CUPRINS

PROGRAMAREA CALCULATOARELOR Berzan Stefan..................................................................5

1. Tipuri de date, operatori, conversii de date C/C++...................................................5
2. Instruciuni C/C++........................................................................................................... 5
3. Funcii n C/C++, definirea, prototip, apel, transmitere parametri........................6
4. Pointeri i tablouri n C/C++.......................................................................................... 6
5. Tipuri de date definite de utilizator n C/C++............................................................7
6. Clase i obiecte n C/C++............................................................................................... 8
8. Principii OOP: incapsulare, instaniere, polimorfism................................................9
BAZE DE DATE Cotelea Vitalie................................................................................................. 10
1. Noiunile Baz de Date, SGBD. Modelele logice de date: ierarhic, reea,
relaional. Etapele de proiectare a unei baze de date. Algebra relaional.
Interogri n algebra relaional..................................................................................... 10
2. Componentele generale ale limbajului SQL: Definirea schemei bazei de date.
Interogarea bazei de date. Definirea accesului i permiselor la date......................12
TELEINFORMATICA Bolun Ion................................................................................................... 14
1. Reele de transport date............................................................................................. 14
2. Reele locale de calculatoare...................................................................................... 15
3. Asigurarea veridicitii transportului de date n reele.........................................16
4. Modelele arhitecturale de reea OSI ISO i TCP/IP..................................................16
5. Tehnologii de reea de arie larg............................................................................... 18
TEHNOLOGIA PRELUCRRII AUTOMATIZATE A INFORMAIEI ECONOMICE

Costa Ilie.............19

1. Tehnologia informaional: caracteristica calitativ, criteriile calitii, restricii.

.............................................................................................................................................. 19
2. Bazele estimaiei soluiilor de proiect n domeniul elaborrii procesului
tehnologic informaional. Alegerea variantei optime a procesului tehnologic
informaional...................................................................................................................... 19
3. Tehnologii informaionale centralizate i descentralizate. Corelarea dintre
nivelurile de centralizare i descentralizare.................................................................21
4. Tehnologia neformularist n sisteme informatice economice. Esena, starea i
condiiile realizrii............................................................................................................ 21
SISTEME INFORMATICE ECONOMICE Zacon Tamara................................................................22
1. Sistem informaional i sistem informatic. Definiii, relaii...................................22
2. Clasificarea SIE: Criterii de clasificare, categorii.....................................................22
3. Structura general a unui sistem informatic economic (SIE)...............................23
4. Structura organizatoric a unui sistem informatic economic (SIE)....................23
5. Structura funcional a unui sistem informatic economic (SIE)..........................24
7. Funciile unui sistem informatic economic (SIE).....................................................25
8. Principii recomandate la proiectarea sistemelor informatice economice.........25
9. Strategii de realizare a sistemelor informatice economice...................................26
1

10. Prezentarea general a ciclului de via al unui sistem informatic economic. 27

11. Analiza sistemului informaional............................................................................. 27
12. Proiectarea general a unui sistem informatic.....................................................28
13. Proiectarea de detaliu a unui sistem informatic...................................................30
14. Implementarea i exploatarea SIE...........................................................................30
15. Proiectarea ieirilor unui SI: categorii, cerine, etape.........................................30
16. Codificarea atributelor: Cerinele i funciile codificrii. Tipurile de coduri
utilizate ntr-un SIE........................................................................................................... 30
17. Proiectarea intrrilor SIE. Tipurile de documente de intrare. Modificrile de
format i coninut.............................................................................................................. 31
18. Proiectarea bazei informaionale (BI) a unui sistem informatic (SI)................31
19. Standardul ISO/IEC privind ciclul de via al SI.....................................................31
20. Metode de abordare a SI........................................................................................... 32
21. Modele ale ciclului de via al dezvoltrii sistemelor informatice (CVDSI).....33
22. Evaluarea cheltuielilor de realizare i exploatare a SI ........................................34
23. Conceptul de eficien economic a SIE. Indicatorii eficienei economice.......34
24. Ci i mijloace de cretere a eficienei economice a sistemelor informatice.. .35
CERCETRI OPERAIONALE Bril Alexandru..........................................................................35
1. Etapele principale ale cercetrii operaionale. Obiectivele i criteriile de
eficien a problemelor decizionale............................................................................... 35
2. Clasificarea problemelor cercetrii operaionale: probleme decizionale n
condiii de certitudine, risc i incertitudine. Regulile decizionale n condiii de
incertitudine i risc........................................................................................................... 35
3. Modele liniare ale problemelor de cercetare operaional: exemple de
probleme; modele matematice ale lor...........................................................................36
4. Probleme de programare liniar (PPL); formele de prezentare. Noiune de
soluie (soluie admisibil; soluie de baz; soluie de reper i soluie optim)....38
5. Proprietile fundamentale ale PPL; Interpretarea geometric a PPL; Metoda
grafic de soluionare a PPL............................................................................................ 39
6. Metoda Simplex de soluionare a PPL.......................................................................40
7. Dualitatea n programarea liniar. Teoremele fundamentale ale teoriei
dualitii.............................................................................................................................. 42
8. Interpretarea economic a dualitii n programarea liniar. Preurile umbr
ale factorilor de producie i rolul lor n analiza modelelor liniare...........................42
9. Reoptimizarea; formularea problemei. Soluionarea problemei de optimizare n
cazul modificrii: a) termenilor liberi ale restriciilor; b) coeficienilor funciei
obiectiv................................................................................................................................ 44
10. Problema de transport: modele echilibrate (nchise) i dezechilibrate
(deschise) , modele matematice. Reducerea modelelor deschise la modelul nchis.
.............................................................................................................................................. 44
11. Soluionarea problemei de transport prin metoda potenialelor........................46

12. Modele de probleme ale programrii liniare n numere ntregi (programarea

discret). Exemple de probleme ale programrii discrete. Metoda Ramific i
Mrginete (Branch and Baund).................................................................................. 47
13. Probleme multicriteriale ale programrii liniare; metode de soluionare........48
14. Probleme de optimizare pe reea: problema arborelui minim , problema
drumului minim (maxim) n reea fr circuite; problema drumului minim n reea
cu circuite i metode de soluionare.............................................................................. 49
15. Metoda drumului critic (Critical Path of Method). Graful-reea i regulile
principale de construire. Drumul critic i determinarea lui. Calcularea
caracteristicilor de timp al grafului-reea. Semnificaia i importana
caracteristicilor de timp pentru analiza grafului-reea...............................................50
16. Teoria firelor de ateptare (teoria cozilor). Clasificarea sistemelor de servire
(ateptare); Exemple. Fluxul de sosire al cererilor (comenzilor). Fluxul elementar;
testul Pearson(x2) de validare a legii de repartiie a probabilitilor de tip
exponenial (Poisson) a fluxului de sosire a cererilor i a timpului de servire.......51
17. Procese Markov continui dup timp i discrete dup stri. Sistemul de ecuaii
difereniale de tip Kolmogorov. Regim de tranziie i de echilibru (staionar)......53
18. Procese moarte i renatere. Formulele Eurlang..............................................55
19. Sisteme de ateptare cu refuz deschise i calcularea caracteristicilor
principale necesare pentru analiz................................................................................ 56
20. Sisteme de servire (ateptare) deschise cu coad infinit; caracteristicile
principale necesare pentru analiza acestor sisteme...................................................56
21. Sisteme de ateptare nchise; caracteristicile necesare pentru analiza acestor
sisteme................................................................................................................................ 56
MODELAREA PROCESELOR MICROECONOMICE Bril Alexandru............................................56
1. Spaiul bunurilor i serviciilor. Pachete (colete) de bunuri i servicii accesibile
consumatorului. Formularea problemei de alegere optim a pachetului de consum
al consumatorului. Relaia de preferin i ipotezele principale de comportament
al consumatorilor............................................................................................................... 56
2. Funcia de utilitate i proprietile ei principale . Utilitile marginale ale
bunurilor. Rata marginal de substituire a bunurilor (MRSij)....................................57
3. Modelul matematic al problemei de alegere optim a pachetului optim de ctre
consumator i analiza lui. Consecinele principale (condiiile de echilibru) i
analiza lor. Regula de comportament al consumatorului...........................................59
4. Funciile de cerere ale consumatorului. Reacia consumatorului la modificrile
venitului disponibil i a preurilor. Coeficient de elasticitate al funciei de cerere.
Omogenitatea funciei de cerere.................................................................................... 62
5. Reacia consumatorului la modificarea venitului. Clasificarea bunurilor i
serviciilor. Curbele Tornquist i analiza lor....................................................................63
6. Reacia consumatorului la modificarea preurilor. Clasificarea bunurilor i
serviciilor............................................................................................................................. 65
7. Ecuaia lui Slutsky. Deducerea; analiza ei. Efectul substituiei i a venitului
Interpretarea geometric................................................................................................ 65
8. Modelarea tehnologiei de producie. Descrierea matematic a procesului
tehnologic. Procese tehnologice eficiente. Noiune de funcie de producie.
3

Proprietile i caracteristicile principale ale funciei de producie (APj; MPj;

MRSij; elasticitile; etc).................................................................................................. 66
9. Funcii de producie omogene. Efectul la scar al expansiunii (extinderii) a
produciei i relaia principal a acestui efect.............................................................67
10. Funciile de producie tipice, caracteristicile i proprietile lor principale
(Funcii de producie (FP) liniare; FP de tip Cobb-Douglas; de tip Leontiev; de tip
CES....................................................................................................................................... 67
11. Noiune de funcie cost. Costul mediu; costul marginal. Pragul de rentabilitate
n concurena pur i perfect; situaia de monopol..................................................70
12. Problema de maximizare a beneficiului (profitului) n condiiile concurenei
perfecte; modelul i analiza ei........................................................................................ 71
13. Funcii de ofert a produciei; funcii de cerere a factorilor de producie.
Proprieti.......................................................................................................................... 71
14. Problema maximizrii profitului (beneficiului) n condiii de monopol; modelul
i analiza problemei.......................................................................................................... 71
15. Problema maximizrii profitului productorului n condiii de oligopol;
variaiile anticipate. Modelul Cournot al duopolului i analiza lui............................72
16. Modelul Cournot al oligopolului i analiza lui........................................................74
17. Modelul econometric clasic. Ipotezele principale. Metoda celor mai mici
ptrate (Least Squares Method (LS) de estimare a coeficientilor modelelor clasice
simple i multiple.............................................................................................................. 74
18. Erorile standard ale estimatorilor coeficienilor modelului clasic liniar
econometric. Validarea coeficienilor (Testul T (Student)), modelului (Testul F
(Ficher)).............................................................................................................................. 75
19. Problema multicolinearitii, heteroscedasticitii i autocorelaiei. Testele de
detectare i combatere ale acestor fenomene.............................................................75
20. Modele econometrice neliniare. Liniarizarea i estimarea..............................78
21. Problema estimrii funciilor cost i a funciilor de producie cu ajutorul
metodelor econometrice.................................................................................................. 79

PROGRAMAREA CALCULATOARELOR Berzan Stefan

1. Tipuri de date, operatori, conversii de date C/C++
Un tip de date este precizat prin:
- o mulime finit de valori corespunztoare tipului (constantele tipului)
- o mulime de operatori prin care se prelucreaz valorile tipului
- o multime de restricii de utilizare a operatorilor.
De exemplu tipul ntreg (int) este definit prin:
- mulimea valorilor reprezentnd numere ntregi (ntre -32768 i 32767)
- mulimea operatorilor : +, -, *, /, %
- mulimea restriciilor: pentru operatorul / mpritorul nu poate fi 0, etc.
Tipurile pot fi tipuri fundamentale i tipuri derivate.
Tipurile fundamentale (predefinite) sau de baz sunt:
Tipul caracter (char)
Tipuri ntregi (int, short, long)
Tipuri reale (float, double, long double)
Tipul vid (void)
Tipurile enumerate (enum)
Tipurile caracter, ntreg, real i tipurile enumerate sunt tipuri aritmetice, deoarece valorile lor pot fi interpretate ca
numere.
Tipurile caracter, ntreg i enumerrile sunt tipuri ntregi.
Tipurile derivate sunt construite pornind de la tipurile fundamentale. Tipurile derivate sunt:
tablourile

funciile

pointerii

referinele

structurile (sau nregistrrile)

uniunile (nregistrrile cu variante)

n cele ce urmeaz, vom nelege prin obiect, o zon de memorie.
Declararea unui obiect specific numai proprietile obiectului, fr a aloca memorie pentru acesta.
Definirea unui obiect specific proprietile obiectului i aloc memorie pentru obiect.
Declararea obiectelor ne permite referirea la obiecte care vor fi definite ulterior n acelai fiier sau n alte fiiere
care conin pri ale programului.
Un operator este un simbol care arat ce operaii se execut asupra unor operanzi (termeni).
Un operand este o constant, o variabil, un nume de funcie sau o subexpresie a crei valoare este prelucrat direct de
operator sau suport n prealabil o conversie de tip.
Operatorii, dup numrul de operanzi asupra crora se aplic pot fi: unari, binari i ternari.
n C exist 45 de operatori diferii dispui pe 15 niveluri de prioritate.
n funcie de tipul operanzilor asupra crora se aplic, operatorii pot fi: aritmetici, relaionali, binari, logici, etc.
Operatorii sunt mprii n clase de preceden (sau de prioritate). n fiecare clas de preceden este stabilit o regul
de asociativitate, care indic ordinea de aplicare a operatorilor din clasa respectiv: de la stnga la dreapta sau de la dreapta la
stnga.
O expresie este o combinaie de operanzi, separai ntre ei prin operatori; prin evaluarea unei expresii se obine o valoare
rezultat.Tipul valorii rezultat depinde de tipul operanzilor i a operatorilor folosii.
Evaluarea unei expresii poate avea efecte laterale, manifestate prin modificarea valorii unor variabile.
Valorile pot fi convertite de la un tip la altul. Conversia poate fi implicit sau realizat n mod explicit de ctre programator (cast).
2. Instruciuni C/C++
Instructiuni in limbajul C
Limbajul C dispune de un set bogat de instruciuni care permit scrierea de programe structurate, programe flexibile, programe
compacte. Ca o caracteristic sintactic toateinstruciunile limbajului se termin prin caracterul ;, excepie fcnd instruciunile
care setermin cu acolada nchis.
INSTRUCIUNEA VID
Instruciunea vid se reduce la caracterul ;. Ea nu are nici un efect. Adesea este nevoie de eala construcii n care se
cere prezena unei instruciuni, dar nu este necesar s se execute nimicn punctul respectiv. Forma general: ;
Sintaxa impune prezena unei instruciuni, dar logica problemei nu necesit nici o prelucrare. In acest mod se introduc unele
relaxri n sintax.
INSTRUCIUNEA EXPRESIE
Instruciunea expresie se obine scriind punct i virgul dup o expresie, deci:
expresie;
5

Exist cazuri particulare ale instruciunii expresie:

expresia de atribuire, care de altfel este cel mai important caz particular al instruciunii
expresie: expresie;
Exemple:
a++;
scanf();
max=a>b ? a : b;
Instruciunea compus
Forma general:
{
declaraii
instruciune1;
instruciune2;
...
instruciune n;
}
Efect: Se execut in ordine instruciunile specificate.
Observaii:
- Utilizarea instruciunilor compuse este necesar atunci cand sintaxa permite executara unei instruciuni ( if, for, do-while, while)
care efectueaz mai multe operaii.
- Declaraiile care apar intr-o instruciune compus sunt locale instruciunii. Mai exact, ele sunt valabile numai in corpul
instruciunii compuse, din momentul declarrii lor pan la sfaritul instruciunii.
3. Funcii n C/C++, definirea, prototip, apel, transmitere parametri
Functia clrscr() sterge ecranul. Ea nu are parametri. Functia are prototipul void clrscr(void); in fisierul <conio.h>.
Functia getch() citeste fara ecou un character de la intrarea standard direct in memorie, fara actionarea tastei enter. Functia nu are
parametri. Functia are prototipul int getch(void); in fisierul <conio.h>.
Functia getche() citeste cu ecou un character de la intrarea standard. Functia are prototipul int getche(void); in fisierul <conio.h>.
Functia putch(e) scrie un character la iesirea standard. Ea are un singur parametru. Valoarea expresiei e determina imaginea
extrasa. Functia are prototipul int putch(int c); in fisierul <conio.h>.
Function getchar() citeste cu ecou caractere ASCII de la intrarea standard intr-un tampon special pina la actionarea tastei Enter.
La actionarea tastei Enter, ea revine cu valoarea codului caracterului current din tampon. Citirea caracterelor prin intermediul unui
tampon ne da posibilitatea de a corecta erorile facute la tastare pina la apasarea tastei Enter. Functia are prototipul int
getchar(void); in fisierul <stdio.h>.
Functia putchar(e) scrie un character ASCII la iesirea standard. Ea revine cu valoarea codului caracterului extras sau cu valoarea
-1, in caz de eroare. Functia are prototipul int putchar(int e); in fisierul <stdio.h>.
Functia gets(s) citeste cu ecou de la intrarea standard un sir de caractere ASCII care se termina cu <Enter>. Ea are un parametru
valoarea caruia este adresa de inceput a zonei de memorie, unde se pastreaza sirul de caractere numit. Daca intilneste caracterul
EOF functia revine cu valoarea 0. Functia are prototipul in fisierul <stdio.h>.
Functia puts(s) scrie la iesirea standard un sir de caractere ASCII, care in memorie se termina cu caracterul NUL (\0). Ea are un
parametru, valoarea caruia este valoarea de inceput a sirului de extras. Functia are prototipul in fisierul <stdio.h>.
Functia printf(c, p1, p2) scrie la iesirea standard date sub controlul unor formate. Are unul sau mai multi parametri. De
mentionat ca parametrii p1, p2, sunt prelucrati de la dreapta pre stinga, adica ultimul evaluat este p1. La apelul functiei printf()
expresiile p1, p2 pn sunt evaluate in ordine inversa, adica de la dreapta spre stinga. Functia are prototipul in fisierul <stdio.h>.
Functia scanf(c, p1, p2) citeste de la intrarea standard date sub controlul unor formate. Are mai multi parametric. De obicei,
parametru c este un sir de caractere scris in ghilimele. Functia are prototipul in fisierul <stdio.h>.
Functia exit(c) intrerupe executia programului. Parametrul c defineste starea programului in momentul apelului functiei. Functia
are prototipul in fisierul <stdlib.h> si in fisierul <process.h>.
4. Pointeri i tablouri n C/C++
Un pointer este o variabila care contine adresa unei alte variabile. Pointerii sint foarte mult utilizati in C parte pentru ca uneori sint
singura cale de rezolvare a unei anumite probleme, parte pentru ca folosirea lor duce la alcatuirea unui cod mai compact si mai
eficient decit altul obtinut in alt mod. Tablou = succesiune de locaii de memorie recunoscute prin acelai identificator i prin
poziia fiecreia n cadrul irului. Poziia este dat printr-un numr pozitiv numit index.In C, exista o relatie strinsa intre pointeri si
tablouri, atit de strinsa incit pointerii si tablourile pot fi tratate simultan. Orice operatie care poate fi rezolvata prin indicierea
tablourilor poate fi rezolvata si cu ajutorul pointerilor. Versiunea cu pointeri va fi in general, mai rapida. Declaratia
int a[10] defineste un tablou de dimensiunea 10, care este un bloc de 10 obiecte consecutive numite a[0], a[1], ..., a[9] notatia a[i]
desemneaza elementul deci pozitiile, ale tabloului, numarate de la inceputul acestuia. Daca pa este un pointer pe un interg,
decalarat ca int *pa atunci asignarea pa = &a[0] face ca pa sa pointeze pe al "zero-ulea" element al tabloului a; aceasta inseamna
ca pa contine adresa lui a[0]. Acum asignarea x = *pa va copia continutul lui a[0] in x. Daca pa pointeaza pe un element
oarecare al lui a atunci prin definitie pa+1 pointeaza pe elemmentul urmator si in general pa-i pointeaza cu i elemente inaintea
elementului pointat de pa iar pa+i pointeaza cu i elemente dupa elementul pointat de pa. Astfel, daca pa pointeaza pe a[0] *(pa +
1) refera continutul lui a[1], pa + i este adresa lui a[i] si *(pa+i) este continutul lui a[i]. Aceste remarci sint adevarate indiferent de
tipul varaiabilelor din tabelul a. Definitia "adunarii unitatii la un pointer" si prin extensie, toata aritmetica pointerilor este de fapt
calcularea prin lungimea in memorie a obiectului pointat. Astfel, in pa+i i este inmultit cu lungimea obiectelor pe care pointeaza
pa
inainte
de
a
fi
adunate
la
pa.
6

Corespondenta intre indexare si aritmetica pointerilor este evident foarte strinsa. De fapt, referinta la un tablou este convertita de
catre compilator intr-un pointer pe inceputul tabloului. Efectul este ca numele unui tablou este o expresie pointer. Aceasta are
citeva implicatii utile. Din moment ce numele unui tablou este sinonim cu locatia elementului sau zero, asignarea pa = &a[0]
poate fi scrisa si pa = a. Inca si mai surprinzator la prima vedere este faptul ca o referinta la a[i] poate fi scrisa si ca *(a+i).
Evaluind pe a[i], C il converteste in *(a+i); cele doua forme sint echivalente. Aplicind operatorul & ambilor termeni ai acestei
echivalente, rezulta ca &a[i] este identic cu a+i: a+i adresa elementului al i-lea in tabloul a. Reciproc: daca pa este un pointer el
poate
fi
utilizat
in
expresii
cu
un
indice
pa[i]
este
identic
cu
*(pa+i).
Pe scurt orice tablou si exprimare de indice pot fi scrise ca un pointer si offset si orice adresa chiar in aceeasi instructiune. Trebuie
tinut seama de o diferenta ce exista intre numele tablou si un pointer. Un pointer este o variabila, astfel ca pa=a si pa++ sint
operatii. Dar, un nume de tablou este o constanta, nu o variabila: constructii ca a=pa sau a++ sau p=&a sint interzise. Atunci cind
se transmite un nume de tablou unei functii, ceea ce se transmite este locatia de inceput a tabloului. In cadrul functiei apelate acest
fapt argument este o variabila ca oricare alta astfel incit un argument nume de tablou este un veritabil pointer, adica o variabila
continind o adresa. Este posibila si transmiterea catre o functie doar a unei parti dintr-un tablou prin transmiterea unui pointer pe
inceputul subtabloului. De exemplu, daca a este un tablou; f(&a[2]) si f(a + 2) ambele transmit functiei f adresa elementului a[2]
deoarece &a[2] si a+2 sint expresii pointer care refera al treilea element al lui a. In cadrul lui f, declarea argumentului poate citi
f(arr)
int
arr[];
{...
}
sau
f(arr)
int
*arr;
{...}
Astfel, dupa cum a fost conceputa functia f faptul ca argumentul refera de fapt o parte a unui tablou mai mare nu are consecinte.
5. Tipuri de date definite de utilizator n C/C++
Limbajele de programare de nivel nalt ofera utilizatorului facilitati de a prelucra att datele singulare (izolate), ct si p 646i81g e
cele grupate. Un exemplu de grupare a datelor - de acelasi tip - l constituie tablourile. Datele predefinite si tablourile (prezentate
n capitolele anterioare) nu sunt nsa suficiente. Informatia prelucrata n programe este organizata, n general n ansambluri de
date, de diferite tipuri. Pentru a putea descrie aceste ansambluri (structuri) de date, limbajele de programare de nivel nalt permit
programatorului sa-si defineascapropriile tipuri de date.
Limbajul C ofera posibilitati de definire a unor tipurilor de date, cu ajutorul:

structurilor - permit gruparea unor obiecte (date) de tipuri diferite, referite printr-un nume comun;

cmpurilor de biti - membri ai unei structuri pentru care se aloca un grup de biti, n interiorul unui cuvnt de memorie;

uniunilor - permit utilizarea n comun a unei zone de memorie de catre mai multe obiecte de diferite tipuri;

declaratiilor typedef - asociaza nume tipurilor noi de date;

enumerarilor - sunt liste de identificatori cu valori constante, ntregi.

* Structuri = Structurile grupeaza date de tipuri diferite, constituind definitii ale unor noi tipuri de date. Componentele unei
structuri se numesc membrii (cmpurile) structurii. La declararea unei structuri se pot preciza tipurile, identificatorii elementelor
componente si numele structurii.
Forma generala de declarare a unei structuri:
struct identificator_tip_structura lista_identificatori_variabile; n care:
struct este un cuvnt cheie (obligatoriu)
identificator_tip_structura reprezinta numele noului tip (poate lipsi)
lista_de_declaratii_membri este o lista n care apar tipurile si identificatorii membrilor structurii
lista_identificatori_variabile este o lista cu identificatorii variabilelor de tipul declarat.
*. Cimp de biti = Limbajul C ofera posibilitatea de prelucrare a datelor la nivel de bit. De multe ori se utilizeaza date care
pot avea doar 2 valori (0 sau 1), cum ar fi datele pentru controlul unor dispozitive periferice, sau datele de valori mici. Declarnd
aceste date de tipint sau short int, n memorie se rezerva 16 biti. Alocarea unui numar att de mare de locatii de memorie nu este
justificata, de aceea, limbajul C ofera posibilitatea declararii unor date pentru care sa se aloce un numar specificat de biti (alocare
pe biti).
Definitie:
Un sir de biti adiacenti formeaza un cmp de biti.
Cmpurile de biti se pot declara ca membri ai unei structuri, astfel:
struct identificator_tip_struct lista_identif_var_struct;
* Uniuni = Aceeasi zona de memorie poate fi utilizata pentru pastrarea unor obiecte (date) de diferite tipuri, prin declararea
uniunilor. Uniunile sunt similare cu structurile, singura diferenta constnd n modul de memorare. Declararea uniunilor:
union identificator_tip_uniune lista_identificatori_variabile;
Spatiul de memorie alocat corespunde tipului membrului de dimensiune maxima. Tipul uniune foloseste aceeasi zona de memorie,
care va contine informatii organizate n mai multe moduri, corespunzator tipurilor membrilor.
* Enumerari = Tipul enumerare asociaza fiecarui identificator o consatanta ntreaga. Sintaxa declaratiei:
enum identificator_tip_enumerare lista_identif_variabile;
Din declaratie pot lipsi fie identificator_tip_enumerare, fie lista_identif_variabile. Pentru fiecare element al enumerarii, constanta
poate fi asociata n mod explicit (ca n declaratia anterioara), fie implicit. n modul implicit nu se specifica nici o constanta, iar
valoarea implicita este 0 pentru primul element, iar pentru restul elementelor, valoarea precedenta incrementata cu 1. Enumerarile
7

se folosesc n situatiile n care variabilele pot avea un numar mic de valori ntregi, asociind un nume sugestiv pentru fiecare
valoare.
6. Clase i obiecte n C/C++
ntr-un program se pot folosi att date de tipuri predefinite ct i date de tipuri definite de utilizator. Cu datele de tipuri predefinite
se pot efectua un ir de operaii, care sunt i ele predefinite. Astfel, cu datele int x, y, a, b; se pot efectua opera iile predefinite
pentru numere ntregi. Tipul utilizator definete
doar modul de reprezentare al datelor, dar nu i operaiile care pot fi efectuate cu aceste date. De aceea prelucrarea datelor de
tipuri predefinite este mai simpl dect
prelucrarea datelor de tipuri definite de utilizator. Tipul utilizator nu stabile te nici-o legtur ntre reprezentarea datelor i
operaiile asupra acestor date. Exemplu. Considerm tipul structur ce definete numerele complexe.
struct COMPLEX
{
double re;
double im;
};
Aici se definete reprezentarea numerelor complexe ca o pereche ordonat de numere double. Se pot defini variabile de acest tip:
COMPLEX z, w; Aceast declaraie spune c z i w sunt compuse fiecare din 2 numere double.
Clasa este un tip abstract de date. Noiunea a aprut din necesitatea de ascundere a datelor n defini i tipului abstract. Datele clasei
pot fi protejate prin utilizarea modificatorilor de protecie.
Modificatori de protecie sunt public, private, protected. Pentru a aplica un a a modificator la o dat careva, se scrie numele
modificatorului urmat de semnul : n faa declaraiei datei respective. De exemplu: private: int x; sau protected: int y, z; double w;
Modificatorul public spune c data sau metoda respectiv nu este protejat i poate fi folosit fr restric ii n tot programul.
Modificatorul private permite utilizarea datei sau funciei respective doar func iilor membru ale clasei. Modificatorul protected
permite utilizarea datelor doar funciilor membru
ale clasei i funciilor claselor derivate din clasa respectiv. Domeniul de ac iune al unui modificator de protec ie este din punctul
unde a fost scris i pn la sfritul definiiei clasei sau pn la apariia altui modificator. Modificatorul private este implicit.
Aa, pentru tipul abstract complex, definit mai sus; putem declara variabile: complex z, w, *p, x[10]; Se pot declara variabile
simple, pointeri, tablouri etc. Variabilele ale crui tip se definesc printr-o clas se numesc obiecte. Deci, un obiect este o variabil
de tipul unei clase, de un tip
abstract de date. Despre obiecte se mai spune c ele sunt instanieri ale clasei respective. Aadar, z este o instan a clasei
complex. Procesul de declaraie a variabilelor de
tipul unei clase se numete instaniere.
7. Supradefinirea operatorilor n C/C++
Functiile operator constituie un tip special de functii , care s-ar putea utiliza pentru redefinirea operatorilor de baza care apar n C.
Un tip de clasa se poate defini mpreuna cu un set de operatori asociati, obtinuti prin suprancarcarea operatorilor existenti. In
acest fel, se efectueaza operatii specifice cu noul tip la fel de simplu ca n cazul tipurilor standard. Procedeul consta n definirea
unei functii cu numele
operator < simbol >
De exemplu, se presupune definirea unei clase NrComplex, si se doreste supradefinirea operatorului de adunare, pentru adunarea a
doua numere complexe. Functia operator+() trebue sa primeasca doi parametri de tipul NrComplex si sa returneze un rezultat de
tip NrComplex, avand acces direct la datele membre ale clasei.
Exista 2 posibilitati de realizare: ca functie prietena a clasei NrComplex sau ca functie membra a clasei NrComplex.
Exemplu - supradefinirea operatorului + ca functie friend:
class NrComplex {
float real, imaginar;
public:
NrComplex(float r=0, float i=0);
friend NrComplex operator+(NrComplex, NrComplex); // operatorul suma definit ca
// functie prietena a clasei
};
NrComplex operator+ (NrComplex c1, NrComplex c2) {
NrComplex c;
c.real=c1.real+c2.real;
c.imaginar=c1.imaginar+c2.imaginar;
return c;
}
void main() {
NrComplex c1(1,2), c2(5,5), s;
s=c1+c2;
}
Expresia c1+c2 este interpretata de compilator ca un apel al functiei
8

operator+(c1,c2)
Exemplu - supradefinirea operatorului + ca functie membra:
class NrComplex {
float real, imaginar;
public:
NrComplex(float r=0, float i=0);
NrComplex operator+(NrComplex); // operatorul suma definit ca
// functie membra a clasei
};
NrComplex NrComplex::operator+ (NrComplex c2) {
NrComplex c;
c.real=real+c2.real;
c.imaginar=imaginar+c2.imaginar;
return c;
}
void main() {
NrComplex c1(1,2), c2(5,5), s;
s=c1+c2;
}
O functie membra primeste in mod implicit adresa obiectului pentru care este apelata. Functia operator+() va avea prototipul
NrComplex operator+(NrComplex);
Expresia c1+c2 este interpretata de compilator ca un apel al functiei:
c1.operator+(c2)
In acest caz, al supradefinirii operatorului + ca functie membru, datorita transferului implicit al primului operand, apare o
asimetrie in definitia functiei operator+().
Mai apare si o alta restrictie impusa de functiile operator membre ale clasei: primul operand este intotdeauna de tipul clasa
respectiv, deci solutia nu este adecvata daca primul operand trebuie sa fie de un alt tip.
Alte precizari privind supradefinirea operatorilor:
Se pot supradefini in C++ numai operatori existenti, deci simbolul asociat functiei operator trebuie sa fie deja definit ca operator
pentru tipurile standard (nu e permisa introducerea unor simboluri noi de operatori). De asemenea, nu se pot modifica pluralitatea
(un operator unar nu poate fi supradefinit ca unul binar sau invers), precedenta, asociativitatea.
Functia operator trebuie sa aiba cel putin un parametru (implicit sau explicit) de tipul clasa caruia ii este asociat operatorul
respectiv. Aceasta restrictie implica faptul ca supradefinirea operatorilor e posibila numai pentru tipurile clasa definite in program,
pentru tipurile standard operatorii isi pastreaza definitia.
Functiile operator pot fi implementate ca si functii membre a clasei sau ca si functii prietene a clasei. In particular, pentru
operatorii: = [] () -> functia operator trebuie sa fie membra a clasei.
In general, pentru un operator binar op, expresia x op y este interpretata:
x.operator op(y); // functie membru
sau
operator op(x,y); // functie friend
In general, pentru un operator unar op, expresiile x op sau op x se interpreteaza:
x.operator op(); // functie membru
sau
operator op(x); // functie friend
8. Principii OOP: incapsulare, instaniere, polimorfism
Programarea orientat obiect (programe cu noi tipuri ce integreaz att datele, ct i metodele asociate crerii, prelucrrii i
distrugerii acestor date); se obin avantaje prin abstractizarea programrii (programul nu mai este o succesiune de prelucrri, ci un
ansamblu de obiecte care prind via, au diverse proprieti, sunt capabile de aciuni specifice i care interacioneaz n cadrul
programului); intervin tehnici noi privind instanierea, derivarea i polimorfismul tipurilor obiectuale.
Un program orientat spre obiecte (OO) consta dintr-un grup de obiecte care coopereaza, comunicand prin trimiteri de mesaje,
pentru a indeplini un obiectiv comun. Fiecare obiect are o responsabilitate clara.
Un obiect este o constructie software care incapsuleaza (regrupeaza, protejeaza, si ofera controlul accesului) date, impreuna cu
abilitatea de a utiliza sau modifica aceste data, intr-o entitate software.
Ce este incapsularea?
Incapsularea este principiul conform caruia o entitate software (in particular un obiect) trebuie sa aiba interfata complet separata
de implementare. Toate datele si codul implementarii trebuie sa fie complet ascunse (hidden) in spatele interfetei.
Ideea este ca dupa crearea unei interfete (metodele publice ale unei clase), cat timp interfata ramane consistenta, aplicatia poate
interactiona cu obiectele. Acest lucru ramane adevarat chiar daca rescriem in intregime codul scris intr-o metoda data.
Spunem c tipurile de date obiectuale respect principiul ncapsulrii. Astfel, programatorul ce utilizeaz un tip obiectual CONT
(n banc) nu trebuie s poarte grija modului cum sunt reprezentate n memorie datele referitoare la un cont sau a algoritmului prin
care se realizeaz actualizarea soldului conform operaiilor de depunere, extragere i aplicare a dobnzilor. EL va utiliza unul sau
mai multe conturi (instane ale tipului CONT), accesnd proprietile i metodele din interfa, realizatorul tipului obiectual
asumndu-i acele griji n momentul definirii tipului CONT.
9

Ce este mostenirea ?
Pentru tipurile de date obiectuale class este posibil o operaie de extindere sau
specializare a comportamentului unei clase existente prin definirea unei clase noi ce
motenete datele i metodele clasei de baz, cu aceast ocazie putnd fi redefinii unii
membri existeni sau adugai unii membri noi. Operaia mai poart numele de derivare.
Clasa din care se motenetea se mai numete clas de baz sau superclas. Clasa
care motenete se numete subclas, clas derivat sau clas descendent.
n contextul mecanismelor de motenire trebuie amintii modificatorii abstract i sealed
aplicai unei clase, modificatori ce oblig la i respectiv se opun procesului de derivare. Astfel, o
clas abstract trebuie obligatoriu derivat, deoarece direct din ea nu se pot obine obiecte
prin operaia de instaniere, n timp ce o clas sigilat (sealed) nu mai poate fi derivat (e un
fel de terminal n ierarhia claselor). O metod abstract este o metod pentru care nu este
definit o implementare, aceasta urmnd a fi realizat n clasele derivate din clasa curent4.
O metod sigilat nu mai poate fi redefinit n clasele derivate din clasa curent.
Ce este polomorfism ?
Folosind o extensie a sensului etimologic, un obiect polimorfic este cel capabil s ia
diferite forme, s se afle n diferite stri, s aib comportamente diferite. Polimorfismul
obiectual5 (deoarece tot aspecte polimorfice mbrac i unele tehnici din programarea clasic sau tehnica suprancrcrcrii
funciilor i operatorilor)se manifest n lucrul cu obiecte din clase aparinnd unei ierarhii de clase, unde, prin redefinirea unor
date sau metode, se obin membri diferii avnd ns acelai nume. Astfel, n cazul unei referiri obiectuale, se pune problema
stabilirii datei sau metodei referite. Comportamentul polimorfic este un element de flexibilitate care permite stabilirea contextual,
n mod dinamic6, a membrului referit.
De exemplu, dac este definit clasa numit PIESA (de ah), cu metoda nestatic
muta(pozitie_initiala,pozitie_finala), atunci subclasele TURN i PION trebuie
s aib metoda muta definit n mod diferit (pentru a implementa maniera specific a
pionului de a captura o pies en passant7[ntr-o alt concepie, metoda muta poate fi implementat la nivelul clasei PIESA i
redefinit la nivelul subclasei PION, pentru a particulariza acest tip de deplasare care captureaz piesa peste care trece pionul n
diagonal.]). Atunci, pentru un obiect T, aparinnd claselor derivate din PIESA, referirea la metoda muta pare nedefinit. Totui
mecanismele POO permit stabilirea, n momentul apelului, a clasei proxime creia i aparine obiectul T i apelarea metodei
corespunztore (mutare de pion sau tur sau alt pies).
Pentru a permite acest mecanism, metodele care necesit o decizie contextual (n
momentul apelului), se decalr ca metode virtuale (cu modificatorul virtual).
O metod ne-virtual nu este polimorfic i, indiferent de clasa creia i aparine
obiectul, va fi invocat metoda din clasa de baz.
BAZE DE DATE Cotelea Vitalie
1. Noiunile Baz de Date, SGBD. Modelele logice de date: ierarhic, reea, relaional. Etapele de proiectare a unei baze de
date. Algebra relaional. Interogri n algebra relaional.
Baza
de
date:
- la modul general, o colectie de date corelate intre ele, care se refera la un anumit aspect al realitatii si destinat unui grup de
utilizatori;
- intr-un mod mai precis, o colectie de date memorate pe suport electric.
O baza de date poate fi definita ca un ansamblu de date elementare sau structurate, accesibile unei comunitati de utilizatori. Mai
concret, o baza de date, este un ansamblu de fisiere intercorelate, care contine nucleul de date necesare unui sistem
informatic(aplicatie informatica).
O baz de date poate fi:

integrat;

partajat.
Prin integrat nelegem c baza de date poate fi gndit ca o unificare de mai multe fiiere de date, distincte i neredundante.
Prin partajarea unei baze de date se nelege c bucile individuale de date din baza de date pot fi partajate ntre mai muli
utilizatori individuali, fiecare dintre ei putnd avea acces la aceeai bucat de date simultan (sisteme multiutilizator).
Hardul unui sistem de baze de date const din volumele de memorare secundare (discuri, dischete sau benzi magnetice) pe care
rezid baza de date, mpreun cu aparatele, unitile de control i canalele respective.
ntre baza de date fizic (adic datele aa cum sunt ele memorate pe suport) i utilizatorii sistemului exist un nivel de software,
numit sistem de gestionare a bazelor de date (DBMS Data Base Management System), care permite construirea unor baze de
date, introducerea informaiilor n baza de date i dezvoltarea de aplicaii privind bazele de date.
Un DBMS d posibilitatea utilizatorului s aib acces la date folosind un limbaj de nivel nalt, apropiat de modul obinuit de
exprimare, pentru a obine informaii, utilizatorul fcnd abstracie de algoritmii aplicai pentru selectarea datelor implicate i a
modului de memorare a lor. DBMS-ul este deci o interfa ntre utilizator i sistemul de operare.
Un sistem de gestiune a bazelor de date constituie o interfata ntre utilizatori si BD, care permite n principal crearea,
actualizarea si consultarea acesteia. n acest context putem defini SGBDul ca un instrument de asamblare, codificare, aranjare,
protectie si regasire a datelor n BD.
10

Utilizatorii sistemelor de gestionare a bazelor de date (DBMS) se grupeaz n trei categorii:

a.
programatorii de aplicaie (care scriu programele aplicaie n limbaje de programare: Cobol, C, etc.) sau n limbaje de
programare specifice: dBase, FoxPro, etc.);
b.
end-userii sau utilizatorii (care acceseaz baza de date de la un terminal, folosind un limbaj de interogare numit query
language);
c.
administratorii bazelor de date DBA (care stabilesc structura iniial a bazei de date i modul de memorare a datelor la nivel
fizic, acord utilizatorilor drepturi de acces la baza de date sau pri ale ei, asigur securitatea datelor, modific structura i
ntreine baza de date).
Exist trei categorii de modele de baze de date:
1.
modelul relaional;
2.
modelul reea;
3.
modelul arborescent (ierarhic).
1.
Modelul relaional
Un model relaional de baze de date cuprinde trei componente principale:

structura datelor prin definirea unor domenii (valori atomice) i a relaiilor n (atribute, tupluri, chei primare);

integrarea datelor prin impunerea unor restricii;

prelucrarea datelor prin operaii din algebra relaional sau calcul relaional.
Modelul relaional se bazeaz pe noiunea matematic de relaie (din teoria mulimilor) definit ca o submulime a produsului
cartezian a unei liste finite de mulimi numite domenii. Elementele unei relaii se numesc tupluri (sau n-cupluri), iar numrul de
domenii din produsul cartezian se numete arietatea relaiei (FOTACHE 1997, 102).
De obicei relaiile sunt reprezentate sub forma unor tabele n care fiecare rnd reprezint un tuplu i fiecare coloan reprezint
valorile tuplurilor dintr-un domeniu dat al produsului cartezian.
n reprezentarea sub form de tabel a unei relaii, coloanelor i domeniilor corespunztoare lor, li se asociaz nume intitulate
atribute. Mulimea numelor atributelor unei relaii se numete schem relaional.
Deci prin relaie se nelege o mulime de funcii definite pe o mulime de atribute cu valori n reuniunea unor domenii, cu
restricia ca valoarea corespunztoare fiecrui atribut s se afle n domeniul asociat acelui atribut.
Se numete cheie candidat al unei relaii R coloana sau mulimea de coloane din R pentru care valorile corespunztoare din
oricare dou tupluri nu coincid, deci identific tuplurile prin relaia respectiv i nu conin strict o submulime de coloane cu
aceast proprietate. Pentru fiecare relaie se alege un candidat de cheie care se numete cheie primar a relaiei. Tuplurile unei
relaii nu pot s conin valoarea nul n coloane ce aparin cheii primare. Eventualii candidai de chei diferii de cheia primar se
numesc chei alternante. Se numete cheie strin o coloan sau o mulime de coloane a unei relaii R 1 ale crei valori, dac nu
sunt nule, coincid cu valori ale unei chei primare dintr-o relaie R, nu neaprat distinct de R 1.
Mulimea tuturor schemelor relaionale corespunztoare unei aplicaii se numete schema bazei de date relaionale, iar coninutul
curent al relaiilor, la un moment dat, se numete baz de date relaional.
n modelul relaional, entitile sunt reprezentate sub form de relaii n care schema relaional conine toate atributele entitii i
fiecare tuplu al relaiei corespunde unui element al entitii.
Cele mai multe cereri ale unui utilizator privesc determinarea unor informaii cu anumite proprieti, iar rspunsul posibil este o
relaie care descrie toate elementele cu aceste proprieti. Modul de prezentare al rspunsului depinde de interfaa dintre DBMS i
utilizator.
2.
Modelul reea
Modelul reea este cel mai apropiat de forma de reprezentare a bazelor de date sub forma diagramelor entitate-relaie. Deosebirea
const n faptul c toate relaiile ce apar pot fi numai binare i de tipul 1:1 sau 1:N. Aceast restricie permite reprezentarea grafic
a unei baze de date de tip reea sub forma unui graf direcionat numit reea.
ntr-o reea, nodurile corespund entitilor i relaiile sunt reprezentate prin sgei ntre noduri (de la tat la fiu) i anume sgei
simple dac relaia este de tipul 1:1 i sgei duble dac relaia este de tipul 1:N.
n modelul reea, entitilor le corespund fiiere logice care au drept cmpuri atributele entitii i eventuale cmpuri de legtur
pentru relaii. Fiecrui element al entitii i corespunde o nregistrare logic. Dac nregistrrile sunt identificate numai prin
relaia cu alte entiti, atunci se mai adaug la nregistrarea logic nc un cmp ce cuprinde un numr de ordine care permite
identificarea acestor nregistrri.
Operaiile cele mai frecvente pentru modelul reea se mpart n dou categorii:

cutarea unor elemente ale unor entiti cu anumite proprieti sau cutarea unor informaii prin utilizarea legturilor ntre
entiti;

navigarea n reeaua de date.

3.
Modelul ierarhic
Modelul ierarhic (arborescent) este considerat un caz particular al modelului reea, n care diagrama asociat este o pdure
(mulime de arbori) i n care toate legturile sunt pe direcia drumului, de la rdcin la nodul fiu din relaie, toate relaiile fiind
de tipul 1:N.
La fel ca n cazul celorlalte dou modele, exist posibilitatea interpretrii diagramelor entitate-relaie sub forma modelului
ierarhic. Pentru evitarea redundanelor n modelul ierarhic, se folosete noiunea de element virtual, care nlocuiete dublura unui
element prin adresa elementului respectiv, fiecare element aprnd n baza de date real o singur dat.
Operaiile din bazele de date de tip ierarhic se traduc n procese de parcurgere a arborilor. Elementele virtuale permit legarea
informaiilor din aceeai entitate sau din entiti diferite.
Implementarea la nivel logic pentru modelul ierarhic poate fi cea utilizat pentru modelul reea sau prin nregistrri de lungime
variabil.
11

Datele sunt stocate pe mediul extern n ordinea dat de parcurgerea n preordine a arborilor, ceea ce uureaz determinarea
informaiilor pentru cererile care se refer la descendenii unor noduri printr-un numr mic de accese la mediul extern.
Metodele curente de proiectare a bazelor de date sunt in general divizate in trei etape separate:
* Crearea schemei conceptuale
* Crearea design-ului logic al bazei de date
* Crearea design-ului fizic al bazei de date
1. Crearea schemei conceptuale. Aceasta este un design de nivel inalt (incluzand relatiile dinte datele intregului sistem), care
descrie datele si relatiile necesare pentru executia operatiilor necesare, fiind independent de orice model de baze de dare. Designul
de la acest nivel este foarte general, se realizeaza intr-o perioada scurta de timp si precizeaza modul in care gruparile de date sunt
integrate in sistemul de asamblu.
2. Crearea design-ului logic al bazei de date. In aceasta faza schema conceptuala este transformata in structuri specifice unui
anumit sistem de gestiune a bazei de date. La acest nivel designul este rafinat, sunt definite elementele de date specifice care sunt
grupate in inregistrari. In cazul modelului rational, la sfarsitul acestei etape vom avea un numar de tabele care vor permite stocarea
si manupularea corecta a tuturor datelor necesare sistemului.
3. Crearea design-ului fizic al bazei de date. In aceasta etapa designul logic este transformat intr-o structura fizica eficienta.
Elemente de algebr relaional
Aa cum s-a afirmat anterior, algebra relaional este unul din cele dou limbaje formale de interogare ale modelului relaional.
Algebra relaional ofer mijloace puternice de a construi relaii noi din alte relaii date. Atunci cnd relaiile date sunt
reprezentate de informaii memorate, relaiile construite cu mijloacele algebrei pot fi rspunsuri la fraze de interogare asupra
acestor informaii.
Orice algebr permite construirea de expresii prin aplicarea unor operatori asupra unor operanzi atomici sau asupra altor expresii
algebrice. Adesea, pentru a grupa operatorii i operanzii sunt folosite paranteze.
n algebra relaional, operanzii sunt:
a) variabile, care reprezint relaii;
b) constante, care sunt relaii finite.
n algebra relaional clasic toi operanzii i toate rezultatele expresiilor sunt mulimi. Vom grupa operaiile din algebra
relaional tradiional (sau clasic) n patru clase:
a) operaiunile specifice teoriei mulimilor (reuniune, intersecie, diferen), dar aplicate asupra relaiilor;
b) operaiunile care ndeprteaz pri ale unei relaii (selecie, proiecie);
c) operaiunile care combin tuplurile a dou relaii (produs cartezian, jonciune)
d) operaiunea prin care sunt atribuite nume noi atributelor relaiei i/sau relaiei.
O proprietate fundamental n algebra relaional const n faptul c fiecare operator accept nstanele unei (sau a dou) relaii n
calitate de argumente i ntoarce ca rezultat o alt nstan de relaie. Aceast proprietate permite folosirea compus (compunerea)
operatorilor pentru a forma fraze de interogare complexe. O astfel de fraz de interogare corespunde unei expresii algebrice
relaionale, care se definete recursiv ca fiind o relaie, un operator algebric unar aplicat unei singure expresii, sau ca un operator
algebric binar aplicat la dou expresii.
2. Componentele generale ale limbajului SQL: Definirea schemei bazei de date. Interogarea bazei de date. Definirea
accesului i permiselor la date.
Limbajul SQL (Structured Query Language) este limbajul utilizat de majoritatea sistemelor de baze de date relationale (SGBDR)
pentru definirea si manipularea date. Este un limbaj neprocedural i declarativ, deoarece utilizatorul descrie ce date vrea s
obin, fr a fi nevoie s stabileasc modalitile de a ajunge la datele respective. Nu poate fi considerat un limbaj de programare
sau unul de sistem, ci mai degrab face parte din categoria limbajelor de aplicaii, fiind orientat pe mulimi.
Componentele limbajului SQL2
SQL: componente
DDL: Data Definition Language
DML: Data Manipulation Language
DCL: Data Control Language
Enbedded
Sub numele de interogare sau cerere sunt referite acele solicitri de date n mod direct fr indicarea modului de obtinere. O
cerere se poate lansa din fereastra de comenzi sau din interiorul unui program FoxPro pentru c ea funcioneaz ca orice alt
comand dar se poate proiecta ntr-un mod interactiv cu ajutorul utilitarului Query Designer.
Instructiunea SELECT reprezinta blocul de interogare de baza si ea selecteaza informatiile dorite din tabelele bazei de date.
Instructiunea SELECT este foarte puternica si are urmatoarea sintaxa generala:
SELECT [DISTINCT] lista_coloane FROM lista_tabele [WHERE conditie] [clauze_secundare];
Se remarca 3 sectiuni (clauze) importante ale constructiei de interogare: clauza SELECT, clauza FROM si clauza WHERE.
Clauza SELECT introduce lista atributelor (coloanelor) unor tabele sau al expresiilor care vor fi selectate si afisate. Coloanele din
lista trebuie sa apartina uneia din tabelele specificate in clauza FROM.
Ca rezultat al instructiunii de mai sus se pot obtine doua sau mai multe linii identice, daca exista angajati cu acelasi nume si
prenume. In general, daca lista de atribute nu contine o cheie a relatiei, rezultatul operatiei SELECT poate contine linii duplicat.
Pentru eliminarea liniilor duplicat se introduce parametrul DISTINCT si atunci rezultatul este o relatie in sensul definitiei din
modelul relational.
12

Daca lista de atribute este un asterisc (*), atunci se selecteaza toate atributele produsului cartezian al tabelelor indicate prin clauza
FROM, care indeplinesc conditia din clauza WHERE. In clauza SELECT se pot redenumi atributele (coloane ale tabelelor) sau se
pot specifica nume pentru expresii, folosind urmatoarea sintaxa:
SELECT nume1 [AS] noul_nume1,..., expresie [AS] nume_expresie FROM lista_tabele [alte_clauze];
Se observa ca noul nume atribuit unei coloane sau expresii urmeaza vechiului nume sau expresiei, precedat (optional, depinzand
de implementare) de cuvantul-cheie AS.
Clauza FROM este obligatorie daca intr-una din clauzele SELECT, WHERE, HAVING apar numede atribute (coloane ale unor
tabele). In acest caz, lista de tabele care insoteste clauza FROM trebuie sa contina numele tuturor tabelelor (separate prin virgula)
ale caror coloane se folosesc. Daca lista contine mai mult de un tabel, atunci numele coloanelor din clauza SELECT trebuie sa fie
diferite si, daca nu sunt diferite, atunci se califica numele coloanei cu numele tabelului caruia ii apartine (precedand numele
atributului cu numele tabelului ur mat de operatorul punct(.).Ex.SELECT ANGAJATI.Nume,Prenume,SECTII.Nume FROM
ANGAJATI,SECTII;
Clauza WHERE restrictioneaza tuplurile returnate ca rezultat la acele tupluri care indeplinesc conditia introdusa de aceasta clauza.
In forma cea mai obisnuita, clauza WHERE este urmata de o conditie, data ca o expresie booleana.
Clauza ORDER BY introduce numele atributului dupa care se face ordonarea liniilor rezultate. Ordonarea este implicit in ordine
crescatoare; daca numele atributului este urmat de cuvantul DESC, ordonarea liniilor se face in ordine descrescatoare a valorilor
acelui atribut.
Clauza GROUP BY se foloseste pentru a grupa rezultatele functiilor agregat (totalizatoare) dupa valoarea uneia sau mai multor
coloane. Daca se doreste calculul unei valori totalizatoare separat pe grupe de linii, atunci se introduce clauza GROUP BY, urmata
de numele uneia sau mai multor coloane. In acest caz, functia totalizatoare se aplica separat acelor linii care au aceeasi valoare a
atributelor listate de clauza GROUP BY. De exemplu, salariul mediu calculat separat pe grupe de angajati, fiecare grup fiind
compus din linii care au aceeasi valoare a atributului Functie, se obtine cu urmatoarea comanda SQL:
SELECT AVG(Salariu) FROM ANGAJATI GROUP BY(Functie);
Clauza HAVING este asemanatoare clauzei WHERE, adica introduce o conditie pe care trebuie sa o indeplineasca tuplurile
rezultat, dar, in plus, permite utilizarea functiilor agregat in expresia conditionala. De exemplu:
SELECT Nume,Prenume FROM ANGAJATI HAVING Salariu >= AVG(Salariu);
Definirea utilizatorilor i accesului la baza de date n SQL2. Exemple.
*Creatorul unui obiect obine automat toate drepturile asupra acestuia.
*SGBD duce evidena cui i se ofer i cine pierde privilegiile.
INSTRUCIUNEA GRANT
*Instruciunea GRANT se utilizeaz pentru oferirea autorizaiilor
GRANT <list privilegii> ON <nume obiect> TO <list utilizatori> [WITH GRANT OPTION]
*< list utilizatori > este: un ID utilizator+Public+ un rol+ Dac se dorete ca recipientul s poat transmite privilegiile altora se
adaug: WITH GRANT OPTION
EXEMPLU (1): Grant
Fie Joe a creat tabelele
sailors(Sid, Sname, Rating, Age)
boats(Bid, Bname, Color)
reserves(Sid, Bid, Day)
Joe acum execut urmtoarele:
GRANT INSERT, DELETE ON reserves TO Yuppy WITH GRANT OPTION;
Yuppy poate acum insera sau terge tupluri din reserves i autoriza pe cineva cu aceleai privilegii.
Joe execut in continuare:
GRANT SELECT ON reserves TO Michael;
GRANT SELECT ON sailors TO Michael WITH GRANT OPTION;
Michael poate acum formula interogri SELECT asupra relaiilor sailors i reserves, i poate transmite acest privilegiu altora
pentru relaia sailors i nu pentru reserves.
Definirea permiselor asupra relaiilor n SQL2. Exemple.
Controlul Accesului
*Se bazeaz pe conceptul de drept de acces sau privilegii asupra obiectelor i mecanizmelor pentru acordarea privilegiilor.
*Creatorul unui obiect obine automat toate drepturile asupra acestuia.
*SGBD duce evidena cui i se ofer i cine pierde privilegiile.
INSTRUCIUNEA GRANT
*Instruciunea GRANT se utilizeaz pentru oferirea autorizaiilor
GRANT <list privilegii> ON <nume obiect> TO <list utilizatori> [WITH GRANT OPTION]
*< list utilizatori > este: un ID utilizator+Public+ un rol+ Dac se dorete ca recipientul s poat transmite privilegiile altora se
adaug: WITH GRANT OPTION
EXEMPLU (1): Grant
Fie Joe a creat tabelele
sailors(Sid, Sname, Rating, Age)
boats(Bid, Bname, Color)
reserves(Sid, Bid, Day)
Joe acum execut urmtoarele:
GRANT INSERT, DELETE ON reserves TO Yuppy WITH GRANT OPTION;
Yuppy poate acum insera sau terge tupluri din reserves i autoriza pe cineva cu aceleai privilegii.
13

 Joe execut in continuare:

GRANT SELECT ON reserves TO Michael;
GRANT SELECT ON sailors TO Michael WITH GRANT OPTION;
Michael poate acum formula interogri SELECT asupra relaiilor sailors i reserves, i poate transmite acest privilegiu altora
pentru relaia sailors i nu pentru reserves.
TELEINFORMATICA Bolun Ion
1. Reele de transport date.
Def: structura topologica- totalitatea nodurilor si legaturilor intre acestea. Exista diverse struct.topologice folosite in retele de
transfer date din care pot fi evidentiate 5 topologii majore, fiecare din acestea este extremala dupa un anumit criteriu: 1.Stea-nod
centru la care sunt conectate toate celelate noduri;cea mai simpla, dar sic ea m.putin fiabila; la caderea nod central, reteaua se
desfiinteaza complet, devenind isolate toate nodurile.2.Arbore-asigura cea mai mica lugime sumara a canalelor, deci este cea mai
ieftina, dar este putin fiabila; la caderea unui nod, reteaua se divizeaza in m.multe fragmente. 3.Inel-prevede 2 leg.si doar 2 pt
fiecare nod; asigura cea m.mica lung sumara a canalelor la respectarea conditiei privind existenta a cel putin 2 cai independente
intre orisice pereche de noduri(indep. Daca acestea nu contin elemente commune,noduri, canale, cu exceptia nodurilor sursa si
destinatar).4.Completa-presupune leg directe intre toate perchile de noduri, este cea mai fiabila dar sic ea mai scumpa, se
foloseste uneori pt retele magistrale de nivel superior.5.Plasa-prevede cel putin 2 leg pt fiecare nod; cea mai folosita topologie pt
retele magistrale.in ultimii ani retele magistrale bioptica se construiesc conform topologiei multiinel, intrun inel pina la 10noduri.
Comutarea, multiplexarea si concentrarea circuitelor- procedee de reducere a costurilor cu canalele de comunicatie.
Comutarea: n noduri; daca nu folosim comutator:N1=n(n-1)/2 canale, M=0; daca instalam un comutator: N2=n, M=1.
Multiplexarea: separarea m.multor canale de comunicatie in cadrul unei linii.separarea poate fi in frecventa-FDM sau in timpTDM.
Multipl. In timp-prevede oferirea intregii latimi de banda a liniei fiecaruia din canale dar pe rind.Realizarea acestui lucru folosind
un comutator.
Ex: Cablu coaxial: F=100MHz-latimea de banda, tb de separta canale vocale: F 0=3400-300Hz=3100Hz; banda de protectie:
Fpr=900Hz. =>pt un canal vocal: F1=4000Hz.
N=100*106/4*103=25*103-25000 canale intrun cablu coaxial.
Multiplexarea fibrei optice 40Gbps, canale-64Kbps=> N=40Gbps/64Kbps=0.6*106.
Concentrarea canalelor.
Retele cu comutarea de canale.folosesc in calitate de noduri de comunicatie comutatoarele de canale.pt a efectua transmisia de
date intre statiile A si B mai intii intre acestea se formeaza un canal via nodurile de comunicatie.Acest canal este unul temporar pe
durata transmisiei de date, ulterior el este desfiintat, eliberind resursele respective. Avantaje: simplitate; posibilitatea transmisiei
de traffic izocron(cu viteza const. in timp).Dezavantaje: 1.la folosirea unor noduri de com. Neelectronice se cere timp
semnificativ pt stabilirea conexiunii;2. in cazul unor canale analogice calitatea joasa a acestora;3. incarcarea joasa a canalelor pina
la 10-20%;4. aceleasi viteze de transmisie pe intreg traseu.
Ex. De retele cu comutare de canale:reteaua telefonica traditionala, reteaua ISDN.
Retele cu comutare de mesaje. Folosesc in calitate de noduri de comunicatie comutatoarele de mesaje, pt a transmite un msg de
la A la B mai intii msg se transmite la nodul adiacent.acest nod receptioneaza msg, il inscrie in memorie, determina canalul de
iesire, il inregistreaza in firul de asteptare catre acest canal si cind ii vine rindul il transmite mai departe.in acelasi mod msg este
transmis de la nod la nod pina ajunge la destinatar. Avantaje: 1.incarcarea inalta a canalelor, pina la 80-90% si m.mult;2. pot fi
viteze diferite in diferite canale punct-la-punct; 3.nu se cere timp pt stabilirea conexiunii A-B. Dezavantaje: 1.de regula nu este
posibil dialogul; 2. se cere memorie la noduri pt pastrarea temporara a msg de transit; 3.se introduce inf.suplimentara(de serviciu)
in fiecare msg-creste traficul de date.
Retele cu comutare de pachete. Folosesc in calitate de noduri de com.comutatoarele de pachete. Pt a transmite un msg de la A la
B mai intii msg este impartit in segmente, la fiecare adauginduse antet si sfirsit si se obtine un pachet.fiecare pachet se transmite
prin retea la fel ca transmiterea unui msg printro retea cu comutare de msg. Exista 2 realizari ale comutarii de pachete: 1. metoda
DATA GRAMA-prevede determinarea canalelor de iesire la noduri independent de alte pachete ale aceluiasi msg. Se poate
intimpla ca pachete diferite sa urmeze prin retea cai diferite astfel pachetele pot sosi la destinatar intro alta ordine, de aceea fiecare
pachet contine informatie de ordine in msg.la destinatar din pachete aparte se inlatura inf de serviciu si se asambleaza msg.metoda
este operative, flexibila darn u prea sigura.2.Metoda cu circuite virtuale- prevede transmiterea tuturor pachetelor aceluiasi msg pe
unul si acelasi traseu, denumit circuit virtual.Metoda este mai sigura, dar mai putin flexibila.
Reele cu difuzare de pachete se caracterizeaz prin folosirea unui singur canal de Transfer date. Toate staiile se conecteaz
la acest canal. Deoarece este un singur canal n reea n fiecare moment de timp se transmite un singur semnal, astfel transmite o
singur statie, iar toate celelalte pot doar receptiona aceste date.
Prima reea de difuzare o reea real- Aloha, construit n 1971 de ctre Universitatea din Gonolulul.
Principala problem cost n determinarea creia din staii ce doresc s transmit date de oferit resursele unicului canal. Problema
se rezolv de ctre metoda de acces la mediu. Metoda data a fost propusa tot de Aloha , si aceasta metod a fost la baza metodei
CSMA/CD propusa n 1973 pe reele locale Ethernet. Majoritatea tehnologiilor pentru reele locale sunt cu difuzare de pachete.
Clasificarea retelelor de calculatoare:
a) dupa destinatie:
-retele corporative (de firma, corporatie)
-retele publice( prestarea serviciilor altor organizatii, persoane)
b)dupa aria de cuprindere:
-retele de arie larga(WAN)-arie de acoperire nelimitata.
-retele regionale (RAN)-aria unei regiuni, zone~100km
14

-retele metropolitane (MAN)-aria unui oras~50km

-retele locale (LAN)citiva km
-retele personale(PAN)citiva zeci de metri.
-retele de corp (BAN)citiva metri.
c)dupa tehnologia de operare:
-TCP/IP
-X.25
-Frame Relay
-ISDN, ATM,MPLS
2. Reele locale de calculatoare.
Se numete local reeaua ce cuprinde aria uneicldiri sau a ctorva cldiri
nvecinate, asemenea reele se deosebesc nu doar prin aria de cuprindere, ci ndeosebi prin tehnologiile de re ea folosite.
Asemenea sunt mult mai simple comparativ cu cele pentru reele de arie larg.
Prima reea local a fost ETHERNET, construit n 1973 de ctre fima XEROX n statul Aloalta(SUA) propus de Robert ...
Reeaua folosete ca mediu de transmisie cablul coaxial gros ETHERNET. ntr-o reea pot fi pna la 100 de staii. Viteza de
transmisie 2,94 Mbs. Metoda de acces la mediu CSMA/CD(acces multiplu cu controluri purttoare i detecia coleziunii =
CARIER SENSE MULTIPLE ACCESS WITH COLOSION DETECTION). Ulterior au fost propuse i multe alte tehnologii de
reele locale de exemplu: ARCNET (firma DataPoint Corp) 1977, TOKEN RING -1985, astzi deosebesc 4 genera ii de re ele
locale:
I Generaie(1973) de reele se caracterizeaz prin viteze de transmisie de pn la 10-20 Mbps.
Ca mediu de transmisie se folosesc firele torsadate, cablul coaxial, i mai rar firele optice.
Topologiile folosite : magistral, stea, arbore i inel.
Reprezentani: ETHERNET, ARCNET, TOKEN RING.
Tehnica de access la mediu folosit este CSMA/CD, jeton/inel, jeton/magistral.
II Generaie(1988) cu FDDI. Particulariti:
Viteza de transmisie: 100 mbps.
Mediu de transmisie: fire torsadate, fibr optic mai rar cablul coaxial.
Metode de access la mediu sunt extinse cu metoda containere/inel : SLOTTED RING.
Topologiile se completeaz cu topologia dublu inel.
Reprezentani: FDDI, CDDI, FastEthernet, DQDB, 100VGAnyLan.
III Generaie(1996) - GigabitEthernet se caracterizeaz prin:
Viteza de transmisie de la sute de Mbps pn la 4 Gbps.
Mediu de transmisie: fibra optic, firele torsadate, cablul coaxial.
Reprezentani: FFOL, LATM, Gigabit Token Ring, Gigabit Fiber Chanel.
IV Generaie (2002) cu 10 GigabitEthernet.
Viteza de transmisie 10-40 Gbps.
Mediu de transmisie: fibra optic, fire torsadate, cablu coaxial.
pentru 2010 a V Generaie - 100 GigabitEthernet la Institutul IEEE.
n prezent tehnologia Ethernet sau i alte tehnologii LAN conforme standardului IEEE 802.3 opereaz la viteze de peste 10
Mbit/s. Aceasta este rata de transfer teoretic maxim. IEEE are ns proiecte de dezvoltare a standardelor de 40 i chiar 100
Gbit/s.
Primele retele Fast Ethernet, cunoscute si ca 100Base-T sau 100Base-X, au fost create in 1993. Ele sunt o dezvoltare a
specificatiei 10base-T Ethernet si asigura o viteza de transfer date de 100 Mbps, iar daca se implimenteaza si tehnologia Full
Duplex Ethernet 200 Mbps. Tehnologia 100Base-T poate fi usor implimentata in mediul Ethernet existent. Retelele pivot
100base-T pot fi utiizate pentru integrarea si dezvoltarea retelelor Ethernet din prima generatie.Sistemul de cablare 100Base-t
poate fi realizat pe baza de cablu torsadat neecranat UTP de Categoria 3,4 sau 5, cablu ecranat STP sau cablu optic (100Base
FX).In statiile retelei pot fi instalate pachete de interfata autoadaptabile 10/100 Mbps, ce permit operarea cu viteza de 100 Mbps
sau 10 mbps, la alegere, folosind cablajul existent. Acest lucru, precum si posibilitatea comutatoarelor 100Base-t de a opera la
viteze de 10 si 100 Mbps, faciliteaza esential integrarea in retelele 100Base-T a mijloacelor de retea 10Base-t, trecerea de la
10Base-T la 100Base-T.Medoda de acces este CSMA/CD(acces multiplu pina la 4canale).La FastEthernet pot fi cel mult 2
concentratoare,exista 2 categorii:universale(pot avea porturi de orce tip)si specializate(pot avea doar porturitsau porturiTX,FX.
Retelele Gigabit Ethernet se bazeaza pe o tehnologie Ethernet avansata, elaborata incepind cu anul 1996 pentru viteze de
transfer date de 1 Gbps. Standardele respective sunt finisate in 1998, desi in 1997-1998 sunt implementate mai multe retele si
diverse echipamente, inclusiv integrind retele locale de ganeratia 1 si 2.Standartele prevad urmatoarele specificatii:-1000Base T
pentru cablu torsadat de categoria5,unde lungimea max a unui segment este de 100m;-1000Base-CX pentru cablu coaxial,unde
lungimea max a unui segment este de 25m;-1000Base-SX,1000Base-LX pentru cablu optic cu lungime de unda scurta si lungime
de unda lunga,unde lungimea max a unui segment este de 316m.In afara de aceasta in retelele GigaEthernet se mai pot folosi doar
un repetor astfel la folosirea repetorului se poate obtine o retea cu segmente mixte.Agregarea legaturilor folosind un concentrator
putem lega pina la 4conexiuni;folosirea metodei dublex-se folosesc p/u stocarea de date:SAN;in retelele metropolitane(se cer pina
la zeci de km).
FDDI-construita in98.Lungimea sumara maxima e/e de 200km la nr.max de statii in retea-500{19,79}.Tehnologia FDDI
originala denumita si FDDI-I e/e orintata la transmisia de date prin mediul de transport in mod pachet:transmisia unei secvente de
pachete cu limitarea duratei de transmisie in timpul unei sesiuni,determ.de capturarea si apoi detinerea jetonului.Acesta tehnologie
nu este adecvata pentru aplicatii multimedia,video si chiar audio,care cer asigurarea transmiterii unui traffic izocron-mentinera
unei rate de transfer de date continue si constante intre nodurile respective ale retelei pe durata transmiterii intregului
15

mesaj.Retele FDDI nu sau afirmat prea rapid pe piata din cauza costurilor ridicate.in primul rind al mediului de fibra optica.FDDI
II este o extensia a FDD-I ea mentine serviciul de comutare pachete,gestionat prin tehnicajeton de controlal FDD-I,si ofera un
serviciu de comutare circuite de 100Mbps.Capacitatea max a unui circuit comutat pote fi 6,144Mbps,iar nr.max de circuite
comutate a cite 6,144Mbs este6
Tehnologia 10GigaEthernet este o dezvoltare a GigabitEthernet la viteza de operare 10Gbps,acesta prevede operarea in regimul
dublex si deacea nu necesita folosirea protocolului de acces la mediu CSMA/CD.specificatii:10000Base T;10000Base
F;10000Base CX4.Fibre optice are7 semniramificari,cablu coaxial,fire torsadate doar 1 specificatie,metoda de acces
CSMA/CD,tehnologia poate fi utilzata si in retelele de arie larga in functie de specificatie,cel mai mare cablu de fir
40km,tehnologia e/e compatibila cu celelalte 3 tehnologii Ethernet,GigaEtherne..pot fi pina la 4 canale.Se foloseste pe larg in
retelele SAN.Retelele 10GigaEthernet sunt de la 1 septembrie 2008 relativ scumpe
Retele locale TokenRing prima retea lansata e/e in 1996,topologia este inel fizic,metoda de acces la mediul jeton,mediul de
transmisie fire torsadate,STPType1,1A,numarul max de statii 256,in cadrul placii de retea functioneaza retele electronice care
realizeaa ocolirea statiei deconectate .Echipamente speciale num.MAU MSAU.La TokenRing initial a fost implimentat metoda pe
jeton,cu viteza de lukru de 4Mbps de institutul IEEE 802.5.Specificatii;pentru Ethernet-802.3,p/uFastEthenet802.34,GigaEthernet-802.37,10GigaEthernet-802.3ae.Ulterior IBM a implimentat metoda jeton pe inel cu eliberare rapida viteza10Mbps nu e/e standartizata de IEEE.In generatia 2 Tokenring nu are dezvoltare.In 2001 e/e aprobata standartizarea p/u
GigabitTokenRing ambele tehnologii functioneaza eficient in sisteme de calcul IBM.(SNA,AIX,MUS)-in generatia 4 nu are
dezvoltare.x Ethernet relizata de compania Xerox 1973.Specificatii:10Base-5(cablu coaxial,lungime max 500m);10Base2(coaxial,lung.max 185);10Base-T(cablu cu fire torsadate,lungime max100m);10Base-F(cablu optic).
Topologia (structura) unei reele rezult din modul de conectare a elementelor reelei ntre ele. Ea determin i traseul concret pe
care circul informaia n reea "de la A la B". Principalele tipuri de topologii pentru reelele LAN sunt:topologia Bus (nseamn
magistral) - are o fiabilitate sporit i o vitez mare de transmisie;topologia Ring (inel) - permite ca toate staiile conectate s aib
drepturi i funciuni egale;topologia Star (stea) - ofer o vitez mare de comunicaie, fiind destinat aplicaiilor n timp
real.Reelele mai mari prezint o topologie format dintr-o combinaie a acestor trei tipuri.
3. Asigurarea veridicitii transportului de date n reele.
Canalele de comunicatie functioneaza intr-un anumit mediu si sunt influentate de acesta. Influenta mediului modifica
caracteristicile semnalelor de date transmise prin canal. In acest caz devine mai dificila valorificarea parametrilor initiali ai
semnalelor la destinatie. Asemenea influente se numesc perturbatii.
In functie de modul de influenta asupra semnalului, perturbatiile se divizeaza in additive si multiplicative, iar dupa forma
in armonice, in impulsuri si de fluctuatie. Perturbatii additive prezinta procese stohastice, care se suprapun semnalului ce se
transmite. Exista perturbatii additive concentrate dupa frecventa (armonice), concentrate in timp (in impulsuri) si de fluctuatie.
Perturbatii multiplicative se prezinta in forma de modificari stohastice ale caracteristicilor canalului de comunicatie. Cauza ale
perturbatiilor pot fi: descarcari electrice, statii emise radio, linii de tensione inalta, contacte necalitative in echipamente, intreruperi
de scurta durata in linii, zgomot de incalzire, influenta reciproca a canalelor in liniile de comunicatii etc.
Transmisia de date fara erori in intervalul stabilit de timp este numita veridicitate. Deseopri veridicitatea transmisiei este joasa si
se cere aplicarea unor masuri speciale de asigurare a veridicitatii necesare a transmisiei de date. Exista 2 categorii de metode de
imbunatatire a veridicitatii transmisiei:
Imbunatatirea indicilor calitativi ai canalului de comunicatie, in baza inlaturarii cauzelor aparitiei erorilor sau a includerii in
componenta canalului a unor echipamente suplimentare, care ar diminua influenta perturbatiilor
Introducerea de redundanta in mesajul transmis
La metode din prima categorie se refera metodele de receptie cu protectie la erori a elementelor unitare, bazate pe alegerea
nivelului semnalului, a raportului semnal/zgomot, a latimii de banda a canalului, pe statica erorilor in canal s.a.
Metode din categoria a doua se bazeaza pe detectarea si corectarea erorilor prin introducerea artificiala de redundanta in mesajul
de transmis.
4. Modelele arhitecturale de reea OSI ISO i TCP/IP.
Modelul de referinta OSI (ISO) PENTRU RETELELE MARI
In incercarea de standardizare a protocoalelor de comunicatie, ISO a fost propus de catre Organizatia Inter-nationala pentru
Standardizare un model de retea, structurat pe sapte niveluri ierarhice model cunoscut sub numele de modelul de referinta ISO
pentru interconectarea sistemelor deschise sau, mai pe scurt, modelul de referinta OSI (ISO) . Prin sisteme deschise [Open System
(OS)] se inteleg sisteme care fac publice conceptul si toate detaliile lor de implementare, permitand atasarea de noi entitati care ii
respecta regulile (deci extinderea sa cu usurinta) dar si participarea specialistilor la perfectionarea sa.
Numarul de 7 niveluri pentru modelul de referinta OSI (ISO) a fost stabilit (prin negocieri al caror rezultat nu a intrunit o
adeziune generala) avand in vedere urmatoarele considerente:
un numar prea mic de niveluri implica necesitatea gruparii unui numar excesiv de functii (servicii) intr-un acelasi nivel, rolul
fiecarui nivel ne mai fiind astfel clar definit;
un numar prea mare de niveluri obliga la existenta unui numar mare de interfete intre ele, complicand excesiv circulatia
informatiei utile in retea.
Modelul de referinta OSI conceput pentru WAN nu reprezinta un adevarat model de arhitectura de retea, caci el nu descrie
exact serviciile si protocoalele ce trebuie utilizate la fiecare nivel, ci doar sarcinile pe care ar trebui sa le indeplineasca fiecare din
ele; este drept ca CCITT a emis recomandari iar ISO a elaborat standarde internationale pentru protocoalele si serviciile de la toate
nivelurile, dar ele nu fac parte din modelul propriu-zis. In cele ce urmeaza, prezentam succint rolul fiecarui nivel ierarhic al
modelului de referinta OSI (ISO).
Nivelul fizic [physical layer] reprezinta interfata calculatorului sau terminalului cu canalul fizic / mediul de transmisie. Are
sarcina de a transmite siruri de biti, convertindu-le in semnale care sa poata fi transmise eficient pe canalul fizic dintre doua IMP in cadrul WAN - sau intre doua statii - in cadrul LAN.. Problemele ce trebuie rezolvate la acest nivel sunt de natura electrica,
16

mecanica, procedurala si functionala. I Nivelul fizic (1) controleaza transmisia efectiva pe un anume mediu fizic in cadrul WAN
pe fiecare tronson [hop] (legatura directa intre doua noduri) al unei cai.
Nivelul legaturii de date: Sarcina principala a nivelului legaturii de date [data link layer] este de a transforma un mijloc primar de
transmitere a sirurilor de biti (adica ceea ce ofera legatura fizica controlata de nivelul ierarhic 1 al retelei) intr-un veritabil canal
virtual de transmitere a informatiilor, fiabil si fara erori, pus la dispozitia nivelului 3 pentru fiecare tronson de pe o cale de
comunicatie dintre doi utilizatori in cazul WAN facand ca o conexiune de nivel 3 sa fie insensibila fata de mediul si modul fizic
de transmisie. In acest scop, la nivelul legaturii de date se indeplinesc urmatoarele functii: Stabileste adresele fizice (hard) ale
dispozitivelor - calculatoare, terminale sau IMP - din retea; Fragmenteaza informatia primita de la nivelul 3 in unitati de
informatie numite cadre / blocuri (de ordinul sutelor de octeti / baiti), pe care le transmite secvential. Solutioneaza problema
alterarii sau chiar distrugerii cadrelor (din cauza perturbatiilor la care este supus canalul fizic).
Nivelul legaturii de date are misiunea transmiterea fara erori pe fiecare tronson al unui traseu, in cazul WAN a cadrelor,
indiferent de mediul de transmisie utilizat.
Nivelul de retea [network layer] numit si nivelul subretelei de comunicatie controleaza operatiile din subretea, creand,
mentinand cat este necesar si apoi intrerupand o conexiune virtuala pentru nivelul 4 intre utilizatorii finali.
Nivelul de retea (3) raspunde, in principal, de alegerea traseelor mesajelor intre utilizatorii finali si modificarea acestora fie in
sensul asigurarii unor cai optime, fie pentru rezolvarea unor situatii anormale in sub-retea.
Nivelul de transport este primul dintre nivelurile de tip sursa-destinatie (OD) (spre diferenta de primele trei, la care protocoalele
se desfasurau doar intre doua IMP de la capetele unui tronson de linie fizica dintr-o WAN) si cel care separa nivelurile orientate
pe aplicatii (nivelurile 5, 6 si 7) - menite sa asigure livrarea corecta a datelor intre calculatoarele interlocutoare - de cele
destinate operarii subretelei (nivelurile 1, 2 si 3) - responsabile cu vehicularea mesajelor prin retea (si care pot suferi modificari
de implementare fara a influenta nivelurile superioare). In esenta, nivelul 4 preia informatia de la nivelul 5, o descompune, daca e
necesar, in unitati mai mici (TPDU), si o trece nivelului 3, asigurand sosirea ei in forma corecta la destinatar.
Nivelul de sesiune reprezinta (daca ignoram nivelul 6 , care executa mai degraba anumite transformari ale informatiei) adevarata
interfata a utilizatorului cu reteaua: cu acest nivel negociaza utilizatorul (un proces, uneori o persoana) pentru stabilirea unei
conexiuni cu un (proces sau o persoana de la un) alt calculator, conexiune ce permite nu numai un transport de date (ca la nivelul
4), ci si furnizarea unor servicii deosebite, utile pentru anumite aplicatii (ca, de exemplu, conectarea/atasarea de la distanta, prin
intermediul retelei, a unui utilizator la un calculator lucrand multiprogramat sau transferul unui fisier intre doua calculatoare).Deci
acest nivel are rolul de a stabili o sesiune intre utilizatorioperatie numita uneori si stabilirea unei legaturi si de a administra
(prin serviciile oferite) dialogul intre entitatile pereche de la nivelul 6.
Nivelul 5 determinaa cine este interlocutorul si stabileste comunicatia intre aplicatii, coordonand si sincronizand dialogul.
Nivelul de prezentare: Spre diferenta de primele cinci niveluri, care aveau sarcina de a transfera corect si fiabil unitati de
informatie dintr-un loc in altul al retelei, nivelul de prezentare [presentation layer] se ocupa de semantica si sintaxa informatiilor
transmise, facand conversiile de coduri de reprezentare a datelor numerice, sirurilor de caractere si comenzilor, precum si
conversiile de formate ale fisierelor de la reprezentarea utilizata intr-un calculator la cea standardizata pentru retea si, in final, la
cea utilizata in calculatorul interlocutor (reprezentare ce poate fi diferita de cea din primul calculator) oferind astfel coerenta
informatiilor pe care programele de aplicatii le schimba intre ele sau la care se refera in cursul dialogului lor si, totodata, o
independenta a utilizatorilor fata de caracteristicile eterogene ale echipamentelor.
Nivelul de aplicatie [application layer] ofera utilizatorilor (mai exact, programelor de aplicatii ale acestora) posibilitatea de acces
la retea, cu toate seviciile pe carea aceasta i le poate furniza. Aici se face selectia serviciilor in functie de necesarul de
comunicatie al aplicatiilor si se hotaraste multimea mesajelor permise, ca si actiunea intreprinsa la receptionarea fiecaruia din
ele.
Standardele de servicii si protocoale ,elaborate de ISO pentru nivelul 7 al modelului de referinta OSI sunt numeroase si se inscriu
in doua categorii:
A) Standarde utilizate in diferite aplicatii,
B) Standarde specifice anumitor tipuri de aplicatii.
Nivelul 7 permite accesul utilizatorilor la retea si selecteaza serviciile de comunicatie pentru aplicatiile care sunt destinate a rula in
retea.
* Observatie: Desi, dupa cum am mentionat, notiunea de arhitectura a retelelor de calculatoare nu face referiri la modul de
implementare a ei, este cazul sa mentionam urmatoarele:
Nivelurile 5, 6 si 7 sunt implementate in calculatoarele din WAN , adeseori in cadrul sistemului de operare al retelei [network
operating system (NOS)].
Nivelul 4 este implementat adeseori printr-o parte a NOS ce se numeste statie de transport [transport station].
Nivelul 3 este implementat, de regula, in calculatoare si in IMP, printr-un program de interfatare ce asigura functionarea hardului
[driver].
Nivelul 2 este implementat prin soft si partial prin hard. Nivelul 1 este implementat doar prin hard.
2 - Modelul TCP/IP pentru arhitectura inter-retelelor de calculatoare
Principiile si ideile ce stau la baza tehnologiei internet au rezultat din cercetarile Agentiei pentru Proiecte de Cercetare Avansate Advanced Research Projects Agency (ARPA). Aceasta tehnologie include un set de standarde ce precizeaza detaliile privind modul
in care calculatoarele comunica, precum si un set de conventii pentru interconectarea retelelor si dirijarea traficului. Numita oficial
suita de protocoale internet TCP/IP [TCP/IP Internet Protocol Suite] - dupa numele celor doua principale standarde ale sale -,
aceasta tehnologie poate fi utilizata pentru a comunica in orice multime de retele interconectate. Astfel, unele intreprinderi
utilizeaza TCP-IP pentru a interconecta toate retelele din intreprindere, chiar daca nici una din ele nu are conexiune cu vreo retea
exterioara; alte grupuri utilizeaza TCP/IP pentru comunicatia intre utilizatori aflati la distante geografice foarte mari.
Tehnologia TCP/IP formeaza baza pentru o internet la scara globala ce conecteaza universitati, intreprinderi industriale si
comerciale, institutii guvernamentale, locuinte personale, etc. Printre cei care au participat la fondarea si utilizarea unei inter-retele
17

globale bazate pe protocoalele TCP/IP - inter-retea desemnata prin termenul de Internet *) - se numara National Science
Foundation (NSF), Department of Energy (DOE), Department of Defense (DOD), Health and Human Services Agency (HHS) si
National Aeronautics and Space Administration (NASA) - toate din S.U.A. Aceasta inter-retea globala mai este cunoscuta si sub
denumirile de ARPA/NSF Internet, TCP/IP Internet sau Internet globala. Ea a demonstrat viabilitatea tehnologiei TCP/IP si
faptul ca aceasta permite interconectarea de retele de calculatoare bazate pe tehnologii eterogene.
Structura unei internet, vazuta ca mai multe retele fizice interconectate prin intermediul unor rutere, creaza o imagine inselatoare a
conceptului de internet, intrucat atentia cea mai mare trebuie indreptata catre interfata pe care o internet o ofera utilizatorilor si nu
catre tehnologia de interconectare. Un utilizator considera o internet drept o unica retea virtuala ce interconecteaza toate
calculatoarele si prin care este posibila comunicatia; structura aferenta este mascata, dar mei ales irelevanta. Intr-un anumit
sens, o internet este o abstractizare a retelelor fizice, intrucat, la niuvelul ei cel mai de jos, ea furnizeaza aceleasi functiuni ca o
retea fizica: accepta pachete si le trimite. Nivelurile superioare ale software-ului de internet sunt cele ce contribuie cel mai mult la
functionalitatea bogata perceputa de utilizatori.
Ca si modelul de referinta OSI-ISO, modelul arhitectural (conceptual) al software-ului unei internet bazate pe protocoalele TCP/IP
este organizat pe niveluri ierarhice.
Dar acest model nu a provenit de la vreun organism de standardizare, ci a rezultat din cercetarile care au condus la suita (stiva) de
protocoale TCP/IP.
In linii mari, suita de protocoale TCP/IP este organizata pe 5 niveluri conceptuale construite peste un nivel hardware.
5. Tehnologii de reea de arie larg.
Primele reele de calculatoare construite au fost reelele de arie larg. De regul reelele de arie larg sunt cu comunicaii
comutate, utiliznd la necesitate i canale de comunicaie radio sau chiar cosmice. Tehnica cu comutare de mesaje este demult
depit. Cea mai rspndita este tehnica cu comutare de pachete i modificrile ei mai recente: tehnica cu comutare cadre
(Frame Replay) i tehnica cu comutare de celule (Cell Replay). Se utilizeaz i tehnica cu comutare de circuite, datorit
dezvoltrii puternice a reelelor telefonice analogice, mai trziu i a celor numerice, iar n ultimii ani a reelelor numerice cu
servicii
integrate.
Reelele telefonice sunt cele mai rspndite, cu cei mai muli abonai. Ele au devenit pentru mai muli ani suportul de baz i
pentru transferul de date n reelele de calculatoare. Folosind canale telefonice comutate sau dedicate, se obine un transfer de date
punct la punct" ntre perechile de staii respective. n baza lor pot fi construite reele de calculatoare cu comutare de circuite i
canale dedicate.
Uzual ns, pentru transferul de date, mai ales la distante mari, se folosesc reele cu comutare de pachete. n asemenea reele
canalele de transfer date ntre nodurile de comutaie pachete deseori sunt realizate pe baza de canale telefonice dedicate analogice
sau numerice, uneori trunchiuri mai multe canale paralele. Conectarea terminalelor, calculatoarelor la nodurile de comutaie se
face prin canale telefonice comutate sau dedicate.
Pentru canalele telefonice analogice se utilizeaz viteze de transfer date de la 0,3 la 56Kbps, iar pentru trunchiuri primare
analogice viteze de 48-144 Kbps; pentru canalele telefonice numerice viteze de 56 sau 64 Kbps, iar pentru trunchiuri numerice
viteze de la 128 Kbps la 2,048 Mbps.
n scurt timp dup apariia reelelor NPL i ARPA, au fost construite mai multe reele de calculatoare cu comutare de pachete. A
devenit acut problema standardizrii, ndeosebi n scopul facilitrii itnerconectrii reelelor. Astfel n 1976 a aprut setul de
standarde X.25 pentru reele de transfer date cu comutare de pachete.
Setul X.25 specific interfaa dintre echipamentul terminal de date, ce opereaza n mod sincron, si echipamentul de terminatie a
circuitului de date respectiv (standardul X.21 pentru canale mnumerice si X.21 bis pentru canale analogice) si, de asemenea,
protocoalele de comunicatie cu nodul adiacent de comunicatie a pachetelor (standardele HDLC si X.25 propriu-zis).
Una din primele retele X.25 este Transpac n Franta, care ulterior s-a extins n mai multe tari. Reteaua Transpac mpreuna cu
Minitel are mai mult de 12 mln. Abonati. Din retele de tip X.25, cea mai mare arie de cuprindere o are reeaua Sprint. Ea ofera
servicii n peste 140 tari, interactionnd cu circa 300 de retele publice sau de firma.
n scopul integrarii serviciilor de transmisie a informatiilor (voce, date, imagini), nca n 1965 a fost propusa implementarea
Retelei Numerice cu Servicii Integrate (Integrated Services Digital Network - ISDN). n acest mod toate serviciile respective
pot deveni la fel de raspndite ca serviciul telefonic. ntr-o retea ISDN nodurile de comutatie realizeaza att comutarea de canale,
neaparat necesara transmisiei vocei la distanta, dar care poate fi utilizata si pentru transferul de date, ct si comutarea de pachete
pentru transmisia de date. Astfel, ntr-o retea ISDN att mediul de transmisie ct si nodurile de comutatie sunt integrate fiind
polifunctionale.
Conectarea echipamentelor abonailor la reea (nodul de comutaie adiacent) se face printr-un trunchi de transmisie date, numit tub
de
biti
(bit
pipe).
Exista
mai
multe
variante
de
acces

tub
de
biti:
acces de baza 2B+D, ce prevede un tub de biti din doua canale B de 64 Kbps si un canal D de 16 Kbps;
acces primar 23B+D, ce prevede un tub de biti cu 23 canale B de 64 Kbps si un canal D de 64 Kbps (se foloseste n SUA,
Canada, Japonia); acces primar 30B+d, ce prevede un tub de biti cu 30 canale B de 64 Kbps, un canal D de 64 Kbps si un canal D
de
64
Kbps
pentru
semnalizare
(se
foloseste
n
Europa);
acces hibrid A+C, ce include un canal telefonic analogic de 4 KHz si un canal C numeric de 8 sau 16 Kbps.
O data cu cresterea cantitatii canalelor de comunicatie, devine irationale corectarea erorilor la nodurile intermediare ale retelei de
transfer date, realizata n retelele de tip X.25. n a doua jumatate a anilor 80 a fost propusa tehnologia de retea releu de cadre
(Frame Replay). Aceasta tehnologie nu prevede recuperarea ci doar detecia erorilor, corecia erorilor trebuie sa fie suportata de
echipamentele staiilor utilizatorilor. Astfel, protocoalele de comunicatie Frame Replay sunt mult mai simple dect la X.25,
necesitnd mai putine cheltuieli de resurse ale nodurilor de comutatie si, respectiv, reducndu-se esential ntrzierile de transmisie
a pachetelor. Dezvoltarea standardelor pentru Frame Replay a nceput n 1986, ele fiind publicate n forma finala n 1991.
18

O reea Frame Replay const din noduri de comunicaie Frame Replay, interconectate prin trunchiuri de comunicaie. Reelele
Frame Replay se utilizeaz pentru interconectarea de reele. n acest reelele respective se conecteaz la nodurile de comutaie
Frame Replay. Reelele Frame Replay suport viteze de acces de 56 Kbps i n x 64 Kbps pn la 1,544 Mbps, n SUA Canada i
Japonia i pn la 2,048 Mbps n Europa, iar n dezvoltrile recente sunt posibile viteze de transfer de pn la 45 Mbps.
Serviciul de Date de Multi megabiti cu Comutare SMDS (Switched Multimegabit Data Service) este o reea de calitate mai
nalt dect Frame Replay, inclusiv n ce privete ntrzierea de transmisie, pachete eronat dirijate, pachete pierdute. n esena
SMDC seamn mai mult cu o reea local cu multiacces dect cu o reea publica de transfer date. SMDS se bazeaz pe
tehnologia de comutare pachete releu de celula (Cell Replay). O celula de date are dimensiunea fixa de 53 octeti, din 5 octeti
contin informaii de serviciu, iar 48 octei sunt informaii utilizator. Viteza de transfer date ntr-o retea SMDS poate fi de la 64
Kbps (DSO) la 45 Mbps (DS3) i mai mult. Ca medii de transmisie se utilizeaz cablurile coaxiale, firele torsadate i fibra optic.
Reelele SMDS suport doar transferul de date i pot servi ca treapt intermediar ctre reelele ATM. Ele sunt o soluie reuit
pentru interconectarea unor staii, a unor reele locale amplasate ntr-o arie relativ mic un ora sau un conglomerat de localiti
n aria de cuprindere a unei reele telefonice locale.
Reelele Modul de Transfer Asincron ATM (Asyncronous Transfer Mode) realizeaz o tehnologie de comutare i transfer date
ultrarapida pentru utilizare i interconectare transparent a reelelor locale i de arie larg. n prezent aceasta tehnologie suport
viteze de 155 Mbps, 622 Mbps, 2,5 Gbps si 10 Gbps, preconizndu-se pn la 25 Gbps n viitorul apropiat. Este posibil i
operarea la viteze mai joase, de exemplu 45 Mbps, 25 Mbps i 1,544 Mbps, n caz de necesitate.
Standardele pentru ATM au fost aprobate, ncepnd cu 1988, i finalizate n mare parte n 1993. ATM este bazat, de asemenea, pe
tehnologia de comutare pachete releu de celul. Ea suporta att serviciile cu comutare pachete ct i cele cu comutare de circuite
pentru transferul de date, voce i video. Ca mediu de transmisie n primele realizri (1992-1993) se utilizeaz fibra optic, cablul
torsadat i cablul coaxial. La viteze mai mari 622 Mbps i 2,5 Gbps (1995-1996) i 10 Gbps ()1998 se utilizeaz fibra optica.
n 1997 au devenit comerciale noi servicii de transfer date ca ADSL i sistemul TV prin cablu (CATV)+ modemul pentru cabluri.
Reelele ADSL sunt reelele dedicate ce opereaz folosind liniile de abonat telefonice existente cu recepia datelor la viteze de la 9
Mbps i transmisia datelor cu viteze de la 16 la 840 Kbps. Folosirea sistemelor de TV prin cablu pentru transferul datelor prevede
utilizarea unor modemuri pentru cabluri speciale, asigurnd viteze de transfer de date pn la 10-30 Mbps.
TEHNOLOGIA PRELUCRRII AUTOMATIZATE A INFORMAIEI ECONOMICE Costa Ilie
1. Tehnologia informaional: caracteristica calitativ, criteriile calitii, restricii.
Tehnologia informationala prezinta un ansamblu al proceselor de circulatie si prelucrare a informatiei, precum si descrierea
acestor procese. Informatia(datele) sunt folosite ca obiecte de prelucrare si circulatie. Problema creerii TI se refera la problemele
slab structurizate sau mixte, care contin atit elemente cantitative cit si calitative. Pentru parametrii cantitativi ai TI exista metode
fizice si matematice de determinare a valorii lor pentru o estimare calitative este necesara definitia notiunii de nivel tehnicostiintific, care caracterizeaza gradul de corespundere al TI. Consideram ca functia E corespunde nivelului tehnico-stiintific si este
prezentata prin expresia:
, unde Ij(1 indicii particulari ai nivelului tehnico-stiintific pentru TI;

(1 coeficienti de importanta ai indicilor particulari ai nivelului tehnico-stiintific pentru TI.

Fiecare indice particular al structurii nivelului tehnico-stiintific caracteriyeaza una din deciziile de baza luate in cursul elaborarii,
implimentarii TI. Valoarea indecelui reflecta estimatia variantei de decizie data. Ansamblul valorilor de indici particulari
caracterizeaza nivelul tehnico-stiintific in intregime. Coeficientii de importanta ai indicilor particulari ai nivelului tehnico-stiintific
arata gradul de influenta a indicilor particulari concreti asupra estimatiei generale a TI in cadrul expresii date. Pentru a analiza
rezultatele estimatiei si a compara intre ele diferite sisteme este necesar un criteriu numeric sau indice de eficacitate. Criteriul este
caracteristica calitatii realizarii de catre system a destinatiei lui principale. Principiul de selectionare a criteriului consta in
stabilirea unei concordante stricte intre scopul si criteriul calitatii ales. Cerintele de baza catre criteriul de eficacitate sint:
calculabilitate posibilitatea de a primi valori ale criteriului de eficacitate in forma de numar;
simplitatea accesibilitatea de a fi inteles;
evidenta character concret.
Ansamblul de criterii de eficacitate trebuie sa fie:
complet (in stare sa cuprinda toate aspectele importante ale problemei);
minimal (asigura dimensiunea minimala a problemei);
active (inlesnind realizarea scopului pus);
cu capacitatea de a se dezagrega (necesar pentru realizarea sistemului complicat prin divizarea in parti componente mai simple).
Scopul final al crearii TI este cresterea eficacitatii productiei la intreprinderi. Pentru atingerea acestor scopuri TI trebuie sa
asigure:
o realizare mai completa a prelucrarii informatiei necesare pentru asigurarea tuturor etapelor ciclului de producere;
opurtunitatea prelucrarii informatiei (operativitatea);
opurtunitatea livrarii informatiei.
2. Bazele estimaiei soluiilor de proiect n domeniul elaborrii procesului tehnologic informaional. Alegerea variantei
optime a procesului tehnologic informaional.
In teoria si practica crearii sistemelor de prelucrare automatizata a datelor exista un asortiment de metode si driterii de estimare
complexa a deciziilor de proiect elaborate. Ca complexa este considerate estimarea multilateral a sistemului automatizat de
prelucrare a informatiei economice de pe pozitiile diversilor utilizatori (subdiviziunilor si serviciilor sistemului de dirijare a
obiectului, in cadrul caruia se implementeaza TI; centrelor de calcul ca formelor de organizare a utilizarii PTI; specialistilor, care
adapteaza si exploateaza PTI).
19

Viabilitatea TI depinde de intreaga totalitate a estimarilor criteriale. Chiar si o singura estimatie, care nu corespunde cerintelor
utilizatorului, poate face exploatarea sistemului neeficace sau impozibila.
Estimarea complexa a deciziilor de proiect ale PTI poate fi realizata la 2 niveluri: nivel macro si nivel micro.
Nivelul macro al estimarii solutiilor de proiect PTI presupune determinarea parametrilor cantitativi si calitativi de baza ai PTI
din puncte de vedere a doua grupe de utilizatori: a specialistilor de dirijare si a specialistilor, care exploateaza sistemul de
prelucrare a datelor.
Pentru utilizatorii sistemului de dirijare sistemul de prelucrare a datelor est eun instrument, care accelereaza miscarea fluxurilor
de date economice si schimba caracterul activitatii de dirijare, precum si tehnologia prelucrarii datelor.
De aici reiese urmatorul sistem de criterii de estimare ale deciziilor de proiect din partea specialistilor sistemului de dirijare:
Gradul de schimbare si reglementare a fluxurilor informationale in sistemul de dirijare;
Gradul de schimbare a tehnologiei operationale a prelucrarii informatiei in sistemul de dirijare si schimbarea specificului muncii
la efectuarea acestor operatii;
Marimea accelerarii prelucrarii informatiei economice in cadrul TI;
Concordant sistemului cu particularitatile specific ale obiectului(intreprinderii, asociatiei, etc.);
Productivitatea sistemului;
Nivelul calitatii, exactitatii si securitatii indicilor rezultativi ai PTI pentru ridicarea eficacitatii proceselor de dirijare al obiectul
economic;
Flexibilitatea sistemului, posibilitatea modificarii;
Posibilitatea dezvoltarii sistemului in perspective etc.
Sectiile de exploatare de la central de prelucrare a datelor deasemenea inainteaza un sir de cerinte, care sunt reflectate in
urmatorul system de estimatie:
Simplitatea tehnologica a PTI, care include: minimum de operatii la etapele primare si pregatitoare ale PTI, interventie minimal a
operatorilor in procesul de calcul etc;
Numarul minimal de specialist, necesari pentru exploatarea sistemului, nivelul necesar de pregatire a lor;
Caracteristicile mijloacelor tehnice si de programare, de organizare a dialogului;
Caracteristica mijloacelor si metodelor de control a informatiei de intrare si rezultative;
Simplitatea studierii si insusirii PTI etc.
La nivelul micro se realizeaza analiza nemijlocita a sistemului de prelucrare a datelor, care include estimarea lui de pe pozitiile
proiectantilor.
Caracteristicile principale reies din estimarea:
Mijloacelor lingvistice, utilizate la intrarea in sistemul de prelucrare a informatiei;
Algoritmilor si mijloacelor instrumentale de programare a sistemului de prelucrare a informatiei.
Metodelor de proiectare s.a.m.d.
Se poate de enumerate un sir de metode de stimare a oricarui aspect si compartiment al elaborarii PTI, evidentiind o mare
diversitate de caracteristici. In practica proiectarii, insa, se utilizeaza doar o parte din parametrii de stimatie, reiesind din conditiile
concrete ale sistemului de dirijare si din cerintele supuse criteriului principal de elaborare a sistemului.
Alegerea variantelor de PTI
Pentru alegerea celei mai eficace varinate ale PTI e necesara mai intii de toate stabilirea criteriului eficientei economice a
procesului, elaborarea variantelor de scheme de PTI si calcularea cheltuielilor pentru fiecare din variante.
Formulind criteriul se tine cont de scopul principal cu orientarea la rezultatul final, adica livrarea informatiei rezultative, care
corespunde cerintelor utilizatorului.
Exista un mare numar de criterii elaborate pentru caracterizarea multilateral a variantei PTI. Unele dintre ele sunt: minimum de
cheltuieli d emunca, minimum de cheltuieli valorice, maximum exactitate, oportunitatea furnizarii informatiei, etc.
In practica se procedeaza astfel: unul din criteria, ce din anumite considerente e recunoscut ca cel mai important, se determina ca
criteriul nemijlocit(de baza), iar celelalte sint trecute in categoria restrictiilor, care e necesar sa fie respectate. Dupa aceea se
elaboreaza diferite variante ale PTI, pe baza carora se efectueaza calculul cheltuielilor pentru fiecare din ele. Sa alegem in calitate
de criteriu minimumul cheltuielilor de munca. Atunci volumul cheltuielilor de munca pentru variant i a PTI (il insemnam prin T i)
va fi:
Ti=

Unde:

tij- volumul de munca, necesar pentru operatia j a variantei i;

n- numarul de operatii ale PTI.
Alegind printe marimile Ti cea mai mica, se determina variant rationala a PTI.
Restrictii: cum a mai fost mentionat, in procesul calcularii e necesar de tinut cont si de limitarile formulate de utilizatori sau ce
reies di specificul problemelor. Ca exemplu, volumul minimal de munca poate fi asigurat in acele limite, care sunt determinate
anticipat de exactitatea data a informatiei, ceea ce la rindul sau influenteaza asupra metodelor de pregatire, transmitere si control
al datelor.
Cerintele catre exactitate asigura reducerea cheltueililor, legate de localizarea si corectarea erorilor in sistemul de prelucrare a
datelor, si a cheltuielilor, ce apar in sistemul de dirijare din cauza informatiei neutentice. Insa cerintele prea ridicate fata de
exactitatea informatiei conditioneaza necesitatea luarii unor masuri special pentru a lichida erorile, ceea ce influenteaza essential
esupra marimii cheltuielilor generale, legate de prelucrarea datelor.
20

Alta restrictive formulate de utilizator, este oportunitatea furnizarii informatiei. Ea influenteaza in mare masura la elaborarea
schemei PTI si la alegerea mijloacelor tehnice. In unele cazuri, informatia intirziata poate devein complet inutila. In special
aceasta se refera la sistemele, care functioneaza in regim de timp real in imbinare cu regimul de dialog.
In procesul prelucrarii datelor in regim de pachete oportunitatea furnizarii informatiei influenteaza la cursul rezolvarii diferitor
problem. Intirzierea rezolvarii unei problem poate conditiona intirzierea altor problem.
Astfel inainte de a efectua calculele pentru alegerea variantei rationale a PTI, e necesar de determinat restrictiile formulate atit
de utilizatorul final, cit si de system.
Examinarea variantelor posibile ale PTI in cadrul acestor restrictii permite de a reduce essential numarul variantelor (uneori
pinala unul singur), si, prin urmare, reduce volumul lucrarilor de estimare a lor conform criteriului de baza.
3. Tehnologii informaionale centralizate i descentralizate. Corelarea dintre nivelurile de centralizare i descentralizare.
n funcie de nivelul de centralizare a mijloacelor de procesare a datelor, pot fi condiional-evideniate urmtoarele tipuri de
tehnologii informaionale: centralizate,descentralizate i mixte.
Tehnologie informationala centralizata:
Aceast tehnologie prevede furnizarea informaiei iniiale sub form de documente primare n secia corespunztoare a centrului
de calcul pentru prelucrarea ei la calculatorul electronic. Prelucrarea centralizat a datelor, care provin din periferiile sistemului de
comand, este caracteristica principal a unui PTI centralizat, independent de volumul de lucru la realizarea altor operaii
descentralizate i nomenclatura acestor operaii. Chiar i n condiiile descentralizrii operaiilor etapei de pregtire a datelor pe
suporturi informaionale i efecturii lor ct mai aproape de locurile de colectare a datelor nu schimb caracterul centralizat al
PTPAIE, dac operaiile etapei de baz (procesarea) rmn s fie efectuate n mod centralizat. Pricinile centralizrii PTI nu se
reduc doar la aspectul tehnic i tehnologic al TI. Mai exist i ali factori care influeneaz nivelul de centralizare. Unul dintre
principalii factori este sistemul de comand. Se consider c sistemul de comand centralizat (pur administrativ) este un factor
foarte influent al nivelului de centralizare.
Tehnologie informationala descentralizata:
Un PTI descentralizat este bazat pe descentralizarea nu numai a operaiilor etapelor primare i pregtitoare, ci i pe distribuirea
operaiilor de baz. Astfel, la fiecare loc de lucru poate fi nu numai colectat i nregistrat informaia, dar i procesat n
conformitate cu necesitile utilizatorului final. Comunicaiile dintre utilizatori, n caz de necesitate, sunt realizate prin canalele de
legtur.
Tehnologii informationale mixte:
Astfel, concluzia general: n practic, nu poate fi realizat un PTI pur centralizat sau pur descentralizat. El ntotdeauna o s posede
i elemente de centralizare i de descentralizare a unor operaii. Deci, n cazuri concrete noi, de fapt,utilizm PTI mixte. Problema
const doar n alegerea corelrii dintre nivelul de centralizare i cel de descentralizare a operaiilor de stocare i procesare a
informaiei.
O analiza sistemic a factorilor de influen la nivelul de centralizare a resurselor informaionale i a proceselor de prelucrare a
datelor relev c problema este mult mai complicat. ntr-adevr, descentralizarea acestor procese duce la complicarea unui ir de
caracteristici ale sistemelor informatice. n primul rnd, acestea sunt caracteristicile ce in de securitatea pstrrii datelor,
redundana informaiei care se mrete esenial odat cu distribuirea total a proceselor de procesare, integritatea sistemului
informatic. Descentralizarea proceselor informaionale complic in mare msur realizarea principiului de asigurare a integritii
sistemului informatic. Totodat, un factor important de influen este i specificul sistemului de dirijare, pentru care se creeaz
sistemul informatic, care poate influena esenial nivelul de centralizare. Aceti factori i alii, dicteaz necesitatea determinrii
corelaiei optime dintre nivelul de centralizare i cel de distribuire a proceselor informaionale n fiecare caz concret i adaptarea
acestei corelaii n funcie de dinamica schimbrii situaiei, de toi factorii de influen. Astfel, tendina de a rezolva aceast
problem important pentru orice segment de informatizare a societii trebuie s fie ridicat la nivel de principiu, de rnd cu alte
principii de informatizare, de care depinde eficiena utilizrii resurselor informaionale.
Analiza experienei acumulate n rile industrial dezvoltate arat c au aprut nite tendine foarte interesante de dezvoltare a
formelor de organizare a TI. Totodat aceste tendine nu erau prevzute la etapa cnd s-a nceput distribuirea proceselor de
prelucrare a informaiei, creznd c acest proces eireversibil.
Cel mai bun exemplu de centralizare a unor procese TI n condiiile cnd din punct de vedere tehnic e posibil descentralizarea lor
total, este sistemul de asigurare a securitii informaionale. Aceasta problem e foarte actual n prezent. Pe lng riscurile
informaionale de ordin pur tehnologic i condiionate de factorul uman intern al TI, mai exist i mari riscuri de interventie
intentionat n resursele informaionale ale USE (din cauza concurenei si altele). La apus aceste probleme sunt sub o atenie
deosebit.
Firmele mari, care au bani investesc mijloace esentiale n asigurare securitatii datelor. Deoarece rezolvarea acestei probleme este
foarte costisitoare si cere dezvoltarea unei infrastructuri speciale de protecie, aceste firme delegheaz aceste funcii de protecie a
datelor unor firme specializate cu o infrastructura bine gindita, ce garanteaza pastrarea datelor chiar si in cele mai dure confdiii.
4. Tehnologia neformularist n sisteme informatice economice. Esena, starea i condiiile realizrii.
Sensul acestui principiu consta in tendinta de a reduce sau chiar a exclude utilizarea hirtiei ca suport informational. La primele
etape de computerizare era imposibil de realizat acest principiu din cauza lipsei de asigurare tehnica respectiva pentru etapele
primare si pregatitoare pentru introducerea informatiei in computer. Din aceasta cauza in computer se introducea nu toata
informatia, ci doar o parte din ea, care putea fi structurata strict. In ultima perioada se observa o dezvoltare simtitoare a
mijloacelor tehnice si de asiguarare matematica, care cuprind practic toate etapele si operatiile tehnologiei informatioanale, ceea
ce deschide noi orizonturi in domeniul informatizarii. Aceste posibilitati conditioneaza nu numai o extindere cantitativa a nivelului
de automatizare, dar si o baza pentru un salt calitativ in toate aspectele computerizarii sistemelor economice de comanda.
Cea mai serioasa piedica in calea automatizarii proceselor de prelucrare a informatiei documentare textuale este etapa de pregatire
a documentelor si introducerea lor in memoria computerului (in special la etapa identificarii si descrierii continutului
documentelor, care ocupa 40-70 % din volumul de lucru in procesul exploatarii sistemului).
21

In prezent a fost demonstrata teoretic si experimental posibilitatea rezolvarii acestei probleme. A fost elaborat un bloc de
automatizare a procesului de identificare si descriere a doc neformalizate (textuale). El a examinat ca una din cele mai importante
parti componente ale blocului de interfata intre utilizator si sistem. Realizarea blocului interfata, bazat pe indexarea automatizata a
doc, ridica eficacitatea SI din punct de vedere tehnologic si informational. Indexarea automatizata in SIE asigura conditii pentru
sporirea productivitatii muncii la etapele de identificare si descriere a informatiei textuale la intrare in sistem, practic excluzind
lucrul manual la cea mai costisitoare etapa a TI. Aceasta permite de a extinde posibilitatile automatizarii informatiei documentare
neformalizate si creaza conditii pentru realizarea unor forme de interactiune a utilizatorului cu sisteme mai dezvoltate, intr-un
limbaj mai apropiat de cel natural. Astfel de tehnologii reduc necesitatea folosirii hirtiei ca suport intermediar de documente si
mesaje, precum si interpelari informationale formalizate in mod natural.
O piedica in calea TI neformulariste poate fi si lipsa unui nivel suficient de dezvoltare a retelelor informationale atit locale cit si
globale.
Este evident ca nu poate fi realizata TI neformularista in cadrul unui singur SI al USE, daca alte SI lace aceleeasi USE nu sunt
realizate pe baza acelorasi principii neformulariste. Totul consta in aceea ca interactiunea dintre aceste sisteme va fi in mare
masura realizata pe suporti de hirtie. Chiar daca am admite ca un nivel inalt de TI neformularista ar putea fi realizat in cadrul unei
USE aparte, aceasta TI nar putea functiona ca TI pur neformularista din cauza lipsei a unei astfel de TI neformulariste in mediul
exterior (in alte USE).
In toate cazurile TI neformularista poate fi realizata doar in conditiile unui nivel inalt de informatizare a societatii la toate
nivelurile de ierarhie.
Starea si conditiile realizarii
Directiile principale de investigatii in domeniul crearii SIE sint legate de necesitatea solutionarii urmatoarelor probleme:
elaborarea metodelor eficiente de identificare a inform textuale in limbajul natural si elaborarea sistemelor aplicative de
identificare accelerarea elaborarilor ce tin de crearea sistemelor de colectare si transmitere a informatiei, a retelelor computaionale
cu functionare in timp real si nivel inalt de fiabilitate.
Problema identificarii automatizate a inform textuale o sa devina si mai actuala. Pentru realizarea principiilor formulate anterior e
necesara o identificare automatizata a fluxurilor informationale cit mai exacta posibil. Acesta problema include elaborarea
limbajelor informationale, care ar putea fi utilizate pentru indexarea automatizata. Aceasta directie de investigatii se intersecteaza
cu problema inteligentei artificiale.
Crearea sistemelor automatizate de colectare, inregistrare a informatiei si de introducere a ei in memoria calculatorului este una
din conditiile principale pentru sporirea eficacitatii TI.
In prezent au aparut informatii despre unele succese in acest domeniu: scaner-sistem de recunoastere (fax modem-sistem de
recunoastere). Functia: translarea img textului in fisier textual.
In prezent sau format premise reale pentru intensificarea investigatiilor cu scopul crearii unor complexe dezvoltate cu functiile:
introducerea img textului in comp
translarea img textului in fisier textual
identificarea automatizata a unitatilor de informatie textuala.
Conditiile de baza ale realizarii TI neformulariste sunt:
dezvoltarea SI mixte, orientate la prelucrarea tuturor tipurilor de informatii, atit formalizate cit si neformalizate
dezvoltarea retelelor informatice locale
dezvoltarea retelelor infrmatice internationale si globale
sporirea nivelului de informatizare al societatii la toate nivelurile de ierarhie
SISTEME INFORMATICE ECONOMICE Zacon Tamara
1. Sistem informaional i sistem informatic. Definiii, relaii.
Un siste reprezinta un ansamblu de elemente (componente) interdependente, intre care se stabilete o interaciune dinamic, pe
baza unor reguli prestabilite, pentru atingerea unui scop comun.
Orice sistem este format din intrri, prelucrri i ieiri. In consecin, conceptul de sistem poate fi ineles dublu, deoarece, din
punct de vedere al obiectivelor, sistemul este constituit dintr-un ansamblu de sarcini de executat, in condiii date, iar din punct de
vedere structural, acesta include un ansamblu de elemente funcionale.
Fiecare sistem/subsistem este format dintr-o activitate de producie, informare i conducere.
In USE pot fi distinse trei sisteme care acioneaz strans legate intre ele:
- sistemul de decizie (conducere sau decizional), care realizeaz o activitate de conducere i control i se ocup de analiza
informaiilor in vederea elaborrii deciziilor;
- sistemul condus (de execuie sau operaional), care realizeaz activitile fizice i transform deciziile in aciuni;
- sistemul de informare (informaional), care asigur legtura bilateral intre celelalte dou sisteme, realizand activitile de
informare, avand ca obiective colectarea, inregistrarea, prelucrarea i transmiterea informaiilor i a deciziilor.
SIF se interpune intre sistemul de decizie i sistemul condus avand drept scop asigurarea informaiilor necesare stafului
managerial reprezentand, in acelai timp, un mijloc de comunicare intre celelalte dou subsisteme.
In cadrul sistemului informaional exist totdeauna un sistem de prelucrare a datelor. Dac acest sistem presupune utilizarea
calculatoarelor, el este denumit Sistem informatic (SI). SI ...este un ansamblu structurat de elemente interconectate funcional
pentru automatizarea procesului de obinere a informaiilor i pentru fundamentarea deciziilor...
Raportul dintre SIF i SI: Intreg- parte
2. Clasificarea SIE: Criterii de clasificare, categorii.
Criterii de clasificare a SI:
- Structura economiei nationale:
A. SI macroeconomic :
22

SI pentru conducerea activitatilor unor ramuri ale economiei nationale (indeplinirea activitilor la nivel de ramur a
economiei naionale, sistemele energetic, transporturilor, telecomunicaiilor )
SI pentru conducerea unor activitati la nivelul economiei nationale (aprovizionarea tehnico-material, comerul exterior,
asigurarea social, etc.)
SI functionale(asigur furnizarea de informaii necesare desfurrii unor ansambluri de activiti la nivelul economiei
naionale cum ar fi sistemele: financiar-bancar, statistic, de documentare tehnico-tiinific, etc);
SI teritoriale (sunt destinate conducerii activitilor social-economice la nivelul unei diviziuni teritoriale).
B. SI microeconomice:
SI pentru conducerea proceselor tehnologice (.Asemenea sisteme , ca de exemplu, privind fabricarea hartiei, cimentului au un grad de automatizare mult mai superior decat la celelalte tipuri de sisteme informatice);
SI pentru conducerea activitatilor economice.
- Modul de organizare a datelor:
SI cu fisiere:
SI cu fisiere integrate, gestionate conform conceptului de BD, fara utilizarea SGBD;
SI cu BD gestionate prin utilizarea unui SGBD;
SI cu BD sau fisiere distribuite.
- Gradul de interconectare:
SI cu aplicatii independente care comunica indirect (off-line) sau direct (on-line);
SI cu aplicatii comune care comunica indirect (off-line) sau direct (on-line);
- Gradul de distribuire:
SI centralizate, fara teleprelucrare;
SI centralizate cu teleprelucrare;
SI cu distribuire speciala;
SI cu distributie totala.
- Tehnologia de prelucrare utilizata:
Subsistem pentru culegerea si validarea datelor de intrare:
Subsistem pentru administrarea datelor (crearea, actualizarea, protectie, salvarea-restaurarea);
Subsistem de exploatare si obtinere s rezultatelor solicitate (liste-situatii de iesire, grafice, etc.)
3. Structura general a unui sistem informatic economic (SIE).
Sub aspect general, un sistem informatic este format din trei componente majore: intrari, prelucrari si iesiri.
Intrrile reprezint ansamblul datelor introduse, gestionate i prelucrate in cadrul sistemului pentru obinerea informaiilor
rezultative. Intrrile pot fi clasificate in urmtoarele categorii:
a). Obinute in urma tranzaciilor externe, sunt reprezentate de :
Date consemnate in documente, la locul producerii operaiilor pe care le evideniaz in cadrul USE, ca de exemplu: bonul de
consum, factura emis unui client, etc.;
Date care provin din mediul economic-financiar-bancar, facturi primite de la furnizori, ordin de plat onorat de client, cota legal
de TVA, cotele de impozit pe venit, etc.;
Date parvenite de la alte sisteme informatice operaionale in cadrul USE, prin transfer indirect (off-line) sau direct (on-line) intr-o
reea local.
Date parvenite de la alte sisteme informatice din exteriorul USE, transferate la distan prin Internet
b). Obinute in urma tranzaciilor interne. reprezint datele obinute in rezultatul unor prelucrri automate, desfurate in cadrul
SI care conduc la modificri structurale in cadrul coleciilor de date, ca de exemplu: valoarea total a produselor livrate, valoarea
total a incasrilor, etc.
Prelucrrile, cel de al doilea element definitoriu al SI, reprezint un ansamblu omogen de proceduri automate realizand:
Crearea iniial i actualizarea BD;
Exploatarea BD;
Reorganizarea BD;
Salvarea/restaurarea BD.
Ieirile sistemului informatic constituie rezultatul prelucrrii datelor in urma realizrii procedurilor automat. In funcie de forma i
coninutul acestora, ieirile SI pot fi clasificate in:
a) Indicatori sintetici redau starea fenomenelor i proceselor economice, inclusive rezultatele activitii economicofinanciare(capitalul, propriu, profitul brut, rata rentabilitii);
b) Liste/situaii de ieire ( rapoarte) reprezint principalele surse financiarcontabile, grupeaz indicatorii sintetici sau analitici
sub form de tabel (de exemplu: situaia stocurilor de produse la o anumit dat, statul de plat, etc.)
c) Grafice surprind dinamica indicatorilor sintetici i analitici, necesare informrii operative i sugestive a conducerii. Graficele
pot fi de mai multe tipuri, ca de exemplu: liniare, bare, circulare;
d) Ieiri destinate altor sisteme informatice reprezint fiiere furnizate (in regim off-line) sau transmise on-line altor SI in
vederea prelucrrilor in cadrul acestora.
4. Structura organizatoric a unui sistem informatic economic (SIE)
Sub aspect organizatoric, un sistem informatic este compus din urmtoarele elemente :
prin baza informaional (inforware) se subintelege datele de intrare supuse prelucrrii, cat i fluxurile informaionale,
sistemele i nomenclatoarele de coduri.
baza tehnic (hardware) este constituit din echipamentele de culegere, transmitere, stocare, prelucrare i prezentare a
rezultatelor;
23

 sistemul de programe (software)- include totalitatea programelor care asigur buna funcionare a sistemului informatic i
presupune atat soft-ul de baz (sistemele de operare, sistemele de gestiune a datelor), cat i soft-ul aplicativ (programe utilizator).
baza tiinifico-metodologic este constituit din metodologii, metode i tehnici de realizare a sistemelor informatice, algoritmi,
modele matematice ale proceselor i fenomenelor economice;
resurse umane (humanware) reprezint atat personalul de specialitate (analiti, proiectani, programatori, ingineri de sistem,
operatori etc.), cat i beneficiarii sistemului, adic reprezentanii conducerii unitii beneficiare i reprezentanii compartimentelor
funcionale incluse in aria de cuprindere a viitorului sistem.
cadrul organizatoric (orgware) este cel specificat in regulamentul de organizare i funcionare al unitii in care funcioneaz
sistemul informatic.
5. Structura funcional a unui sistem informatic economic (SIE).
Prin structurarea sistemului informatic se subinelege evidenierea elementelor componente (sub diferite aspecte), legturile dintre
acestea, precum i conexiunile exterioare ale sistemului cu alte sisteme, pe vertical i pe orizontal.
Sub aspect funcional un sistem informatic este structurat in mai multe
subsisteme funcionale. Potrivit cestui criteriu, structura funcional a unui system informatic pentru conducerea activitilor
economice reprezint activitile de baz ale USE (fig 1.6.).

La randul su, fiecare subsistem funcional poate fi divizat in module sau aplicaii conform atributelor conducerii, precum i
orizontului de conducere (strategic, operativ sau tactic).
6.
Obiectivele
unui
sistem
informatic
economic
(de
baz,
manageriale,
funcionale,
tehnologice).
SI este subordonat procesului decizional i deservete conducerea. Din acest motiv, obiectivul general, urmrit prin realizarea unui
SIE, il constituie asigurarea selectiv i in timp util a tuturor nivelurilor de conducere cu informaii necesare i reale pentru
fundamentarea i elaborarea operativ a deciziilor cu privire la desfurarea cat mai eficient a intregii activiti din USE. Pe lang
acest obiectiv general, SIE mai are i alte obiective care pot fi numite obiective secundare i pot fi clasificate astfel:
a) Manageriale, se determin in funcie de aspectele globale de conducere i afecteaz activitile de baz din cadrul unitilor
economice (aprovizionare, producie, desfacere etc.) cum ar fi:
sporirea gradului de incrcare a capacitilor existente i reducerea duratei ciclului de fabricaie;
sporirea volumului produciei;
reducerea consumurilor specifice de materii prime i materiale;
sporirea productivitii muncii;
sporirea profitului i a rentabilitii etc.
b) Funcionale - se determin in conformitate cu anumite funcii privind problema abordat. Ca de exemplu, pentru un sistem
realizat pentru activitatea de marketing, acestea pot fi:
studierea caracteristicilor tehnico-economice, inclusiv a tehnicilor de
comercializare a produselor concurente, furnizate de alte uniti comerciale din ar sau strintate;
studierea caracteristicilor specifice ale pieelor de desfacere in vederea realizrii relaiilor valutar-financiare i de distribuire a
produselor proprii;
primirea i centralizarea comenzilor de la clieni;
livrarea ctre clienii interni i externi a produciei contractate;
urmrirea ritmicitii livrrilor in scopul onorrii contractelor, etc.
c) Tehnologice asigur funcionarea eficient a intregului SI, cum ar fi:
abordarea unor soluii performante de realizare a procedurilor de exploatare a coleciilor de date in vederea obinerii la
videoterminale a tuturor ieirilor noului sistem;
asigurarea securitii i confidenialitii coleciilor de date i a utilizatorilor;
sporirea vitezei de rspuns a sistemului la solicitrile beneficiarului;
sporirea exactitii i preciziei in procesul de prelucrare a datelor i informare a conducerii;
24

 reducerea costului prelucrrii informaiilor;

raionalizarea fluxurilor i circuitelor informaionale etc.
Necesitatea clasificrii obiectivelor SIE decurge din faptul c ele sunt foarte numeroase i sunt specifice fiecrei UES, iar
realizarea concomitent a acestora la nivelul unitii este greu de infptuit. Acest lucru impune ca fiecare conductor s defineasc
obiectivele specifice unitii respective i s stabileasc ordinea prioritar de realizare a acestora. Totodat, prin inventarierea i
prezentarea acestora in faa colectivului din unitatea respectiv, prin explicarea modului de realizare i a eforturilor privind
asigurarea resurselor umane, materiale, financiare i de timp, pe care le implic, colectivul de oameni va inelege mai clar
necesitatea i utilitatea implementrii SIE, va deveni mai responsabil fa de sarcinile ce-i revin, creandu-se astfel condiii mai
favorabile pentru reuita implementrii i exploatrii curente a acestuia.
7. Funciile unui sistem informatic economic (SIE).
Funciile de baz ale unui sistem informatic rezult din activitile incluse in aria de cuprindere a acestuia.Aa de exemplu,
pentru sistemul informatic privind activitatea financiarcontabil, sunt caracteristice urmtoarele funcii: contabilitatea cronologic,
contabilitatea sistematic, operaii i lucrri contabile de sfarit de lun, etc.Pe lang funciile de baz rezultate din activitile, pe
care le prezint, orice tip de sistem informatic indeplinete cumulativ urmtoarele funcii:
decizional care asigur elementele necesare sprijinirii i lurii deciziilor;
operaional (de aciune) care realizeaz obiectivele cuprinse in strategia de conducere prin asigurarea i operaionalizarea
deciziilor, metodelor manageriale, etc.;
documentare care se exprim printr-o permanent i continu cunoatere a mediului inconjurtor, pe baza creia se inregistreaz
toate informaiile ce imbogesc tezaurul personalului i care ulterior pot fi utilizate in luarea deciziilor sau pentru realizarea
anumitor aciuni. In condiiile ritmului rapid de dezvoltare a tiinei i al progresului tehnic, funcia de documentare devine din ce
in ce mai valoroas. Totodat, nici una din cele trei funcii nu trebuie s fie neglijat deoarece neglijarea, fie i parial a uneia din
ele, poate implica anumite consecine negative in funcionarea sistemului. In concluzie, aceste funcii interdependente afecteaz
intreg sistemul informaional al USE i deci, fr un sistem informatic care s funcioneze corect, nici sistemul informaional, nici
sistemul de conducere al USE, nu este in msur s acioneze corespunztor.
8. Principii recomandate la proiectarea sistemelor informatice economice.
R ealizarea i exploatarea SIE presupune respectarea unui ansamblu de principii,
principalele fiind:
1. C riteriul eficienei economice;
2. O rientarea spre utilizatori;
3. Utilizarea de soluii performante;
4. Abordarea global modular;
5. Asigurarea unicitii introducerii datelor;
6. Soluie general, independenta de configuraia actual a sistemului informatizat.
7. Posibilitatea de dezvoltare ulterioara.
8. Alte principii.
Criteriul eficienei economice este principalul criteriu ce st la baza realizrii sistemului informatic.
F undamentarea realizrii SI pe criterii de eficien economic presupune evaluarea cheltuielilor necesare
pentru conceperea, realizarea, implementarea i exploatarea curent a SI i compararea acestora cu efectele
economice directe i indirecte obinute de unitatea beneficiar.
D e regul, evaluarea eficienei SI are un caracter estimativ n faza de proiectare i
altul real dup introducerea n exploatare efectiv a acestuia. D e menionat c indiferent de momentul calculrii eficienei
economice utilizarea acestui criteriu constituie baza selectrii soluiilor aplicate, cu meniunea c vor fi acceptate numai SI
care asigur o eficien economic cert.
Orientarea spre utilizatori la realizarea sistemului trebuie sa se aib n vedere
cerinele i preferinele utilizatorilor. n acest sens, trebuie purtat o discuie cu utilizatorii n prealabil i pe baza
sugestiilor i preferinelor lor s se
treac la proiectarea propriu-zis.
Adic, acest principiu presupune participarea nemijlocit a beneficiarului la
concepia i realizarea SI prin adoptarea i transpunerea n practic, de ctre beneficiar, a tuturor msurilor cu caracter
organizatoric necesare desfurrii, realizrii i introducerii n exploatare a SI.
D e reinut c, SI este realizat pentru beneficiar, de aceea unitile beneficiare stabilesc obiectivele generale i
specifice ale viitorului sistem, asigur resursele materiale, umane i financiare necesare pentru realizarea, i
exploatarea sistemului i elaboreaz planul de realizare a SI, pregtirea personalului din compartimentele implicate
etc.
Utilizarea de soluii performante n realizarea SI presupune aplicarea celor mai eficiente metode i tehnici de proiectare i
specificare a unor caracteristici de calitate care s fie validate i controlate pe parcursul realizrii SI. n acelai scop, se urmrete
corelarea permanent a proiectrii SI cu caracteristicile resurselor (hard i soft) existente sau prevzute a intra n dotare. Este
necesar ca, simultan cu ncadrarea cu resursele materiale i umane existente, s se urmreasc integrarea i
valorificarea ct mai complet a echipamentelor de calcul de diverse tipuri existente deja n dotare sau a celor care vor fi
achiziionate de unitatea economic beneficiar.
Abordarea global modular. L a proiectarea sistemului trebuie avuta n vedere legtura acestuia cu lumea exterioara,
posibilitile de comunicare cu alte sisteme similare, compatibilitatea cu sisteme de alt natur, posibilitatea
includerii sistemului ntr-un sistem mai complex, sau posibilitatea includerii altor sisteme.
Asigurarea unicitii introducerii datelor. D e cele mai multe ori o serie de date
25

trebuiesc utilizate n mai multe locuri n cadrul sistemului informatic. L a proiectarea sistemului, trebuie avut n
vedere ca datele s se poat introduce o singur dat, iar sistemul s distribuie automat datele, n celelalte subdiviziuni
ale USE, unde este nevoie de ele.
Soluie general, independent de configuraia actual a sistemului informatizat. Sistemul proiectat nu trebuie,
pe ct posibil, sa fie dependent de dotarea tehnica actual a beneficiarului, ci trebuie avute n vedere eventuale noi
achiziii de tehnica de calcul, o eventual schimbare a sistemului informatic.
Posibilitatea de dezvoltare ulterioara. Trebuiesc avute n vedere posibilitatea c
sistemul s poat fi mbuntit n raport de cerinele viitoare ale USE beneficiare.
Sistemele informatice pun probleme serioase la realizarea lor. n funcie de modul
de abordare, costurile pot fi mai mici sau mai mari, rezultatele mai bune sau mai puin bune.
9. Strategii de realizare a sistemelor informatice economice.
Evoluia rapid a tehnologiilor informaionale i extinderea domeniilor de utilizare a informaticii au impus
realizarea unor strategii de proiectare i realizare a SI.
n prezent aceste strategii pot fi clasificate n modul urmtor:
1 ) n funcie de rolul SI n cadrul USE se disting 3 categorii de strategii:
a) strategia ameliorativ;
b) strategia inovatoare;
c) strategia adaptiv.
Strategia ameliorativ urmrete automatizarea activitilor i operaiilor care au
caracter repetitiv sau de rutin. Sistemele informatice, elaborate dup asemenea strategie, nu impun modificri n
sistemul unitii, au un grad redus de complexitate, sunt lipsite de flexibilitate, nu folosesc personal numeros, iar timpul de
implementare este scurt.
Strategia inovatoare consider c implementarea SI trebuie nsoit de schimbri
importante n organizarea i funcionarea sistemului USE. Aceste strategii presupun un timp mai mare pentru realizarea noului
sistem, mai multe cheltuieli, personal de nalt calificare, dar care asigur valorificarea facilitilor oferite de calculator.
Strategia adaptiv se bazeaz pe principiul invariaiei sau modificrilor lente impuse de existena proceselor i
structurilor de baz ale unitilor economice. Elementele informaionale invariante sunt surprinse n baza
informaional (B I) care ocup locul central n cadrul SI. Strategia adaptiv asigur flexibiliti sporite datorit utilizrii
conceptului de baz informaional care se transpune n colecii de date i care mpreun cu procedurile de creare, actualizare i
exploatare constituie nucleul SI. Prin comparaie, strategia ameliorativ pleac de la un set bine determinat de ieiri n funcie de
care se determin toate celelalte elemente ale sistemului (atribute de intrare, B I, algoritmi i proceduri de prelucrare etc.), n timp
ce strategia adaptiv ncepe prin determinarea setului de intrri strict necesare asigurrii B I n aa fel nct aceasta
s modeleze ct mai complet sistemul unitii.
2)
n funcie de modalitatea de abordare i realizare a SI se disting 2 categorii de strategii:
a) strategia ascendent evolutiv (botton up);
b) strategia descendent (top dow n) .
Strategia ascendent evolutiv (de jos n sus) se bazeaz pe principiul definirii i asamblri i componentelor de nivel
inferior n cadrul celor de nivel superior, cu precizarea c integrarea componentelor s fie fcut succesiv,
pe msur ce sunt definitivate. Adic, n conformitate cu aceasta strategie, rezolvarea unei anumite probleme
ncepe cu rezolvarea problemelor minore. Soluiile sunt agregate n vederea soluionrii unei probleme mai complexe. Se
procedeaz astfel pn ce se ajunge la vrf, la soluionarea problemei generale (la nivel de USE).
Avantajul acestei strategii se explic prin aceea c SI se dezvolt treptat n
corelaie cu cerinele reale ale utilizatorului. Unitatea economic poate beneficia mai repede de rezultatele prelucrrii
automate a datelor, deoarece se familiarizeaz cu noul sistem treptat.
Dezavantajul acestei strategii se explic prin necesitatea cunoaterii n detaliu al domeniului problemei de rezolvat,
nainte de trecerea la rezolvarea propriu-zis. D e asemenea, prin gradul redus de integrare al aplicaiilor, datorit
unei concepii de ansamblu care poate conduce la reproiectarea anumitor aplicaii.
Strategia descendent este opusa celei ascendente, abordnd problema de la general la particular, de sus n jos.
Are principiul divizrii unui sistem complex pe niveluri succesive de detaliere pn la obinerea unor
componente simple i independente abordate i dezvoltate separat. Aceast strategie confer SI o structur modular
de tip arborescent, n care componentele fiecrui nivel sunt controlate i coordonate de componentele nivelului imediat
superior. Aceasta strategie prezint avantajul ca ofer, n orice moment, o imagine de ansamblu asupra problemei de
rezolvat.
Strategia prezint i unele dezavantaje, cum ar fi: angrenarea unui personal numeros privind analiza complex
a sistemului informaional existent i crearea modelului de ansamblu al SI, prelungirea timpului de realizare a
SI, eventualitatea erorilor n definirea structurii i a relaiilor dintre componentele SI care pot afecta activitatea
ulterioar.
D e menionat c, strategiile ascendent i descendent se pot folosi n practic ntr-o form combinat, prin
definirea modular, de ansamblul a SI. M odulele proiectate pot fi determinate prin metoda descendent, iar asamblarea acestora
se realizeaz prin strategia ascendent.
n concluzie, alegerea uneia dintre strategii depinde de sistemul proiectat i poate
influena costurile de realizare, mrindu-le sau micorndu-le.
M ultitudinea strategiilor de realizare a SI impune succesiunea parcurgerii unor
etape i faze privite ca stadii succesive de dezvoltare a SI (acest subiect va fi examinat
separat).
26

10. Prezentarea general a ciclului de via al unui sistem informatic economic.

Automatizarea proceselor informaional-decizionale a devenit o necesitate care nu
suport o amnare, n condiiile n care, agenii economici sunt angrenai n mediul pieei concureniale. Sistemele
informatice i tehnologiile informaionale reprezint pentru sporirea performanelor unitilor economice stimulentul
principal, att moral ct i material.
R ealizarea, ns, a sistemelor informatice este un proces complex de durat care
necesit resurse apreciabile (informaionale, umane, materiale, tehnice, financiare) i ample activiti de organizare i
dirijare a acestui proces.
n condiiile economiei de pia i ale unui sistem economic aflat ntr-o continu
dezvoltare, un sistem informatic are un ciclu de via limitat. El ncepe cnd sistemul este conceput pentru realizarea
obiectivelor i cerinelor funcionale ale USE i se termin cnd el nu mai corespunde cerinelor actuale, n
rezultatul modificrilor eseniale n tehnologiile informaionale sau extinderii domeniului de activitate ale
unitilor.
Varietatea i complexitatea activitilor de realizare, implementare i exploatare a
sistemelor informatice, durata mare de desfurare, volumul apreciabil de resurse implicate, inclusiv resursele
umane, se prezint ca argumente ale necesitii managementului ntregului proces de realizare i exploatare a sistemelor
informatice .
M anagementul activitilor vizate presupune totalitatea aciunilor de asigurare a condiiilor de desfurare
adecvat a acestor activiti i de utilizare a resurselor n scopul atingerii obiectivelor propuse de unitatea beneficiar.
n acest sens, principalele tipuri de aciuni sunt:
planificarea prin care se urmrete elaborarea unui plan al desfurrii activitilor de
realizare a sistemelor informatice prin estimarea necesarului raional de mijloace i resurse, stabilirea modului de
alocare a acestora i termenilor intermediare i finale;
organizarea general urmrete stabilirea metodologiei, organizarea colectivelor i repartizarea sarcinilor,
atribuiilor i
responsabilitilor colective i individuale, stabilirea structurii i coninutului documentaiei, etc.;
urmrirea
presupune supravegherea permanent a procesului de realizare, implementare i exploatare
a sistemului informatic, a termenilor, a respectrii metodologiei i a consumurilor de resurse, n vederea corectrii
operative a abaterilor;
controlul urmrete msurarea, evaluarea i validarea componentelor sistemului n raport cu criteriile, normele i
standardele prestabilite;
luarea deciziilor se efectueaz dup fiecare operaie de urmrire i control pentru determinarea modului de
continuare a procesului de realizare i exploatare a sistemului informatic.
Anterior, s-a menionat c, n practica mondial exist un mare numr de metodologii i
strategii pentru realizarea sistemelor informatice i care impun necesitatea mpririi ciclului de via a sistemelor informatice n
etape. Numrul i denumirea acestor etape de multe ori sunt diferite, dar n mediul de specialitate, exist practic un comun acord
asupra succesiunii lor. D eci, conform celor mai multor metodologii se consider c etapizarea ciclului de via al unui sistem
informatic poate fi urmtoarea:
studiul i analiza sistemului informaional existent;
proiectarea general (conceptual) a SI;
proiectarea de detaliu (fizic) a SI;
implementarea SI;
exploatarea curent i meninerea n funciune a sistemului informatic.
F iecare etap, la rndul ei, are obiectivele proprii i este format dintr-o gam de activiti urmrite pe subetape,
faze sau subfaze, abordate n raport de complexitatea sistemului.
n aceeai ordine de idei, pot fi enunate etapele de realizare a proiectelor informatice (conform altor
viziuni/abordri):
F ormularea cerinelor;
Analiza;
C oncepia;
F inalizarea;
11. Analiza sistemului informaional.
Analiza sistemului informaional existent reprezint prima etap a ciclului de via a unui sistem informatic. Aceast etap este
realizat, de regul, de ctre o echip constituit din anali ti de sisteme i beneficiari (utilizatori). Obiectivul de baz al etapei de
analiz a SIF existent presupune efectuarea unui studiu complex asupra activitii informaionale a unit ii beneficiare (UB), a
resurselor informaionale de care dispune unitatea, precum i a fluxurilor informa ionale existente. Analiza este necesar pentru a
scoate n eviden, att aspectele negative ale SIF existent, ct i cele pozitive n vederea realizrii unui
nou SI care s satisfac cerinele informaionale ale UB i, implicit, s sporeasc performanele acesteia.
Realizarea, n timp, a etapei de analiz implic cteva faze :
1. Preliminar (Investigaia iniial) presupune urmtoarele activiti:
pregtirea condiiilor necesare analizei SIF;
constituirea colectivului pentru analiza SIF;
elaborarea programului de realizare.
2. De baz, (realizarea propriu zise a analizei SIF) include:
documentarea pentru analiza SIF;
27

alegerea procedeelor de analiz a SIF;

studiul componentelor SIF existent;
evaluarea critic a SIF existent;
elaborarea variantelor de realizare a SI;
3. Final, include:
definitivarea documentaiei analizei SIF;
avizarea analizei SIF de ctre conducerea UB;
n concluzie, etapa de analiz a SIF existent reprezint o etap critic n ciclul de via al unui SI, deoarece etapele ce vor urma
implic cheltuieli apreciabile de resurse: financiare, umane, materiale, pentru o perioad lung de timp, i, prin urmare, necesit i
luarea unei decizii n vederea acceptrii unui asemenea proiect.
Faza preliminar subnelege o investigare iniial pentru a putea justifica necesitatea elaborrii uni nou sistem informatic. Astfel,
la aceast faz sunt identificate cerinele necesare modificrilor ce se impun in organizarea i funcionarea SIF n viziunea
conceperii i realizrii unui nou SI. Aceste cerine pot aprea n urma schimbrilor majore tehnologice, sau datorit necesitii de
rezolvare a unei anumite probleme, ori necesitii de extindere a sistemului existent. Investigaia iniial are la baz Cererea de
realizare a SI (Nota de comand) i Contractul de execuie. Cererea este naintat de unitatea beneficiar prin care se
precizeaz motivul pentru care se impune schimbarea, sunt concretizate obiectivele urmrite, precum i beneficiile i costurile
anticipate. Contractul de execuie pentru analiza SIF se ncheie ntre UB i unitatea de proiectare a noului sistem. Valoarea
contractului se determin in baza unui deviz n care se prevd: timpul preconizat pentru efectuarea analizei, personalul implicat,
tarifele de realizare, termenele de execuie, inclusiv obligaiile prilor contractate
i modul de achitare a lucrrii.
Constituirea colectivului pentru analiza SIF, presupune 3 variante de realizare.
Acest colectiv poate include:
a. personal propriu al UB;
b. personalul unei uniti specializate n proiectarea SI (institut pentru conducere i informatic, societi comerciale profilate pe
SI, instituii de nvmnt superior, etc.);
c. personalul UB i al unitii de proiectare.
n faza de baz are loc un proces de obinere a informaiilor (de documentare) despre fenomenele i procesele economice care au
loc n UB i are trei obiective majore:
nelegerea complet a sistemului existent, n special a modului de funcionare;
Stabilirea unei relaii de lucru cu beneficiarii, pentru a obine acceptul i sprijinul acestora n realizarea noului SI;
Colectarea datelor necesare pentru identificarea necesitilor beneficiarului, stabilirea cerinelor fa de viitorul sistem i
formularea recomandrilor echipei de conducere.
Realizarea acestor obiective presupune un proces de documentare asupra SIF existent care include: studiul unor probleme de
organizare a USE, particularitilor procesului tehnologic de prelucrare a datelor, fluxurilor informaionale, activitilor
desfurate, precum i cadrului legislativ-normativ impus funcionrii SIF. In acest context, se studiaz modul de organizare i de
conducere a USE, obiectul activitii de baz, particularitile procesului tehnologic de fabricaie, strategia i tactica conducerii
n realizarea sarcinilor de producie, principalele aciuni pentru dezvoltarea unitii, activitile desfurate, documentele
folosite, compartimentele implicate, frecvenele i termenii de realizare a documentelor utilizate, sistemul existent de codificare a
datelor etc.
Faza final const n definitivarea documentaiei i ntocmirea unui Raport de analiz n care sunt consemnate, ntr-o form
general (sintetizat), rezultatele analizei efectuate i care include urmtoarele elemente:
Scopul, domeniul i restriciile proiectului;
Legtura proiectului cu planul strategic al ntregului SIF;
Aprecierile critice fa de sistem;
Recomandri privind mbuntirea SIF existent i pentru proiectarea
unui nou SI;
Descrierea informaiilor necesare lurii deciziilor ulterioare, etc.
Raportul, mpreun cu un exemplar de documentaii (descrierea activitilor,
organigrama structurii organizatorice a USE, organigrama fluxului informaional,
descrierea i analiza documentelor, descrierea codurilor utilizate) sunt utilizate de
proiectanii de sistem, drept elemente de baz, n etapele ce vor urma.
12. Proiectarea general a unui sistem informatic.
n conceperea i realizarea SI, proiectarea general (PG) deine o pondere deosebit, deoarece aceasta definete structura i
funcionalitatea noului sistem n raport cu obiectivele i cerinele solicitate de ctre beneficiar.
Etapa de PG a unui SI are ca obiectiv elaborarea concepiei logice a SI, adic definete SI att structural, ct i funcional.
Cu alte cuvinte, proiectarea general asigur modelarea conceptual a noului sistem, inclusiv stabilirea componentelor de sistem
(subsisteme i uniti funcionale), a legturilor dintre acestea i a funcionalitii structurii sale n aa fel, nct ntregul sistem s
acioneze ca un tot unitar. Astfel, la etapa de proiectare general sunt definite obiectivele noului SI, se determin structura bazei
informaionale, se asigur formalizarea atributelor de intrare i se proiecteaz organigrama noului sistem.
Altfel spus, la etapa PG se stabilete arhitectura viitorului sistem informatic i interaciunile ntre componentele sale, se face o
prim schi legat de viitoarea baza de date operand pe un nivel de abstractizare foarte mare i o prezentare a prelucrrilor la
nivel general.
Organizarea i conducerea proiectrii generale presupune stabilirea unui colectiv pentru realizarea proiectrii generale i
elaborarea unui plan de realizare a acestei etape. Managerul de proiect asigur planificarea, organizarea, coordonarea i urmrirea
28

ntregii activiti, elaboreaz graficul de desfurare a fazelor proiectrii generale, stabilete, pentru fiecare faz, termenul de
realizare, obiectivele specifice i personalul implicat.
PG presupune folosirea unor variante de abordare, utilizate n funcie de urmtorii factori:
Complexitatea obiectivelor stabilite;
Aria de cuprindere a noului SI;
Posibilitile de modificare a ieirilor SI solicitate de unitatea beneficiar (UB).
Aceste variante sunt bazate pe aplicarea anumitor principii, i anume:
IEIRI INTRRI;
INTRRI IEIRI;
MIXT.
Varianta IEIRI INTRRI ncepe cu precizarea obiectivelor noului SI, n raport cu cerinele UB. Obiectivele sunt
concretizate n ieirile sistemului ale cror atribute formeaz baza informaional (BI) de ieire care este analizat n raport de
modul de obinere a atributelor de ieire, n scopul definirii BI de intrare.
Prin urmare, aceast variant presupune parcurgerea urmtoarelor faze:
Definirea obiectivelor SI;
Definirea ieirilor SI;
Definirea BI;
Formalizarea atributelor, care include:
Codificarea atributelor;
Adaptarea documentelor de intrare.
Definirea structurii funcionale a SI;
Elaborarea documentaiei PG.
Avantajul acestei variante se explic prin furnizarea unui coninut complet al BI de intrare, determinat strict pe baza ieirilor
solicitate.
Dezavantajul imposibilitatea obinerii de noi rapoarte sau indicatori. n cazul schimbrii coninutului i setului de ieiri
informaionale de ctre UB, este necesar o reexaminare a coninutului BI de intrare.
Varianta INTRRI IEIRI pornete de la determinarea obiectivelor, iar apoi se determin mulimea intrrilor necesare,
structurate sub forma BI de intrare, care este analizat n vederea BI de ieire.
Adic, aceast variant include urmtoarele faze:
Definirea obiectivelor SI;
Inventarierea tuturor atributelor de intrare i a legturilor sau corespondenelor dintre acestea pe baza documentelor de intrare
utilizate;
Definirea BI de intrare;
Formalizarea atributelor, care include:
Codificarea atributelor;
Adaptarea documentelor de intrare.
Definirea ieirilor SI;
Definirea structurii funcionale a SI;
Elaborarea documentaiei PG.
Avantajul acestei variante flexibilitatea coninutului BI de intrare n condiiile apariiei de modificri ale ieirilor
informaionale.
Dezavantajul BI este supradimensionat, ceea ce implic timp mare derealizare , costuri ridicate de proiectare, realizare i o
sporire a complexitii prelucrrilor SI.
Varianta MIXT are n vedere definirea modelului conceptual al SI folosind avantajele celor dou variante prezentate.
Varianta include urmtoarele faze:
Definirea obiectivelor SI;
Definirea iniial a BI;
Formalizarea atributelor de intrare i ieire, care include:
Codificarea atributelor;
Adaptarea documentelor de intrare;
Definirea BI de ieire i stabilirea ieirilor prezente i previzibile;
Redefinirea BI iniiale i stabilirea structurii finale a acesteia;
Definirea structurii funcionale a SI;
Elaborarea documentaiei PG.
Analiznd variantele prezentate rezult c, fazele PG sunt comune tuturor variantelor de abordare, dar succesiunea lor este
difereniat de la o variant la alta.
n general, se opteaz pentru una dintre variante, avnd n vedere:
Obiectivele SI;
Dimensiunea SI;
Volumul atributelor BI;
Costurile i termenul de realizare a SI, etc.

29

n concluzie, buna desfurare a etapei de proiectare conceptual oblig conducerea unitii beneficiare s analizeze pe parcurs
stadiul lucrrilor, s sintetizeze toate cerinele utilizatorului ntr-un mod ct mai eficient, s evalueze toate variantele, s selecteze
i s avizeze cea mai bun cale de obinere a informaiilor necesare.
13. Proiectarea de detaliu a unui sistem informatic.
Obiectivul proiectrii de detaliu (PD) presupune transformarea modelului conceptual al noului sistem ntr-un model operaional
(tehnic, de detaliu), n concordan cu un sistem de gestiune a datelor i un sistem electronic de calcul.
Proiectarea de detaliu este una din cele mai dificile etape a ciclului de via al sistemului informatic, de aceea necesit un deosebit
efort managerial privind organizarea, urmrirea i controlul activitilor vizate. Acesta presupune organizarea colectivelor de
specialiti i repartizarea sarcinilor, atribuiilor i responsabilitilor, supravegherea activitilor de proiectare de detaliu a
unitilor funcionale i unitilor de prelucrare, supravegherea termenelor, respectrii metodologiilor de elaborare, evaluarea
soluiei optime de gestiune a datelor i a sistemului electronic de calcul, validarea rezultatelor obinute n raport cu cerinele,
normativele i standardele prestabilite.
Astfel, printre activitile etapei de PD pot fi enumerate urmtoarele:
Proiectarea ieirilor i intrrilor SI;
Proiectarea BI;
Definirea sistemului de fiiere i / sau bazei de date;
Realizarea programelor;
Organizarea procesului tehnologic de prelucrare a datelor.
14. Implementarea i exploatarea SIE.
Obiectivul implementrii presupune testarea (verificarea) sistemului proiectat i realizat fizic n condiiile reale din unitatea
beneficiar i aducerea la stadiul de funcionare i exploatare efectiv.Aceast etap include multe aspecte specifice care impun
deosebite activiti manageriale, materializate prin planificarea implementrii i prin asigurarea condiiilor organizatorice,
financiare, materiale, informaionale i informatice necesare implementrii, De asemenea, aceste activiti includ i verificarea
performanelor sistemului informatic proiectat.
Exploatarea- Aceast etap a ciclului de via al unui SI include activitile viznd
utilizarea propriu-zis a sistemului informatic din unitatea beneficiar i activitile de perfecionare i meninere n stare
funcional i operaional a acestuia, pn la nlocuirea sa cu un alt sistem informatic mai performant, adic pn la finele ciclului
de via al sistemului.De asemenea, la aceast etap SI poate fi dezvoltat, adic dezvoltarea sistemului informatic subnelege
realizarea si integrarea de noi componente care sa mbunteasc i/ sau dezvolte funcionalitatea i performanele sistemului.
15. Proiectarea ieirilor unui SI: categorii, cerine, etape.
Topologia ieirilor nseamn precizarea formatului datelor de ieire, a dispozitivului periferic utilizat i a utilizatorilor ce vor putea
beneficia de aceste date. Aceast topologie a ieirilor este determinat de urmtoarele reguli :
ieirile SII sunt determinate n raport cu codul financiar-bancar n vigoare;
aceste ieiri pot avea un coninut sintetic sau analitic i o frecven specific precizat n legisla ia financiar bancar;
ieirile sunt proiectate n concordan cu natura i complexitatea activit ii financiar-bancare, cerin ele informatice solicitate de
conducerea USE, departamentele i filialele sale, alte organisme externe;
formatul de afiare, dispozitivul periferic folosit i beneficiarii ieirilor sistemului informatic sunt stabilite n raport cu solicitrile
sistemului de management, sistemul informaional, sistemul operant, sistemele informatice/informa ionale externe.
Criteriile utilizate pentru determinarea formatului, coninutului, dispozitivului periferic i beneficiarilor ie irilor noului sistem sunt
:
specificul funciilor i atributelor conducerii USE;
gradul de sintetizare i agregare a indicatorilor financiar-bancari;
beneficiarii i destinaia ieirilor;
momentul generrii ieirilor sistemului;
momentul de obinere i dispozitivul periferic folosit pentru furnizarea ieirilor.
n raport cu aceste criterii topologia ieirilor sistemului informatic este urmtoarea :
o rapoartele/liste/situaii de ieire (tabele);
o indicatorii sintetici;
o graficele;
o ieirile mixte;
o ieirile ctre alte sisteme.
16. Codificarea atributelor: Cerinele i funciile codificrii. Tipurile de coduri utilizate ntr-un SIE.
n proiectarea unui SI, activitatea de codificare reprezint o faz n etapa PG i este obligatorie, deoarece, prin intermediul
codurilor se contribuie la optimizarea prelucrrilor viitoarelor colecii de date obinute din BI de intrare.
La proiectarea codurilor trebuie s fie asigurate anumite cerine, cum ar fi:
1.Unicitatea codului,2. Stabilitatea i supleea n timp a codului,3. Comoditatea utilizrii codului,4. Concizia codului.
Pentru asigurarea cerinelor enumerate, codificarea atributelor constituie atribuirea, ntr-o form sistematizat a unor coduri pentru
fiecare atribut component al BI.
Activitatea de codificare include urmtoarele funcii:1Funcia de caracterizare-asigur exprimarea ntr-o form concis, unic i
stabil n timp, a coninutului semantic a fiecrui atribut al BI prin intermediul codurilor asociate acestuia.
2Funcia de identificare,- ofer posibilitatea regsirii mai rapide a atributelor prin intermediul codurilor asociate lor,3. Funcia de
control,- s se poat verifica corectitudinea simbolurilor care intr n structura codurilor,
4. Funcia de manipulare-a atributelor codificate, faciliteaz introducerea eficient a acestora n calculator, reducerea timpului de
prelucrare, etc.
30

ntr-un SIE sunt utilizate mai multe tipuri de coduri, care pot fi structurate conform anumitelor criterii i anume: 1 Structura
simbolului- care la rindul sau se divizeaza in alte coduri cum ar fi(Elementare,Complexe)
2 Modul de detectare i corectare a erorilor (Autodetectoare de erori Autocorectoare de erori)3 Natura atributelor(Numerice,
Alfabetice,Alfanumerice) 4Lungime; (Fix, Variabil) 5Modul de elaborare-( Fix, Variabil)
17. Proiectarea intrrilor SIE. Tipurile de documente de intrare. Modificrile de format i coninut.
Intrrile pot fi clasificate n urmtoarele categorii:
a). Obinute n urma tranzaciilor externe;
b). Obinute n urma tranzaciilor interne.
n procesul de proiectare a intrrilor unui SI o deosebit atenie se acord intrrilor obinute n urma tranzaciilor externe care, n
mare parte, sunt reprezentate de documente primare. Adesea, documentele primare necesit o adaptare la cerinele noului SI.
Obiectivul principal al acestei faze l constituie formalizarea documentelor din punct de vedere al coninutului i al formei, n aa
fel nct acestea s rspund exigenelor specifice sistemului informatic n concordan cu cerinele concrete ale beneficiarului.
Tipuri de documente de intrare. Documentele de intrare n care se consemneaz starea i dinamica fenomenelor i proceselor
economice pot fi structurate n funcie de mai multe criterii, principalele fiind:
Sfera de utilizare;
Frecvena de utilizare i ponderea informaiilor fixe ;
Regimul de gestionare;
Tipurile tranzaciilor externe;
Formatul de prezentare, etc.
Modificrile de coninut- vizeaz:
1 Adugarea n documente a rubricilor pentru coduri n msura n care acestea nu sunt deja prevzute. n acest sens, se va insista
asupra codurilor ce specific natura operaiilor reflectate i a celor care servesc pentru identificarea i asocierea coleciilor de date
(cod material, cod produs, marc, cod secie, cod comand etc.);
2Eliminarea atributelor ce se obin prin calcule (de exemplu, valoarea);
3 Regruparea i modificarea rubricilor aferente atributelor ce vor conine date care s se introduc n sistemul informatic n aa fel,
nct acesta s se gseasc n acelai loc n toate documentele.
Modificrile de format-sunt impuse de necesitatea creterii facilitilor de preluare direct a datelor prin intermediul
videoformatelor i vizeaz urmtoarele aspecte: a) gruparea n cadrul documentului, b) evitarea intercalrii atributelor, c)
evidenierea n cadrul documentului, d) ordinea atributelor, e) evidenierea zonelor.
Toate modificrile i adaptrile enunate se fac n aa fel, nct documentele primare s satisfac n totalitate att cerinele de
eviden, ct i cele de prelucrare automat a datelor.
18. Proiectarea bazei informaionale (BI) a unui sistem informatic (SI).
Proiectarea Bazei informaionale presupune implicarea urmtoarelor aspecte:
* Determinarea atributelor bazei informaionale, presupune concretizarea tuturor atributelor conform indicatorilor
structurali din cadrul ieirilor i intrrilor aferente viitorului sistem. Aceste atribute trebuie s includ urmtoarele caracteristici:
o Denumirea atributului stabilit n raport de semantica acestuia;
o Natura atributului (numeric, caracterial, logic, etc.);
o Lungimea atributului (reprezentat de numrul de caractere ocupat de ctre acesta).
* Determinarea categoriilor de atribute (preluate sau reproduse i complexe: obinute ca rezultat al utilizrii unui algoritm de
calcul sau grup de algoritmi);
* Structurarea bazei informaionale n entiti care reprezint gruparea atributelor i reflectarea corespondenelor dinte
acestea.
19. Standardul ISO/IEC privind ciclul de via al SI.
International
Organizational
for
Standardization,
International
Electrotechnical
Commission)
1.Procesele
primare
ale
ciclului
de
via
2.
Procesele
ajuttoare
ale
ciclului
de
via
3.
Procesele
organizatorice
ntrebarea 1. Procesele primare ale ciclului de via Standardul internaional ISO/IEC stabilete un cadrul comun pentru procesele
specifice ciclului de via. El nu impune un model specific al ciclului de via sau o anumit metod de dezvoltare a SI. Prin
urmare, prile implicate n proiectarea i realizarea SI vor selecta un model al C.V. pentru proiectul de realizat i vor integra
procesele,
activitile,
sarcinile
prevzute n acest standard n modelul ales. Standardul ISO/1EC grupeaz activitile care pot fi executate n timpul ciclului de
via n cinci procese primare, opt procese ajuttoare i patru procese organizatorice. Fiecare proces cuprinde un set de activiti,
iar
fiecare
activitate
cuprinde
un
set
de
sarcini.
Procesele
primare
ale
ciclului
de
via
sunt:
1. Procesul de achiziie cuprinde activitile derulate de viitorul beneficiar al sistemului. Procesul de achiziie presupune
urmtoarele
sarcini:
1.1. Stabilirea opiunii referitoare la natura viitorului sistem informatic: (pachet de programe de firm, sistem realizat prin fore
proprii,
system
realizat
de
o
firm
de
software
specializat,
dezvoltarea
unui
system
existent;
1.2. Identificarea proceselor, activitilor i operaiilor din acest standard care sunt potrivite pentru a fi incluse n proiect;
1.3.
Negocierea
contractului
cu
ofertantul
de
sistem
informatic;
1.4.
Supervizarea
furnizorului
de
sistem
informatic;
1.5. Stabilirea criteriilor de evaluare a performanelor sistemului, testarea i acceptarea sistemului informatic.
2. Procesul de furnizare cuprinde activitile desfurate de furnizorul sistemului informatic. Acestea includ:
2.1.
Negocierea
i
ncheierea
contractului
cu
beneficiarul
sistemului
informatic;
31

2.2.
Planificarea
activitii
ceea
ce
presupune
desfurarea
urmtoarelor
activiti:
a) Revederea cerinelor formulate de beneficiar n vederea definirii cadrului pentru conducerea i realizarea proiectului n
condiiile
de
performan
stabilite;
b) Alegerea modelului ciclului de via a sistemului informatic n conformitate cu scopul, dimensiunea i complexitatea sistemului
de
realizat;
c) Stabilirea cerinelor pentru elaborarea planurilor privind desfurarea activitii de management i realizare a proiectului,
identificarea
resurselor
necesare
i
gradul
de
implicare
a
beneficiarului
d)
ntocmirea
planurilor,
conform
cerinelor
stabilite,
cuprinznd:
proiectul structurii organizatorice, al autoritii i responsabilitii pentru fiecare component organizatoric;
definirea mediului de dezvoltare, operare, ntreinere inclusive mediul de testare, bibliotec, echipament, faciliti, standarde,
proceduri
i
instrumente;
managementul caracteristicilor calitii care presupune inclusive elaborarea de planuri pentru asigurarea calitii sistemului
informatic;
managementul siguranei, securitii i a celorlalte cerine legate de sistemul informatic, inclusiv elaborarea planurilor pentru
asigurarea
securitii
i
siguranei
sistemului;

verificarea
i
validarea;
stabilirea implicrii beneficiarului prin: auditri, ntlniri informale, raportri, implementare i acceptare;
managementul riscului, reprezentnd managementul poriunilor de proiect care prezint un risc potenial tehnic, al costului sau
planificrii;
politica de securitate reunind regulile de accesare a informaiei la fiecare nivel organizatoric.

pregtirea
personalului.
e)
Execuie
i
control.
Aceasta
activitate
presupune
desfurarea
urmtoarelor
operaii:

implementarea
i
aplicarea
planurilor
elaborate;

urmrirea
i
controlul
realizrii
sistemului;

urmrirea
i
controlul
evoluiei
i
calitii
sistemului
informatic;
2.3.Verificare
i
evaluare.
Aceast
activitate
presupune;

organizarea
de
ntlniri
informale,
testri
i
auditri
cu
participarea
beneficiarului;

realizarea
testrii
i
validrii
sistemului
informatic.
2.4. Livrarea sistemului - se realizeaz livrarea sistemului informatic ctre beneficiar i apoi se acord asistena tehnic acestuia.
20. Metode de abordare a SI.
Astfel, dup prerea celor mai muli autori, aceste metode pot fi clasificate n urmtoarele grupe:
1) metode orientate spre funcii, numite i metode ale divizrii funcionale;
2) metode orientate spre fluxuri de date, adic metode orientate spre procese, deoarece diagramele fluxurilor
de date se ntrebuineaz pentru descrierea proceselor. (Adesea, n form lapidar, se face trimiterea la
aceste metode prin orientare date, dar nu este corect).
3) metode orientate spre informaii sau date, (orientate-informaii).
4) Metode orientate-obiect.
1. Metode orientate spre funcii
Metoda orientat spre funcii(divizrii funcionale) este cea care anun apariia proiectrii structurate i analizei structurate. Ea a
fost conceput cu scopul controlrii complexitii sistemului prin operaiuni de tipul mparte i vei stpni. Fiecare funcie este
divizat n subfuncii, etc., pn cnd se obin forme uor de transpus n instruciunile limbajelor de programare. (Aceeai situaie
este ntlnit i n varianta orientrii-obiect).
Deci, divizarea funcional (DF) este vzut ca o sum de funcii, subfuncii i interfee funcionale, sub
forma unei ecuaii:
DF = Funcii + Subfuncii + Interfee funcionale
Obiectivul l constituie prelucrrile necesare n noul S. Deci, analistul va specifica prelucrrile i interfeele
funcionale.
Avantajele metodei:
simplitate

fiind o cale natural de rezolvare a unei probleme;

obinerea

destul de lejer a cerinelor utilizatorului;

generarea

de soluii pe diferite niveluri de abstractizare (sistem, subsistem, funcie, subfuncie).

Dezavantaje:
concentrarea

eforturilor spre funcii conduce, de regul, la culegerea multor date redundante;

inexistena

unor reguli precise de divizare;

evidenierea

anevoioas a interaciunilor non-ierarhice din sistemele complexe.

ns, disfuncionalitile metodei au fost anihilate prin anumite soluii (destul de ingenioase) de tipul
coeziunii i cuplrii.
Metode orientate spre procese
Metoda orientat spre procese. Adesea, aceast metod este descris ca analiza structurat. Ecuaia
metodei este:
Metoda fluxului de date = Fluxul (i controlul) datelor + Transformrile (i controlul) datelor + Stocarea (i controlul) datelor +
Terminatori + Specificaii de process
+ Dicionarul datelor
Prin aceast metod, analitii efectueaz reprezentarea lumii reale prin linii ale fluxurilor de date i cerculee pentru procese. Sunt
definite, foarte clar, evenimentele din lumea real, la care ar trebui s rspund, (o form embrionar a actualelor interaciuni
32

dintre utilizator i sistem, bazate pe mesaje). De asemenea, printr-o documentaie suplimentar, sunt incluse fluxurile datelor i
transformrile la nivel inferior prin intermediul dicionarului de date, respectiv al specificaiilor proceselor. Metoda are un grad
mare de asemnare cu metoda divizrii funcionale. De asemenea multe elemente ale acestei metode sunt preluate de ctre
metodele orientate-obiect.
Metode orientate spre informaii
Metode orientate spre informaii (orientate-date), reprezint modelarea datelor cu ajutorul diagramelor entitate-relaie sau prin
ingineria informaiilor.
Ecuaia metodei:
Modelarea informaiilor = Obiecte + Atribute + Relaii + Supertipuri/Subtipuri + Obiecte asociative
Aici, obiectul, este un simbol prin care se reprezint una sau mai multe ocurente (cazuri) ale entitilor lumii reale.
Metoda presupune abordarea prin 2 strategii:
Prima, mai veche, se bazeaz pe conceperea listei atributelor, gruparea lor n obiecte. Stabilirea de relaii ntre
ocurente (cazuri, prezene), folosirea supertipurilor/subtipurilor pentru extragerea atributelor comune i definirea
obiectelor asociative pentru a scoate n relief (eviden) relaiile sigure.
A doua strategie, mai nou, este destul de apropiat de prima, cu excepia primului pas. Ea i propune, mai nti, s
identifice obiectele lumii reale i apoi urmeaz descrierea lor cu ajutorul atributelor.
Metode orientate-obiect
Sintagma (cuvinte care formeaz o unitate semantico-sintactic) orientat-obiect este destul de grea de definit din motivul c, n
timp, aceasta a fost acceptat n mod diferit de ctre diverse discipline. Ca de exemplu, numai n domeniul informaticii, exist
vreo 3 variante: una folosit n modelarea informaiilor, alta n programare i a treia n analiza i proiectarea SI, care de multe ori
este identic semnificaiei din programare. Deci, fiind un domeniu, relativ nou, este normal, c exist o mare diversitate de opinii,
pn i asupra termenului obiect.
Aa dar, ecuaia ce caracterizeaz metoda este:
Orientat-obiect = Clase i obiecte + Motenirea + Comunicaii prin mesaje
Conceptele de obiect i clas sunt interdependente: un obiect aparine unei clase (este o instan a clasei), iar o clas este o grupare
logic a obiectelor care au aceeai structur i un comportament similar. Un obiect este o abstractizare a datelor elementare i
poate fi descris astfel:
Obiect = Identitate + Comportament + Stare
Identitatea obiectului se realizeaz printr-un identificator al obiectului, care este un atribut invariabil ce permite ca obiectul s fie
referit independent de celelalte obiecte. Identificatorul este generat de S la crearea obiectului.
Starea obiectului este o valoare care poate fi simpl (de exemplu, un literal) sau structurat (de exemplu, o list). n ultimul caz,
ea poate fi compus din valori simple, referine la alte obiecte, sau valori care ele nsele sunt structurate.
Comportamentul unui obiect este definit printr-un set de operaiuni ce pot fi aplicate lui i este descris n clasa creia i aparine
obiectul.
n concluzie, obiectul este o abstractizare a datelor elementare, caracterizat printr-un identificator unic, invariabil, o clas creia i
aparine i o stare reprezentat printr-o valoare simpl sau structurat.
21. Modele ale ciclului de via al dezvoltrii sistemelor informatice (CVDSI).
Ciclul de via al unui sistem informatic.
Automatizarea proceselor informaional-decizionale a devenit o necesitate care nu suport o amnare, n condiiile n care,
agenii economici sunt angrenai n mediul pieei concureniale. Sistemele informatice i tehnologiile informaionale reprezint
pentru sporirea performanelor unitilor economice stimulentul principal, att moral ct i material.
Realizarea, ns, a sistemelor informatice este un proces complex de durat care necesit resurse apreciabile (informaionale,
umane, materiale, tehnice, financiare) i ample activiti de organizare i dirijare a acestui proces. n condiiile economiei de pia
i ale unui sistem economic aflat ntr-o continu
dezvoltare, un sistem informatic are un ciclu de via limitat. El ncepe cnd sistemul este conceput pentru realizarea obiectivelor
i cerinelor funcionale ale USE i se termin cnd el nu mai corespunde cerinelor actuale, n rezultatul modificrilor eseniale n
tehnologiile informaionale sau extinderii domeniului de activitate ale unitilor.
Varietatea i complexitatea activitilor de realizare, implementare i exploatare a sistemelor informatice, durata mare de
desfurare, volumul apreciabil de resurse implicate, inclusiv resursele umane, se prezint ca argumente ale necesitii
managementului ntregului proces de realizare i exploatare a sistemelor informatice . Managementul activitilor vizate
presupune totalitatea aciunilor de asigurare a condiiilor de desfurare adecvat a acestor activiti i de utilizare a resurselor n
scopul
atingerii obiectivelor propuse de unitatea beneficiar.
n acest sens, principalele tipuri de aciuni sunt:
planificarea prin care se urmrete elaborarea unui plan al desfurrii activitilor de realizare a sistemelor informatice prin
estimarea necesarului raional de mijloace i resurse, stabilirea modului de alocare a acestora i termenilor intermediare i finale;
organizarea general urmrete stabilirea metodologiei, organizarea colectivelor i repartizarea sarcinilor, atribuiilor i
responsabilitilor colective i individuale, stabilirea structurii i coninutului documentaiei, etc.;
urmrirea presupune supravegherea permanent a procesului de realizare, implementare i exploatare a sistemului informatic, a
termenilor, a respectrii metodologiei i a consumurilor de resurse, n vederea corectrii operative a abaterilor;
controlul urmrete msurarea, evaluarea i validarea componentelor sistemului n raport cu criteriile, normele i standardele
prestabilite;
33

 luarea deciziilor se efectueaz dup fiecare operaie de urmrire i control pentru determinarea modului de continuare a
procesului de realizare i exploatare a sistemului informatic.
Anterior, s-a menionat c, n practica mondial exist un mare numr de metodologii i strategii pentru realizarea sistemelor
informatice i care impun necesitatea mpririi ciclului de via a sistemelor informatice n etape. Numrul i denumirea acestor
etape de multe ori sunt diferite, dar n mediul de specialitate, exist practic un comun acord asupra succesiunii lor.
Deci, conform celor mai multor metodologii se consider c etapizarea ciclului de via al unui sistem informatic poate fi
urmtoarea:
studiul i analiza sistemului informaional existent;
proiectarea general (conceptual) a SI;
proiectarea de detaliu (fizic) a SI;
implementarea SI;
exploatarea curent i meninerea n funciune a sistemului informatic.
Fiecare etap, la rndul ei, are obiectivele proprii i este format dintr-o gam de activiti urmrite pe subetape, faze sau subfaze,
abordate n raport de complexitatea sistemului.
n aceeai ordine de idei, pot fi enunate etapele de realizare a proiectelor informatice (conform altor viziuni/abordri):
Formularea cerinelor;
Analiza;
Concepia;
Finalizarea.
22. Evaluarea cheltuielilor de realizare i exploatare a SI .
Introducerea unui SI necesit cheltuieli importante legate de proiectarea, organizarea i funcionarea lui. Ca urmare, se pune
ntrebarea dac aceste cheltuieli sunt sau nu justificate din punct de vedere economic.
Determinarea eficienei economice a SI presupune:
1. Aprecierea efortului (cheltuielilor) depus pentru realizarea i funcionarea SI.
2. Aprecierea efectelor economice ale introducerii i funcionrii.
Aprecierea efortului depus pentru realizarea unui SI se poate determina prin nsumarea cheltuielilor pe categorii de cheltuieli i
n funcie de etapele de realizare.
Deci, efortul necesar realizrii i exploatri SI se concretizeaz n urmtoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuieli de realizare;
b) cheltuieli de exploatare.
Cheltuielile de realizare a SI se constituie din cheltuielile de investiii necesare pentru elaborarea i implementarea SI i anume:
cheltuieli pentru analiza, proiectarea i implementarea SI;
cheltuieli pentru pregtirea i specializarea personalului (edine, demonstraii etc.);
cheltuieli pentru procurarea i adaptarea de elemente tipizate;
cheltuieli pentru achiziionarea TC;
cheltuieli pentru amenajarea spaiilor necesare.
n cheltuielile de exploatare se includ cele necesare pentru ntreinerea SI n scopul creterii performanelor acestuia i anume:
cheltuieli pentru retribuirea personalului de informatic;
cheltuieli pentru perfecionarea pregtirii cadrelor;
cheltuieli pentru materialele consumabile i cheltuieli pentru amortizarea uzurii TC;
cheltuieli pentru ntreinerea curent i reparaii capitale a TC;
cheltuieli de ntreinere a SIE constnd n revizuirea produselor - program i a circuitului informaional;
alte cheltuieli.
Calculul cheltuielilor urmeaz a se stabili pe ntreaga durat a ciclului de via a SI, iar regimul financiar al surselor acoperite este
diferit: cheltuielile iniiale (de realizare) se acoper din resurse de investiii, iar cheltuielile de exploatare urmeaz a se acoperi din
resurse de producie.
Efectele economice obinute prin introducerea i funcionarea SI sunt datorate n principal:
creterii vitezei de obinere a informaiilor necesare lurii deciziilor n procesul de conducere;
diminurii timpului de rspuns al sistemului;
mbuntirii calitii informaiilor (exactitate, grad superior de prelucrare, etc.);
obinerii unor variante de decizie n procesul de conducere i alegerii soluiei optime pe baza modelelor matematice folosite;
utilizrii unor modele de optimizare, prognozare i estimare a resurselor pentru activitatea economico - social;
reglrii i dispetcerizrii automate a unor procese economice;
mbuntirii formei de prezentare a informaiilor (selectare automat);
modernizrii procesului de conducere n ansamblu, creterea productivitii muncii n activitile de conducere, informaional i
operaional.
23. Conceptul de eficien economic a SIE. Indicatorii eficienei economice.
Eficiena economic a unui SI este redat de raportul dintre rezultatul util (efectul SI in procesul de conducere i execuie) i
cheltuielile avansate pentru realizarea efectului dorit. Eficiena economic a unui SI este dependent de indeplinirea urmtoarelor
condiii:
conducerea unitii beneficiare primete informaii adecvate, reale corespunztoare cantitativ i calitativ, utilizate pentru
fundamentarea deciziilor tactice, strategice i curente;
asigurarea unui optim de informaii pentru conducerea compartimentelor funcionale implicate, inclusiv pentru organismele
economice externe unitii;
utilizarea unui volum minim de resurse financiare, umane i materiale pentru atingerea parametrilor sistemului proiectat.
34

Printre factorii calitativi de baz privind eficiena funcionrii unui sistem informatics pot fi:
sporirea calitii prelucrrii informaiei in urma sistematizrii i generalizrii ei i micorarea cheltuielilor de munc;
excluderea dublrii i denaturrii informaiilor;
organizarea raional a fluxurilor informaionale;
orientarea personalului din compartimentele funcionale de la activiti de rutin spre activiti de concepie (analiz, pregtirea
propunerilor noi privind luarea deciziilor );
imbuntirea controlului gestiunii economice;
transmiterea operativ a informaiilor complete i necesare pentru sistemul de conducere, etc.
SI pot fi caracterizate printr-un ansamblu de caracteristici funcionale i economice care s ateste eficiena i utilizarea lor.
Caracteristicile funcionale redau capacitatea SI de a rspunde rapid i eficient la cerinele informaionale necesare deciziilor in
vederea asigurrii optimului economic.
Caracteristicile economice reflect efecte rezultate din funcionarea SI nou (proiectat). Aceste caracteristici sunt influenate de
factori organizatorici, tehnici i informaionali specifici unitilor beneficiare.
Eficiena unui SIE se bazeaz pe: indicatorii efectelor economice i indicatorii sintetici.
Indicatorii efectelor economice se caracterizeaz in rezultate directe i indirect aprute in activitatea curent a unitii beneficiare.
Efectele economice directe se datoreaz influenei exercitate de ctre SI asupra sistemului economic al UE i se reflect practic prin
intermediul indicatorilor economico-financiari.
Efectele economice indirect reflect sporul fizic i valoric de producie, reducerea costurilor, incasrile i economiile valutare
obinute prin introducerea, implementarea i exploatarea curent a noului sistem etc.
Indicatorii sintetici cuantific eficiena economic obinut prin exploatarea SI ca o instituie a unitii economice beneficiare.
24. Ci i mijloace de cretere a eficienei economice a sistemelor informatice.
In condiiile actuale, informaticii ii revine un rol deosebit in procesul de perfecionare a conducerii activitii economico - sociale.
Ca urmare, se impune ca proiectanii i utilizatorii de sisteme informatice s gseasc cele mai raionale soluii funcionale i
constructive de proiectare a sistemelor respective, astfel incat s asigure o cretere a eficienei economice a intregii activiti
economico - sociale din unitile economice. Pentru aceasta este necesar ca toi proiectanii de sisteme informatice s identifice
toi factorii care influeneaz eficiena economic a sistemelor informatice proiectate, s acioneze in aa fel incat s le sporeasc
aportul pozitiv i s-l diminueze pe cel negativ.
In acest sens se poate aciona pe urmtoarele ci:
Aplicarea proiectelor tip i a programelor existente, in Biblioteca Naional de Programe;
Perfecionarea metodelor i tehnicilor de elaborare a programelor (programare structurat, programare modular, etc.);
Realizarea de sisteme informatice ierarhizate, capabile s satisfac cerinele tuturor utilizatorilor;
Dimensionarea i utilizarea raional a mijloacelor de prelucrare i a suporturilor purttori de informaii ca urmare a prelucrrii
distribuite a datelor;
Eliminarea operaiilor de pregtire a purttorilor tehnici prin culegerea informaiilor la locul de generare a acestora, direct pe
purttorii tehnici;
Reducerea diferitelor tipuri de erori (de introducere a datelor, de programare, de operare la calculator, de sisteme de calcul, etc.);
Elaborarea, punerea in funciune i dezvoltarea ealonat a componentelor sistemului informatic;
Raionalizarea circuitelor informaionale i simplificarea sistemului de eviden;
Proiectarea i cercetarea asistat de calculator a sistemelor informatice;
Alegerea celor mai eficiente forme, metode, tehnici, proceduri i mijloace de organizare a datelor i proceselor de prelucrare;
Dotarea cu echipament de calcul in structura adecvat i cu caracteristici tehnico - economice care s permit execuia intregii
game de operaii, ca unul dintre factorii cei mai importani pentru creterea eficienei economice a sistemelor informatice,
deoarece nivelul de dotare tehnica determin in bun msur utilizarea celor mai eficiente metode i tehnici de organizare a
datelor i proceselor de prelucrare;
Realizarea unui echilibru optim intre efectele sistemului informatic i valoarea resurselor alocate.
CERCETRI OPERAIONALE Bril Alexandru
1. Etapele principale ale cercetrii operaionale. Obiectivele i criteriile de eficien a problemelor decizionale.
Etapele CO: 1. Formularea problemei;
2. Construirea modelului;
3. Culegerea informatiei necesare;
4. Solutionarea modelului;
5. Analiza rezultatelor(corespund sau nu realitatii);
6. Implementarea rezultatelor.
2. Clasificarea problemelor cercetrii operaionale: probleme decizionale n condiii de certitudine, risc i incertitudine.
Regulile decizionale n condiii de incertitudine i risc.
Regulile decizionale in conditii de incertitudine:
V1,V2,,Vm- varianta decizionala
S1,S2,,Sn- n stari
zij=(Vi,Sj)
Problema decisionala in conditii de incertitudine pentru ca
Sj
S1
S2

Sn
i
p(Sj)=?
Vi
V1
V2

Vm

z11
z21

zm1
k1

z12
z22

zm2
k2

z1n
z2n

zmn
kn

1
2

1
2

Matricea
A
pentru solutionarea problemei se utilizeaza regulile decizionale:
Regula 1: decedentului pessimist- regula Wald
35

natura este jucator active

decedentul- jucatorul I; natura- jucatorul II
regula

iar din

se allege cel mai mare

Regula 2: regula jucatorului de carti

iar din

se allege cel mai mare

Regula 3: regula Hurwicz (regula intermediara intre celelalte doua)

De la decedent se cere sa numeasca probabilitatea 0p1 de realizare a celei mai nefavorabile stari pentru fiecare Vi.
q=1-p - probabilitatea celei mai favorabile stari
Vi optima se allege dupa criteriul:
Regula 4: regula Savage
se trece initial de la matricea A la matricea regretelor- R, elementele careia se calculeaza astfel:
a).

- in fiecare coloana a tabelului A se allege cel mai mare element si se scade din celelalte. La

tabelul R se aplica regula

b).

- din elemental maximal se scad toate celelalte. La tabelul R se aplica regula:

Regula 5: regula Laplace

Fiecarei stari a naturii i se asociaza aceeasi probabilitate:
p(S1)=p(S2)==p(Sn)=1/n -echiprobabile
Fiecare variant Vi:
VMA- valoarea medie asteptata
VMA z=
Vi:
Reguli decizionale in conditii de risc:
Regula 1: regula alegerii Vi ce corespunde celei mai probabile stari
p(Si)=
daca

Regula 2: regula sperantei matematice maximale:

VMAV- valoarea medie asteptata a venitului
VMAV(Vi)=

Regula 3: regula valorii medii minime a pierderilor:

Vi: VMA (Vi)=
a). rij=

, unde rij- elementul matricei regretelor

;

b). rij=
3. Modele liniare ale problemelor de cercetare operaional: exemple de probleme; modele matematice ale lor.
Orice activitate industrial se desfoar n condiiile existenei unor resurse limitate de materii prime i materiale, de resurse
umane, iar folosirea eficient, a acestora, conduce la rezultate optime att din punct de vedere tehnic ct i economic. Modelele de
programare matematic i mai ales modelele de programare liniar, constituie o clas special, att n teorie ct i n practica
industrial. Pentru decizii referitoare la structura optim de producie, la cantitatea ce urmeaz a se produce, la sortimente,
abordarea acestora cu modele ale programrii matematice conduce la rezultate optime. Programarea matematic reprezint un
instrument deosebit de util fundamentrii deciziilor n practica industrial.
O intreprindere produce n- produse , se folosesc m - resurse diferite. Se cunoaste A a ij , i 1, m, j 1, n , fiecare element

a ij afiseaza volumul resursului I pentru a produce o unitate a produsului j.

36

 a11a12a13...a1n

a 21a22a23...a2n
A a31a32a33...a3n

.......................

am1am2am3...amn

b1

b2

b b3

...

bm

c c1, c 2 , c3 ....c n

c1c 2 c 3 ....c n

E situatie de certitudine.
Nota: Firma activeaza in situatie de economie perfecta.
Scopul: Venit maxim
Problema duala : se bazeaza pe datele folosite la problema liniara (min)
n algebra formal, oricrui model liniar cu funcia scop [max]f ([min]f ) i corespunde un model liniar cu funcia obiectiv [min]g
([max]g).
Fiind dat problema de programare liniar [opt] f = cX
AX b sau AX = b sau AX b X 0
se poate formula un alt model liniar utiliznd elementele {A, b, c}, cu alte
semnificaii matematice. Problema dat iniial o vom numi problema
primal (P.P), iar cea obinut n urma unui procedeu ce va fi dat, se va numi problema dual (P.D). Ele se pot deduce reciproc pe
baza unor corespondene, oricare ar fi forma sub care se prezint primala.
Teorema 1: Valoarea funciei de eficien din problema de maxim nu poate depi valoarea funciei de eficien din problema
de minim, pentru orice cuplu de soluii admisibile ale celor dou probleme duale: f ( X SAB ) g (U SAB )
Teorema 2: Dac X * i U* este un cuplu de soluii admisibile de baz a problemelor duale (P.P.) i (P.D.) care verific relaia cX
* =U*b , atunci X * este soluie optim pentru (P.P.) i U* este soluie optim pentru (P.D).
Teorema 3: Fiind dat un cuplu de probleme duale, una i numai una din
urmtoarele afirmaii este adevrat:
i) Cele dou probleme au soluii admisibile. n acest caz, ele admit i soluii optime finite i valorile optime ale funciilor obiectiv
coincid.
ii) Una din probleme are soluii admisibile, cealalt nu. n acest caz, prima are optim nemrginit, iar duala sa nu are soluii.
iii) Nici una din probleme nu are soluii.
Analiza economico-matematic a unor modele liniare
Teorema 4: Fiind dat un cuplu de probleme duale, o condiie necesar i suficient pentru ca o soluie admisibil
X * (sau U* ) s fie optim este s existe o soluie admisibil U* (sau X * ) a dualei sale, astfel nct cX * =U*b .
Problema de transport. Modelul liniar al problemei primale. Modelul liniar al problemei duale.
Se cunosc m furnizori a unui produs A1,
Destinatori
B1
B2
...
Bn
Oferta
A2, ..., Am furnizori de un produs.
Furnizori
B1, B2, ...., Bn consumatori (destinatari). Cij
C11
C12
C1n
a1
cheltuielile(pentru cei ce copie...c11 sunt in
A1
colt, si in patrat ca in problema de transport)
11
12
1n

C21
A2

C22

C2n

x 21 x 22

a2

x2n

Pentru problema clasica, oferta totala si

cererea totala coincid. (Model de transport
m

C31
A3

.
.

Am
Cererea
( ui f i )

C32

C3n

x 31 x 32
Cm1

inchis).

a3

i 1

x3n

Cm2

Cmn

x m1x m 2

x mn

x ij -cantitatea

b2

...

j 1

de

produs

ce

trebuie

transportat a produsului de la furnizorul a i

pina la destinatorul b j

.
.

z-costul total

Am
b1

ai b j

Bn

ai

37

j 1

b
j 1

z c11 x11 c12 x12 ... c1n x1n c 21 x 21 c 22 x 21

din conditiile problemei: ... c 2 n x 2 n ... c m1 x m1 c m 2 x m 2

... c mn x mn min

Pentru orice problem P, exist o alta problem P' de aceast form, echivalent cu problema iniial P (spunem c dou probleme
sunt echivalente dac exist un izomorfism intre mulimile soluiilor celor dou probleme i un homeomorfism intre funciile lor
obiectiv) i s dispunem de un algoritm care s rezolve problemele de aceast form i de o regul prin care s gsim soluia
problemei iniiale P din soluia problemei P', gsit cu acest algoritm.
4. Probleme de programare liniar (PPL); formele de prezentare. Noiune de soluie (soluie admisibil; soluie de baz;
soluie de reper i soluie optim).

Formele de prezentare:

Observatii:
Daca restrictiile sunt de tip inegalitate, acestea pot fi aduse la forma unor restrictii de tip egalitate prin adunarea (sau scaderea)
unui termen numit variabila ecart sau variabila de compensare.
38

- Spatiul

se numeste functie obiectiv (functia economica)

al vectorului X, respectiv C se numeste spatiul activitatilor;

R
D R m se numeste vectorul resurselor ;
- Spatiul R m se numeste spatiul resurselor.
- Vectorul

Pentru orice problem P, exist o alta problem P' de aceast form, echivalent cu problema iniial P (spunem c dou probleme
sunt echivalente dac exist un izomorfism intre mulimile soluiilor celor dou probleme i un homeomorfism intre funciile lor
obiectiv) i s dispunem de un algoritm care s rezolve problemele de aceast form i de o regul prin care s gsim soluia
problemei iniiale P din soluia problemei P', gsit cu acest algoritm.
Noiune de soluie (soluie admisibil; soluie de baz; soluie de reper i soluie optim).
O solutie
a restrictiilor care verifica conditiile de nenegativitate se numeste program sau solutie admisibila
Teo1.Multimea solutiilor admisibile a MRPL este o multime convexa.
Definitie:Multimea M se numeshte convexa, daca segmental ce uneshte orice 2 puncte a multimii M apartine in intregime
multimii M.
Teo2.orice solutie admisibila

poate fi reprezentata sub forma de combinatie liniara convexa a multimii punctelor extreme, a

multimii convexe de solutii admisibile.

(A) deoarece pentru punctual A exista o vecinatate

punct e numit interior. Prin vecinatate intelegem expresia

care apartine in intregime multimii M acest

;

(B)frontiera- deoarece orice vecinatate epsilon a acestui punct are atit puncte interioare cit si exterioare.
(D)exterior-deoarece in epsilon vecinatatea sunt numai puncte sin exteriorul multimii M.
(C) extrem sau virf-pentru acest punct nu exista doua puncte x1,x2 care sa apartina lui M astfel incit C sa fie:

Toerema3.Solutia optima daca ea este atunci ea e unica coincide cu coordonatele unuia din punctele extreme a poliedrului convex
de solutii admisibile. Iar daca salutia nu este unica atunci combinatia liniara convexa a solutiilor este raspunsul la problema.
Fie x1, x2,x3,xr=multimea punctelor extreme.(lambda=L)
Admitem ca problema are mai multe solutii optime: Ele sunt puncte extreme
M=maxZ( )=Z(

)=Z(

)=Z( )
-solutie optima.
39

=
Teo: fie

-punct extrem al poliedrului solutiilor admisibile, atunci acestui punct x ii corespunde o singura solutie de baza

admisibila asistemului de restrictii. Aceasta este Solutia de reper.Daca x e solutie arbitrara de reper a sistemului de restrictii a
P.P.L. atunci x este punct extrem al domeniului solutiilor admisibile.
5. Proprietile fundamentale ale PPL; Interpretarea geometric a PPL; Metoda grafic de soluionare a PPL.
O problema de Programare Liniara al carei model matematic are doua sau trei necunoscute , se poate rezolva grafic, parcurgind
urmatoarele etape:
- Se determina grafic multimea solutiilor admisibile P;
- Daca P este nevida , atunci se determina virfurile lui P;
- Se determina valorile functiei obiecti in fiecare virf si se alege valoarea optima (maxima respectiv minima). Coordonatele unui
virf pentru care se obtine valoarea optima a functiei obiectiv indica o solutie optima.

6. Metoda Simplex de soluionare a PPL.

Metoda simplex a fost elaborata de matematicianul american G.B. Dantzig in 1947. Aceasta metoda este un procedeu de cercetare
sistemataica a solutiilor de baza admisibile ale unui program liniar in forma standart. Ea presupune cunoscuta o asemenea solutie,
numita soluti initiala si in continuare construieste un sir de solutii de baza admisibile de-a lungul caruia valoarea functiei obiectiv
creste progresiv.
Algoritmul metodei simplex include urmatoarele etape :
Se verifica la optaimalitate solutia de reper x0. Daca e optima se scrie raspunsul :
x0 e optima
x0 nu e optima; determinam daca exista alte solutii de reper pentru care z(x1)> z(x2), si atunci se trece la pasul 2.
Se calculeaza urmatoarea solutie de reper x1, care se deosebeste de x0 prin z(x1)> z(x0). Se trece la etapa 1.
Exemplu: Fie problema de programare liniar:

max f 3x 1 2x 2 x 3 4x 4 3x 5 5x 6

x 1 2x 2 x 3 x 4 3x 5 x 6 8
2x 1 2x 2 3x 3 x 4 3x 5 2x 6 15
3x 1 x 2 2x 3 2x 4 x 5 2x 6 11
x i 0, i 1,...,6

pentru care tim c baza format din coloanele a 1, a2, a3 este admisibil. Pentru rezolvare vom aduce problema la forma
standard de maxim introducnd variabilele de abatere x7, x8, x9 obinnd:

40

max f 3x 1 2x 2 x 3 4x 4 3x 5 5x 6

x 1 2x 2 x 3 x 4 3x 5 x 6 x 7 8
2x 1 2x 2 3x 3 x 4 3x 5 2x 6 x 8 15
3x 1 x 2 2x 3 2x 4 x 5 2x 6 x 9 11
x i 0, i 1,...,9

Vom aeza n tabelul simplex variabilele n ordinea indicilor i vom avea:

3
2
1
4
c = 3
5
0
0
0

, A=

1 2 1 1 3 1 1 0 0
2 2 3 1 3 2 0 1 0
3 1 2 2 1 2 0 0 1

-1

vom calcula matricea B =

6
7

0 1 0 2

3
0 0 1
7

1 0 0

2
7
11
7
1
7

, cB =

3
2
1

3 4
1

7 7
7
5 1 1 i pe baza acesteia soluia de baz xB = B-1b =
7
7
7
4 5
2


7
7 7
3 1
3 4

7 7
7 7
1 5
1
1

care se trec n tabelul simplex:

7 7
7
7
2
4 5
2

7
7 7
7
3 2

cB

1 2 1
2 2 3
3 1 2

,B=

xB

xB

x1 x2 x3

x4

x5

x6

x7

x8

x9

6
7
2
7
3

1 0 0

x1

x2

0 1 0

x3

0 0 1

2
7
11
7
1
7

3
7
1
7
2
7

1
7
5
7
4

3
7
1

7
5
7

i n final se vor calcula valoarea funciei obiectiv n aceast soluie, zj i j:

3 2
cB

xB

xB

x1 x2 x3

x4

x5

x6

x7

x8

x9

41

1
2
3

4
7
1

7
2

i matricea B-1A =

6
7
2
7
3

1 0 0

x1

x2

0 1 0

x3

0 0 1

10

19
7

9
7

2
7
11
7
1
7

17
7

4
7

3
7
1
7
2
7

1
7
5
7
4

13
7

9
7

22
7

3
7
1

7
5
7

4
7
1

7
2

9
7

6
7

8
7

6
7

8
7

7. Dualitatea n programarea liniar. Teoremele fundamentale ale teoriei dualitii.

Teoria dualitatii este compartimentul principal al CO.
Problema primala
Z=C1X1+C2X2++CnXn max

Inmultim cu y1; y2 . y3
Problema duala
F=b1y1 + b2y2 + +bm ym min

Problema duala si primala se numeste cuplul primal-dual.

Reguli de compunere a problemei duale:
Functia obiectiva are coeficientii b1 ; b2 ; bm
*daca functia se max, atunci functia problemei duale se min
*restrictii: daca la primala este
atunci la pr. duala este
Termenii liberi ai problemei duale sunt coeficienti necunoscuti pr. primale, astfel problema duala are n restrictii.
aij coeficientul cheltuielilor unitare specifice a resursei de tipul i necesare producerii de tip j
bi volumul disponibil al resursei i
cj pretul de vinzare a produsului j, atunci partea stinga a inegalitattii este cererea totala pentru produsul j.
costul unitar costul tuturor resurselor trebuie sa fie
cn.
z=
A

max
=

F= +
min
Lema fundamental
Daca functia obiectiva a problem. primale se max iar in problema duala se min, atunci pentru orice solutie admisibila x a
problemei primale si orice solutie admisibila y a problemei duale.
Z( )

F( )

Pentru orice program si orice preturi umbra, venitul total este

costul total al resurselor disponibile.

Teorema I a dulitatii
Daca una din probleme are solutie admisibila si oprima, atunci cea dea doua problema are solutie optima si pentru ca

sa fie

solutie optima a problemei primale, iar

Teorema II

Pentru ca

sa fie solutie optima a problemei duale este necesar si sufficient : Z(

sa fie solutie optima a problemei primale, iar

)=F(

la problema duala este necesar si sufficient ca componentele

si
sa verifice egalitatile:
y*i ( ai1 x1* + ai2 x2* + + ain x*n - bi ) = 0
x*i ( a1j y1* + a2j y2* + + amj x*m cj ) = 0
Teorema ecarturilor complimentare
42

S
S
S=
=
8. Interpretarea economic a dualitii n programarea liniar. Preurile umbr ale factorilor de producie i rolul lor n
analiza modelelor liniare.
Considerm o ntreprindere care produce bunurile G1,G2,...,Gm la preurile c1,c2,...,cn folosind pentru aceasta mai multe resurse
R1,R2,...,Rm disponibile n cantitile limitate b1,b2,...,bm. Consumurile specifice de resurse pentru unul sau altul din bunurile
realizabile de ctre firm sunt specificate n matricea:

Obiectivul firmei este maximizarea veniturilor rezultate din vnzarea bunurilor produse. n ipotezele de liniaritate uzuale,
programul liniar pentru determinarea combinaiei optime de bunuri este:

S notm cu

combinaia de bunuri care aduce firmei venitul maxim:

Dac admitem c singura posibilitate a firmei de a obine venitul V* const n transformarea resurselor disponibile n bunuri
conform programului x* i vnzarea acestora este natural s ne ntrebm care este contribuia fiecrei resurse n parte la
formarea acestui venit.
S notm atunci cu
aportul unei uniti din resursa R1, din resursa R2, .a.m.d. la formarea venitului maxim V*.n
virtutea ipotezelor de liniaritate amintite putem scrie:
Producerea unei uniti din bunul Gj necesit a1j uniti din resursa R1, a2j
uniti din resursa R2 ,....., amj uniti din resursa Rm.
Partea din venitul maxim V* corespunztoare acestor cantiti este:
Aceast mrime trebuie s acopere preul pe care firma l ncaseaz prin vnzare de vreme ce ea nu are alte resurse de
formare a venitului n afara transformrii resurselor n bunuri. Se conchide c sistemul
satisfac relaiile:

trebuie s

i deasemeni condiiile de nenegativitate:

Sunt suficiente relaiile (2.4.1) - (2.4.3) pentru determinarea efectiv a valorilor

? Teoria dualitii d un rspuns
afirmativ pe baza urmtoarelor observaii:
Relaiile (2.4.2) i (2.4.3) arat c constituie o soluie admisibil a dualei (Q) asociat problemei (P):
43

2) Relaia (2.4.1) rescris n forma f(x*) = g(u*), coroborat cu teorema de dualitate 2.3.1, ne arat c u* este chiar soluia optim
a problemei duale Q.
Astfel, am gsit un coninut economic coerent variabilelor duale u1, u2,..., um din problema dual (Q). Ele reprezint nite valori
bneti asociate la cte o unitate din fiecare resurs disponibil a firmei i exprim aportul unitar al fiecrei resurse la formarea
venitului maxim. Strict dimensional, variabilele u1, u2,..., um au semnificaia unor preuri ataate resurselor. Tocmai pentru a
preveni identificarea lor cu preurile reale ale resurselor, n literatura de specialitate, aceste entiti au fost denumite preuri umbr
(shadow prices).
9. Reoptimizarea; formularea problemei. Soluionarea problemei de optimizare n cazul modificrii: a) termenilor liberi
ale restriciilor; b) coeficienilor funciei obiectiv.
Formarea problemei:
In conditii reale, dupa ce am rezolvat problema primala si duala, am gasit k* ; y*. sunt posibile urmatoarele:
Se modifica termenii liberi bi (o parte din resurse sunt pe loc)
Se pot schimba preturile cj (unele produse pot deveni nerentabile)
De schimbat structura daca unele produse devin nerentabile, se pot lansa noi produse.
Solutionarea problemei respective: se cere de executat de la ultimul table simplex.
De calculat ; in noile conditii aparute pornind de la
Fie ca se modifica unii termini liberi bi

;
- se cunosc => se cunoaste B si B-1
Se calculeaza:
= B-1 ( ) +

b) = B-1

+ B-1

b=

= B-1 *
Toate componentele
0 - planul este admisibil => este solutie optima
Unele pozitii de x sunt negative; se continua solutionarea problemei pornind de la ultimul table Simplex unde bi sunt inlocuiti prin
componentele si se aplica metoda Simplex-Duala.
10. Problema de transport: modele echilibrate (nchise) i dezechilibrate (deschise) , modele matematice. Reducerea
modelelor deschise la modelul nchis.
Problema clasic de transport face parte din clasa mult mai larg a problemelor modelate prin reele de transport. O reea de
transport modeleaz o situaie economic in care, dintr-un anumit numr de puncte, numite surse, trebuie transportat o cantitate
dintr-o anumit substan, intr-un alt numr de puncte, numite destinaii. Situaia extrem de general de mai sus poate fi apoi
concretizat intr-un numr deosebit de mare de moduri, specificand dac exist sau nu puncte intermediare intre surse i destinaii,
modul in care se face transportul (care sunt rutele posibile, costul transportului, limite minime i/sau maxime pentru cantitatea
transportat pe fiecare rut, timpul necesar transportului), scopurile urmrite etc.
Caracteristicile unei probleme de transport clasice sunt:
1. fiecare surs aprovizioneaz cel puin o destinaie i fiecare destinaie este aprovizionat de la cel puin o surs;
2. pot exista perechi surs-destinaie intre care nu se poate face transfer (rute blocate);
3. nu exist limitri in ceea ce privete cantitatea transportat pe fiecare rut;
4. se cunosc cantitile disponibile in fiecare surs i cantitile necesare in fiecare destinaie;
5. fiecrei rute i s-a asociat un cost care nu depinde de sensul de parcurgere.
Scopul problemei este gsirea acelor cantiti care trebuie transportate pe fiecare rut astfel incat s se asigure necesarul fiecrei
destinaii, in limitele cantitilor aflate la surse, cu costul minim posibil. Datele problemei sunt:
1. m = numrul de surse (furnizori);
2. n = numrul de destinatari (consumatori);
3. {Ai, i = 1,...,m} = cantitile disponibile in fiecare surs;
4. {Bj, j = 1,...,n} = cantitile necesare la fiecare surs;
5. {cij, i = 1,...,m; j = 1,...,n} = costurile unitare pe fiecare rut (costul transportrii unei uniti de msur de la sursa i la destinaia
j).

44

Intr-o prim analiz, se observ imediat c problema nu are soluii admisibile dac disponibilul total este mai mic decat cererea
total. Totui, in practic se poate intalni oricare din cele trei cazuri:
1.Ai< Bj; 2.ai>Bj; 3.ai=Bj.In primul caz, problema are soluie optim, iar cantitatea in exces fa de cerere va rmane la
furnizori, fiind reprezentat de variabilele de abatere din primele m restricii. Aceste cantiti pot fi privite ca nite cereri ale unui
consumator fictiv i inand cont c, de fapt, aceste cantiti nu sunt transportate nicieri, costurile unitare pe rutele care ar lega
furnizorii de acest consumator sunt 0. Adugand acest consumator la tabel, cu cererea egal cu AiBj, vom obine o problem
de tipul (3). Analog, in al treilea caz, chiar dac disponibilul este mai mic decat necesarul, nu inseamn c nu se va mai transporta
nimic, ci doar c unora dintre consumatori nu li se va satisface toat cererea. Aceast cerere nesatisfcut poate fi privit ca
disponibilul unui furnizor fictiv i inand cont c, de fapt, aceast cantitate nu exist, costurile unitare pe rutele care ar lega
consumatorii de acest furnizor sunt 0. Adugand acest furnizor la tabel, cu disponibilul egal cu Bj- Ai, vom obine o problem
de tipul (3). In concluzie, orice problem poate fi transformat intr-o problem de tipul (3). O astfel de problem se numete
problem de transport echilibrat. De asemenea, este uor de vzut c, pentru o problem de transport echilibrat, toate soluiile
admisibile verific toate restriciile cu egal
Modelul matematic al problemei P.T. echilibrate
m

[min] f
i 1

x
j 1

ij

i 1

c
j 1

ij

xij
funcia obiectiv (1)

ai , i 1, m
restriciile legate de surse (2)

ij

b j , j 1, n
restriciile legate de destinaii (3)

xij 0 i 1, m j 1, n
,
,
condiiile de
m

ai b j T

j 1
Condiia de echilibru: i 1
,
T este cantitatea total de marf care se gsete n depozite i care este cerut de centrele de consum;
(2) reprezint totalul cantitilor transportate de de furnizorul Fi ctre toi beneficiarii;
(3) reprezint totalul cantitilor transportate ctre beneficiarul Bj plecnd de la toi furnizorii;
numrul variabilelor este egal cu mn, iar al restriciilor cu m+n;
matricea tehnologic are numai componente egale cu 0 sau 1;
restriciile sunt egaliti;

45

Etapa 1: Generarea unei soluii admisibile de baz.

Etapa 2: Verificarea optimalitii soluiei gsite i, dac este nevoie,imbuntirea ei, pan la aflarea soluiei optime finite.In
continuare, vor fi comentate pe scurt aceste etape.
Etapa 1: Determinarea unei soluii admisibile de baz- soluia iniial, poate fi fcut prin metodele cunoscute din programarea
liniar sau, mai simplu, prin metode specifice, printre care menionm:1.metoda costului minim (din tabel, de pe linie, de pe
coloan),2.metoda colului de Nord-Vest,etc.Metoda costului minim din tabel Se alege minimul costurilor din tabel i se trimite
pe ruta respectiva sau cantitatea maxim posibil de transportat, innd seama de disponibil i de necesar. Prin urmare, vom
trimite:
Xij=min{ai, bj} pe ruta aleasa Apoi: se alege urmatorul minimul din costurile ramase,etc
Metoda minimului pe linie Se pornete cu calculul variabilelor de pe prima linie i nu se prsete aceast linie pn cnd nu au
fost stabilite toate variabilele. Se alege costul minim de pe prima linie: xij=min{ai, bj}. Disponibilul primei linii a fost epuizat. Se
trece la a doua linie, etc. Soluia iniial aflat prin metoda minimului pe coloan se afl la fel ca aceea determinat prin metoda
minimului pe linie, numai c repartizarea se face pe centre de consum, deci pe coloane. Metoda colului de Nord-Vest pentru
alegerea unei soluii iniiale de baz
Aceast metod nu are n vedere criteriul economic al costurilor, ci numai amplasarea formal a mrfii dup poziia componentei
n tabel. Au prioritate componentele aflate n colul de N-V al tabelului.
Etapa 2: Determinarea soluiei optime.
Pasul 1 Testarea optimalitii.Soluia iniial X1 este optim? da STOP. Se interpreteaz
economic rezultatele. In caz contrar Pasul 2.
Pasul 2 Imbuntirea soluiei.
Se imbuntete soluia X1 prin trecerea la o nou soluie admisibil de baz, X 2, cu f( X2) f ( X1). Se revine apoi la pasul
1,inlocuind X1 cu X2 . Dup un numr finit de imbuntiri succesive, se obine soluia optim.Testarea i, eventual,
imbuntirea soluiei pot fi realizate prin:- metoda potenialelor;- metoda distributiv modificat;- metoda stepping-stone, etc.
11. Soluionarea problemei de transport prin metoda potenialelor.
Caracteristicile unei probleme de transport clasice sunt:
1. fiecare surs aprovizioneaz cel puin o destinaie i fiecare destinaie este aprovizionat de la cel puin o surs;
2. pot exista perechi surs-destinaie intre care nu se poate face transfer (rute blocate);
3. nu exist limitri in ceea ce privete cantitatea transportat pe fiecare rut;
4. se cunosc cantitile disponibile in fiecare surs i cantitile necesare in fiecare destinaie;
5. fiecrei rute i s-a asociat un cost care nu depinde de sensul de parcurgere.
Scopul problemei este gsirea acelor cantiti care trebuie transportate pe fiecare rut astfel incat s se asigure necesarul fiecrei
destinaii, in limitele cantitilor aflate la surse, cu costul minim posibil. Datele problemei sunt:
1. m = numrul de surse (furnizori);
2. n = numrul de destinatari (consumatori);
3. {Ai, i = 1,...,m} = cantitile disponibile in fiecare surs;
4. {Bj, j = 1,...,n} = cantitile necesare la fiecare surs;
5. {cij, i = 1,...,m; j = 1,...,n} = costurile unitare pe fiecare rut (costul transportrii unei uniti de msur de la sursa i la destinaia
j).
Este o metod de testare i de optimizare a soluiei unei P.T. i are la baz rezultatele P.L. (simplexul aplicat formei duale a P.T.)
Pas 1. Se determin o soluie iniial de baz
Pas 2. (criteriul de optim) Se testeaz soluia obinut cu ajutorul unei condiii de optim. Dac soluia se gsete optim, STOP.
Dac nu, se trece la pasul 3.
Pas 3. (criteriul de intrare n baz) Se determin o variabil dintre cele nebazice care s intre n baz, s devin nenul deci i
pentru care soluia se imbuntete.
Pas 4. (criteriul de ieire din baz) Se determin o variabil care prsete baza, utiliznd condiia de admisibilitate. Se obine
astfel o alt soluie de baz care trebuie din nou verificat dac este optim, deci se reia algoritmul de la pasul 2.
Rezultatul teoretic care st la baza acestei metode de optimizarea unei soluii primal admisibile pentru problema de transport este:
Teorema Dantzig (condiia de optimalitate)
Fiecrei variabile bazice xij a unei soluii de baz i corespunde un cuplu de numere reale u i, vj astfel nct u i v j cij . Dac
pentru variabilele bazice notm cij u i v j , atunci soluia optim se obine dac toate diferenele cij cij sunt negative (
cij c ij 0 ).

Demonstraie: Se aplic algoritmul simplex de optimizare a soluiei iniiale de baz pentru forma dual a unei probleme de
transport echilibrate.
Vom considera , pentru simplificarea scrierii, cazul m=2, n=3; rezultatele obinute vor fi valabile i n cazul general. Modelul (PL)
corespunztor va fi:
(min) f=c11x11+c12x12+c13x13+c21x21+c22x22+c23x23
x11+x12+x13 = a1 (variabil dual:u1)
x21+x22+x23 = a2 (variabil dual:u2)
x11+x21=b1
(variabil dual:v1)
x12+x22=b2
(variabil dual:v2)
x13+x23=b3
(variabil dual:v3)
xij0; i=1,2; j=1,3
46

Modelul dual corespunztor are aspectul:

(max)g=a1u1+a2u2+b1v1+b2v2+b3v3
u1+v1c11
u1+v2c12
u2+v1c21
u1+v3c13
u2+v2c22
u2+v3c23

ui+vj cij; i=1,2; j=1,3

ui,vj R
Se tie c pentru orice soluie X a modelului primal, i pentru orice soluie Y a modelului dual, avem: g(y) f(x)
max {g(y)} = min {f(x)}
n general, modelul dual al P.T. este:
m

i 1

i 1

max g ai ui b j v j
u i v j cij , i 1, m, j 1, n
u i , v j R, i 1, m, j 1, n

Dac n g nlocuim ai,bj cu expresiile date de sistemul primal, obinem:

g ( y ) (ui v j ) xij
i

n final, din relaia: g(y) f(x) se deduce:

(u
i

v j ) xij cij xij

i

(ui v j cij ) xij 0, unde xij 0, ()i, j

i

aceast relaie permite organizarea rezolvrii.Dac se alege o soluie posibil oarecare {x ij} a modelului, ea este soluia de baz
(are anse s fie soluie optim) dac are numul de componente X ij*>0 cel mult egal cu m+n-1.-pentru indicii i,j pentru care
xij*>0, se rezolv sistemul ui+vj=cij
Observaie:acest sistem este ntotdeauna compatibil nedeterminat, m+n-1 ecuaii liniare cu m+n necunoscute, avnd una din
necunoscute secundare pentru care se alege o valoare arbitrar.-pentru indicii i,j care particip la scrierea sistemului, termenii
rmai sunt nuli din cauza faptului c X ij* = 0; Aparent, expresia u i+vj=cij are aspectul cerut de condiia de optim (sub rezerva c e
nevoie ca, pentru i,j care nu particip la scrierea sistemului, s avem: u i+vjcij) - dac condiia u i+vjcij cij cij 0 nu este
ndeplinit, atunci {xij*} nu este soluie optim i vom constitui o alt soluie {x1ij} mbuntit.
12. Modele de probleme ale programrii liniare n numere ntregi (programarea discret). Exemple de probleme ale
programrii discrete. Metoda Ramific i Mrginete (Branch and Baund).
Modele de probleme ale programrii liniare n numere ntregi (programarea discret).
O problem care utilizeaz variabile ntregi se va numi problem de programare n numere ntregi sau problem de programare
discret (total sau mixt dup cum toate variabilele trebuie s ia n exclusivitate valori ntregi sau numai o parte din ele).
Dup cum va rezulta i din exemplele concrete, utilizarea variabilelor ntregi duce la creterea flexibilitii modelrii n
sensul obinerii unor descrieri mai exacte a situaiilor practice modelate. Pe de alt parte, condiia de integritate impus
variabilelor complic enorm rezolvarea, mai cu seam din cauza faptului c mijloacele teoriei clasice nu sunt direct
aplicabile.Astfel, la ora actual, o problem de programare liniar uzual, cu cteva mii de variabile continue poate fi rezolvat
lejer , utiliznd unul sau altul dintre programele comerciale de calculator existente pe pia, n timp ce o problem de optimizare
discret cu mai puin de 100 variabile poate cauza serioase dificulti.
Exemple de probleme ale programarii discrete:
1.problem de optimizare discret: problema croirii
Problema debitrii sau croirii unor repere din supori de dimensiune mai mare este frecvent ntlnit n cele mai diverse domenii
cum ar fi industria mobilei, a sticlei, a hrtiei, a confeciilor, industria metalurgic sau cea nemijlocit a reducerii consumului de
materiale de utilizarea unor scheme eficiente de croire. Formele concrete sub care ea se prezint difer foarte mult de la un context
la altul dar chestiunea care se pune de fiecare dat este aceeai:
cum trebuie s se desfoare procesul efectiv de croire astfel nct producerea unor cantiti date de repere s se fac cu un
consum ct mai mic de materiale.
2. Probleme cu variabile bivalente
a) Alegerea proiectelor de investiii. O firm este interesat n mai multe proiecte de investiii pe care ar putea s le realizeze ntr-o
perioad de civa ani,dar din cauza bugetului limitat, va trebui s se limiteze la o parte din
ele. Proiectul j aduce firmei - n caz de finalizare - un profit estimat la cj dolari, j = 1,...,n i necesit investiii anuale n valoare de
aij dolari, i = 1,...,m. Capitalul disponibil pentru anul i este bi. Problema const n alegerea acelor proiecte care s aduc firmei un
profit total maxim cu condiia nedepirii capitalului disponibil anual.
b) Problema monezilor. Aceast problem i are originea n studiul unei situaii n aparen banale, care are loc n orice magazin.
S-a observat c numai n puine cazuri clienii pltesc la cas o sum egal cu contravaloarea mrfurilor cumprate; de regul, ei
47

dau o sum acoperitoare n bancnote i monezi de valoare mare i ateapt restul. Pentru casier, operaia de dare a restului nu este
aa de simpl cum s-ar crede; el trebuie s-o execute rapid i
corect, mai cu seam atunci cnd la cas sunt mai muli clieni care i ateapt rndul s plteasc. Dup cum este tiut, n foarte
multe magazine s-a trecut la automatizarea nregistrrii mrfurilor cumprate de clieni i a evalurii resturilor de plat, modul n
care aceste resturi sunt napoiate clienilor rmnnd n sarcina casierilor.
3. problema de programare mixta: Program de productie cu costuri de pregatire
x1, x2,..., xn reprezint nivelele unor activiti productive iar c1, c2,..., cn costuri unitare acestor activiti. Ipoteza uzual de
liniaritate presupune proporionalitatea direct ntre costul unei activiti i nivelul la care se opereaz activitatea respectiv.
Exist situaii n care demararea unei activiti necesit un cost de pregtire, independent de nivelul la care se va opera ea. Costul
activitii j va avea deci forma:
cj(xj)=0,daca xj=0
qj+cjxj daca xj>0
Pentru a ncorpora n modelul matematic anterior aceste noi elemente introducem variabilele bivalente:
yj= 1 , daca activitatea se va opera la un nivel xj>0
0, in caz contrar
Se obine astfel o problem de optimizare mixt n care o parte din variabile continu s ia orice valoare nenegativ n timp ce
altele nu pot lua dect valori ntregi.
Metoda Ramific i Mrginete (Branch and Baund).
Metoda Branch and Bound este nrudit cu metoda backtracking, diferind ordinea de parcurgere a spaiului strilor i a modului
de eliminare a subarborilor ce nu pot conduce la rezultat.
Metoda Branch and Bound se aplic urmtoarelor tipuri de probleme: Se cunoate starea iniial s0 i starea final sf (starea
rezultat). Din starea s0 se ajunge n starea sf printr-o serie de decizii. Ne intereseaz ca numrul strilor intermediare s fie minim.
Presupunem c strile reprezint nodurile unui graf, iar arcele indic faptul c o decizie a transformat starea si n starea si+1. Se
introduc restricii ca s nu existe mai multe noduri n graf cu aceeai stare, deci graful s nu fie infinit. Astfel graful se reduce la
un arbore. Arborele se genereaz pn la prima apariie a nodului final. Metoda Branch and Bound este nrudit cu metoda
backtracking, diferind ordinea de parcurgere a spaiului strilor i a modului de eliminare a subarborilor ce nu pot conduce la
rezultat.
Pentru solutionarea problemei prin metoda branch and bound se utilizeaza un algoritm:
Pasul 1.se solutioneza problema 1-3.daca coordonatele lui x sunt numere intregi,atunci se scrie raspunsul,in caz contrar se trece la
pasul 2(ramificarea).la acest pas solutiile admisibile se ramifica in 2 submultimi
Z*

Z=3x1+4x2 max(1)
Z*
(x1*)
Z*
(x2*)
3x1+2x2<=8 (2)
x1+4x2<=10
x1,x2>=0 (3)
Z-marginea superioara
x1-fractionar
x1<=[x1] x1>=[x1]+1
Daca x1*> z(x1*)- atunci x1* va fi solutie si invers
= 3 2 =12-2=10
1=8 10 = 32-20=12 2=3 8 =30-8=22
1 4
2 4
1 10
din graficul construit rezulta ca x1*=1,2
x2*=2,2 si Z=3x1,2+4x2,2=12,4
Pasul 2.Se alege variabila de ramificare si se deseneaza arborele de ramificare
Pasul 3.se obtin 2 probleme:de stinga si de dreapta
pasul 4.se solutioneaza fiecare din probleme si se observa care din ele are solutii
pasul 5. se alege solutia optima:Z*, x1*, x2*
13. Probleme multicriteriale ale programrii liniare; metode de soluionare.
Conceptul de multicriteriaitate este strins legat de optimizarea flexibila , el refecta anumite aspecte ale suboptimalitatii si ale
abordarii Fuzzy. Solutiile multicriteriale sunt de natura suboptimala. Aceasta, deoarece solutia este suboptimala in raport cu
optiunile monocriteriale si pentru ca numerosi algoritmi interactivi prevad posibilitatea retinerii unei solutii monocriteriale
satisfacatoare fara a mai continua cautarea optimului multicriterial.In cadrul optimizarii multicriteriale se trateaza distinct:
- optimizarea multiobiectiv,
- optimizarea multiatribut.
La solutionarea aacestui tip de problemei se utilizeaza 2 metode:
a)metoda reducerii criteriilor
Pasul 1.Decidentul asociaza ffiecarui criteriu coeficientul de importanta:
1-ponderea de importanta Z1
2-ponderea de importanta Z2
n-ponderea de importanta Zn
1+ 2+...+ n=1
atunci: functia F= 1Z1+ 2Z2+..........+ nZn max
aijxj<bi, i=1,...,m
48

xj>0; j=1,.....n
Astfel se gaseste solutia optima de compromis x* prin metoda simplex:
Z1*(x*) Z2*(x*) .............. Zk*(x*)
b)metoda cedarilor consecutive
Pasul 1:Decidentul ordoneaza criteriile de importanta: z1,z2,z3, ......,zk sau z1>z2>....>zk
Pasul 2: fiecarui criteriu i se asociaza un anumit nivel de cedare: z1, z2,....., zk(cedarile se fac in %).
z1=30%=0,3
z2=40%=0,4
z3=60%=0,6
max z1*=180=>z1*=180x(1-0,3)=180x0,7
min Z2=50=>Z2*=50x(1+1,4)=50x1,4
Realizind pasii 1 si 2 ordinea si marimea cedarilor se aplica conform urmatorului algoritm:
1)se solutioneaza problema monocriteriala Z1 max, x apartine D
D: aijxj<=bi,i=1,..,n si xj>=0
2)se gaseste x* si Z(x*)
3)se solutioneaza problema de optimizare dupa criteriul z2 la care se mai adauga o restrictie : z2->max si z1(x)>=z1*-z1=0,7z1*
x apartine D
Se calculeaza z2* prin metoda simplex,iar apoi z(x2*)
3)se maximizeaza X3 max,x apartine D,Apoi z1(x)>=z1*-z1 z2(x)>=z2*-z2.se gaseste solutia x3* si se trece la puncul 4
4)se gaseste Xc(( compromis),problema are atitia pasi,cite criterii are:c1,c2,...,cn.
5)se calculeaza Z
Z1(Xc) , Z2(Xc), ...........,Zk(Xc)
14. Probleme de optimizare pe reea: problema arborelui minim , problema drumului minim (maxim) n reea fr
circuite; problema drumului minim n reea cu circuite i metode de soluionare.
problema arborelui minim
Formularea problemei:Se dau n localitati care trebuiesc unite printro retea.pentru aceasta sunt suportate niste cheltuieli Cij.se cere
ca din reteaua de proiect sa se aleaga reteaua pentru care lungimea totala a cablului sa fie minima.Localitatile se prezinta prin
noduri.Cu ajutorul muchiilor se va prezenta ciclul (ciclul este cind nodul din care incepepe lantul va coincide cu cel final).Lantul
este ciclul care trece prin fiecare nod al grafului cite o singura data.Drumul care trece prin fiecare nod cite o singura data se
numeste drum hamiltonian.Drumul la care nodul initial este acelasi si final se numeste circuit(1-3-4-1).graful neorientat fara
cicluri se numeste arbore .Graful in conditiile cind elementele acestui graf i se asociaza numere el este numit retea.
Fiind dat un graf neorientat G(V,E) cu o functie de cost w:E->R se numeste arbore de acoperire minim pentru graful G, arborele
de cost minim care se poate forma din din graful dat cu proprietatea ca oricare ar fi [i]e un nod din G el apartine si arborelui.[/i]
Conform Introducere in algoritmi de T. Cormen:
Fie G(V,E); (u,v) din multimea de muchii E si costul w(u,v) dorim sa gasim o submultime aciclica T din E care conecteaza toate
varfurile si al carei cost total
w(T)=w(u,v) este minimizat. Deoarece multimea T este aciclica si conecteaza toate varfurile, ea trebuie sa formeze un arbore pe
care il vom numi arbore de acoperire.
Exista 2 algoritmi de solutionare a problemei care tin cont de 2 proprietati importante ale grafului partial econom,
1)graful partial solutie nu are ciclu,prin urmare graful este arbore
2)arborele minim contine exact n-1 muchii.
a.algoritmul Kruskal
Algoritmul lui Kruskal este un algoritm n teoria grafurilor care gsete arborele parial de cost minim pentru un graf
conex ponderat. Cu alte cuvinte, gsete submulimea muchiilor care formeaz un arbore care include toate vrfurile i care este
minimizat din punct de vedere al costului. Dac graful nu este conex, atunci algoritmul gsete o pdure parial de cost minim
(un arbore parial de cost minim pentru fiecare component conex). Algoritmul lui Kruskal este un exemplu de algoritm greedy.
Algoritmul funcioneaz n felul urmtor:
creeaz o pdure F (o mulime de arbori), unde fiecare vrf din graf este un arbore separat
creeaz o mulime S care conine toate muchiile din graf
att timp ct S este nevid
elimin o muchie de cost minim din S
dac acea muchie conecteaz doi arbori distinci, atunci adaug muchia n pdure, combinnd cei doi arbori ntr-unul singur
altfel, ignor muchia
La sfritul algoritmului, pdurea are doar o component care reprezint un arbore parial de cost minim al grafului.
b.algoritmul Prim
include n-1 pasi deoarece arborele minim are n-1,iar la fiecare pas se selecteaza cite o muchie
Algoritmul lui Prim se bazeaza ca si Kruskal pe metoda greedy numai ca la fiecare pas, avand arborele A, incercam sa anexam un
nod u astfel incat w(u,v) (unde v este un nod din A) este minim.
pasul 1:se alege cel mai mic element Cij al matricii costurilor min {Cij} (i1;j1) apartine APM
pasul 2: (i2;j2)apartine APM
Incepind cu pasul 3 se alege (i3;j3) apartine APM care nu formeaza muchii cu celelalte
Internet
Exista mai multe abordari pentru a implementa acest algoritm insa prefer varianta care apare si in Cormen ce se bazeaza pe
folosirea unei cozi.
49

Initializare
Luam o radacina arbitrara r pentru arbore.
Fie coada C in ea inseram toate nodurile din G. Fie vectorul p, p[r]=0 si vectorul cost, cost[u]=infinit oricare u <> r, cost[r]=0.
Vectorul p va fi folosit la afisare deoarece pentru fiecare nod i, se retine parintele acestuia.
Algoritmul
Cat timp coada este nula extragem un nod i cu cost[ i ] minim din coada si incercam sa il adaugam la arbore.
Pseudocod:
Code:
coada C
C=V, V multimea de noduri
pentru fiecare nod din C
cost[u]=infinit
cost[r]=0
p[r]=0
cat timp C nu este goala
nod u=extragem_min_din_coada()
stergem_din_coada()
pentru fiecare nod v adiacent lui u
daca v inca se afla in C si w(u,v)<cost[v]
p[v]=u
cost[v]=w(u,v)
problema drumului minim (maxim) n reea fr circuite;
problema drumului minim n reea cu circuite
Problema drumului optim. Problema: se cunosc localitile i cile de deplasare de la o localitate la alta. S se determine drumul
ce unete localitatea 1 cu cea final. Dac C ij efectul deplasrii de la loc. I la j, atunci drumul ce unete 1 cu N are lungime
maxim.
Model grafic: cu ajutorul vrfurilor se reprezint localitile. Arcele ce unesc vrfurile sectoare de drum. Obinem un graf
orientat. Sunt mai multe drumuri de la 1 la N i se pune problema de alegere a celui mai scurt sau a celui mai lung din ele. Pentru
soluionare se utilizeaz metoda lui Bellman, care utilizeaz principiul de analiz a unui proces ce se poate afla ntr-un numr finit
de stri: S0S1...SN
S1,S2...- mulimea strilor. Trecerea dintr-o stare n alta se face prin U k. Problema se soluioneaz pe pai. Conducerea U k
reprezint deplasarea din vrful iniial spre cel destinat. Etapele problemei sunt: optimizare condiionat i optimizare
necondiionat.
Problema fluxului maxim. Formularea: 1,.....,k furnizorii, surse; 1,2, ...,l consumatorii.
n reea exist noduri de trei tipuri:
- sursele
- consumatorii
- noduri intermediare
Cij capacitatea nodurilor de transport ntre ramurile I i j.
Se cere de determinat cantitatea maxim(V max) a materiei de transportare de la surse la consumatori. Problema poate fi redus la o
surs cu un singur consumator.
Forma matematic: Vmax=

xik

xkj

x
jJ

sj

xit , xij cantitatea materiei utile care strpunge arcul(i,j). 0x ijcij, J-mulimea vrfurilor
iI

La rezolvarea problemei se aplic tieturile n reea: perechea de mulimi ( R, R ), n care R include obligator sursa i

consumatorul. C( R, R )= iR

ij

capacitatea tieturii.

jR

Teorema Ford Fulckerson: Vmax= C( R, R ) minime.

Algoritmul Ford.
Se scrie matrice capacitilor.
se determin un lan ce unete sursa 1 cu consumatorul n
se analizeaz prima linie a matricei capacitilor. Dac c 1j>0, j=2..n, atunci vrful j se marcheaz cu (1). Dac se reuete
marcarea consumatorului n cu 1 atunci proble s-a rezolvat.
se analizeaz linia a doua, dac c2j>0, se marcheaz vrfurile j cu (2). Etc.
toate celulele (I;j) se marcheaz cu -, dac (I,j) e ramur a drumului gsit la pasul precedent. Cu + se marcheaz celulele
(j;i).
- se alege numrul =min Cij
- matricea C se transform n felul urmtor: n celulele cu - se scade i n cele cu + se adun. Apoi se trece la (1).
n final se scrie soluia X=C-C*>0, unde
C matricea iniial a capacitilor de transport
50

C* -ultima matrice, transformarea consecutiv a celei iniiale.

CijCij*
Xij* =0
15. Metoda drumului critic (Critical Path of Method). Graful-reea i regulile principale de construire. Drumul critic i
determinarea lui. Calcularea caracteristicilor de timp al grafului-reea. Semnificaia i importana caracteristicilor de timp
pentru analiza grafului-reea.
Drumul critic = acel drum de la inceputul la sfarsitul retelei, ale carui activitati insumeaza un total de timp mai mare decat orice
alt drum din retea.
Drumul critic este o baza pentru stabilirea calendarului unui proiect, deoarece durata totala a unui proiect nu poate sa fie mai mica
decat timpul total al drumului critic.
Analiza drumului critic include urmtoarele etape:
analiza structural a proiectului
construirea grafului reea i analiza lui. Determinarea drumului critic, rezervelor de timp a activitilor(parametrilor de timp a
evenimentelor i operaiilor)
ntocmirea planului calendaristic de realizare a proiectului
redistribuirea resurselor disponibile i necesare pentru executarea proiectului
conducerea(gestiunea) operativ a proiectului
Deci, la nceput se divizeaz tot proiectul ntr-o serie clar de operaii (ntocminduse o list). Rezultatul se fixeaz ntr-un tabel
special:
Denumirea operaiei
Lista operaiilor precedente (urmtoare)
Durata de executare a operaiilor
1 Instalare
--------2 Transport
--------... ....
---------n
---------Apoi se trece la construirea grafului reea. Prin vrfuri se reprezint evenimentele. Eveniment momentul de timp n care
terminarea anumitor operaii permite nceperea operaiei ce urmeaz. Prin sgei, arce, se reprezint activitatea. Exist anumite
reguli de construire a grafului:
1) arcele se deseneaz de la stnga la dreapta;
2) operaiile fictive necesare pentru reprezentarea logicii consecutivitii operaiilor i care nu necesit nici resurse i nici timp se
reprezint prin sgei ntrerupte.
3) graful reea trebuie s aib un singur vrf de intrare i unul de ieire.
4) nu se admit circuitele;
5) nu se admit 2 sau mai multe operaii cu vrfuri comune iniiale i finale.
6) arcele se intersecteaz numai n vrfuri. Dac este imposibil, numrul nclcrilor trebuie s fie ct mai mic.
Caracteristicile de timp ale evenimentelor.
cel mai devreme termen de realizare a evenimentului: t d(i), pentru i=1, td(1)=0. Pentru i>1 se definete momentul de timp egal cu
intervalul de timp minim necesar pentru executarea tuturor activitilor precedente evenimentului i. n particular, t d(n) (n ultimul
vrf) este durata critic de executare a ntregului proiect sau lungimea drumului critic. Durata critic intervalul minim de timp
pentru executarea ntregului proiect. Drumul ce uneze vrful iniial cu cel final se numete drum critic, iar 1-n este lungimea
critic. Activitile aezate de drumul critic operaii critice.
td(i)=L*(1i), unde L*(1i)=max L(1i).
cel mai trziu termen de realizare a evenimentului i momentul de timp de realizare a evenimentului i astfel nct intervalul minim
necesar pentru realizarea tuturor operaiilor ce urmeaz dup i, s fie suficiente pentru executarea proiectului n durata critic.
t(i)+ L*(1n)=tcritic
t(i)=min{-tcritic+ L*(1n)}
Termenii td(i) se calculeaz de la 1 la n, iar t(i) de la n la 1.
Rezerva de timp: R= t(i)- td(i)
Toate vtfurile de pe drumul critic au rezerva de timp egal cu zero.
Caracteristicile de timp ale operaiilor.
SD(i;j) start devreme
FD(i;j) final devreme
ST(i;j) strat trziu
FT(i;j) final trziu.
SD(i;j)= td(i) cel mai devreme termen al elementului origine.
FT(i;j)= t(i) cel mai trziu termen de realizare a elementului j.
FD(i;j)= SD(i;j)+t(i;j)= td(i)+ t(i;j)
ST(i;j)= FT(i;j)- t(i;j)= t(i)- t(i;j)

Rtot(i;j)
Rindiv(i;j)
R

--td(i)

--t(i)

t(i;j)
......

1
lib
indiv
u
lib

R (i;j)
(i;j)
R (i;j)

--td(j)

--t(j)

Rezerva total
Rezerva individual
Rezerva liber

Rtot(i;j)= t(j)- td(i)- t(i;j)= ST(i;j)- SD(i;j)= FT(i;j)- FD(i;j)

51

Folosirea Rtot de timp a activitii (i:j) transform n drum critic drumul care trece prin arcul (i;j) i care unete vrful iniial(1) cu
cel final(n).
Rindiv(i;j)= td(i)- t(i)- t(i;j), cu condiia c diferena este mai mare ca zero.
R|lib(i;j)= td(j)- td(i)- t(i;j)
Rulib(i;j)= tt(j)- tt(i)- t(i;j)
Dac R|lib va fi folosit, atunci se anuleaz toate rezervele de timp precedente. Folosirea R ulib va anula rezervele de timp ce
urmeaz i va pstra rezervele de timp precedente.
16. Teoria firelor de ateptare (teoria cozilor). Clasificarea sistemelor de servire (ateptare); Exemple. Fluxul de sosire al
cererilor (comenzilor). Fluxul elementar; testul Pearson(x 2) de validare a legii de repartiie a probabilitilor de tip
exponenial (Poisson) a fluxului de sosire a cererilor i a timpului de servire.
Ca exemplu al acestor fire de asteptare poate servi statia de telefonie sau servirea la o statie de benzinarie.
Sunt n fire de asteptare(canale de servire). Clientii mai sunt numiti si abonati sau consumatori. Sursa de cereri este infinita.
Momentul de solicitare a cererii este aleatoriu. Timpul cit dureaza servirea la fel e aleatoriu. Daca firul de asteptare e ocupat la
momentul solicitarii cererii atunci cererea e respinsa.
Ex: magazinul-sistem de steptare cu coada.
Kendall 1953-(a/b/c) (d/e/f). Pozitia a se completeaza cu codul ce corespunde legii de repartitie a fluxului de sosire a cererii lor.
Mai frecvent sunt cazurile cind fluxul de sosire a cererii este elementar: Poisson, Markov. b-codul de repartitie.
Daca timpul de servire are repartitie exponentiala atunci se aplica fluxul Markov.
C-nr de statii de servire.
(d/e/f)
d-disciplina cozii, codul (FIFO, LIFO)
e-nr maximal de cereri admise in sistem.
f-nr de clienti care solicita cererea.
Fluxul de sosire a cererilor, Timpul de sosire.
Vom examina sistema de ashteptare cu fluxul de sosire acererii elementar.
Fluxul se numeste elementar daca:
1)-ordinar= P1 ( t ) 0( t ) este un infinit mic

lim

P1 ( t )
0
t

-stationar= Pk (t )
-lipsit de memorie.
2) probabilitatea ca in intervalul de timp t vor fi solicitate k cereri depinde numai de marimea intervalului t si nr k si nu depinde de
pozitia t pe axa timpului.

(t ) k
* e t
k!

cereri
M ( k (t )) k * Pk M ( k (1))
UnitatedeTimp
k 0

3) Pk (t ) nu depinde de solicitarile cererii. Pk (t )

-cu ce viteza vin ceririle = intensitatea fluxului de solicitare a cererii. Mai comoda pentru caracterizarea fluxului este variabila
T- variabila aleatoare continue.
T=intervalul de timp intre doua momente de solicitare a cererilor.
F (t ) -functie de repartitie a probabilitatilor.
F(t)=P(T<t)=1-P(T>t); P(T=t)=0;

1 e t , t 0
F(t)=

0, t 0

e t , t 0

f(t)=

F '(t)

0, t 0

Pentru cercetarea fluxului sosirii cererilor, se fac reprezentarile statistice si ulterior se calculeaza valorile:

52

M (T )

1
;

hi

mi

t mi

Pentru a verifica criteriul calitativ se foloseste metoda x 2 ( hi )

( m m i ) 2
X 2 i
;
m i
1

T ;

n mi ;

m *t
i

m i
i nti e t i ;
P (ti T ti 1 ) P (T ti ) ; m
n

17. Procese Markov continui dup timp i discrete dup stri. Sistemul de ecuaii difereniale de tip Kolmogorov. Regim de
tranziie i de echilibru (staionar).
Criteriul Romanovski:
| x |
R
2
se accepta H 0
a ) R 3
b) R 3

se accepta H1 . Similar se verificasi ipoteza legea repartitiei timpului de servire, unde timpul de servire este o variabila aleatoare.
t
H 0 -repartitie exponentiala f (t ) * e ,

1
t serv.

Proces Markov:
Nr de statii: S1 , S 2 ........S n trecerea dint-ro stare in alta are loc in orice moment de timp.

Pij (t ) t
Procesul analizat se numeste de tip Markov daca probabilitatile

Pij ( t ) -probabilitatea ca in intervalul de timp delta t sistemul va trece din starea Si in starea Sj. Formula e valabila cind
trecerile de la o stare la alta au loc sub influenta unui flux de evenimente elementar(Poisson).
Vom analiza problema: Sunt cunoscute starile posibile in procesul Markov si intensitatile ij . De calculat Pi(t)- probabilitatea ca
la momentul de timp t procesul Markov se va afla in starea Si.
Solutionarea acestei probleme a fost propusa de Kolmogorov pentru starea Sk:

dPk (t )
Pk (t ) ik * Pi kj * Pk
dt
( i , k )U
( j , k )U

U-graf marcat.

d P2
12 * P 21 * P2 23 P2
dt
Definitie.PROCESUL Marcov
ij

S1,S2,Sn, Si Sj Poisson

P( t ) 1 e

t 0

xij t

1 (1 (ij i )

1
1
1
1
( ij t ) 2 (ij i ) 3 ...) ij t ij2 t 2 ij t ...ij t
2
3
2
3

Pij ( t ) ijt 0( t )
Pij ( t ) - probabilitatea ca procesul va trece din starea Si in starea Sj in intervalul de timp t

53

i k

kj

1 1

kj
kj

2k

i k
3

Pk (t t ) probabilitatea ca la momentul t t sistemul se afla in starea S k x

x A B C D P( x) P ( A) P ( B) P(C ) P ( D)
la moment de timp t, sistemul s-a aflat in una din starile Si si Sj
in intervalul de timp t a reusit sa treaca in starea S k
la momentul de timp t, sistemul s-a aflat in S k
pe intervalul de timp t sistemul n-a reusit sa treaca in urma din starea Sj

Pk (t t ) Pk (t ) (

Pk (t t ) Pk (t )

( i , k )v

Pi (t )ik

P (t )

( i , k )v

P (t )

( k j )v

ik

kj

P (t )

( k j )v

) t

kj

Pk (t ) Pi (t ) ik Pk (t )kj

k 1, n

(i ,k )v

( k j )v

Pi (t ) P2 (t) ... Pn (t ) 1

~
Pk (t ) Pk* P k (t )

lim P (t ) 0
t

P * probabilitatea de echilibru al sistemului

Daca graficul marcat al procesului Marcov este tare conex (pentru orice 2 stari arbitrare Si si Sj (noduri) exista drum prin care se
poate ajunge de la starea Si la Sj.

Daca procesul Marcov este tare conex atunci

P*

lim P (t ) 0 , atunci
t

~
Pk (t ) Pk* P k (t ) => Pk (t ) Pk*

, P2* Pn - descriu procesul Marcov in starea finala (regim stationar)

Probabilitatea Pk depinde de timp, se numeste regim de tranzactie a sistemului Marcov!

Se poate determina un sistem din 4 stari S0, S1, S2, S3
S0- starea cind ambele masini de calcul functioneaza normal.
S1-prima masina s-a defctat , a doua stare normala
S2- starea cind prima functioneaza , a doua la reparatie

54

1
2
1

P0+P1+P2+P3=1

P0 1 P1 2 P2 1 P0 2 P0 ; P0 0
P P P P P;P 0
1 I 0 2 3 11 21 1

P 2 2 P0 1 P3 2 P2 1 P2 ; P2 0
P 3 2 P1 1 P2 2 P3 1 P3 ; P3 0
Metoda Jordan-Gaus
1 1 defect/pe unitate de timp

2 2 defecte/unitate de timp
1 2 reparatii/unitate de timp
2 3 reparatii/unitate de timp

P0+P1+P2+P3=1

3P0 2 P1 3P2 0
P 4 P 3P 0
0 1 2

2 P0 4 P2 2 P3 0
2 P1 P2 5P3 0
18. Procese moarte i renatere. Formulele Eurlang.
Procesele Moartea si renastere
Defenitie Procesul Marcov-graful marcat de tip special

Starea :
Procesul cind starile sunt asezate in lant si trecerile tur-retur, se numeste proces Moarte si Renastere.
0i intensitate de trecere

P0 10 P1 01 P0 ; P0 0
P P P P P ;P 0
1 01 0 21 2 10 1 12 1 1

P 2 2 P0 1 P3 2 P2 1 P2 ; P2 0
P 3 2 P1 1 P2 2 P3 1 P3 ; P3 0
55

01
P0
01

P2 12
P1 12 01 P0
21
21 10

P3 23
P2 23 12 01 P0
32
32 21 10
1, n
... n 1, n
Pn n
Pn 1 01 12
P0
n , n 1
10 21 ...n , n 1
P1

Sisteme de asteptare
Sisteme de asteptare cu flux de sosire a cererilor de tip Markov, cu flux de plecare tot Markov.
n-statii de servire
n+m-numarul finit de cereri care se afla in sistem
19. Sisteme de ateptare cu refuz deschise i calcularea caracteristicilor principale necesare pentru analiz.
20. Sisteme de servire (ateptare) deschise cu coad infinit; caracteristicile principale necesare pentru analiza acestor
sisteme.
21.
Sisteme
de
ateptare
nchise;
caracteristicile
necesare
pentru
analiza
acestor
sisteme.
MODELAREA PROCESELOR MICROECONOMICE Bril Alexandru
1. Spaiul bunurilor i serviciilor. Pachete (colete) de bunuri i servicii accesibile consumatorului. Formularea problemei
de alegere optim a pachetului de consum al consumatorului. Relaia de preferin i ipotezele principale de
comportament al consumatorilor.
Fie c pe piaa bunurilor materiale consumatorului particular i se propun n bunuri(servicii) diferite. Prin combinaiile de
bunuri(servicii) se subnelege mulimea ordonat(x 1, x2, .xn) de cantiti ale fiecrui bun. Aceast mulime de numere
nenegative poate fi considerat ca un vector n-dimensional x=(x 1, x2, ....xn) sau ca un punct x, unde x j 0( j 1, n) este
cantitatea bunului(serviciului) j n uniti naturale(buci, kilograme, metri etc.). Acest vector se numete vectorul
bunurilor(serviciilor). El descrie combinaia bunurilor din punct de vedere matematic. Totalitatea combinaiilor de bunuri(vectorii
bunurilor) formeaz aa numitul spaiu al bunurilor(serviciilor):

R x x1 , x 2 ,...., x n : x j 0, j 1, n .
n

Pe piaa bunurilor materiale pot fi propuse bunuri(servicii) att divizibile, ct i indivizibile, prin urmare, spaiul

Rn

al

bunurilor(serviciilor) poate reprezenta:

e o mulime de combinaii continue de bunuri(servicii), n care fiecare din cele n bunuri(servicii) posed proprietatea divizibilitii
arbitrare, aa nct consumatorul poate procura orice cantitate a fiecrui bun-atare spaiu e numit continuu;
o mulime de combinaii discrete, cnd fiecare bun(serviciu) material este indivizibil, atunci consumatorul poate procura numai un
numr ntreg de uniti de fiecare bun(serviciu) astfel de spaiu al bunurilor e numit discret;
o mulime de combinaii discret-continue, cnd o parte din bunuri(servicii) este divizibil, iar restul sunt indivizibile; n cazul
acesta consumatorul poate procura orice cantitate de fiecare din bunurile(serviciile) divizibile i numai cantiti, exprimate prin
numere ntregi, ale fiecrui dintre bunurile indivizibile; n cazul acesta spaiul bunurilor este numit discret-continuu.
Pachete(colete) de bunuri i servicii accesibile consumatorului.
Fiecare consumator i alege cea mai bun combinaie de bunuri(servicii) din mulimea de combinaii accesibile lui. Evident,
combinaiile accesibile de bunuri(servicii) se determin, n primul rnd, de preurile bunurilor, n al doilea rnd, de venitul de care
dispune consumatorul.
ns trebuie s avem n vedere c la alegerea unei oarecare cantiti de bunuri(servicii), consumatorul trebuie s in cont de
urmtoarele circumstane:
unele bunuri(servicii) (cele de necesitate vital produsele alimentare, mbrcmintea) el ar dori s le procure cel puin n cantiti
minim necesare; n acest caz cantitatea xj a bunului j procurat trebuie s satisfac inegalitatea:

xj xj
unde x j

min

min

>0 cantitatea minim necesar a bunului j;

volumele unui ir de bunuri(servicii) pe pia se afl n cantiti limitate sau consumatorul nsui indic ce cantiti maxime de
bunuri(servicii) ar dori s procure; atunci pentru fiecare bun de acest fel se introduce restricia:

x k xk
unde

xk

max

max

,
este cantitatea maxim a bunului k;

la dispoziia consumatorului sunt mijloacele bneti limitate, pe care el poate s le utilizeze pentru procurarea combinaiei de
bunuri(servicii).
Combinaiile de bunuri(servicii), care satisfac toate cele trei condiii, le vom numi combinaii accesibile pentru
consumator.Primele 2 circumstane impun un ir de condiii suplimentare asupra alegerii consumatorului.
56

Evident, costul oricrei combinaii de bunuri(servicii) pe care o poate procura consumatorul nu poate depi venitul su, adic
trebuie s fie satisfcut inegalitatea liniar:
pjxj M ,
care este numit restricie bugetar.
3. Formularea problemei de alegere optim a pachetului de consum al consumatorului.
Consumator e o persoan sau mai multe (familii) care au un buget comun.
Alegerea consumatorului se reduce la alegerea pachetului de consum, care reprezint un vector:

x1

x2 ,
x C
...

xn

n- mulimea mrfurilor(bunul sau serviciu oferit la un anumit timp i loc) oferite la pia.
Prin urmare, problema alegerii bunurilor de ctre consumator const n a alege combinaia de bunuri x* (din mulimea K a
combinaiilor accesibile de bunuri), fiind dat venitul M i vectorul preurilor p=(p1, p2, .,pn ) fixat.
4.Relaia de preferin i ipotezele principale de comportament al consumatorilor.
Alegerea de ctre consumator a unei combinaii din mulimea combinaiilor de bunuri accesibile(admise) depinde de gusturile,
deprinderile, obiceiurile lui etc. Prin urmare, la examinarea a dou combinaii de bunuri x=(x1, x2, ,xn) i y=(y1, y2,..,yn)
consumatorul expune unul dintre raionamentele urmtoare:
combinaia x este preferat(mai util) combinaiei y;
combinaia y este preferat combinaiei x;
combinaiile x i y sunt egal preferate(echivalente, de valoare egal, la fel de utile).
Explicaie:
Notaia x y nseamn c combinaia x este preferat combinaiei y;
x y nseamn c combinaia x este la fel de bun ca i combinaia y;
x y nseamn c combinaia x nu este mai puin preferat dect combinaia y.
Ipotezele principale de comportament al consumatorului:
pentru oricare dou combinaii de bunuri x i y sau x y , sau y x sau x y , adic ori x y (este just), ori y x (nu
este just).
dac x y , iar y z , atunci x z (tranzitivitate se formeaz atunci cnd sunt n aceei relaie).
dac x y , atunci y x (simetrie).
Meninm c relaia
(indiferen, valoare egal) a combinaiilor subdivizeaz spaiul de mrfuri n clase de combinaii
echivalente de bunuri(clase de echivalen), care nu se intersecteaz dou cte dou. Ele se numesc mulimi de indiferen. O
atare mulime de indiferen const din totalitatea combinaiilor de valoare egal combinaiei x date.
dac x y i x y ca vectori obinuii, adic cel puin o coordonat x k a vectorului x este mai mare dect coordonata

respunztoare y k a vectorului y, atunci x y . Prin urmare, combinaia mai mare de bunuri este totdeauna preferat unei
combinaii mai mici. Aceast proprietate se numete proprietate de nesaturaie.
pentru orice x,y R

,x y

i x>y, are loc x (1 ) y y, unde 0< <1. Cu alte cuvinte, amestecul a doua

combinaii este preferat combinaiei mai rele. Aceast proprietate asigur convexitatea mulimii S y de combinaii nu mai puin
preferate dect combinaia dat y, S y x y . De aceea ea poart denumirea de proprietate de convexitate. Mulimea S y
este numit mulime preferat.
2. Funcia de utilitate i proprietile ei principale . Utilitile marginale ale bunurilor. Rata marginal de substituire a
bunurilor (MRSij).
Consumatorul alege combinaia cea mai preferat dintre bunurile accesibile lui. ns o astfel de tratare a problemei nu este
totdeauna convenabil, de aceea se trece la aa-numita funcie de utilitate , care permite compararea utilitilor unor diferite
bunuri.
Funcia u(x)=u(x1, x2, ,xn), definit pe

Rn

se numete funcie de utilitate, corespunztoare relaiei de preferin, dac

u ( x ) u ( y ) (semnul mai mare egal e pus), atunci i numai atunci, cnd

x y , i dac u(x)=u(y), atunci x y , i invers, dac x y , atunci u(x)=u(y).
57

Funcia de utilitate u(x) reprezint un sistem de preferine ale consumatorului.Particularitatea ei de baz const n faptul c
consumatorul prefer s aleag x i nu y, dac u(x)>u(y), adic ea ordoneaz combinaiile de bunuri dup preferabilitatea unuia
fa de altul. De aici rezult c consumatorul, alegnd combinaia de bunuri, tinde spre maximizarea funciei sale de utilitate.
Pentru orice funcie de utilitate curbele de indiferen posed urmtoarele proprieti:
prin orice punct al spaiului de bunuri trece doar o singur curb(suprafa) de indiferen. n caz contrar, s-ar fi obinut c una i
aceeai combinaie de bunuri corespunde concomitent ctorva niveluri de utilitate diferite;
curbele(suprafeele) de indiferen nu se intersecteaz(rezult din proprietatea 1) i curba situat mai sus i mai la dreapta fa de o
alt curb reprezint combinaia de mrfuri mai preferate;
convexitatea curbelor(suprefeelor) de indiferen este ndreptat spre originea de coordonate(rezult din concativitatea strict a
funciei de utilitate);
mulimea de combinaii x pentru care u ( x ) c (semnul mai mare egal)(mulimea preferat) este o mulime convex.
2.Utilitile mrginale ale bunurilor.
n teoria alegerii bunurilor de ctre consumatori un rol important l joac utilitile mrginale ale bunurilor, care exprim
satisfacia suplimentar de la utilizarea unei uniti suplimentare de bun. Matematic acest fapt este descris de derivatele pariale
ale funciei de utilitate. S examinm sensul derivatelor pariale ale funciei de utilitate. S examinm sensul derivatelor pariale
ale funciei de utilitate. Fie cantitatea bunului j s-a modificat cu mrimea x j , iar cantitile celorlalte bunuri nu s-au schimbat.
Aceasta
va
implica
modificarea
(creterea
parial)
funciei
de
utilitate

u j u ( x1 , x 2 ,...., x j x j ,..., x n ) u ( x1 , x 2, ..., x j ,..., x n ). Mrimea

u j
x j

indic modificarea utilitii

bunului j cu o unitate suplimentar. Trecnd la limit cu x j 0 , obinem

lim

u j
x j

u
0.
x j

Aceast mrime, adic derivata parial

u
, se numete utilitate mrginal a bunului j.
x j

3.Rata mrginal de substituire a bunurilor(MRSij).

Calculam diferentiala ca sa aratam rata de substitutie

u ( x1, x 2) c 2
du

u
u
dx1
dx 2 / impartim la dx1
x1
x 2

u
u dx 2
u

*
0 ( pe
o trecem in dreapta )
x1 x 2 dx1
x1
u dx 2
u
*

x 2 dx1
x1
u
dx 2
x
dx
MU 1
1
2
MRS ( rata m arg inala de substitutie).

u
dx1
dx1
MU 2
x 2
MRS

dx 2
MU 1
u

( va schimba x 2 pe o unitate de x1 ) MU 1
derivata partiala
dx1
MU 2
x1

Exemplu: Pentru funciile de utilitate.

1.

u ( x1 , x 2 ) 1 ln x1 2 ln x 2 , avem :

1
x 2
x1
x
n21

1 2;
2
x1
2 x1
x2
2.

u ( x1 , x 2 ) ax1 1 x 2 2 , de asemenea avem:

58

n 21

1 x2
;
2 x1

u ( x1 x 2 ) a1 x1 1 a 2 x 2

3.

n21

a1 1 x1

, rata mrginal este egal cu

1 1

a 2 2 x2

2 1

;
u ( x1 , x 2 ) a1 x1 a 2 x 2

4.

n21

2a1 2b11 x1 (b12 b21 ) x 2

.
2a 2 2b22 x 2 (b12 b21 ) x1

b11 2 b12 b21

b
x1
x1 x 2 22 x 22 , avem urmtoarea rat:
2
2
2

Studierea variaiei ratei mrginale de substituiei a unor bunuri prin altele joac un rol important n analiza legitilor
consumatorului. Practica demonstreaz: dac necesitatea pentru un anumit bun este satisfcut insuficient, atunci utilitatea relativ
a acestui bun n raport cu altele, pentru a menine unul i acelai nivel de utilitate, este nalt. Pe msura creterii consumului
acestui bun ratele de substituie se micoreaz. S apelm acum la sensul derivatelor pariale de ordinul 2 ale funciei de utilitate.
Derivatele pariale de ordinul 2
variaiile utilitii mrginale

u
2u
2u
caracterizeaz variaia utilitii mrginale
. n particular,
caracterizeaz
x j
xi x j
x 2j

u
2u
a bunului j la variaia consumului aceluiai bun. Se presupune c
<0, adic utilitatea
x j
x 2j

mrginal a oricrui bun scade pe msur ce consumul crete. Aceast presupunere poart denumirea de legea lui Gossen legea
descreterii utilitii mrginale.
Astfel, vom presupune c funcia de utilitate este de dou ori derivbil cu derivate pariale continue, iar matricea H (matricea
Hesse)

2u
x12

2u
H x2 x1

......
2u

x x
n
1

2u
2u

.......
x1x 2
x1x n
2u
x 22
..........
2u
x n x 2

2u
......
x2 x n

..........
2u

x22

Format din derivatele pariale de ordinul 2, este negativ definit, adic minorii principali de ordin impar sunt negativi, iar dei de
ordin par sunt pozitivi pentru orice combinaie
x=(x1, x2,...,xn)>0. Aceast condiie asupra funciei de utilitate nseamn c funcia de utilitate este strict concav.
3. Modelul matematic al problemei de alegere optim a pachetului optim de ctre consumator i analiza lui. Consecinele
principale (condiiile de echilibru) i analiza lor. Regula de comportament al consumatorului.
1.Modelul matematic al problemei de alegere optim a pachetului optim de ctre consumator i analiza lui.

X=

x1

x2
....

x
n

u(X)=max

In modelul examinat se admite ca alegerea bunurilor de ctre consumator s ne limitata numai de mrimea venitului. In realitate,
alegerea poate fi influenat i de ali factori, de exemplu de deficitul unor bunuri. Dar de aceasta se poate ine cont intro ducnd o
59

restricie pe mulimea de valori ale vectorului x. Astfel, de exemplu, dac oferta bunului este limitat de mrimea xk, atunci se
introduce restricia xk < xk. Prin urmare, modelele mai complicate conin un ir de restricii suplimentare. Condiiile necesare i
suficiente pentru rezolvarea problemei comportrii optime a consumatorului sunt condiiile Kuhn-Tucker pentru funcia Lagrange:
L(x,) = u (x) + ( M px ) = u ( x1,x2,,xn ) + ( M- p j x j ).
Consumatorul va alege cosul de consum X, care asigura nivelul maxim al functiei de utilitate si tinind cont ca el dispune de
informatii privitoare la pretul si venitul obtinem conditiile:
n

p x
j 1

Solutionarea grafica a problemei p1x1+p2x2=M este:

Punctul optim X* poseda proprietatea : tangenta la (AB) dusa la curba de indeferenta in punctul X* coincide cu linia bugetara.

u
dx2 x1
Dreapta AB este tangenta la linia de indeferenta : tg =
=
u
dx1
x2
M
p1
p2
Dreapta aB este linia bugetara : tg = =M
p2
p1
u
p1
x1
Rezulta ca
=
.
u
p2
x2

2.Consecinele principale(condiiile de echilibru) i consumator i analiza lor.

MU 1
P
1 . echilibrul , raportul a 2 bunuri e egal cu raportul pret bunului 1 la pretul bunului 2
MU 2
P2
MU 1 MU 2

arata regula de comportament a consumatorului in punct de echilibru

P1
P2
x * raportul utilitatii m arg inale la pret e acelasi pentru toate bunurile, il notam prin
-e multiplicatorul lui Lagrange: semnificatia de mai sus arata utilitatea marginala a fiecarui bun ce ii revine la unitatea

monetara schimbata pe acest bun.

MU 1 P1

MU 2 P 2
P1x1 P 2 x 2 M

Conditiile de echilibru a consumatorului.

Unde
60

MU 1 MU 2
MUn

....

P1
P2
Pn
Obtinem conditiile de echilibru: p1x1+ p2x2+..+ pnxn = M (1)

u
p1
x1

u
pn
xn

(2)

Admitem ca venitul M este variabil, iar preturile sunt constante. Derivam relatia (1) si (2) in raport cu volumul M. Obtinem:

x1
x2
xn
P1 M + P2 M +..+ Pn M =1 (3)

2u
2u
x1 2u x j
xn
M (4)
x1x2 * M + x 2 * M +.+ x1xn * M =p1

Relatia (3) mai poate fi scrisa ca

x j
j

=1 conditia de agregare a lui Engel.

Suma ponderata a modificarilor cererilor la toate bunurile cauzate de modificarile venitului cu ponderile p 1,p2,..,pn a preturilor
este egala cu 1.
Pentru cercetarea reaciei consumatorului la modificarea venitului pot fi aplicate doua modaliti. Prima dintre ele se folosete n
cazul cnd pentru problema alegerii optime a bunurilor poate fi gsit forma explicit a funciei cererii. Pentru aceast moda litate
este necesar:
1) pentru funcia de utilitate dat u(x) s se gseasc forma explicit a funciei cererii pentru fiecare bun n parte X j = xj(p1,p2,
..,pn , M)
s se calculeze derivatele pariale
constante;

x j

ale funciei cererii xj n raport cu variabila M, considernd preurile p1,p2,..,pn

s se cerceteze semnele derivatelor pariale

x j
M

s se trag concluzii reieind din semnele mrimii

dac

dac

dac

x j
M
x j
M

x j
M

x j
M

, i anume:

> 0, atunci, odat cu majorarea venitului, cererea pentru bunul j crete;

< 0, atunci, odat cu majorarea venitului, cererea pentru bunul j scade;

= 0, atunci modificarea venitului nu influeneaz asupra cererii pentru bunul j.

Pentru cercetarea comportrii consumatorului la modificarea preului la careva bun, ca i n cazul modificrii venitului, pot fi
folosite aceleai dou metode. Prima metod se folosete atunci cnd funciile cererii sunt determinate explicit i const n
urmtoarele:
pentru funcia utilitii u(x) dat, gsim funciile cererii xj,pentru fiecare bun n parte;
gsim derivatele pariale

x j

pk

n raport cu fiecare pre pk pentru fiecare funcie a cererii;

cercetm semnele derivatelor obinute

x j
pk

4) tragem concluzii reieind din semnele obinute ale expresiilor

dac

x j
pk

x j
pk

, i anume:

> 0, atunci odat cu majorarea preului bunului k, cererea pentru bunul j crete;

61

dac
dac

x j
pk
x j
pk

< 0, atunci odat cu majorarea preului bunului k1 cererea pentru bunul j scade;
= 0, atunci modificarea preului bunului k nu influeneaz asupra cererii pentru bunul j.

3.Regula de comportament al consumatorului.

Raportul utilitatea marginala ale bunurilor este egal cu raportul preturilor(in punctul de echilibru).

u
u
= p1 si
= p2
x1
x2

reprezinta regula de comportament al consumatorului. Consumul trebuie sa distribuie suma disponibilitatilor venitului (M) pentru
a cumpara bunuri si servicii de pe piata, astfel incit raportul utilitatii marginale la pret sa fie unul si acelasi pentru toate bunurile.
4. Funciile de cerere ale consumatorului. Reacia consumatorului la modificrile venitului disponibil i a preurilor.
Coeficient de elasticitate al funciei de cerere. Omogenitatea funciei de cerere.
1.Funciile de cerere ale consumatorului.
Se cunosc urmatoarele functii de cereri la bunuri in dependenta de functiile de utilitate:
Pentru functia logaritmica de utilitate X *j(p,M)=

jM
unde
p j

pretul lui si de venit;

Pentru functia multiplicativa de utilitate X *j(p,M)=

i 1

adica functia cererei pentru fiecare bun depinde de

jM
adica functiile cererei pentru functiile multiplicative si logaritmice de
p j

utilitate vor coincide. Aceasta rezulta din aceea ca functia logaritmica poate fi obtinuta din cea multiplicativa prin operatia de
logaritmare.
n

Pentru functia aditiva de utilitate u(X) =

j 1

x j functia cererii are forma: X*j(p,M)= M

pj

a j

1
1

unde

i 1

i 1

1
1

In cazul dat, cererea pentru bunul j se determina in comformitate cu venitul M si preturile la toate bunurile prezente pe piata;
n

Pentru functia patratica de utilitate u(x) =

ajxj
j 1

unde

( p, M )
1 n n
bij xi x j , functia cererei are forma X*j(p,M)= j

( p)
2 j 1 i 1

j ( p, M ) este determinantul de ordinul n+1, ce depinde de vectorul preturilor si de venitul M; ( p ) - determinantul ce

depinde numai de vectorul preturilor p. Evident, funciile cererii pentru funciile logaritmice, multiplicative i aditive de utilitate
sunt cresctoare n raport cu venitul M, adic la majorarea venitului M i preuri constante mrimea x* va crete, cu alte cuvinte,
cererea pentru fiecare bun va crete.
Referitor la funciile cererii pentru funcia ptratic, dup cum se observ din expresiile lor analitice, la o atare concluzie univoc
este imposibil de ajuns.
Pentru funciile logaritmice i multiplicative de utilitate, funciile cererii sunt funcii descresctoare de preuri, adic la creterea
preurilor la bunuri scade cererea pentru ele. Referitor la funciile aditive i ptratice de utilitate, ntrebarea despre comportarea
funciei cererii la schimbarea crorva preuri la bunuri nu are un rspuns univoc, ci depinde de valorile concrete ale parametrilor
acestor funcii.
2.Reacia consumatorului la modificrile venitului disponibil i al preurilor.
la modificarea preului i venitului de acelai numr de ori, cererea nu se modifica;
se modific venitul, iar preurile rmn constante, cererea crete;
se modific doar preul, cererea scade;
se modific preul cu condiia c venitul consumatorului este compensat de guvern.
3.Coeficient de elasticitate al funciei de cerere.
In practica, folosirea derivatelor partiale pentru analiza si prognozarea reactiei consumatorului la modificarea preturilor si
venitului nu este totdeauna comod, ntruct valorile derivatelor pariale

x j

se msoar n uniti absolute (kilograme, metri,

litri, buci .a.m.d.), ceea ce complic comparaia acestor indici ai reaciei pentru diferite mrfuri.
Reieind din aceasta, economitii au ajuns la concluzia c un msurtor potrivit al reaciei cererii la modificarea preurilor sau a
venitului trebuie s utilizeze indicii relativi ai modificrii (procente) i nu cei absolui. Un standard pentru comparaie devine
modificarea cererii n % la modificarea preului sau a venitului cu 1%. Acest indice a fost numit coeficientul de elasticitate.
Vom da acum o definiie mai clar a coeficientului de elasticitate pentru o funcie numeric arbitrar.
62

Fie =f(x) o funcie numeric de un singur argument. Atribuim lui x creterea x , atunci funcia ia creterea y . S
examinm mrimile:

y
- creterea funciei pentru o unitate de cretere a argumentului;
x
y
- valoarea funciei pentru o unitate a argumentului (mrimea medie a funciei).
x
y
y
y x
Atunci coeficientul elasticitii se numete mrimea E =
/
=
*
x
x
x y
Identitatea ce leaga coeficientii elasticitatii este cea a lui Euler:
n

E
k 1

p
jk

E j =0 .Suma tuturor celor n+1 coeficienti de elasticitate a functiei cererii, in dependenta de preturi si venit, pentru

fiecare bun j este egala cu 0.

4.Omogenitatea funciei de cerere.
Aceste funcii posed urmtoarele proprieti:
Proprietatea 1.

x1*

Fiecare din funciile de cerere a sistemului X *

x
*
2

....
x*
n

de funcii e funcie omogen de ordinul 0.

x1 ( KM , KP1 , KP2 ,......, KPn ) K 0 x1 ( M , P1 , P2 ,..., Pn ), K 0, K 0, K 0 1.

Toate funciile de cerere sunt omogene cu K 0 1.
Proprietatea 2 care rezult din omogenitate:
Fie c avem funcie cu mai multe variabile:
y=f(x1, x2,xn);
unde y- rezultatul , iar x1, x2- factor de influen.
Dac modificm x1, x2, de ori este f(x1, x2, ., xn), iar dac nmulim cu m

apoi rezult urmtoarea f ( x1 , x 2 ,..., x n ) e omogen cu gadul de omogenitate m.,

unde gradul de omogenitate este nul, m=0.
m

( m ) m m 1
(x1 ) x1
f ( X ) m f ( X )
Derivata
partea
stinga

si

partea

dreapta

egalitatii

cu

parametrul

alpha

utilizind

f (x1 , x 2 ,...., x n ) m f ( x1 , x 2 ,...., x n )

f ( x ) d (x1 ) f ( x) d (x 2 )
f ( x ) d (x n )

. ...

m m 1 f ( x ).
x1
d
x 2
d
x n
d
E x1 ( y ) E x 2 ( y ) .... E xn ( y ) m grad de omogenitate, relatia lui Euler.
5. Reacia consumatorului la modificarea venitului. Clasificarea bunurilor i serviciilor. Curbele Tornquist i analiza lor.
1.Reacia consumatorului la modificarea venitului.
S examinm funcia cererii pentru bunul j:
x j x j ( p1 , p 2 ,...., p n , M ).
Fie
c venitul sa modificat cu marimea
M ,
x j x j ( p1 , p 2 ,...., p n , ) x j ( p1 , p 2 ,..., p n , ).

63

atunci

cererea

se

va

modifica

cu

mrimea

x j

Mrimea

x j

-caracterizeaz modificarea cererii la modificarea venitului vu o unitate. Pentru 0, obinem

. Mrimile

x j

(j= 1, n ) determin modificarea cererii la modificarea venitului. Astfel, dac

majorarea venitului cererea pentru bunul j crete, iar dac

Asadar mrimile

x j

x j

x j

>0 atunci la

<0, atunci la majorarea venitului cererea pentru bunul j scade.

x1 x 2
xn
,
,.....
, caracterizeaz reacia consumatorului la modificarea venitului su.
M M
M

Pentru aceast modalitate este necesar:

1. pentru funcia de utilitate dat u(x) s se gseasc forma explicit a funciei cererii pentru fiecare bun n parte
x j x j ( p1 , p 2 ,...., p n , M ). j= 1, n ;
2. s se calculeze derivatele pariale

x j

(j=1,n) ale funciei cererii x

3.s se cerceteze semnele derivatelro pariale

x j

4.s se trag conluzii reieind din semnele mrimii

- dac
- dac
- dac

x j

x j

x j

n raport cu variabila M, considernd preurile constante;

x j

i anume:

>0, a/ci odat cu majorarea venitului, cererea pentru bunul j crete;

<0,a-ci odat cu majorarea venitului, cererea pentru bunul j scade;
=0, a-ci modificarea venitului nu influeneaz asupra cererii pentru bunul j.

Cu ct este mai mare nivelul venitului M consumatorului, cu att devine mai mic utilitatea mrginal a unitii monetare.
Reacia consumatorului la modificarea venitului

x1
x
x
2 2 .... n n 1 -condiia de agregare a lui Engel.

2.Clasificarea bunurilor i serviciilor.

Reieind din modul n care cererea consumatorului reacioneaz la modificarea venitului i preului (cererea scade sau se mrete),
bunurile pot fi clasificate n felul urmtor:
a) n funcie de reacia consumatorului la modificarea venitului toate bunurile pot fi mprite n doua grupuri;
preioase, pentru care cererea se majoreaz odat cu creterea venitului; pentru aceste bunuri, dup cum a fost demonstrat,
> 0 i E j

0;
b) dup reacia consumatorului la modificarea preurilor, bunurile pot fi clasificate n felul urmtor:

dac

x j

p j
x j
p j

> 0;

mai puin preioase, pentru care cererea se micoreaz odat cu majorarea venitului; pentru astfel de bunuri,

dac

x j

x j
M

< 0 i E j

<

< 0 (Epjj < 0). atunci bunul se numete bun normal (cererea pentru acest bun se micoreaz, dac preul lui crete);
> 0 (Epjj > 0), bunul se numete bun (marfa) Giffen; odat cu creterea preului pentru astfel de bun, cererea pentru el

de asemenea crete;
daca

x j

pk

> 0 (Epjk > 0, j k)., atunci bunurile normale de tipul j i se numesc reciproc substituibile; pentru aceste bunuri,

odat cu creterea preului bunului , cererea pentru bunul j crete;

dac

x j

pk

< 0 (Epjk < 0, j k), bunurile normale j i se numesc reciproc complementare; pentru astfel de bunuri, odat cu

creterea preului bunului k cererea pentru bunul j scade;

64

dac ns

x j

= 0 (Epjk = 0, j k), atunci bunurile examinate j i sunt independente.

pk

Reacia consumatorului la modificarea preurilor. Clasificarea bunurilor i serviciilor.

In dependenta de semnu (+) sau (-) a acestor indicatori, bunurile se clasifica:
a) Daca
b) Daca
c) Daca
d) Daca
e) Daca
f) Daca

xi
M
xi
M
x1
P1
x1
P1
x1
P2
x1
P2

>0 Venitul M si cererea la bun se modifica in acelasi sens. Bun superior.

<0, se modifica in sensuri contrarii. Bun inferior.
<0 bun normal.
>0 bunuri de tip Giffen
>0 indicator incrucisat bun substituibil. Pretul la bunul 2 si cererea la bunul 1 creste in acelasi timp.
<0 bun complementar.

Ecuaia lui Slutsky. Deducerea; analiza ei. Efectul substituiei i a venitului Interpretarea geometric.
Ecuaia lui Slutsky este un instrument util n analiza funciilor de cerere. Cu ajutorul ei poate fi descris n mod analitic
descompunerea efectului de pre n cele dou componente ale sale, efectul de substituie i efectul de venit. Pentru a deduce
ecuaia lui Slutsky vom considera venitul, in restricia problemei de maximizare a utilitii, ca fiind cheltuiala minim rezultat din
rezolvarea problemei duale.
Ecuatia Slutsky: xi/Pj= (xi/Pj)comp - xi/M* xj i,j=1,n
efectul total al modificarii cererii la bun i
cauzata de modif pretului la bun j

efectul substitutiei

efectul venitului

venitul este compensat

Analiza ecuatiei:
S=(

)comp=

I proprietate: matrice simetrica

ST=
Sij=Sji;

=
Sij=

Forma originala a ecuatiei Slutsky:

II proprietate: produsul matricei S la vectorul

a preturilor (S )T=0

6. Reacia consumatorului la modificarea preurilor. Clasificarea bunurilor i serviciilor.

In dependenta de semnu (+) sau (-) a acestor indicatori, bunurile se clasifica:

xi
>0 Venitul M si cererea la bun se modifica in acelasi sens. Bun superior.
M
xi
b) Daca
<0, se modifica in sensuri contrarii. Bun inferior.
M
x1
c) Daca
<0 bun normal.
P1
a) Daca

65

x1
>0 bunuri de tip Giffen
P1
x1
e) Daca
>0 indicator incrucisat bun substituibil. Pretul la bunul 2 si cererea la bunul 1 creste in acelasi timp.
P2
x1
f) Daca
<0 bun complementar.
P2
d) Daca

7. Ecuaia lui Slutsky. Deducerea; analiza ei. Efectul substituiei i a venitului Interpretarea geometric.
Ecuaia lui Slutsky este un instrument util n analiza funciilor de cerere. Cu ajutorul ei poate fi descris n mod analitic
descompunerea efectului de pre n cele dou componente ale sale, efectul de substituie i efectul de venit. Pentru a deduce
ecuaia lui Slutsky vom considera venitul, in restricia problemei de maximizare a utilitii, ca fiind cheltuiala minim rezultat din
rezolvarea problemei duale.
Ecuatia Slutsky: xi/Pj= (xi/Pj)comp - xi/M* xj i,j=1,n
efectul total al modificarii cererii la bun i
cauzata de modif pretului la bun j

efectul substitutiei

efectul venitului

venitul este compensat

Analiza ecuatiei:
S=(

)comp=

I proprietate: matrice simetrica

ST=
Sij=Sji;

=
Sij=

Forma originala a ecuatiei Slutsky:

II proprietate: produsul matricei S la vectorul

a preturilor (S )T=0

8. Modelarea tehnologiei de producie. Descrierea matematic a procesului tehnologic. Procese tehnologice eficiente.
Noiune de funcie de producie. Proprietile i caracteristicile principale ale funciei de producie (APj; MPj; MRSij;
elasticitile; etc).
Funcia de producie este formalizarea relaiei ntre producie i ansamblul mijloacelor (elementelor) utilizate pentru obinerea
acesteia. Funcia de producie desemneaz legtura exprimat funcional dintre rezultatul unei activiti de producie i elementele
(materiale, informaii, energie etc.) care concur la realizarea acestuia.
y=f(x1,x2,...,xn) -forma explicita a functiei de productie
Proprietile funciei de producie:
1. Att producia, ct i factorii de producie pot lua numai valori pozitive
2.Funcia de producie este continu
Aceasta nseamn c dac exist o variaie i suficient de mic pentru fiecare factor de producie (i cu att mai mult cnd aceast
variaie este definit pentru un singur factor de producie), atunci volumul produciei nu se modific.
3.Factorii de producie sunt strict necesari
4.Producia este cresctoare n oricare dintre factori(corespunde principiului raionalitii: nu are nici un sens economic s se
foloseasc o cantitate mai mare dintr-un factor de producie (pentru ceilali cantitile utilizate rmnnd chiar nemodificate)
pentru a se obine o producie mai mic.)
5.Producia are randament descresctor
6.Funcia de producie are proprietatea de divizibilitate, adic forma ei nu este afectat de modificarea unitii de msur n care
se exprim producia sau cantitile de factori utilizate.
7.Funcia de producie este omogen de un grad oarecare h. Proprietatea semnific faptul c dac nivelul de utilizare a factorilor
de producie se multiplic de un numr de ori , atunci volumul produciei rezultate se multiplic de h ori. Dac h = 1 funcia se
numete omotetic.
Caracteristicile:
1.Productivitatea totala al factorului de ex. x1 (x1-variabila, celelalte fixate)
TP1=y=U(x1)=f(x1,x20, x30,,xn0)
Daca unul din factori lipseste activitatea economica este imposibila.
2.Productivitatea medie(AP) a factorului de producie variabil se determin ca raport ntre produsul total realizat prin consumul
acestuia i cantitatea total consumat din factorul de producie respectiv :

66

AP1=

, volumul productie ce revine la o unitate fizica a x1- produsul mediu a factorului respective.

3.Productivitatea marginal (MP) a unui factor de producie este dat de sporul produciei finale obinut prin sporirea cantitii

utilizate din respectivul factor, n condiiile n care ceilali factori de producie rmn constani. MP1

f ( x )
0 - cu cit va
x1

creste productia daca factorul x1 creste cu o unitate.

4.Elasticitatea: outputului y in raport cu inputul x: Ex1(y)=
Ex1(y)=

=MP1:AP1 - eficienta procentuala a factorului x1.

5.Rata marginala de substituire a 2 factori: a muncii cu capitalul fix:

y=f(k,L)=const.
MRSk,L=- =

- pentru a micsora munca cu o unitate in conditiile ca nivelul y se pastreaza este

nevoie de a mari

caracteristicile capitalului fix cu...unitati fizice.

6.Elasticitatea la scara a expansiunii economice (elasticitatea totala)
y=f(x 1,x2,...,xn) ; f(x1, x2,..., xn)= m f(x1,x2,...,xn), unde m-gradul de omogenitate.
;
Elasticitatea la scara a expansiunii economice este egala cu suma elasticitatilor factorilor:
=m
7.Elasticitatea de substituire a factorilor:

9. Funcii de producie omogene. Efectul la scar al expansiunii (extinderii) a produciei i relaia principal a acestui
efect.
Funcia de producie este formalizarea relaiei ntre producie i ansamblul mijloacelor (elementelor) utilizate pentru obinerea
acesteia. Funcia de producie desemneaz legtura exprimat funcional dintre rezultatul unei activiti de producie i elementele
(materiale, informaii, energie etc.) care concur la realizarea acestuia.
Funcia de producie este omogen de un grad oarecare h. Proprietatea semnific faptul c dac nivelul de utilizare a factorilor de
producie se multiplic de un numr de ori , atunci volumul produciei rezultate se multiplic de h ori. Dac h = 1 funcia se
numete omotetic. Daca n = 1, functia este omogena de gradul 1 si se numeste <functie omogena lineara>. Rezulta ca
daca se dubleaza toti factorii (x = 2), productia va fi dublata; daca se tripleaza toti factorii (x = 3) productia va fi triplata. Se
considera ca, n acest caz, exista <randamente constante de scara. Daca n > 1, atunci exista randamente crescatoare de scara;
daca se dubleaza factorii, productia este mai mult dect dubla. Daca 0 < n < 1, atunci vom avea randamente descrescatoare de
scara.
Randamentele de scara ale factorilor de productie arata modificarea cantitatii de output rezultata n urma modificarii tuturor
cantitatilor de input utilizate. Deosebirea fata de randamentele factoriale marginale consta n faptul ca aici ne intereseaza nu
efectul unei unitati aditionale dintr-un factor variabil, ci raportul care exista ntre cresterea productiei si cresterea (indiferent ct de

67

mica sau mare a) cantitatilor utilizate din toti factorii de input.

Cu alte cuvinte, randamentele factoriale ne arata ca daca modificam de ori cantitatea utilizata din factorii de input, aceasta
conduce la o modificarea productiei totale mai mare, egala sau mica (adica modificarea productiei va fi de >1, de = 1,
respectiv de < 1 ori).
Analiza randamentelor de scara a functiilor de productie arata ca cele trei tipuri de randament de scara (crescator, constant,
descrescator) sunt prezente de-a lungul regiunii de definire a functiei de productie date. Cu alte cuvinte, functiile de productie
analizate pna acum se caracterizeaza prin randamente de scara mixte (Fig. 6.8.)
Analiza unor asemenea functii de productie este dificila. Ca urmare, s-au
elaborat functii de productie omogene, care au acelasi tip de randament de scara
de-a lungul regiunii lor de definire.
O functie de productie este omogena de gradul r, daca cresterea proportionala de
ori a celor doi factori de input duce la cresterea de r ori a volumului productiei:
Pot exista trei cazuri:

daca r = 1, functia de productie are randament de scara constant (Fig. 6.9./a)

pentru o functie cu randamente constante la scala o crestere cu un procent a tuturor
inputurilor va conduce la cresterea tot cu un procent a outputurilor.

daca r > 1, functia de productie are randament de scara crescator (Fig. 6.9./b)
in cazul unei functii cu randamente crescatoare la scala, cresterea cu un procent a
inputurilor va conduce la o crestere mai mare de un procent a outputului

daca r < 1, functia de productie are randament de scara descrescator (Fig.

6.9./c) pentru functiile cu randamente descrescatoare la scala, cresterea cu un
procent a inputurilor va conduce la cresterea outputului dar cu mai putin de un
procent a outputului.
Cele mai importante functii de productie omogene sunt cele de gradul I (r = 1), care se numesc functii de productie liniar
omogene.
10. Funciile de producie tipice, caracteristicile i proprietile lor principale (Funcii de producie (FP) liniare; FP de tip
Cobb-Douglas; de tip Leontiev; de tip CES.
Functie de productie liniara:
y a1 x1 a 2 x 2 ... a n x n
y aK bL

68

1

1 1
f ( K , L) A(K (1 ) L) AK A(1 ) L a1 K a 2 L

KL

a1 A
a 2 A(1 )
a1 a 2 A
y a1 x1 a 2 x 2 ... a n x n
AP1 a1

b
x1

b a 2 x 2 ... a n x n
y
x
E 1 elasticitatea
AP1
E

a1
a1

MRS12

b
x1

a1 x1
y

dx1 MP2 a 2

cons tan t
dx 2 MP1 a1

y a1 x1 a2 x2 ... an xn
Functie de productie de tip Cobb-Douglas

y Ax11 x 2 2 ...x n n
y AK L
y a1 x1 a 2 x 2 ... a n x n
ln y ln A

ln( 1 x1 2 x 2 ... n x n )
m

lim ln A ( 1 x1 2 x 2 ... n x n ) ln A m lim

0
0

1 x1 ln x1 2 x 2 ln x 2 ... n x n ln x n )
ln x1 2 ln x 2 ... n ln x n
ln A m 1

0
1 2 ... n
1 x1 2 x 2 ... n x n

ln A m lim

A m 1 ln x1 m 2 ln x 2 ... n ln x n

lim y A x1m1 x 2m 2 ....x nm n

0

1 m 1 , 2 m 2 ,..., n m n
E 1 2 ... n m( 1 2 ... n )
y AK L
Proprietile i caracteristicile principale ale funciei de producie de tip CES.

y A( 1 x1 2 x 2 ... n x n )

0, 1 2 ... n
y A(K (1 ) L )

Functii CES
1) Functie de productie
y=f(K,L) este omis

f (K , L) m f ( K , L) , m gradul de omogenitate E=m

69

1
K
; f ( ,1) L m f ( K , L)
L
L
K
( K ) f ( ,1)
L
K
K f ( K , L) Lm ( K )
L
MPL
dK
MRS KL

dL
MPK

MPL

f ( K , L)
K
mLm 1 ( K ) Lm ' ( K ) ( )
L
L

K
Lm 1 K
L2
f ( K , L)
1
MPK
Lm ' ( K ) Lm 1 ' ( K )
K
L
Lm

KL

MRS KL
dk

cons tan t
d ( MRS KL )
K

MRS KL Z
2) dk

Z
dz 1 dk
;

dz K
Z K

ln Z

1
ln K ln C ; Z C1 K ; MRS KL C1 K

Functia de tip Leontief

x1 x 2
x
; ,..., n
an
a1 a 2

y A min

x
x1 x2
... n y
a1 a 2
an
x1 a1 y
x a y
2 2

a11 x1 a12 x2 ... a1n xn y1 x1

a x a x ... a x y x
21 1 22 2
2n n 2
2

an1x1 an2 x2 ... ann xn yn xn

............
xn a n y

output

a11 x1 a21 x1 ... an1x1 z1 x1

a x a x ... a x z x
12 2 22 2
n2 2 2
2

a1n xn1 a2n xn ... ann xn zn xn
b11 x1 b12 x2 ... b1n xn r1 R1

b21x1 b22 x2 ... b2n xm r2 R2

K L
,
a b

y A min

Soluionarea modelului input-output de tip Leontief; condiiile de existen a

soluiei modelului.
Daca A si B se cunosc, se cunosc tehnologiile:
Modelul balantei reprezinta un sistem de n ecuatii cu 2n necunoscute
n ecuatii liniare

input

Ax y x Daca pentru orice

y 0, x Ax y 0, aresolutie x 0 ,

atunci matricea se numeste matricea tehnologica productiva.

x Ax y; ( E 2 A) x y; x ( E 2 A) 1 y

( E2 A) 1 -matricea tehnologica a cheltuielelor

Solutionarea :Se calculeaza urmatorii indicatori:
70

E2 A; ( E2 A)1

1
; det( E2 A); ; ( E A) 1 ; x ?
det( E2 A)

11. Noiune de funcie cost. Costul mediu; costul marginal. Pragul de rentabilitate n concurena pur i perfect; situaia
de monopol.
Functia cost se numeste solutia optima a urmatoarelor probleme:
C( ) = q1x1 + q2x2 + + qnxn min
TC = FC + VC (arata ct din costurile totale de productie revine n medie pe unitate de produs)
AVC = VC / Y (arata ct din costurile variabile totale revine n medie pe o unitate de produs)
AFC = FC / Y (arata ct din costurile fixe totale revine n medie pe o unitate de produs. Cu ct volumul productiei realizate este
mai mare, cu att este mai mica cota de costuri fixe care revine pe unitatea de produs, deci functia AFC este o functie monoton
descrescatoare.)
MC = TC/ y (arata legatura care exista ntre modificarea volumului productiei si cea a costurilor. Costul marginal exprima cu
cte unitati se modifica costul total de productie daca volumul productiei creste cu o unitate )

Legatura dintre costul mediu si costul marginal

Exista o legatura strnsa ntre costul mediu si costul marginal, n sensul ca curba costului marginal taie curba costului mediu exact
n punctul sau de minim (figura 8.9.).

Atta timp ct MC < AC, producerea unei unitati suplimentare antreneaza costuri medii tot mai mici, deci curba AC este
descrescatoare. Dar, cnd MC devine superior lui AC, producerea unei unitati suplimentare mareste costul mediu, deoarece TC
creste mai repede dect Q. Ca urmare, curba AC devine crescatoare. Punctul care separa portiunea descrescatoare si cea
crescatoare a curbei AC n forma de U este punctul de minim. Acelasi lucru se poate spune si despre relatia dintre MC si AVC.
= (P AFC AVC (y)) * y
= TR-TC max
TR = Py =>MR=P = const
MR=TR(y)=0

Pr prt al pragului de rentabilitate pretul pentru care profitul max

MC=ATC MC(y1)=ATC(y1)
y1 punct de minim
P2=min ATC(y) = ATC(y1)
y1 oferta optima
Situatia de monopol
= TR(y) TC(y) max
P =P(y)

71

max

=0 P=ATC

MR(y) = MC(y)
MR = (P(y)*y) = dP/dy *y +P(y)= P(y)*dP/dy * y/P + P(y)= P(y)*Ey(P) +P(y) = P(y)*1/Ep(y) + P(y) = MC(y)
P-MC=-P*1/Ep(y)
(P-MC)/P = -1/Ep(y)
In concurenta perfecta pretul are tendinta spre costul marginal. Pconcuren. perfercta = MC
(PM-PC)/P = -1/(Ep(y)) capacitatea de presiune a pietei
12. Problema de maximizare a beneficiului (profitului) n condiiile concurenei perfecte; modelul i analiza ei.
= TR(y) TC(y) max
P =P(y)

MR(y) = MC(y)
MR = (P(y)*y) = dP/dy *y +P(y)= P(y)*dP/dy * y/P + P(y)= P(y)*Ey(P) +P(y) = P(y)*1/Ep(y) + P(y) = MC(y)
P-MC=-P*1/Ep(y)
(P-MC)/P = -1/Ep(y)
In concurenta perfecta pretul are tendinta spre costul marginal. Pconcuren. perfercta = MC
(PM-PC)/P = -1/(Ep(y)) capacitatea de presiune a pietei
13. Funcii de ofert a produciei; funcii de cerere a factorilor de producie. Proprieti.
Funcia cererii, xi(p, y) exprim cantitile de factori de producie necesare pentru a obine outputul ce conduce la un profit
maxim al firmei.
Funcia ofert, y(p, w) arat cantitatea de output pe care firma trebuie s o produc pentru a obine profitul maxim determinat de
funcia de profit.
Proprietile acestor dou funcii.
(1) Funcia de ofert are panta cresctoare: y(p, w)/ p 0
(2) Funciile cererii de factori au pantele descresctoare: xi(p, w)/ wi 0
(3) Simetria efectelor ncruciate: xi(p, w)/ wj = xj(p, w)/ wi
(4) Relaia de reciprocitate: y(p, w)/ wi = - xi(p, w)/ p
Funcia cererii de factori x i(p, y) ce s-a obinut din problema de maximizare a profitului este o funcie a cererii necompensate,
adic creterea sau scderea cantitii utilizate dintr-un factor nu duce la scderea sau creterea cantitii utilizate din alt factor de
producie. Se poate introduce i o funcie a cererii compensate de factori. Pentru a arta relaia dintre aceste dou funcii s
considerm din nou problema de maximizare a profitului:
(p, w) = max y,x [py - wx]
Acum, fie y* = y(p, w) oferta care maximizeaz profitul. n consecin, nlocuind n problem, avem:
(p, w) = max y,x [py* - wx] = py* - minx [wx]
care rezult din faptul c y* este o valoare optim, astfel c rmne doar s minimizm wx. Putem scrie c:
(p, w) = py* - C(w, y*)
unde C(w, y*) este o funcie de cost pentru care este dat y*. Cu alte cuvinte, minimizarea costului conduce la acelai rezultat ca i
maximizarea profitului atunci cnd nivelul outputului dat este egal cu outputul care maximizeaz profitul, y*.
Revenind la funcia de profit (p, w) = py* - C(w, y*), se observ c dac difereniem n funcie de wi, se obine:
/ wi = - C(w, y*)/ wi
Din Lemma lui Hotelling, termenul din stnga este x(p, w), n timp ce termenul din dreapta este egal cu x(w, y*) din Lemma lui
Sheppard, deci:
x(p, w) = x(w, y*)
Cu alte cuvinte, cererea de factori necompensat i cea compensat sunt egale dac cererea compensat se obine dintr-o problem
de minimizare a costurilor pentru nivelul outputului care maximizeaz profitul, y*.
14. Problema maximizrii profitului (beneficiului) n condiii de monopol; modelul i analiza problemei.
Monopolul este o structur a pieei cu urmtoarele caracteristici: pe pia exist o singur firm, care vinde un produs unic i care
este protejat de intrarea rivalilor pe pia. Pentru determinarea nivelului produciei care maximizeaz profitul, pentru un monopol
se poate compara costul total cu venitul total sau se poate compara venitul marginal cu costul marginal monopolul maximizeaz
profit ca i firma care opereaz pe o pia cu concuren perfect, meninnd producia la nivelul la care venitul marginal este egal
cu costul marginal. Ca si firma concurentiala si monopolul isi alege nivelul outputului in asa fel incat sa-si maximizeze profitul,
adica acolo unde MC=MR si MR<MC. Deoarece insa monopolul se confrunta cu intreaga cerere a pietei, adica cu o curba a
cererii descrescatoare de forma
, va incasa un pret mai mic pe masura ce isi mareste outputul. Deoarece cererea
pietei determina relatia pret cantitate, monopolul poate alege fie pretul, fie cantitatea oferita, niciodata ambele. Daca alege
cantitatea produsa, pretul va depinde de curba cererii, iar daca alege pretul, cantitatea decurge din curba
cererii pietei.
Legenda:A pierderea de incasare pentru Q 0 datorita reducerii pretului de la p 0 la p1:
.B cresterea incasarii rezultata in urma cresterii productiei Q 0 cu o
unitate:
72

Astfel, daca monopolul doreste sa vanda Q 0 trebuie sa fixeze pretul p 0, iar daca doreste sa vanda cu o unitate mai mult (Q 0+1),
trebuie sa reduca pretul de la p0 la p1.Daca reduce pretul la p1, incasarile sale totale pot sa creasca sau pot sa scada. Prin vanzarea
unei unitati suplimentare de produs, monopolul are incasari suplimentare egale cu pretul la care vinde noua unitate (suprafata B).
Dar pentru a putea vinde unitatea suplimentara de produs, el trebuie sa reduca pretul la p 1, deci va pierde la vanzarea cantitatii
initiale Q0 suprafata
, deoarece Q0 se vinde acum la p1 < p0. Daca B > A incasarile monopolului cresc, iar
daca B < A incasarile monopolului se reduc. Suprafata B este, de fapt, incasarea marginala (MR) a monopolului:
Daca monopolul nu ar fi trebuit sa reduca pretul pentru a putea vinde o unitate suplimentara, atunci MR = p 0. Deoarece insa curba
cererii are panta negativa, monopolul trebuie sa reduca pretul pentru a putea vinde mai mult, deci trebuie sa faca un sacrificiu.
Decizia de a vinde cu o unitate mai mult este eficienta numai daca beneficiul suplimentar (MR +) este mai mare decat sacrificiul
(costul) marginal (MR). Din aceasta cauza, MR (beneficiul marginal) este intotdeauna mai mic decat pretul!
MR-venitul marginal; MC-costul marginal;P-pretul monopolului; E p ( y ) =elacticitatea oferta/pret
y-oferta ; -profit; TR-venitul total
Venitul total se obine nmulind preul cu cantitatea, la fiecare punct de pe curba cererii. Venitul marginal este creterea de venit
total rezultat din sporirea cu o unitate a produciei. Costul marginal exprim ct de mult se modific costurile, atunci cnd
producia unui bun crete (n general cu o unitate infinitezimal).
= TR(y)-TC(y) max; P=P(y);

<0;
y

T ( y) MR( y) MC( y) 0

( y) 0

MR(y)=MC(y)
MR(P(y)*y)=
P(y)

1
P
P y
P( y)
*y+P(y)=P(y)*
*
+P(y)=P(y)
E p ( y)
y
y P

1
P ( y ) =MC(y)-regula de aur a monopolistului
E p ( y)

P-MC=-P*

1
;
E p ( y)

P MC
1
P MC

; L=
-indicatorul capacitatii de monopolist lui Lerner
P
E p ( y)
P
15. Problema maximizrii profitului productorului n condiii de oligopol; variaiile anticipate. Modelul Cournot al
duopolului i analiza lui.
Oligopolul este o piaa cu concuren imperfect caracterizat prin prezena unui numr restrns de productori i a unui numr
mare de cumprtori.
Trsturi:
1. existena unui numr restrns de firme de mari dimensiuni care acoper cererea de pe pia i au o eficien ridicat
2. firmele au posibilitatea de a influena preul pieei fr s fie price takers sau price makers
3. deciziile fiecrei firme sunt influenate de cele ale firmelor concurente. Firmele i construiesc strategii n cadrul crora in cont
de reacia celorlalte firme la propriile decizii
4. sunt forme stabile de organizare a pieei. Dimensiunea mare a firmelor nu permite altora s intre pe o asemenea pia. n aceste
condiii preul produsului va fi relativ stabil.
Cartelul presupune pe o cooperare explicit ntre firmele care produc un bun oarecare , mai ales un bun omogen ( iei, benzin,
oel, ciment, aluminiu).
Firmele care coopereaz n cadru cartelului se neleg n legtur cu preul de vnzare al produsului. Preul se stabilete astfel nct
s se maximizeze profitul la nivelul ntregului cartel.
Cartelul este constituit din trei firme; Firma 1, 2 i 3 .
1.Condiia care maximizeaz profitul n acest caz: MR = MC
Administraia cartelului va repartiza fiecrei firme o cot de producie n funcie de costurile marginale, astfel nct firma cu cele
mai mici costuri marginale va obine cae mai mare cot.
3. Preul de vnzare se va stabili ca i n cazul unui monopol, n funcie de cantitatea optim pe total cartel QE i de cererea
exprimat pe pia de cumprtori, pe grafic dreapta D.
73

4.Profitul total ( al cartelului) va fi repartizat fiecrei firme n funcie de mai multe criterii
( diferite de la un cartel la altul):- potenialul productiv i de comercializare -( firma care vinde mai mult va obine un profit mai
mare)-fora contractual a fiecrei firme. Firma care are o putere mai mare de negociere ( de influen sau de manipulare) va
obine o cot mai mare din profit, fr s fie n acelai timp firma care vinde sau produce cel mai mult.
P( y ) * y
P
P ( y ); MR AR. echil:MR= MC
MR=(P(y)*y)=P(y)+y*
; AR=
y
y
MC
AR

MR

Modelul Cournot al duopolului i analiza lui.

TC1 = cy + d
cy =VC(y)-cost variabil
d=FC-cost fix
y1 , y2 ofertele produc. MC = C
oferta totala : y = y1 + y2
P = a by a>0 , b>0
Determinarea echilibrului:
2 = (a-b(y1 + y2)) *y2 cy2 d max

1 y2
b 1 * y1 (a b( y1 y2 )) c 0
y1 y1

2 b 1 y1 * y (a b( y y )) c 0
1
2
y 2
y
2
2
Variatii anticipate

y 2
y1
variatia anticipata de producator 1 si
variatia anticipata de producator 2y1
y 2

daca prod.1 ofera o unitate suplimentara de produs, al dolea va modifica oferta cu y 2 unit.
In varianta lui Cournot

y1
y 2
si
=0-modelul naiv.
y 2
y1

74

 acby2
y 1
2by1 by2 ac 0 2by1 by2 ac 2b

by1 2by2 ac 0 by1 2by2 ac y acby1
2 2b
Curbele y1 si y2: y1-reactia firmei1 la oferta firmei 2; si invers.
*

by1 by2 =0; y1 y 2 0 ; y1 y 2 ; y1 y 2

a c * 2( a c )
;y
;
3b
3b

Pret Cournot
Pc=

a 2c
a 2c a c
a 2c a 2
*
*
*
; R2
*
;
; R1
3
3
3b
3
3b

ab
ac
; TC 2 d c *
;
3b
3b
ac a2
( a 1) 2

(
c) d
d
3b
3b
9b
TC1 d c *

16. Modelul Cournot al oligopolului i analiza lui.

Oligopolul acel tip de concurenta caracterizat printr-un numar mic de ofertanti, care pot influenta piata in scopul maximizarii
profitului.
Comportamentul firmelor ce opereaza pe o piata de oligopol este unul strategic fiecare firma isi concepe actiunile in functie de
comportamentul celorlalte, adoptind o strategie de dependenta (satelit) sau de lider.
P=a-bQ, Q=q1+q2; TR1= q1*P=q1*f(q1,q2); Profitul=TR1(q1,q2)-TC1(q1)
17. Modelul econometric clasic. Ipotezele principale. Metoda celor mai mici ptrate (Least Squares Method (LS) de
estimare a coeficientilor modelelor clasice simple i multiple
Modelul- o veriga intermediara intre teorie si realitate. El reprezinta o cale de confruntare a teoriei cu practica, singurul mod de
experimentare pe baza caruia stiinta economica isi poate fundamenta ipotezele, din moment ce obiectul sau de cercetare poate fi
numai observat, nu si izolat si cercetat in laborator.

75

18. Erorile standard ale estimatorilor coeficienilor modelului clasic liniar econometric. Validarea coeficienilor (Testul T
(Student)), modelului (Testul F (Ficher)).
TESTUL STUDENT
Testul Student presupune 2 ipoteze:
Ipoteza principal H 0 :" i 0" (valoarea real a necunoscutei este egal cu zero)
Ipoteza de alternativ

tbi

H 1 :" i

0"

bi
S bi
Probabilitatea riscului 5% (0.05) sau probabilitatea de ncredere = 95%(pragul de semnificaie).
Verificarea ipotezelor de semnificaie a coeficienilor cu ajutorul testului Student se execut grafic:

Domeniul critic de stnga

DVA

H1

Domeniul critic de dreapta

Ho

H1

ttab

ttab

Mulimea punctelor DVA, sunt pentru adoptarea ipotezei Ho, iar mulimea punctelor din domeniul critic de stnga i
dreapta pentru adoptarea ipotezei H1. Ipotezele sunt contrar una celeilalte, i n momentul adoptrii unei, alta se respinge.
Dac t bi nimeresc n unul din domeniile critice, atunci se adopt ipoteza H1, i se spune c coeficienii sunt
semnificativi pentru model. Iar cu probabilitatea de ncredere de cel puin 95%, sau cea a riscului de cel mult 5%, acetia sunt
semnificativ diferii de zero.
Dac mcar una din valorile t bi nimerete n DVA, atunci se adopt ipoteza Ho, i se spune c coeficienii nu sunt
semnificativi pentru model.
TESTUL

:" 1

FISHER

...

Verificarea

0"

Testul Fisher presupune 2 ipoteze:

H 0 :" 1 2 ...
Ipoteza principal
(se pune la ndoial influena tuturor factorilor identificai n model) Modelul nu este adecvat
Ipoteza de alternativ H 1 :" nuH 0 " Modelul este adecvat
76

ipotezei

0"

Q1 : m
Q2 : n m 1

Probabilitatea riscului 5% (0.05) sau probabilitatea de ncredere = 95%(pragul de semnificaie).

Se caut n tabelul Statisticii Fisher(F) Ftab .
Verificarea ipotezelor de semnificaie a coeficienilor cu ajutorul testului Fisher se execut grafic:
Domeniul critic

DVA
Ho

H1

Ftab

Mulimea punctelor DVA, sunt pentru adoptarea ipotezei Ho, iar mulimea punctelor din domeniul critic pentru adoptarea
ipotezei H1. Ipotezele sunt contrar una celeilalte, i n momentul adoptrii unei, alta se respinge.
nimerete n domeniul critic, atunci se concluzioneaz c modelul este adecvat. Dac F e n DVA, atunci
Dac F
modelul nu e adecvat.
19. Problema multicolinearitii, heteroscedasticitii i autocorelaiei. Testele de detectare i combatere ale acestor
fenomene.
Spre deosebire de modelul unifactorial, n cazul modelului multifactorial, ipoteza I1 presupune independena variabilelor
explicative. Ne respectarea ei produce fenomenul de multicoliniaritate, caz n care o variabil endogen este explicat de mai
multe variabile explicative.
Frecvena relativ ridicat a coliniaritii dintre variabilele explicative se datoreaz gradului sporit de interdependen din
economie.
Existena multicoliniaritii este semnalat de:
a) analogiile n evoluia variabilelor explicative;
b) apropierea de zero a determinantului X T X ;
c) mrimea coeficientului de determinaie multipl R2 , care aproape coincide cu mrimea lui n cazul n care una dintre
variabilele cauzale este omis;
d) contrazicere n verificarea testelor si anume: testul F aplicat valorilor teoretice este semnificativ, iar testul t aplicat parametrilor
de regresie semnaleaz nesemnificaii n rndul parametrilor.
Atenuarea multicoliniaritii. Procedee de selecie a variabilelor exogene n cazul unui model multifactorial.
1. Dac seriile de date sunt formate dintr-un numr redus de termeni (n < 10), atunci se recomand includerea de termeni
suplimentari ca (n > 15), astfel nct analogiile ntmpltoare s fie, pe ct posibil, eliminate.
2. n cazul corelrii intense a 2 variabile exogene, se renun la una din ele, considerndu-se c variabila omis este exprimat de
ctre ceea reinut n model.
3. Dac datele sunt prezentate sub form de serii cronologice, se poate proceda la calculul
diferenelor de ordinul nti 1 i i Y Y sau la logaritmarea valorilor i i i ni Y , X , X , , X 1 2
L n scopul atenurii colinearitii, prilejuite de prezena trendului n date. Eliminarea fenomenului de colinearitate implic
calcularea coeficienilor de corelaie dintre variabilele exogene
Xi X j r / si Y Xi r / coeficienii de corelaie liniar dintre variabila de explicat Y si variabilele sale explicative i X . Dac r i j
Xi X j 1, / , va trebui ca una din cele dou variabile s fie eliminat din rndul variabililor exogene. Criteriul de
excludere/includere a 2 variabile exogene care-s corelate liniar. Dac Y Xi Y X j r r / / f , se exclude j X si se reine i X , n caz
contrar se exclude i X si se reine j X . Astfel, la prima etap, reinnd k variabile exogene liniar independente fiind posibil
estimarea celor ( k 1) parametri se poate trece la etapa n care se continu operaia de selecie a variabililor
exogene i X . n acest sens exist mai multe procedee.
Heteroscedasticitate
Metoda celor mai mici ptratre generalizate, presupune c matricea de covarian are urmtoarea form:

T
2

var( ) M * M * 1 2 ... n M
...

21
cov 1 , 2 ... cov 1 , n

22
... cov 2 , n
cov 2 , 1

...
...
...
...

2
cov n , 1 cov n , 2 ...

77

12 1 2
1 2 22
...
...
n 1 n 2

... 1 n

... 2 n

... ...
... n2

n cazul modelului clasic elementele de pe diagonala principal a matriciei de covarian, sunt egale. n acest caz se
spune c modelul este homoscedastic. Iar covarianele sunt egale cu zero.

2 0 ...

0 2 ...

var

...
0

...
0

0
2 E n

... ...
... 2

n cazul modelelor heteroscedastice, dispersiile, elementele de pe diagonala principal nu coincid, sau nu sunt egale. De
exemplu: dac analizm dependena cererii de venit: Y 0 1 X . Valorile dispersiilor de pe diagonala principal a matriciei
covarianelor sunt diferite. Cu ct venitul este mai mare cu att mai diversificat(mai diferit) devine consumul.
Deasemenea, cov i , j 0, i j modelul este autocorelat.

Admitem c matricea

2 0

0 2

... ...
0 0

2
din relaia cov V are forma:

... 0

... 0
... ...
... 2

2
Iar, dispersia este proporional ptratului nivelului unei variabile X:

2 2 X i2
Pentru simplitate vom analiza modelul simplu cu o singur variabil exogene de influen X i :

Yt 0 1 X t t
Pentru determinarea prezenei heteroscedasticitii, n cazul dat, formm matricea

1 2
x1
x12 0 ... 0

2
0
x
...
0

1 0
1
2

2 ...
... ... ... ...

0 0 0 x2
0
n

Iar modelul devine:

...

...

x22

... ... ...

0 ... 1 2
xn

x1 0

0 1

x2
P
... ...

0
0

...
...

... ...

... 1
xn

Y
1
1
0
1
E
Xi
Xi
Xi
Pentru detectarea heteroscedasticitii sunt aplicate mai multe teste, dintre care, cele mai importante sunt: Testul
Goldfeld-Quandt i Breush-Pagan.
Autocorelaia

1. Admitem c n cadrul modelului Yt X t t sau Yt 0 1 X 1t 2 X 2t ... m x mt t este prezent

autocorelaia de ordinul I. Sursa de informaii este o serie cronologic, i exist i dependena liniar t t 1 u t . n aceast
relaie este coeficientul de autocorelaie. Atunci cnd 0 , este prezent autocorelaia pozitiv, iar cnd 0 , e prezent
autocorelaia negativ.
1

Vom demonstra c dac erorile

matricea are forma:

verific aceast egalitate, unde

care este pozitiv determinat i simetric

78

u t este variabila aleatoare de perturbaie clasic, atunci

n conformitate cu procedeul Aiken, modelul Yt 0 1 X 1t 2 X 2 t , se nmulete din stng cu P.

Durbin Watson au reuit s estimeze legea de repartiie a statisticii DW. Cu regret, aceasta depinde de valorile factorului de
influen X. Din aceast cauz, DW au calculat valorile inferioare i superioare care nu depind de X. Pentru a cunoate valorile
inferioare i superioare e cazul s cunoatem pragul de semnificaie , numrul de observri n, i numrul k de variabile de
influen.

e e
DW
e

t 1

2
t

et et 1
2 1

et2

Lansm ipoteza H 0 : et et 1 u t . Dac aceasta se adeverete, atunci

e e
e
t

t 1

2
t

Dac 0, atunci autocorelaia lipsete DW e egal cu 2.

Dac 1, atunci e prezent autocorelaia perfect pozitiv DW e egal cu 0.
Dac 1, atunci e prezent autocorelaia perfect negativ DW e egal cu 4.
Exemplu:
n 23, k 2
n tabelul cu statistica DW, cutm intersecia coloanei 2 i a liniei 23. Astfel, am obinut valorile dl 1,17 i du 1,54
Fixm pe axa numeric valorile dl i du. Mai apoi DW calculat.
DW 0.96 - se afl mai la stnga de du, atunci se concluzioneaz c e prezent autocorelaia pozitiv, i se accept ipoteza

H0

DW 1.96 - se afl mai la dreapta de du, atunci se concluzioneaz c autocorelaia lipsete, i H 0 se respinge
DW 1,25 - nu se cunoate dac e prezent autocorelaia, deoarece valoarea se include ntre dl i du.
Un alt exemplu:
DW 2,95
4 DW 1,05 - e prezent autocorelaia negativ, se accept H 0

4 DW du , 4-2.2 1.8 autocorelaia negativ lipsete, se respinge H 0

dac 4 DW se afl ntre dl i du nu se cunoate dac e prezent sau nu autocorelaia.
Estimarea prezenei autocorelaiei poate fi efectuat cu ajutorul Procedeului Cochrane - Orcutt, i anume:
Pasul 1: Se estimeaz coeficienii de regresie prin intemediul metodei celor mai mici ptrate.

Yt 0 1 X 1t 2 X 2t t

Pasul 2: Se verific prezena sau lipsa autocorelaiei de ordinul I, aplicnd testul Durbin Watson. Dac autocorelaia lipsete,
problema e rezolvat i nu mai trebuie transformat modelul. ns, dac aceasta este prezent atunci se trece la pasul urmtor.
Pasul 3: Deoarece n cadrul modelului analizat este prezent autocorelaia, se estimeaz regresia:

et et 1 u t

Pasul 4: Se transform observrile ce in de necunoscutele modelului Y , X 1 , X 2 , cu ajutorul matricei P, n Y * , X 1* , X 2* .

Pasul 5: Dup transformare, se aplic metoda celor mai mici ptrate, se estimeaz modelul i se trece la Pasul 2. Din nou se
testeaz dac este sau nu prezent autocorelaia. .a.m.d.
Un alt procedea de detectare a prezenei sau lipsei autocorelaiei este Procedeul Durbin:
Pasul 1: Se estimeaz modelul prin intermediul metodei celor mai mici ptrate ordinare.
Pasul 2: Se testeaz prezena sau lipsa autocorelaiei, aplicnd testul Durbin Watson. Dac autocorelaia lipsete, atunci nu se
continu. Dac aceasta e prezent, trecem la Pasul 3.
Pasul 3: Estimm regresia:

Yt 1 Yt 1
Yt 0 1 X 1t 2 X 2t t
79

Yt 1 0 1 X 1t 1 2 X 2 t 1 t 1

Yt Yt 1 0 1 1 X 1t X 1t 1 2 X 2t X 2t 1 t t 1

Yt 0 1 Yt 1 1 X 1t 1 X 1t 1 2 X 2t 2 X 2t 1 u t

ut

Pasul 4: Se transform observrile ce in de necunoscutele modelului Y , X 1 , X 2 , cu ajutorul matricei P, n Y * , X 1* , X 2* .

Pasul 5: Dup transformare, se aplic metoda celor mai mici ptrate, se estimeaz modelul i se trece la Pasul 2. Din nou se
testeaz dac este sau nu prezent autocorelaia. .a.m.d.
20. Modele econometrice neliniare. Liniarizarea i estimarea.
Modelele neliniare reprezint o larg categorie utilizat n studierea interdependenelor dintre factori. Marea varietate de modele
neliniare produce efecte variate n colectarea i dezvoltarea sistematizat a lor, ntruct descrierea modelelor de acest tip trebuie
definite reguli care s
conduc la descrieri corecte i la implementri cu grad de cuprindere deosebit de ridicat.
Dintre cele mai cunoscute modele neliniare sunt cele care au forma:
f (x, y) = Ax y ,
funcii de producie Cobb-Douglas.
De asemenea, modelele polinomiale sau cele ptratice sunt des ntlnite n metodele de interpolare sau n obinerea de modele n
care evoluia fenomenului n mod intuitiv are fie un minim, fie un maxim.
Diversitatea modelelor neliniare este foarte mare, de la caz la caz impunndu-se o tratare distinct pentru fiecare model, chiar dac
este o forma patratic sau include funcii elementare sau funcii compuse. Tot n clasa modelelor neliniare sunt incluse i modelele
cu argument ntrziat date de o relaie.
Sunt situaii n care modelele neliniare, prin transformri convenabile sunt transformate n modele liniare.
Pentru modelul: Y=a*e bx este liniarizabil prin logaritmare: ln y=ln a + bx prin substituie se obine: y = A+ bx.
Toate acestea conduc la ideea gsirii unor tehnici i metode de stocare i gestionare a diversitii de modele economice, folosind
software-ul adecvat.
n cazul modelelor neliniare, problemele de elaborare de software vizeaz:
construirea modulului care preia forma analitic a modelului;
construirea modulului care analizeaz corectitudinea formei analitice;
construirea modulului care ncorporeaz forma analitic ca parametru n proceduri de estimare;
implementarea metodei de estimare a coeficienilor modelului neliniar;
construirea modelului de analiz a calitii estimrii;
elaborarea modulului pentru gestionarea modelului neliniar cu coeficieni estimai.
n general, specialitii se familiarizeaz cu unele dintre modele, achiziioneaz software pentru soluionarea unor clase de
probleme i caut ca toate problemele pe care doresc s le rezolve s le ncadreze n tipurile de probleme cu care s-au familiarizat
i s foloseasc software-ul din dotare. n particular, prin restrngerea diversitii, se obine folosirea mecanic a
modelelor liniare i a software-ului aferent.
Baza de modele economice are menirea de a fluidiza traseul de la fenomen la soluie prin crearea a numeroase puncte n care
economistul analist selecteaz sisteme de ipoteze, tipuri de variabile, clase de modele, algoritmi i software pentru implementarea
modelelor. Sunt eliminate
restriciile generate de folosirea repetat a unor modele i algoritmi indiferent de context.
21. Problema estimrii funciilor cost i a funciilor de producie cu ajutorul metodelor econometrice.

80