Viteza maxima este limitata de rezistenta la eroziune a materialului canalelor

deschise sau tuburilor.

Pantele canalelor se aleg astfel incat sa asigure atat viteza minima cat si pe
ce maxima. Panta minima admisa (experimental) este:
Panta poate rezulta din relatia:
(X.3)
Unde Dn este diametrul nominal al tubului, in cm.
In toate sectoarele canalelor in care, din cauza conditiilor de relief sau a
dimensiunilor impuse canalelor nu se pot realiza pantele minime (si implicit,
vitezele minime) urmeaza sa se prevada dispositive de spalare a reteleli de
canalizare.
Panta maxima se allege astfel incat sa nu fie intrecuta viteza maxima
admisibila de scurgere.
La trasarea in profil longitudinal panta canalelor se allege in functie de
relieful terenului care determina limitele maxime si minime ale pantelor si
natura pamantului de fundatie care determina vitezele maxime. Relieful
bazinului de canalizare ipoate prezenta in raport cu panta canalului I patru
situatii:
panta terenului este egala cu panta canalului, i=i(fig. X.8, a), in care caz
canalul se amplaseaza la adancime constanta in sol;
panta terenului este mai mica decat cea a canalului i<i (fig. X.8, b); in
acest caz canalul sa-r adanci prea mult, astfel incat trebuie sa intervina
pomparea; pozitiile si caracteristicile statiei de pompare se aleg prin calcule
tehnice si economice comparative;
panta terenului este mai mare decat cea a canalului i>i (fig.X.8,c) sau
chiar contrara acestuia (fig.X.8, d); in acest caz canalul se construieste cu panta
corespunzatoare vitezei maxime admisibile; in punctele unde canalul nu mai
indeplineste conditiile de adancime obligatorii se construieste o camera de
rupere de panta, iar daca inaltimea de cadere este mai mare de 2,00 m se
construiesc dispositive de disipare a energiei hidraulice.

Fig. X.8. Canale cu panta.

b.Tuburile de drenaj. Acestea se utilizeaza pentru desecarea terenurilor.
Tuburile se calculeaza la umplerea complete, considerandu-se fara
presiune. Coeficientul lui Chezy C poate fi luat pe baza relatiei empirice:
,
(X. 4)

Unde:moiuoglkmljgh
k este un coeficient de rugozitate; pentru tuburi ceramice k=0,27, iar pentru
tuburi de beton k=0,300,35;
R este hidraulica a sectiunii, in m;
d este diametrul tubului, in m.
Vitezele admisibile in tuburi ceramice se iau: vmin=0,150,2 m/s; vmax=1
m/s.
Distantele dintre drenurile secundare se iau, in functie de natura
pamantului, de 1618 m la pietrisuri, de 1012 m la nisipuri si de 79 m la
argile.
c.Conductele. Conductele sub presiune se folosesc in canalizari la:
conducte de aspiratie, de refulare si prin gravitatie, sifoane inversate si conducte
de namol.
Conductele de ape uzate pentru aspiratie, refulare si prin gravitatie se
calculeaza pe baza diamterului sau vitezei economice.
Conductele de namol intervin la evacuarea depunerilor din bazine de
retentive pentru apele uzate. Ele se calculeaza prin diferite formule
corespunzatoare sau se determina cu ajutorul diagramelor.
d.Sifoane inversate. Aceste constructii (fig. X.9) sunt conducte amplasate
dupa o linie franta in plan vertical, functionand sub presiune si servind la
trecerea obstacolelor (rauri), depresiuni natural, constructii denivelate etc.

Fig. X.9. Sifon inversat

Sifoanele inversate si-au primit denumirea de la faptul ca prezinta caractere
inverse sifoanelor hidraulice; ele au curbura cu convexitatea in jos si
functioneaza cu presiune, in timp ce sifoanele hidraulice au convexitatea in sus
si functioneaza prin depresiune (vacuum).
Pentru ca miscarea apelor in sifon sa se faca dupa viteza data, este necesar
sa se asigure o presiune H, ce se obtine prin diferenta de nivel intre camera de
intrare si de iesire a sifonului, dupa relatia H=Z1-Z2, in care Z1 este cota nivelului
apei in canalul amonte (in camera de intrare) si Z 2 este cota nivelului apei in
canalul aval.
Presiunea H trebuie sa asigure invingerea rezistentelor h ce se produc in
sifon: la intrarea in conducta sifonului, prin frecarile de-a lungul sifonului, si la
iesirea din conducta.
In general, suma rezistentelor locale reprezinta la sifoanele mai lungi de
60 cm circa 5% din pierdere de sarcina uniform distribuita, iar la sifoanele mai
scurte de 60 cm 10% din pierderea de sarcina, astfel incat pentru calculi
sumare se poate admite (h=1,051,1) il; i este panta hidraulica ce se poate lua

in functie de materialul conductei, din figura VI. 31 iar l este lungimea

desfasurata a conductei.
Viteza de calcul se ia de 11,5 m/s minimum de 0,4 m/s.
Forma care se da sifonului influenteaza pierderile de sarcina. Astfel, se
recomanda ca sifoanele sa se alcatuiasca- pe cat posibil cu coturile rotunjite,
simetrice fata de axa tubului central si cu ramura ascendenta (de aval) inclinata,
cee ace permite curatirea usoara si posibilitatea de antrenare a depunerilor.
e.Deversoare si canale deversoare. Deversoarele se folosesc in
canalizarile cu procedeu unitar pentru varsarea direct in emisar, fara epurare, a
amestecului de ape uzate cu ape meteorice, care indeplinesc normele prevazute
pentru situatia locala respective. Deversoarele (fig. X.10) se construiesc in
camera din care pornesc spre emisar canalele ce evacueaza apele deversate si
care poarta numele de canale deversoare.

Fig. X. 10. Schema unui colector prevazut cu deversoare.

Pentru deversarea in canale de deversoare se utilizeaza deversoare laterale
si mai rar, frontale sau circulare.
Deversoare laterale sse construiesc in functie de situatia locala si de debit
(deversat si nedeversat) cu o singura lama deversanta (fig. X. 11), care se
utilizeaza in mod obisnuit, si cu doua lame deversante (fig. X. 12), care se
utilizeaza pentru debite ce impun lungimi mari ale deversoarelor ( peste 78
m). canalul deversor poate avea scurgere neinecata (fig. X. 13) sau la debite
mici scurgere sub presiune.

Fig. X.11. Deversor lateral cu o lama deversanta.

Fig. X12. Deversor cu doua lame deversante.

Fig. X.13. Calculul deversorului neinecat.

Debitul ce trebuie deversat Q se calculeaza cu relatia aproximativa:
[m3/s],
(X. 5)
Unde:
este un coefficient de frecare adimensional, care in mod obisnuit se ia
=0,63;
L este lungimea de deversare pe o singura parte sau din totalul
lungimilor de deversare, cand aceasta se face pe doua parti;