunt nevoii s
invee o nou meserie);
capacitatea de adaptare;
motivele imigrrii (de ex. dorina de a studia anume in ara de primire sau
faptul c nu au fost admii in alt parte);
gradul de rezisten la stres i caracteristicile personale;
varsta;
experiene anterioare de aculturaie.

Varianta II (Descrie-ti distanele sociale n cadrul comunicrii dintre

interlocuitori )
1.Dispunerea spaial a interlocutorilor in cadrul interaciunii
comunicative (distanele sociale i delimitrile teritoriului)
Proxemica sau percepia i utilizarea spaiului
n cadrul comunicrii nonverbale este foarte important modul in care folosim un
anumit spaiu. Oamenii
politici care in un discurs apropiai spaial de auditoriu i cu privirea
indreptat spre cei crora li se
adreseaz obin un alt efect decat cei care se plaseaz la o distan apreciabil
fa de ei i menin privirea in pmant, stau cu mainile la spate sau cu o
man in buzunar in timp ce ii rostesc discursul, subliniaz Chelcea i colab.
(2005).
Termenul de proxemica" a fost propus de ctre Edward T. Hali, care
delimiteaz patru distane interumane:
,Distana intim" (de pan la 40-50 cm). Este un spaiu accesibil numai
persoanelor foarte apropiate, partenerului, iubitei sau iubitului, celui mai bun
prieten, propriilor copii. Apropierea interlocutorilor, acceptarea lor in zona
distanei intime exprim o apropiere psihologic.
Distana personal" (50-75 cm). Dac acest spaiu este inclcat, ne simim
inconfortabil.
,Distana social" (1,5-3 m). Este distana la care se desfoar cele mai multe
dintre interaciunile individuale obinuite, tranzaciile, afacerile cu caracter
formal. Dispunerea mobilierului unui birou ine seama de respectarea acestei
distane.
Distana public" (3-6 m) este distana in care individul este protejat i poate
deveni defensiv
37

dac este atacat. La acest nivel pierdem foarte multe detalii ale
comportamentului interlocutorului: expresiile feei, direcia privirii, dar suntem
indeajuns de aproape pentru a-i urmri aciunile.
diferene culturale - popoarele latine i cele din Orientul Mijlociu micoreaz
distanele in
interciunile umane, comparativ cu cele nordice. Atunci cand converseaz,
italienii, grecii i
francezii stau mai aproape unul de cellalt, decat americanii. Germanii,
elveienii, suedezii i
englezii prefer un spaiu mai mare i se simt stanjenii atunci cand
interlocutorii incalc distana personal . n SUA, este acceptat distana
intim" intre dou femei care converseaz, iar in rile arabe sau mediteraneene
aceast distan este acceptabil i
pentru convorbirea dintre doi brbai. Aa se face c in reportajele televizate din
Iran, Irak, Arabia Saudit, Egipt etc. putem observa adesea cum brbaii merg
pe trotuar inandu-se de man, ceea ce la noi s-ar interpreta ca un semnal
sexual
statusul interlocutorilor - Hearn scrie c persoanele care au putere social au
dreptul de a stabili nivelul distanei pe care o permit in interaciunea cu
ceilali";
contextul - cu cat spaiul fizic in care ne aflm este mai larg, cu atat tindem s
micorm distana interpersonal. Spaiul in care se converseaz va fi mai mare
intr-un apartament decat pe strad i va fi mai mic intr-o incpere spaioas
decat intr-una ingust;
subiectul discuiei - cand vorbim despre probleme personale sau imprtim
secrete, meninem o distan mai redus decat atunci cand vorbim despre
probleme cu caracter general sau cand avem discuii formale. Meninem o
distan mai mic dac suntem ludai decat atunci Cand suntem criticai;
atitudinea interlocutorilor - micorarea distanei fa de cei cu care comunicm
este un semn de solidaritate. Emoiile pozitive sau negative fa de interlocutor
pot determina distane de interaciune diferite: prietenii mai aproape decat
necunoscuii, persoanele cu care cooperm mai aproape decat cele cu care
suntem in competiie
diferenele de gen i de varst - femeile interacionez meninand distane
personale mai mici
decat brbaii, iar cand este vorba despre perechi de sex opus, distana se
mrete. Copiii interacioneaz mai aproape de aduli, comparativ cu
interaciunile cu parteneri de aceeai varst;
impresia de violare " a spaiului personal.

38

2. Descrie-i o situaie de conflict din mediul profesional .Delimitai

blocajele. Propunei ci de soluionare.
conflictul inter-personal. Conflictul intre sefi si subordonati, soti, colegi de munca
etc sunt conflicte in care o persoana o frustreaza pe alta de atingerea
obiectivului propus. In cadrul conflictelor interpersonale sunt definite doua
tipuri: cel consensual (cand opiniile, ideile, credintele partilor aflate in conflict
sunt incompatibile) si competitia pentru resurse limitate (cand actorii percep ca
doresc aceleasi resurse limitate).
Reducerea si indepartarea starii conflictuale pot fi realizate daca sunt indeplinite
simultan urmatoarele conditii:
- partile fac declaratii sincere;
- partile recunosc ca singura cale de rezolvare a conflictului este dialogul;
- partile fac toate eforturile pentru a identifica mijloacele prin care obiectivele pot
sa devina proprii amandurora.
Cauzele conflictelor esentiale sunt multiple :

lipsadecomunicare;

lipsacomunicariioneste;

comunicareadefectuoasa(intermitenta,indirectasautrunchiata);

diseminareazvonurilorsiainformatiilorfalse;

diferentele majore dintre sistemele de valori recunoscute de parti ;

managementulautoritar;

managementul improvizat, neprofesionist, ambiguu ( lipsa de claritate in

transmiterea deciziilor, existenta unor paralelisme intre posturi si grupuri etc.) ;

dependentaorganizatieideresurseexterioareacesteia;

imposibilitateaatingeriiobiectivelorasumatedeorganizatie,datorita
resurselorlimitatesauprostplanificate;

lipsapoliticiiprivinddezvoltarearesurselorumane;

perceptiilesiinterpretarilegresite;

existentaunuiclimatdeneincredere;

competitiaprofesionalainsasi,carepoategeneradezechilibreinrelatiilede
munca;

ambiguitatearesponsabilitatilor.
Solutionareaconflictelortrebuiesaparcurgaurmatoarelefaze:

recunoastereaexistenteiconflictului;

identificareacauzeiconflictului;

adoptareadecizieideconfruntare;

confruntareaprimarapropriuzisa;

evaluarearezultatelorpartiale;

adopareadecizieipentrufazasecundaraaconfruntarii;

confruntareaprincipala;

evaluarearezultatelor.

39

. Exista mai multe metode de solutionare a conflictelor , care se justifica ,

fiecare, in situatii diferite, ca de exemplu :
1. Aplanarea este justificat in situatiile :
- cand o actiune rapida este vitala ;
- cand o actiune nepopulara trebuie aplicata ;
- cand managerul are dovezi ca actiunea este in folosul personalului ;
- impotriva persoanelor care obtin avantaje nemeritate.
2. Colaborarea este recomandata atunci cand:
- obiectivul este acumularea de noi cunostinte;
- obiectivul este realizarea unor relatii socio-profesionale importante ;
- obiectivul este realizarea climatului de incredere.
Colaborarea demonstreaza dorinta partilor de rezolvare a problemelor, de
cautare a solutiilor integratoare si convingerea lor ca administrarea corecta a
conflictelor poate conduce la progres. Grupurile isi accepta, reciproc, dar cu
dificultate, obiectivele, ideile si solutiile, pentru a identifica caile comune de
urmat.
3. Evitarea se manifesta atunci cand :
- apar atitudini neprincipiale ;
- nu exista o evidenta cale de rezolvare ;
- sunt necesare informatii suplimentare ;
- altii pot rezolva mai bine conflictul ;
- se asteapta ca problemele sa nu mai fie acute.
O privire superficiala asupra ansamblului conduce la impresia ca una dintre
parti a cedat, iar cealalta si-a dovedit superioritatea ; in realitate conflictul nu a
fost solutionat, caracterul acut al acestuia devenind cronic.
4.Mediereasepoateaplicaatuncicand:
pentru asigurarea climatului de dialog ;
pentruapermitesalariatilorsainvetedingreseli.
Metoda medierii presupune antrenarea unor persoane din afara organizatiei
pentru apropierea partilor aflate in conflict. Mediatorul se intalneste pe rand cu
reprezentantii fiecarui grup; printre atributiile acestuia pot fi enumerate:
- pregatirea discutiilor comune;
- conducerea discutiilor comune;
- stimularea empatiei, prin incurajarea reprezentantilor partilor sa accepte
punctele de vedere adverse ;
- eliminarea tensiunii dintre parti;
- formularea propunerilor care sa satisfaca ambele parti.
Medierea presupune acceptarea explicatiilor, argumentarilor si concesiilor.
5.Compromisul se poate aplica atunci cand:
40

- sarcinile sunt importante, dar rezolvarea lor poate duce la disfunctionalitati

majore;
- pentru a obtine o solutie temporara;
- ca ultima solutie, atunci cand cooperarea sau competitia sunt nerealizabile.
Compromisul presupune acceptarea negocierii si cautarea realizarii unor
acorduri.

41