Serviciul Propagandei Scrise

CARTEA PREOTULUI PLGHIT

-o analiz si un rspunsde GHEORGHE COSTEA
Biblioteca "GENERATIA NOU", Madrid, 1972
Editia a II-a: Editura "GORDIAN", Timisoara (transcriera actual)
Aprut prima editie n Argentina n 1951, cartea a fost un soc pentru legionarii din exil.
Ea a venit ntr-un timp cnd lumea era ocupat s-si aranjeze o oarecare situatie material. In trile
din Europa apusean, devastate de rzboi, structurile economice si sociale erau prbusite si, ca
nenorocirea s fie deplin, peste populatia ei mai nvleau valuri de milioane de refugiati din
rsritul continentului czut prad comunismului. In emisfera vestic, prima tar care a deschis
portile refugiatilor anticomunisti din Europa, adic si legionarilor, a fost Argentina lui Peron. In
Europa, dup rzboi, n mai multe centre din Austria si Germania, ct si la Paris, au luat nastere
comitete de refugiati, n bun parte formate din legionarii din Germania de pe timpul rzboiului, ct
si din militarii care fcuser parte din Armata National a Guvernului de la Viena. Misiunea acestor
comitete era s se ngrijeasc de legalizarea situatiei juridice a acestor destrati si eventual s le
acorde o oarecare asistent material din subventii primite de la diferite organizatii de binefacere.
La Salzburg se nfiripase si un mnunchi de actiune imediat dup prbusirea Germaniei
sub conducerea lui Traian Borobaru si Mircea Dimitriu si care n 1948 au scos prima revist din
exil, mimeografiat, "Rosu, Galben si Albastru", ca organ de legtur ntre refugiatii mprstiati pe
tot cuprinsul Europei. Din ea au aprut patru numere, ca apoi s-i urmeze revista lunar
"Vestitorul". In Paris, si apoi mutat la Rio de Janeiro, Brazilia, sub conducerea lui Faust Brdescu,
a aprut revista Dacia. Acestea au fost primele manifestri de viat politic si cultural n exil. Cine
se gndea atunci, n acele vremuri de haos si de mari lipsuri, la o istorie a Miscrii Legionare si mai
ales, pentru cine? Cror nevoi putea s rspund atunci o astfel de carte cnd ntreaga istorie a
Europei era scris si rescris n spiritul si-n vederile celor care s-au erijat n "judectori" ai omenirii
la Tribunalul de la Nremberg?
In Europa, agentii sovietici si cei ai guvernelor comuniste din trile satelite erau ocupati cu
vnatul "fascistilor" din Vest pentru a mpiedica orice njghebare de activitti anticomuniste. In
aceste mprejurri, singurii care puteau avea un interes la o istorie scris "pe msur", "la comand",
a Miscrii, care s ofere capete de acuzare mpotriva legionarilor si argumente pe care s se
cldeasc ntreg esafodajul operei de lichidare definitiv a Miscrii Legionare, era regimul comunist
de la Bucuresti si patronii si conspirativi care dictau sentintele condamnatilor de la Nremberg.
Acuzatia capital care i se aduce Comandantului de ctre Preotul Palaghit n cartea sa si care a fost
apoi reluat de fiecare dat de ctre capitularzii si cozile de topor n "Vatra", n crti si n scrisori
circulare, a fost c prin "agitatiile sale" (de ce nu ale Comandamentului Miscrii de atunci?) a
nlesnit, a dat prilej, motivare lui Carol s-l ucid pe Cpitan si pe ceilalti legionari.
O astfel de acuzatie nu putea s se nasc n mintea unuia cu mintea ntreag, stiut fiind
devotamentul legionarilor fat de Cpitan, disciplina si spiritul de jertf care domnea atunci n
Miscare. Ea nu putea s fie dect produsul aceleiasi conspiratii care l-a ucis pe Cpitan, pentru c
altfel se naste ntrebarea: de ce a fost arestat Cpitanul si celelalte cpetenii legionare? Ce alt
intentie ar fi putut avea Regele si guvernul su fat de Miscare? Dar planul asasinilor mergea si mai
departe: odat cu uciderea Cpitanului si a celorlalte cpetenii legionare care le-au czut n mn,
trebuia s fie asasinat si spiritul Miscrii Legionare, lucru care nu putea fi obtinut dect prin a
denigra masiv Miscarea ca organizatie si legionarii rmasi n viat si n special pe Comandant.
Pentru a obtine ns un rezultat ct mai bun n aceast actiune trebuiau s fie recrutati, prin santaj
sau cumprare, oameni din "interior", legionari deczuti, capitularzi.
La scurt vreme dup asasinarea Cpitanului, sub presiunea organelor de teroare, n snul
celor din lagre s-au ivit primele defectiuni, primele cazuri de "dezicere" de Legiune, n fruntea
crora s-a plasat nsusi Comandantul Bunei Vestiri Ilie Grneat, acela adic la care Printele
1 din 27

Palaghit face apel n cartea sa s salveze Miscarea Legionar din minile Comandantului. Care au
fost rationamentele, mijloacele si planurile acestor conspiratori? Pe lng multe alte argumente,
dovezi si mrturii care sunt puse n circulatie, s recurgem si la cartea "La bete sans nom, Enquete
sur les reponsabilits", a lui Charpeleu, aprut n 1994 n "Les Nouvelles Editions Diplomatiques",
unde autorul spune:
O recunoastere bine venit pentru confirmarea pozitiilor
"Voi nc nu v-ati dat seama ctusi de putin de ntinderea pagubei ce ni se poate imputa.
Noi suntem intrusii. Noi suntem distrugtorii. Noi suntem revolutionarii. Noi ne-am nsusit propriile
voastre bunuri, idealurile voastre, destinul vostru. Noi le-am clcat n picioare. Noi suntem cauza
primar nu numai a ultimului vostru rzboi, ci aproape a tuturor rzboaielor voastre. Noi nu numai
c suntem autorii revolutiei din Rusia ci si instigatorii aproape a tuturor revolutiilor din istoria
voastr. Noi am adus dezunirea si dezordinea n viata voastr privat si n viata voastr public. Si
noi o mai facem nc astzi. Nimeni nu poate s spun ct timp vom continua s facem aclasi
lucru."
Marcus Elie Ravage, "Century Magazine", Ianuarie 1928
"Ziua n care un evreu a ocupat o functiune civil, acel stat crestin a devenit n pericol.
Aceasta este exact si antisemitii care spun c evreii au distrus notiunea de stat ar putea mai just s
spun c intrarea evreilor ntr-o societate simbolizeaz distrugerea acelui stat"
Bernard Lazare, "L'Antisemitism, son Histoire et ses Causes "
"Francomasoneria este o institutie evreiasc, a crei istorie, grade, simboluri si parole sunt
evreiesti de la nceput pn la sfrsit."
"Israelite of America", 3 August 1866
"Francmasoneria este nscut n Israel."
"Jewish Tribune ", 29 Oct. 1925
"Anglia se lupt pentru noi, pentru cauza evreiasc si n aceast lupt ea este sprijinit de
francmasoneria din ntreaga lume."
"Jewish Chronicle ", Octombrie 1940
"Din 670.000 de francmasoni n Europa, 475.000 sunt n Anglia. Din 4,5 milioane de
francmasoni n ntreaga lume, 3,5 sunt n America"
Statistiques maconiques, Extras din "La bete sans nom", pag. 119
"Noi trebuie s exterminm cele mai bun elemente asa ca acea tar s nu-si mai poat gsi
nici cpetenii, nici conductori. In felul acesta i vom lua orice putint de a rezista puterii noastre"
Circular n idish a Comitetului Central al Ligii Internationale Israelite, Petrograd , 1919
"Noi putem afirma fr nici o ezitare c "Marea Revolutie Rus" a fost realizat de mini
evreiesti Am fost noi si numai noi acei care am condus proletariatul rus spre aurora
internationalei si astzi cauza bolsevismului st nc n minile noastre puternice. Simbolul
iudaismului, steaua cu cinci colturi, si simbolul Sionismului, steaua cu sase colturi, astzi sunt
adoptate de ctre bolsevism si cu aceste simboluri va fi extirpat burghezia"
M. Cohan , "Le Communiste", Kharkof ,12 Aprilie 1919
"Dac a existat un om politic n Europa care de la aparitia Rusiei Sovietice s fi sesizat, cu
toat teama rationamentului si a presentimentului, semnificatia just al acestui eveniment pentru
istoria mondial, este - dreptate trebuie s i se acorde - Dl Churchill. El a nteles din primul moment
nevoia de a distruge rul nainte de a se instala definitiv n organismul omenesc si ne-a fcut o
prezentare a eforturilor sale n Consiliul celor Cinci (Conseil de Cinc) pentru a combate Bestia fr
nume ("La Bete sans nom", dup cum a numit-o el nsusi), ct mai este timp. "
"La Bete sans nom, Enquete sur les responsabilit", aprut n "Les Nouvelles Editions
Diplomatiques", 1944, pag.33
"Asta va fi afacerea noastr s organizm o blocad moral si economic a Germaniei si
va fi n final tot afacerea noastr s declansm mpotriva ei un rzboi fr mil."
Bernard Lipschitz-Lecache, n "Le Droit de Vivre", 13.XI.1938 "
De ce trebuia sa moara Capitanul
"Bine fcut!" a afirmat "Times", "New York Times" si toat presa anglo-saxon cu ocazia
asasinrii lui Codreanu si a masacrrii legionarilor.
2 din 27

"Ziua n care toate dosarele vor fi deschise, ziua n care cei care se vor afla la posturile de
conducere vor putea si vor vrea s vorbeasc, vom afla- din partea mea eu sunt convins de acum- c
asasinarea lui Codreanu a fost pentru istoria Europei ceea ce a fost asasinarea lui Calvo Sotelo
(parlamentar anticomunist, nn) pentru soarta Spaniei; a fost actul liberator de destine nc nlntuite,
dup care nu-ti mai rmne altceva de fcut dect s ocupi pozitiile cu arma n mn si fr
ntrziere, dac vrei s nu te mture furtuna. Pentru orice guvern bine informat - si Berlinul era - nu
exista o alt explicatie a acestei crime. In planul de ncercuire al Germaniei, planul BarthouTitulescu, Romnia juca un rol cheie. Fr adeziunea ei, promisiunile de colaborare ale Uniunii
Sovietice pierdeau cea mai mare parte din nsemntatea la care se astepta att din punct de vedere
pur militar ct si politic: ncurajare pentru cercurile si guvernele timorate si amenintare pentru cei
care manifestau prea mult independent."
Extras din "La bete sans nom", pag. 131
"Miscarea legionar a pltit cu mai mult de 60.000 de ani de nchisoare, cu mai mult de
1.000 de asasinati (strangulati n celule sau asasinati n mas), fr a mai pune la socoteal torturile
din nchisori, exilarea, confiscarea averii, interdictiile de a mai ocupa un post la stat sau particular,
campaniile, de cele mai infame calomnii si toate celelalte ci imaginabile de persecutie. Onoarea de
a fi fost n Romnia mai mult de un sfert de secol campioana de nenvins a Lumii Occidentale n
lupta ei mpotriva <Bestiei Fr Nume>."
"Dup asasinarea lui Codreanu si dup actiunea de exterminare a Miscrii Legionare, cu
garantiile oferite si acceptate ale Marii Britanii att la Bucuresti ct si la Varsovia, ambiguittile
care pn atunci asigurau Germania, au disprut dintr-o lovitur. Unanimitatea de opinii a fost
realizat n Polonia si opozitia la vederile Suveranului si ale guvernului su au fost nbusite n
snge n Romnia; nici o divergent nu mai exist ntre Varsovia si Bucuresti. Vidul politic si militar
existent pn atunci a fost umplut. Incercuirea a devenit pentru Germania pentru prima dat o
realitate. A fost aceast realitate care a fortat, dup cum am vzut, vicleana ntelegere germanosovietic; a fost aceast realitate care a fortat un reglement rapid a problemei germano-poloneze."
Extras din "La bete sans nom", pag. 200-201
"Niciodat ideea unui rzboi nu a fost att de clar ca aceea a rzboiului actual.
Umanitatea este divizat astzi n dou grupe care lupt fiecare pentru o idee. Este lupta conceptiei
evreiesti asupra vietii mpotriva conceptiei inamicilor evreilor. Pentru asta se lupt ntreaga lume"
"The American Hebrew", 20.12.1940
Aici se termin citatele din cartea "La bete sans nom", a lui Charpeleu, n care autorul
ajunge la concluzia c pentru soarta Europei asasinarea Cpitanului a nsemnat ceea ce a nsemnat
asasinarea lui Calvo Sotelo pentru soarta Spaniei, cnd Spania a fost declarat republic si a fost
instaurat un regim socialisto-comunist. Oficiosul "The American Hebrew" din dec. 1940 spune c:
"Este lupta conceptiei evreiesti asupra vietii mpotriva conceptiei inamicilor evreilor. Pentru asta se
lupt ntreaga lume"; Asta era nclestarea n care era prins Miscarea. In timp ce Charpeleu ridica n
slvi Legiunea, declarnd-o campioana mondial n lupta mpotriva "Bestiei fr Nume", Pr.
Palaghit cu Vlimreanu, N. Iliescu, Zean et Co. la cererea conspiratorilor, ncearc s reduc
Miscarea dup moartea Cpitanului la niste zvrcoliri interne meschine. Este un foarte abject rol de
coad de topor.
Gheorghe Costea si-a publicat rspunsul la cartea lui Palaghit n 1972 nct toat lumea
din exil interesat de problemele Miscrii a avut suficient rgaz s se documenteze. Prin retiprirea
ei acum noi ne facem o datorie fat de prietenii si legionarii din tar si mai ales fat de tineretul
doritor s afle adevrul despre Miscare si despre nesfrsitele ncercri ale mereu aceleasi conspiratii
anti-legionare de a ngropa si Miscarea sub o lespede de distorsiuni, calomni si denigrri care s o
fac respingtoare pentru cei care mai viseaz un viitor luminos neamului si Romniei noastre.
***
"Calc-te pe tine n picioare pentru aceast unitate. Ea, unitatea, ne va da biruinta. Chiar
dac ne vom gsi pe un drum gresit, de vom rmne uniti, vom iesi biruitori", sunt cuvintele, este
prorunca Cpitanului menit s ne asigure victoria si tocmai aceast lege a fost ocolit cu grij de
Printele Palaghit si n schimb a nscocit o argumentatie de rea credint care s-i acopere intentia
mrsav. In special trebuia atacat acela care a ridicat steagul Legiunii pentru a continua lupta
Cpitanului. Cartea lui Palghit a aprut in 1951 si ea nu a fost destinat exilului, care era format n
3 din 27

mare parte din legionari si care au si nfierat-o prin rspunsul dat de Gheorge Costea pe care-l
reproducem aici. Cartea a fost destinat nevoilor Securittii.
Cum regimul comunist credea c s-a instalat la putere n Romnia pe vecie, probabil c
Printele Palaghit s-a ntrebat de ce s ndure o viat ntreag mizerie cnd cu "un hrdu de lturi"
(cum a caracterizat dl. Vasile Iasinschi cartea Pr. Palaghit) vrsat peste Legiune poate s-si
aranjeze o soart mai plcut, c doar tot nu se va mai putea schimba situatia. Acelasi rationament la fcut probabil si Dl. Ilie Grneat n lagrul de la Miercurea Ciuc cnd a dat declaratia de
desolidarizare de Cpitan, ca s scape de mizerie.
Dar Dl. Ilie Grneat pe calea alunecrilor s-a dus si mai departe, el s-a lsat si de religia
sa, n 1945, pe vremea cnd se gsea n Italia si a trecut la catolicism. Mai trziu, gsindu-se n
masin cu printele Vasilovschi, superiorul Bisericii Ortodoxe Romne din Germania, n drum spre
Austria, Pr. Vasilovschi l-a ntrebat pe Bdia Grneat de ce a trecut la catolicism. La asta Bdia ia rspuns: "De mizerie, Printe Vasilovschi, din cauza mizeriei." Trecut la catolicism cnd se gsea
n lagrele din Italia, a fost luat n grij de Caritas, si astfel Bdia Grneat a scpat de mizerie.
La acest om a fcut apel printele Palaghit si apoi toti dizidentii din exil ca s "salveze"
Miscarea Legionar din minile lui Horia Sima, la omul care s-a lepdat att de Legiune ct si de
credinta sa ortodox. Un astfel de om doreste conspiratia antilegionar s ajung s conduc
Legiunea, pentru c atunci n-ar mai stnjeni-o cu nimic. O s ni se spun c nu-i frumos s
dezgropm mortii si s reamintim situatii penibile din trecutul nostru, lucruri care au avut loc acum
mai bine de o jumtate de secol. Bucuros le-am lsa ngropate dac ele nu ar fi mereu scoase la
iveal tocmai de aceia care ar trebui s-i respecte Bdiei Grneat mai mult un somn de veci mai
tihnit, dar cartea Pr.
Palaghit, n care i-a solicitat rolul de "salvator" al Miscrii, a fost retiprit recent, anul
trecut, n 1993, la Bucuresti si se bucur de o larg difuzare din partea dizidentilor. Pentru asta ei se
bucur de sprijinul pe fat sau tacit al cercurilor masonice si neocomuniste din Romnia ct si cele
din exil. Cartea a ajuns s fie oferit publicului din Cmpul Romnesc din Hamilton de ctre nsusi
dl. N. Iliescu, coordonatorul dezertorilor si capitularzilor Legiunii, ajutat fiind de dl Blasu. Ca o
reactiune la aceast nou aparitie a crtii Pr. Palaghit, redm urmtoarele articole aprute n
"Gazeta de Vest" si "Puncte Cardinale" n numerele din mai si iunie 1993:
Oare sa fie Dan Zamfirescu mai bun dect Mircea Eliade ?
de Preot Victor Moise
"Domnul Dan Zamfirescu prefateaz cartea intitulat "Istoria Miscrii Legionare"
aprut n editura "Roza Vnturilor", anul acesta, "scris de un legionar" si ncadrat n "colectia
contributii la istoria complet si adevrat a romnilor". In numele adevrului si al bunului simt,
care lipsesc din aceast prefat, ne simtim obligati s facem unele precizri. Continutul prefatrii
domnului Dan Zamfirescu nici nu se ncadreaz n adevrul istoric si nici nu-l ajut pe cititor s-l
afle, ci, din contr, cu ur si cu idei preconcepute, desfigureaz adevrul si duce la ngreunarea
descoperirii lui de ctre cititor. De altfel titlul crtii nici nu corespunde continutului, si nu-i dect o
firm care s-i atrag pe cititori si s-i determine s cumpere cartea. Mult mai potrivit ar fi fost
titlul dat de preotul Stefan Palghit crtii pe care a tiprit-o la Buenos Aires n 1951, anume
"Garda de Fier spre renvierea Romniei" pe care o si vedem la pagina 40 a asa-zisei "Istorii a
Miscrii Legionare".
Desi pe copera crtii, n medalion, este prezentat chipul lui Corneliu Zelea Codreanu,
faptul nu-l mpiedic pe prefatator s-l denigreze, n ciuda declaratiilor cuprinse n continutul
crtii. Datorit celor scrise de domnul D. Zamfirescu n prefat, deducem c aceast publicatie nui dect rspunsul romnesc la "colectia istorie si adevr" a fundatiei "Buna Vestire", pentru ca n
locul adevrului s se aseze minciuna. Domnul D. Zamfirescu nu ne las s apreciem singuri ceea
ce a scris preotul Stefan Palaghit, ci ne pune niste ochelari pe nas, prin care nu vedem dect cea
ce doreste domnia sa. "Zidul minciunii si al rstlmcirii", despre care ne previne, este tocmai
scopul prefatrii cu care ne intoxic. Ni se vorbeste de trebuinta ca s fie liber cutarea
adevrului, dar mpotriva acestei trebuinte, domnia sa se manifest cu ur, cu rutate, cu idei
preconcepute.
Probabil din dorint de credibilitate, domnul D. Zamfirescu (n lipsa unor aprecieri fcute
de cei care-l cunosc) decar "calitatea sa manifest si nedismulat de nationalist (asa cum au fost
4 din 27

Blcescu, B.P. Hasdeu si Eminescu si N. Iorga si G. Clinescu si Nae Ionescu si Mircea Eliade)"
(pag.7). Dar. Ca nu cumva cineva s nu nteleag gresit "nationalismul" domniei sale, se grbeste
s adauge: "(c este) si adversar explicit si consecvent al combinatiei paradoxale dintre revolver si
Evanghelie"(pag.7). Ce exprimare elocvent. Parc am citi din Emil Cioran. S ne scuzati domnule
D. Zamfirescu, dar noi n-am stiut c sunteti asa un nationalist de mare ca Eminescu sau ca Nae
Ionescu. Nu v temeti c s-ar putea ca aceast prefat s fie citit si de "excelenta sa" si s v
ptati reputatia pe care o aveti? In smerenia noastr, nu ne dm seama prin ce sunteti n rnd cu
Hasdeu sau cu Iorga, cu Nae Ionescu sau cu Mircea Eliade, desi am citit si rscitit lucrarea
domniei voastre "Invtturile lui Neagoe".
Recunoastem c si naintea domniei voastre s-a mai scris despre pistol si Evanghelie, dar
ni se pare c acei "scriitori" din Srindar nu erau nici romni, nici licentiati in teologie si nici
doctori n filologie, si nici mcar nationalisti de talia lui Blcescu, Eminescu sau Mircea Eliade.
Singur ziceti, n aceast buclucas prefat c "se trece de la cutarea adevrului la fortarea lui".
Suntem convinsi de aceasta si proba cea mai la ndemn este tocmai aceast prefat. Singur
mrturisiti c sursele de informare au fost alese. De cine au fost alese? Cu ce scop au fost alese?
Ct sunteti de departe de <sineira et studio>? Desigur, asa cum afirmati, nu orice istoric are
dreptul s transforme istoria n apologie, dar cnde e vorba de un istoric de talia lui Hasdeu sau
Iorga, desigur, lucrurile se schimb. Quod licet Jovi non licet buovi. In cazul de fat ni se pare c
Hasdeu, Eminescu, Iorga sau Nae Ionescu pot fi comparati cu Jupiter, dar pe cine s comparm cu
boul din zical? Pentru defimrile pe care le contine, cartea preotului Palaghit este socotit
"capital" dar pentru elogiile aduse celeilalte prti ea este rodul unei "deformri profesionale, este
un fel de evanghelie a liderului venerat".
Dac la preotul Palaghit "admiratia sa nu cunoaste margini si dac fanatismul su
legionar atinge culmi mistice" el nu mai poate fi obiectiv iar lucrarea nu mai poate fi socotit de
istorie drept "capital". Dar pe domnul Zamfirescu nu-l intereseaz adevrul ci ponegrirea chiar
cu riscul de a face afirmatii care pot fi dovedite ca necinstite. Iat un caz: La pagina 7 din prefat
scrie: "Dup observatia incisiv a lui Mircea Eliade (Miscarea Legionar) a fost mai aproape de o
sect religioas"? a spus Mircea Eliade "sect" pentru a defini Miscarea Legionar? Un licentiat
n teologie este dator s stie ce este o sect religioas. Oare un doctor n filologie nu-si d seama
de valoarea cuvintelor si de rolul lor ntr-un text? In volumul II al memoriilor sale, Mircea Eliade,
la pagina 26, scrie dousprezece rnduri despre Corneliu Codreanu si despre organizatia sa.
Pentru o ct mai cuprinztoare si mai corect ntelegere ar trebui s citm acest paragraf n
ntregime, ca s-l integrm n context.
Deci s prezentm acest lung citat: "Nu stiu cum va fi judecat n istorie Corneliu
Codreanu. Fapt este c, dup patru luni de la fenomenalul succes electoral al Miscrii Legionare,
seful ei se afla condamnat la zece ani de temnit grea; iar dup nc cinci luni era executat.
Evenimentele care mi-au reconfirmat c generatia noastr nu are destin politic. Probabil c
Corneliu Codreanu nu m-ar fi contrazis. Cci, pentru el, Miscarea Legionar nu constituia un
fenomen politic, ci era de esent etic si religioas. Repetase de attea ori c nu-l intereseaz
cucerirea puterii, ci crearea unui om nou. Stia de mult c regele i pregteste pieirea si, dac ar fi
vrut, s-ar fi putut salva, refugiindu-se n Italia sau Germania. Dar Codreanu credea n necesitatea
jertfei, socotea c orice nou prigoan nu poate dect purifica si ntri Miscarea Legionar;
credea de asemenea n propriul lui destin si n protectia Arhanghelului Mihail" (pag.26). S
compare cititorul acest text al lui Mircea Eliade cu tot ce scrie D. Zamfirescu n "prefat" si s
aprecieze dac nationalismul lui Mircea Eliade poate fi alturat cu "nationalismul" domnului Dan
Zamfirescu, cel putin asa cum reiese el din mentionata prefat? Zicea domnul Zamfirescu:
"Cpitanul era bun crestin n ochii lui si ai adeptilor" c era o "contradictie izbitoare ntre
crestinismul <sui generis> al legionarilor si traditia crestin". S credem c D. Zamfirescu este un
mai bun istoric al religiilor dect Mircea Eliade? S cred c D. Zamfirescu l cunostea mai bine pe
Corneliu Codreanu dect Mircea ELiade?
Dar faptele relatate n "cronologia" de la paginile 15-37, din cartea pe care o prefateaz,
contrazic afirmatiile grotesti din prefat. Mai sunt si alte crti care l contrazic pe domnul Dan
Zamfirescu: "Din luptele tineretului romn", sau "Morminte vii" de Nistor Chioreanu, sau "Cum
am cunoscut Legiunea ArhanghelulMihail" a lui Ovidiu Gules s.a.m.d. In cartea prefatat se face
5 din 27

un bilant pe care domnul Zamfirescu l ignor. (Ar fi de folos s revad paginile 23-27). Despre
jertfele personale nu se face pomenire. Mota si Marin nu sunt luati n seam dar pentru pedepsirea
lui Stelescu scrie o pagin domnul Zamfirescu. Nu. Hotrt lucru, domnul Dan Zamfirescu nu este
un ghid n muzeul Miscrii Legionare. Domnia sa se vrea predicator n convoiul de nmormntare
pe care-l descrie Eminescu:
"Or s vie pe-a ta urm n convoi de-nmormntare, /Splendid ca o ironie cu priviri
nepstoare./ Iar deasupra tuturor va vorbi un mititel/ Nu slvindu-te pe tine. lustruindu-se pe el/
Sub a numelui tu umbr./ Neputnd s te ajung, crezi c-or vrea s te admire? / Ei vor aplauda
desigur biografia subtire/ Care s-o-ncerca s-arate c n-ai fost vreun lucru mare,/ C-ai fost un om
cum sunt si dnsii. Mgulit e fiecare/ C n-ai fost mai mult ca dnsul./ Astfel ncput pe mna
orsicui, te va drege, / Rele-or zice c sunt toate cte nu vor ntelege./ Vor cta vietii tale/ S-i
gseasc pete multe, rutti si mici scandale/ Astea toate te apropie de dnsii. Nu lumina/ Ce n
lume-ai revrsat-o, ci pcatele si vina,/ Oboseala, slbiciunea, toate relele ce sunt/ Intr-un mod
fatal legate de o mn de pmnt;/ Toate micile mizerii unui suflet chinuit/ Mult mai mult i vor
atrage dect tot ce ai gndit".
Ca rspuns la rnile pe care mi le-ati fcut, v-as ruga s v rsfrngeti sufletul n sngele
miilor de legionari ucisi de Carol si de comunisti, s v par ru de neadevrurile afirmate si
oferite tineretului romn ca otrav si s slujiti adevrului adevrat, nu adevrului prut, altfel e
pcat si de licenta n teologie si de doctoratul n filologie - titluri cu care v place s v prezentati
dar pe care - se pare - le onorati mai putin.
Cmpulung Moldovenesc la 26 Aprilie 1993
Spovedania unei "curve btrne"
"Eu n materia asta sunt curv btrn!", declar la un moment dat d-l Dan Zamfirescu n
amplul interviu consemnat de C. Stnescu si Lelia Munteanu ( "Adevrul literar si artistic" din 9
mai 1993, pag.3-5). "Materia" cu pricina nu era altceva dect activitatea de colaborator al
Securittii, de care D.Z. se arat foarte mndru, cu tupeul si cinismul tuturor nostalgicilor ceausisti
din aceast spet (Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Punescu, Paul Anghel, Ion
Gheorghe, Paul Everac etc. ). "Sunt filolog si securist: dou calitti care cer precizie, ne pune
dumnealui n vedere. Pe calitatea sa de teolog ("<aproape> doctor n teologie" cum nsusi se
recomand) pare a miza mai putin, negsind-o, se vede, suficient de "precis"!
Probabil c dac Ceausescu n-ar fi fost att de rigid, d-l Dan Zamfirescu n-ar fi ezitat s
devin "teologul oficial" al regimului comunist din Romnia si atunci ar fi avut nc un prilej de
"legitim mndrie"... In numrul urmtor al aceleiasi publicatii, d-l Dan Zamfirescu revine cu
cteva lmuriri (pag.10), care nu schimb ns esential lucrurile, de vreme ce autorul ne asigur
c "nu nseamn c neg autenticitatea textului tiprit si nici nu stirbesc gratitudinea mea att fat
de conducerea revistei ct fat de semnatarii interviului" (ce i-ar fi ngduit, "pentru prima oar
dup Revolutie" s-si colporteze necenzurat "ideile si convingerile"!) "Spovedania" ncepe cu
recunoasterea activittii pe care a desfsurat-o - <fr a-l fi silit cineva> - n slujba Securittii,
ncepnd din 1971. Acolo se afl chintesenta operei sale ("notele mele de acolo, care erau
singurele lucruri scrise fr cenzur"; "partea mea de oper cea mai valoroas, pentru c toate
analizele <geniale>politice erau acolo").
Ne-am permis s subliniem cuvntul "geniale", pentru c el poate sugera explicatia
psihologic a cazului D.Z. Dumnealui nu este, ce-i drept, singurul ins "genial"; e un anturaj de
"genii" n care s-a tot ,miscat (norocos, de!), "geniali", mai fiind si "Paulic", sau, m rog, "Don
Paulic" (nimeni altul dect prozatorul Paul Anghel, despre care D.Z. a sustinut de altfel, n
paginile "Sptmnii "de pe vremuri, c ar fi "Lev Tolstoi al romnilor"!), ca si Nicolaie Ceausescu
(sub care, afirm D.Z., "Romnia a fcut 20 de ani de politic mondial", oprind "marile puteri din
goana lor nebun spre dezastru" si nscriind astfel "cea mai mare epoc din istoria romnilor":
vestita "epoc de aur" !). "Pamfletat genial" e si C.V. Tudor (desi "Romnia Mare", recunoaste cu
ntrziere D.Z., dup ce a publicat n ea un morman de articole, "este ca si cum ai face un bordel si
ai scrie pe el: Patriarhia Romn"). Un spectacol friznd "genialitatea" ar mai fi si Adrian
Punescu ("Eu l citesc n fiecare zi cu mult interes. Singura dram este c nu reuseste s fie si un
om de stat"!). In ce-l priveste pe "liliacul" Marin Sorescu, lui i s-ar fi cuvenit Premiul Nobel! Vedeti
dumneavoastr, colciau (si mai colcie!) geniile printre noi, iar noi i credeam paranoici sau
6 din 27

lingi ("pupcuristi", ar zice un Cezar Ivnescu)! De unde se vede c geniile au rmas si astzi tot
nentelese... V ntrebati poate ce isprvi a fcut "genialul" Dan Zamfirescu? Noi, desi nu-i
bgasem de seam "genialitatea", l pretuiam pentru cteva crti pe care i le citisem (cea despre
"Invtturile lui Neagoe Basarab", "Contributiile la istoria literaturii romne vechi", mai recenta
"Ortodoxie si catolicism" s.a.), dar din mrturisirile dumnealui reiese c altele sunt cele ce-l
reprezint cu adevrat (de care noi fie nu stiam, fie preferam s uitm): pe lng "notele
informative" de la Securitate volumul ditirambic pe care i l-a nchinat lui Ceausescu, "Un om
pentru istorie" ("Eu n-am nimic de retras din ce-am scris n cartea aceea", precizeaz dumnealui!),
apoi un recent "text esential" despre Blaga (cenzurat ns, din invidie tovrseasc, de ctre
Vadim, pentru c - ne lmureste D.Z. - "mi ddea mie o anumit aur"!), cele 292 (sau 279) de
pagini scrise de dumnealui din "Istoria literaturii romne" a lui G. Ivascu (care, srmanul,
Dumnezeu s-l ierte, "nu prea avea condei"!), dar mai ales recenta prefat la "Istoria Miscrii
Legionare scris de un legionar "("Un prieten cu care m-am ntlnit de curnd mi spune:
Domnule, extraordinar! Le-ai pus legionarilor lespedea e mormnt! Prefata aceasta a mea este
ntr-adevr lespedea de mormnt pus de un nationalist romn peste Miscarea Legionar").
Adevrat stabiliment nationalist de pompe funebre! Aci merit s ne oprim un pic, cci
asa isprav nu-i de colea! Va s zic preotul Palaghit (semnatarul "Istoriei" cu pricina) l-a
"demonizat" pe Horia Sima, dar, spre indignarea lui D.Z., a umblat s-l sfinteasc pe Corneliu
Codreanu. D.Z. l "demitizeaz" la fel de popeste si pe acesta din urm, cu constiinta de cioclu
misionar, completnd, chipurile, operatia de aneantizare a legionarismului: "I-am pus lui
Codreanu aceast lespede". Nici o noutate, domnule Dan Zamfirescu! Noi de ciocli nu ducem lips!
Din 1938 ncoace peste Codreanu se pune lespede dup lespede (de la cea de ciment a lui Carol II
si Armand Clinescu si pn la cea de abjectie fariseic pe care ntelegeti s-o revendicati) si tot
n-ati reusit ngroparea lui definitiv! Iar dac "crestinismul romnesc a fost jertf ", cum bine
spuneti, cine s-a jertfit n acest secol, de bun voie, mai mult ca legionarii? Gasca de "genii" din
care faceti parte?! Mai sustineti c legionarismul ar fi pus la un loc programatic, "Evanghelia si
pistolul", reprezentnd "un segment bolnav" al nationalismului romnesc. S fi fost Ceausescu al
dumneavoastr "segmentul sntos"?! Chiar credeti c Zelea Codreanu (cruia mai mult dect
uciderea lui Manciu n "legitim aprare" nu i se poate imputa nimic personal) a fost un criminal
mai odios dect sceleratul din Scornicesti?!
Si dac tot v ludati cu punctul de vedere crestin, cum se explic totusi c acel
"crestinism brbtesc" al lui Stefan cel Mare ("degrab vrstoriu de snge nevinovat") l-a dus la:
sfintenie? Sau cum se explic, dac sunteti att de consecvent crestin, admiratia nedisimulat pe
care o aveti pentru "solutia radical", dar "invidiabil" a lui Mihai Viteazul, cnd cu cspirea
creditorilor mai mult sau mai putin evrei? Ce se ntmpl cu "precizia" dumneavoastr de "filolog
si securist"? Dar nzdrvanele temeritti ale lui D.Z. nu se opresc aici. Ne mai e dat s aflm (fr
s se produc vreo dovad palpabil: "Eu personal n-am vzut dosarul, dar cineva mi-a spus c l-a
vzut"!) c imprevizibilul Marian Munteanu, "Eckermann-ul modern", ar fi fost colaborator nrit
al Securittii ( "Dup fiecare plimbare cu Petre Tutea fcea nota informativ, sustine D.Z.; orict
de multe s-ar explica ns ntr-o astfel de perspectiv, M.M. rmne, pn la producerea probelor,
un ilustru calomniat, iar D.Z. un ilustru calomniator; nu stim dac se poate spune c M.M. "n-are
cap", dar cu a sa "mare ambitie personal" si "mare vocatie de lider", pare mai captivant dect
capabilul D.Z); c utea si Noica ar fi lucrat si ei "direct" cu Securitatea; c un Radu Cmpeanu
si un Corneliu Copsu ar fi reprezentat dou culmi ale delatiunii; c "Eminescu ar fi fost primul
comunist din Romnia, nu Gherea", fiindc a pus n versuri Manifestul Comunist, n "Imprat si
proletar" - poem pe care, hotrt lucru, "genialul" D.Z. ori nu l-a citit pn la capt, ori l-a citit ca
un ageamiu!); c Nae Ionescu, pe cnd zcea n lagr, alturi de legionari, dintr-o notorie si liberconsimtit solidaritate, i s-ar fi adresat lui Armand Clinescu, ntr-o scrisoare, cam asa: "Mai d-i
n m-sa de legionari, d-mi si mie un post de ambasador!" s.a.m.d.
Confuzia de planuri si de valori, pe fondul unei hipertrofii a eu-lui, pare s fie, n ultim
instant, marea specialitate a d-lui Dan Zamfirescu. S crezi c romnii <de astzi> sunt <axis
mundi>, la concurent <planetar> cu evreii, c Eugen Ionescu "e cel mai mare evreu al celei dea doua jumtti a secolului XX", c Paul Anghel e un al doilea Lev Tolstoi, c Eminescu ar fi fost
n acelasi timp nationalist si comunist (ca Ilie Neacsu, bunoar), c, n ierarhia sui generis a
7 din 27

istoriilor noastre literare, Iorga ar sta naintea lui Clinescu (iar volumul Ivascu-Zamfirescu pe
locul trei), c Elena Ceausescu ("acea nenorocit") ar fi putut fi convertit "la o ambitie
cultural", ba chiar prefcut ntr-un "mit cultural", c generalul Plesit struie n mintea
contemporanilor ca o figur "luminoas", n vreme ce "Crez de generatie" de Vasile Marin "nu se
poate citi" dect pn la pagina 50 - toate acestea si-ar fi putut gsi locul n ungureasca "Istorie
cultural a prostiei omenesti" sau n jidovitul "Eseu pentru lumea lui Caragiale"! Nu stim dac
"Mitic getic" exista deja la Tomis, cum presupunea G. Clinescu, dar apare tot mai cert c
"miticismul" este o trstur a noastr tot mai specific si c sub semnul lui tindem s psim n al
treilea mileniu, mai "destepti" si mai "precisi" ca niciodat...
V.A.M.
Ctre cititori
Am nceput de prin anul 1964 s m ocup de cartea preotului Palaghit. Desi lucrarea era
gata mai demult, nu i-am dat drumul n speranta c fie Comandantul Bunei Vestiri, Ilie Grneat, fie
Dl Papanace, se vor ngriji ei nsisi s trag linia desprtitoare ntre istoria Legiunii si aceast
odioas nscenare. Cum nu s-a produs nici un gest relevant, care s condamne cartea si pe autorul ei
din partea acelora care se pare - n-au fost strini de publicarea ei, am socotit c nu mai am dreptul
s tin n sertar materialul ce-l posed. Nu scriu aceast brosur pentru a aprinde din nou rugul
nentelegerilor, ci pentru a apra memoria miilor de camarazi care au luptat si au czut sub steagul
Legiunii si cu ncredere n Comandantul ei.
Gheorghe Costea
Madrid, 13 Ianuarie 1972
Au trecut 20 de ani
Au trecut 20 de ani de cnd preotul Stefan Palaghit a publicat la Buenos Aires, n
Argentina, o carte care pretindea a fi un fel de istorie a Grzii de Fier, o carte, care dup a crei
citire, orice om de bun simt si cu scaun la cap nu putea s o lase din mn dect cu un imens
dezgust. Comunistii si sectoarele afiliate lor din exil au sltat de satisfactie, cci puneau mna pe un
text asa cum doreau ei, plin de neadevruri, insulte si trivialitti la adresa Miscrii, iesit din pana
unui legionar. Una e ca s fii atacat si calomniat de un adversar si cu totul altceva cnd se gsesc
cozi de topor n snul organizatiei, care s furnizeze arme inamicului. Nelegiuirea ce-o svrsise pe
vremuri Stelescu contra Cpitalului a fcut-o n exil Preotul Palaghit contra Comandantului si a
ntregii Miscri, publicnd aceast pretins istorie a Legiunii, care nu este dect o oribil
desfigurare a trecutului legionar. In "Glasul Patriei", foaia de propagand printre exilati a
guvernului sovieto-comunist de la Bucuresti, au aprut numeroase articole scrise de legionari, de
curnd eliberati din nchisoare, n care se repet, n fond, argumentele preotului Palaghit.
Dar oamenii acestia scriau sub regimul teroarei. Ei nu se bucurau de libertate, nu puteau
lua o alt decizie. Ei fac treaba asta detestabil pentru a nu se mai ntoarce ndrtul zbrelelor. Dar
noi stim c pe lng acesti camarazi, au mai fost altii, care au refuzat s plteasc acest pret pentru
a-si redobndi libertatea. Care au preferat s moar n nchisoare dect s pacteze cu inamicul.
Onoarea lor. Dar nici pe ceilalti camarazi mai slabi nu-i putem condamna, noi, cei ce ne bucurm de
libertate si n-am trecut prin suferintele si chinurile lor. Cu preotul Palaghit, situatia se prezint
altfel. El n-a fost supus la nici o constrgere fizic pentru a se nhita cu dusmanii Legiunii si a
svrsi acest odios atentat politic si moral contra Miscrii.
A trebuit s se reuneasc n acest individ o pornire spre ru si perversiune, o ur oarb si
imbecilitate fr margini pentru a da nastere unei atari monstruozitti. Din scurta autobiografie pe
care o public pe marginile interioare ale copertii, rezult c nainte de a se fi sfintit preot, Palaghit
a suferit dou crize religioase, una pe cnd se afla n seminar si alta n timpul studiilor universitare.
Numai datorit printilor, s-a ntors la scoal si s-a fcut preot. Mai trziu, afirm el, si-a recstigat
singur credinta n Dumnezeu. Faptul e foarte instructiv pentru cunoasterea intim a personajului,
pentru c n Miscare a urmat acelasi drum ntortocheat, cu frecvente devieri, schimbri de pozitie,
reveniri, pentru a se cufunda apoi definitiv n aceast mocirl de ticlosii cu care si-a incheiat
existenta si care este cartea publicat n Argentina.
Un alt aspect din autobiografia lui, care trebuie s ne retin atentia, este c a fost preot al
unei parohii de mahala, Mrcuta, si pe aceast arie social, cum mrturiseste singur, a avut de-a face
cu deseurile societtii: vagabonzi, prostituate, borfasi, ocnasi si alte specimene ale degenerescentei
8 din 27

umane. Probabil c fiul de tran din Muntii Moldovei, n opera catehetic ce-a realizat-o n acest
mediu, a supt ceva din miasmele ei, si-a insusit ceva din caracteristicile mahalalei, cci n aceast
carte abund trivialittile. Printele loveste cu tot ce apuc n mn, nu-si alege argumentele, nu
face nici o sfortare s disting ntre un lucru serios, un zvon fr temei, sau o prostie debitat de
cineva. Nu-l intereseaz adevrul, ci s fac scandal. Faptele Comandantului sunt denaturate n mod
grosololan, cu vdit intentie de a azvrli cu noroi n tot ce s-a petrecut n Miscare de la 1938
ncoace. In aceast carte, Printele Palaghit nu a nftisat istoria Grzii de Fier, ci si-a proiectat
propria lui urciune sufleteasc. La scurt interval dup aparitia crtii Preotului Palaghit, regretatul
Grigore Manoilescu, indignat de infamiile debitate n aceast carte, a rspndit o scrisoare n care
punea la punct pe odiosul profanator al istoriei legionare si a memoriei miilor de camarzi czuti n
cursul attor prigoane. Reproducem si noi acest document, care n decursul anilor care s-au scurs,
capt si mai mare important:
Scrisoarea lui Grigore Manoilescu
Buenos Aires, 29.I.1951
Ati primit, desigur, acum cteva zile o circular, prin care erati ndemnati s cumprati
o carte a "Preotului Stefan Palaghit". Dup aceasta, vi s-a trimis poate si dumneavoastr acas
- gratuit si cu dedicatie - aceast carte, asa cum a fost trimis la sute de persoane din lumea
ntreag. V rog s-mi dati voie ca prin cele ce urmeaz s v ajut s ntelegeti aceast carte si
mai ales rostul aparitiei ei. Inainte de orice tin s subliniez c eu nu sunt atacat ctusi de putin
n aceast carte: c netrecnd prin lagrele si cmpurile de concentrare ale Germaniei, nu am
luat parte la nentelegerile unor oameni exasperati, pornite uneori din motive ridicole si nici la
lupele serioase , pricinuite de trdri si lasitti; nu am participat de asemeni nici la pertractrile
penibile si inutile, pentru ntoarcerea la matc a unor rtciti. Pn la aparitia crtii semnat de
"Preotul Stefan Palaghit", dar scris n bun parte de altii, am socotit c pot s ntind mna fr s mi-o murdresc - tuturor prietenilor si inspiratorilor romni ai acestuia, ncepnd cu d.
Ilie Grneat. Cred deci c pot vorbi fr patim. Titlul crtii nsusi este o minciun, dup cum
pe minciuni si insinuri ticloase e cldit tot cuprinsul ei. Cartea aceasta nu vorbeste despre
"Garda de Fier" si nu cerceteaz rostul ei "Spre Renvierea Romniei", ci - cuprins ca ntr-un
sandwhich ntre citate din scriitori legionari la nceput si cteva conideratii doctrinare la sfrsit se nsir pe 300 de pagini o aduntur disperat si haotic de insulte, de calomnii, de
rstlmciri, de fapte fr nici o important, alturi de grave acuzatii nedovedite menite, toate s
zpceasc pe prieteni si s foloseasc numai adversarilor <Grziide Fier> si dusmanilor
renvierii Romniei. Autorul crtii nu este numai acel indicat pe copert. Carte aceasta are trei
categorii de autori: un autor mrturisit: "Preotul Stefan Palaghit".; o serie de autori morali,
care sunt n acelasi timp si complici la redactarea ei; inspiratori si finantatori invizibili. Autorul
mrturisit, "Preotul Stefan Palaghit", se prezint pe el nsusi ca unicul adevrat legionar,
ndrepttit a vorbi n numele "legionarilor de pretutindeni" (pag.9), desi la Roma, n 1946, a
afirmat sub jurmnt c nu a fost niciodat legionar si chiar n carte spune: "Tin s subliniez c
sunt si rmn n afara oricrui grup legionar".
Cnd a mintit "Preotul Stefan Palaghit"? Totdeauna. A fost din nefericire legionar,
cum e si preot din nefericire, dar a fost eliminat din Miscarea Legionar nc de mai bine de 6
ani, pentru motive mult mai grave dect acelea pe care le mrturiseste. De atunci si pn astzi
-cnd afirmnd c e comandant legionar, cnd scuturndu-se ca de dracul de o asemenea
acuzatie- s-a pus bucuros la dispozitia tuturor detractorilor Miscrii Legionare, cu o singur
conditie: s poat trage vreun folos material din aceasta, cel putin o mas bun cnd n-a putut
mai mult. De altfel fiinta lui moral e foarte bine cunoscut romnilor din Argentina si mai ales
acelora care au avut afaceri bnesti cu el, afaceri care au terminat mai ntotdeauna cu
inseltorii si procese. Domnii Stan Ionescu, Colonel Cioarb, Luca si altii, au fiecare cte ceva
de povestit din corectitudinea "Preotului Stefan Palaghit". Autorii morali si n mare parte
colaboratorii directi la redactarea crtii sunt o mn de oameni care au fost eliminati sau s-au
eliminat ei nsisi din Miscarea Legionar n cursul anilor, dovedindu-se nevrednici s mai fac
parte din rndurile ei, orict de mari si de nemeritate situatii au putut s aib n ea la un moment
dat. Toate miscrile au avut trdtoriii lor, recrutati chiar din rndurile ntemeietorilor si
fruntasilor: Rhm n Germania era Comandantul SA, De Vechi n Italia era unul din Triumvirii
9 din 27

Marsului asupra Romei, Stelescu n Romnia era Comandant Legionar, ca s nu mai pomenim
dect pe cei mai cunoscuti. De cnd lumea, ambitia, invidia si ura au ndemnat la acte de felonie,
iar "argintii" au fost puternic motiv de trdare, chiar si atunci cnd au fost numai treizeci...
Ctiva fosti legionari de acest tip sufletesc, s-au grupat ntr-un asa-zis "For Legionar" institutie inventat de ei, dar inexistent n istoria Grzii de Fier pentru ca la adpostul
anonimatului s poat afisa pretentii de conductori, care nu pot ns nsela dect pe oamenii
neinformati din afara Miscrii. In cartea sa, "Preotul Stefan Palaghit" se strduieste din
rsputeri s prezinte aceast fictiune, aceast adevrat gogorit a "Forului" - pe ai crui
membri nici nu are curajul s-i numeasc vreodat - ca suprema institutie legionar de ieri si de
azi, singurul izvor al puterii si al dreptului de a comanda n Miscarea Legionar. Ascunsi n
spatele firmei mincinoase a "Forului" si sub pulpana antereului "Preotului Stefan Palaghit",
se afl acesti oameni care de la 1938 ncoace au dat pe rnd declaratii dezonorante de supunere
umil si desolidarizare cu Conducerea Miscrii Legionare si regelui Carol al II-lea, si lui
Armand Clinescu, si lui Victor Iamandi, si comandantilor de lagre germani, si oricui le-a cerut
sau nu le-a cerut, oridecte ori s-au socotit n primejdie. Aceiasi oameni care, a doua zi dup
asasinarea lui Corneliu Codreanu, au acceptat posturi pltite de la asasinii lui si care tot mai
socotesc c au dreptul s aminteasc faptul c au fost printre "ntemeietorii Legiunii". Fr
concursul lor, mai bine de jumtate din cartea "Preotului Stefan Palaghit" nici n-ar fi putut fi
scris, deoarece autorul mrturisit al crtii se gsea n tar si nu a cunoscut viata lagrelor din
Germania. Fr ajutorul notelor trucate sau fabricate "ad-hoc" de acei care au fost la
Berkenbrk, la Rostock, la Dachau, la Buchenwald sau de omul care tria comod la Roma n
adpostul cald capitonat cu lirele lui Mussolini, nu s-ar fi putut da nici mcar o ct de slab
aparent de adevr minciunilor si calomniilor din carte. Pn acum, oamenii acestia si-au
justificat prin frica de moarte memoriile si declaratiile lase, pline de calomnii pentru sefii si
camarazii lor: se gseau n lagre sau n nchisori si cutau s-si scape viata acuznd pe altii. De
ce s-au fcut azi complici la redactarea crtii "Preotului Stefan Palaghit"? Azi nimeni si nimic
nu-i amenint si nici nu pot avea speranta unor slujbe, ca alt dat n tar. Nu le poate explica
ndeajuns complicitatea nici mcar dorinta de a-si vrsa tot veninul, toat ura si toat furia
neputintei ce i stpneste. Numai pentru a satisface ranchiunele personale ale unor oameni
incriti si mncati de invidie, nu s-ar fi putut gsi nici att amar de bani, ct a nghtit cartea
"Preotului Stefan Palaghit", singura carte tiprit n romneste pe patru sute de pagini n
acesti ani de pribegie. Cartea lor urmreste, mrturisit, s distrug Miscarea Legionar si pe
Comandantul ei, ntr-un moment cnd pe zi ce trece pozitia acesteia se face si n afar de tar <dar mai ales n tar>- tot mai puternic si mai neplcut simtit de cotropitorii trii.
Cartea semnat de "Preotul Stefan Palaghit" are rostul s pun la dispozitia
propagandei comuniste din Bucuresti un bogat material de acuzatii mpotriva Miscrii
Legionare si a Comandantului ei, acuzatii semnate de un pretins legionar, care mai e si preot,
acuzatii tiprite ntr-o tar liber. Acesta este adevratul ei rost si cu acest gnd prezent n minte
poate fi ntr-adevr nteleas. Crtile scrise mpotriva Miscrii Legionare de Petre Groza,
Lucretiu Ptrscanu, Eugen Relgis si attia alti comunisti, au rmas fr efect. Comunistii
aveau nevoie de o carte ca aceea de fat. Ea apare tocmai n momentul cnd n tar se realizeaz
o grupare a tuturor fortelor rezistentei nationale, bazat pe cadrele organizatiei legionare,
oferind astfel comunistilor, la momentul cel mai potrivit, o arm demoralizatoare si
descurajatoare. In cartea "Preotului Stefan Palaghit" - menit s loveasc n legionari si n
seful lor, nu e atacat regimul comunist de azi din Romnia si nici nu e pomenit, dect doar
incidental, numele Anei Pauker si a colaboratorilor si. Dusmanii autorului crtii nu sunt
comunistii, ci legionarii. Inainte chiar de a fi pus in vnzare la Buenos Aires, cartea a luat, n
zbor, drumul Bucurestiului rosu. In curnd - dac nu au si fcut-o - serviciile de propagand
comunist vor publica largi extrase din ea, menite s strecoare n sufletele lupttorilor din tar
ndoiala, nencrederea, descurajarea. Pentru aceasta a putut fi tiprit cartea "Preotului Stefan
Palaghit" si vor putea fi tiprite si celelalte nou volume anuntate. Pentru aceasta se vinde ntro biseric o carte a urii si minciunii. Dup "rebeliunea" din 1941, guvernul de la Bucuresti a
tiprit, cu mult cheltuial, o carte tot att de bogat prezentat ca si cartea "Preotului Stefan
Palaghit"; era intitulat "Pe marginea prpastiei". Si ea avea misiunea ca prin minciuni si
10 din 27

calomnii s distrug Miscarea Legionar si s scoat definitiv din viata public pe aceiasi
oameni pe care i atac astzi "Preotul Stefan Palaghit" si complicii si.
De atunci au trecut zece ani; cei atacati sunt si azi n centrul vietii politice romnesti,
iar Miscarea Legionar formeaz cadrul rezistentei nationale. Guvernantii de la Bucuresti care
au poruncit pe vremuri s se scrie "Pe marginea prpstiei", au ntlnit de mult adevrata
prpastie. Astzi sunt la Bucuresti alti guvernanti, dusmani ftisi ai neamului si ai trii, dar cei
atacati continu s fie tot legionarii. Si slugile pltite s atace, tot aceleasi.
Grigore Manoilescu
Dl. Manoilescu nu fusese atacat n aceast carte. Totusi onoarea lui de legionar nu l-a lsat
s tac. N-a trecut nici o lun si a czut ca un trznet replica lui tioas, tindu-i de la nceput orice
eficacitate propagandist acestei crti, destinate "s-l curete" pe Comandant, cum s-a exprimat cu
cteva luni nainte un prieten de la Roma al d-lui Papanace. In cteva pagini, Grigore Manoilescu a
izbutit s dezvluie frauda care s-a svrsit cnd s-a intitulat aceast colectie de aberatii "istorie a
Grzii de Fier", caracterul ei haotic, si s demaste intentiile si dedesubturile cu care a fost lansat pe
piata exilului. Trebuie s rectificm ns eroarea pe care o svrseste Grigore Manoilescu cnd
vorbeste de "Forul Legionar". Aceast venerabil institutie legionar n-a fost inventat de dizidenti.
Ea a fost creat la sugestia Colonelului Zvoianu n vara anului 1940 si grupa pe toti fruntasii
Miscrii care s-au aliniat pe pozitia anti-Noveanu si reprezentau tendinta fundamental a Legiunii n
acele momente. Forul a continuat s functioneze sub regimul national-legionar, devenind consiliul
politic al Comandantului. La cteva sedinte a participat si Generalul Antonescu. Forul a continuat s
functioneze si n cursul exilului din Germania, ntrunindu-se sub conducerea Comandantului.
Proclamndu-se dizidenta din lagr, Papanace a cutat s impun Forului o existent
artificial. Redus la trei persoane, din totalul de 13 cte erau la nceput si lipsit de legitimitatea pe
care i-o conferea Seful Legiunii, Forul dizident a nceput s dea sentinte si proclamatii n numele
unei entitti inexistente. Mai trziu, dizidentii si-au dat seama de subrezenia pozitiei lor, au renuntat
la For si au nceput s vorbeasc n numele unui Consiliu Legionar creat de ei n exil. Asta
nseamn c au renuntat si ei la iluzia de legitimitate pe care le-o conferea Forul.
Rspunsul meu
Cnd mi-a czut n mn cartea Preotului Palaghit, am avut neplcuta surpriz s constat
c sunt menajat n cuprinsul ei, c sunt prezentat chiar ntr-o lumin simpatic, simpatic din
punctul lui de vedere, ca un "legionar" care a fost nedrepttit si a suferit din cauza "oamenilor lui
Sima". M credea poate un iepure de dou hotare, dispus la un moment dat s ngros rndurile
dizidentilor. Cu o total lips de informatie si responsabilitate si permitea s judece atitudinea mea
din lagr, inventnd un fel de caz "Costea". Printele intentionat confunda mizeriile inerente
oricrei vieti de lagr, care provoac nemultumiri chiar printre cei mai buni legionari si tinuta
fundamental a unui legionar, care nu poate fi dictat de aceste circumstante trectoare, ci numai de
legile inalterabile ale Miscrii. Printele m nftisa exact pe dos de cum am actionat si m-am
comportat n timpul exilului din Germania. Eu, la Rostock, am izbutit s mentin o unitate perfect
n grup. Nu se produsese nici o rzmerit. Toti eram uniti n jurul Comandantului. Unele grade
legionare de la Buchenwald, unde se produsese defectiunea, totusi cutau s mi dea mie sfaturi de
unitate. Atunci le-am rspuns mai tios, cerndu-le s si vad de treburile lor si s ne lase pe noi n
pace, care nu aveam astfel de probleme. Intr-adevr, cnd am fost dusi si noi la Buchenwald,
Ianuarie 1944, ne-am alturat n bloc grupei care rmsese credincioas Comandantului. Am dat o
lectie de unitate si disciplin legionar acelora care si permiteau s ne dea nou sfaturi. Aceast
adeziune masiv i-a uluit pe dizidenti si de atunci au rmas complet izolati. Printele Palaghit
regreta si el atitudinea "nemultumitului" Costea, care n loc s se uneasc cu "adevratii legionari",
a "continuat s cread" n Horia Sima.
Revoltat de acest act de perfidie al Preotului Palaghit, prin care voia s-mi terfeleasc
onoarea mea de soldat al Grzii de Fier, am scris o scrisoare lui Grigore Manoilescu, n care l-am
felicitat pentru atitudinea luat si m-am solidarizat cu actiunea lui de demascare a acestei ticlosii si
trdri.
Scrisoare deschis dlui Grigore Manoilescu,
fost ministru
Argentina
11 din 27

Stimate domnule Manoilescu,

In legtur cu aparitia unei crti a Printelui Palaghit n Argentina, care pretinde a fi
scris istoria Miscrii Legionare, v felicit pentru initiativa ce ati luat-o de a demasca pe acest
impostor. Cartea Printelui Palaghit e un monument de miselie. Niciodat nu mi-a fost dat s
citesc ceva mai plin de venin. A ntrecut pe Stelescu, a ntrecut "Pe marginea prpastiei". Chiar si
adversarii nostri ntorc capul cu dezgust dup ce au citit-o. Figura Printelui Palaghit se fixeaz
definitiv n trista galerie a acelora care s-au fcut uneltele dusmanilor nostri.
Ca vechi soldat n Miscarea Legionar, fiind unul dintre aceia care au activat n Frtia de
Cruce de la Galati, ntemeiat de Ion Mota n 1925, declar c aceast carte nu are nimic comun cu
spiritul Miscrii, cu traditiile ei si istoria ei adevrat. N-as fi rspuns, uznd de bunvointa
dumneavoastr, acestei crti, dac printele Palaghit nu si-ar fi permis s se refere la mine
pentru a-si justifica infamiile ce le-a dat la tipar. Vorbind de viata legionarilor de la Rostock - pe
care el nu o cunoaste dect din auzite - mi atribuie atitudini care nu mi-au apartinut niciodat.
Mici necazuri si conflicte ntre camarazi, inerente vietii de lagr, le exagereaz, le rstlmceste,
ncercnd s le dea ntelesuri cu totul strine de realittile de acolo si de intentiile si conduita mea.
Niciodat nu mi-a trecut prin gnd s amestec n frmntrile noastre de acolo sau s pun mcar
n discutie persoana Comandantului. Cnd de la Rostock am fost strmutati la Buchenwald, m-am
alturat cu tot grupul condus de mine acolo unde era prezent Miscarea si seful ei. Mirarea
printelui Palaghit pe aceast chestiune nu-si are nici un rost, cci ntre una si alta din aceste
atitudini exist o perfect continuitate sufleteasc. A merge cu seful "la bine", adic atunci cnd
poate oferi situatii si a te lepda de el si a-i da chiar n cap, cnd se gseste "la greu" sunt atitudini
care pot onora cel mult pe printele Palaghit.
Domnule Manoilescu,
Camarazii atacati n aceast carte cred c n-au nici un motiv s rspund. Ea va pieri
sub povara propriilor ei pcate. Pentru mine ns situatia e cu totul alta. Cnd scrie printele
Palaghit la o anumit pagin de "Gheorghe Costea, legionar adevrat", cuvintele acestea rostite
de acest calomniator al Miscrii Legionare constituie pentru mine o insult si o batjocur. Si
pentru a nu rmne batjocorit fat de camarazii mei, fat de trecutul meu, v-am scris aceste
rnduri.
Paris, 27 Mai 1951
Cu distinse salutri,
Gheorghe Costea
Palaghit, un om de periferie n Miscare
Am fost izbit, citind cartea preotului Palaghit, de acest aer de infailibilitate cu care si
permite s trateze problemele Legiunii. Se consider atotstiutor, un fel de Dalai-Lama al Grzii de
Fier, ndrepttit si avnd mandat de la nu stiu cine s judece oamenii si evenimentele si s cear
"pedepsirea vinovatilor". In definitiv, cine este preotul Palaghit, ce state de serviciu are n
Miscare , ce-a fcut pentru Legiune, ce actiuni exceptiunale a svrsit, ca s pretind a vorbi n
numele Miscrii? Numai vntul prigoanelor l-a ridicat la suprafat, cci altminteri ar fi rmas
ncadrat ntre miile de legionari si ar fi dus mai departe o viat anonim, pstorind parohia de la
Mrcuta. Palaghit n-a jucat un rol n Miscare pe timpul Cpitanului. Nu-i cunosc biografia
legionar pn n 1938. Desi am umblat mult pe la sediul din str. Gutenberg, nu l-am ntlnit peacolo si n-am auzit, cel putin, vorbindu-se de el. Mi-a fost o figur complet strin pn n lagrul
de la Miercurea Ciuc. Am fost mpreun si n lagrul de la Vaslui. In lagr nu s-a remarcat, dar dup
cte mi aduc aminte, a avut o atitudine corect, n orice caz mult mai bun dect a unor pretise
cpetenii legionare sau a unor intelectuali consacrati n Miscare. I-am pierdut apoi urma. Stiu c a
fost nalt functionar sub regimul national-legionar si apoi a fost condamnat sub Antonescu. La
Viena, n 1944-1945, nu ne-am ntlnit cci eu, fiind rnit, n urma bombardamentului asupra
lagrului nostru, eram mai mult prin sanatorii. Dup rzboi i-am pierdut urma, pn ce a aprut
aceast carte de pomin.
Ce spune comandantul despre Palaghit
"Despre preotul Palaghit n-am auzit nimic pn n vara anului 1940. Nici nu stiam de
existenta lui. Atunci am aflat c Noveanu omul Palatului - ar fi trimis pe un oarecare preot
Palaghit n Germania, cu scopul s sondeze opinia grupului de la Berlin asupra mea si asupra
12 din 27

actiunii ce o ntreprindeam n tar. Noveanu voia s transforme Miscarea ntr-o anex a politicii
carliste, iar el s devin seful acestei grupri pseudo-legionare. El pierduse orice priz asupra
legionarilor din tar, care si-au dat seama de manevra lui si l-au izolat. Papance formase la Berlin
un grup al durilor, al intransigentilor, care refuzau orice colaborare cu Regele Carol si cereau
abdicarea lui. Ajungnd n acest mediu, printele Palaghit si-a uitat c e trimisul lui Noveanu si c
misiunea lui era s cstige adepti pentru politica procarlist a acestuia si s-a asociat actiunii lui
Papanace. Fcuse un salt tocmai pe baricada cealalt, fr a fi ns capabil s disting ce separ pe
Noveanu de Papanace, cele dou aripi extreme al miscrii ce se formase n vara anului 1940.
Palaghit s-a convertit peste noapte din adept al lui Noveanu n adept al lui Papanace. Noveanu m
ataca pe atunci de ce am prsit guvernul Gigurtu, iar Papanace m ataca de ce am acceptat
colaborarea cu Regele Carol.
Mai mult dect att, Palaghit a acceptat s se ntoarc n tar ca trimis al lui Papanace, cu
un manifest semnat de mai multi legionari de la Berlin, prin care se cerea abdicarea Regelui Carol.
Palaghit avea pasaport pe nume propriu, eliberat cu stirea autorittiilor, la cererea lui Noveanu.
Manifestul n sine, din punct de vedere al continutului, nu era ru. Avea ns un cusur capital: era
inoperant. Papanace si inchipuia c lansnd un manifest de la 3000 km distant, Regele Carol se va
lsa impresionat si va prsi tronul. Nimic mai gresit. Regele Carol, cum au dovedit-o evenimentele
de la 3-6 septembrie, s-a cramponat de ultima ndejde ca s rmn pe tron. Cnd dai un astfel de
manifest, care echivaleaz cu o declaratie de rzboi, trebuie s dispui si de forta trebuincioas
pentru a-l obliga pe Rege s abdice. Ori, nici Papanace si nimeni dintre semnatarii manifestului, nu
posedau acest document. Noi, cei din tar, tocmai n acele momente, cnd venise curierul de la
Berlin cu manifestul, n prima jumtate a lui august, lucram la alctuirea dispozitivului care a intrat
n actiune la 3 septembrie.
Ce voia Papanace cu acest manifest? Ca s fie nsusit si de legionarii din tar, s fie
multiplicat si rspndit cu concursul lor si s apar ca reprezentnd si punctul lor de vedere. In acest
scop, Papanace l-a trimis pe Palaghit la profesorul Codreanu cu manifestul si cu o scrisoric din
partea lui, plus anumite instructii verbale. Profesorul m-a chemat la el si mi le-a citit. Afirmatia c
aceste documente i-ar fi fost luate de Stoicnescu si n-ar fi ajuns niciodat n mna profesorului
Codreanu e o poveste scornit de el ca s si justifice esecul misiunii lui. Papanace i cerea
profesorului ca s redacteze si el un manifest asemntor, prin care s cear abdicarea Regelui si
amndou documentele, adic manifestul de la Berlin si manifestul profesorului, s fie publicate
ntr-o singur brosuric si rspndite n tar de organizatiile noastre. Pe vremea aceea m aflam n
relatii excelente cu profesorul Codreanu. Nu mi-a fost greu s-l conving de inoportunitatea
rspndirii manifestului. Dac d drumul manifestului cerut de Papanace va fi arestat si internat. Iam amintit precedentul cu Antonescu, care zcea imobilizat la mnstirea Bistrita. Cu el se poate
ntmpla la fel si atunci actiunea n curs de realizare va suferi. Profesorul nu numai c era informat
asupra pregtirilor ce le fceam pentru rsturnarea regelui Carol, dar n cadrul general al actiunii
avea rolul decisiv de jucat: el trebuia s vorbeasc trii de la Radio Bod, cernd abdicarea Regelui.
Absenta lui de la 3 septembrie se datoreaz faptului c a sovit n ultimul moment, din
cauza unor influente lturalnice. Venirea printelui Palaghit n tar cu manifestul a avut loc n
prima jumtate a lunii august, ntr-o perioad, asadar, cnd ncepuser deplasrile de legionari n
diferite puncte ale trii. Papanace fcuse o incursiune ntr-un teren necunoscut. Preotul Palaghit,
impresionat de bunele preri ce le avea profesorul Codreanu despre mine si de starea de spirit din
tar, l-a prsit si pe Papanace si s-a alturat actiunii mele. Evident, ca si atunci cnd a fcut saltul
de la Noveanu la Papanace, el nu si-a dat seama de linia politic pe care m miscam eu, ci a urmat
cursul unor influente mai puternice. El vzuse c miscarea din tar se cristalizase, forma un bloc, si
nici Noveanu si nici Papanace nu mai reprezentau curentul principal; atunci a schimbat si el
macazul. S-a ntors la Berlin si s-a atasat grupului de actiune, care nu-l urma pe Papanace.
In timpul guvernrii national-legionare, Palaghit a ndeplinit functia de inspector la
Ministerul Cultelor, numit de profesorul Traian Brileanu. In cartea lui, fcnd critica guvernrii
noastre, Palaghit, ntre altele, spune c au fost utilizate multe elemente nepregtite pentru posturile
ce le ocupau. Au fost si cazuri de acestea. Cnd o revolutie vine la putere si mai ales dup pierderile
ce le-a suferit, nu poti s alegi din primul moment elementele cele mai bune din punct de vedere al
mentalittii de stat, fundamental deosebit de mentalitatea unui revolutionar. Trebuie s treac un
13 din 27

timp oarecare pn ce lucrurile se aseaz si fiecare om este numit la locul potrivit. Intre aceste
elemente, nepregtite pentru functia ce-o ocupau, se afl nsusi printele Palaghit. Mi-a fcut multe
ncurcturi. S-a apucat s ntocmeasc dosare contra mai multor episcopi, acuzndu-i de simonie,
coruptie si imoralitate. Pe baza lor, voia s propun guvernului ca s fie "depusi". M-am opus
acestor anchete si printele s-a suprat pe mine. Politica Miscrii, pe care am anuntat-o chiar n
timpul celor cteva zile ct am fost ministru al Cultelor era ca statul s ajute Biserica, dar fr s se
amestece n treburile ei. Biserica trebuia eliberat de sub tutela politic si s-si vad numai de
misiunea ei divin. Patriarhul Nicodim, care a binecuvntat masacrele svrsite de Carol contra
legionarilor la 21 septembrie 1939, n-a avut nimic de suferit din partea noastr. Simtindu-se
vinovat, venise la Presedentie s si ofere demisia.
Fiind consultat deGeneralul Antonescu, i-am comunicat c din partea mea poate s stea
linistit unde se afl. Printele Palaghit mai venise la mine cu un proiect tot att de nefericit
conceput: ca preotii legionari s fie scosi din cadrul organizatiei si s formeze un corp aparte, pe
regiuni. El nzuia s fie numit seful acestui corp nou. M-am opus si acestui proiect, care ar fi avut
ca urmare slbirea organizatiei de baz, preotii jucnd un rol important n Miscare. Un astfel de
corp apoi usor s-ar fi putut converti ntr-un instrument de presiune contra ierarhiei bisericesti.
Printele a plecat amrt de la mine. L-am revzut la Viena n septembrie 1944. Izbutise s fug din
tar. Suferise mult. Fusese condamnat de Antonescu pentru o vin imaginar si apoi purtat din
nchisoare n nchisoare, pn ce a poposit n temnita de trist celebritate de la Suceava, unde l-a
prins invazia sovietic si de unde a putut s scape n ultimul moment. Am fost zguduit de chinurile
prin care a trecut si l-am primit cu toat dragostea.
Amintindu-mi articolele ce le publicase n "Buletinul Informativ" al legionarilor din
Berlin privitor la masacrele de la Miercurea Ciuc si Vaslui, pretioase contributii la istoricul
Legiunii, l-am nsrcinat s strng material documentar pentru o viitoare istorie a Legiunii. Mai
trziu i-am dat si o alt misiune n legtur cu formarea armatei nationale. La Viena veneau multi
refugiati romni care erau apoi repartizati prin diverse lagre. L-am numit seful unei echipe
legionare care trebuia s fac propagand printre acesti romni, ndemnndu-i pe cei mai tineri s
intre n armata national. Lucrul a mers bine la nceput. Intrnd ns n contact cu grupa dizident,
care pe vremea aceea se ndeletnicea cu sabotarea armatei nationale, am observat c echipa nu mai
d rezultate. Romnii din lagre nu mai intrau n armata national. Mi s-a adus la cunostint c
Printele fcea acuma propagand printre romnii refugiati la Viena ca s nu se nroleze n armata
national. Cum era si firesc, l-am nlocuit n aceast functie si Palaghit s-a considerat lovit sau
"lucrat", desi el era acela care provocase aceast msur, prin lipsa lui de loialitate. Spirit
neastmprat, s-a ndeletnicit mai trziu cu operatii de "mpcare".
Desi mi se zdruncunase ncrederea n el, am rspuns cu cea mai mare bunvoint si la
aceast initiativ a lui. Fuseser nainte ctev ntlniri si tratative duse direct sau prin terte
persoane, fr rezultat. Este exact ce spune el, c m-am ntlnit ntr-o camer de la Hotel Imperial
cu Grneat, Papanace si Mile Lefter. Acum, pentru mine, aceast chestiune nu prezenta nici o
dificultate grav. Eu nu fusesem n lagrul de la Buchenwald si nici de la Dachau, cnd s-a produs
dizidenta. Nu am trit procesul lor. Eram liber de orice ipotec sufleteasc. Le-am oferit din primul
moment s si reia locurile n Miscare, fr reprosuri si fr explicatii, si s participe n Guvern. Cel
lovit si nedrepttit eram eu si toti camarazii, marea majoritate, care mi-au rmas loiali. Dac intram
n astfel de discutii, atmosfera n loc s se nsenineze, s-ar fi nveninat si mai mult. Nu discutm
aceast problem. Unitatea Miscrii este pe deasupra unor fenomene de lagr. Oamenii n lagr se
nriesc, si pierd echilibrul sufletesc si usor pot fi antrenati spre vorbe si gesturi nesocotite.
Fenomenul de lagr nu e un fenomen politic, n afar de cazul c vrei s l exploatezi
politic. Eu i priveam pe toti cu ochii de alt dat. Oamenii suferiser, indiferent de comportamentul
lor, pentru o cauz comun, pentru o idee. Fuseserm umiliti de regimul national-socialist pn la
ultima expresie si iat c acuma Dumnezeu ne scotea din lagr, n timp ce pe ei si pe Antonescu i
pedepsea pentru trufia si rutatea lor. Ieseam din lagr fr s trdm linia de lupt anticomunist.
Acesta era punctul meu de vedere. Intelegerea era la un milimetru. Lefter si Grneat erau foarte
binvoitori si dispusi s ncheie disputa camaradereste, dac Papanace nu s-ar fi ncptnat pe o
pretentie absurd. El cerea ca eu s renunt la sefia Miscrii si conducerea ei s fie exercitat de un
grup de patru, cinci sau sase persoane, adic o conducere multicefal. Am refuzat, pentru c
14 din 27

pretentia lui ataca un principiu fundamental al Miscrii, a crui nerecunoastere duce la ruina
ntregului organism. Si discutiile anterioare tot n punctul acesta au esuat. Pretentia lui Papanace era
absurd si dintr-un alt punct de vedere. Politica din lagr a lui Papanace falimentase. Pe plan
legionar, numai 10% din efective l urmaser, aproximativ 40 de insi. Pe plan politic, versiunea
rspndit de el, c am fi agenti englezi, iarsi se prbusise. La 23 august, guvernul german n-a
fcut apel la el, ci la mine. Serviciul german cunostea realitatea si pn la urm, dizidenta si-a
pierdut orice credit n fata acelora care aveau ca deviz "Unsere Ehre heisst Treue". Pn la urm se
descoperise c azvrlirea noastr n lagr fusese hotrt nc din luna noiembrie 1942, cu o lun de
zile nainte asadar de plecarea mea n Italia.
Papanace voia ca eu s-i pltesc oalele lui sparte, dndu-i si o prim de ncurajare. Dup
cteva ore, vznd c Papanace nu cedeaz, m-am desprtit de ei, spunndu-le: "Cine stie, poate
este mai bine asa, ca fiecare s mearg pe drumul lui". In acest moment mi-a trecut prin minte
soarta noastr a tuturor. Dup toate prevederile omenesti, nici eu si nici camarazii mei nu am fi
putut supravietui rzboiului. Ei ns, neparticipnd la guvernul de la Viena, au o sans s se salveze
si s duc mai departe flacra Legiunii. Acesta a fost gndul meu intim cnd le-am spus aceste
cuvinte si nu cele rstlmcite de Palaghit. Preotul Palaghit, incoerent n toate manifestrile lui,
nu putea pricepe sensul real al nentelegerii. N-avea clas pentru aceasta. Finalul ntrevederii de la
Imperial nu i-a plcut si de atunci s-a nrit si mai mult. Evident, m-a scos pe mine responsabil de
esecul actiunii de mpcare si a nceput o campanie de denigrare a mea. Ultimul act al preotului
Palaghit, prin care si-a fixat definitiv pozitia, a fost predica ce-a tinut-o la 30 noiembrie 1944,
aniversarea mortii Cpitanului.
Surprinzndu-mi buna credint si nerespectnd nici locul si nici momentul solemn la care
participam, a aprut n usa altarului cu o lectie insipid de legionarism, presrat cu vdite aluzii si
atacuri la adresa mea. Toti participantii au rmas uluiti de atta neobrzare, cci fiind n biseric si
n cursul slujbei, a trebuit s suport pn la urm toate ruttile lui. Dup aceast ntmplare, s-a
alturat definitiv grupului dizident pe care de altfel l servea de mai demult. Din toate manifestrile
preotului Palaghit mi-am fcut convingerea c era un tip dezordonat, anarhic, incapabil s
gndeasc logic o problem si s aib o atitudine consecvent. Un permanent agitat, care se orienta
dup simpatii si antipatii si lua hotrri n functie de ultimul complex ce-l fcea. De cte ori am avut
o discutie cu el, eram dezolat de incapacitatea lui de a distinge esentialul de secundar. Un astfel de
om, permanent chinuit de confuzii, usor poate deveni unealta unor indivizi fr scrupule sau jucrie
n mna dusmanilor Miscrii", si ncheie declaratiile Comandantul.
Cum e conceput lucrarea
Preotul Palaghit face mai nti o incursiune n trecutul Miscrii si n textele rmase de la
Cpitan. E o metod de atac cunoscut. Evoci trecutul glorios pentru a arta apoi ct de mici sunt
epigonii. Cum era de asteptat si n tratarea textelor legionare procedeaz dup aceeasi manier
haotic. Parc sunt azvrlite cu lopata. Cititorul cu greu se poate orienta n aceast mas de citate,
luate alandala din scrierile naintasilor nostri si din scrierile altor autori. Se ocup de tot si de nimic.
Sare de la o chestiune la alta si le amestec pe toate ntr-un fel de ghiveci ideologic. Cu o astfel de
prezentare doctrinar se face un serviciu detestabil Miscrii. Partea principal a lucrrii se ocup de
Comandant. Nu putem vorbi de o prezentare critic a activittilor lui. Termenul e prea onorabil.
Orice critic, a oricrei activitti omenesti presupune un minimum de obiectivitate si de simt de
discernmnt. Intreaga lucrare este o sistematic desfigurare a tuturor actelor Comandantului. E
unicul punct n care Palaghit e de acord cu el nsusi.
De la aceast regul nu se abate niciodat. Parc l vd pe printele Palaghit, n timpul
cnd scria cartea, cum se cznea s potriveasc toate lucrurile, s le aranjeze, s le aduc din condei
n asa fel nct s ias prost pentru Comandant. In privinta asta, printele manifest o consecvent
de fier. Nici o concesie Comandantului, nici chiar atunci cnd binefacerile actiunilor lui erau
evidente. Revolutia de la 3 septembrie? Un moft. Revolutia a fcut-o Groza! Asa cum a fcut Groza
revolutia as putea s revendic si eu paternitatea ei. Eu am fost seful unei echipe din Brasov, dar nam auzit nimic de Groza ca sef de revolutie. Eu am venit acolo din ordinul Comandantului. Stiam
c Groza a fost unul din cei 50-60 de sefi de echipe, care au intervenit n lupt la ordinul
Comandantului si nu dintre cei mai bravi. Nu se poate compara actiunea lui cu a lui Apostolescu,
Chircu sau Crcea, care s-au acoperit de glorie. Printele Palaghit se afla la Berlin n vremea
15 din 27

aceea. Nici n-a luat parte la lupte si nici n-a fost martor al evenimentelor. Aceasta nu-l mpiedic s
debiteze aceast enormitate. Toat istoria Legiunii de la 1938 la 1945 este falsificat. Trei sute de
pagini de insulte la adresa Comandantului, de aberatii si demente. Nimic n-a fost bun ce-a fcut
Comandantul.
Totul a pornit dintr-un calcul meschin, dintr-o ambitie bolnav si a avut rezultate negative.
Bine, dar atunci, ne ntrebm, de ce printele Palaghit a acceptat s ocupe o nalt functie n
guvernul national legionar si de ce s-a mai strduit s fac mpcarea n 1944? Sau stia lucrurile
acestea nainte si atunci era un nonsens s se angajeze in aceast actiune sau istoria Grzii de Fier
din 1950 a scris-o sub efectul urii ce-a acumulat-o de atunci ncoace si atunci nu se poate pune nici
un temei pe ea. In realitate, el a scris o istorie cu efect retroactiv: fiindc l ura pa Comandant,
pentru c nu i-au iesit socotelile la Viena, s-a apucat atunci s denatureze tot cursul evenimentelor.
Dar nu numai Comandantul, ci toti legionarii care au rmas credinciosi Comandantului
sunt acoperiti de cele mai grosolane insulte: degenerati, ambitiosi, fr caracter, etc. In schimb,
legionarii din grupa dizident sunt niste ngeri de oameni: buni, excelenti, incapabili de o
meschinrie, de o trdare, adevrati urmasi ai Cpitanului, n comparatie cu banda de huligani care
l-a urmat pe Horia Sima. Tot ce poate da rasa noastr mai mndru, mai frumos, mai drept, mai
viteaz, cum imagina Cpitanul tipul de legionar, se gseste n tabra dizidentilor. Printele Palaghit
judec pe legionari dup criterii simpliste: dac sunt cu Horia Sima au toate defecte, dac apartin
fratilor separati sunt mpodobiti automat cu toate calittile. Ne nchipuim ncurctura n care s-ar fi
gsit printele Palaghit dac ar fi trit pn n 1954. Ar fi fost obligat s-si revizuiasc prerile
despre o serie de noi dizidenti pe care i trecuse pn atunci n tabra "zgurei" si "spumei"
Comandantului. Ne-am fi pomenit cu aceiasi camarazi strlucind ca soarele, splati de toate
pcatele anterioare.
Palaghit nu cunoaste istoria legiunii
Cea mai mare parte a lucrrii este scris de un om care nu cunoaste testura intim a
evenimentelor legionare. Ce a vzut si a trit el efectiv din drama Legiunii este infim n raport cu
extensiunea ei. A fost n lagrele de la Miercurea Ciuc si Vaslui, a fcut puscrie sub Antonescu,
cunoaste periferic evenimentele din vara anului 1940. Nu a fost amestecat n nici unul din marile
momente legionare. Si atunci de unde si-a adunat materialul pe care l prezint sub eticheta Grzii
de Fier? A fcut o anchet obiectiv? A epuizat cel putin pentru o anumit perioad toate
posibilittile de informare? A ntrebat persoanele care au jucat un rol activ n evenimente? Nimic
din toate acestea.
El si-a limitat cmpul de informatie la cteva suflete coclite de ur ca si el. Acesti oameni
nu puteau s i furnizeze dect date false, cci scopul lor nu era s respecte adevrul, ci s
defimeze pe Comandant. Palaghit se adap exclusiv de la informatori care vorbeau ru de
Comandant. Restul nu-l interesa. S lum cazul lagrelor de la Rostock si Buchenwald. El n-a trecut
prin aceste lagre si nu cunoaste nimic din frmntrile legionare de aici. Asta nu-l mpiedic s
consacre aproape 80 de pagini acestui episod! Pentru el nu a contat dect opinia dizidentilor din
lagr, adic vreo 40 de persoane, iar opinia celor 400 de legionari care au rmas creddinciosi
Comandantului nu e luat n seam. Apoi, chiar si dintre fratii separati, numai ctiva s-au pretat la
operatii de mutilare a adevrului. Restul, dup ct stim o repudiaz n adncul sufletului lor si n-au
alt vin dect aceea c au ngduit ca aceast carte s apar ca expresie a punctului lor de vedere.
Lucru regretabil, care nu le face nici lor nici un serviciu.
Preotul Palaghit nu-si alege izvoarele. Oricine se arat dispus s vorbeasc ru de
Comandant si camarazii lui e primit s depun mrturie. Pn si agentilor trimisi de Eugen
Cristescu n lagrul de la Rostock, Octavian Grosaru, Vasile Basarabescu, Ion Vasilescu, Cmpeanu,
Marian Georgescu si altii li se face onoarea s figureze ca acuzatori contra Legiunii. Atta putea s
priceap Palaghit sau consilierii lui c Serviciul Secret Romn era obligat s stie ce se ntmpl
printre legionarii din Germania si trimiterea de agenti n mijlocul lor intra n atributiile lui normale.
Oamenii acestia au fost identificati de conducerea lagrului de la Rostock ca suspecti si s-a cerut
autorittilor germane ndeprtarea lor. Gestapo-ul, dup ce a consultat Ministerul de Externe, a
refuzat s dea curs acestei cereri deoarece ar fi provocat reactia guvernului romn. Asa se explic de
ce agentii antonescieni au putut s rmn n lagr, s fac spionaj printre legionari si s transmit
cu usurint tot ce vedeau si auzeau. Cnd au fost descoperiti, era fiesc ca Gestapo-ul s sar din nou
16 din 27

n ajutorul lor pentru aceleasi motive: admitnd c erau agentii Serviciului Secret ar fi tulburat
bunele raporturi dintre guvernul german si guvernul romn. Conventia de colaborare a lui Hitler si
Antonescu contra Miscrii si producea roadele si n acest domeniu. Legionarii au fost obligati de
Gestapo s suporte pn la capt o serie de haimanale trimise de Eugen Cristescu ca s raporteze ce
se ntmpl n mijlocul lor. Aceste secturi sunt ridicate de Palaghit la rangul de "victime" ale
"brigadirilor" si puse s mrturiseasc contra legionarilor. Acesti derbedei au mai mare crezare n
fata lui Palaghit dect legionarii cu trecut n Miscare, care au condus ancheta si au descoperit
ticlosiile lor, ca Emil Popa, Octavian Rosu, Romulus Opris, Dr. Ion Fleseriu si altii. Ancheta
ntreprins de Gestapo n aceeasi chestiune nu demonstreaz nevinovtia agentilor lui Eugen
Cristescu pentru c Gestapo-ul era obligat s acopere activittile lui Antonescu si ale agentilor lui.
Conventia Hitler-Antonescu nu ngduia ca autorittile germane s ia partea legionarilor ntr-un
conflict ce-a izbucnit din cauza agentilor lui Eugen Cristescu.
Contradictii
Lucrarea e plin de contradictii. Un exemplu din zecile care pot fi date. La pagina 148
spune c rebeliunea a fost pornit de Sima si Stoicnescu, iar la pagina 157 un ntreg capitol se
intituleaz "Contributia lui Antonescu la rebeliune". In acest capitol arat c mprejurrile n care a
czut Legiunea de la putere "au fost premeditate si diabolic conduse deasemenea de Maresalul
Antonescu si cei din jurul su". El face o prezentare destul de exact a acestor "premeditri"
antonesciene. Rebeliunea, spune la pagina 158, a fost "o lovitur de stat pe care o institutie a
statului, armata, a dat-o mpotriva statului legionar, legal constituit, prin decretul regal de la 14
septembrie 1940, nlocuit cu un alt decret abia la 14 martie 1941". Perfect exact. Explicatia asta
poate s o subscrie si Comandantul.
Dar atunci, dac a fost o lovitur de stat si a fost premeditat de Antonescu si anturajul
lui, cum mai putea fi pornit "rebeliunea" de Comandant si cu att mai putin de Stoicnescu, care
nici nu se gsea la acea dat n Capital? In mintea lui Palaghit, lucruri care se bat cap n cap, adic
rebeliunea si lovitura de stat, pot s mearg foarte bine mpreun. Logica i repugn si nu l
intereseaz dect s plaseze ct mai multe atacuri contra Comandantului. Aceeasi confuzie
domneste si n domeniul datelor. Palaghit nu si ia osteneala s consulte calendarul legionar pentru
a verifica n ce zi si lun s-a petrecut cutare sau cutare eveniment. E grbit s apar lucrarea sau
poate chiar intentionat schimb unele date importante. Astfel, la pagina 122 spune c la 20 august
1940 s-a tinut o sedint n casa lui Budisteanu n care s-a discutat demisia acestuia din guvern si a
lui Noveanu. In realitate, aceast sedint s-a tinut cu o lun nainte la 14 iulie 1940.
Fixarea datei are foarte mare important n acest caz, pentru c n aceast reuniune si ca
urmare a explicatiilor date de Horia Sima, toti cei prezenti au czut de acord c rmnerea n guvern
a lui Bideanu, Noveanu si Budisteanu este duntoare intereselor Legiunii si li s-a cerut n mod
imperativ s plece pentru a nu amesteca Miscarea n cedrile teritoriale din Transilvania. Ei nu au
ascultat, s-au constituit ntr-un trio colaborationist carlist si au sfidat ntreaga Miscare. Rmnnd n
guvern, si-au legat numele de tristul episod al verdictului de la Viena. Printele Palaghit nu gseste
nici un cuvnt de mustrare pentru atitudinea acestor trei inconstienti care erau pe punctul s
compromit definitiv viitorul Legiunii. Din fericire, actiunea de la 3 septembrie a risipit echivocul
provocat de prezenta lor n guvernul ultimatumului de la Viena si tara n-a confundat politica lor
servil cu politica demn a Miscrii.
Ce-ar fi nsemnat dac Miscarea s-ar fi mpotmolit n actiunea lui Noveanu, dirijat din
culisele Palatului? O vulgaritate respingtoare exalt din toate paginile lucrrii. Insulte murdare,
fleacuri, mruntisuri, naivitti apar amestecate cu lucruri importante. Din activitatea guvernului de
la Viena, el nu spune nimic de armata national, de luptele de pe Oder, de eroicele echipe care au
plecat in tar si au pus bazele miscrii de rezistent, de eforturile titanice care s-au fcut pentru a
salva pe refugiati si pe soldatii din lagre n conditiile vitrege n care se lucra pe atunci, cnd nssi
autorittile germane sabotau la fiecare pas activittile guvernului romn. In schimb a fcut
uluitoarea descoperire c Comandantul avea la dispozitie la Viena 36 de cartele. Nu stiu ce sugubt
i-o fi suflat la ureche aceast enormitate, dar el n-a rumegat-o ci i-a dat drumul pe hrtie. Treizeci si
sase de cartele nu puteau avea nici cei mai nalti demnitari ai statului german.
Nu stiu cte cartele o fi avut Comandantul la Viena, dar la Alt-Aussee nu avea dect una
singur ca si noi toti. Mai departe, niste biete poezioare si epigrame cu intepturi la adresa altor
17 din 27

legionari, att de obisnuite n lagre, sunt reproduse si interpretate ca semne de dezagregare ale
Miscrii. Apoi conflictele inerente vietii de prizonier, eternele scene din lagr care n-au lipsit nici la
Jilava si nici la Ciuc si Vaslui si n nici o mprejurare, cnd oamenii sunt siliti s triasc laolalt pe
spatii restrnse devin piese capitale de acuzatie n demonstratia lui Palaghit. Inchisoarea, viata de
lagr ridic la suprafat tot ce este tot ce este bun si ru n om. Unii si vor pstra cumptul pentru a
judeca obiectiv situatia. Altii se vor pierde. Acestia cred c dac esti n lagr este ru pentru c
sufer ei fr s ntrebe dac aceast suferint are si un aspect pozitiv pe alt plan, dac nu reprezint
un capital politic. Iat de pild sederea noastr la Buchenwald a avut si un rezultat pozitiv, cci la
sfrsitul rzboiului n-am putut fi acuzati de a fi fost niste unelte ale imperialismului german.
Tocmai acest fapt a creat prilej acelora care s-au desprtit de Comandant si continu s-l
batjocoreasc si astzi ca s rmn n viat si s-si exercite critica lor negativ. Lagrul a constituit
o pies capital n salvarea Legiunii dup rzboi. Dac printele Palaghit ar fi avut putin puritate
si cdur sufleteasc ar fi tresrit la spectacolul grandios al acestei Legiuni btute de toate crivtele
care de 30 de ani merge dintr-o prigoan n alta. Printele Palaghit ar fi trebuit s se mire mai
degrab c cu toat presiunea combinat antonescian-hitlerist, cu toate mizeriile si perspectivele
lagrului, cu toat actiunea coroziv a dizidentilor, cu tot valul de insulte la adresa unui om care nu
se putea apra s-au mai gsit attia legionari care s rmn credinciosi Comandantului. Aceiasi
oameni care au rezistat n careul de la Buchenwald, pusi n libertate s-au ncadrat imediat n armata
national sau s-au azvrlit cu parasuta n tar. Aceast credint, aceast drzenie, aceast loialitate
fr margini onoreaz Miscarea si onoreaz poporul romn. Cci legionarii nu s-au dat
spectacolului rusinos al attor grupri romnesti care si-au prsit sefii n momente grele.
Cum scrie preotul Palaghit istoria
Vom da acum cteva exemple pentru ca citiorul s se conving la ce falsificri ordinare se
preteaz preotul Palaghit. La pagina 102 Palaghit afirm c ordinul de mpuscare al profesorului
Stefnescu-Goang ar fi venit de la Bucuresti, n spet de la Horia Sima, care n vremea aceea
coordona actiunile pe teren ordonate de Comandamentul Legionar. Dup versiunea dat de
Palaghit, dr. Vasile Andrei ar fi primit de la Horia Sima ordinul si l-ar fi transmis echipei care a
executat atentatul. Iat acum declaratia persoanei implicate de Palaghit n aceast chestiune, dr.
Vasile Andrei:
PRECIZRI
In cartea sa, Garda de Fier, pagina 102, privind atentatul asupra rectorului StefnescuGoang, printele Palaghit pretinde c stie urmtoarele: Dr. Vasile Andrei, cel ce transmisese
ordinul de executare al lui Stefnescu-Goang, ar fi declarat odat la marginea unui pat de
moarte! mai multor legionari prezenti:
"Imi simt constiinta ncrcat c am contribuit si eu n parte la asasinarea Cpitanului
prin faptul c am executat ordinul lui Sima de a svrsi atentatul mpotriva lui Stefnescu-Goang.
La dou zile dup atentat s-a primit un alt ordin de la Sima n care revenea asupra primului su
ordin."
Am fost printre cei ce se aflau n centrul evenimentelor consumate n toamna anului 1938
n Cluj. Doresc s las deci celor ce vor scrie odat istoria greu ncercatei dar martirei - noastre
Miscri Legionare, o mrturisire real a evenimentelor de atunci. Aceast precizare a fost impus
si prin nerusinarea ctorva intrusi n rndurile noastre, intrusii care speculnd naivitatea unor
camarazi mai tineri caut s-si cldeasc astzi - pe lasitatea lor proprie de atunci si pe jertfa
neprecupetit a attor dragi camarazi -monumente de eroic cumintenie si un mare orizont politic.
Afirmatiile acestui "preot ortodox" sunt si inventate si tendentioase. Declar deci:
1) Nu am fcut niciodat pretinsa mrturisire la marginea unui pat de moarte.
2) Nu am primit si nu am transmis nici un ordin privind executarea rectorului StefnescuGoang, eu fiind arestat nc din ziua de 17 noiembrie 1938 si detinut la nchisoarea militar din
Cluj.
3) De cele ce aveau s se ntmple pe ziua de 27 noiembrie 1938 am fost instiintat cu o zi
nainte la vorbitor de camaradul Aurel Lscianu, unul dintre cei doi studenti care urmau s
pedepseasc a doua zi pe Stefnescu-Goang. Singurul din cei 75 de camarazi cu care mprteam
celula nchisorii, doctorului Victor Apostolescu i-am povestit cele ce aveau s se ntmple afar. Au
urmat cele cunoscute.
18 din 27

4) Peste o sptmn este adus n celula noastr prof. Gheorghe Veres care mi-a afirmat
c doctorul Vucu, trimis special din Bucuresti cu ordinul ca executarea lui Stefnescu-Goang s
nu aib loc, ar fi ajuns prea trziu la Cluj.
5) Studentul n filozofie Ion Pop, principalul factor al actiunii de pedepsire a lui
Stefnescu-Goang, mi-a mrturisit n decursul lunilor petrecute mpreun n celula sa, de
condamnat la moarte urmtoarele:
Pe Stefnescu-Goang era hotrt s-l pedepseasc cu mult nainte si c actiunea lui a
coincis numai cu dorinta de pedepsire hotrt de superiorii si si c aceast dorint proprie nu a
fost nici influentat si nici determinat de acest ordin. El ar fi fcut aceast datorie ctre sufletul
tineretului ardelean si ntr-un fel si n altul. Ambii fii de trani modesti, dar mndri, crescuti la
poalele istoricului munte Boblna, judetul Somes, nu si-au nchipuit niciodat s vad n fruntea
celei mai sfinte institutii nationale, de formare a spiritualittii tineretului romn, o imoralitate si o
rusine national, acela care era Stefnescu-Goang. De aici hotrrea de a-l elimina.
"Noi, ardelenii - spunea Ion Pop... Am rezistat 1000 de ani robiei maghiare pentru c
sufletul ne-a fost att de curat, cugetul nostru att de neptat si credinta n valorile morale ale
neamului att de nezdruncinat. Astfel c tolerarea lui Stefnescu-Goang, aceast concretizare a
celei mai triviale imoralitti de atunci cultivat, neatins, inamovibil, nsemna o renuntare si o
uitare a curteniei celor peste 1000 de ani de ndejdi si chin".
6) Tin s amintesc mai departe c eliminarea lui Stefnescu-Goang din fruntea
Universittii din Cluj a fost un imperativ pentru studentimea clujean care a preocupat cugetele si
constiinta tineretului universitar n tot decursul anilor 1930-1938 si c problema rezolvrii lui s-a
pus n diferite momente, nc cu mult nainte de 27 noiembrie 1938.
Vasile Andrei
Din examinarea acestui document rezult urmtoarele constatri:
- c dr. Andrei n-a avut nici un amestec n atentatul contra lui Goang.
- material nu putea s svrseasc ceea ce i atribuia Palaghit, deoarece n timpul acela se
afla n nchisoare.
- problema eliminrii rectorului Goang s-a pus cu mult nainte n cercurile studentimii
legionare clujene.
- atentatul contra lui Stefnescu-Goang a fost o initiativ local.
- comandamentul legionar de la Bucuresti, aflnd de aceast initiativ, care nu cadra cu
planul general de actiune, a trimis pe dr. Vucu la Cluj, cu ordinul s nu svrseasc acest atentat.
- dup afirmatia doctorului Gheorghe Veres la mai multi camarazi de nchisoare, curierul
de la Bucuresti ar fi ajuns prea trziu si atentatul n-a putut fi mpiedicat. Cititorul s compare
versiunea dat de printele Palaghit asupra unui fapt capital din istoria Legiunii cu relatarea oferit
de dr. Andrei, un om care cunoaste evenimentele de la surs, ca s si dea seama de halucinanta
iresponsabilitate a primului.
Trecem acum la exeminarea altui caz. La pagina 303 se spune c ofiteri romni ar fi fost
arestati, judecati si executati de un grup de legionari la Viena n martie 1945. Se dau si nume: Emil
Popa si Octavian Rosu, printre cei ce ar fi participat la aceste condamnri si executii. Pentru a
lmurii aceste acuzatii, m-am adresat printr-o scrisoare dlui General Chirnoag, rugndu-l s spun
ce stie n aceast chestiune. Reproduc n continuare scrisoarea trimis de mine dlui General:
Domnului General Platon Chirnoag,
Fost Ministru de Rzboi n Guvernul National Romn de la Viena,
1, Alle G. Guyonnet, Gagny II (Seine et Oise), Franta
Madrid, 11 iulie 1964
Domnule General,
Ocupndu-m actualmente de cartea preotului Palaghit, "Garda de Fier", aprut la
Buenos Aires n anul 1951, citesc la pagina 303 urmtoarele:
"Un grup de 12 ofiteri romni, cu 12 zile nainte de evacuarea Vienei, au fost judecati si
executati n aceeasi zi de un pluton de executie format din brigadiri".
"Cei care au dat sentinte au fost Popa Emil, Rosu Octavian, etc."
Dup cte stiu eu, nici Popa Emil si nici Rosu Octavian nu au fcut parte din armata
national, nct este straniu cum au putut s dea sentinte de executie contra unor ofiteri romni.
19 din 27

Emil Popa a lucrat la Ministerul Muncii sub conducerea dlui Ministru Vasile Iasinschi, iar
Octavian Rosu avea alte nsrcinari care n-aveau nimic comun cu corpul constituit al armatei
nationale.
V-as fi extrem de ndatoritor dac ati binevoi s m ajutati la lmurirea acestei chestiuni
pe cae am rezumat-o la urmtoarele puncte:
- dac Emil Popa, Octavian Rosu sau alti legionari au dat sentinte de executie a unor
ofiteri romni.
- dac a existat n cadrul armatei nationale vreo instant judectoreasc n care ar fi
figurat legionari, care instant ar fi avut atributii s judece elemente care cad sub rigorile codului
justitiei militare din timp de rzboi.
- dac armata national de la Dllersheim, n totalitatea ei, dispunea de drept de
jurisdictie militar si poseda organe de sanctionare a actelor care contravin normelor n vigoare n
timp de rzboi.
Cuvntul Dvoastr autorizat, ca unul care ati creat aceast armat si i cunoasteti toate
fazele ei de dezvoltare, va avea darul s spulbere orice echivoc referitor la aceast acuzatie care
loveste n trecutul si onoarea acestor camarazi.
V rog s primiti, Domnule General, mrturia profundului respect ce vi-l port.
Gheorghe Costea
General Mola, 277, 3, D. Madrid-16
Iat acum rspunsul Dlui General Chirnoag:
15-7-1964
Iubite Domnule Costea,
La scrisoarea Dtale din 11-7-64, referitoare la afirmatia preotului Palaghit din cartea
"Garda de Fier" despre judecarea si executarea a 12 ofiteri romni care fceau parte din armata
national n curs de pregtire la Dllersheim, uite ce pot s-ti spun.
La Dllersheim exista o tabr de instructie pentrupregtirea unei divizii romne. Prin
conventia ncheiat cu statul major german, dreptul de jurisdictie militar revenea Germaniei,
gsindu-ne pe teritoriul ei. Nici eu, n calitate de Ministru de Rzboi n guvernul national romn,
nici comandantul acelei romne si nici Miscarea Legionar nu aveau calitatea de a constitui
tribunale militare sau speciale pentru a judeca cazuri de grave abateri de la legile militare. Noi
puteam aplica numai pedepse disciplinare; n armata national, Miscarea Legionar ca entitate
politic nu avea nici un fel de amestec. Afirmatia preotului Palaghit referitoare la acel tribunal
legionar, care ar fi judecat si executat 12 ofiteri romni la Dllersheim face parte din numeroasele
beratii publicate n cartea "Garda de Fier". Este de mirare cum a putut un preot s-si asume sub
semntura lui attea enormitti. Eu cunosc un singur caz, al unui cpitan de administratie -cred
c-l chema Stnescu- care era acuzat de intelegere cu inamicul si care a fost tranportat n
Cehoslovacia, unde urma s fie judecat. Despre soarta lui nu mai stiu nimic pentru c ntre timp
Germania a czut.
Tot ceea ce ti-am scris aici poti s faci uz n textul Dtale, dac ai intentia s scrii o punere
la punct. Dl. General declar clar si categoric c legionarii n-au avut nici un amestec n
organizarea diviziei de la Dllersheim, c acolo se fcea armat, c legionarii participau n
calitate de soldati si nu de legionari, c n-au figurat n nici o instant de judecat si c atributiile
de jurisdictie militar, cum era si firesc, apartineau comandamentului german.
Dl Iasinschi condamn cartea
Dl Iasinschi a rmas uluit de miseliile cuprinse n aceast carte. In repetate rnduri, la
sedintele de garnizoan de la Madrid, si-a exprimat indignarea si revolta. Intr-o scrisoare adresat
Comandantului din 3 aprilie 1951 calific istoria Grzii de Fier a lui Palaghit "un hrdu de lturi
n capul Miscrii". Reproducem fragmentul care intereseaz:
Cu privire la cartea lui Palaghit am comunicat tuturor, care-ti este dorinta. Nu stiu cine
va face-o, n ce msur si cu ct rezultat precis. Un rspuns la acest hrdu de lturi este necesar.
Altfel rmnem cu murdria n cap. Noi trebuie s ne splm cu ap curat, cu adevrul.
O serie de acuzatii grave trebuiesc tratate, nu rspunznd lui Palaghit, ci unei opinii
publice, chiar aceleia de rea credint, oamenilor politici, anumitor directii din cancelariile Statelor
aliate. Batjocoriti an dup an, n cele din urm nssi elementele noastre intr la ndoial si ncep
20 din 27

s manevreze argumentele dusmanilor. Ct vreme mai avem pe cineva lng noi, trebuie stabilit
adevrul. Eu sunt hotrt s ncep a scrie, att stiu si nu m ntind peste ce-mi apartine mie. Este
nevoie de-o brosur documentar n dou sau trei limbi, n care s intre 2-3 nume, care si asum
cele scrise. Nu trebuie s venim atacnd pe adversar, ci spunnd adevrul. Gndeste-te, c ne
gsim ntr-un ceas de mare rspundere. Imi pare bine c te-ai hotrt s publici din literatura
legionar ce trebuie si ct se poate. Ii voi comunica lui Crisu s fac prefata. Eu m voi executa
cnd mi va veni rndul...
Printele Palaghit si credinciosii din Argentina
In Argentina, printele Palaghit nu si-a dezmintit trista lui faim de om pornit spre rutti.
Intre romnii din Buenos Aires s-a tinut numai de scandaluri, afaceri necurate, desbinri si certuri.
Credinciosii ortodocsi l-au prsit n cea mai mare parte, prefernd s sprijine nfiintarea unei
parohii unite. Cum preotul Palaghit s-a alturat Episcopiei Ortodocse din Statele Unite, o seam de
credinciosi, capi de familie, au trimis o ntmplare Prea Sfintitului Valerian, cerndu-i s trimit la
Buenos Aires un "preot ortodox romn cu frica lui Dumnezeu":
Buenos Aires, 16 Februarie 1951.
Onor
Episcopia Ortodox Romn din America
6201 Detroit Avenue, Cleveland 2, Ohio
Subsemnatii, Romni, Crestini Ortodocsi, domiciliati n orasul si provincia Buenos Aires,
Republica Argentina, venim prin prezenta s v solicitm nfiintarea unei Parohii Ortodoxe
Romne n Buenos Aires si trimiterea unui preot care s o conduc. Situatia de astzi a
credinciosilor Bisericii Ortodoxe Romne este jalnic. Exist aici un preot ortodox romn numit
Marin Zidaru sau Stefan Palaghit, care oficiaz Sfnta Liturghie ntr-o camer din Calle
Belgrano 728, unde numai duminica se improvizeaz o capel, camera fiind folosit n cursul
sptmnii pentru alte scopuri. Cum nu vedem pe acest preot n lista publicat n "Solia" din 7
ianuarie 1951, socotim c functioneaz fr aprobarea Dv. sau c s-a dat de partea falsului
Episcop Andrei Moldovan, care anume ar fi intitulat de oamenii Anei Pauker ca "al Americii de
Nord si de Sud" asa cum se zvoneste. Acest preot Zidaru-Palaghit se tine de altfel mai mult de
mosia pe care a dobndit-o aici n scurt timp, de negustorii n care a inselat o seam de romni, ca
de pild D.D., Stan Ionescu, N. Mena si Vasile Luca, cu care are si procese, si mai ales se tine de
politic, fcnd tot felul de intrigi si dezbinri ntre romni. In timpul din urm apublicat - nu se
stie cu ce bani si dac nu cumva cu cei trimisi de dv. pentru biseric- o carte de nvrjbire politic,
pe care o vinde chiar n biseric.
Mai ru dect att este faptul c nc de la ntemeierea ei, afar de ctiva oameni cinstiti,
nselati n buna lor credint, capela unde slujeste preotul Zidaru-Palaghit a fost locul de adunare
a tuturor celor suspecti de prietenie cu comunistii si izvorul tuturor intrigilor, ea fiind condus
defapt de un consul la Paris al guvernului comunist din tar, numit Virgil Constanitnescu.
Asa stnd lucrurile, romnii din Buenos Aires, care nu vreau s aib de a face n cele
sfinte cu un astfel de preot, au fost siliti s rmn deoparte de asa-zisa lui biseric, pe care nimeni
nu a sfintit-o, nici Sfntul Antemis nu se stie de are, si nici nu stie de ce Episcopie atrn.
Dm mai jos cteva fapte precise din care se poate vedea ct de mare tulburare aduce
faptul prezentei aici a unui astfel de preot ortodox:
Alteta Sa Regal Principesa Ileana a refuzat s intre vreodat n biserica preotului
Palaghit, asistnd n fiecare duminic la Sfnta Liturghie n Biserica Romn Unit, desi o att
de bun credincioas a bisericii strmosesti. Furios de acest fapt, preotul Palaghit a scris si
rspndit o scrisoare necuviincioas fat de Alteta Sa Regal. Cnd Alteta Sa Regal a fost nas la
botezul unei fetite a profesorului Safta, fcnd botezul n "Cminul Regina Maria", a chemat s
oficieze pe un preot ortodox grec. Acelasi lucru s-a fcut si la botezul altor copii. Alti romni
ortodocsi, vrnd cu orice pret s aud slujb romneasc la botezul copilului lor, au preferat s li-l
boteze preotul unit, dect s intre n casa lor preotul Palaghit. Asa au fcut dl. inginer Brtescu,
Stefnescu si altii. Nunta dlui Nicolau s-a fcut la biserica ruseasc. La Sfnta Inviere si la
Crciun, mai toti fostii diplomati romni au fost la biserica greceasc.

21 din 27

Nu este deci de mirare c duminica gsesti pe romnii ortodocsi la biserica romn unit,
unde cnt si n cor, la biserica greceasc, la cea ruseasc, numai la biserica romn ortodox a
preotului Palaghit nu.
V rugm deci s binevoiti a ne ndruma ce trebuie pentru a cpta un preot ortodox
romn, cu frica lui Dumnezeu, care s aib numai grija Bisericii si a Celor Sfinte, readucnd
unirea n mijlocul nostru.
Cu cel mai profund respect,
(In originalul trimis Episcopiei, urmeaz semnturile a 27 capi de familie). Pentru
conformitatea copiei garanteaz: Inginer Dan Protopopescu, Calle Lambare, 958 , Buenos Aires
In slujba comunistilor
Grigore Manoilescu, n punerea lui la punct, arat legtura care exist ntre interesele clicii
de teroristi de la Bucuresti n slujba Moscovei si aparitia acestei crti. Intradevr serviciile de
propagand ale guvernuui comunist al R.P.R. au fcut o larg ntrebuintare din materialul pus la
ndemn de preotul Palaghit. Dup toate probabilittile, din aceeasi surs au venit si banii pentru
imprimarea crtii si expedierea ei n ntreaga lume. Un fapt care a pus pe gnduri pe toti romniii si
care arat c preotul Palaghit dispunea de importante sume de bani este expedierea prin avion a
sute de exemplare n ntreaga lume. Un refugiat cu mult greutate ar fi putut strnge mijloacele
necesare pentru tiprirea unei crti att de voluminoase, dar n nici un caznu si-ar fi permis luxul s-o
trimit cu avionul dac n-ar fi fost alte interese la mijlocsi alti oameni care s finanteze
ntreprinderea. Printele era grbit ca lucrarea s ajung ct mai repede pepiata exilului ca s-si
produc efectul.
Cartea s-a tiprit la tipografia evreului Elias Katz, de fel din Hrlu-Moldova. Culegerea
textului s-a fcut de un alt evreu, Schwartz, se pare coasociat cu primul. Acest Schwartz avea
strnse legturi cu Legatia R.P.R. si servea ca agent principal al Legatiei n colonia evreiasc
romn din Buenos Aires. Cldirea n care locuia printele Palaghit, Avenida Belgrano, 728 avea
ca portar pe evreul Alfred Leibovici, originar din Romnia. Cu acest evreu, printele era prieten la
toart. Misterul acestei neobisnuite prietenii s-a lmurit de camarazii nostri, cnd s-a descoperit c
onorabilul portar Alfred Leibovici era n realitate un temut agent al Legatiei reperiste. Se pare c
printele a contractat obligatii sociale fat de "portarul" din casa unde locuia, pentru c unul din
primele exemplare din cartea lui l nchin dlui Alfred Leibovici.
Cartea s-a sfrsit de tiprit la 30 decembrie 1950 iar la 2 ianuarie 1951 printele semneaz
exemplarul destinat dlui Leibovici. Emotionant aceaast prietenie care constituia veriga de legtur
ntre preotul Palaghit, marele tribun al Grzii de Fier si guvernul tovilor de la Bucuresti!
Reproducem acest document care dezvluie dedesubturile afacerii Palaghit ct si virtutiile care
mpodobeau pe acest cenzor al istoriei legionare:
Dlui Alfredo Leibovici,
Mare iubitor de romni si de tara noastr, ofer aceast modest lucrare privind
zbuciumul unei generatii si al trii, Pr. Stefan Palaghit, Buenos Aires, 2 ian 1951.
Exemplarele cu dedicatie au fost druite de autor si altor evrei care l-au ajutat la tiprirea
crtii. S-a simtit att de ndatorat fat de acestia nct le-a oferit autograful nainte ca lucrarea s fie
dat propriilor lui prieteni si camarazi. Evident, evreo-comunistii au fost deosebit de satisfcuti de
aceast atentie si cred c i vor purta o recunostint etern. Printele Palaghit fcea fortelor
subversiunii un serviciu nepretuit si numai moartea lui prematur l-a mpiedicat s trag din fapta
lui monstruoas toate beneficiile. "Portarul" Alfredo Leibovici e uns de printele Palaghit cu titlul
de "Mare iubitor de romni si de tara noastr", n timp ce Comandantul si zeci de camarazi de-ai lui
sunt batjocoriti n modul cel mai infam.
Iat unde duc ura si ticneala unui om.Dusmanii se transform n mari patrioti, iar
camarazii lui devin dusmani ai Legiunii si se nhiteaz cu primul venit ca s loveasc n acei pe
care-i urste mai tare.Cum remarc si regretatul Grigore Manoilescu, nimic sau aproape nimic din
aceast lucrare nu atinge pe comunisti. Cu mare bunvoint am descoperit am descoperit 23 de
rnduri despre "comunismul din Romnia". Tragedia trii noastre nu i-a inspirat printelui Palaghit
dect 23 de rnduri apoase si fr nerv la paginile 357-358. Dusmanul pentru el nu e comunismul,
nu e regimul de bestii care pe atunci (1950-1951) ucideau mii de oameni de elit n muncile de la
Canal si genocid ajunsese la paroxism, ci Comandantul. Chiar ultimul lui apel, scris cu spume la
22 din 27

gur nu are ca tem tragedia trii, ci strngerea rndurilor pentru doborrea Comandantului. Aceasta
urmreau jupnii de la Bucuresti: decapitarea Legiunii. Trebuie s deducem asadar c si ceea ce
scrie contra comunistilor nu o face dintr-un imbold curat, ci ca s si acopere filiera SchwartzLeibovici-Legatie-R.P.R.
Cartea preotului Palaghit si dizidentii
In ce msur cartea preotului Palaghit reflect prerile, ideile, punctele de vedere ale
grupului dizdent n materie de istorie legionar? Iat o ntrebare care merit s fie examinat.
Trebuie precizat din capul locului c cel putn 90% din lucrare e construit cu un material strn de
propria lui experient. Nu avem de a face cu un martor al istoriei legionare ci cu un reproductor al
unor lucruri auzite de la altii. Preotul Palaghit n-avea de unde s cunpasc direct nici cursul
evenimentelor dintre anii 1938-1940 si nici viata din lagrele legionare din Germania. Stie ceva din
timpul regimului national-legionar si din perioada guvernului de la Viena, dar ca un om care a trit
la periferia acetor guvernri, limitat la aspectele lor minore. Singurele episoade ce le cunoste bine
sunt lagrele de la Miercurea Ciuc si Vaslui unde a fost internat n anii 1938-1939 si apoi suferintele
legionarilor sub regimul persecutatiilor antonesciene. La acest capitol, adic de la pagina 157 pn
la pagina 172, lucrarea poate fi consultat cu folos, deoarece autorul ai scria lucruri ce le-a trit pe
propria lui piele si amintirea chinurilor ndurate garanteaz autenticitatea lor. Cea mai mare parte a
expunerii provine de la elemente dizidente.
Acum, colaborarea lor exclusiv nu ar fi avut nici un efect duntor pentru Miscare, dac
acestia s-ar fi multumit s povesteasc lucrurile cum s-au ntmplat si ce stiau ei. Dar dizidentii
consultati de Palaghit erau suflete coclite de ur ca si el. Si colaborarea lor servea aceluiasi
obiectiv, defimarea Comandantului, Palaghit nu interoga subiecte ci si cuta complici la
falsificarea istoriei legionare. Incontestabil apoi c numrul dizidentilor care l-au adpat pe
Palaghit cu false versiuni asupra evenimentelor legionare este restrns. Cei mai nulti nici nu se
gseau n Argentina, iar dintre cei de acolo numai ctiva i-au dat sprijin neconditionat la masacrarea
istoriei legionare. Principalii auxiliari par s fi fost Stefan si Troiu.
Trebuie presupus apoi c printele Palaghit nu s-a multumit s reproduc cu exactitate
declaratiile diversilor dizidenti ci le-a adugat o nuant, o interpretare, un epitet care pot schimba
complet sensul unei fraze. Nu este exclus ca multi frati separati, chestionati de Palaghit, s fi rmas
si ei surprinsi de ce-a iesit din clocitoarea lui. Geniul de mahala al printelui a sucit si rasucit
mrturiile lor pn la desfigurare. Avem mai degrab de a face cu o serie de falsificri suprapuse,
pn ce preotul Palaghit a obtinut efectul dorit, adic pn a nnegrit de tot portretul
Comandantului. In prefat acrtii, Palaghit ncearc s separe responsabilitatea grupului dizident de
responsabilitatea autorului. El afirm c:
- e n afara oricrui grup legionar (pagina 12).
- scrie din proprie initiativ (pagina 12).
- nu i-au dat ncuviintarea nici mcar comandantii legionari potrivnici (pagina 12).
- lucrarea a scris-o la Viena, si anume n timpul cnd mai fcea parte din grupul de
comand al Comandantului (pagina 15).
Prima afirmatie este o minciun att de gogonat nct ne mirm cum a putut-o pune pe
hrtie. El ncepuse s fac servicii dizidentilor nc din timpul cnd formal continua s fie alturi de
Comandant. Dup ndeprtarea lui, adic 30 noiembrie 1944, a trit permanent n mijlocul lor, a
fcut cuiburi cu ei, dup propria lui mrturisire si n toate mprejurrile si locurile pe care le-a
colindat, Viena, Austria, Italia, Argentina, a urmat linia lor. La Roma a tinut sedinte comemorative
cu dizidentii si a vorbit n diverse ocazii. A doua afirmatie, c a scris cartea din proprie initiativ,
poate s fie adevrat. Omul acesta a luat attea initiative n viat, a fcut attea viraje, trzni si
buclucuri, nct e foarte probabil ca ideea s fie a lui.
Cnd zicem c ideea e a lui nu ne referim la ideea de a scrie o carte de istorie legionar, ci
la ideea de a o scrie n felul n care a scris-o. Pe el nu l-a determinat s scrie aceast carte nici grija
de Legiune si nici grija de a lsa posterittii un document al "zbuciumului unei generatii", ci motive
mult mai pasionale. O sete nestvilit s se rzbune pe Comandant si pe toti acei cu care s-a ciocnit
el n pribegie. La Buenos Aires, printele a luat, cum i era obiceiul, o serie de initiative care nu erau
pe placul celorlalti. S-au nscut tensiuni, frictiuni locale ntre el si ceilalti romni si legionari. Toate
aceste "atacuri", "lovituri" si "nedreptti" din partea grupei "simiste" l-au nfuriat si cum nu se putea
23 din 27

rzbuna ntr-o alt form, a dat drumul la aceast carte. E suficient s se citeasc explicatiile
printelui de la paginile 10-11, ca s ne dm seama ct au contribuit de mult la geneza lucrrii
amrciunile lui personale. Un om ru, nrit si de viata ce-a dus-o acolo, n mijlocul unui mediu
care nu i satisfcea ambitiile, a debordat n forma aceasta. "Toate acestea (adic toate provocrile
adversarilor) au contribuit ntr-o mare msur ca s nu mai amn publicarea acestei crti", scrie
printele Palaghit la pagina 11. Printele a amestecat nemultumirile lui personale sau nfrngerile
lui politice cu interesele legiunii.
Toate nefericirile lui personale si toate complexele de grandoare nesatisfcute le-a
proiectat n aceast carte si cum el nu putea s se ridice la inltimea adevrurilor legionare, a cutat
s diminueze pe ceilalti, s-i prezinte ca niste epave ale Miscrii, cnd n realitate el naufragiase si
devenise o epav. Pe aceast initiativ s-au fixat apoi alte interese. O seam de dizidenti care se
aflau n aceeasi situatie sufleteasc ca si el si-au adugat ranchiunele si bocetele lor. Printele nu
numai c le-a notat cu satisfactie, dar le-a amplificat ca ntr-o cutie de rezonant, dndu-le
proportiile unui bocet universal c se "distruge Legiunea". Legiunea nu se distruge cnd legionarii
stau de straj n jurul Comandantului, ci cnd se propag dezordinea si anarhia si legionarii se
transform din lupttori n bocitoare si speculanti. Tot pe initiativa printelui s-au grefat apoi si
interesel comunistilor din tar. Neastmprat cum era, Palaghit a gsit pn la urm si firea care
mergeau la Legatia reperist.
Comunistii aveau nevoie de un text care s le serveasc de material de propagand contra
Miscrii si dnd peste printele Palaghit, tocmai n perioada de gestatie a lucrrii, l-au acaparat,
ajutndu-l la tiprirea lucrrii. I-au mai fcut si alte servicii, nlesnindu-i corepondenta cu familia
din tar si ajutnd-o. In al treile rnd, Palaghit afirm c n-a primit aprobarea nimnui. "Nu mi-au
dat ncuviintarea nici mcar comandantii legionari potrivnici lui Sima". Nu intereseaz atitudinea
celorlalti comandanti legionari, ci numai atitudinea sefilor fractiunii dizidente, Grneat si
Papanace. Declaratia printelui poate s fie si o chestiune de tactic. Ei s-au pus de acord cu
printele s fac aceast declaratie pentru c nu le convenea s apar ca autori morali ai lucrrii. E
dificil de desprins responsabilitatea sefilor fractiunii de responsabilitatea lui Palaghit, cnd lucrarea
a pus n circulatie o serie de teze pe care ei nsisi le sustin. La o reuniune cu mai multi legionari,
Teban, tudose, Seitan si altii, Ilie Grneat a declarat c el nu aprob cartea. Aceasta a avut loc
aproximativ prin luna mai 1951. Alte informatii ce le avem de la persoane direct puse n cauz de
Palaghit, l indicm c n-ar fi strin de lucrare. Ilie Grneat ar fi citit lucrarea nainte da a fi dat
la tipar si si-ar fi dat binecuvntarea.
Dac versiunea aceasta este adevrat, atunci nu ntelegem ce-a mai cutat n afacerea
Boeru. Nu se poate s nu-l fi izbit faptul c n lucrare se fcea de patru ori mentiune despre Boeru
ca asasin al profesorilor Iorga si Magearu (preotul Palaghit.134, 177, 237, 336). La acea vreme,
Boeru reprezenta pentru Palaghit o pies capital de atac contra Comandantului. Nu stim ce-a
putut s declare Ilie Grneat n fata "juriului de onoare" de la Paris, dar ni se pare stranie
chimbarea de atitudine a Bdiei. E suficient oare ca Boeru s adere la fractiune, pentru ca s fie
proclamat inocent de Ilie Grneat? Seful secund al fractiunii, Dl. Constantin Papanace, e prea abil
ca s se bage n afaceri de soiul acesta. El mpinge pe altii s se compromit, iar el si rezerv un fel
de independent. Dl. Papanace niciodat nu s-a pronuntat deschis n favoarea crtii, dar nici n-a
condamnat-o. Teza lui e c orice lucru, orict de nedrept si infam, e binevenit "dac-i stric lui
Sima". Acesta e unicul su criteriu politic.
De 30 de ani si pierde timpul ca s demonstreze c Comandantul e ru, n loc s fac
demonstratia invers, c el este excelent. Odat totusi si-a exprimat punctul de vedere ntr-o form
care nu mai las nici un dubiu c el este autorul moral al crtii. Intr-un articol publicat in
"Orientri", s-a exprimat c e pcat de tot materialul pe care l-a avut preotul Palaghit, pentru c "la stricat". Asta nseamn c materialul, cel putin partial, i-a fost furnizat de Dl. Papanace. Pe Dl.
Papanace nu-l interesa asadar natura materialului ntrebuintat, ce valoare de adevr reprezint, ci
faptul c printele Palaghit, zpcit cum era, a ncurcat "pretiosul" material, adic nu l-a dichisit
cum trebuie, si, ca atare, nu si-a produs efectul dorit. Pcat c n-a fost Dl. Papanace mai aproape.
Cum tezele sustinute de Palaghit sunt identice cu ale Dlui. Papanace si cum relatiile dintre ei sunt
bine cunoscute, trebuie s-l considerm c a ncurajat si patronat lucrarea. Ultima afirmatie a
printelui este c ar fi scris lucrarea cnd fcea parte din grupul de comand al lui Horia Sima.
24 din 27

Acest lucru nu este posibil din urmtoarele motive. Din grupul de comand al lui Horia Sima el n-a
fcut parte dect dou luni si jumtate. S nu uitm ns c printele avea o multime de ocupatii.
Toat ziua era pe teren. E imposibil ca n acest scurt interval s fi strns material si s-i fi dat forma
unei crti, chiar asa aruncat cu furcoiul, cum e.
Alti camarazi batjocoriti
In afar de Comandant, n aceast carte sunt o multime de camarazi care au fost
batjocoriti. Unii dintre ei au murit eroic n lupt sau zac de zeci de ani n nchisoare. Trebuie admis
c oamenii acestia au fcut ceva mai mult pentru Legiune dect printele Palaghit, care la
adpostul liberttii si sigurantei de care se bucura n Argentina, a terfelit Legiunea. Alti camarazi se
gsesc n exil si unii dintre ei au ngrosat rndurile dizidentilor. Ce-au fcut sefii fractiunii dizidente
cu acestia? I-au lsat s rmn acoperiti de toate infamiile. Ne ngduim s le punem sub ochi
tabloul oamenilor din exil insultati n cartea preotului Palaghit:
- Ovidiu Gin = criminal care a discreditat Miscarea, voia s ucid pe Grneat si
Papanace.
- Iasinschi = provocator, a dat ordin de incendiere a Bucurestilor la 21 Ianuarie, las.
- Velescu = comunist si intrigant.
- Mircea Dimitriu = dezertor, incorect, antilegionar, zpcit.
- Octavian Rosu = btus, terorist, executor de ofiteri, neserios.
- Enescu = liberal, nelegionar, excroc.
- Radu Ghenea = nelegionar.
- Dr. Ion Fleseru = terorist, btus.
- Dr. Apostolescu = terorist, schingiuitor de camarazi.
- Sturdza = simpatizant legionar.
- Protopopescu = simpatizant legionar.
- Boldeanu = agitator fr scrupule.
- Acrivu = hot.
- Toader Ioras = impulsiv, usuratic, betiv, imoral. A contribuit la stingerea multor vieti de
soldati romni.
- Emil Popa = asasin de ofiteri romni, schingiuitor, btus, etc.
- Dr. Vasile Andrei = complice la asasinarea lui Stefnescu-Goang
Suntem surprinsi c dl Vasile Iasinschi , cnd s-a atasat dizidentilor, n-a cerut n mod
formal si solemn condamnarea crtii lui Palaghit. Ar fi timpul ca echivocul n care se complac
dizidentii s se risipeasc. Cei care au avut vreun amestec n scrierea acestei lucrri s-si asume
rspunderea direct, s declare sub proprie semntur ceea ce stiu iar lucrurile care nu le stiu s le
lase pe seama acelora care le stiu. S nu mai scrie nimeni istorie din auzite, de la a doua sau a treia
mn. Si s nu se lase cluziti de patim. Trebuie s priveasc lucrurile cu ochii de atunci si nu
prin prisma nemultumirilor de acum. In istoria Legiunii sunt angajati nu numai cei vii, ci mii de
morti, sii mortii, pentru binele celor vii, nu trebuie provocati, cci aduc rzbunare si blestem asupra
acelora care le rstlmcesc faptele si sacrificiile.
Mna lui Dumnezeu
Papanace nu l-a trimis pe Palaghit n tar, n august 1940, numai ca s predea manifestul
grupei de la Berlin, prin care cerea abdicarea Regelui, profesorului Codreanu. Pe lng aceast
misiune vzut mai avea si una nevzut, secret, de care nu trebuia s stie dect Papanace si
Palaghit. Si anume, tiprirea si rspndirea unui manifest nesemnat contra lui Horia Sima, prin
care se afirm c ar pregti actiuni violente contra Regelui Carol, o nebunie care ar putea primejdui
si restul cadrelor legionare rmase n viat.
Palaghit nu trebuia s se dea n lturi s denunte actiunea de pregtire chiar si politiei. Pe
de o parte, asadar, de ochii lumii, Papanace cerea abdicarea Regelui Carol, solicitnd si pe
profesorul Codreanu s-si pun semntura pe un mainfest asemntor, iar n ascuns, utiliznd
serviciile lui Palaghit, sabota pregtirile din tar, mergnd pn la o perfidie de necrezut ca s
alarmeze regimul. Iat acum declaratia lui Octavian Rosu, cruia i s-a mrturisit printele Palaghit
dup ce s-a ntors din tar:

25 din 27

Declaratie
Subsemnatul, Octavian Rosu, n legtur cu activitatea preotului Stefan Palaghit la
Berlin n vara anului 1940 declar urmtoarele: In luna din vara anului 1940, grupul legionar
din Berlin a aflat cu mare surpriz despre sosirea n Germania a preotului Stefan Palaghit si mai
ales c era primul legionar care venea cu pasaport normal din tar. Pe Palaghit l cunosteam si
ne mprietenisem n lagrul de la Miercurea Ciuc. Intlnirea cu el a fost totusi cordial si fr
rezerve desi nu pricepeam bine rostul venirii lui la Berlin.
Ne-am revzut de mai multe ori n aceeasi atmosfer de camaraderie, discutnd mai ales
problemele de actualitate ale Miscrii si mai ales necesitatea atunci, n momentul cel mai favorabil
pentru noi, pentru rsturnarea lui Carol, printr-o actiune legionar hotrt si fulgertoare.
Palaghit mprtsea si el, cel putin fat de mine, aceste obiective fr rezerve si cu entuziasm,
pn cnd la un moment dat, la cteva sptmni dup ultima noastr ntlnire, am aflat c a
plecat din Berlin si c este din nou la Bucuresti. Intre timp, echipele grupului nostru pregtite de
Comandant plecaser toate clandestin n tar, trecnd prin Ungaria si Yugoslavia, urmnd ca s
duc la ndeplinire planurile pentru care ne pregtisem att de ndelungat si care s-au realizat
strlucitor la 6 Septembrie.
La Berlin, din grupul nostru am rmas doar eu cu o mn de oameni, pentru orice
eventualitate. In luna... ne trezim tot pe neasteptate cu Palaghit din nou la Berlin. Trebuie s
recunosc c de ast dat cnd n tar Miscarea era n plin efervescent si actiune l-am primit cu
toate rezervele posibile si chiar cu suspiciune. Dar Palaghit, cu obisnuita-i exuberant si cu vocea
lui nazal si pitigiat mi spune: "Frate Octaviane, am venit s m spovedesc. Pcatele mele, nu
stii ce-am fcut si ce era s fac.
Cnd am plecat de aici n tar, m-am dus trimis de Papanace ca s zdrnicesc prin
orice mijloc, iar dac-i nevoie chiar denuntnd politiei pe Horia Sima si actiunea pe care voia s o
duc. Papanace m convinsese si pe mine c actiunea lui Sima este un act de nebunie care va avea
groaznice conseciinte pentru Miscare si pentru cei care au supravietuit ultimei prigoane. In acest
scop, Papanace n afar de mandatul ce mi-a dat s iau contact cu toti sefii legionari si cu cel mai
mare numr posibil de camarazi, mi-a dat si manuscrisul unui manifest contra actiunii lui Horia
Sima, manifest pe care trebuia s-l tipresc si s-l difuzez n toat lumea legionar din capital si
din provincie.
Ajuns la Bucuresti am cutat imediat o tipografie a unor prieteni cu care m-am inteles
asupra tipririi textului lui Papanace urmnd ca s trimit manuscrisul comandnd cteva mii de
exemplare. Si stii cum m-am salvat de asa mare pcat, frate Octaviane? Cnd tipograful mi-a
comunicat c este gata pentru tiprire am dat textul ca s-l duc lui Mos Chirit. Iti aduci aminte
de el din lagr, btrnul care era. paracliser (?) la mine la biseric si fusese arestat mpreun cu
mine n 1938". "Da, mi aduc aminte de Mos Chirit, cum s nu-mi aduc aminte?", i rspund eu.
"Ei bine, Mos Chirit a plecat spre tipografie dar dup ctva timp l vd c se ntoarce napoi. ; Ce
este Mos Chirit, ce s-a ntmplat? Apoi s vezi printe, am cetit manifestul si nu m-am mai dus si
iaca ti l-am adus napoi. Apoi dac dl Comandant Sima vrea s-l rstoarne pe Carol si s-l
rzbune pe Cpitan, eu zic c bine face. Cci dac n-o face el, cine s-o mai fac? Si eu nu vreau
s-mi iau pcatul asupra mea c am tiprit manifeste contra lui. Iar dac o face ceva am s m duc
si eu unde o fi, acolo unde or fi legionarii n momentul acela.
Si s mai stii c gresesti si mare pcat ti faci dac tipresti manifestul contra
Comandantului Sima, pe care eu nu-l cunosc, dar stiu c toti legionarii cu care am vorbit eu, l
urmeaz si eu am s fac la fel ca toti legionarii cu care am vorbit eu, l urmeaz si eu am s fac la
fel ca ceilalti camarazi. Uite asa, frate Octaviane, acest om simplu si aproape analabet, Mos
Chirit, m-a mpiedicat s fac cel mai mare pcat si cea mai mare greseal din viata mea". Cu
Palaghit, m vedeam de ast dat mult mai des, ntr-o atmosfer de reciproc stim si ncredere,
ca pe vremea cnd eram n lagr. Ultima dat, la Berlin, ne-am ntlnit n casa prof. Vasile Tulescu
unde el, a celebrat botezul copilului lui Tulescu, cruia eu i-am fost nas. Era 6 septembrie. La
Radio ascultam imnurile si cntecele legionare ale biruintei noastre. A doua zi Palaghit a plecat
spre tar. Eu m-am ntors dup o sptmn.
Octav. N. Rosu
Detroit, la 10 Sept. 1970.
26 din 27

Printr-o miraculoas interventie Divin, manifestat n sufletul simplu si curat al

paraclisierului de la Biserica unde slujea printele Palaghit, acest manifest n-a vzut lumina zilei si
primejdia care plana asupra Legiunii a fpst eliminat, ca o bomb incendiar creia n ultimul
moment i se stinge fitilul. Dac Dl Papanace ar fi consecvent cu ideile ce le afirm n public
(abdicarea Regelui), atunci furia lui trebuia s se dezlntuie contra lui Noveanu, Bideanu si
Budisteanu, care rmseser n guvern, si nu contra lui Horia Sima, care prsise guvernul la 7
iulie! Asta se ntmpla la o lun si mai bine dup demisie. Niciodat Papanace n-a condamnat pe
acest trio carlist, care s-a fcut vinovat de participare la guvernul care a cedat Ardealul sitoat
agitatia lui se revars contra aceluia care pregtea actiunea care s stearg aceast pat si s pun
capt acestei domnii sngeroase.
________________ S F R S I T ____________________

27 din 27