1.

CAPTARI CU PUTURI
Puturile sunt constructii pentru captarea apei subterane a caror
dimensiune principala este pe verticala. Ele se aplica la stratele de adancime
mai mare, cand grosimea stratului de apa este cel putin 3 m.
Dupa modul de executie, puturile se clasifica in: puturi sapate, puturi
forate si puturi infipte.
a. Puturi sapate. Acestea au de obicei forma rotunda in plan, cu
diametrul de 1,0 pana la 3,0 m si se folosesc in cazul stratelor de apa
freatica, pentru alimentari cu apa restranse, cand prin douatrei putusi se
poate capta intregul debit necesar. De asemenea, pututrile sapate se adopta si
in cazurile in care stratul acvifer este constituit din nisipuri fine, deoarece
suprafata mare de intrare a apei impiedica antrenarea materialului fin din
strat.
Puturile sapate se construiesc de obicei din beton prin metoda
chesonului deschis si sunt prevazute la baz cu un cutit inelar metalic sau din
beton armat. Pentru onstructia putului, se executa intai cutitul inelar, care se
aseaza pe o platforma taluzata, sapata pana la circa 0,50 m deasupra
nivelului initial al apei subterane; se toarna apoi peretele de beton pe o
inaltime de 2,53 m (intre doua inele) (fig.III.8). Dupa turnarea primei parti
de perete se incepe sapatura pamantului interior. Pe masura saparii si
indepartarii materialului, putul se scufunda, prin greutate proprie. Pentru a
avea greutate suficienta ca sa invinga frecarea cu pamantul la exterior,
grosimea peretului trebui sa fie dimensionata cu formula:
0,10 D 0,10
[m],
(III.10)
in care D este diametrul interior al putului, in m.

Fig. III.8. Put sapat, din beton.

Excavarea pamantuli din put se poate face manual sau mecanizat.
Excavarea manuala sunt necesare epuismente cu ajutorul pompelor montate
in interiorul putului.
Dupa coborarea primului tronson de put se toarna al doilea tronson si
se continua coborarea verificandu-se verticalitatea. Pe inaltimea peretelui, la

intervale de 2,53 m, adica la extremitatile tronsoanelor ce se toarna in

etape, se prevad inele de beton armat legate intre ele pe verticala cu ancore
din otel 20 mm, plasate la distante de 7080 cm pe cercul median al
sectiunii peretelui.
La partea inferioara a putului pe inaltimea stratului acvifer se prevad
barbacane pentru intrarea apei. Acestea pot fi prefabricate sub forma de
gratar din beton armat (v. fig. III.8) astfel incat sa se ingreuneze intrarea
nisipului in put.
Daca stratul acvifer este compus din material grosier (pietris, bolovani),
fundul putului poate sa ramana deschis si intrarea apei se face si prin fund,
sau numai prin fund cat stratul este foarte permeabil, economisindu-se astfel
barbacanele laterale. Fundul putului se coboara la cel putin 1,50 m sub
nivelul cel mai scazut al apei in timpul exploatarii.
Daca stratul contine nisip fin si daca cutitul chesonului putului nu se
poate cobora pana la stratul impermeabil de baza, este recomandabil sa fie
inchis la partea inferioara cu o saltea de beton turnat sub apa, avand
grosimea de cel putin 0,50 m, pentru a impiedica tasari ulterioare ale putului
prin antrenarea nisipului de sub cutit.
La alimentary cu apa mici si cu puturi izolate, pompele se pot instala pe
o platforma in interiorul putului, la inaltime potrivita deasupra apei. In acest
caz diametrul putului se determina dupa spatiul necesar pompelor (de obicei
doua, una in functiune si alta de rezerva). La partea de sus putul se inchide
cu un capac etans, sau se amenajeaza o cabina de intrare cu usa metalica; se
prevede si un tub de ventilatie cu sita, care sa permita schimbul de aer cu
atmosfera, dar sa evite intrarea animalelor mici sau a altor corpui din afara.
Coborarea in put pentru vizitare se face pe scari metalice avand trepte din
otel-beton cu diametrul de cel putin 20 mm.
b. Puturi forate. Puturile forate au diametru mic (d=0,101,50 m) si
sunt alcatuite din colone tubulare (peretele putului si coloana filtranta)
executate, in general, din otel. In mod obisnuit, puturile forate au diametre
de 0,250,60 m.
forarea puturilor se poate efectua prin metoda uscata, pentru a urmari
exact sucesiunea stratelor si pentru a determina prcis grosimea si pozitia
stratelor acvifere, sau prin metoda hidraulica, mai ales la puturile de
diametru mare sau cu adancimi mai mari de 150 m.
Peretele putului forat are forma telescopica, extremitatile a doua
coloane successive care raman in put fiind petreute pe 35 m lungime (fig.
III.9). Partile superioare ale coloanelor, care prisosesc peste aceasta lungime,
se taie cu un aparat special sis a recupereze. Spatiile ramase intre
extremitatile petrecute ale coloanele successive se cimenteaza cu lapte de

ciment, iar spatiul dintre ultima coloana de lucru si coloana filtranta se

etanseaza cu o garniture de cauciuc.

Fig. III.9. Put forat.

Stratele acvifere de suprafata sau cele intermediare, care nu se
exploateaza se izoleaza prin coloana de lucru. Aceste coloane sunt presate in
stratele de argila care limiteaza la partea inferioara stratul care trebuie izolat.
La stratele care contin ape agresive (pH<6,5) se monteaza doua randuri
de burlane coaxiale, iar spatiul dintre ele se cimenteaza cu lapte de ciment
antiacid.
Coloana filtranta putului trebuie sa aiba o lungime corespunzatoare
grosimii stratului acvifer; in cazul prezentei mai multor trate acvifere se
monteaza cate un filtru in dreptul fiecarui strat exploatat.
Coloana filtranta a putului este alcatuita dintr-un tub care poate fi din
tabla de otel, fonta, azbociment, material plastic, basalt artificial este.,
prevazut cu orificii prin care poate patrunde apa. La coloanele filtrante din
tabla de otel orificiile sunt de forma dreptunghiulara cu colturile rotunjite si
reprezinta 25.40% din suprafata laterala a coloanei filtrante. In mod
obisnuit gaurile au dimensiuni de 23 mm latime, pe 2540 mm lungime.
La partea superioara, coloana perforate este prelungita cu un tub neperforat
prevazut cu urechi pentru coborare. In partea de jos, coloana filtranta se
prelungeste cu un tub de 23 m lungime, inchis la fund. Formand un
decantor pentru nisipul antrenat (fig. III.10).

Fig. III.10. Filtrul unui put forat

Spatiul ramas liber intre exteriorul coloanei filtrante si peretele gaurii

de foraj se umple cu pietris margaritar si formeaza filtrul de pietris. Acesta
constituie atat un strat suport pentru trecerea gradate a granulelor de la
stratul acvifer la rificiile filtrului, spre a evita innisiparea petului, cat si un
material de umplutura care impiedica surparea peretelui gaurii de foraj.
Cand stratul acvifer se compune din pietris si nisip mare sau chiar
numai din nisip mijlociu, in jurul putului se realizeaza de la sine un filtru de
nisip si pietris in timpul pomparii de desnisipare, care se face inainte de
darea in exploatare a putului.
Acoperirea coloanei filtrante cu o plasa sau sita deasa din alama sau
cupru, aplicata de unii constructori in cazul unor strate acvifere constituite
din nisipuri fine, nu este o solutie recomandabila, deoarece pe langa o
sporire sensibila a pierderii de sacina hidraulica, aceasta formeaza in apa cu
coloana de otel un element galvanic, care distruge prin coroziune atat sitele
cat si coloanele filtrate, in 23 ani.
Pentru protejarea coloanelor filtrante din tabla de otel impotriva
coroziunii, se utilizeaza diferite procedee de acoperire a acestora cu pelicule
din cauciuc, material plastic, lacuri bituminoase sau email.
Capatul superior al coloanelor putului forat se inchide cu un capac prin
care trece teava de aspiratie a pompei si o teava mai subtire pentru
masurarea nivelului apei in put in timpul exploatarii.
La partea superioara a putului se amenajeaza o cabina subterana.
c. Puturi infipte. Acestea sunt puturi cu diametru foarte mic (0,025
0,060) prevazute cu sabot la capatul inferior si care se executa prin batere cu
o sonata speciala. Aceste puturi se folosesc numai pentru debite necesare
foarte mici, captare din strate de apa freatica situate la adancime mica sub
nivelul terenului (nivelul initial al stratului la maximum 34 m). in cazul in
care un singur put asigura debitul necesar, extragerea apei se face cu o
pompa de mana.
La captari mai mari, un singur put nu este suficient, din care cauza se
amenajeaza fronturi de captare compuse din siruri de puturi dispuse de
obicei pe o linie perpendicular ape directia de curgere a apei subterane.
Aceste tipuri se grupeaza cate patru sau cinci cu conducte de aspiratie
comune, prin care apa se sifoneaza cu ajutorul unor pompe de vacuum.
Sifonarea se face fie intr-un put colector (fig. III.11), fie directie la pompe.