Ghid de Initiere in Limbajul HTML

Ghid de initiere in limbajul HTML
1.Introducere
Am scris acest tutorial pentru ca stiu cat de mult va doriti unii dintre voi sa gasiti
tutoriale in limba romana si desigur pentru a-mi reimprospata cunostintele.
Nota:Acest ghid este destinat intregii clase de utilizatori,dar este special conceput
pentru incepatori.Pe parcursul ghidului veti exemple de pagini HTML,copiati ceea ce
se afla intre elementele de marcare <HTML> si </HTML> inclusiv aceste elemente si
salvati totul intr-un fisier cu extensia .htm sau .html.Daca lucrati in notepad in
momentul in care salvati fisierul puneti numele fisierului intre ghilimele : fisier.htm
sau selectati la Save as type modul all files si salvati asa fisierul dar de data
aceasta fara ghilimele,deoarece Notepad-ul are obiceiul de a adauga extensia .txt la
fisierele care au fost editate cu el.Si un ultim lucru inainte de a incepe,majoritatea
exemplelor vor fi prezentate fara a fi cuprinse intre elementele de marcare la
inceputul unui fisier HTML,deci aceste elemente vor trebui scrise de catre
dumnevoastra.
2.World Wide Web (WWW)

Ce este World Wide Web ?
World Wide Web (sau Web) este cel mai mare rezervor de informatie electronica
din lume. Cu alte cuvinte, Web este o colectie de milioane de documente legate intre
ele, care se gasesc pe calculatoare raspindite in intreaga lume (Web = pinza de
paianjen). Cind se parcurg site-uri din Web cu ajutorul unui browser se pot vizualiza
elemente de tip text, grafica, video sau audio (cunoscute sub numele de
hipermedia).Internetul este vehiculul care permite comunicarea intre calculatoarele
din intreaga lume. Web-ul este deci un sistem de comunicare global care permite
calculatoarelor sa transfere date hipermedia in Internet. Altfel spus, Web-ul se poate
considera un sistem de documente sau programe legate intre ele, asezate la nivelul
superior al Internet-ului (hardware si software).
Nasterea Web-ului
Pe cind lucra la Consiliul European pentru Cercetare Nucleara (CERN), laboratorul
european pentru fizica particulelor de la Geneva, Tim Berners-Lee a fost nevoit sa
gaseasca o cale de a transmite informatii catre cercetatorii din domeniul fizicii
energiilor inalte aflati n diverse zone geografice si o modalitate de a simplifica
procesul de gasire a informatiilor pe Internet.In acest scop, el a propus un "sistem
hipertext" de comunicatie intre calculatoare. Sistemul propus urma sa lege
documentele prin intermediul unei retele de calculatoare, pentru utilizarea n comun
a rezultatelor cercetarii stiintifice. CERN a promovat Web-ul, avind in vedere
eventuala sa dezvoltare de la o retea locala la o retea globala, accesibila din intreaga
lume. Prima utilizare publica a Web-ului a avut loc in ianuarie 1992, la Geneva,
Elvetia, unde cercetatorii au avut acces la date Web din site-urile Web ale CERN. Prin
proiectul Web al lui Berns-Lee, au fost stocate documente pe unul sau mai multe
calculatoare, numite servere Web. Cercetatorii au avut acces la aceste date utilizind
un program special numit browser Web.Astazi, utilizind Internet-ul, utilizatorii se
conecteaza la un server Web si solicita anumite documente Web. Serverul Web ca
raspuns, livreaza documentul utilizatorului, acesta putind sa-l parcurga si sa-l afiseze
cu ajutorul unui program browser. Un server poate raspunde la cererile mai multor
utilizatori in acelasi timp. In aprilie 1993, dupa aproape un an si jumatate de la
introducerea Web-ului, existau 60 de servere Web. Astazi se estimeaza numarul
serverelor la peste un milion.
La ce foloseste Web-ul ?
Web-ul este utilizat de catre browserul utilizatorului pentru a putea vizualiza
paginile de pe acesta. Aceste pagini contin in principal informatii sub forma de text
dar si sub forma video (imagini statice sau animatii) sau audio. Aceste informatii sint
stocate pe Web sub un format special denumit HTML. HTML (HyperText Markup
Language) este limbajul cu care "comunica" Web-ul. Formatul HTML a aparut odata
cu aparitia Web-ului, si este un format special, este lizibil, adica este inteligibil de
catre om. Cind vizualizam o pagina Web aceasta este in format HTML, iar browser-ul
o traduce in imagini, sunete, texte etc. Pentru a crea pagini Web avem nevoie de un
editor simplu de texte in care sa scriem pur si simplu ceea ce dorim in formatul
HTML. Un singur inconvenient al realizarii paginilor Web cu ajutorul editoarelor de
texte este faptul ca trebuie cunoscut limbajul HTML. Un alt mod de creare a paginilor
Web este folosirea unui program pentru crearea paginilor Web. Aceste programe
difera de la unul la altul dar unul dintre cele mai raspindite este FrontPage, un
program al firmei Microsoft care apartine, deja, de pachetul de programe Microsoft
Office, si este de tipul WYSIWYG - What You See Is What You Get - ceea ce vezi este
ceea ce vei obtine.Pentru a putea face publice paginile Web este necesara utilizarea
unui server de Web care sa stocheze pagina utilizatorului. Asemenea servere exista
pe Web si pot fi gasite foarte usor. Web-ul este singura parte din Internet, in afara
de e-mail, accesibila pentru majoritatea utilizatorilor. Multi nu vor vedea niciodata un
meniu gropher si probabil nici nu vor simti nevoia. Nu vor avea niciodata placerea de
a citi rezultatul unui WAIS. Toata atentia se indreapta spre Web. O pagina Web este
asemenea multor documente care le aveti pe calculatorul dumneavoastra. Insa nu
incarcati pagina web de pe calculatorul propriu ci de pe un server Web. Un Site Web
este o alta denumire folosita pentru un anumit server Web. Este vorba despre un
calculator conectat la Internet in asa fel incit sa puteti avea acces la paginile de Web
pe care le contine. Fiecare pagina Web contine text, imagini si scurtaturi.O scurtatura
catre o pagina Web poate sa transfere un fisier, sa afiseze o imagine, sa redea
sunete sau sa prezinte un film. Numarul de lucruri catre care conduce o scurtatura
intr-o pagina Web este practic nelimitat.
Ce se poate gasi pe Web ?

Divertisment.
Exista o multime de situri total nefolositoare, dar distractive, asemenea peretilor pe
care oamenii scrijelesc diferite remarci.
Reviste.
Orice revista de pe un stand are o pagina Web. Majoritatea revistelor, cotidianelor si
emisiunilor de stiri sunt prezentate in Web. Time Warner, Ziff-Daviss si CNN sunt
exemple de de mass-media in Web.
Multimedia.
Acesta este un lucru cu adevarat remarcabil in Web. Veti gasi filme, sunete si imagini
superbe.
Informatii
despre
produse.
Majoritatea firmelor de calculatoare ofera asistenta si informatii despre produsele lor
prin Web. Microsoft, Hewlett Packard, Compaq, IBM sunt doar citeva exemple. Puteti
gasi programe gratuite in unele dintre aceste situri.
Cercetare.
Studentii din intreaga lume pot folosi Web pentru cercetare in domenii ca literatura,
matematica, chimie sau filozofie. Multe institutii de invatamint cum ar fi
Universitatea Indiana, ofera informatii folositoare pentru studenti.
Servicii.
Exista o gama larga de servicii disponibile in Web. Puteti afla starea coletelor trimise
prin FedEx sau UPS, sa cautati un prieten, sa aflati ultimele informatii despre starea
vremii in zona dumneavoastra sau sa cautati numarul de telefon al unei firme.
Despre URL-uri
Pentru referirea la o resursa din Internet se foloseste termenul generic URI
(Universal Resource Identifier) care specifica fie o locatie, caz in care vorbim de un
URL (Uniform Resource Locator) fie un nume, caz in care avem un URN (Universal
Resource Name). Un URL are urmatorul format:
protocol://nod : port/cale
unde:
protocol - reprezinta modul de acces la resursa;
nod - reprezinta adresa unei masini din Internet;
port - reprezinta portul pe care se realizeaza conexiunea cu calculatorul respectiv
cale - reprezinta calea cu specificarea directoarelor si eventual a fisierului si a unei
sectiuni specificate din respectivul fisier aflat pe masina respectiva.
In continuare vom explica putin mai detaliat elementele din formatul mentionat.
1."Protocol"
Descrie
protocolul
care
se
foloseste
pentru
accesarea
informatiei. Cuvantul protocol poate fi unul din urmatoarele:
http
(Hypertext
Transfer
Protocol).
Este metoda cea mai des utilizata pentru accesarea informatiilor in Internet care sunt
pastrate pe servere WWW (World Wide Web). De fapt, http este protoclul "implicit" al
WWW. Adica, daca un URL nu contine partea de protocol, aceasta se considera ca
fiind http. Acesta presupune rularea unui program corespunzator pe calculatorul
destinatie care intelege protocolul respectiv. Fisierul destinatie trebuie sa fie un
document HTML (HyperText Markup Language),un fisier grafic, de sunet,de
animatie,un program executabil pe server-ul respectiv sau un editor de texte.
ftp (File Transfer Protocol).
Descrie un transfer de fisiere normal sau anonim. FTP (Protocol de transfer al
fisierelor) este o modalitate standard de a transfera fisierele binare din Internet. FTP
nu necesita codarea fisierelor inainte de a fi incarcate, asa cum se intimpla in cazul
fisierelor din e-mail sau de la grupuri de discutii.
mailto
Permite transmiterea de mesaj electronic. Navigatorul prezinta o forma pentru
introducerea si transmiterea mesajului. In acest caz ceea ce urmeaza dupa mailto:
este chiar adresa electronica a destinatarului mesajului.
file
Permite accesarea unui fisier pe calculatorul local. Se foloseste pentru vizualizarea
unui fisier HTML pe un calculator care are un navigator dar nu este un server. In
cazul in care pe calculatorul local ruleaza un sistem de operare Microsoft (MS-DOS,
Windows3.x, Windows 95/NT), caracterul ":" care urmeaza literei unitatii de disc se
inlocuieste
cu
"|".
Exemplu:
file:///C|/Users/Radu/Carte/Internet/Cap1.txt
gopher
Permite accesarea unor fisiere pe servere Gopher.
telnet
Permite cuplarea la un nod, asemanator comenzii telnet.
WAIS
(Wide
Area
Information
Server)
Reprezinta un fisier pe un server WAIS.
news
(USENET
News)
Se refera la un server de grupuri de discutii sau la un grup de discutii situat pe un
astfel de server. In acest caz nod reprezinta adresa server-ului, iar cale reprezinta
numele grupului de discutii respectiv.
x-exec
Se refera la un program executabil.
2."Nod" Reprezinta adresa nodului de destinatie sau numele calculatorului respectiv.
Exemplu:
http://www.Edu.ro
este o adresa care se refera la masina cu numele "Edu" din domeniul "ro". In cazul
transferului cu ftp se specifica si parola sub forma:
nume:parola@nod
La ftp anonim se specifica doar adresa server-ului ftp. In unele situatii se specifica si
portul sub forma:
nod:port
3."Port" Reprezinta "canalul" prin care se realizeaza comunicarea dintre
calculatoare.Unele servicii (programe server) au ca porturi valori prestabilite
(Ex:HTTP - 80, FTP - 21, serverul de mail - 25). Daca folosim aceste valori, portul
poate lipsi din schema URL -ului. Daca, insa, programul server "asculta" pe un port
altul decat cel prestabilit, valoarea portului trebuie sa apara in adresarea corecta.
Exemplu:
http://localhost:8080
adreseaza serverul web instalat pe propriul calculator si care asculta la portul 8080.
4."Cale" Reprezinta calea obisnuita pentru accesarea unui fisier, pornind de la
radacina server-ului respectiv. In unele cazuri ea poate sa contina chiar o referire la
o anumita sectiune a unui document (Dar despre aceata, mai tarziu...).
In cazul in care aceasta parte a unui URL lipseste, serverul Web cauta fisierul
radacina al sau, fisier care - de cele mai multe ori - poarta numele "index.html sau
"default.html". Daca un asenea fisier nu exista, sau nu a fost definit ca fisier implicit
in cadrul serverului (situatie foarte rar intalnita), acesta din urma poate sa intoarca
utilizatorului care a cerut URL-ul respectiv un mesaj de eroare, o lista a fisierelor
disponibile la adresa respectiva sau un alt raspuns, depinde de serverul Web folosit.
Exemple de URL:
1. http://www.sandia.gov/sci_compute/htm_ref.html
Reprezinta documentul HTML cu numele html_ref.html in directorul sci_compute pe
server-ul WWW cu adresa: www.sandia.gov.
2. ftp://ftp.sura.net/pub/nic/
Reprezinta directorul pub/nic pe server-ul ftp cu adresa ftp.sura.net, unde se gasesc
informatii despre Internet.
3. ftp://rtfm.mit.edu/usenet/news.answers/ftp-list/faq
Reprezinta un document cu numele faq care contine cele mai frecvente intrebari si
raspunsuri despre ftp. Documentul se gaseste pe server-ul ftp cu adresa
rtfm.mit.edu in directorul usenet/news.answers.
Browsere
Un program cu ajutorul caruia se poate "naviga" prin Web - adica se pot vizualiza
documente plasate pe diferite calculatoare conectate prin Internet la reteaua World
Wide Web - se numeste browser. De fapt un browser este alcatuit dintr-un set de
programe care permite manevrarea innformatiilor bazate pe text si elemente de
grafica si rularea unor programe pe care documentele le pot include (appleturi,
scripturi). Fiecare browser are o caseta de text unde utilizatorul introduce adresa
documentului dorit. In cazul in care utilizatorul nu cunoaste adresa exacta de
identificare a documentului, acesta poate introduce un text semnificativ pe care
documentul ar trebui sa il contina. Browserul transmite acest text unor programe
speciale existente in Web, programe numite motoare de cautare. Acestea cauta in
multitudinea de documente existente respectivul text, oferind apoi ca rezultat o lista
de adrese a unor documente care contin respectiva "cheie" de cautare. Utilizatorului
nu ii ramane decat sa aleaga - eventual prin incercari - locatia corecta. Exista mai
multe astfel de programe de navigare Web, dar cele mai cunoscute sunt Internet
Explorer si Netscape Navigator.
Editoare HTML
Daca v-ati hotarat sa creati un site web, in afara de spatiu de stocare mai aveti
nevoie de ceva, si anume de editoare HTML sau utilitare si aplicatii pentru crearea de
butoane si meniuri. In continuare voi prezenta cateva editoare de acest gen.
Adobe
GoLive!5.0
Realizat de compania Adobe, a carei experienta in domeniul graficii este bine
cunoscuta, editorul GoLive dispune de o cantitate mare de obiecte, atat HTML
standard cat si proprii. De asemenea, lucrul cu frame este foarte accesibil, acestea
putand fi adaugate sau sterse foarte usor. Datorita interfetei asemanatoare
Photoshop-ului, utilizatorii familiarizati cu acest program de grafica nu vor avea
probleme la crearea unui site nou.
Cool
Page
2.7
Programul este destinat in primul rand celor care nu au cunostinte si timp pentru
crearea graficii unui site web. Aceasta deoarece este livrat cu o multime de animatii
GIF sau Flash, imagini si icon-uri gata de folosit in cadrul paginilor. De asemenea,
datorita posibilitatilor de editare drag & drop, o pagina web poate fi construita in
cateva minute.
Macromedia
Dreamweaver
4.01
Atunci cand vine vorba despre realizarea unei pagini HTML nu se poate sa nu aducem
in discutie si Dreamweaver de la Macromedia. Cu toate ca orientarea sa este mai
degraba spre un nivel mediu spre inalt de cunostinte in domeniu, el poate fi folosit cu
succes si de un incepator. Dispune de un mare numar de template-uri care simplifica
semnificativ munca de "schitare" a site-ului. Si pentru paginile web aveti la dispozitie
mai multe modele pe care le puteti prelua, modificand doar informatia prezentata.
Pagina web: www.macromedia.com
HotDog
PageWiz
1.04
Desi la prima vedere poate parea un program complicat, PageWiz este un instrument
util pentru un utiilizator cu mai putina experienta, din cel putin doua puncte de
vedere. In primul rand este o modalitate utila de invatare, pentru ca include o
documentatie a limbajului HTML bine pusa la punct si care ajuta in timp real
utilizatorul. In al doilea rand pentru ca include un "editor-vrajitor" foarte rapid care
permite construirea unei pagini web intr-un timp foarte scurt.
NetObjects
Fusion
NetObjects Fusion este potrivit pentru titi webdesignerii, care doresc sa obtina o
pagina de internet cat mai repede si fara prea mare efort. Gama de functii oferite de
Fusion este absolut satisfacatoare - daca nu ai pretentii prea mari. Tocmai
multitudinea de functii de help face ca si novicii si utilizatorii mai putini versati sa

obtina extrem de repede rezultate reprezentative. Fusion lucreaza cu obiecte, pe
care le imbinati prin drag&drop, realizand astfel un site. Se poate spune, deci, ca
incepatorii si designerii, care sunt presati de timp, vor fii cu adevarat incantati de
NetObjects Fusion. Interfata simpla si intuitiva face ca erorile de utilizator sa fie
excluse din start. Pagina web: www.netobjects.com
HomeSite
Editorul HomeSite produs anterior de compania Allaire (acum membra a
Macromedia) se adreseaza in primul rand webdesignerilor, care dispun deja de
tehnicii de programare si HTML. In ciuda unui cuprins imens de functii, datorita
interfetei deosebit de reusite, utilizatorul va putea avea in permanenta o privire de
ansamblu asupra intregului proiect. HomeSite este practic opusul lui NetObjects
Fusion sau a lui GoLive!: de aceasta data nu veti lucra cu obiecte grafice, ci direct in
codul sursa al paginii web si trebuie sa stiti in permanenta ce pas parcurgeti. Acestea
fiind spuse, este clar ca HomeSite nu prea este potrivit pentru incepatori si pentru
adeptii Wysiwyg, in schimb este un editor absolut recomandabil tuturor celorlalti
webdesigneri. Unul dintre avantajele programului il reprezinta codul sursa "curat", pe
care il creeaza.
CoffeCup
Free
HTML
Free HTML este un program destinat in primul rand incepatorilor fara cunostinte
HTML si programare web. Paginiile web pot fi realizate foarte usor, prin intermediul
unor vrajitorii care va ofera posibilitatea de a plasa elementele paginii prin
drag&drop.Stabilirea aspectului unitar al paginilor se poate face la fel de usor, prin
aplicarea de diverse teme asupra acestora. Cam acestea ar fi optiunile pe care le
ofera programul si de aceea incepatorii vor fi incantati de el, dar cei care dispun de
cunostinte avansate vor cauta o alternativa. Totusi, faptul ca se pot crea rapid pagini
web nu foarte complicate si mai ales gratuitatea, vor fii factori care vor determina
alegerea acestui program.
Dream
Weaver
Se castiga acces simultan la vizualizarea de design si sursa HTML. Se pot deschide
documente create in alte editoare fara a modifica marcajele create de utilizator.
Codarea de mana este la fel de confortabila ca si design-ul. Se vor putea autoindenta
elementele de cod, balansa simbolurile de punctuatie, indenta linii multiple simultan
prin selectie. Exista functii java-script predefinite accesibile prin butoanele din
ferestrele de asistenta. Pentru cod se aplica highligh de sintaxa, evidentiidu-se
portiunile de cod unde este java-script sau alte script-uri. Pentru depanarea codului
de java-script este prevazut un depanator care permite introspectia in executia care
poate fi in Internet Explorer sau Netscape Navigator permitand astfel intelegerea
functionarii fiecarui browser.
Front
Page
Microsoft FontPage va ofera puterea de a adauga continut dinamic cu ajutorul unei
componente de galerie foto, serviciul de componente Web din Microsoft MSN,
Expedia, bCentral. Chiar daca sunteti un expert in pagini web sau un novice, veti
gasi ca FrontPage este usor de invatat si se poate utiliza rapid.
3.Bazele limbajului HTML

Ce este limbajul HTML ?
HTML nu este un limbaj de programare.HTML s-a dezvoltat ca un subdomeniu al
SGML(Standard Generalized Markup Language) care este un limbaj de marcare mai
avansat si a fost mult timp favoritul DoD(Department of Defense).Problema
schimbului de informatie intre doua sau mai multe calculatoare este o problema
extrem de complexa. Rezolvarea acestei probleme implica existenta unor "reguli de

comunicare" pe care calculatoarele sa le respecte. O comunicare reala intre doua
parti - fie ele calculatoare sau nu - se bazeaza pe faptul ca informatia oferita de una
dintre parti poate fi preluata si mai apoi inteleasa de catre cealalta.
Regulile dupa care doua calculatoare care ruleaza sub diferite sisteme de operare
comunica sunt stabilite de catre protocoale. Despre acestea am vorbit pe scurt in
capitolul precedent. Dar in afara acestor reguli mai apare nevoia existentei unui
"limbaj" pe care ambele calculatoare sa-l inteleaga. In WWW acesta este limbajul
HTML.Redus la esenta, HTML (Limbajul de Marcare HiperText) este alcatuit dintr-un
set de marcaje, coduri speciale inserate in continutul unui text, care ofera unui
program numit interpretor de HTML informatii despre modul de formatare a
continutului unui document si despre legaturile acestuia cu alte fisiere.
Elemente de marcare
Elementele de marcare sunt principalele componente ale limbajului HTML. Ele apar
in document sub forma de etichete (tag-uri) sau controale HTML. Numele
elementului apare in controlul de inceput (sub forma <nume-element>) si in cel de
sfarsit (sub forma </nume-element>). Exemplu:
<BODY> si </BODY>
Portiunea din document incadrata de controalele HTML se mai numeste continutul
elementului marcat si este partea de document asupra caruia actioneaza respectivul
mod de formatare.Anumite elemente nu necesita etichete de sfarsit (Ex: P), iar altele
nu au etichete de sfarsit, in general pentru ca nu au un continut pe care sa-l
incadreze (Ex: BR). Exista, de asemenea, elemente prezente in document care pot
sa nu fie marcate cu ajutorul etichetelor, prezenta lor in cadrul documentului fiind
implicita (Ex: BODY).Limbajul HTML nu face distinctie intre literele mari si literele
mici ale alfabetului. De aceea formularile <BR>, <br> sau <Br> desemneaza acelasi
control.
Atribute
Atributele reprezinta proprietati ale elementelor de marcare scrise sub forma unor
perechi de nume si valori in interiorul etichetei de inceput, dupa numele elementului
referit. Exemplu:
<H1 id = "Paragraful 1" color = "blue">
Prezenta ghilimelelor la valorile atributelor este optionala.
Fiecare control HTML are anumite atribute cu valori presetate care pot fi modificate
de catre creatorul documentului conform dorintei acestuia. Ele pot fi, de asemenea,
modificate dinamic, in timpul interactiunii cu utilizatorul, cu ajutorul scripturilor. Dar
despre
ele,
mai
tarziu...
Atributele ale caror valori sunt de tip boolean (adica adevarat sau fals) sunt setate in
felul urmator:
- absenta lor in eticheta de inceput a marcajului echivaleaza cu
valoarea false presetata
- prezenta lor echivaleaza cu setarea valorii true
Exemplu:
Formularea
<option selected = "selected">
sau
<option selected>
marcheaza atribuirea valorii true atributului selected, atribut al elementului option.
Daca valoarea unui atribut nu este una valida ea va fi ignorata.
Referinte de entitati
Pentru a introduce in continutul documentelor HTML unele caractere care nu fac
parte din alfabetul limbii engleze, numite si caractere speciale, (cum ar fi , sau )
se folosesc marcaje speciale numite referinte de entitati sau referinte de caracter.
Spre deosebire de controalele de marcaj despre care am vorbit in sectiunile
anterioare, referintele de entitate nu sunt incadrate de caracterele "<" si ">". Ele
incep intotdeauna cu caracterul ampresand "&" urmat de un text in stransa legatura
cu caracterul pe care il reprezinta sau un cod numeric si se termina cu caracterul
";".De asemenea, caracterele folosite in marcajele HTML (<, >, &) se pot insera in
cadrul
documentului
numai
cu
ajutorul
referintelor
de
entitate.
Iata cateva din caracterele speciale, impreuna cu marcajele care le reprezinta:
& sau &#32 = &
< sau &#60 = <
> sau &#62 = >
" sau &@34 = "
® =
Comentarii
Reprezinta texte care apar in fisierul sursa HTML, dar care nu vor fi afisate de catre
browser catre utilizator. Ele au rolul de a expune diferite aspecte legate de document
in vederea realizarii unui fisier sursa cat mai clar si mai usor de inteles si corectat.
Comentariile sunt incadrate de marcajele "". E foarte important ca in
interiorul comentariului sa nu existe secventa de caractere "--" deoarece aceasta
genereaza confuzie.
Exemplu:

Alinierea
Pentru a specifica modul in care un element (antet,imagine,tabel,etc) va fi
pozitionat pe orizontala relativ la elementul "container " care il contine se foloseste
atributul align. Valorile acordate acestui atribut pot fi:
left - pentru alinierea la stanga
center - pentru pentru pozitionarea centrata
right - pentru alinierea la dreapta
Implicit, alinierea se realizeaza la stanga, cu exceptia cazului in care elementul de
pozitionat contine text a carui directie de scriere este de la dreapta la stanga,
optiune realizata prin setarea in interiorul controlului a atributului dir la
valoarea "rtl" (Right-To-Left). In acest caz alinierea implicita este la dreapta. Pentru
a determina alinierea pe verticala a unui element in cadrul elementului container se
foloseste atributul valign cu urmatoarele valori posibile:
middle - pentru pozitionarea centrata
top - pentru alinierea la partea de sus a containerului
bottom - pentru alinierea la partea de jos a containerului
Culorile
Valorile atributelor referitoare la culorile textului, fondului sau ale altor elemente se
pot exprima fie prin codul hexazecimal al culorii respective, fie prin numele uneia
dintre cele 16 culori "sigure", adica acele culori care vor fi recunoscute si afisate de
majoritatea
calculatoarelor.Exprimarea
numerica
se
realizeaza
prin
codulRGB ( adica RED-GREEN-BLUE ) al culorii.Codul este alcatuit din 3 numere
cuprinse intre 0 si 255 scrise in baza 16, fiecare exprimand prezenta cantitativa a
uneia dintre cele trei nuante care definesc codul culorii respective.
Exemplu:
<P style="color:#ff00cc">
Este de preferat ca atunci cand utilizati culori sa apelati la una din cele 16 culori
numite "sigure". Iata un tabel cu numele si codul lor:
Aqua #00ffff
Black #000000
Blue #0000ff
Fuchsia #ff00ff
Gray #808080
Green #00ff00
Lime #008000
Maroon #800000
Navy #000080
Olive #808000
Purple #800080
Red #ff0000
Silver #c0c0c0
Teal #008080
White #ffffff
Yellow #ffff00
Dimensiunile
Dimensiunile unor elemente prezente in documentul HTML se pot preciza in trei
moduri:
1.Dimensiunea absoluta
este referita in pixeli. De exemplu o exprimare de forma "width = 300" denota ca un
anumit element are latimea de 300 pixeli
2.Dimensiunea relativa (procentuala)
este referita in procente. Astfel textul "width = 50%" exprima faptul ca elementul
referit va avea ca latime jumatate din latimea disponibila a elementului in care este
incadrat.
3.Dimensiunea proportionala (multidimensiunea)
este folosita atunci cand doua sau mai multe elemente impart un anumit numar de
pixeli disponibili. Ea se exprima sub forma "i*", unde i este un numar care arata cate
"parti" din total sunt revendicate. De exemplu, pe un spatiu de 60 de pixeli
disponibili, dimensiunile notate 1*, 2*, 3* insumeaza 6 unitati in care spatiul
disponibil va fi impartit. Fiecare unitate contine 10 pixeli. Astfel ca cele trei
dimensiuni exprimate mai sus reprezinta 10 pixeli, 20 pixeli si, respectiv, 30 pixeli.
Valori data-ora
Formatul pentru scrierea acestor valori este :
YYYY-MM-DDThh:mm:ssTZD
unde
YYYY - reprezinta anul scris cu 4 cifre
MM - reprezinta luna (Ianuarie = 01, .., Decembrie = 11)
DD - reprezinta ziua din luna, cu valori de la 01 la 31
T - ramane caracter scris cu litera mare pentru a marca inceputul scrierii orei
hh - repreinta ora scrisa cu doua cifre, de la 00 la 23. Nu se admit formulari care
contin AM sau PM.
mm - reprezinta minutele cu valori intre 00 si 59.
ss - reprezinta secundele cu valori intre 00 si 59.
TZD - reprezinta precizarea fusului orar si poate lua urmatoarele valori:
"Z" pentru Coordinated Universal Time (UTC)
+hh:mm pentru un fus orar in avans cu hh ore si mm minute fata de UTC.
-hh:mm pentru un fus orar in devans cu hh ore si mm minute fata de UTC.
Exemplu:
1994-11-05T08:15:30-05:00
Coduri de limbaje
Pentru a specifica limba in care un anumit text este scris se foloseste atributul
lang a carui valoare este codul de limbaj al tarii respective. Codul de limbaj este
alcatuit din doua parti:
Cod principal - cu ajutorul caruia se identifica tara in care limbaujul este folosit
Subcod (optional) - specifica o versiune a limbajului respectiv
Cele doua componente vor fi separate de cracterul "-". Iata cateva exemple:
en = limba engleza
en-US = limba engleza -varianta americana
fr = limba franceza
de = limba germana
it = limba italiana
es = limba spaniola
pt = limba portugheza
4.Structura unui document

Sectiunile unui document HTML
Un document HTML este impartit in trei sectiuni:
Sectiunea de informatii HTML
Sectiunea de antet a documentului
Corpul documentului
Controalele <HTML> si <HTML> incadreaza antetul si corpul documentului .Ele
comunica interpretorului HTML ca blocul de text cuprins intre ele este scris si
formatat in limbajul HTML standard. Prezenta acestor etichete in document este
optionala.Structura explicata a unui document HTML:
<html>
<head>

<title>Structura Documentului HTML</title>
<META http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=iso-88591">
</head>
<body>

Salut. Aceasta este o pagina Web cat se poate de simpla.
</body>
</html>
Sectiunea de informatii
Sectiunea de informatii HTML ofera informatii asupra versiunii limbajului HTML
folosit. Multe editoare de HTML insereaza automat textul necesar la inceputul
documentului
Exemplu:
<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.0 Transitional//EN">
Antetul documentului
Sectiunea de antet a documentului este incadrata de controalele <HEAD> si
</HEAD>. Prezenta celor doua controale in document este optionala, insa ea ajuta la
o impartire mai clara a documentului pe sectiuni.Antetul documentului cuprinde, in
general, informatii precum titlul documentului (pentru a fi afisat pa baza de sus a a
ferestrei programului de navigare sau pentru ca documentul sa poata fi mai usor
identificat de catre utilizator), cuvinte-cheie care folosesc motoarelor de cautare de
documente, precum si alte informatii legate de documentul creat. Informatiile
folosite in aceasta sectiune nu sunt afisate de catre browser, ele avand doar rol
informativ. Astfel:
<TITLE>
indica titlul documentului. Textul aflat aici va fi - de obicei- afisat pe bara de titlu al
programului de exporare sau va putea fi folosit de utilizatori pentru pastrarea
documentului in listele specifice ale acestui program.
<META> si <LINK>
ofera asa-numitele meta-informatii despre document declarand anumite proprietati
impreuna cu valorile acelor proprietati. Daca valoarea unei proprietati este definita
intern se va folosi controlul <META>, iar daca valoarea va fi luata dintr-o locatie
oarecare din exterior se va folosi controlul <LINK>. Succesul folosirii acestor doua
controale depinde in mare masura de interpretorul de HTML utilizat de catre
utilizator.
De exemplu, cu ajutorul elementului META se pot preciza informatiile care vor fi
trimise in "header-ul" documentului, adica informatii specifice protocolului HTTP si pe
care browserul le "citeste" pentru a pregati afisarea documentului.Se folosesc
formularile:
http-equiv= pentru numele informatiei meta
content= pentru continutul (valoarea) informatiei respective.
In exemplul de mai jos se foloseste informatia meta Content-Type pentru a preciza:
tipul documentului
setul de caractere folosit
Tipul documentului este - pentru un document HTML - "text/html".
Setul de caractere reprezinta o multime de caractere folosite in alfabetul diferitelor
limbi, caractere identificate printr-un numar de cod. De aceea, pentru ca browserul
sa poata descifra corect informatia pe care o primeste este recomandabil ca acest
atribut
sa
fie
specificat
in
antetul
fiecarui
document.
Seturile de caractere sunt niste standarde stabilite de catre ISO (Organizatia

Internationala pentru Standardizare) si reprezinta reguli de codificare a caracterelor.
Printre cele mai folosite astfel de seturi aminitim:
ISO 8859-1 -(sau ISO Latin-1) reprezinta setul care contine cele mai raspandite
extensii ale alfabetului latinsi este cel mai des intalnit
ISO 8859-5 - alfabetul chirilic
ISO 8859-6 - alfabetul arab
ISO 646 - codificarea ASCII restransa (pe 7 biti, adica 128 de caractere)
Exemplu:
<META http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=iso-8859-1">
Pentru alte tipuri de informatii meta cuprinse in antet se va utiliza formularea
<META name="[nume proprietate]" content="[valoare proprietate]">
In acest mod se pot specifica informnatii privind autorul paginii respective, sau
informatii in scopuri de indexare a paginii de catre paianjeni sau motoare de cautare
Web.
Exemplu:
<META
name="author"
<META name="keywords" content="Sport, fotbal, FIFA">
content="Superman">
Despre elementul LINK vom vorbi intr-unul din capitolele urmatoare.
Corpul documentului
Corpul documentului este locul unde se plaseaza continutul efectiv al documentului si
este incadrat de controalele <BODY> si </BODY>. Chiar daca marcarea corpului
documentului cu cele doua etichete este optionala, folosirea lor va determina o mai
mare
claritate
in
impartirea
documentului
pe
sectiuni.
Controlul <BODY> poate sa contina atribute referitoare la fondul si marginile
documentului sau culoarea textului. Astfel:
background = "imagine.jpeg" seteaza imaginea de fond a documentului.
bgcolor = "#0000ff" seteaza culoare fondului documentului (Aqua).
In cazul in care ambele sunt prezente, browserul cauta fisierul mentionat ca imagine
de fond. Daca acesta exista, el va fi afisat si multiplicat pentru a acoperi intreaga
suprafata a documentului, culoarea de fond fiind vizibila numai daca fondul imagini
este transparent. Daca nu, fondul documentului va fi dat de culoarea setata de catre
bgcolor.
text = "#ff0000" seteaza culoarea textului existent in document.
Pentru a seta dimensiunile marginilor din stanga si de sus ale documentului se
folosesc atributele:
Pentru Internet Explorer:
topmargin - pentru marginea de sus
leftmargin - pentru marginea din stanga
Pentru Netscape Navigator:
marginheight - pentru marginea de sus
marginwidth - pentru marginea din stanga
Pentru Internet Explorer exista posibilitatea de a atasa unui document un fond
sonor. Aceasta se poate realiza prin folosirea in antetul documentului a
elementuluiBGSOUND. Doua dintre atributele acestuia sunt foarte importante:
src - determina fisierul audio care va fi rulat de catre browser la incarcarea
documentului in fereastra
loop - determina de cate ori va fi repetata secventa de sunet respectiva. O valoare

egala cu -1 determina repetarea continua a sunetului
Exemplu:Document cu imagine de fundal
<html>
<head>
<title>Document cu imagine si sunet de fundal</title>
<meta http-equiv=content-type content=text/html; charset=iso-8859-1>
<bgsound src=muzica.mp3 loop=-1>
</head>
<body background=pozamea.jpg bgcolor=#ff0000 text=#800080>
Acest document are o imagine in fundal
</body>
</html>
Exemplu:Document cu setarea culorii fundalului si a dimensiunii marginilor
<html>
<head>
<title>Document cu culoare de fond</title>
<META http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=iso-8859-1">
</head>
<body bgcolor="#00FFFF" text="#000080" marginwidth=0 marginheight=0
leftmargin=0 topmargin=0>
Aceasta pagina are culoarea de fond "aqua". Textul va fi tiparit cu culoare albastra
<br>
Marginile documentului au fost fixate la <b>"0"</b> prin setari care vor fi acceptate
si de Internet Explorer si de Netscape Navigator
</body>
</html>
In cazul in care in corpul documentului interpretorul HTML gasete o eticheta pe care
nu o recunoaste (o eticheta scrisa gresit, inexistenta sau o eticheta de sfarsit care nu
are eticheta de inceput corespunzatoare) el nu o va lua in considerare, tiparind doar
eventualul continut marcat de eticheta respectiva. Insa aceste etichete "scapate" in
corpul documentului pot provoca diferente semnificative intre forma dorita si cea
obtinuta a continutului afectat!
5.Despre aspectul unui document

Generalitati
In capitolul de fata vom vorbi despre controalele folosite in dispunerea
fizica si logica a elementelor care constitue documentul HTML. Trebuie subliniat
faptul ca aspectul cat mai atragator al materialului prezentat trebuie insotit si de o
prezentare a informatiei cat mai logica si usor de urmarit.
Impartirea documentului in linii si paragrafe
Programele de explorare Web ignora caracterele Enter, taburile si spatiile multiple.

Astfel, aspectul documentului afisat utilizatorului nu coincide cu aspectul fisierului
sursa. Pentru a obtine asezarea dorita a componentelor documentului in fereastra
programului de navigare, se folosesc controalele de separare <BR> si <P> care
determina desfasurarea continutului pe linii si paragrafe. Astfel, pentru a marca
trecerea la un nou paragraf folositi controlul <P>, iar pentru a marca trecerea la o
linie noua folositi controlul <BR>. Aceste doua controale nu necesita marcaj de
inchidere (terminare). Pentru a insera in document un numar oarecare de spatii
libere se foloseste caracterul special (NonBreakingSpace). Spatiile astfel
inserate au proprietatea de a nu permite browserului trecerea la linie noua.
Pentru a forta afisarea unei parti de text mai lunga pe o singura linie se mai pot
folosi controalele <NOBR> si </NOBR> cu rolul de a marca inceputul si sfarsitul
sectiunii de text care va fi afisata pe o singura linie. Nu toate browserele recunosc
aceste controale, asa ca - daca se poate - evitati sa le folositi!
Exemplu:Folosirea paragrafelor a liniilor de text si a spatiilor libere
<html>
<head>
<title>Linii si paragrafe</title>
</head>
<body>
<p>
Paragraf1:
Acest text va fi afisat
pe o singura linie.
<p>
Paragraf2:<br>
O linie de text<br>
Alta linie de text
<p>
<p>
<p>
<p>
<p>Paragraf3:<br>
..dupa 4 linii libere...
<p>
Paragraf4:<br>
Intre         cuvinte
       exista    &
nbsp;
suficient    spatiu
<p>Paragraf5:<br>
<nobr>bla-bla-bla-bla bla-bla bla bla bla-bla-bla bla-bla-bla-bla bla-bla bla-bla-blabla bla-bla-bla- bla-bla- bla-bla- bla-bla- bla-bla-bla- bla pe o singura linie</nobr>
</body>
</html>
Antetele de sectiune
In cazul in care informatia prezentata trebuie impartita in sectiuni si subsectiuni, alegerea cea mai naturala este folosirea marcajelor de formatare a
subtitlurilor.Titlurile si subtitlurile sectiunilor documentului se vor marca folosind
elementele de la H1 la H6, in ordine descrescatoare a importantei, dimensiunea

fontului folosit descrescand si ea. La afisare, programul de navigare va lasa linii goale
inainte si dupa fiecare marcaj pentru titlu si subtitlu.
Exemplu:Antete de sectiune
<h1>Element H1</h1>
<H2>Element H2</H2>
<H3>Element H3</H3>
<h4>Element H4</h4>
<h5>Element H5</h5>
<H6>Element H6</H6>
Rigla orizontala
Pentru o mai vizibila impartire a corpului documentului se voloseste rigla
orizontala marcata cu controlul <HR>. Prezenta acestui control produce desenarea
unei
linii
orizontale
subtiri
pe
toata
latimea
documentului.
Dimensiunile riglei pot fi controlate cu ajutorul atributelor width si size, care seteaza
dimensiunile pe orizontala si, respectiv, pe vericala a liniei in pagina. Pentru a
elimina aspectul tridimensiunal al riglei se poate utiliza optiunea noshade care
elimina efectul de "umbrire" a riglei.
Exemplu:rigle orizontale
<hr noshade>
<hr align="center" width="30%">
<p>
<p>
<p>
<hr align="left" width="50%" size="20" color="#0000FF"></p>
<hr align="right" width="50%" size="20" color="#0000FF" ></p>
Controlul <Address>
Acest control este folosit de obicei la sfarsitul documentului pentru a plasa
informatii utile utilizatorului pentru a contacta autorul paginii sau informatii de
copyright.
Exemplu:Folosirea elementului Address
<H1 align="center">Draga cititorule,</H1>
<p>Bla-bla-bla...
<p>Bla-bla-bla...
<p>Bla-bla-bla...
<p align="right">
Cu drag, <b>Seful</b>!</p>
<hr>
<address>
Pentru recalmatii contactati-ne la<br>
invizibilii@nicaieri.com </address>
Controalele <DIV> si <SPAN>

Controlul <DIV> este folosit in document pentru a grupa intr-un bloc "logic" o
parte din continutul documentului in vederea atribuirii unitare a caracteristicilor
legate de stilul de prezentare, sau pentru a identifica respectivul bloc de continut in
vederea utilizarii lui de catre scripturile prezente in document. Browserul va trece la
line noua inainte si dupa terminarea acestui marcaj.De asemenea acest controle se
mai poate folosi alaturi de proprietatile de stil pentru pozitionare pentru a creea in
cadrul documentului "straturi" de dimensiuni variabile ce pot fi pozitionate in diferite
locatii ale documentului, suprapuse, ascunse sau expuse, in functie de necesitatile
designer-ului.
Controlul <SPAN>are rolul de a "extrage" o portiune de document - de obicei inclusa
intr-un bloc marcat de controale HTML si care, eventual, are specificate un anumit
numar de atribute - pentru a o identifica sau apentru a-i oferi un format de afisare
diferit de restul blocului din care face parte.
Exemplu:identificarea blocurilor de text cu ajutorul elementelor Div si Span
<div style="font-size:14;color:blue;background
color:yellow">Elementul  Div</div>
<hr align="right" color="#0000ff"
width="50%">
<div style="color:red">
Certificatul de deces consemneaza la rubrica "Profesia" - fermier. Daca ar fi fost
numai
atat, azi nu s-ar mai vorbi nimic de <span style = "color:navy">Elementul
Span</span>.
Folosirea atributului style

Ultimele versiuni ale limbajului HTML au optat in mod categorig pentru
despartirea continutului unui document HTML de forma in care este el prezentat.
Acest lucru este posibil prin utilizarea foilor de stil, a stilurilor definite in antetele
documentului, sau prin gruparea proprietatilor legate de forma de prezentare in
cadrul
unui
singur
atribut:
style.
Utilizarea acestuia in interiorul unui control HTML - aproape toate care se pot gasi in
interiorul corpului documentului, cu putine exceptii (<Script> sau <Basefont>) se
face respectand urmatorul tipar de scriere:
<element style ="proprietate:valoare ; proprietate:valoare;..."
unde
element este numele elementului folosit (ex: H1, Img,Table)
proprietate este numele unei proprietati de stil. Aceste nume nu coincid in totalitate
cu numele proprietatilor marcajelor HTML. De exemplu proprietatea face a morcajului
Font devine font-family ca proprietate de stil. Cele mai utilizate proprietati de stil vor
fi prezentate in lectia consacrata modelelor de stil.
valoare este valoarea acordata proprietatii respective. Ea trebuie sa corespunda
valorilor posibile ale acestei proprietati.
Creatorii de documente HTML sunt puternic incurajati sa foloseasca proprietatile de
stil in locul setarii individuale a fiecarii proprietati in cadrul marcajelor. Trebuie stiut,
insa, ca versiunile mai vechi ale programelor de explorare Web nu recunosc nici
atributul style, nici marcajul STYLE si nici referintele catre modelele de stil.De aceea,
inainte de a folosi una sau alta dintre variante trebuie sa faceti un calcul exact al
avantajelor si dezavantajelor pe care fiecare le implica.
Informatii tool-tip
Cea mai simpla forma de interactiune a documentului cu utilizatorul o reprezinta
afisarea unor informatii foarte scurte despre elementele documentului atunci cand
utilizatorul pozitioneaza mouse-ul in spatiul ocupat de elementele respective.
Pentru a realiza acest lucru se foloseste proprietatea de stil title, valoarea ecestei
proprietati fiind textul informativ afisat in dreptul cursorului odata cu pozitionarea
mouse-ului pe elementul care are setata aceasta proprietate.
6.Stiluri de text
In documentele pe care la veti creea veti folosi diferite stiluri de text pentru a
pune in evidenta anumite cuvinte sau pentru a le acorda o seminficatie dorita (citate,
nume, etc). Pentru aceasta veti specifica explicit valori pentru unele din atributele ale
unui font:
corpul de litera
culoare fontului
stilul fontului
dimensiunea fontului
Controale pentru stilul fontului

Cel mai usor mod de a marca un anumit stil corespunzator unui text in documentul
dumneavoastra este de a folosi controalele care modifica stilul fontului dupa cum
urmeaza:
<B> se foloseste pentru scrierea cu caractere ingrosate (Bold).
<I> se folooseste pentru scrierea cu caractere inclinate (Italics).
<U> este folosit atunci cand se doreste ca un anumit pasaj din text sa fie subliniat.
<TT> indica folosirea fontului monospatiu, adica acea forma de scriere in care
fiecare caracter ocupa pe latime acelasi spatiu. Acest tip de font este asemanator cu
cel utilizat se catre masinile de scris.
<SUB> se foloseste pentru scrierea indicilor inferiori.
<SUP> se foloseste pentru scrierea indicilor superiori.
<STRIKE> este folosit pentru scriere unui text "taiat" cu o linie orizontala.
Este obligatorie prezenta etichetelor de sfarsit a controalelor mai sus mentionate
pentru a putea delimita portiunea de text asaupra careia se aplica stilul de font dorit.
Exemplu:Utilizarea controalelor pentru stilul fontului
<b>aceste cuvinte sunt ingrosate</b><br>
<i>aceste cuvinte sunt inclinate</i><br>
<u>aceste cuvinte sunt subliniate</u><br>
etc.
Controlul <Font>
Acest control permite specificare atributelor care privesc tipul caracterelor,
dimensiunea si culoarea lor. El se aplica pentru a formata un bloc de text in vedrea
afisarii lui cu anumite caracteristici dorite de catre creatorul documentului. Atributele

pe care le avem la indemana sunt:
Face
folosit pentru alegerea corpului de litera utilizat. Valoarea atribuita acestei proprietati
trebuie sa fie un nume de font valid. Este recomandabil sa folositi fonturile "clasice"
pentru a va asigura ca browserul va rcunoaste tipul de font specificat.
Exemplu:
<FONT Face="Arial">
Deoarece diferitele sisteme (Windows, Machintosh, etc) nu recunosc aceleasi fonturi,
se pot atribui proprietatii Face una sau mai multe valori separate prin virgula.Astfel
sistemul va alege primul font valid gasit in lista.
<FONT Face="Arial,Chicago">
Size
folosit pentru a specifica dimensiunea fontului utilizat si poate lua valori de la 1 la 7.
Valoare atribuita dimensiunii fontului poate fi de doua tipuri:
absoluta
specifica
dimensiunea
exacta
a
fontului.
Exemplu:
<FONT Size = 5>
relativa
specifica
dimensiunea
fontului
fata
de
cea
a
fontului
actual.
Exemplu:
<FONT Size = +1>
In exemplul de mai sus dimensiunea fontului este majorata cu o unitate.
In cazul in care valoarea specificata este mai mica decat 1 sau mai mare decat 7,
interpretorul HTML va va lua ca dimensiune valida pe 1, respectiv 7.
Valoarea imlicita a dimensiunii fontului este, de obicei, 3.
Color
este atributul cu ajutorul caruia se poate stabili culoarea textului marcat. Valorile
acestei proprietati se pot scrie fie cu ajutorul codului hexazecimal al culorii, fie cu
ajutorul
numelui
celor
16
culori
de
baza.
Exemplu:
<Font
Color
=
red>
<Font Color = #ff0000>
Utilizarea culorilor in text nu trebuie sa genereze situatii ambigue. Astfel, un text
afisat cu culoare albastra va avea acelasi aspect cu cel al unei legaturi catre un alt
fisier. De asemenea, folosirea in exces culorilor poate da documentului un aspect
neplacut si obositor
Exemplu:Utilizarea atributelor fontului
<font face="Arial" size = 4>scris cu arial marimea 4</font>.
<font color="#ff0000"> red</font> <br><font face="Courier"
color="#008000">scris cu courier culoarea lime </font>,
Controlul <Basefont>
Daca dorim sa alegem un anumit tip de font, o anumita dimensiune sau culoare a
fontului care sa fie valabile pe intreg continutul documentului, se va utiliza marcajul
BASEFONT.
Exemplu:
<body>
<basefont
color=blue
size=5>
...
</body>
Astfel textul continut in documentul de mai sus va fi afisat cu culoarea albastra si va

avea dimensiunea de 5 unitati. Exceptie fac doar tabelele si acele pasaje de text care
au controale HTML de formatare a textului care impun alte atribute de afisare.
Stiluri logice de formatare a textului

Exista cateva stiluri predefinite de punere in evidenta a unui text:
<Strong> pentru evidentiere puternica
<Em> pentru scriere cu caractere italice
<Cite> pentru inserare de citate
<Code> pentru listing de program
<Dfn> pentru definitie de cuvant
<Blockquote> pentru a pune in evidenta un bloc de text. Blocul de textul va fi
indentat spre dreapta fata de marginea stanga a elementului care il contine.
<Pre> folosit pentru afisarea textului "preformatat". Textul marcat de etichetele de
inceput si sfarsit ale acestui control va fi afisat de catre browser intr-o forma aproape
identica cu aceea in care a fost scris in sursa documentului HTML. Astfel, se vor
respecta spatiile libere si trecerea la linie noua, dar caracterele vor fi afisate cu font
de tip monospatiu.
Mai trebuie sa amintim aici si posibilitatea de a marca modificarile aparute in
versiunile ulterioare ale documentului cu ajutorul controalelor <Ins> si <Del>. Dar
despre ele nu putem spune ca aplica un stil predefinit textului pe care il marcheaza,
deoarece modalitatea in care acesta este afisat in fereastra programului de explorare
Web difera foarte mult de la program la program. De obicei aceste marcaje contin
atributul datetime pentru a informa despre data de la care sunt valabile modificarile
pe care aceste controale le notifica.
Exemplu:folosirea stilurilor logice de formatare a textului
<strong>Folosirea elementului STRONG</strong><br>
<em>Folosirea elementului em</em><br>
<cite>Folosirea elementului CITE</cite><br>
<code>Folosirea elementului code
    public class Exemplu<br>
    {<br>
    public int i;<br>
    for (i = 0;i!=10;i++)<br>
      System.out.println("Rezultat
=
"
+2*i);<br>
    }</code>
<pre>folosirea
elementului
pre,observati cum spatiile multiple nu mai sunt
ignorate</pre>
7.Liste
De multe ori, in redactarea unor documente ajungem in punctul in care trebuie sa
enumeram un set de elemente care formeaza, din punct de vedere logic, o multime.
Prezentarea acestora trebuie realizata in asa fel incat relatiile dintre ele, sau dintre
ele si eventualiele "subelemente" sa fie cat mai clar exprimate din punct de vedere
vizual. Pentru aceasta se folosesc diferitele tipuri de liste.
Liste neordonate
Probabil cele mai intalnite liste in cadrul documentelor HTML sunt cele neordonate.
Pentru a marca inceputul si sfarsitul unei liste neordonate se foloseste elementul UL.
Fiecare lista contine un set de elemente numite "itemi", prezenta unui item in cadrul
unei liste marcandu-se cu ajutorul elementului LI.
Exemplu:Prezentarea informatiei sub forma de lista neordonata
<ul>
<li>John Lennon</li>
<li>Paul Mccartney
<li>Ringo Star</li>
<li>George Harrison</li>
</ul>
<p>
<hr>
<b>Liste imbricate:</b>
<ul>
<li>element 1</li>
<ul>
<li>element 1.1</li>
<ul>
<li>element 1.2.1</li>
</ul>
</ul>
<li>element 2</li>
<li>element 3</li>
<ul>
</ul>
</ul>
<p>
<hr>
<b>Folosirea atributului <i>"type"</i>:</b>
<ul type="square">
<li>Ianuarie</li>
<li>Februarie</li>
<LI>Martie</LI>
</ul>
Fiecare element al listei este indentat fata de marginea din stanga (sau dreapta,
daca directia de scriere este de la drapta la stanga) listei; astfel, prezentarea ei
devine foarte clara si atractiva. Mai mult, ficare item al listei va avea un marcaj in
fata sa, corespunzator nivelului de subordonare al listei. Acest marcaj poate fi ales cu
ajutorul atributului Type, iar valorile posibile sunt:
disc - pentru un cerculet plin
circle - pentru un cerculet gol
square - pentru un patratel plin
Implicit, prgramele de explorare Web folosesc tipul disc pentru primul nivel de
subordonare (si, respectiv, de indentare), circle pentru al doilea nivel si square
pentru urmatoarele nivele. Eticheta de sfarsit a unui element al listei(</li>) nu este

obligatorie, elementul respectiv considerandu-se incheiat in momentul aparitiei unei
noi etichete <li> sau a etichetei care incheie lista. Elementul UL inlocuieste
elementele DIR si MENU din versiunile mai vechi ale limbajului HTML.
Liste ordonate
Listele ordonate se aseamana foarte mult cu cele neordonate, diferenta majora
constand in faptul ca listele ordonate atribuie ca marcaj fiecarui item un element
(numar, litera) prin care se evidentiaza ordinea sa in cadrul listei. Listele ordonate
sunt
marcate
in
interiorul
documentului
cu ajutorul
elementului
OL.
Pentru a stabili care va fi marcajul de ordonare in lista al fiecarui item se foloseste
atributul Type. Valorile acestuia pot fi:
1 pentru cire arabe: 1,2,3,... (valoare implicita)
a pentru litere mici: a,b,c,...
A pentru litere mari: A,B,C,...
i pentru cifre romane tiparite cu litere mici: i,ii,iii,iv,...
I pentru cifre romane tiparite cu litere mari: I,II,III,IV,...
Exemplu:Folosirea listelor ordonate
<h2>Lista ordonata implicita:</h2>
<ol>
<li>element 1</li>
<li>element 2</li>
<ol>
</ol>
<li>element 3</li>
<ol>
<li>element 3.1
<ol>
</ol>
</ol>
</ol>
<hr>
<p>
<h2>Folosirea atributului <b>"type":</b></h2>
<ol type="A">
<li>element 1</li>
<li>element 2</li>
<ol type = "i">
</ol>
<li>element 3</li>
<ol type="i">
<li>element 3.1
<ol type="a">
</ol>
</ol>
</ol>
<hr>
<P>
<h2>Folosirea atributului "value"</h2>
<ol>
<li value="10">Element 1</li>
<li value = "100">Element 2</li>
<ol type="i">
<li value="5">Element 2.1</li>
<li value = "10">Element 2.2</li>
</ol>
<li >Element 3</li>
</ol>
Se pot folosi si marcajele aplicate itemilor listelor neordonate, dar in felul acesta
notiunea
de
"lista
ordonata"
isi
pierde
sensul.
In mod implicit valoarea marcajului de ordine al elementelor listei incepe de la
"1"(sau "a") si creste cu o unitate la fiecare item adaugat. Pentru a modifica valoarea
de start a numerotarii elementelor listei se foloseste atributul Start asociat
elementului OL. Astfel, formularea
<OL start = "2" >
are ca rezultat faptul ca primul element al listei va avea marcajul de ordine "2" ("b",
"ii",etc), celelalte continuand in mod normal, prin adaugarea cate unei unitati. Pentru
a forta marcarea unei alte valoari in dreptul unui item se foloseste atributul Value
asociat elementului LI. Valoarea acordata acestui atribut va fi numarul (sau ordinea
caracterului)
scris
in
fata
elementului
respectiv.
Trebuie mentionat faptul ca numerotarea elementelor unei liste ordonate nu tine cont
de prezenta itemilor din listele subordonate, numerotarea facandu-se separat pe
fiecare nivel de subordonare
Liste de definitii
Se pot folosi si marcajele aplicate itemilor listelor neordonate, dar in felul acesta
notiunea
de
"lista
ordonata"
isi
pierde
sensul.
In mod implicit valoarea marcajului de ordine al elementelor listei incepe de la
"1"(sau "a") si creste cu o unitate la fiecare item adaugat. Pentru a modifica valoarea
de start a numerotarii elementelor listei se foloseste atributul Start asociat
elementului OL. Astfel, formularea
<OL start = "2" >
are ca rezultat faptul ca primul element al listei va avea marcajul de ordine "2" ("b",
"ii",etc), celelalte continuand in mod normal, prin adaugarea cate unei unitati. Pentru
a forta marcarea unei alte valoari in dreptul unui item se foloseste atributul Value
asociat elementului LI. Valoarea acordata acestui atribut va fi numarul (sau ordinea
caracterului)
scris
in
fata
elementului
respectiv.
Trebuie mentionat faptul ca numerotarea elementelor unei liste ordonate nu tine cont
de prezenta itemilor din listele subordonate, numerotarea facandu-se separat pe
fiecare nivel de subordonare
Exemplu:Lista de definitii
<dl>
<dt><b>mar</b></dt>
<dd>fruct rosu</dd>
</dl>
8.Legaturi si referinte
Aspectele prezentate pana acum certifica faptul ca un document HTML prezinta
proprietati de formatare si structurare care sa permita prezentarea informatiei de tip
text intr-o forma cat mai logica si reusita din punct de vedere vizual-estetic.Insa
caracteristica cea mai importanta a documentelor HTML este aceea de a putea
contine in interiorul lor legaturi catre alte documente (sau programe) care se pot
gasi pe acelasi calculator sau pe unul dintre calculatoarele din imensa retea a Webului. Mai mult, exista posibilitatea ca un anumit element din continutul documentului
sa contina o legatura catre un alt element din cadrul aceluiasi document. Despre
toate acestea in cele ce urmeaza.
Referinte externe
Sunt sigur ca ati intilnit situatii in care, intr-o carte, atunci cand autorul face
referire la un citat sa o informatie dintr-o alta carte sau un dintr-un alt document
acesta insereaza intr-o paranteza numele lucrarii referite, eventual pagina sau
sectiunea referita. Daca informatia respectiva prezinta interes pentru utilizator,
acesta nu are decat sa caute in rafturile bibliotecii sale (in cazul cel mai fericit) sau
ale altor biblioteci, materialul amintit. Aceasta maniera fragmentata de a primi
informatia este singura posibila in cazul textelor obisnuite a caror expunere se
realizeaza pe cele doua dimensiuni ale suprafetei plane reprezentate de foaia de
hartie.
Limbajul HTML rezolva aceasta problema prin introducerea notiunii de hipertext.
Hiper-textul difera de textul obisnuit prin introducere in interiorul documentului a
unor elemente de legatura cu alte documente existente in Web. Prin activarea
acestor elemente cu ajutorul mouse-ului sau tastaturii se realizeaza trecerea
instantanee de la documentul initial (documentul sursa) la cel vizat (documentul
destinatie), fiind oricand posibila revenirea la documentul initial. Orice legatura are
doua capete numite ancore si un sens. Primul capat (elementul care refera) este
ancora sursa, iar al doilea capat (elementul referit) este ancora destinatie. Ancora
sursa se numeste referinta si ea poate fi externa sau interna, dupa cum ancora
destinatie se gaseste in afara sau in interiorul documentului care contine referinta.
Prezenta unei referinte in interiorul documentului se marcheaza cu ajutorul perechii
de controale HTML <A> si </A>. Pentru ca marcajul de referinta sa fie functional,
acesta trebuie sa contina atributul Href, numit atribut de referinta hipertext.
Valoarea
acestuia
este
un
URL
care
localizeaza
documentul
referit.
Exemplu:
<A href = "http://www.msn.com/">Legatura cu..</A>
Legaturile unui document nu sunt limitate la legaturi cu alte documente. El poate sa
contina legaturi de tip "mail" sau legaturi catre fisiere de tip "program" care vor fi
executate atunci cand utilizatorul activeaza referinta de legatura corespunzatoare.
URL-uri relative
Despre URL-uri am vorbit in introducerea acestei documentatii. Insa acum, inainte

de a trece la cateva exemple simple, e cazul sa vorbim despre URL-uri relative.Daca
informatia pe care o puneti la dispozitia utilizatorilor in Web este alcatuita din mai
multe documente corelate, ea trebuie structurata corespunzator intr-o formula de
directoare si subdirectoare care sa va ofere o distribuire cat mai logica a
materialelor.
Aceasta
structura
formeaza
un
"site".
Sa presupunem ca directorul radacina al site-ului se numeste "Radacina". El contine
directoarele "Produse" si "Informatii" si documentul "index.html". In interiorul
directorului "Produse" se gasesc documentele "Carti.html" si "Muzica.html", iar in
directorul "Informatii" se gaseste documentul "Preturi.html". Un URL relativ este
URL-ul in care nu se trece decat calea de la fisierul curent la fisierul destinatie.
Calculatorul va completa automat calea catre documentul curent, construind astfel
URL-ul complet. In cazul trecerii catre directorul parinte se foloseste expresia
"..". Exemplu:
Daca fisierul curent este "index.html", pentru a referii documentul "Carti.html" se
foloseste
expresia
"Produse/Carti.html".
Daca fisierul curent este "Carti.html", pentru a referi documentul "Muzica.html" de
foloseste
expresia
"Muzica.html"
Daca fisierul curent este "Carti.html", pentru a referi documentul "index.html" de
foloseste
expresia
"../index.html"
Daca fisierul curent este "Carti.html", pentru a referi documentul "Preturi.html" de
foloseste expresia "../Informatii/Preturi.html"Folosirea URL-urilor relative este foarte
convenabila deoarece, atunci cand site-ul este publicat, locatia sa pe server poate fi
schimbata de catre administratorul calculatorului, aceasta modificare afectand doar
calea catre radacina site-ului, si nicidecum relatiile si legaturile din interiorul siteului. Exista posibilitatea de a fixa un URL de baza relativ la care sa se calculeze toate
URL-urile relative intr-un document. Acest lucru este posibil prin folosirea in
sectiunea de antet a documentului a controlului de marcaj <Base>, al carui atribut
href fixeaza baza de formare a documentului. De exemplu, daca in in documentul
"Carti.html" se fixeaza
<Base href = "http://www.CalculatorulMeu.com/Radacina/index.html">
inseamna ca toate URL-urile relative se calculeaza fata de documentul "index.html",
o referinta catre documentul "Preturi.html" avind forma:
<A href = "Informatii/Preturi.html">Preturile</A> sunt urmatoarele...
Folosirea acestei optiuni trebuie facuta doar daca dumneavoastra controlati
schimbarile efectuate in amplasarea site-ului pe server. Altfel, documentele referite
nu vor mai fi gasite, iar in fereastra va fi afisata o pagina continand mesajul de
eroare corespunzator.
In interiorul documentului, textul elementului referinta (interna sau externa) este
scris de obicei cu culoare albastra si subliniat. Pentru a alege culoarea de prezentare
a referintelor intr-o pagina se folosesc urmatoarele atribute ale elementului Body:
link - pentru culoare textului referintelor nevizitate
vlink - pentru culoarea textului referintelor care au fost deja vizitate
alink - pentru culoarea textului referintei in momentul in care aceasta care este
activata.
In momentul in care activam o referinta catre un document HTML, acesta va fi afisat
in fereastra programului de explorare Web, in locul documentului initial.
Daca vrem sa controlam fereastra in care va fi afisat noul document putem sa
folosim atributul target a elementului ancora. Valorile posibile ale acestui atribut
sunt:
_self - pentru a afisa documentul destinatie in fereastra documentului sursa (valoare

implicita)
_blank - pentru a afisa documentul destinatie intr-o noua fereastra deschisa de
programul de explorare
_parent - folosita la cadre de ferestre
_top - folosita, de asemenea, la cadre de frestre.
Referinte interne
Activarea unei referinte catre un documet face ca acel document sa fie afisat in
fereastra programului de explorare. Dar daca apare situatia in care din documentul
referit ne intereseaza un anumit element si vrem ca acesta sa fie afisat incepand cu
prima linie a ferestrei? In acest caz trebuie sa definim in acel document o ancora
destinatie
numit
"tinta".
O tinta se marcheaza cu ajutorul elementului ancora (A) caruia i se atribuie un nume
de
identificare
cu
ajutorul
atributului
Name
sau
Id.
Exemplu:
<A name = "intro"><H2>Introducere</H2></A>
Pentru a creea in acelasi document o referinta catre tinta definita mai sus nu ramane
decat
sa
scriem
corect
atributul
de
referinta
hipertext.
Exemplu:
<A href = "#intro">Partea 1.Introducere </A>
Daca referinta este creata in alt document ea trebuie sa contina URL-ul documentului
care contine tinta si numele de identificare a tintei. Exemplu:
<A
href
=
"www.Calculator.com/Documente/Document1.html#intro">Partea
1.Introducere </A>
Este foarte important ca numele de identificare a unei tinte sa fie unic in cadrul unui
document. In caz contrar destinatia referintei nu mai este valida.
Specificarea unei relatii intre documente

Elementul LINK este folosit in antetul documentului pentru a specifica o relatie intre
documentul curent si alte documente sau programe din Web. Elementul LINK nu are
continut si nu va fi afisat in interiorul documentului, dar el este folosit de catre
programele de navigare Web in diverse scopuri, depinzand de valoarea atributul rel,
valoare ce defineste relatia cu documentul referit. Iata cateva dintre valorile posibile
ale acestui atribut:
Alternate
defineste o alternativa la documentul curent si este folosita de obicei impreuna cu
atributul hreflang pentru a specifica limba in care este scris documentul.Exemplu:
<HEAD>
<TITLE>The
manual
in
English</TITLE>
<LINK
title="Manualul
in
limba
engleza"
type="text/html"
rel="alternate"
hreflang="fr"
href="http://Calculator.com/manual/franceza.html">
Stylesheet
defineste o legatura cu un document de tip "foaie de stil", despre care vom vorbi mai
tarziu
Start
defineste primul document dintr-o colectie de documente
Next si Previous
definesc care sunt urmatorul si, respectiv, precedentul document intr-o ordonare
liniara a colectiei de documente
Contents, Index, si Glosary
definsesc
documente
de
tipul
"Cuprins"
,
"Index"
si
"Glosar".
Exemplu:
<HEAD>
<TITLE>Capitolul
4</TITLE>
<LINK
rel="Contents"
href="../toc.html">
<LINK
rel="Index"
href="../index.html">
<LINK
rel="Next"
href="Capitolul5.html">
<LINK
rel="Prev"
href="Capitolul3.html">
</HEAD>
Modul in care informatia oferita de elementul Link este folosita depinde foarte mult
de programul de navigare si motoarele de cautare in Web.
9.Utilizarea imaginilor
In lectia precedenta ati invatat cum sa folositi elementul esential al unui document
HTML: legatura cu alte documente sau programe. Insa va lipseste posibilitatea de a
da documentului un aspect cat mai atractiv pentru cei ce il viziteaza. Pentru a realiza
acest lucru va trebui sa "impodobiti" documentul cu imagini, fie ele statice sau
dinamice. Trebuie stiut insa faptul ca incarcarea imaginilor in document este o
operatiune care costa timp - fara sa mai vorbim ca exista programe de explorare
Web care nu lucreaza cu imagini! - si de aceea va trebui sa faceti o alegere
echilibrata intre numarul si dimensiunea imaginilor -pe de o parte - si timpul de
incarcare a documentului - pe de-alta parte.
Inserarea unei imagini

Pentru a marca prezenta unei imagini in document se foloseste elementul IMG, al
carui atribut Src este URL-ul fisierului imagine. Tipurile de fisiere-imagine compatibile
cu
HTML
sunt
GIF,
JPEG
si
PNG.
Exemplu:
<IMG src = "Imagini/Peisaj.gif">
Elementul IMG nu are eticheta de incheiere deoarece elementul nu are continut pe
care sa-l includa. Ar fi bine ca atunci cand inserati o imagine sa folositi si atributul Alt
care specifica un text care va fi afisat in locul imaginii in cazul in care browser-ul nu
lucreaza decat in mod text sau in cazul in care utilizatorul decide sa renunte la
incarcarea imaginilor (optiune oferita de programele de navigare Web). Daca
imaginea este afisata, valoarea atributului Alt va fi folosita ca mesaj "tool-tip" .In
cazul in care doriti sa prezentati in cadrul documentului un anumit numar de imagini
a caror dimensiune ar afecta dramatic timpul de incarcare al documentului in
fereastra programului de explorare se poate aplica urmatoarea tehnica:
Se creeaza copii de dimensiuni mici ale acestor imagini. Aceste copii vor fi incarcate
in document si vor avea rolul unor legaturi catre fisierele ce contin imaginile in
dimensiunea lor initiala. Atunci cand utilizatorul va activa una dintre aceste legaturi
in fereastra se va incarca fisierul imagine dorit
Pentru a aranja imaginea in raport cu textul din vecinatatea sa se foloseste atributul
align. Valorile posibile sunt:
bottom
pentru alinierea textului la baza inferioara a imaginii (valoare implicita)
middle sau center
pentru alinierea textului pe centrul imaginii

top
pentru alinerea textului la baza superioara a imaginii
left
pentru a plasa imaginea in extremitatea stanga a elementului container, iar blocul de
text eventual existent dupa marcajul imaginii respective ocupand spatiul liber din
dreapta si de sub ea.
right
pentru a plasa imaginea in extremitatea dreapta a elementului container, iar blocul
de text eventual existent dupa marcajul imaginii respective ocupand spatiul liber din
stanga si de sub ea. In cazul ultimelor doua valori poate aparea situatia in care un
bloc de text trebuie "fortat sa coboare" pe prima linie de sub imagine. In acest caz se
foloseste atributul clear al elementului BR care apare inaintea blocului de text pe
care vrem sa il translatam. Valorile acestui atribut pot fi:
left
pentru ca textul sa fie deplasat in jos pana in pozitia in care marginea din stanga
este libera
right
pentru ca textul sa fie deplasat in jos pana in pozitia in care marginea din dreapta
este libera
all
pentru ca textul sa fie deplasat in jos pana in pozitia in care ambele margini sunt
libere
Pentru a controla spatiul vertical sau orizontal din jurul imaginii inserate in document
se folosesc atributele vspace si hspace . Valorile atribuite desemneaza numarul de
pixeli care vor distanta imaginea de elementele adiacente ei in cadrul documentului
Atributele width si height stabilesc dimensiunile suprafetei din document care va fi
ocupata de imagine. Precizarea acestor atribute determina o mai rapida incarcare a
documentului in fereastra programului de explorare, dar in cazul precizarii unor
dimensiuni care nu corespund dimensiunilor reale ale imaginii aceasta va fi
deformata pentu a acoperii exact suprafata precizata. Folosirea atributului border
determina afisarea unui chenar care va incadra imaginea. Valoarea acestui atribut va
reprezenta grosimea chenarului, o valoare egala cu 0 (valoare implicita) determinand
afisarea imaginii fara chenar.
Folosirea imaginilor ca elemente ancora

In documentele HTML se folosesc frecvent imaginile pe post de ancore, adica
legaturi catre alte documente sau programe. Acest lucru se poate realiza foarte usor
prin plasarea imaginii in interiorul unui element ancora (A). Exemplu:
<a href = "pagina1.html"><img src = "imaginea1.gif" alt = "pagina1"></a>
Observati introducerea textului alternativ care devine obligatoriu in cazul in care
imaginea nu poate fi afisata de catre browser.In momentul incadrarii elementului
imagine intre controalele <a> si </a>, browserele adauga imaginii o bordura. Pentru
a evita aparitia ei folositi atributul border cu o valoare atribuita egala cu 0.
Folosirea clipurilor video

Internet Explorer permite inserarea foarte simpla a fisierelor de tip "imagine
dinamica" (clipuri video) in acelasi mod in care se insereaza o imagine statica. Astfel,
pentru elementul IMG se folosesc atributele:
dynsrc - pentru a determina URL-ul fisierului imagine
loop - pentru a determina de cate ori va fi rulat clipul respectiv. Valoare implicita
este "1". O valoare egala cu 0 sau -1 determina rularea continua a clipului
start - determina momentul de start al clipului. Acesta poate fi "fileopen" ( valoare
implicita) pentru pornirea clipului odata cu incarcarea paginii in browser, sau
"mouseover" pentru pornirea lui atunci cand cursorul mouse-ului este pozitionat
deasupra sa.
Pentru a insera in document un clip video sau audio care sa poata fi redat si de alte
browsere se poate folosi elementul embed cu atributele:
src - pentru a preciza sursa fisierului audio sau video folosit
width si height - pentru a preciza dimensiunea ocupata de obiectul respectiv in
document.
Reusita inserarii unui astfel de clip depinde ded extensia fisierului folosit si de
versiunea browserului. Pentru fisierele video e preferabil sa folositi extensiile "mpg"
sau "mov" , iar pentru cele audio formatul "mp3".
Exemplu:folosirea a doua fisiere video
<img border="0" dynsrc="film.avi" loop="-1" start="fileopen" alt="acest videoclip
poate fi vizualizat doar daca folositi Internet Explorer">
<h1>Folosirea elementului <b>OBJECT</b></h1>
<object>
<embed src="film.mpg" width=200, height=200 >
</embed>
</object>
10.Tabele
In capitolul dedicat listelor am prezentat una dintre posibilitatile pe care le aveti
de a prezenta in interiorul documentului informatia structurata. Insa folosirea listelor
este utila doar atunci cand structura informatiei nu prezinta un grad mare de
complexitate. De aceea apare necesitatea unui instrument care sa poata rezolva
aceasta problema. Insa, asa cum veti vedea in cadrul acestui capitol, tabelele au si
alte utilizari, jucand un rol foarte important printre instrumentele pe care le au la
indemana relizatorii paginilor Web.
Marcarea unui tabel

Un tabel este marcat in document de perechea de controale <TABLE> si </TABLE>.
Pentru a specifica principalele proprietati ale tabelului se folosesc urmatoarele
atribute:
width si height
Stabilesc dimensiunile tabelului si pot fi exprimate in mod absolut sau in mod relativ.
Dimensiunile pe care tabelul le va avea in cadrul documentului vor fi calculate de
catre programul de explorare Web tinand cont de optiunile specificate prin cele doua
atribute, dar si de dimensiunile elementelor din interiorul tabelului in asa fel incat
acestea sa fie vizibile.
align
Determina pozitionarea pe orizontala a tabelului in cadrul documentului. Optiunile
posibile au fost prezentate in capitolul al II-lea
border
Stabileste grosimea in pixeli a chenarului care inconjoara tabelul. In cazul in care s-a
ales valoarea 0 tabelul nu va afisa nici chenar, nici linii de demarcare in interiorul
sau.
frame
Stabileste care laturi ale chenarului care incadreaza tabelul vor fi vizibile. Optiunile
posibile sunt:
void - nici o latura
above - latura de sus
below - latura de jos
hsides - laturile de sus si de jos
vsides - laturile din stanga si din dreapta
lhs - latura din stanga
rhs - latura din dreapta
box - toate laturile
border - toate laturile
rules
determina care dintre liniile de demarcare dintre celulele tabelului vor fi vizibile.
Optiunile posibile sunt:
none - nici o linie
groups - liniile dintre grupurile definite ale tabelului. Cum de defineste un grup vom
vedea putin mai tarziu.
rows - liniile orizontale
cols - liniile vericale
all - toate liniile
cellspacing
stabileste spatiul (in pixeli) dintre doua celule vecine ale unui tabel precum si spatiul
dintre marginile tabelului si celulele din apropiere.
cellpading
stabileste spatiul dintre marginile unei celule si continutul acesteia.
bgcolor
stabileste culoarea de fond a tabelului.
background
stabileste imaginea de fond a tabelului.
Elementele care constitue un tabel sunt:
eticheta de tabel
antetul tabelului
corpul tabelului
subsolul tabelului
Corpul tabelului
Corpul tabelului este partea cea mai importanta, el continand informatia propriuzisa afisata in tabel. Se marcheaza cu ajutorul controalelor <TBODY> si </TBODY>.
Pentru a avea consistenta, acesta trebuie sa contina cel putin o linie din tabel.
Marcarea corpului tabelului nu este obligatorie, prezenta sa fiind implicita in cadrul
tabelului in momentul marcarii primei linii a lui.O linie in tabel se marcheaza cu
ajutorul controalelor <TR> si </TR>. Ea contine una sau mai mule celule marcate
prin controalele <TD> si </TD>. Nu este obligatoriu ca toate liniile sa contina acelasi
numar de celule. Numarul de coloane ale unui tabel se considera a fi numarul maxim
de celule a liniilor tabelului. Pe o linie celulule sunt dispuse de la stanga la dreapta in
ordinea in care au fost introduse in codul sursa al documentului, exceptie facand
cazul in care directia de scriere in tabel a fost stabilita de la dreapta la stanga cu
ajutorul atributului dir, caz in care dispunerea lor se va face de la dreapta la stanga.
Intr-un tabel pot exista mai multe corpuri de tabel, aceasta optiune putandu-se pune
in practica atunci cand se doreste gruparea liniilor unui tabel conform unor regului
stabilite.
Exemplu:Doua tabele simple

<p>
<table align="center" width="80%" cellspacing="2" cellpadding="2" border="1">
<tr>
<td><b>Nume</b></td>
<td><b>Prenume</b></td>
<td><b>Varsta</b></td>
<td><b>Telefon</b></td>
</tr>
<tr>
<td>Popescu</td>
<td>Ioana</td>
<td>27</td>
<td>176238</td>
</tr>
<tr>
<td>Munteanu</td>
<td>Cornel</td>
<td>42</td>
<td>220022</td>
</tr>
</table>
<p>
<hr>
<p>
<p>
<table cellspacing="10" cellpadding="10" border="0">
<tbody valign="top">
<tr>
<td >Internet</td>
<td>Reprezinta totalitatea calculatoarelor si a retelelor de calculatoare de pe tot
cuprinsul globului,care comunica intre ele prin intermediul protocolului TCP/IP. Se
estimeaza ca, in prezent, mai mult de o suta de milioane de oameni au, intr-un fel
sau altul, acces la reteaua Internet si acest numar este in continua crestere. </td>
</tr>
</tbody>
</table>
</p>
Corpul unui tabel poata sa contina atribute care determina formatarea elementelor
pe care acesta le contine:
bgcolor
seteaza culoarea de fond a celulelor din interiorul sau. Acest atribut nu este
implementat in varianta 4.7 a lui Netscape Navigator
align
determina pozitionarea pe orizontala a continutului in cadrul unei celule
valign
determina pozitionarea pe vericala a continutului unei celule. Optiunile posibile sunt:
top - alinierea se face la baza superioara a celulei.
middle - pozitionare centrata in celula.
bottom - alinierea se face la baza inferioara a celulei.
Elementul TR marcheaza prezenta unei linii de date intr-un tabel si reprezinta

elementul container al celulelor care contin informatia propriu-zisa a tabelului. Lui i
se pot atasa, de asemenea, atributele care se refera la culoarea de fond a celulelor
pe care le contine sau la pozitionarea elementelor in interiorul acestor celule.
Celulele unui tabel pot sa contina in interiorul lor text, imagini, ancore de legaturi,
sau chiar alte tabele. In afara proprietatilor mentionate la liniile tabelului, celulele au
doua atribute foarte importante care permit formatarea si structurarea informatiei in
interiorul tabelului:
colspan
determina numarul de coloane ocupate de celula. Valoarea implicita este "1".
rowspan
determina numarul de linii ocupate de celula. Valoarea implicita este "1".
Atunci cand intr-un tabel se fac extinderi ale celulelor pe linii si coloane trebuie avut
in vedere ca nu cumva doua celule diferite sa pretinda spatiul unei aceleasi celule.
width si height
recomanda programului de explorare web dimensiunile celulei. Nu uitati ca
dimensiunile afisate ale celulelor se fac atat in functie de optiunile exprimate prin
atributele specifice, cat si tinand seama de dimensiunile elementelor care constitue
continutul acestor celule.
Eticheta de tabel
Eticheta de tabel este folosita pentru a afisa deasupra tabelului un text scurt
care - de obicei - informeaza despre datele continute in tabel. Ea se marcheaza cu
ajutorul controalelor <CAPTION> si </CAPTION>. Ecest element trebuie sa apara
imediat dupa controlul de inceput care marcheaza tabelul. Un tabel nu poate avea
decat o singura eticheta.Cel mai important atribut al etichetei de tabel este align.
Acesta determina pozitionarea etichetei fata de tabel si are urmatoarele valori
posibile:
top - determina pozitionarea etichetei in centru, deasupra tabelului (valoare
implicita)
bottom - determina pozitionarea etichetei sub tabel
left - determina pozitionarea etichetei deasupra tabelului, aliniata la stanga
right - determina pozitionarea etichetei deasupra tabelului, aliniata la dreapta
Antetul si subsolul tabelului

Antetul si subsolul tabelului sunt componente ale tabelului care contin in general
informatii despre datele prezentate, spre deosebire de corpul tabelului care contine
respectivele date. Antetul si subsolul sunt formate din una sau mai multe linii, linii
care, la randul lor, contin una sau mai multe celule.
Antetul este marcat de controalele <THEAD> si </THEAD>, iar subsolul tabelului
este marcat de controalele <TFOOT> si </TFOOT>. Aceste controale trebuie sa
apara inaintea controlului de inceput care marcheaza corpul tabelului.(In Netscape
4.7
subsoloul
tabelului
trebuie
pozitionat
dupa
corpul
acelui
tabel.)
In mod normal, THEAD, TBODY si TFOOT contin acelasi numar de coloane.
Antetul si subsolul unui tabel trebuie sa contina cel putin o linie de tabel marcata cu
ajutorul elementului TR. Celulele care intra in componenta antetului sau a subsolului
tabelului se marcheaza de obicei cu controalele <TH> si </TH>, dar este posibila si
folosirea marcajelor pentru celulele folosite in corpul tabelului, deoarece, in mare
masura, cele doua elemente sunt echivalente.
Atributele cele mai importante ale antetului si subsolului tabelului sunt cele legate de
pozitionare, dimensionare sau fond si au fost prezentate in sectiunea dedicata
corpului tabelului.
Grupuri de coloane
Antetul corpul si subsolul tabelului reprezinta modalitati de a grupa pe orizontala
informatia prezentata intr-un tabel. Exista si posibilitatea de a grupa coloanele unui
tabel prin definirea unuia sau mai multor grupuri de coloane. Un grup de coloane se
marcheaza prin controalele <COLGROUP> si </COLGROUP> , marcajul de inchidere
putand sa lipseasca. Pentru a specifica numarul de coloane incluse in grup se pot
folosi doua modalitati:
prin folosirea atributului span a carui valoare determina numarul de coloane
continute de grup
prin specificarea explicita a coloanelor din grup cu ajutorul elementului COL. astfel,
numarul de coloane al grupului va fi egal cu nmarul de elemente COL care urmeaza
unui element COLGROUP.
In cazul in care nici una dintre aceste doua optiuni nu este prezenta se considera ca
grupul de coloane contine o singura coloana.
Grupurile de coloane se introduc in document inaintea antetului sau a corpului
tabelului si ele pot contine atribute referitoare la pozitionarea continutului in
interiorul celulelor sau la dimensiunea coloanelor pe care acestea le contin. Astfel,
atributul width recomanda latimea pe care ar trebui sa o aiba toate coloanele
grupului. Valoarea "0*" determina alocarea fiecarei coloane a grupului a unui spatiu
minim
pe
orizontala
astfel
incat
continutul
celulelor
sa
fie
vizibil.
De asemenea, in cazul in care grupul de coloane se construieste prin specificarea
separata a elementului COL pentru fiecare coloana acest element poate sa contina
atributele referitoare la dimensionarea fiecarei coloane in parte sau la pozitionarea
continutului in interiorul celulelor. Trebuie stiut ca, in mod implicit, programul de
explorare calculeaza dimensiunile coloanelor la valori minime necesare pentru ca
elementele din interiorul celulelor sa fie vizibile.
11.Pagina de cadre si cadre in pagina

In lectia dedicata referintelor si legaturilor am vazut ca atunci cand se activeaza o
ancora de legatura cu un alt document, acesta din urma (documentul destinatie)
este incarcat de catre programul de explorare Web in fereastra documentului sursa
sau intr-o fereastra noua. Ambele optiuni prezinta neajunsul de a nu putea avea
ambele documente deschise simultan in aceeasi fereastra pentru a putea avea acces
cu
usurinta
la
fiecare
dintre
ele.
Elementele introduse in aceasta lectie rezolva in mod foarte elegant aceasta
problema.
Pagina de cadre
O pagina de cadre este un document HTML care va permite sa vizualizati in ceeasi
fereastra mai multe documente, fiecare asezat in propriul cadru, cadru care este de
fapt o fereastra de sine-statatoare si care permite derularea documentului sau
incarcarea unui alt document. Intr-o pagina de cadre lipseste elementul BODY,
continutul paginii fiind marcat cu ajutorul controalelor <FRAMESET> si
</FRAMESET>.
Ficare cadru din interiorul documentului este marcat cu ajutorul controalelor

<FRAME> si </FRAME>.
Pozitionarea si dimensionarea cadrelor

Pentru a da informatii despre asezarea si dimensiunea cadrelor continute se folosesc
urmatoarele atribute ale elementului FRAMESET:
rows
determina spatiul pe verticala pus la dispozitia fiecarui cadru si are forma unei liste
de valori absolute, relative sau proportionale ale inaltimii fiecarui cadru.Caracterul
"*" in cadrul listei acorda cadrului corespunzator spatiul liber ramas.
De exemplu, formularea
<FRAMESET rows = "60%,*">
determina impartirea documentului pe vericala in doua cadre, primul avind inaltimea
de 60% din spatiul vertical disponibil in fereastra, iar al doilea de 40% din acelasi
spatiu.
cols
determina spatiul pe orizontala pus la dispozitia fiecarui cadru si are forma unei liste
de valori absolute, relative sau proportionale ale latimii fiecarui cadru.
Numarul valorilor separate de virgula trebuie sa fie acelasi cu numarul cadrelor care
impart pe verticala sau pe orizontala documentul. In cazul in care se specifica valori
pentru ambele atribute documentul va fi impartit atat pe orizontala cat si pe
verticala, ordinea in care vor fi asezate cadrele in pagina fiind determinata de
ordinea atributelor rows si cols si de ordinea elementelor FRAME in cadrul
elementului FRAMESET.
Exemplu:Cadre pe orizontala

<frameset rows="100%,* "cols="30%,*">
<frame
name="Stanga"
src="IndexStanga.html"
marginwidth="10"
marginheight="10" scrolling="auto" frameborder="1">
<frame
name="Dreapta"
src="Pagina3.html"
marginwidth="10"
</frameset>
<noframes>
Acesta este un document de cadre. Din pacate...
</noframes>
Exemplu:Cadre pe verticala

<frameset rows="10%,*">
<frame name="Sus" src="IndexSus.html" marginwidth="0" scrolling="auto"
frameborder="0">
<frame name="Jos" src="Pagina3.html" marginwidth="0" scrolling="auto"
frameborder="0">
</frameset>
<noframes>
Aceasta este o pagina de cadre. Din pacate...
</noframes>
Exemplu:Cadre pe orizontala si verticala

<frameset rows="50%,*" cols="50%,*">
<frame
name="a1"
src="IndexSusStanga.html"
marginwidth="10"
<frame name="a2" src="Blank.html" marginwidth="10" marginheight="10"
scrolling="auto" frameborder="0">
<frame name="b1" src="Blank.html" marginwidth="10" marginheight="10"
<frame name="b2" src="Blank.html" marginwidth="10" marginheight="10"
</frameset>
<noframes> Aceasta este o pagina de cadre. Din pacate...
</noframes>
Exemplu:Pagina cu cadre imbricate
<frameset rows="64,*">
<frame src="Titlu.html" name="banner" id="banner" scrolling="No" noresize>
<frameset cols="150,*">
<frame
src="IndexStangaImbri.html"
name="contents"
id="contents"
scrolling="Auto">
<frame name="main" src="Blank.html">
</frameset>
</frameset>
<noframes>
Acest document contine cadre, dar....
</noframes>
Elementul cadru
Pentru a marca un cadru intr-o pagina de cadre se folosesc controalele <FRAME> si
</FRAME>. Atributele care specifica modul de afisare a unui cadru sunt:
name
identifica un cadru pentru a putea fi folosit ca valoare a atributului target a unei
ancore
sursa.
Exista si posibilitatea de a predefini tintele referintelor la nivel de document cu
ajutorul aceluiasi atribut aplicat elementului BASE. Astfel, o formulare de genul:
<BASE target = "cadruA">
face ca toate ancorele prezente in documentul respectiv sa aiba ca tinta cadrul
"cadruA", cu exceptia celor care specifica ele insele o alta tinta.
Pentru a afisa un document in fereastra mare, nedivizata in cadre, folositi valorile
"_parent" sau _top pentru atributul target al elementului ancora.
src
specifica URL-ul documentului care va fi afisat in cadru la incarcarea paginii de cadre
in fereastra.
noresize
reprezinta un atribut e tip boolean care, prin prezenta sa, impune imposibilitatea de
a redimensiona cadrul.
scrolling
determina afisarea sau nefisarea barelor de defilare pe mariginea cadrului.
Urmatoarele optiuni sunt posibile:
auto
determina aparitia barelor de defilare doar in momentul in care o parte din document
nu este vizibila in cadru (optiune implicita)
yes
determina afisarea cadrului cu bare de defilare, indiferent de dimensiune
documentului continut
no
determina afisarea cadrului fara bare de defilare, indiferent de dimensiune
documentului continut
frameborder
determina afisrea sau neafisarea unei borduri de demarcare intre cadre adiacente.
Optiunile posibile sunt:
1
determina afisarea bordurii (valoare implicita).
0
determina neafisarea bordurii.
marginwidth si marginheight
stabilesc spatiul pe orizontala si, respectiv, pe verticala lasat liber intre marginile
cadrului si continutul sau.
Cadre in interiorul unui document obisnuit

Exista si posibilitatea de a afisa in interiorul unei pagini HTML uzuale o fereastra
care sa contina un alt document. Acest lucru se realizeaza prin folosirea elementului
numit "fereastra interna" si marcat cu ajutorul controalelor <IFRAME> si
</IFRAME>.In afara atributelor prezentate in paragraful precedent, elementul
IFRAME mai dispune de cateva specifice:
width si height
determina dimensiunile pe orizontala si verticala ale ferestrei.
align
determina pozitionarea ferestrei in document in raport cu elementele adiacente .
Valorile si modul de pozitionare sunt analoage celor descrise la alinierea imaginilor.
Ferestrele interne nu pot fi redimensionate si de aceea ele nu poseda atributul
noresize. O alta modalitate de a insera un document HTML sau un alt tip de
document, o imagine sau un applet intr-o pagina Web este folosirea elementului
OBJECT.
Atributul data reprezinta URL-ul fisierului de incarcat in cazul documentelor sau al
imaginilor, iar width si height determina dimensiunile alocate obiectului in pagina.
12.Formularele HTML
Sunt sigur ca ati intalnit in Web pagini in care nu vi se ofera ci vi se cere informatie.
Pagini in care ati fost rugati politicos sa va introduceti numele, varsta, adresa sau o
parola. Toate aceste date erau "colectionate" de catre un calculator numit "server" si
mai apoi procesate, utilizatorul primind ca raspuns - in general - o pagina de
confirmare sau una care semnaleaza prezenta erorilor in receptionarea acestor date
sau erori legate de valorile introduse de utilizator. Deoarece folosirea acestui tip de
comunicare necesita publicarea documentelor pe un server Web si folosirea unor
tipuri de programe care depasesc scopul acestei documentatii, exemplele prezentate
nu sunt functionale. Ele se pot folosi doar pentru studierea documentului sursa si
pentru a avea o imagine generala asupra folosirii formularelor.
Formulare HTML
Formularele reprezint un "container" in interiorul caruia se gasesc elemente numite
controale, elemente cu ajutorul caruia utilizatorul specifica informatia care urmeaza a
fi trimisa serverulului. Formularele sunt marcate cu ajutorul controalelor <FORM> si
</FORM>. Ele prezinta doua atribute esentiale pentru comunicarea cu serverul:
action
reprezinta un URL al unui fisier ce urmeaza a procesa informatia trimisa de utilizator.
Acesta poate fi un program de tip CGI (programe care creeaza dinamic pagini HTML)
sau asa numitele programe de script pe server cum sunt fisierele de tip asp sau jsp.
method
reprezinta metoda HTTP prin care se realizeaza trimiterea datelor catre programele
de procesare. Valorile aproape unanim folosite sunt "get" si "post". Trebuie stiut ca
datele introduse in formular sunt "expediate" ca perechi de forma nume=valoare,
numarul perechilor fiind egal cu numarul datelor din formular trimise spre procesare.
Diferenta
intre
cele
doua
metode
este
urmatoarea:
Metoda get adauga aceste perechi la sfarsitul URL-ului de destinatie, despartite de
acesta prin caracterul "?", pe cand metoda post lasa URL-ul de destinatie intact,
informatia trimisa fiind inglobata in asa numitul "corp al formularului".
Aceste amanunte sunt necesare celor care scriu programele ce urmeaza a primi
datele utilizatorului pentru a sti in ce mod sa extraga din "pachetul" receptionat
aceste date.
Alte atribute folosite sunt:
enctype
specifica metoda de compactare utilizata pentru informatiiile continute in corpul
formularului (daca metoda aleasa e "post"). Valoarea implicita e "application/x-wwwform-urlencoded". In cazul in care informatia trimisa este de tipul "file" valoarea
acestui atribut ar trebui sa fie "multipart/form-data".
name sau id
Identifica formularul in vederea folosirii lui in scripturi. Este de preferat folosirea celei
de-a doua variante, ea prezentand avatajul posibilitatii folosirii formularului in
eventualele scripturi prezente in document.
target, title, style, lang si dir
Aceste atribute au fost prezentate in lectiile anterioare.
Controalele unui formular

Exista mai multe tipuri de controale cu ajutorul carora utilizatorul introduce date sau
alege variante ale unor valori oferite. Iata lista controalelor pe care le puteti folosi in
interiorul unui formular:
Butoane
Exista trei tipuri de butoane care pot aparea intr-un formular:
SUBMIT (buton de transmitere) - este butonul a carui activare declansaza
operatiunea de trimitere a datelor catre server
RESET (buton de resetare) - este butonul a carui activare readuce controalele din
formular la valorile lor initiale
BUTTON (buton fara actiune predefinita) - este butonul folosit de catre designer
pentru a declansa operatiuni controlate de catre acesta, de obicei cu ajutorul
scripturilor
Imagini
Imaginile folosite pe post de controale in formular sunt folosite ca alternativa mai
atragatoare din punct de vedere estetic pentru butonul de tip "SUBMIT".
Campuri de introducere a textului
Exista trei tipuri de casete de introducere a textului:
TEXT - este caseta care permite introducerea textului pe o singura linie
PASSWORD - este similara controlului TEXT, diferente constand in faptul ca datele
introduse de utilizator vor fi afisate printr-un caracter "masca" (ex: "*") pentru a
oferi un anumit grad de confidentialitate. Este folosit de obicei la introducerea unor
parole
TEXTAREA - este caseta de introducere a textului pe linii multiple

Casute de validare
Sunt controalele prin care se confirma sau se infirma o optiune prezentata
utilizatorului
Butoane radio
Sunt asemanatoare casutelor de validare, insa sunt grupate in mod logic cu ajutorul
numelui. Toate butoanele radio avand acelasi nume apartin unui aceluiasi grup, iar
intr-un asemenea grup doar un singur buton poate fi selectat la un moment dat.
Meniuri derulante
Reprezinta liste de valori din care utilizatorul poate selecta una sau mai multe valori,
in functie de tipul meniului
Selectoare de fisiere
Sunt controalele care dau posibilitatea utilizatorului sa selecteze un fisier care
urmeaza a fi trimis serverului
Controale ascunse
Reprezinta posibilitatea de a transmite serverului date utile, fara ca utilizatorul sa le
vada pe ecran
Elementul INPUT
Cea mai mare parte a controalelor unui formular se poate marca cu ajutorul unui
singur element de marcare HTML: INPUT. De aceea numarul atributelor acestui
element este destul de mare, iar semnificatia lor poate sa varieze de la un control la
altul. Iata cateva dintre ele:
type
Specifica tipul controlului folosit. Valorile posibile sunt:
text
password
checkbox
radio
submit
reset
button
image
hidden
file
name
Specifica numele controlului respectiv. Numele controlului va fi trimis impreuna cu
valoarea introdusa de utilizator catre programul de procesare a datelor de pe server.
In cazul butoanelor radio, fiecare buton al unui grup trebuie sa aiba aceeasi valoare
pentru acest atribut.
value
Specifica valoarea initiala a controlului respectiv. Acest atribut este optional, exceptie
facand butoanele radio si casutele de validare pentru care setarea acestui atribut
este obligatorie. In cazul butoanelor ea reprezinta eticheta butonului respectiv.
Valoarea finala a controalelor este valoarea pe care acestea o au in momentul in care
s-a actionat butonul de tip "SUBMIT". Transmisia valorilor catre programul de
procesare de pe server se face conform urmatoarelor reguli:
campurile de editare de text transmit ca valoare textul continut
butoanele radio si casutele de validare transmit doar valorile controalelor selectate
selectorul de fisiere transmite ca valoare continutul fisierului codificat conform
metodei de compactare specificate de atributul enctypes
controalele dezactivate nu transmit valori

size
Determina numarul de caractere ocupat ca dimensiune pe orizontala de casetele de
introducere a textului. In cazul in care utilizatorul introduce un numar mai mare de
caractere are loc o delpasare a textului spre stanga, oferindu-se vizibilitate pozitiei
curente a cursorului.
maxlength
Determina numarul maxim de caractere pe care utilizatorul le poate introduce intr-o
casuta de text
checked
Determina selectarea implicita a unui control de tip buton radio sau casuta de
validare
src
Este folosit pentru a localiza fisierul sursa a unei imagini atunci cand controlul este
de tip "image"
tabindex
Determina numarul de ordine al unui control in parcurgerea controalelor formularului
cu ajutorul tastei "tab"
disabled
Atribut de tip "marcaj" a carui aparitie duce la aparitia dezactivata a controlului in
formular, deci utilizatorul nu va avea posibilitatea interactiunii cu controlul respectiv
accept
Specifica tipul de fisiere acceptate pentru incarcare de catre un control input de tip
file. Valorea acestui atribut este o lista de tipuri MIME separate prin
virgula(Ex:"image/jpg, text/plain"). Mai trebuie specificat faptul ca pentru a utiliza un
contrrol de tip file, formularul container trebuie sa aiba valoarea proprietatii enctype
egala cu "multipart/form-date", iar metoda formularului trebuie sa fie post.
id
class
style
title
Aceste atribute au fost analizate in lectiile precedente
Exemplu:Folosirea elementului INPUT in formulare
<h1>Formular de inregistrare:</h1>
<form
action="script.exe"
name="Formular1"
id="Formular1"
enctype="application/x-www-form-urlencoded" >
<table cellspacing="2" cellpadding="2" border="0" bgcolor="#8678AB">
<colgroup align="right">
<tr>
<td width = 100>Nume</td>
<td width = 200><input type="text" name="TextNume" size="20"></td>
</tr>
<tr>
<td>Parola</td>
<td><input type="password" name="TextParola" size="10"
maxlength="20"></td>
</tr>
<tr>
<td>Sex:</td>
<td><input type="radio" name="OptionSex" value="fem">Feminin</td>
</tr>
<tr>
</tr>
<tr>
</tr>
<tr>
<td></td>
<td><input type="radio" name="OptionSex" value="masc">Masculin</td>
<td>Pensionar</td>
<td><input type="checkbox" name="CheckPensi" value="pensionar"></td>
<td
align
=
"center"><input
type="submit"
name="SubButon"
value="Terminat" ></td>
<td align = "center"><input type="reset" value="Sterge"></td>
</tr>
</table>
</form>
Elementul BUTTON
Elementul BUTTON este folosit pentru a introduce in formular un buton care ofera
posibilitati de a fi afisat intr-o maniera ceva mai pretentioasa. Si asta deoarece, spre
deosebire de elementul INPUT, acesta are un continut care poate sa cuprinda text
sau imagine. E bine ca imaginile sa fie insotite de un text alternativ pentru ca
afisarea butoanelor in fereastra programului de explorare Web sa poat fi concludenta
si in cazul in care imaginile nu vor fi afisate. Marcarea acestui element necesita atat
eticheta de inceput cat si eticheta de sfarsit a controlului corespunzator.
Exemplu:Folosirea elementului BUTTON
<form action="program2.exe" name="form2" id="form2">
<tr>
<td>Introduceti numele cautat</td>
<td><input type="Text" size= "40"></td>
<td><button
name="Cauta"
type="submit">Cauta</button></td>
</tr>
value="cauta"
</table>
</form>
Cateva din atributele specifice acestui element vor fi enumerate in cele ce urmeaza,
ele avand - in marea lor majoritate - aceeasi seminficatie ca in cazul elementului
INPUT:
type - avind optiuni posibile:
SUBMIT
RESET
BUTTON
name
value
disabled
tabindex
acceskey
id
class
title
Meniuri derulante
Un meniu derulant este o lista de optiuni prestabilite din care utilizatorul poate sa
aleaga una sau mai multe valori, in functie de modul in care meniul respectiv a fost
declarat in interiorul formularului. Marcarea meniului se realizeaza cu ajutorul
elementului SELECT. Fiecare optiune a meniului respectiv se marcheaza cu ajutorul
elementului OPTION. Un meniu trebuie sa contina cel putin un element OPTION.
In cazul in care lista contine un numar mare de optiuni, acestea se pot grupa cu
ajutorul elementului OPTGROUP.
Exemplu:Folosirea meniurilor derulante
<form action="prog3.exe" name="form3" id="form3">
<tr>
<td>Orasul:</td>
<td><input type="text" name="TextOras" size="20"></td>
</tr>
<tr>
<td valign = "top">Judetul</td>
<td>
<select name="JudetSelect" id="JudetSelect">
<option>Alba
<option>Arad
<option>Arges
<option>Bacau
<option>Bihor
<option>Bistrita-Nasaud
<option>Brasov
<option>Braila
<option>Buzau
<option>Calarasi
<option>Cluj
<option>Altele...
</select></td>
</tr>
<tr>
<td><button type = "submit" value = "gata">O.K</button></td>
<td><button type = "reset" value = "sterge">Sterge</button></td>
</tr>
</table>
</form>
Atributele specifice elementului SELECT sunt:
name sau id
Specifica numele sau identificatorul meniului
size
Specifica numarul de linii vizibile in acelasi timp din cadrul listei oferite de meniu
multiple
Prezenta sa determina posibilitatea selectiei multiple in cadrul listei. In mod implicit

un meniu permite selectia a unui singur element.
disabled
Determina afisarea controlului in forma dezactivata, deci fara posibilitatea ca
utilizatorul sa interactioneze cu acesta
style
tabindex
class
title
Atribute care au fost prezentate in sectiunile anterioare
Un element de tip OPTION marcheaza o optiune din cadrul unei liste
derulante. Principalele atribute ale acestui element sunt:
selected
Aparitia acestui atribut determina ca elementul respectiv sa devina optiunea
preselectata a listei
label
Ofera textul care va fi folosit pentru scrierea elementului in cadrul listei in locul
continutului elementului
value
Determina valoarea initiala a elementului. In caz ca acest atribut nu apare, valoare
initiala se considera a fi continutul elementului
id
class
style
title
lang
dir
Atribute care au fost prezentate in sectiunile anterioare ale documentatiei
Casuta de text multilinie

Casuta de text multilinie este folosita atunci cand utilizatorul trebuie sa
introduca text a carui asezare necesita scrierea pe mai multe linii. Marcarea acestui
control se face cu ajutorul elementului TEXTAREA care trebuie sa aiba atat eticheta
de inceput cat si cea de sfarsit. Continutul cuprins intre cele doua etichete reprezinta
valoarea
initiala
a
acestui
element.
Atributele folosite pentru specificarea proprietatilor casutei de text multilinie sunt:
name sau id
Specifica numele sau identificatorul elementului
rows
Determina numarul liniilor de text vizibile. In cazul in care utilizatorul introduce mai
multe linii de text caseta de text va fi prevazuta cu bare de defilare verticale
cols
Specifica numarul de "coloane" a casetei de text. O coloana reprezinta latimea medie
a unui caracter.
wrap
Determina modul de trecere la linie noua in caseta de text. Valorile posibile sunt:
on - determina trecerea pe linia urmatoare atunci cand textul atinge marginea din
dreapta a casetei de text
off - trecerea pe linie noua nu se face decat atunci cand utilizatorul apasa tasta "CR".
In cazul in care latimea liniei o depaseste pe cea a casutei de text aceasta din urma
va avea o bara de defilare pe orizontala
readonly
Determina afisarea controlului fara posibilitatea ca textul continut sa poata fi

modificat de utilizator. Textul, insa, va fi trimis programului de procesare de pe
server ca valoare a acestui element.
disabled
class
style
title
lang
dir
acceskey
Atribute care au fost prezentate in sectiunile anterioarea ale documentatiei
Exemplu:Folosirea casutei de text multilinie
<h1>Mesaje prin posta electronica </h1>
<form action="progr4.exe" name="form4" id="form4">
<tr>
<td>Adresa destinatarului:</td>
<td><input name="TextAdresa" size="25" ></td>
</tr>
<tr>
<td valign = "top">Mesajul:</td>
<td rowspan = "3"><TEXTAREA id=TextMesaj name=TextMesaj rows=7
cols=21></TEXTAREA></td>
</tr>
<tr>
<td></td>
</tr>
<tr>
<td></td>
</tr>
<tr>
<td></td>
<td align = "right">
<button
onclick="alert('EXCEPTIONAL!')">Corecteaza</button>
<input
type="submit"
name="Sub1"
value="Trimite">
<input type="reset" value = "Sterge"></td>
</tr>
</table>
</form>
Etichetele controalelor
Unele controale din formulare au o eticheta automata (ex: butoanele), in timp ce
altele nu dispun de asa ceva, limbajul HTML urmarind numai "legarea" controlului de
valoarea pe care o are nu si de semnificatia sa pentru utilizator. De aceea s-au
introdus etichetele afisate cu ajutorul elementului LABEL. Pentru marcarea acestui
element sunt necesare atat eticheta de inceput cat si cea de sfarsit. Proprietatea cea
mai importanta a controlului este for, proprietate care leaga explicit eticheta de un
control din formular identificat cu ajutorul atributului id sau name.
Exemplu:Folosirea etichetelor pentru controalele unui formular

<h1>Introduceti numele si parola:</h1>
<form action="progr5.exe" name="form5" name = "form5" id="form5">
<label for="TextNume">Nume:</label>
<input type="Text" size="20" id = "TextNume"><br>
<label for = "TextParola">Parola:</label>
<input type="password" name="TextParola" id="TextParola"
size="20">
<input type="submit" name="submit" id="submit" value="O.K">
</form>
13.Proprietati de stil
Cel mai important castig al variantei 4.0 a limbajului HTML este, fara discutie,
folosirea modelelor de stiluri. Definirea proprietatilor elementelor care apar intr-un
document HTML cu ajutorul modelelor de stiluri ofera o mult mai mare flexibilitate
creatorilor de pagini Web in a stabili aspectul final pe care pagina respectiva o va
avea
in
fereastra
programului
de
navigare
Web.
Modelele de stiluri nu reprezinta in mod practic o parte a limbajului HTML ci se
prezinta ca limbaj de sine statator. Exista diferite limbaje de modele de stiluri, cel
mai cunoscut si utilizat fiind Modelele de Stiluri in Cascada (Cascading Style
Sheets - CSS) . Pentru a stabili limbajul implicit de modele de stiluri pentru un
document se foloseste elementul META in antetul documentului. De exemplu, pentru
a desemna limbajul implicit ca fiind CSS se foloseste urmatoarea sintaxa:
<META http-equiv="Content-Style-Type" content="text/css">
Oricum, in caz ca in antetul sau in header-ul HTTP al documentului nu se specifica un
limbaj de modele de stiluri aplicat, limbajul implicit se considera a fi CSS.
Prezentarea proprietatilor de stil se poate face in 3 moduri:
la nivel de element, prin folosirea atributului style
la nivel de document, prin folosirea elementului STYLE definit in antetul
documentului
prin creearea unui fisier de stiluri cu extensia "css" care poate fi aplicat mai multor
documente HTML.
Gruparea unuia sau mai multor modele de stil intr-un fisier extern sau in antetul unui
document HTML formeaza o asa numita foaie de stil
Folosirea atributului style

Aplicarea proprietatilor de stil la nivelul fiecarui element in parte se realizeaza cu
ajutorul atributului style. Valoarea acestui atribut este formata dintr-o multime de
perechi
de
forma
proprietate:valoare
separate
prin
caracterul
";".
Exemplu:
<span style="background-color: Aqua; font-size: large; cursor: hand;"> Text foarte
important</span>
Trebuie stiut ca proprietatile de stil se mostenesc prin incluziune, adica o proprietate
aplicata unui element "parinte" este valabila si pentru elementele pe care acesta le
include, cu exceptia cazurilor in care elementele continute nu definesc ele insele
valori pentru aceasta proprietate.
Pentru a specifica valori ale atributelor care reprezinta URL-uri ale unor fisiere se
foloseste sintaxa url(cale spre fisier), unde "cale spre fisier" reprezinta URL-ul relativ
sau absolut al fisierului referit.Exemplu:
<body style = "background-image: url(..\Imagini\fond2.gif);">
Inglobarea foilor de stil in antetul documentului

Cu ajutorul elementului STYLE amplasat in sectiunea de antet a documentului se pot
defini modele de stiluri aplicabile unuia sau mai multor elemente din cadrul acelui
document. Un model de stil se poate aplica:
unui singur element din document
tuturor elementelor de acelasi tip ale documentului
unei submultimi de elemente ale documentului care pot fi de acelasi tip sau de tipuri
diferite
Pentru a aplica un model de stil unui singur element se foloseste atributul id de
identificare
a
elementului
in
cadrul
documentului.
Exemplu:
<HEAD>
<STYLE
>
#id1{font-size:18px
;
text-align:center}
</STYLE>
</HEAD>
<BODY>
.....
<h1
id
=
"id1"
>PARAGRAFUL
2
</h1>
.....
</BODY>
Deoarece valoarea atributului id este unica in interiorul unui document stilul se aplica
cel mult unui singur element din cadrul documentului in al carui antet este definit
modelul de stil.
Pentru a defini un model de stil ce urmeaza a se aplica tuturor elementelor de acelasi
tip se rescriu proprietatile care urmeaza a defini caracteristicile tipulului respectiv. De
exemplu, daca dorim ca toate elementele de antet h1 sa fie scrise cu culoare rosie pe
fond galben se foloseste sintaxa:
<STYLE>
H1{
background:Yellow
;color:Red}
</STYLE>
Pentru a aplica un model de stil mai multor elemente fara a fi nevoie ca acele
elemente sa fie de acelasi tip se definesc clase de stiluri aplicabile apoi unui element
cu ajutorul atributului class, atribut pe care il au toate elementele care compun
corpul unui document HTML. O clasa de stil poate fi aplicata obiectelor de acelasi tip
sau poate fi aplicata unor obiecte de tipuri diferite, lucrul acesta depinzand de modul
de
definire
al
clasei.
De exemplu, pentru a defini un stil aplicabil anumitor elemente antet H1, dar nu in
mod obligatoriu tuturor elementelor H1 se foloseste formularea:
<STYLE>
H1.special{
background:Yellow
;color:Red}
</STYLE>
<BODY>
.....
<h1
class="special"
>PARAGRAFUL
2
</h1>
.....
<h1>PARAGRAFUL
3
</h1>
.....
</BODY>
Astfel, elementul h1 corespunzator paragrafului 2 va avea proprietatile definite de

clasa de stil "special", pe cand elementul h1 corespunzator paragrafului 3 nu va fi
afectat de declaratia de stil din antet.
Pentru a defini o clasa de stil aplicabila unor tipuri diferite de elemente se defineste
clasa de stil fara a specifica un anume tip de element HTML:
<STYLE>
.special{
background:Yellow
;color:Red}
</STYLE>
<BODY>
.....
<H1
class="special"
>PARAGRAFUL
2
</H1>
.....
<P>Asa cum se specifica in <SPAN class = "special">paragraful 2 </SPAN> ...
</P>
.....
</BODY>
Aceeasi clasa de stil este aplicata acum pentru a formata aspectul unui antet de tipul
H1 si a unui bloc de text marcat cu elementul SPAN.
Referirea foilor de stil externe

Modalitatea care ofera creatorilor de documente HTML cea mai mare flexibilitate in
crearea si apoi intretinerea unuia sau mai multor documente legate intre ele si
eventual prezentate in cadrul aceluiasi "site" este definirea unor modele de stiluri in
fisiere de sine statatoare - asa numitele Foi de Stil Externe - si referirea lor din
cadrul oricarui document care necesita acest lucru. In acest fel, pentru a modifica
aspectul unui document fara a modifica continutul acestia, e suficient sa se modifice
fisierul foii de stil externe, modificarea afectand automat toate documentele care fac
referire la foaia de stil respectiva.
Referirea unei foi de stil se face cu ajutorul elementului LINK din antetul
documentului. Atributul href al elementului va reprezenta URL-ul foii de stil externe,
iar atributul rel va lua valoarea "stylesheet". Optional mai pot fi prezente si atributul
type pentru a desemna limbajul de stil folosit, sau title pentru a identifica foaia de
stil
.
Exemplu:
<LINK rel="stylesheet" href="StilMetal.css" type = "text/css" title ="Metalica">
Trebuie stiut ca folosirea foilor de stil externe mareste timpul necesar incarcarii
documentului in fereastra programului de navigare Web, metoda cea mai putin
pretentioasa din acest punct de vedere fiind definirea stilurilor la nivelul fiecarui
element.
Concurenta stilurilor in interiorul documentului

In cazul in care un element cade in incidenta mai multor modele de stil definite in
interiorul sau in exteriorul documentului stilul final va fi format dintr-o suma a
proprietatilor care apar in fiecare dintre modelele de stil respective.
In cazul in care aceeasi proprietate ia valori diferite in modelele de stil care se aplica
aceluiasi element valoarea finala va fi data dupa urmatoarele reguli:
valorile din modelele de stil definite prin elementul STYLE au prioritate fata de
valorile prezente in modelele de stil externe si sunt, la randul lor, inlocuite de valorile
aparute in stilurile definite la nivel de element.
daca aceeasi proprietate apare in doua sau mai multe modele de stil inglobate in
antetul documentului atunci modelul de stil definit prin identificator are prioritate fata
de clasa de stil, care, la randul ei, are prioritate fata de stilul definit pe tipuri de
elemente.
Exemplu:
<STYLE>
.special{
background:Yellow
}
H1{
background:Red}
#id1{
background:Blue}
</STYLE>
<BODY>
.....
<H1
class="special"
id
=
"id1"
>PARAGRAFUL
2
</H1>
.....
</BODY>
In exemplul de mai sus toate cele trei modele de stil sunt aplicabile elementului H1
din document, dar valoarea finala a proprietatii "background" va fi "Blue".
Recunoasterea proprietatilor de stil

Deoarece firmele producatoare ale programelor de explorare Web si-au luat
libertatea de a implementa dupa cum au crezut ele de cuviinta limbajele de modele
de stil, adaugand fiecare dintre ele propriile proprietati de stil, este foarte dificil de
prezentat lista tuturor proprietatilor de stil pe care le puteti folosi in documentele pe
care le veti creea. Ceea ce va propun eu este un set de proprietati de stil pe care
variantele 6.0 ale programelor Netscape Navigator si Internet Explorer le recunosc.
Pentru o documentatie completa asupra acestui subiect vizitati site-urile oficiale ale
celor doua companii producatoare.In cazul in care vreti sa va asigurati ca
documentul dumneavoastra va putea fi interpretat fara erori de catre variantele mai
vechi ale browserelor sau de catre browsere care nu recunosc deloc modelele de stil,
intercalati definitiile stilurilor intre marcajele de comentariu:
<STYLE
type="text/css">
<!-H1
{
color:
blue
}
P
{
color:
green}
-->
</STYLE>
Proprietati de stil pentru fundal

Pentru a specifica unele caracteristici care privesc fundalul unor elemente se folosesc
proprietatile:
background-color - pentru a stabili culoarea fondului pasajului de text respectiv
background-image - pentru a stabili imaginea care va fi afisata in spatele textului
background-position - pentru a specifica pozitia imaginii de fundal cu ajutorul a doua
valori, una specificand asezarea pe verticala, iar cea de-a doua asezarea pe
orizontala
background-repeat - determina modul in care imaginea din fundal va fi multiplicata
in cazul in care nu acopera tot spatiul elementului. Optiunile posibile sunt:
repeat
no-repeat
repeat-x
repeat-y
background-attachment - determina modul de dispunere a fundalului in momentul in

care continutul elementului este derulat pe orizontala sau verticala. Optiunile posibile
sunt:
scroll - imaginea din fundal se deplaseaza odata cu continutul elementului
fixed - imaginea din fundal ramane fixa atunci cand continutul elementului se
deplaseaza
Proprietati de stil ale textelor si blocurilor de text

Pentru a specifica proprietatile legate de prezentarea textelor in cadrul atributului
style se folosesc urmatoarele proprietati de stil:
font-family - pentru alegerea corpului de litera.
font-syze - pentru alegerea dimensiunii fontului. Valorile acestei proprietati pot fi
exprimate in pixeli, procentual, sau ca ajutorul catorva valori predefinite:
xx-small
x-small
small
medium
large
x-large
xx-large
font-style pentru alegerea stilului de font cu variantele
normal
italic
font-weightpentru specificarea grosimii fontului. Valorile atribuite pot fi:
normal
bold
multiplii de 100, de la 100 la 900
direction pentru stabilirea directiei de scriere, avand ca valori posibile
ltr pentru scrierea de la stanga la dreapta
rtl pentru scrierea de la dreapta la stanga
text-alignpentru alinierea pe orizontala a textului
text-indent pentru indentarea textului fata de marginea stanga sau deapta (in functie
de directia de scriere) a elementului "container" care contine textul
text-transform pentru realizarea optiunilor litere mari-litere mici asupra textului.
Valorile posibile sunt:
capitalize pentru a scrie primul caracter al fiecarui cuvant cu litera mare
lowercase pentru a folosi in scriere doar litere mici
uppercase pentru a folosi in scriere doar litere mari
none pentru a folosi modalitatea implicita (normala) de scriere
text-decoration pentru a specifica unele efecte simple aplicate textului. Astfel, puteti
folosi:
underline pentru a sublinia textul
line-through pentru a taia textul
overline pentru a trasa o linie deasupra textului ( neimplementat in varianta
Netscape 4.0)
none pentru anularea acestor efecte
color pentru a stabili culoarea textului
display pentru a alege modul de afisare a portiunii de text astfel:
none daca se vrea ca textul sa nu fie afisat
block pentru a oferi textul sub forma de "bloc de text". In felul acesta browser-ul va
trece la linie noua inainte si dupa afisarea continutului blocului.
list-item pentru a prezenta continutul sub forma de element al unei liste.
inline pentru afisa textul fara a trece la linie noua, asezarea sa in interiorul
elementului "container" fiind decisa doar de dimensiunea continutului sau
(neimplementat in versiunea Netscape 4.7).
Proprietati de stil aplicabile listelor

In general, proprietatile de stil pentru formatarea textului raman valabile si pentru
liste, cu conditia de bun simt ca elementele acestor liste sa fie de tip text. In plus
exista cateva proprietati de stil specifice listelor si care se refera indeosebi la semnul
de marcare al itemilor unei liste:
list-style-tipe pentru a selecta tipul marcajului pentru item dintre cele prestabilite:
disc
circle
square
decimal
lower-roman
upper-roman
lower-alpha
upper-alpha
none
list-style-position pentru a stabili modul de aliniere al marcajului de item in cazul in
care textul cuprins in item ocupa doua sau mai multe randuri:
outside pentru ca marcajul sa ramana in afara blocului de text (valoare implicita)
inside pentru ca marcajul sa fie cuprins in interiorul blocului de text
list-style-image pentru a stabili imaginea (iconita) aplicata marcajului de item
Aceste
proprietati
sunt
aplicabile
listelor
ordonate
si
neordonate.
Daca o lista are specificate atat atributul Type cat si proprietatea de stil list-styletype,
marcajul
de
item
va
fi
decis
de
proprietatea
de
stil.
Atributele si proprietatile de stil pot fi aplicate intregii liste sau doar unor itemi ai
listei, in functie de doleantele realizatorului documentului
Proprietati de stil pentru bordurile obiectelor

Desi par numeroase, proprietatile de stil care vizeaza bordurile obiectelor se pot
retine usor deoarece ele stabilesc doar trei atribute care se aplica fie tuturor
bordurilor, fie uneia dintre cele 4 borduri posibile. Iata aceste proprietati:
border-color - determina culoarea bordurilor obiectului. Numarul de valori si
semnificatia lor sunt sunt analoage celor prezentate la atributul "margin"
border-style - determina stilul liniei de bordura. Acelasi stil se va aplica celor 4
borduri ale obiectului. Optiunile posibile sunt:
none - nu se afieaza bordura
dotted - bordura se afiseaza cu linie punctata pe platforme Machintosh si cu linie
continua pe platforma Windows sau Unix
dashed - bordura se afiseaza cu linie intrerupta pe Machintosh si cu linie continua pe
platforma Windows sau Unix
solid - bordura se afiseaza cu linie continua
double
bordura
se
afiseaza
cu
lie
dubla
Pentru a oferi un aspect tridimensional bordurilor folositi valorile:
groove
ridge
inset
outset
border-width stabileste grosimea liniei de bordura. Numarul si semnificatia valorilor

este analoaga celor prezentate la atributul "margin".
border - stabileste caracteristicile bordurii printr-un numar de 3 valori separate prin
spatiu, valori specificand, in ordine, dimensiunea, stilul si culoarea bordurii.
Exemplu:
<H1 style="border:5 solid Blue">
Aceleasi proprietati se pot specifica fiecarei borduri in parte folosindu-va de :
border-top
border-right
border-bottom
border-left
Proprietati de stil pentru pozitionare

Pozitionarea elementelor in cadrul documentului este una dintre sarcinile cele mai
delicate ale unui creator de pagini Web care doreste sa ofere un aspect atragator
documentului creat. Proprietatile de stil permit multa flexibilitate in aceasta privinta.
Iata Cateva dintre acestea:
position - determina modul de pozitionare al elementului. Optiunile posibile sunt:
absolute - elementul este pozitionat relativ la obiectul container care il contine
relative - elementul este pozitionat relativ la pozitia pe care ar trebui in mod normal
sa o ocupe in document
top - determina pozitia elementului in functie de marginea de sus a elementului
relativ la care se face pozitionarea
bottom - determina pozitia elementului in functie de marginea de jos a elementului
left - determina pozitia elementului in functie de marginea din stanga a elementului
right - determina pozitia elementului in functie de marginea din dreapta a
elementului relativ la care se face pozitionarea
height - determina dimensiunea pe verticala a obiectului
width - determina dimensiunea pe orizontala a obiectului
clip - determina afisarea doar a unei portiuni "decupata" din elementul respectiv.
Dreptunghiul decupat se exprima sub forma rect(sus,dreapta,jos,stanga), unde
fiecare dintre cele 4 valori poate fi inlocuita cu valoarea auto, care lasa marginea
respectiva nedecupata. Formularea clip:auto afisaza obiectul nedecupat.
Aceasta
proprietate
este
aplicabila
doar
obiectelor
care
au
atributul
position:absolute.
visibility - determina afisarea sau neafisarea elementului in document. Valorile
posibile sunt:
inherit - obiectul isi mosteneste proprietatea de la elementul "parinte"
visible - obiectul este vizibil
hidden - obiectul nu este vizibil
z-index - determina modul de suprapunere a obiectelor care au atributul
position:absolute si care impart o aceeasi suprafata din document. Obiectele avand
valoarea z-index mai mare vor fi asezate "deasupra" obiectelor cu z-index mai mic.
Doua obiecte care se suprapun si au aceeasi valoarea pentru z-index vor fi asezate in
ordinea in care apar in document.
clear - stabileste daca un bloc de text admite sau nu obiecte in stanga sau in dreapta
sa. Optiunile posibile sunt:
none - sunt permise obiecte in stanga si in dreapta
left - textul se deplaseaza in jos pozitionandu-se sub un eventaual obiect situat in
stanga sa
right - textul se deplaseaza in jos pozitionandu-se sub un eventual obiect situat in

dreapta sa
both - textul se deplaseaza in jos pozitionandu-se astfel incat sa nu existe obiecte
nici in stanga si nici in dreapta sa
margin - determina dimensiunile pe care le va avea marginile unui obiect. Pot fi
specificate:
o singura valoare care va fi aplicata tuturor celor 4 margini
doua valori - prima pentru marginile de sus si de jos, iar a doua pentru marginile din
stanga si dreapta
trei valori - prima pentru marginea de sus, a doua pentru marginile din stanga si
dreapta si a treia pentru marginea de jos
patru valori - in ordine pentru marginile de sus, dreapta, jos, stanga
margin-top
margin-right
margin-bottom
margin-right
padding - determina spatiul lasat intre marginile (eventual bordura) unui obiect si
continutul sau. Numarul si semnificatia valorilor specificate sunt identice cu cele
prezentate la proprietatea "margin"
padding-top
padding-right
padding-bottom
padding-left
14.Pagini Web dinamice cu ajutorul scripturilor

Un script este un program care poate insoti documentul HTML sau poate fi inclus in
acesta si care este executat pe calculatorul utilizatorului. Programul poate fi executat
atunci cand documentul este incarcat in fereastra programului de explorare Web, sau
in momentul in care utilizatorul interactioneaza cu un anumit element din cadrul
documentului
(de
exemplu
apasarea
unui
buton).
Exista mai multe limbaje pentru scripturi, insa cel mai util si mai raspandit dintre ele
este JavaScript, acesta fiind implementat atat de Netscape Navigator cat si de
Internet Explorer. Cele doua programe pun la dispozitia limbajelor de script un set de
obiecte impreuna cu proprietatile si metodele lor, obiecte care sunt - in general corespondente ale elementelor HTML ale documentului. Acest set este cunoscut sub
numele de Document Object Model. Din nefericire, acesta este destul de voluminos si
- ceea ce e mai neplacut - difera de la un program la altul. Pentru a studia
documentatia referitoare la Document Object Model vizitati site-urile celor doua
companii.
Script inclus in document

Pentru a include un bloc de script in cadrul documentului se folosesc marcajele
<SCRIPT> si </SCRIPT>. Continutul aflat intre cele doua etichete trebuie sa contina
comenzi valide, comenzi care vor fi interpretata si executate de un "interpretor".
Ca o masura suplimentara de siguranta - in caz ca programul de explorare Web nu ar
putea sa execute scriptul respectiv - continutul scriptului se poate incadra intre
marcajele care definesc un comentariu in limbajul HTML.In acest fel, daca browserul
recunoaste limbajul folosit executa comenzile, iar daca nu-l recunoaste omite pur si
simplu
pasajul
respectiv,
tratandu-l
ca
pe
un
comentariu.
Exista si un element alternativ scriptului, care se marcheaza cu controalele HTML
<NOSCRIPT> si </NOSCRIPT> si care va fi utilizat in cazul in care programul de
explorare Web nu include suport pentru script. Proprietatile importante ale

elementului SCRIPT sunt:
type
Specifica limbajul de script.Iata cateva valori posibile:
text/javascript
text/vbscript
Pentru a specifica limbajul de script implicit al documentului se poate folosi
urmatoarea sintaxa in antetul documentului:
<META http-equiv="Content-Script-Type" content="text/javascript">
langauage
Defineste varianta limbajului de script. Acest atribut nu mai este recomandat
deoarece nu exista o standardizare a valorilor sale posibile
charset
Specifica setul de caractere folosit
Daca blocul de comenzi script apare in corpul documentului si nu este incadrat intr-o
functie sau procedura, atunci comenzile se vor executa in momentul incarcarii
documentului
de
catre
browser.
Daca blocul de comenzi este incadrat in functii sau proceduri, indiferent ca el apare
in antetul sau in corpul documentului, ele vor fi executate ca urmare a apelului
functiei respective. Exemplu:
<HEAD>
<SCRIPT>
function
coloreaza()
{...}
</SCRIPT>
</HEAD>
<BODY>
...
<SPAN
id
=
"s1"
onclick
=
"coloreaza()">
...
</BODY>
Fisiere externe pentru script

O modalitate foarte eleganta de gestiune a scripturilor este aceea de a creea fisiere
de script. Aceste fisierea contin functii si proceduri care sa poata fi apelate din
interiorul unuia sau mai multor documente cu conditia ca in antetul documentului sa
fie specificata o referinta catre fiserul de script respectiv. Aceasta referinta se creaza
cu
ajutorul
elementului
SCRIPT.
Proprietatea src a elementului SCRIPT, reprezinta calea spre fisierul de script care
urmeaza a fi folosit in interiorul documentului, Exemplu:
<SCRIPT type= "text/javascript" src="script/file1.js">
Evenimente atasate elementelor HTML

Iata care sunt evenimentele care pot fi specificate ca atribute de comportament ale
elementelor HTML:
onload
Se produce atunci cand browserul a incarcat documentul sau toate cadrele unei
pagini de cadre. Acest eveniment se asociaza numai elementelor BODY si FRAMESET.
onunload
Se produce atunci cand browserul scoate documentul sau toate cadrele unei pagini
de cadre din fereastra sa. Acest eveniment se asociaza numai elementelor BODY si
FRAMESET.
onclick
Se produce atunci cand se executa un "click" cu mouse-ul pe un element. In Internet
Explorer aproape toate elementele uni document recunosc acest eveniment. In
Netscape Navigator numai butoanele, butoanele radio, casutele de validare si
ancorele sursa recunosc evenimentul. Pentru a aplica eveniemntul unui alt obiect (de
exemplu o imagine) incadrati obiectul respecyiv intre etichetele de marcare ale unei
ancore
si
atribuiti
evenimentul
acele
ancore.
Exemplu:
<a href="javascript:void(0)" onclick="coloreaza()"><img src="imagine1.gif"></a>
Observati forma pe care o are valoarea atributului href. "javascript" reprezinta
protocolul care determina rularea uni script ca actiune asupra obiectului ancora, iar
"void(0)" reprezinta functia a carei apelare nu produce nici un efect. Ea a fost folosita
deoarece actiunea dorita a fost plasata in cadrul expresiei "onclick".
ondblclick
Se produce atunci cand se executa un "dublu click" cu mouse-ul pe un element.
Modul in care elementele documentului recunosc acest eveniment este explicat in
cadrul evenimentului "onclick".
onmousedown
Se produce atunci cand utilizatorul apasa butonul mouse-ului. Modul in care
elementele documentului recunosc acest eveniment este explicat in cadrul
evenimentului "onclick"
onmousup
Se produce atunci cand utilizatorul ridica butonul mouse-ului. Modul in care
elementele documentului recunosc acest eveniment este explicat in cadrul
onmouseover
Se produce atunci cand utilizatorul pozitioneaza cursorul deasupra unui element.
cadrul evenimentului "onclick"
onmousemove
Se produce atunci cand utilizatorul deplaseaza cursorul deasupra unui element.
cadrul evenimentului "onclick"
onmouseout
Se produce atunci cand utilizatorul scoate cursorul de deasupra unui element. Modul
in care elementele documentului recunosc acest eveniment este explicat in cadrul
onfocus
Se produce atunci cand un element devine elementul activat al documentului. Acest
eveniment se poate asocia elementelor : A, AREA, LABEL, INPUT, ELECT, TEXTAREA,
si BUTTON.
onblur
Se produce atunci cand un element a pierdut proprietatea de element activat al
documentului. Se aplica elementelor enumerate la evenimentul onfocus
onkeypress
Se produce atunci cand o tasta este apasata si eliberata in timp ce elementul caruia i
s-a asociat acest eveniment este elementul activat
onkeydown
Se produce atunci cand o tasta este apasata in timp ce elementul caruia i s-a asociat
acest eveniment este elementul activat
onkeyup
Se produce atunci cand o tasta este eliberata in timp ce elementul respectiv este
elementul activat
onsubmit
Se produce atunci cand este actionat butonul de tip "submit" al unui formular. Se
aplica doar elementului FORM.
onreset
Se produce atunci cand este actionat butonul de tip "reset" al unui formular. Se
aplica doar elementului FORM.
onselect
Se produce atunci cand utilizatorul selecteaza o portiune de text dintr-o caseta de
introducere a textului. Se aplica elementelor INPUT si TEXTAREA
onchange
Se produce atunci cand valoarea unui control al unui formular a fost modificata si
controlul nu mai este activat. Se aplica elementelor INPUT, SELECT si TEXTAREA
Trebuie stiut faptul ca implementarea limbajului JAVASCRIPT pe Internet Explorer si
Netscape Navigator este diferita. Netscape Navigator in versiunile 4.x s-a indepartat
de standardele propuse de W3C. Versiunea 6 a sa accepta o oarecare standardizare
a DOM, insa pastreaza diferente majore fata de Internet Explorer in ceea ce priveste
posibilitatea modificarii in-line a proprietatilor elementelor documentelor. In IE
proprietatile unui obiect sunt disponibile ca sub-proprietati a proprietatii "style".
Pentru Navigator, singura posibilitate de a modifica proprietatile unui element fara a
reincarca documentul in browser este aceea de a folosi etichetele <LAYER> si
</LAYER> cu ajutorul carora se creeaza straturi in document care pot fi afisate,
ascunse sau suprapuse. Insa aceasta eticheta nu a fost inclusa in lmbajul HTML
standard si se pare ca Netscape nu o va sustine in continuare.
Pentru mai multe informatii privind modalitatea efectiva de lucru cu limbajul
JAVASCRIPT pe cele doua browsere consultati documentatia de specialitate.
Acest tutorial este destinat incepatorilor HTML,dar si celor cu cunostinte medii.Orice
nelamurire,greseala sau sugestie este bine venita la adresa j00@myway.com
Ghid de initiere in limbajul HTML
Autor: j00
contact: j00@myway.com
Referinte:
Ghid de initiere in limbajul HTML de la OKKO <http://www.okko.ro>
HTML By Example, by Todd Stauffer

Ghid de Initiere in Limbajul HTML

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid de Initiere in Limbajul HTML

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid de initiere in limbajul HTML

2.World Wide Web (WWW)

Ce se poate gasi pe Web ?

multitudinea de functii de help face ca si novicii si utilizatorii mai putini versati sa

3.Bazele limbajului HTML

extrem de complexa. Rezolvarea acestei probleme implica existenta unor "reguli de

4.Structura unui document

Seturile de caractere sunt niste standarde stabilite de catre ISO (Organizatia

Despre elementul LINK vom vorbi intr-unul din capitolele urmatoare.

loop - determina de cate ori va fi repetata secventa de sunet respectiva. O valoare

5.Despre aspectul unui document

Impartirea documentului in linii si paragrafe

Programele de explorare Web ignora caracterele Enter, taburile si spatiile multiple.

elementele de la H1 la H6, in ordine descrescatoare a importantei, dimensiunea

Controalele <DIV> si <SPAN>

Folosirea atributului style

Controale pentru stilul fontului

afisarii lui cu anumite caracteristici dorite de catre creatorul documentului. Atributele

Astfel textul continut in documentul de mai sus va fi afisat cu culoarea albastra si va

Stiluri logice de formatare a textului

pentru urmatoarele nivele. Eticheta de sfarsit a unui element al listei(</li>) nu este

Despre URL-uri am vorbit in introducerea acestei documentatii. Insa acum, inainte

_self - pentru a afisa documentul destinatie in fereastra documentului sursa (valoare

Specificarea unei relatii intre documente

Inserarea unei imagini

pentru alinierea textului pe centrul imaginii

Folosirea imaginilor ca elemente ancora

Folosirea clipurilor video

Marcarea unui tabel

Exemplu:Doua tabele simple

Elementul TR marcheaza prezenta unei linii de date intr-un tabel si reprezinta

Antetul si subsolul tabelului

11.Pagina de cadre si cadre in pagina

Ficare cadru din interiorul documentului este marcat cu ajutorul controalelor

Pozitionarea si dimensionarea cadrelor

Cadre in interiorul unui document obisnuit

Controalele unui formular

TEXTAREA - este caseta de introducere a textului pe linii multiple

controalele dezactivate nu transmit valori

Prezenta sa determina posibilitatea selectiei multiple in cadrul listei. In mod implicit

Casuta de text multilinie

Determina afisarea controlului fara posibilitatea ca textul continut sa poata fi

Exemplu:Folosirea etichetelor pentru controalele unui formular

Folosirea atributului style

<body style = "background-image: url(..\Imagini\fond2.gif);">

Inglobarea foilor de stil in antetul documentului

Astfel, elementul h1 corespunzator paragrafului 2 va avea proprietatile definite de

Referirea foilor de stil externe

Concurenta stilurilor in interiorul documentului

Recunoasterea proprietatilor de stil

Proprietati de stil pentru fundal

background-attachment - determina modul de dispunere a fundalului in momentul in

Proprietati de stil ale textelor si blocurilor de text

Proprietati de stil aplicabile listelor

Proprietati de stil pentru bordurile obiectelor

border-width stabileste grosimea liniei de bordura. Numarul si semnificatia valorilor

Proprietati de stil pentru pozitionare

right - textul se deplaseaza in jos pozitionandu-se sub un eventual obiect situat in

14.Pagini Web dinamice cu ajutorul scripturilor

Script inclus in document

explorare Web nu include suport pentru script. Proprietatile importante ale

Fisiere externe pentru script

Evenimente atasate elementelor HTML

S-ar putea să vă placă și