Constantin Nițu

Tiberius Tomoiagă

PROIECTAREA ȘI IMPLEMENTAREA
SISTEMELOR INFORMATICE GEOGRAFICE

București, 2015
“A decision is as good as the information that goes into it.”
John F. Bookout, Jr.
CUPRINS:

Capitolul 1: Sistemul informatic geografic .......................................................................................... 7

1.1 Clasificarea sistemelor informatice geografice ........................................................................ 11
1.2 Componentele sistemului informatic geografic ....................................................................... 12
1.3 Sisteme informatice geografice generale și dedicate ............................................................... 15
Capitolul 2. Managementul proiectelor SIG. ..................................................................................... 18
2.1 Insuccesul unui proiect............................................................................................................. 19
2.2 Instrumente specifice managementului de proiect. .................................................................. 20
2.3 Organizarea resurselor umane .................................................................................................. 22
Capitolul 3: Evaluarea și analiza cerințelor ....................................................................................... 24
3.1 Implicații organizaționale ........................................................................................................ 24
3.2 Necesitatea instruirii ................................................................................................................ 25
3.3 Urmărirea așteptărilor utilizatorilor ......................................................................................... 25
3.4 Evaluarea cerințelor ................................................................................................................. 25
3.5 Asistarea utilizatorilor curenți.................................................................................................. 26
3.6 Categorisirea utilizatorilor ....................................................................................................... 27
3.7 Factorii ce determină cerințele și exemple de aplicații ............................................................ 28
3.8 Asamblarea cerințelor .............................................................................................................. 43
3.9 Elementele unui studiu de fezabilitate ..................................................................................... 43
Capitolul 4: Schema proiectării bazelor de date ale SIG ................................................................... 46
4.1 Tipuri de baze de date într-un SIG ........................................................................................... 46
4.2 Aspecte de proiectare a bazelor de date ................................................................................... 51
4.3 Metadatele ................................................................................................................................ 58
Capitolul 5: Proiectarea datelor spațiale ............................................................................................ 61
5.1 Generalități ............................................................................................................................... 61
5.2 Date vectoriale, date raster și date de tip grilă ......................................................................... 63
5.3 Structuri de date geografice ..................................................................................................... 69
5.4 Concluzii referitoare la structurile de date ............................................................................... 72
5.5 Alegerea modelului de date pentru exemplul analizat ............................................................. 73
5.6 Straturi și obiecte ..................................................................................................................... 73
5.7 Precizia straturilor .................................................................................................................... 74
5.8 Alegerea unui sistem de coordonate și a proiecției cartografice .............................................. 74
5.9 Indexarea spațială..................................................................................................................... 75
Capitolul 6: Proiectarea structurii datelor tematice sau atributelor.................................................... 76
6.1 Principii generale privind câmpurile tabelelor D și G ............................................................. 77
6.2 Principii specifice tabelelor G .................................................................................................. 77
6.3 Principii pentru câmpurile tabelelor D ..................................................................................... 78
6.4 Proiectarea elementelor de intrare............................................................................................ 78
6.5 Proiectarea elementelor de ieșire ............................................................................................. 79
6.6 Proiectarea aplicațiilor ............................................................................................................. 80
Capitolul 7: Achiziționarea și conversia datelor, fază a implementării ............................................. 82
7.1 Planul de implementare............................................................................................................ 82
7.2 Arhitectura sistemului .............................................................................................................. 83
7.3 Achiziționarea și conversia datelor .......................................................................................... 84
7.4 Culegerea datelor digitale ........................................................................................................ 86
7.5 Selectarea firmei de culegere a datelor .................................................................................... 93
7.6 Realizarea unui proiect pilot .................................................................................................... 93

3
Capitolul 8: Selectarea hardware-ului și software-ului la implementare ........................................... 94
8.1 Considerații privind software-ul .............................................................................................. 94
8.2 Considerații privind hardware-ul ........................................................................................... 101
Capitolul 9: Aspecte organizaționale avute în vedere la proiectarea unui SIG ............................... 107
9.1 Atribuțiile utilizatorilor .......................................................................................................... 107
9.2 Încadrarea cu personal pentru proiectare și implementare..................................................... 108
9.3 Dispunerea componentelor SIG ............................................................................................. 108
Capitolul 10: Probleme ulterioare de management și interacționare cu sistemul ............................ 109
10.1 Consultant al BD și vizualizator .......................................................................................... 109
10.2 Editorul de date spațiale ....................................................................................................... 110
10.3 Editorul datelor atribut ......................................................................................................... 111
10.4 Dezvoltatorul de aplicații ..................................................................................................... 111
10.5 Administratorul bazei de date SIG ....................................................................................... 112
10.6 Managementul atribuțiilor utilizatorilor............................................................................... 112
10.7 Analiza interfețelor desktop ................................................................................................. 112
10.8 Analiza interfețelor Web ...................................................................................................... 113
10.9 Interacțiunea dintre SIG și organizație................................................................................. 114
10.10 Probleme finale de management la interacțiunea cu sistemul ........................................... 115
10.11 Opțiunea pentru o nouă echipă de conducere .................................................................... 115
10.12 Evaluarea............................................................................................................................ 116
10.13 Controlul accesului ............................................................................................................ 116
10.14 Planul de mentenanță ......................................................................................................... 117
10.15 Aspecte privind furnizarea datelor ..................................................................................... 119
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................. 122
Anexa nr. 1: Exemplu de cerere de propuneri pentru un SIG .......................................................... 126
Anexa nr. 2: Exemplu de studiu de fezabilitate pentru un SIG (doar cuprinsul) ............................. 129
Anexa nr. 3: Exemple de criterii de evaluare funcționalitate SIG ................................................... 130
Glosar de termeni SIG ........................................................................................................................ 136
Lista figurilor ..................................................................................................................................... 142
Lista tabelelor .................................................................................................................................... 144

4
 Cuvânt înainte
Sistemele Informatice Geografice (SIG) au o importanță deosebită în noua etapă de
dezvoltare a societății informatizate. Apariția unor versiuni noi ale aplicațiilor de culegere,
prelucrare și management pentru datele geografice pe calculatoarele personale, inclusiv cu folosirea
rețelelor de calculatoare, a dus la creșterea continuă a numărului de utilizatori ai acestor sisteme.
Nu există domeniu de activitate în care datele geografice să nu fie utilizate. Dintre aceste date, un
rol deosebit îl au datele de poziție și datele atribut. Prin prelucrarea acestora sau prin interogarea
directă se pot obține pozițiile unor obiecte sau fenomene, ariile unor suprafețe terestre, volumele de
decopertare sau de umplutură, debitele unor fluxuri, lungimile unor trasee de transport, pozițiile
optime de amplasare a unor construcții etc. Aplicațiile presupun structurarea datelor și realizarea
bazelor de date geografice, mai complexe decât bazele de date obișnuite.
Aceste baze de date geografice trebuie să permită accesarea simplă, ușoară și cu răspunsuri
rapide, calculul unor mărimi derivate din date, crearea de rapoarte complexe, inclusiv hărți,
cartograme, diagrame, cartodiagrame sau chiar animații cartografice etc., vizualizarea fiind mult
ușurată și înțeleasă de fiecare utilizator (Niţu, C., 1992).
Există numeroase păreri asupra folosirii expresiilor de „sistem informațional geografic” și
„sistem informatic geografic”. Se știe că sistemul informatic este acea parte a sistemului
informațional care presupune folosirea exclusivă a calculatorului electronic. Dar se mai poate oare
vorbi acum de sistem informațional fără folosirea calculatorului electronic?
Dilema vine și de la traducerea diferită a expresiei din limba engleză „geographic(al)
information sistem” (GIS). Opțiunea noastră este legată și de rolul datelor, în general al informației
geografice, această informație făcând obiectul cunoașterii, structurării, culegerii, validării, stocării,
prelucrării, gestiunii și furnizării.
Introducerea disciplinei „Sisteme informatice geografice” sau SIG, chiar sub altă denumire,
în programa de studiu a Facultății de Geografie a Universității din București și-a dovedit utilitatea
de peste un deceniu. Noțiuni ca bază de date geografice, cartografie asistată de calculator,
telecartografie, cartografie folosind web, webmapping, servicii bazate pe localizare (LBS – location
based services) și sisteme informatice bazate pe localizare (LBIS – location based information
systems), GPS etc. devin obișnuite societății actuale.
Absolvenții facultății vor lucra în domenii cât mai diverse, care presupun folosirea unor
aplicații specifice SIG. Lucrarea este destinată studenților acestei facultăți, dar poate fi folosită și de
către studenții altor facultăți care studiază științele geonomice sau de către utilizatorii SIG din
diverse domenii.
Lucrarea se referă la proiectarea și implementarea sistemelor informatice geografice,
disciplină din programa de studii de master a unor specializări ale facultății.
Sistemul informatic geografic - SIG implică o activitate de cooperare. La nivelul superior al
unei organizații, profesioniștii SIG trebuie să organizeze întâlniri de tipul brainstorming pentru a
cunoaște toate cerințele, chiar să creeze o listă de discuții pe un server Web, astfel ca toți utilizatorii
să dezbată problemele de instruire, să stabilească un grup de lucru și în general să ducă planul spre
reușită.
Este strict necesară certificarea standardelor pentru SIG la nivel național, ceea ce duce la o
bună cooperare, cu beneficii pentru întreaga comunitate SIG. Colaborarea, care face înțelese datele
și documentele deschise și accesibile altor utilizatori, este un factor primordial pentru specialiștii
SIG și lucrarea de față are același scop nobil.
Multe cărți descriu un SIG, componentele acestuia, programele și echipamentele necesare,
datele și procedurile de culegere, validare, prelucrare și stocare a acestora, de extragere a datelor, de
realizare a unor produse complexe conform unor condiții cerute de beneficiari.
Lucrarea tratează activitățile de proiectare și realizare a sistemelor, adresându-se
specialiștilor SIG, dar și celor care urmăresc modul de realizare și folosire a sistemului sau care

5
întocmesc studii de fezabilitate și specificațiile necesare diferitelor subsisteme sau ale sistemului în
ansamblu.
Este interesant de accentuat cui i se adresează lucrarea. La realizarea unui SIG participă
numeroși specialiști, sistemul fiind folosit de mai multe tipuri de utilizatori, cu nivele diferite de
pregătire, cei mai importanți fiind utilizatorii care iau decizii asupra activităților de modificare
spațială a detaliilor geografice sau de înlăturare a efectelor fenomenelor geografice naturale și
antropice.
Multe informații privind proiectarea și implementarea sunt cuprinse în sute de cerințe
referitoare la proceduri și date, în special privind structura bazelor de date și fișiere cu documentații
privind bazele de date și funcțiile programelor și aplicațiilor. Probabil că există mii de documente
publice și private la organizații și companii de consultanță care au implementat asemenea sisteme.
Cu toate că este foarte greu să se obțină accesul la aceste informații; există totuși unele date
generale specifice unor aplicații particulare, folosite în special în instituțiile publice.
Există numeroase lucrări referitoare la proiectarea bazelor de date relaționale și pe obiecte,
dar care nu conțin informații asupra modului de lucru cu date spațiale, cu care să se poată răspunde
la întrebările ce încep cu ”unde”. Este important să se știe cum să se proiecteze un sistem informatic
general, dar proiectarea unui sistem informatic geografic pune noi restricții și cerințe.
În administrația locală, proiectarea unei baze de date pentru a asigura activitățile de
planificare și zonare este destul de interesantă. Scopul lucrării este de a explicita problemele datelor
spațiale în proiectarea și implementarea unui SIG și de a furniza exemple utile comunității SIG.
Oamenii devin implicați în SIG prin toate felurile de întrebări și răspunsuri. Unii devin
interesați prin studiile de urbanism și inginerie civilă, proiectarea și desenarea asistată de calculator
(CAD), pe când alții prin studiul teledetecției mediului sau cartografiei. Sunt experți sau oameni
obișnuiți care vin spre SIG dinspre studii care nu sunt tehnice sau de cartografiere; dar care știu și
recunosc că un SIG ar putea să-i ajute mai bine în atribuțiile lor, de exemplu etnografii, arheologii,
psihologii, literații, istoricii, statisticienii.
Alții vin după specializarea în planificare teritorială, geografia mediului, sănătate publică,
geomorfologie, climatologie, măsurători terestre, administrarea proprietății, turism, transporturi,
siguranța publică, de la oricare din zecile de domenii de aplicare ce pot beneficia de SIG. Deoarece
există atât de multe domenii ale activității umane care pot beneficia de hărți și de SIG, trebuie să ne
rezumăm la nivelul general, fără concentrarea pe un domeniu de aplicare particular. Accentul este
pus pe modul practic de lucru cu datele, aplicațiile și software-ul cu care organizațiile trebuie să le
ia în considerație.
Autorii doresc să mulțumească pe această cale tuturor celor care i-au sprijinit pentru apariția
lucrării de față, în primul rând conducerii Catedrei de Geomorfologie și pedologie și Facultății de
Geografie a Universității din București.

București,
Septembrie, 2015
Autorii

6
Capitolul 1: Sistemul informatic geografic
Sistemul reprezintă un ansamblu de elemente sau componente independente, între care
există relații, respectiv interacțiuni dinamice, pe baza unor reguli, scopul fiind atingerea unui
obiectiv. Sistemul poate fi format din mai multe subsisteme. După natura lor, sistemele pot fi
naturale sau artificiale. Sistemele artificiale se dezvoltă și se modernizează continuu prin
introducerea calculatorului electronic ca element central. Teoria sistemelor tratează componența,
funcțiile și durata de viață a oricărui sistem (Niţu, C., 1992).
În zilele noastre toate domeniile de activitate se bazează pe utilizarea, într-o măsură mai
mare sau mai mică, a tehnologiilor informatice și a calculatorului. A devenit omniprezentă
utilizarea mijloacelor IT&C (Information Technologies and Communications – tehnologia
informației și comunicațiilor) în desfășurarea activităților celor mai diverse și pentru luarea
deciziilor care au la bază informații ce sunt obținute din prelucrarea unor date culese cu privire la
obiectul activității respective.
Datele reprezintă atribute cantitative sau calitative ale unei variabile sau mulțimi de
variabile. Datele sunt în general rezultatul unor măsurători și pot constitui o bază pentru crearea de
grafice, imagini sau observații cu privire la o mulțime de variabile.
Pentru a deveni informații, datele privitoare la obiectul de activitate respectiv trebuie
prelucrate în concordanță cu cerințele informaționale. Acest lucru presupune culegerea datelor de la
diverse surse, prelucrarea propriu-zisă și distribuirea rezultatelor prelucrării (informațiile) către
locul unde sunt solicitate. În consecința, obiectivul prelucrării datelor constă în convertirea datelor
în informații care să stea la baza luării deciziilor.
Diferențele principale între date și informații sunt:
• datele reprezintă atribute primare colectate din diverse locuri, nedefinite sau
neorganizate într-o formă care să stea la baza luării deciziilor;
• informațiile sunt mesaje obținute prin prelucrarea datelor, aceste mesaje trebuie să
fie concise, actuale, complete și clare, astfel încât să răspundă cerințelor
informaționale în scopul cărora au fost prelucrate datele.
Un sistem informațional se poate defini ca fiind ansamblul de elemente implicate în
procesul de colectare, de transmisie, prelucrare de informație, informației revenindu-i rolul central
din sistem. În cadrul sistemului informațional se regăsesc: informația vehiculată, documentele
purtătoare de informații, personalul, mijloace de comunicare, sistemele de prelucrare (de regulă,
automată) a informației etc. Printre posibilele activități desfășurate în cadrul acestui sistem, pot fi
enumerate: achiziția de informații din sistemul de bază, completarea documentelor și transferul
acestora între diferite compartimente, centralizarea datelor etc.
În sensul cel mai larg, un sistem informațional se referă la diversele interacțiuni dintre
oameni, procese, date și tehnologii; astfel, termenul nu se referă numai la aspectele legate de IT&C
pe care o organizație le utilizează, cât și la modul în care oamenii interacționează cu tehnologia în
scopul de a oferi suport pentru procesele de afacere. Sistemul informațional reprezintă un ansamblu
de fluxuri și circuite informaționale organizate într-o concepție unitară.
În orice domeniu de activitate economică sau socială, există un flux informațional pe baza
căruia se desfășoară orice activitate. La nivelul unei organizații/instituții, sistemul informațional
asigură legătura dintre sistemul decizional și cel operațional (sistem de conducere și sistem de
execuție).
Astfel, funcționarea sistemului informațional presupune desfășurarea următoarelor activități
(Niţu, C. et all, 2002):
• introducerea datelor cu privire la sistemul operațional;
• prelucrarea datelor în scopul asigurării de informații utile în procesul de decizie;
• obținerea informațiilor solicitate, ca apoi să se adopte decizii ce vor fi transmise
sistemului operațional;
• efectuarea controlului și urmăririi respectării deciziilor.
7
 În cadrul unui sistem informațional, majoritatea activităților se pot desfășura cu ajutorul
tehnicii de calcul. Se pot prelucra datele primare și apoi rezultatul poate fi transferat mai departe,
către alt compartiment spre prelucrare. Transferul se poate face și el pe cale electronică prin
intermediul unei rețele de calculatoare.
Ansamblul de elemente implicate în tot acest proces de prelucrare și transmitere a datelor pe
cale electronică alcătuiesc un sistem informatic.
Într-un sistem informatic pot intra: calculatoare, sisteme de transmisie a datelor, componente
hardware și software, datele prelucrate, personalul ce exploatează tehnica de calcul, teoriile ce stau
la baza algoritmilor de prelucrare etc.
Relația dintre sistemul informațional și sistemul informatic se manifestă prin faptul că
sistemul informațional include în cadrul său sistemul informatic, acesta din urmă fiind o
componentă esențială a primului.
Trebuie reținut faptul că sistemul informațional nu trebuie confundat sau suprapus complet
cu sistemul informatic. În general, sistemul informatic se interpune între sistemul decizional și cel
operațional (vezi figura 1.1).
Sistemul informatic este un ansamblu structurat de proceduri și echipamente electronice care
permit prelucrarea automată a datelor și obținerea de informații.

Sistemul decizional
(Sistemul de conducere)

Date Informații

Sistemul informatic
Sistem
Decizii
informațional
Decizii
Date
automatizate

Sistemul operațional
(Sistemul de execuție)

Figura 1. 1: Sistemele unei organizații

(Zota, 2012)

Sistemele Informatice Geografice (SIG) reprezintă un caz particular al sistemelor

informatice, oferind sprijin decizional prin intermediul administrării, manipulării și analizei datelor
geografice sau a altor tipuri de date care au și o referință spațială, formând împreună cu sistemele
decizionale și operaționale Sistemul Informațional Geografic.
Sistemele Informatice Geografice nu sunt sisteme care pot fi cumpărate ca produs de raft
(„off the shelf”) gata să satisfacă complet nevoile utilizatorului. Ele sunt un ansamblu de elemente
care au nevoie de integrare într-un mod bine stabilit de către utilizator. Deoarece dezvoltarea lor
implică inclusiv un proces de achiziții bazat pe un ciclu de viață relativ lung, este necesară o
planificare și un management atent al acestor procese. Numeroase asemenea sisteme au fost
subiectul eșecurilor datorită faptului că procesul de implementare a fost grăbit și nu s-a acordat
atenția cuvenită numeroaselor detalii care pot să apară în acest proces. Complexitatea proiectării și
implementării crește odată cu nivelul și complexitatea organizației unde va fi utilizat, cele mai
simple fiind SIG pentru proiecte iar cele mai complexe fiind cele organizaționale/
interorganizaționale (vezi cap. 1.1).
Multe cărți descriu un SIG, componentele acestuia, programele și echipamentele necesare,
datele și procedurile de culegere, validare, prelucrare și stocare ale acestora, de extragere a datelor,
de realizare a unor produse complexe conform unor condiții cerute de beneficiari.

8
 Totuși procesul de proiectare și implementare trebuie să atingă și alte subiecte in afara
datelor și a programelor, cum ar fi cele legate de costuri, termene, standarde, legislație, organizare
instituțională, instruire, mentenanță. Există păreri conform cărora principalele criterii care pot
asigura succesul implementării unui SIG sunt:
- Existența unui nivel relativ ridicat de competențe în utilizarea calculatoarelor al
personalului instituției;
- Existența/promovarea în cadrul instituției a unui mediu inovativ;
- Aplicațiile SIG inițiale trebuie să fie simple și să producă rezultatele așteptate într-un
timp cât mai scurt;
- Conștientizarea nivelului resurselor disponibile în cadrul instituției și a faptului că
acestea sunt limitate;
- Recunoașterea meritelor fiecărui membru al echipei de proiect SIG la finalizarea cu
succes al acestora;
- Un mediu organizațional stabil;
- Un înalt nivel de implicare în atingerea scopurilor fiecărei activități specifice SIG.
În prezent există numeroase moduri de descriere a etapelor de proiectare și implementare a
SIG, cât și numeroase abordări privind structura etapelor, ordinea acestora sau responsabilitățile. Un
exemplu, destul de complex dar fără a avea pretenția că este cel mai complet sau universal valabil,
este dat în figura 1.3. Etapele efective de proiectare și implementare diferă de la caz la caz în funcție
de nivelul organizației, scopul acestuia, resursele existente etc. Mai mult decât atât, procesul de
proiectare și implementare nu este unul liniar, existând necesitatea uneori ca aceleași etape să fie
parcurse de mai multe ori, bineînțeles la un alt nivel, procesul devenind unul în spirală (vezi figura
1.2).

Modelul detaliat

Modelul conceptual

Modelul inițial

Implementarea sistemului

Analiza
informațiilor

Figura 1. 2: Procesul de implementare a unui SIG

Ca atare, manualul va aborda numai elementele esențiale, de ”uz general” în cadrul acestui
proces, restul trebuind a fi abordat în funcție de necesități, de la caz la caz, fiind foarte greu de
realizat un manual complet, care să acopere toate elementele și situațiile.

9
Figura 1. 3: Proiectarea unui SIG (exemplu)
10
1.1 Clasificarea sistemelor informatice geografice

Există numeroase metode și criterii de clasificare a SIG. Nu le vom trece în revistă pe toate
deoarece nu fac obiectul acestei cărți. Totuși, mai jos este prezentată o clasificare din punct de
vedere al anvergurii unui SIG, clasificare care dă un scop și o logică elementelor prezentate în
continuare. În concordanță cu subiectele abordate, sunt prezentate aspecte privind mediul
organizațional și aspecte legate de implementarea SIG.

a.) SIG pentru proiecte:

Din punct de vedere al mediului organizațional:

• Rezultatele așteptate sunt de obicei sub forma unui produs, de exemplu o hartă sau un raport
– odată de scopul este atins, proiectul este încheiat;
• Proiectul are o dată clară de începere și finalizare;
• Nu se previzionează suport pe termen lung și nici alte angajamente care implică dezvoltarea
SIG;
• Impact organizațional foarte mic.
Din punct de vedere al implementării SIG:
• Un efort singular;
• Utilizează cele mai bune instrumente în vederea atingerii acelui scop singular;
• Poate fi realizat în întregime de către un consultant sau un contractor extern.

b.) SIG pentru un departament:

Din punct de vedere al mediului organizațional:

• Organizație mică sau un singur departament;
• Dezvoltat în sprijinul unei singure activități bine definite, existente, din domeniul de
activitate al organizației;
• Necesită sprijin în continuare dar nu se previzionează dezvoltarea SIG;
• Reorganizarea instituțională nu este necesară deloc sau este necesară doar la scară foarte
mică (de exemplu reconversia desenatorilor de la planșetă către stațiile de lucru SIG);
• Administrat de către departamentul responsabil de activitatea respectivă.
Din punct de vedere al implementării SIG:
• Calculatoare/Stații de lucru independente;
• Poate orientate către CAD;
• Nu integrează sau integrează la scară redusă baze de date cu atribute;
• Nivel redus de partajare a informațiilor în cadrul sau în afara departamentului.

c.) SIG interdepartamental:

Din punct de vedere al mediului organizațional:

• Organizații medii către mari, cu mai mult de un departament;
• Alocarea de resurse bugetare și de personal semnificative în sectorul SIG;
• Beneficiază de suport permanent și de strategii actualizate;
• Există o oarecare implicare organizațională (”suporteri”);
• Administrat în cooperare de către departamentele implicate;

11
Din punct de vedere al implementării SIG:
• Calculatoare/Stații de lucru multiple, legate în rețea;
• SIG topologic (date geografice bazate pe relații topologice);
• Baza de date relaționale/orientate pe obiecte;
• Un anumit nivel de partajare al informațiilor între departamente.

d.) SIG instituțional/organizațional:

Din punct de vedere al mediului organizațional:

• Organizații medii către mari, multiple departamente;
• Angajamente la nivel înalt, pe termen lung în domeniul SIG;
• Planificare strategică la nivel organizațional, implementare și mentenanță distribuită;
• Încorporarea SIG ca parte a infrastructurii organizaționale;
• Sprijinul și implicarea managementului corporativ sunt esențiale.
Din punct de vedere al implementării SIG:
• Rețele distribuite client-server;
• Integrarea a mai multor SIG, baze de date, tehnologii conexe;
• Partajare interdepartamentală a datelor, standarde și metadate.

e.) SIG interinstituțional/interorganizațional:

Din punct de vedere al mediului organizațional:

• Organizații/Instituții publice sau asocieri/parteneriate industriale;
• Structură comună, cu reprezentanți ai tuturor partenerilor, dedicată pentru planificare și
politici;
• Responsabilități distribuite privind mentenanța în cadrul organizațiilor;
• Angajamente la nivel înalt, pe termen lung în cadrul organizațiilor participante;
• Reorganizare/restructurare semnificativă a funcționalităților/structurilor în cadrul
organizațiilor.
Din punct de vedere al implementării SIG:
• Mentenanță distribuită a elementelor comune;
• Facilități pentru schimbul de date, existența și utilizarea standardelor și a metadatelor,
utilizarea Internet sau alte rețele WAN.
• Integrarea datelor obținute cu ajutorul a unei game largi și variate de tehnologii.

În cadrul acestei lucrări se vor trata elementele specifice proiectării unui SIG de nivel
instituțional sau interinstituțional.

1.2 Componentele sistemului informatic geografic

1.2.1 Sistemul informatic spațial

Printre sistemele informatice dezvoltate în ultimele decenii, un rol aparte îl au sistemele

informatice spațiale, sisteme concise sau elaborate (Nițu, C., et all, 2002), care înregistrează,
prelucrează, memorează, furnizează și utilizează datele despre obiectele, evenimentele și
fenomenele caracteristice unui spațiu definit. Informația referitoare la aceste elemente are
caracteristici metrice și semantice. Dintre caracteristicile sau atributele metrice, elementul cheie îl
reprezintă datele de poziție, respectiv coordonatele. Când spațiul definit este o zonă terestră mică,
sistemul informatic spațial (SIS) devine sistem informatic teritorial (SIT). Când spațiul de

12
definiție a poziției elementelor este spațiul geografic, SIS devine sistem informatic geografic
(SIG). Un SIG poate rezulta din concatenarea și generalizarea unor sisteme informatice teritoriale
ale unor zone adiacente. În unele țări se acceptă doar denumirea de sisteme informatice teritoriale
pentru toate aceste genuri de sisteme (Niţu, C., 1992).
În cazul SIG, datele de poziție sunt coordonatele geografice sau coordonatele rectangulare
plane, definite într-un datum geodezic universal acceptat.

Figura 1. 4: Componentele unui sistem informatic geografic

SIG cuprinde, într-o accepțiune mai largă, fazele de la specificarea datelor de intrare până la
deciziile de control asupra proceselor naturale, economice sau sociale, iar într-o accepțiune limitată,
numai fazele de la specificarea datelor de intrare, până la afișarea rezultatelor sub formă grafică
(cartografică) sau alfanumerică.
Ieșirile sistemului sunt folosite în acest caz de către alte sisteme informatice (de protecție a
mediului, de management economic, militar etc.). Elementele unui SIG sunt grupate în: hardware
(calculatorul electronic, rețeaua de calculatoare, perifericele obișnuite de intrare – ieșire și de
memorare, perifericele specializate utilizate în special la culegerea datelor, rețelele de comunicații
etc.); software (programele de sistem, programele de comunicații, programele de gestiune a datelor,
programele ce asigură prelucrarea și validarea datelor culese, programele de analiză geografică
etc.); sursele și colecțiile de date și informații cu produsele ce le conțin; metodele de culegere,
validare, organizare, stocare, furnizare și utilizare a datelor și informațiilor sub diferite forme;
personalul care proiectează, realizează și utilizează sistemul.
Sistemele se pot categorisi în multe moduri. După destinația produselor (ieșirilor), există
sisteme informatice topografice, cadastrale, geologice, hidrologice, oceanografice, glaciologice,
climatologice, silvice, de transport etc. Exemple de asemenea sisteme sunt în cuprinsul lucrării.
După domeniul geografic de acoperire cu date sistemul poate fi municipal, județean,
regional, național, continental, intercontinental și global.

13
1.2.2 O definire practică a unui sistem informatic geografic

Figura 1.5 ar trebui să fie citită printr-o frază, legând între ele cu relații traduse prin acțiuni toate
blocurile componente ale sistemului, plecând de la componenta cea mai importantă, adică
personalul (Niţu, C., 1992; Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003)
.

Figura 1. 5: O nouă reprezentare a componentelor unui SIG

Oamenii constituie componenta cea mai importantă, cu toate că alții cred că datele.
Sistemele informatice, geografice sau ne-geografice, pleacă de la nevoile oamenilor din organizații
de a-și desfășura activitatea, a răspunde la întrebări și în general să interacționeze cu realitatea, cu
oamenii și organizațiile. Un sistem informatic este realizat pentru a asigura activitatea, în timp mai
scurt, așadar mai rapid, cu rezultate mai bune, mai consistente, de a furniza nivele superioare de
încredere în ieșiri.
Procesul de proiectare și implementare a unui SIG începe cu oamenii și nevoile lor și se
termină cu aplicațiile la dispoziția oamenilor care desfășoară activitatea. Întregul sistem există
pentru a asigura sarcinile sau atribuțiile oamenilor.
Aplicațiile sunt pe locul următor în ierarhie, deoarece ele definesc activitățile care trebuie
făcute. În organizații oamenii trebuie să creeze toate tipurile de rapoarte, să ia decizii și în general
să aplice stilul personal de muncă. Aici rapoartele au forme deosebite. Unele aplicații sunt proceduri
sau rutine și sunt repetate succesiv chiar zilnic, pe când altele sunt rulate la intervale regulate de
timp; există și aplicații analitice specifice care ar putea fi rulate mai rar sau chiar doar o dată.
Aplicațiile se pot învechi sau pot ieși din uz, ca și scopurile organizației. În orice sistem informatic
trebuie ca oamenii interesați să știe aplicațiile pe care sistemul le asigură.
Aplicațiile prelucrează date. Nu poate fi generată o hartă a unui traseu de deplasare fără
tabelele de date necesare cu pozițiile succesive și cu datele referitoare la detaliile hărții. Aceste
tabele aparțin bazei de date (posibil mai multor baze de date) și sistemul necesită software-ul de
accesare a datelor, de gestiune și manipulare a acestor date, astfel încât aplicația să poată genera

14
unul sau mai multe produse utile. Datele asigură funcționarea corectă și completă a aplicației și dacă
nu ar exista software-ul pentru stocarea și regăsirea datelor, aplicația nu ar avea ce să prelucreze.
Înainte de anii 1970 au apărut sistemele de gestiune a bazelor de date relaționale
(SGBDR sau RDBMS – Relational Database Management Systems) în afaceri și în administrație.
O aplicație nu poate lucra cu date singulare nestocate într-o bază de date (BD), ci în fișiere
specifice acestei aplicații și limbajului de programare folosit.
Iată de ce aceste date nu sunt mai importante decât software-ul. Triada este arătată în
dreptunghiul umbrit din centrul figurii 1.3 – «aplicații-date-software» și reprezintă inima sistemului
informatic. În mod ideal, triada ar trebui să lucreze comandată de oamenii ce cunosc tehnologia SIG
(dacă aplicațiile sunt proiectate) și trebuie să fie destul de flexibile să lucreze indiferent de
îmbunătățirile în hardware. De aceea este bine că hardware-ul, în permanentă evoluție, este în
partea de jos, cea mai puțin importantă componentă a sistemului informatic. Orice componentă
nouă hardware trebuie să permită rularea aplicațiilor de versiuni mai vechi, deja implementate.

1.3 Sisteme informatice geografice generale și dedicate

Tipul de SIG luat în considerație în lucrare este cel general, respectiv cel corporatist și cel de
întreprindere (corporate or entreprise GIS). Un asemenea SIG general este proiectat pentru a
satisface cerințele numeroșilor utilizatori din mai multe sectoare ale uneia sau mai multor
organizații.
Cu toate că multe organizații au SIG în una sau mai multe secții, acestea au fost construite
pentru a asigura cerințele doar ale acelor secții și pot fi puțin utile altor secții sau departamente. De
exemplu, un departament de marketing poate avea un SIG pe un PC (desktop GIS) pentru a asigura
activitatea proprie, pe când un departament de proiectare tehnică are un SIG centrat pe proiectarea
asistată de calculator (CAD). Există multe duplicări ale datelor și puțină congruență a seturilor de
date, duplicări ale aplicațiilor, o varietate în standardele de ieșiri ale sistemelor și în general o
viziune neunitară a SIG și a funcțiilor acestuia.
Un SIG general al unei organizații este construit în jurul unei baze de date integrate care
asigură funcțiile secțiilor sau departamentelor care au nevoie de procesare spațială sau chiar
cartografiere. Această bază de date este motorul unui SIG general al organizației.
Într-un sistem bine proiectat, utilizatorii din departamentele unde SIG deja a existat vor
interacționa cu SIG-ul în moduri nu mult diferite de cele cu sistemul vechi, particular. Noii
utilizatorii vor interacționa cu sistemul prin aplicațiile proiectate și personalizate care folosesc
datele centralizate (Niţu, C. 1999).
Un SIG general al organizației are câteva caracteristici:
• datele sunt standardizate și redundanța este redusă;
• integritatea bazei de date este maximizată (informațiile corecte, precise și actualizate
permanent sau periodic din bazele de date se folosesc după reguli bine stabilite);
• segmentele de date singulare sunt grupate în baza de date (într-o organizație
complexă există compartimente diferite cu sarcini și scopuri concrete, ce au nevoie
de numeroase date comune și particulare);
• există o unanimitate în definirea ieșirilor;
• costurile informațiilor geografice sunt centralizate.
Nu e necesar ca dimensiunea și complexitatea BD să reprezinte același lucru. În
administrația municipală, de exemplu, există un număr diferit de compartimente, uneori cu personal
restrâns, cu sarcini distincte. Aici este nevoie de în SIG general, în concepția e-government.
Procesul de proiectare și implementare a unui SIG general este complex și poate dura unul
sau mai mulți ani, în funcție de mărimea organizației și de volumul de date geografice care trebuie
să fie culese și stocate, dar și de unele procese complexe de planificare (vezi tabelul 1.1).

15
 Tabelul 1. 1: Fazele procesului de proiectare și implementare
Fazele Probleme centrale Rezultate/ Implicați Scopuri secundare
produse primare
Faze independente
Evaluarea și Cerințe de date Cerințe și propuneri de Utilizatorii potențiali și Construcția suportului la
analiza cerințelor geografice aplicații șefii de compartimente nivelele primar și mediu
Planificare Asigurarea misiunii Plan general și calendar Echipa de management
generală organizației de activități principale
Planificare a Etape de Plan de implementare, Echipa de management
implementării implementare calendar detaliat
Proiectare Structura datelor și Schema BD, dicționar Personalul tehnic
aplicațiile inițiale de date, aplicații
Implementare Popularea BD și BD SIG și aplicații Personalul tehnic și
aplicațiile inițiale utilizatorii primari
Proiect pilot Locul și perioada de Date pentru proiectul Personalul tehnic și Indicarea managementului
testare a sistemului pilot managerii selectați personalizat de lucru
Faze continui succesive
Dezvoltarea de Completare aplicații, Aplicații, manuale Personalul tehnic și Lămurirea utilizatorilor
aplicații modernizarea unora actualizate de proceduri utilizatorii primari necalificați
Planificarea Mentenanța SIG Plan de mentenanță date Personalul tehnic și Asigurarea suportului
mentenanței și alte componente managerii primari
Instruire Personal de instruit, Generală și pe aplicații Personalul tehnic și Lămurirea utilizatorilor
tipuri de instruire utilizatorii calificați necalificați
Evaluare După instruire și Raport de evaluare cu Toți utilizatorii Lămurirea managerilor de
perioada de lucru avantaje și dezavantaje top asupra avantajelor SIG

O bună înțelegere a fazelor de proiectare și implementare este făcută prin identificarea

produselor fiecărei faze. Evaluarea cerințelor este destul de importantă și constituie cheia
dezvoltării ulterioare a sistemului, fiind analizată într-un capitol distinct, inclusiv exemple.
Evaluarea cerințelor arată stadiul unde se află organizația; planul general, un document cu
obiectivul principal de atins. Planul de implementare se întocmește uneori împreună cu evaluarea
cerințelor în cazul că organizația este deja sigură că trebuie să realizeze un SIG. Cel de al treilea
plan, cel de mentenanță, este legat de activitatea de management. Așadar, cele trei planuri și
raportul cu analiza cerințelor constituie baza pentru dezvoltarea întregului sistem.
Sunt și alte documente importante, ca de exemplu analiza costurilor și beneficiilor,
manualele de instruire, dicționarele de date, analize de piață, planuri și proceduri de testare etc. Un
SIG complex generează multe documente. Pot fi editate broșuri de prezentare a sistemului și de
lămurire a utilizatorilor (Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003).

1.3.1 Planul general SIG

Întocmirea planului general este o activitate dintre cele mai complexe, cu care organizațiile
sunt deja familiarizate pentru alte domenii. Un plan general pentru SIG este asemănător altor
planuri generale și nu ar trebui să cauzeze temeri, cu toate că managementul de nivel mediu și
inferior nu prea este implicat în activități de planificare. Un plan general pentru SIG este un
document principal de interes în managementul la nivel superior și în exteriorul organizațiilor.

1.3.2 Coordonarea planului general al unui SIG la nivel județean

Coordonarea planului general pentru SIG pentru administrarea unui județ este un bun
exemplu de sistem mare și complex, în cadrul activităților de e-government.. Echipa de
management trebuie stabilită printr-un document decizional. Un bun specialist, de regulă un cadru
universitar, trebuie să pregătească la o anumită dată unele principii de coordonare pentru SIG și
pentru echipa de management propusă să aibă prima sa ședință. Echipa de management, compusă
16
din mai mulți reprezentanți, trebuie să înceapă procesul de evaluare a cerințelor. La o nouă ședință,
după primirea observațiilor scrise, trebuie ca un consultant să prezinte un scurt raport și a doua
versiune a proiectului de evaluare a cerințelor, un document complex ce va fi definitivat într-o
perioadă dată, după ce s-au prezentat noi observații la ședință.
Evaluarea cerințelor trebuie analizată de specialiști din administrația județeană și locală, din
universități și alte organizații; de exemplu din compartimentele de informatică ale consiliului
popular județean, ale prefecturii, primăriilor ale orașelor și comunelor, din diferite alte organisme la
nivel de județ. În evaluarea cerințelor trebuie prezentate clar legăturile dintre diferitele organisme,
misiunile acestora și importanta informațiilor geografice pentru realizarea atribuțiilor lor
În acest proces echipa de management trebuie să aibă în vedere și alte probleme care apar în
dinamica realizării SIG. Dintre date, cele de poziție au un rol primar. De aici se identifică relația
dintre date, profesiile legate de măsurătorile terestre (geodezie, topografie, cartografie, teledetecție
și fotogrammetrie) și asociațiile profesionale sau instituțiile de profil, ca de exemplu Ordinul
Geodezilor, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), Agenția Spațială
Română ş.a. și cum ar contribui aceste organizații la realizarea SIG.
Echipa de management trebuie să aibă reprezentanți și din aceste domenii, dar și specialiști
beneficiari sau utilizatori finali din alte organizații care folosesc date geografice, care culeg și
prelucrează date tematice. Bineînțeles că pentru activitățile desfășurate trebuie să aibă repartizate
din bugetul județean fonduri importante.
Planul general constă din două documente separate, un raport general de prezentare mai
scurt (inclusiv cu cheltuielile) și Planul general SIG
Se impun câteva sublinieri:
♦ Dacă implementarea va fi făcută pe etape, adică întâi în câteva compartimente (proiect
pilot) și apoi extinsă în celelalte, în planul general trebuie să fie stabilite concret cele două tipuri de
compartimente, secții, departamente etc.
♦ Deciziile inițiale ale personalului de conducere existent vor fi luate în procesul de
proiectare și implementare și cu ajutorul consultanților experți sau al firmelor de consultanță
folosite în definirea funcțiilor organizației. Puține organizații sunt capabile de realizarea întregului
proces cu personalul existent, acestea fiind doar organizațiile cu compartimente tehnice informatice
și de cartografiere, cu experiență în construirea bazelor de date. Cele mai multe vor lucra combinat,
cu personalul tehnic propriu și cu firme specializate, pe bază contractuală. Planul general nu este
locul detalierii tuturor problemelor, ci doar locul managementului problemelor ce se realizează
separat de personalul propriu sau de cel contractual. Așadar, acest plan general cuprinde doar
produsele ce se realizează, termenele de realizare și responsabilitățile.
♦ Unele documente privind resursele organizației cuprind cheltuielile financiare ale
procesului de implementare a unui SIG. Acesta nu trebuie să fie un buget detaliat la acest punct, dar
aici se regăsesc costurile și planificarea cheltuielilor. Pentru o organizație mare cu utilități care
acoperă mari teritorii, perioada de implementare a unui SIG poate fi măsurată în ani și costurile în
milioane de lei. Unii specialiști estimează că timpul și resursele financiare ar trebui să fie parte a
planului general, iar alții cred că ar fi dificil un asemenea lucru. Pentru un SIG la nivel de județ sau
la nivel național, toate cheltuielile trebuie prevăzute în bugetele naționale, iar pentru comune și
orașe în bugetele locale. Trebuie subliniat și aici aspectul politic, așa cum se întâmplă în alte
probleme de dezvoltare.

17
Capitolul 2. Managementul proiectelor SIG.

Utilizatorii SIG își încep de obicei cariera prin realizarea unor activități de bază cum ar fi
digitizarea/vectorizarea manuală a datelor sau verificarea/eliminarea erorilor din seturile mari de
metadate. Totuși, unii cartografi mai abili vor fi promovați, având posibilitatea de a ocupa funcții de
conducere, unde vor trebui să se ocupe de activități specifice domeniului afacerilor cum ar fi
supravegherea grupurilor de lucru, interfațarea cu clienții, crearea bugetelor și administrarea proceselor
de lucru.
Pe măsură ce importanța SIG crește în aproape toate domeniile de activitate din prezent, este
necesar ca specialiștii în cartografie și alte discipline conexe să se implice în managementul proiectelor
SIG în vederea maximizării eficienței strategiilor de lucru și a minimizării pierderilor. Totuși, deoarece
și proiectele SIG prezente au obiective din ce în ce mai ambițioase, este absolut necesar ca managerii
de proiecte SIG să aibă calificări și competențe dincolo de specializările cartografice.
Comitetul de standarde al Institutului pentru Managementul de Proiect din SUA (The Project
Management Institute Standards Committee) descrie managementul de proiect ca fiind “aplicarea
cunoștințelor, abilităților, instrumentelor și tehnicilor în activitățile proiectului în scopul atingerii sau
depășirii așteptărilor și cerințelor beneficiarilor”.
Conform ghidului PMBOK (PMBOK Guide – A guide to the Project Management Body of
Knowledge) al Institutului pentru Managementul de Proiect (Project Management Institute - PMI,
http://www.pmi.org sau http://pmi.ro) există nouă zone în care cunoștințele managerilor de proiect
trebuie să se regăsească pentru a avea șanse de reușită în finalizarea proiectului:
1. Managementul integrării proiectului descrie abilitatea managerului de ”a identifica, defini,
combina, unifica și coordona” diversele activități ale proiectului într-un tot coerent. Din păcate nu
există o singură cale de a face acest lucru, managerul de proiect trebuind să facă uz de abilitățile,
cunoștințele și tehnicile sale.
2. Managementul scopului proiectului asigură înțelegerea nu numai a activităților ce trebuie
realizate dar și a acelor activități inutile care trebuie excluse din proiect. Definirea scopului proiectului
se face de obicei prin crearea unui document cu scopul proiectului care este distribuit membrilor
echipei de lucru. Sunt incluse activități de planificare, monitorizare și control al grupurilor de lucru.
3. Managementul duratei proiectului ține cont de faptul că toate proiectele sunt supuse
constrângerilor de timp. Aceste constrângeri trebuie analizate, stabilirea calendarului final al
activităților trebuind să fie făcut pe baza datelor furnizate de către toți participanții la realizarea
proiectului. Sunt incluse activități de planificare, monitorizare și control al grupurilor de lucru.
4 Managementul costurilor proiectului este legat nu doar de stabilirea unui buget rezonabil
pentru fiecare activitate dar și de încadrarea în acesta. O atenție deosebită trebuie acordată relației cu
sponsorul/clientul în cazul în care proiectul nu este finanțat de către realizator. Sunt incluse activități de
planificare, monitorizare și control al grupurilor de lucru.
5. Managementul calității proiectului identifică standardele de calitate necesare proiectului și
modul în care acestea pot fi atinse. Este responsabil de planificarea calității, asigurarea calității și
controlul calității. Sunt incluse activități de planificare, monitorizare și control al grupurilor de lucru.
6. Managementul resurselor umane ale proiectului implică angajarea, dezvoltarea,
organizarea și supravegherea tuturor membrilor echipei de proiect. Se recomandă ca aceștia să fie
incluși în cât mai multe activități ale proiectului, creându-se un sentiment de loialitate către proiect și o
creștere a responsabilizării. Sunt incluse activități de planificare, monitorizare și control al grupurilor
de lucru.
18
 7. Managementul comunicării proiectului descrie procesele necesare menținerii unor linii de
comunicare deschise între membrii echipei proiectului. Sunt incluse aici modul de relaționare (cine cu
cine comunică), modul de comunicare (email, scrisoare, raport, telefon etc.), frecvența contactelor,
barierele comunicaționale, modul de urmărire și arhivare a comunicărilor. Sunt incluse activități de
planificare, monitorizare și control al grupurilor de lucru.
8. Managementul riscurilor proiectului identifică și minimizează riscurile proiectului. Sunt
analizate impactul și probabilitatea riscurilor, planurile de răspuns și sunt monitorizate riscurile
identificate în scopul împiedicării propagării efectelor unui risc în tot proiectul. Sunt incluse activități
de planificare, monitorizare și control al grupurilor de lucru.
9 Managementul achizițiilor proiectului evidențiază procesele prin care produsele, serviciile,
și/sau rezultatele sunt obținute din exteriorul echipei de lucru. Sunt incluse selecția partenerilor,
managementul și încheierea contractelor și sprijinul juridic. De asemenea, sunt incluse activități de
planificare, monitorizare, control și desființare a grupurilor de lucru.
Deși elementele de management al proiectelor SIG sunt aplicabile majorității proiectelor IT
(Information Technology – tehnologia informației), aceste tipuri de proiecte au un grad ridicat de
dificultate datorită lucrului cu volume mari de date și a cerințelor specifice de integrare și performanță,
motiv pentru care și nivelul riscurilor este ceva mai ridicat decât cel al proiectelor IT uzuale.

2.1 Insuccesul unui proiect

Legea lui Murphy privind managementul de proiect spune că nici un proiect major nu este
finalizat în termen, cu bugetul planificat și cu aceeași echipă cu care a fost început. Se estimează că
doar 16% din proiectele IT complet implementate sunt terminate la timp și încadrate în bugetul alocat
(The Standish Group International 2000. “Our Blog.” http://www.pm2go.com).
Prima cauză notabilă care stă la baza insuccesului unui proiect este slaba planificare. Orice
proiect trebuie să aibă la baza planificării un studiu de fezabilitate care să evidențieze misiunea, scopul,
obiectivele, modul de realizare și constrângerile. Un proiect poate fi nefezabil din mai multe puncte de
vedere, ca de exemplu: un nivel inacceptabil al riscurilor, cerințe neclare, dezacorduri între clienți
privind obiectivele finale, lipsa personalului cheie în realizarea acestuia, aspecte politice nerezolvate
etc.
A doua cauză care stă la baza insuccesului unui proiect este lipsa sprijinului managerial
superior. Promovarea și finanțarea inadecvată, precum și finanțarea slabă din partea clientului vor
reduce șansele de succes ale proiectului. De asemenea, este important să se determine nivelul
sprijinului proiectului din partea beneficiarului (clientului): este vorba de o persoană sau un grup, sunt
de la nivelul managementului sau de la cel executoriu etc. Cu cât nivelul și numărul susținătorilor sunt
mai mari, cu atât sporesc șansele de reușită a proiectului.
O a treia cauză a insuccesului unui proiect este managementul de proiect defectuos sau slab. Un
manager de proiect de înalt nivel trebuie să aibă o experiență mare, educație, abilități de conducere,
negociere, comunicare, rezolvare a problemelor, planificare și organizare. Deși persoanele cu o
asemenea pregătire sunt și greu de găsit și costisitoare, în comparație cu pierderile cauzate de
insuccesul proiectului s-ar putea să merite efortul.
O ultimă cauză a insuccesului unui proiect prezentată aici este dată de lipsa de viziune a
clientului și de neimplicarea utilizatorilor finali. Clientul trebuie implicat în toate etapele de dezvoltare
a proiectului. Nu doar un singur proiect SIG a fost implementat doar ca să se descopere că nu este nici
ce și-a imaginat, nici ce și-a dorit clientul. De asemenea, utilizatorul final (care poate fi sau nu clientul)
este cel mai important participant la supraviețuirea pe termen lung a proiectului. Indiferent de cât de
deosebit este un instrument SIG, dacă utilizatorul va putea să-și rezolve problemele într-un mod mai
19
eficient sau mai ieftin cu alte instrumente, instrumentul inițial va rămâne nefolosit, cauzând pierderi de
timp și financiare. Din acest motiv utilizatorul final trebuie implicat în toate etapele de dezvoltare a
unui proiect.

2.2 Instrumente specifice managementului de proiect.

În prezent există numeroase instrumente utile managerului de proiect, unele incluse în SIG,
altele nu. Unele dintre aceste instrumente sunt sub forma unor concepte de care managerul de proiect
trebuie să țină cont atunci când supervizează proiecte mari, cu multe activități, numeroși membri în
echipa de lucru, numeroși clienți și utilizatori finali.
Cele mai frecvent întâlnite instrumente de management al proiectelor sunt diagramele WBS
(Work Breakdown Structure – structura divizată de lucru), Gantt și PERT (Program Evaluation and
Review Technique – tehnică de evaluare și revizuire a programului)
O diagramă WBS este o reprezentare a structurii proiectului și a modului cum acesta este
structurat pe faze și activități.

Figura 2. 1: Diagrama WBS

Diagrama Gantt (numită după creatorul ei, Henry Gantt), este o diagramă utilizată în mod
special pentru urmărirea activităților pe parcursul ciclului de viață al proiectului. În plus, diagrama
Gantt reprezintă și relațiile/conexiunile între activități, concentrându-se pe datele de început și de sfârșit
ale fiecăreia. Aceste diagrame vor utiliza o culoare pentru a reprezenta momentul estimat al finalizării
și cu alta momentul real al finalizării, facilitând astfel o evaluare rapidă a stadiului proiectului și o
identificare ușoară a posibilelor probleme legate de termene. De asemenea, se mai pot reprezenta și
punctele de decizie ale proiectului (milestones). Aceste diagrame pot fi realizate ușor folosind
programe ca Microsoft Project, Primavera, MindManager.

20
 Figura 2. 2: Diagrama Gantt
(http://www.jmu.edu/cisr/research/sic/gis/toolkit.htm)

Diagramele PERT sunt similare celor Gantt, în ideea că ambele sunt utilizate pentru a coordona
finalizarea activităților. Totuși, spre deosebire de Gantt, PERT se concentrează mai mult pe evenimente
decât pe datele de început și finalizare. Sunt utilizate în proiecte de amploare și permit identificarea căii
critice a proiectului. Aceste diagrame pot fi realizate ușor folosind programe ca Microsoft Project,
Primavera, MindManager.

Figura 2. 3: Diagrama PERT

(http://2012books.lardbucket.org/books/geographic-information-system-basics/s14-02-gis-project-management-tools-
a.html)

21
 Există o serie de avantaje și dezavantaje în utilizarea atât a diagramelor Gantt cât și a PERT.
Diagramele Gantt sunt preferate în cazul proiectelor mici, liniare, cu mai puțin de 30 de activități,
desfășurate în general secvențial. Proiectele mari nu vor putea fi reprezentate într-o singură schemă
Gantt, făcând dificilă vizualizarea întregului proiect. De asemenea, în cazul diagramelor Gantt este
necesară o planificare clară a proiectului, nu sunt luate în considerare conexiunile dintre activități
separate și fiecare schimbare a calendarului unei activități are ca rezultat necesitatea schimbării
calendarului întregului proiect. Diagramele PERT au și ele dezavantajele lor. De exemplu nu este clar
momentul finalizării fiecărei activități. De asemenea, proiectele mari pot deveni foarte complexe și se
pot întinde pe mai multe pagini.

Deoarece niciuna din aceste diagrame nu oferă instrumentul perfect, este frecventă utilizarea lor
simultană pentru a se încorpora beneficiile tuturor.

2.3 Organizarea resurselor umane

Una dintre cele mai dificile sarcini ale managementului de proiect este supravegherea unui
număr mare și divers de persoane, împărțite în diferite echipe. În general, pentru a se asigura
funcționalitatea echipelor de lucru, sarcinile sunt clar atribuite pentru fiecare membru al echipei de
proiect. De asemenea, echipa de proiect este împărțită în grupuri și subgrupuri, în funcție de pregătire,
atribuții și responsabilități.

Cel mai frecvent întâlnim o echipă de dezvoltare a sistemului și un comitet/grup de conducere

al proiectului. Acestea au o structură diferită în funcție de anvergura proiectului.

Finanțator
proiect

Expert tehnic
Manager
Management (reprezentând Client Client
proiect
conducerea)
Figura 2. 4: Grupul de conducere al proiectului – proiecte mari

22
 Manager de
proiect

Expert Specialist
Expert afaceri Specialist date
tehnologii software

Echipa tehnică: Programatori, experți SIG și SI, operatori, administratori BD și calculatoare

Echipa suport: administrativ, secretariat etc.

Figura 2. 5: Echipa de dezvoltare a sistemului – proiecte mari

Manager SIG

Finanțator
proiect
Analist SIG

Evaluare Dezvoltare Dezvoltare

Manager SIG Management Client
tehnologică software date

Figura 2. 6: Grupul de conducere al proiectului Figura 2. 7: Echipa de dezvoltare a sistemului

(proiecte medii și mici)

Rolul și funcțiile celor două echipe sunt exemplificate în continuare:

Grupul de conducere al proiectului Echipa de dezvoltare a sistemului

Supraveghează activitățile Execută activitățile
Utilizează personalul existent Trei opțiuni
- subcontractează
- angajează personal nou
- utilizează personalul existent
Funcții: Funcții:
- responsabil de managementul superior - stabilesc și monitorizează evoluția
- primesc rapoarte de activitate de la - rezolvă problemele de proiectare
echipa de dezvoltare
- revizuiesc stadiul proiectului - concentrează activitățile pe calea critică
- identifică problemele (de preferat - echilibrează încărcarea membrilor echipei
timpuriu)
- Execută ajustările necesare în: - raportează grupului de conducere a
proiectului
• Proiectul SIG
• Planul de implementare

23
Capitolul 3: Evaluarea și analiza cerințelor
Înaintea implementării unui SIG, este foarte importantă realizarea unui document care stă la
baza tuturor activităților ulterioare, o lucrare cadru destul de importantă, la realizarea căreia participă
toți utilizatorii și beneficiarii.
Pentru etapa de planificare a realizării acestui produs trebuie să se țină seama de următorii
factori:
♦ implicarea tuturor membrilor organizației;
♦ instruirea utilizatorilor și beneficiarilor (Nițu, C., 2003a, 2003b);
♦ încredințarea managementului pentru implementare;
♦ stabilirea unor așteptări realiste ale utilizatorilor și ale managerilor;
♦ înțelegerea cerințelor generale și a cerințelor la nivel de utilizator;
♦ evaluarea datelor geografice uzuale existente;
♦ justificarea costurilor și beneficiilor implementării;
♦ realizarea planului general pentru implementare.

Acestea se vor corela cu etapele și activitățile procesului de proiectare și implementare și se vor

concretiza într-un document care schematic arată ca cel din figura 1.3, dar practic va fi un document
complex și consistent.

3.1 Implicații organizaționale

Dacă sunt implicați direct toți membrii unei organizații în procesul de planificare, avantajele
sunt uriașe. Fiecare membru trebuie să critice sistemul existent și să participe la realizarea noului
sistem. Aproape toți membrii organizației vor fi cel puțin utilizatori sau beneficiari ai noului sistem.
Mulți dintre utilizatorii noii tehnologii trebuie să înțeleagă noile procese încă din faza de
planificare. O cale eficientă de implicare este crearea a două grupe de utilizatori, chiar cu reprezentanți
din structurile de management. O grupă poate cuprinde administratori sau manageri (denumită și echipă
de management de supraveghere) care răspund de deciziile strategice, stabilirea măsurilor de securitate,
luarea deciziilor privind cheltuielile financiare și luarea deciziilor finale în faza de implementare.
O a doua grupă poate cuprinde toți membrii primei grupe plus utilizatorii finali sau beneficiarii
sistemului. Această grupă analizează problemele operative ale sistemului, discută probleme privind
datele care trebuie culese și recomandă îmbunătățirea funcționalității sistemului. Această grupă va fi
foarte eficientă la instruirea altor utilizatori și la creșterea capacității grupei ca un întreg. La ședințele
grupului se asigură și cooperarea utilizatorilor sau beneficiarilor direcți (Nițu, C., 1992; Nițu, C.D. et
all, 1997c, Nițu, C., 2003a, 2003b).
Unul din beneficiile unei asemenea echipe sau grupe de management este că asigură eficiența
sistemului. Deoarece utilizatorii participă în etapele de planificare a implementării, aceștia au drept de
proprietate asupra sistemului, acest drept dând siguranța sistemului. Siguranța sistemului la toate
nivelurile este foarte importantă pentru succesul în realizare. Invitarea managerilor la aceste ședințe
face ca aceștia să urmărească direct utilizatorii analizând aplicațiile pe care le folosesc și pentru ce
probleme, respectiv ce produse finale se obțin, sub formă de rapoarte.
Aici pot fi prezentate și rapoarte de către cei ce au participat la conferințe ale utilizatorilor, așa
cum sunt conferințele utilizatorilor produselor firmelor ESRI sau Intergraph. Pot fi prezentate și
concluzii ale grupurilor de utilizatori care participă la cercuri de discuții folosind Web, destul de multe
pe această tematică a utilizării datelor geografice (Rotaru, M., Nițu, C.D., 1993).
24
3.2 Necesitatea instruirii

Planificarea realizării unui sistem complex, așa cum este SIG, nu se face doar din birou, ci și pe
teren, accentuând pe fazele tehnologice de identificare a surselor de date, de structurare a datelor, de
culegere și validare a acestor date, de populare a bazelor de date, de cunoaștere a pachetelor software și
componentele hardware performante care trebuie să fie cumpărate.
Procesul de planificare a implementării sau realizării sistemului începe cu necesitatea de
completare a instruirii asupra capacităților sistemelor avansate tehnologic.
Prima metodă este de a vizita instituții similare din țară sau din străinătate, unde a fost
implementat un sistem asemănător. Trebuie întrebați utilizatorii ce le place și ce nu din noul sistem,
care au fost greutățile pe perioada implementării și după și dacă ar dori să reia o asemenea
implementare (Nițu, C., 1992; Nițu, C., et all, 2002).
Altă metodă este participarea la conferințele utilizatorilor organizate periodic, de regulă anual
sau la doi ani. Aici se ia legătura cu alți utilizatori ai sistemelor similare sau asemănătoare și se
urmăresc și prezentările noilor echipamente, programe, proceduri, aplicații și tehnologii făcute de
experți ai unor firme renumite sau ai organizațiilor beneficiare.
O metodă excelentă este invitarea unor firme de consultanță să-și prezinte experiența în
planificarea și implementarea sistemelor.
O altă soluție este vizitarea oficiilor firmelor de consultanță pentru a vedea și a consulta diferite
proiecte realizate pe o perioadă mai lungă. Discuțiile cu această ocazie sunt foarte utile și directe.
Furnizarea unor adrese de pagini web cu descrieri ale lucrărilor executate de aceste firme este destul de
utilă (anexa nr. 2).

3.3 Urmărirea așteptărilor utilizatorilor

O problemă importantă pentru etapa de planificare a implementării este urmărirea așteptărilor

utilizatorilor. Implementarea unui sistem se face într-o perioadă mare de timp, cam de doi sau trei ani.
O regulă bună de lucru este că trebuie să fie adăugată sistemului cel puțin o funcție nouă în fiecare
lună. Multe implementări au eșuat deoarece așteptările utilizatorilor sunt prea mari, pierzându-se
încrederea în sistem.

3.4 Evaluarea cerințelor

Un SIG este un sistem destul de complex (capitolul 1). Faza critică a implementării unui sistem
este faza de planificare. Primul pas în această fază este evaluarea cerințelor. Documentul care conține
aceste cerințe este o cerere de propuneri pentru SIG (anexa nr. 1) sau studiul de fezabilitate (vezi anexa
2).
Evaluarea cerințelor este un proces în care se definesc toate necesitățile utilizatorilor. Sunt
enumerați utilizatorii sau beneficiarii cerți și separat cei potențiali și ce funcții sunt realizate cu
sistemul, sunt enumerați indicatorii de eficiență (beneficiile folosirii procedurilor și aplicațiilor
sistemului), datele necesare pentru asigurarea acestor aplicații, cele mai indicate pachete de programe
pentru a asigura aceste aplicații (Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003).

25
 Evaluarea cerințelor e un proces care consumă mult timp și se poate solda cu rezultate eronate
dacă nu e făcută sistematic. Pentru a înțelege modul de planificare pentru un sistem, trebuie să se
înțeleagă cum au evoluat sistemele în ultimii ani. De regulă procesele sunt concentrate pe
compartimentul pentru care au fost cel mai bine definite cerințele Trebuie să se acorde atenție păstrării
personalului ce a participat la definirea cerințelor. Trebuie oprită fluctuația personalului pe timpul
implementării.

3.5 Asistarea utilizatorilor curenți

Din personalul sistemului fac parte și utilizatorii, care trebuie să fie asistați pe timpul stabilirii
cerințelor și implementării. Datorită modificării proceselor care sunt automatizate cu această
tehnologie, există multe tipuri ce utilizatori curenți și potențiali. Există două clase primare de utilizatori
ai tehnologiei SIG. Primei clase îi aparțin utilizatorii care folosesc deja unele tipuri de cartografieri în
atribuțiile de zi cu zi.
Este destul de ușor de a atrage acești utilizatori deoarece hărțile tematice constituie principalul
produs al unui SIG. Tot harta este și o sursă de date pentru baza de date a unui SIG. Cartografii au toate
tipurile de hărți, geomorfologii au hărți topografice și hărți cu reprezentări ale reliefului, meteorologii
hărți sinoptice, administratorii hărți cadastrale, planificatorii planuri urbanistice generale și zonale,
inginerii și arhitecții planuri ale utilităților și construcțiilor, arheologii și istoricii planuri ale siturilor
etc. Fiecare din acești utilizatori sau beneficiari se implică rapid în noua tehnologie prin automatizarea
realizării acestor planuri și hărți, făcându-le mai consistente și mai accesibile, inclusiv prin intranet și
Internet.
Pentru o a doua clasă de utilizatori sunt identificate mai greu aceste probleme de realizare
automată a hărților. Acești utilizatori nu folosesc tehnologia de cartografiere pentru rezolvarea
problemelor, rezultatul final nefiind obligatoriu o hartă. Un exemplu de utilizator este cel al
inspectorilor financiari specializați în stabilirea impozitelor.
Identificarea utilizatorilor și împărțirea pe grupe nu este ușoară și trebuie revăzute atribuțiile
acestora și să se determine dacă există o componentă spațială în activitățile compartimentului pentru
care poate fi folosit SIG. Alt exemplu de aplicație este regăsirea documentelor sub formă digitală după
stocarea acestora în baza de date. Multe compartimente au carduri de acces, documente pe hârtie, pe
film sau pe plastic, care pot fi accesate pe bază de cod sau de index, inclusiv index geografic,
documente care pot fi stocate în formă digitală.
Aceste documente pot fi scanate și organizate prin relaționarea lor la detalii geografice și putând
fi apoi folosită tehnologia SIG la regăsirea versiunii scanate a documentului printr-un simplu clic pe
detaliul geografic de pe harta utilizată în interfața grafică (GUI). Tehnologia este folosită curent în
sistemele WebGIS, de exemplu pentru selecția aerofotogramelor, înregistrărilor satelitare sau a hărților
pentru o anumită zonă.
Pe lângă împărțirea pe clase a utilizatorilor și beneficiarilor, se impune și o instruire a acestora
pe problemele în care vor fi implicați. Această instruire va facilita implementarea mai ușoară a
sistemului. Utilizatorii vor participa și la evidențierea funcțiilor clasice ale compartimentului, dar și la
definirea funcțiilor care vor fi realizate cu noul sistem SIG (Nițu, C., 2003a, 2003b).

26
3.6 Categorisirea utilizatorilor

Odată stabilite compartimentele care vor beneficia de tehnologia SIG, următoarea fază este
abordarea personalului care folosește sistemul. Cel mai eficient mod de a analiza potențialii utilizatori
și a trece în document cerințele este clasificarea lor în grupe după tipul de funcții, conform atribuțiilor.
Fiecare categorie de utilizatori trebuie să fie bine definită, astfel încât aplicațiile care folosesc datele și
interfețele utilizator care vor fi proiectate să asigure funcțiile pe care aceștia le realizează.
Un director, un șef de compartiment sau un manager este, de regulă, un utilizator final sau
beneficiar al produselor și informațiilor create de către alți utilizatori ai sistemului. Crearea rapoartelor
și vizualizarea datelor în sistem sunt cele mai importante pentru această clasă de utilizatori. Ei sunt
interesați în cunoașterea numărului de sarcini prevăzute, fondurile cheltuite sau starea unei activități la
orice moment de timp. În multe cazuri persoana nu este un utilizator efectiv al sistemului și ca atare va
folosi un membru al compartimentului său familiarizat cu informatica.
Șeful de proiect este cel care are responsabilitatea de management pentru realizarea proiectului.
Există șase competențe de bază ale unui șef de proiect: studii și experiență în managementul unui
proiect SIG; calități de negociere și comunicare; calități de planificator și organizator; eficiență în
rezolvarea problemelor care apar; abilitate; voință pentru excelență în toate lucrările.
Personalul tehnic este experimentat și de regulă realizează analize ale activității pe baza
expertizei lor de specialitate. Asemenea utilizatori sunt analiștii, programatorii, inginerii, planificatorii,
cercetătorii și anumiți funcționari publici. Acestor utilizatori trebuie să li se asigure acces deplin la
toate detaliile unei activități și răspund de realizarea analizei tehnice a activității pentru a concluziona
dacă aceasta este sau nu în conformitate cu regulile sau reglementările stabilite.
Acestor tipuri de utilizatori le sunt specifice, de regulă, detaliile activităților, ca cele de culegere
a datelor și informațiilor, analiza geografică, rezultatele testărilor și măsurătorilor. În plus, aceștia
trebuie să poată interoga datele istorice, să genereze rapoarte de ansamblu și să realizeze analize
comparative pentru folosirea în luarea deciziilor.
Personalul administrativ cuprinde utilizatori importanți ai unui sistem, de exemplu cadastral,
care, de regulă, consumă mult timp introducând și manipulând datele în sistem și generând rapoartele
necesare pentru conducere, pentru alți utilizatori sau beneficiari sau pentru public. Aceștia au nevoie
de acces deplin la sistem pentru a realiza introducerea și manipularea anumitor date și pentru generarea
de rapoarte și hărți.
Cel mai eficient mod de a determina sau defini funcționalitatea necesară pentru acești
utilizatori, recte să se revadă documentele sau scrisorile existente, adresele poștale, dosarele clasice și
electronice, hărțile și rapoartele generate în procesul curent și să se determine dacă sistemul îi poate
asista în proces. Este important să se analizeze dacă informațiile culese pot fi folosite ulterior și de către
alți utilizatori sau pentru alți beneficiari. Automatizarea acestor procese poate scurta timpul de lucru,
iar beneficiile ar putea fi evidențiate în procesul general.
Specialiștii beneficiari din afara organizației (ingineri, arhitecți, profesori, programatori ş.a.)
constituie un grup de utilizatori finali sau beneficiari cu expertiză mai mare sau mai mică, în funcție de
frecvența utilizării. Aceștia vor dori să aibă abilitatea de a introduce ei înșiși date în sistem, decât să
completeze formulare. Acest lucru trebuie studiat cu mare atenție. Trebuie definit clar dacă unii dintre
aceștia sunt și participanți, nu numai clienți.
Ultima clasă de utilizatori este publicul sau cea a utilizatorilor individuali care folosesc
ocazional sistemul (beneficiari, consumatori sau clienți ai noii tehnologii). Aici pot fi încadrați și
profesorii, studenții, elevii și în general toți cetățenii care au acces la un calculator cuplat la Internet.

27
3.7 Factorii ce determină cerințele și exemple de aplicații

La stabilirea cerințelor utilizatorilor contribuie și alți factori care trebuie luați în considerație de
către proiectanți și analiști. Acești factori sunt frecvența utilizării (permanent, săptămânal, lunar,
trimestrial, anual ocazional etc.), experiența în folosirea calculatorului și a dispozitivelor anexe.
Toți acești utilizatori folosesc aplicații pe calculatoare personale, telefoane mobile inteligente
etc. Definirea unei aplicații poate lua două forme primare relativ la tehnologia SIG. În primul rând,
tehnologia SIG este partea centrală folosită pentru soluția de a furniza analize spațiale (geografice).
Exemple comune ale acestor tipuri de aplicații sunt procedurile sau instrumentele care răspund la
întrebări de forma: ♦ ce există la sau lângă punctul definit cu coordonatele …? ♦ care sunt toate locurile
(pozițiile) unui anumit tip de detaliu geografic? ♦ ce zone geografice îndeplinesc următoarele criterii?
♦ ce modificări au avut loc în zona…? ♦ ce forme spațiale există? ♦ dacă și unde putem proiecta un
obiectiv și ce rezultat se așteaptă?
Se dau mai jos câteva exemple de tipuri de aplicații sau funcții care sunt rezolvate prin
răspunsuri la întrebări ca cele de mai sus (Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003).

a) Vizualizarea, localizarea și interogarea datelor

Aplicațiile SIG cele mai simple sunt cele de vizualizare, localizare și interogare a datelor.
Aproape orice începător care folosește SIG este interesat în vizualizarea unui tip de informații
cartografiate (Nițu, C., Vișan, M., 2000; Sion, I.G., Noaje, I., Nițu, C.D. (1996). Utilizatorii trebuie
să realizeze funcții ca selecția unei anumite parcele, selecția tuturor pozițiilor unde se află același tip de
detaliu, reprezentarea detaliilor cu diferite culori sau semne convenționale (simboluri), selecția unor
înregistrări în baza de date și apoi vizualizarea pozițiilor detaliilor pe o hartă etc.

Figura 3. 1: Exemplu de vizualizare în planificarea teritorială

b) Urmărirea apelurilor, cererilor sau reclamațiilor

O aplicație de urmărire a reclamațiilor automatizează procesul preluării unui apel, unei cereri
sau unei reclamații de la persoane fizice sau juridice, retrimițând apelul la un departament stabilit și
notificarea, inspectarea, citarea neregulilor și urmărirea acțiunilor întreprinse ca răspuns la acest apel.
În funcție de departament, apelurile sau cererile pot veni în multe forme și de multe ori acestea pot fi
repartizate greșit unui alt departament. Aplicația ar trebui să permită personalului oricărui departament
să vadă orice cerere și orice acțiuni întreprinse de către alte compartimente conform procedurilor
dinainte stabilite. Aceste cereri și acțiuni pot fi apoi văzute pe o hartă adecvată. Un exemplu sugestiv

28
este cel de preluare a apelurilor telefonice pentru situații de urgență la numărul unic 112, când rețeaua
de comunicații trebuie să determine automat poziția geografică a apelantului. Apelul este înregistrat în
baza de date, este trimis compartimentului responsabil, prin SIG optimizându-se itinerariul de transport
pentru autovehiculele ce se deplasează pentru rezolvarea situației.

c) Generarea listei poștale

Generarea listei poștale este mai degrabă un instrument, decât o aplicație. Acest instrument ar
trebui să creeze o listă poștală pentru a fi folosită fie pentru a crea adresele poștale în formate standard,
fie să folosească la generarea adreselor sau scrisorilor. Ca un exemplu, pentru toate proprietățile dintr-o
zonă la o anumită distanță față de o proprietate subiect, un curs de apă, o șosea sau o cale ferată pot fi
determinate adresele lor poștale, scrise într-un fișier și tipărite pe hârtie. Poate fi creată o listă poștală
personalizată pentru fiecare agenție, pentru o zonă geografică selectată, la fel pentru proprietăți, clienți,
existenți sau potențiali care îndeplinesc anumite criterii.

d) Cartografierea prin puncte a adreselor poștale

Diferite baze de date și documente scrise pe suport hârtie sau material plastic conțin informații
relative la localizarea unei proprietăți. Aceste înregistrări din baza de date și/sau documente pot fi
atribuite în cadastru unui bun imobil, respectiv unei clădiri sau unei parcele, prin stradă, cod poștal sau
adresă poștală. Adresa poate fi relaționată cu un punct în mijlocul clădirii sau parcelei (centru de
greutate sau centroid).
Se poate spune că adresa este un atribut al acestui punct. Aceste puncte pot fi reprezentate pe o
hartă cu clădirile sau parcelele umbrite.

e) Întreținerea, urmărirea și inventarierea

Întreținerea este realizată continuu, pentru toate componentele proprietăților și utilităților unei
organizații. Pe durata acestui proces, sunt completate multe formulare, creând un inventar al unor
atribute ale detaliilor care trebuie să fie urmărite de către diferite compartimente. Chiar fără formulare,
mentenanța proprietăților poate fi urmărită într-o bază de date asociată bunului imobil. Cu ocazia
cartografierii proprietății,. informațiile descriptive relative la aceste structuri sunt modificate datorită
reparațiilor sau înlocuirilor. Această aplicație permite introducerea valorilor unor caracteristici sau
atribute ale acestor detalii folosind meniuri cu formulare pe ecran. Apoi pot fi realizate analize cu
aceste date pentru a ajuta planificarea mai eficientă a programelor de întreținere, a reparațiilor
sistematice sau a înlocuirii totale.

f) Cartografierea și urmărirea incidentelor

Uneori, compartimentele, departamentele sau secțiile se confruntă cu situații care nu implică în

mod necesar aprobări sau reclamații (cereri), dar sunt relatate ca un eveniment neprevăzut sau alte
incidente. SIG poate fi folosit pentru a mări imaginea hărții sau ortofotogramei în locul unde apare un
incident, a marca un nou punct unde a avut loc incidentul sau a adăuga o înregistrare la baza de date

29
care memorează datele referitoare la clădire, proprietate, segment de stradă sau alt detaliu cartografiat
și reprezentat în SIG.
Pe ecran va fi afișat un formular, permițând utilizatorului operator să introducă informațiile
referitoare la incident, împreună cu numele apelantului și rezoluția. Compartimentele serviciilor de
management al evenimentelor neprevăzute poate răspunde apoi la incident în cel mai eficient mod
folosind o aplicație de alegere a utilajelor necesare, alegere a itinerariului de deplasare. O dată ce
acestea sosesc la locul incidentului, pot localiza utilitățile și rezolva tehnologic problema.
Compartimentele sau secțiile Inspectoratului pentru Servicii de Urgență, de exemplu de pompieri,
trebuie să folosească acest tip de aplicație pentru răspuns și trebuie să știe unde sunt cei mai apropiați
hidranți în caz de incendiu în localități. Un SIG trebuie folosit și în domeniul siguranței publice, unde
agenții și inspectorii de poliție pot analiza problemele de criminalitate și de alte incidente care apar.

g) Aplicațiile de alegere a itinerariului

O aplicație de alegere a itinerariului este implementată acum chiar și pe telefoanele mobile.

Aplicația permite oricui să planifice deplasarea în cel mai eficient mod pentru a ajunge la un punct dat
prin adresa poștală, prin coordonate sau ales cu locatorul pe o hartă interactivă. Multe aplicații de acest
tip permit și alegerea mijlocului de transport. Cel mai simplu exemplu de aplicație este Mapquest,
bazată pe Web, care permite determinarea sau definirea celui mai eficient traseu de la un punct la altul.
Asemenea aplicații sunt utile pentru serviciile de urgență medicală, pentru serviciile de pompieri,
pentru planificarea transporturilor rutiere etc. Se subliniază faptul că drumul optim nu este întotdeauna
drumul cel mai scurt (Nițu, C. (2001; Nițu, C., et all, 2002).

h) Avizarea

Procesele și sistemele de avizare sunt realizate de către multe agenții și servicii și pot beneficia
de foarte multe perfecționări cu ajutorul unui SIG. Pot fi date numeroase exemple asupra posibilităților
de folosire a unui SIG, printre care:♦ verificarea distanței de la o structură propusă la alta, structurile
fiind detalii ca bun imobil, trasee liniare, mlaștini, școli, restaurante etc.; ♦ realizarea hărții cu zone
construibile; cu toate cererile de construcție de clădiri aprobate într-o lună, într-un trimestru sau într-un
an; ♦ realizarea hărții cu zonarea circumscripțiilor electorale, medicale, școlare, de poliție etc.; ♦
realizarea hărții zonelor cu obiective inspectate pentru un inspector, de un comisar al gărzii financiare
sau de o echipă de inspecție pe o perioadă de timp dată; ♦ calcularea traseului optim pentru vizitarea
obligatorie mai multor obiective (drumul poștașului); ♦ verificarea zonării unei (unor) parcele; ♦
generarea adreselor poștale și a scrisorilor de avizare pentru plata impozitelor și taxelor; ♦ realizarea
hărții cu toate zonele septice pentru o perioadă dată; ♦ calcularea distanței pentru verificarea unor
restricții pentru o anumită parcelă etc.
O a doua definire a unei aplicații este când SIG acționează ca o tehnologie integrată care asigură
stocarea și regăsirea informațiilor pe baza localizării geografice. Una din cele mai dificile probleme de
rezolvat într-un proiect de integrare este identificarea caracteristicii comune ce poate fi folosită pentru a
stoca și regăsi informațiile într-unul sau mai multe sisteme. SIG permite integratorului să folosească
poziția fizică a detaliului ca o metodă de memorare și regăsire a unui volum stabilit de informații.

30
 Câteva exemple de sisteme care trebuie să existe mai ales în multe agenții guvernamentale ar fi
pentru:
♦ estimarea mulțimilor statistice asistată de calculator;
♦ planificarea resurselor de orice tip;
♦ avizarea construirii și utilizării unor obiective medii și mari;
♦ managementul documentelor sau imaginilor;
♦ managementul asistat de calculator a expedițiilor și înregistrărilor;
♦ proiectarea și reprezentarea grafică asistate de calculator;
♦ urmărirea cererilor și reclamațiilor și a rezultatelor rezolvării;
♦ managementul relațiilor cu clienții etc.
Datele sunt o componenta importantă a oricărui SIG. Într-un SIG intră trei tipuri primare de
date, respectiv datele de poziție sau straturile, datele tematice (denumite și atribute sau caracteristici) și
documente sau imagini. Stabilirea tipului de date care ar putea fi incluse în sistem, nivelului de
precizie, de detaliere și de completitudine, pe ce bază au fost și vor fi create și actualizate sunt
problemele care trebuie să fie rezolvate. Să încercăm să răspundem pe rând la toate aceste întrebări sau
probleme.

Figura 3. 2: Surse de date și produse SIG

31
3.7.1 Evaluarea datelor existente

Prima decizie care trebuie să fie luată este ce straturi trebuie să fie create pentru a asigura
sistemul cu date. Acest lucru se face în prima fază înainte de proiectare, respectiv de evaluare a
cerințelor și analiza acestora. Tabelul 3.1 conține câteva straturi folosite de către o administrație locală,
pentru a-și realiza sarcinile (Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003).

Tabelul 3. 1: Lista straturilor de date (exemple)

Detalii strat (punct, linie, poligon) Descriere
Inscripții Denumirile de pe hărți (toponime, hidronime etc.)
Parcele Zone contigue cu proprietari
Clădiri Construcții cu destinații diferite
Suprafața 3D a terenului Curbe de nivel
Puncte cu cote Puncte cu cote
Limite de clădiri Limita exterioară a fundației unei clădiri
Trotuare Limite de trotuare
Limita localității Limita zonei localității
Terenuri acoperite de apă Limitele zonei zonelor
…………
Zonare Limite ale arealelor zonate
Rețeaua traseelor de autobuze de transport public Noduri, linii și stații de autobuze
Rețeaua traseelor de tramvaie de transport public Noduri, linii și stații de tramvaie
…….
Utilități: rețea de fibre optice Elementele rețelei, noduri, arce

Tabelul 3.2 cuprinde câteva compartimente care se așteaptă să folosească un SIG și mai multe
documente pe hârtie și baze de date digitale existente și care conțin informații geografice.
Datorită constrângerilor de spațiu sunt arătate doar câteva articole.

Tabelul 3. 2: Compartimentele organizației și bazele de date

Compartimente Baze de date
Inspectoratul pentru situații de urgență (ISU) Sedii ale unităților componente ISU
Urbanism sau inspecția în construcții Avize pentru clădiri
Financiar Impozite și taxe
Inspecții drumuri Inspecții de drumuri și de trafic
Inspecții în construcții Inspecții clădiri
Gospodăria comunală Consumuri de apă și de canalizare
……..
Juridic Colecții legislative și de normative
Sisteme informatice în e-government Structura sistemelor
Administrație parcuri și cimitire Avize

Lista trebuie făcută pentru fiecare compartiment al administrației (organizației). Trebuie

subliniate straturile necesare mai multor compartimente, cele folosite de mai multe ori pe zi, iar
straturilor li se pot atribui valori de pondere, de exemplu 10 pentru cele folosite de mai multe ori pe zi,
5 celor folosite săptămânal, 3 straturilor folosite o dată pe lună, 2 celor folosite trimestrial, și 1 celor
folosite o dată pe an.
Sunt însumate toate aceste valori pentru toate compartimentele și poate fi calculat un șir cu
valori ale numărului total de utilizări pentru fiecare strat. Straturile sunt sortate descrescător conform
numărului de utilizări. Rezultatele acestei analize pot formula ordinea de prioritate în care straturile vor
fi culese, stocate și testate (tabelul 3.3).

32
 Tabelul 3. 3: Câteva compartimente și detaliile geografice utilizate
Straturi totale pe compartimente 15 15 12 12 15 13
Compartiment 1 2 3 4 5 6
Nr. Detalii strat Descriere Juridic Zonare Topo a b c d e f
strat
1 Inscripții Denumiri Topo Urbanism 3 3 3 3 3 3
2 Servituți Limite servituți Cadastru Topo Juridic 3 3 2 3 3 2
3 Parcele Limite parcele Topo Juridic Juridic 3 3 3 0 3 2
4 Suprafața 3D Curbe de nivel Topo Topo Topo 6 6 4 6 6 6

Compartimente:
a – Inspectoratul de Urgență d – Direcția Infrastructură
b –Topografie e – Planificare și zonare
c – Cadastru f – Gospodărie comunală

Se descriu în continuare doar trei clase de detalii, care vor fi mai mult amintite pe parcursul
lucrării (specifice unui SIG cadastral).

A) Parcela

Parcelele și clădirile fac parte din categoria bunurilor imobile. Dintre toate entitățile straturi de
mai sus, parcela reprezintă elementul de referință, teritoriul aferent al unei localități putând fi
considerat ca suma tuturor parcelelor existente în localitatea respectivă, indiferent de mărimea acestora,
de fapt o structură teserală neregulată.
Parcela este considerată orice subdiviziune a teritoriului având o utilizare specificată (separare
pe criteriul folosinței) și un proprietar, persoană fizică sau persoană juridică. Mai multe parcele
adiacente, care aparțin unui singur proprietar sau deținător și care au o adresă comună, formează corpul
de proprietate, terenul respectiv reprezentând obiectul principal al evidenței cadastrale (separare pe
criteriul proprietății sau deținerii).
Din motive de organizare, de structurare a informației și de localizare, pot fi avute în vedere mai
multe trepte și categorii de grupare a parcelelor, pe lângă corpul de proprietate. Astfel, mai multe
corpuri de proprietate aflate în interiorul delimitat prin artere de circulație, formează un cvartal. Unul
sau mai multe cvartale reunite pe baza unor criterii geografice, administrative, economice sau
urbanistice, constituie o zonă, sau o unitate teritorială de referință (UTR). Una sau mai multe unități
teritoriale de referință, grupate pe criterii geografice, istorice sau de tradiție, formează un cartier, așa
cum este cartierul Drumul Taberei din București. În sfârșit, localitatea poate fi considerată ca suma
tuturor cartierelor.
O diviziune teritorială spațială, a cărei necesitate apare numai în sistemele bazate pe harta
clasică, o constituie secțiunea de plan. Din motive de manevrabilitate, teritoriul localității este
cartografiat pe mai multe foi de plan, numite secțiuni sau foi de hartă, delimitate, de regulă, prin valori
„rotunde” (zeci, sute sau mii de metri) ale coordonatelor plane X, Y sau prin diviziuni de grad ale
coordonatelor geografice (latitudine, longitudine). Fiind vorba de limite artificiale, fără corespondent în
teren, este posibil ca aceeași entitate geografică (parcelă, drum, clădire etc.) să fie reprezentată
(fragmentat) pe mai multe secțiuni de plan, ceea ce creează unele dificultăți în evidență, în
determinarea și verificarea suprafețelor (probleme care nu se mai pun în cadrul hărții digitale).

33
B) Clădirea

Clădirea este o construcție ridicată pe/sub suprafața terenului având ca principal scop protecția
și adăpostirea oamenilor, bunurilor, animalelor, instalațiilor, mașinilor, etc, În principiu, orice clădire
este amplasată pe o parcelă (teritoriul aferent clădirii), în cadrul unui corp de proprietate unic.
Un aspect încă insuficient prezentat în normele actuale, din punct de vedere al modului de
tratare, îl reprezintă construcțiile subterane (tuneluri) care se pot afla sub mai multe parcele (cum au
fost acestea definite mai sus) sau chiar sub alte construcții. Rezolvarea propusă în prezentul manual
constă în evidenta unora dintre aceste construcții (de exemplu minele) în straturi speciale ale hărții
digitale.
O construcție (clădire) este constituită din cel puțin un corp de clădire, care reprezintă o
componentă unitară din punct de vedere structural, regim de înălțime, data construirii etc.
De asemenea, o construcție include cel puțin o subdiviziune identificabilă prin proprietar,
funcționalitate etc. Apartamentul este o asemenea subdiviziune. Dar o subdiviziune se poate extinde și
pe mai multe corpuri de clădire, aparținând aceleiași construcții.
La rândul său, subdiviziunea este compusă din cel puțin o cameră (încăpere).
Dintre atributele clădirilor se amintesc tipul de acoperiș (azbociment, bituminoase, olane, șiță,
șindrilă, țiglă, tablă, alte tipuri, fără acoperiș), tipul de fundație și zidărie (cadre beton armat, diafragmă,
lemn, paiantă, chirpici, panouri mari, zidărie portantă, alte tipuri, fără fundație), categoria de folosință a
construcției, tipuri de dotări, mod de încălzire, starea construcției, tipul de proprietate (domeniul public
al statului, domeniul public al unităților administrativ teritoriale, domeniul privat al statului, domeniul
privat al unităților administrativ teritoriale, proprietate privată particulară a persoanei fizice, proprietate
privată a persoanei juridice) etc.

C) Rețeaua

În general, o rețea este constituită dintr-un suport de transport (conductă, cablu, arteră rutieră
etc.) care facilitează transportul sau distribuția unui element de interes (apă potabilă, apă reziduală,
curent electric, gaz metan, semnal telefonic, semnal TV, mașini de intervenție etc.) Între diferitele
puncte de alimentare, distribuție și conexiune, numite și noduri (stații de pompare, cămine de vizitare,
intersecții de artere rutiere, racorduri, hidranți, stații de transformare, garaje, stâlpi etc.) În baza de date
și în harta digitală, rețeaua se reprezintă prin poziția nodurilor acestora și prin traseele suportului de
transport care leagă nodurile între ele. Atât traseele cât și nodurile, în afară de configurația spațială
(poziția în teritoriu), pot primi și alte caracteristici (diametru, capacitate, material, adâncime, înălțime,
pantă, stare, etc) care să fie stocate în bazele de date.
Având în vedere marea diversitate a rețelelor și caracteristicile acestora, în cadrul manualului au
fost considerate numai principalele rețele edilitare, fiind prevăzută și posibilitatea implementării altor
categorii.

34
 Alți factori de analizat sunt frecvența folosirii întregului sistem de către compartimente,
responsabilitatea unui compartiment pentru fiecare strat și care compartiment întreține stratul, definirea
surselor care vor fi folosite pentru procedurile automate etc.

Figura 3. 3: Exemple de straturi

(http://www.srh.noaa.gov/bmx/?n=gis)

Factorii finali care ar trebui analizați sunt metodele care ar trebui să fie folosite pentru a realiza
automat stratul și frecvența cu care ar trebui să fie realizată întreținerea, tipul legătură cu detaliul
spațial, precizia fiecărui strat etc. Ne referim succint la precizie și alte câteva caracteristici, factori
importanți la alegerea surselor de date și a metodelor de culegere a datelor.

a) Precizia

Datele cartografice de poziție sau tematice metrice au o anumită precizie, determinată de

metoda de culegere, aparatura folosită, condițiile de mediu și operator. Studiul erorilor datelor nu face
obiectul acestui manual. Informații complete se găsesc în literatura de specialitate, inclusiv pentru
cartografie, fotogrammetrie și teledetecție (Nițu, C., Nițu, C.D., 1992a; 1992b; 1996; 1997a; Serediuc,
C.G., 1996; Tomoiagă, T., 2003)

35
 Figura 3. 4: Cerințe privind precizia planimetrică (de la 39 de beneficiari; Nițu, C., et all, 2002)

b) Completitudinea

La realizarea unei evaluări a datelor care trebuie să fie incluse într-un SIG, factorul final care
trebuie să fie considerat este completitudinea. Nu este ușor să obții toate datele necesare, cu
completitudine de sută la sută, situația fiind posibilă doar în lumea ideală.

c) Întreținerea

Este foarte important să se determine care sunt posibilitățile de actualizare și completare a

datelor, pentru a ști de la început la ce să se aștepte de la sistem, deoarece produsele finale trebuie să
oglindească situația reală.
Partea cea mai importantă a datelor este cea rezultată de la cartografiere. Pentru unele
documente grafice, planuri și hărți, după scanare se realizează și vectorizarea, respectiv conversia
datelor raster sau a imaginilor scanate în date vectoriale. Actualizarea datelor cartografice trebuie
făcută periodic sau permanent, pentru a menține integritatea și precizia cartografierii în orice sistem
(Nițu, C., Nițu, C.D., 1997d).

36
d) Frecvența actualizărilor

Altă considerație importantă pentru mentenanța datelor în sistem este frecvența actualizărilor
pentru fiecare element al datelor (Nițu, C., 1992).
Frecvența poate fi:
♦ De două ori pe lună. Acest tip de actualizare este indicat pentru straturile de date care au cel
mai ridicat nivel de importanță în sistem. Aceste straturi de date se modifică rapid și modificările lor
sunt considerate critice pentru deciziile care vor fi luate folosind sistemul. Un exemplu tipic este cel al
unei parcele. Și datele atribut privind proprietarul se pot modifica, la moșteniri, reparcelări, divizări,
comasări. Se poate îmbunătăți precizia datelor de poziție prin noi ridicări topografice, prin noi
ortofotoplanuri la scări mai mari.

Figura 3. 5: Exemplu de schemă de actualizare a datelor cadastrale

♦ Lunar. Și aceste straturi au un nivel înalt de importanță, dar, de regulă, acestea nu se modifică
așa de frecvent ca straturile de mai sus. De regulă, detaliile cu aceste straturi sunt construite în perioade
mari de timp și necesită uneori chiar o aprobare oficială.
♦ Trimestrial. Aceste straturi sunt acelea care se modifică mai rar decât primele două tipuri.
Acestea necesită de regulă o aprobare formală și acceptarea de către un departament sau o comisie.
♦ Anual. Aceste straturi sunt folosite, de regulă, pentru aplicațiile de planificare. Exemple de
straturi care necesită un volum considerabil de planificare înainte ca acestea să fie definite sunt
curățirea străzilor, colectarea gunoaielor, îndepărtarea zăpezii și traseele autovehiculelor speciale, dar o
dată acestea definite, nu se modifică într-o perioadă mai scurtă de un an.
♦ Actualizări externe. Aceste straturi sunt create și întreținute de către un compartiment extern.
O dată ce acestea sunt create, sunt actualizate apoi de către aceste organizații; ca atare, nu trebuie
actualizate până ce nu se modifică. Exemple ale acestor straturi sunt definirea tipurilor de sol și a
itinerariilor de transport public.

37
3.7.2 Alegerea software-ului

Proiectele SIG, ca și cele de realizare a unui produs, de exemplu un automobil, trebuie să aibă un
set ordonat de faze. Trebuie să se stabilească mai întâi funcțiile programelor (exemplu în anexa nr. 2) și
apoi să se facă schema generală a programelor necesare și a legăturilor dintre acestea, dar și dintre
programe și aplicații, mai ales prin intermediul formatelor de date standardizate. Programele care există
pe piață, trebuie cumpărate, iar cele care nu există trebuie realizate. Este bine să existe o firmă care
integrează toate aceste programe.
Un proces de dezvoltare software oferă un cadru de la care să se planifice un nou proiect, fără
repetarea greșelilor altor proiecte.
Sunt specificate opt faze în definirea unui proces de dezvoltare software, dar prima este cea mai
importantă, respectiv identificarea modelului de software Există numeroase modele și versiuni de
modele. Cele mai multe modele sunt derivate. Exemple de modele sunt: codificare și fixare (code-and-
fix); cascadă (waterfall); incremental; iterativ.
La alegerea produsului software al unui SIG există câțiva factori sau câteva considerații care ar
trebui luate în calcul.

a) Componentele pachetelor de programe

Primul factor care ar trebui să determine alegerea unui software îl constituie procesele pe care le
realizează. În primul rând ar trebui să fie analizate funcțiile pe care se realizează cu programele. O
regulă bună de urmat este ca orice proces automatizat să reducă timpul de lucru cu 80 de procente și să
reducă costurile cu minimum 20 de procente.

b) Ușurința utilizării

Utilizatorii începători trebuie să fie capabili să folosească rapid aplicațiile și programele și să

lucreze ușor prin funcții care folosesc programe expert, iar utilizatorii avansați ar trebui și să poată
“naviga” prin programe într-o manieră mai eficientă. Cele mai bune produse software comerciale și
gratuite sunt pentru ambele tipuri de utilizatori, novici și avansați (Harmon, J, E., Anderson, S. J.,
2003).
Dacă un produs software este modular ca structură (cum ar fi ArcGIS), trebuie să fie analizat
fiecare modul în parte. Cel mai bun mod de evaluare a ușurinței de folosire a produsului este să se
discute cu ambele tipuri de utilizatori, începători și experți.

c) Întreținerea produselor software

Altă considerație importantă pentru un produs software este cum asigură suportul tehnic
compania realizatoare, dacă este inclus în produs acest suport, garanția gratuită și pentru ce perioadă de
timp și mentenanța post garanție.
Altă considerație privind asigurarea tehnică este dată de posibilitățile de dezvoltare de proceduri
prin macrolimbaje asociate produsului și de personalizare a aplicațiilor, inclusiv de asistență tehnică
prin e-mail, site Web, telefon și la fața locului, asigurarea cu exemple de utilizare, manuale și
instrucțiuni.

38
d) Instruirea

Instruirea este o altă considerație importantă, mai ales în folosirea programelor și aplicațiilor.
Trebuie să se știe clar cine face instruirea, unde și când, ce materiale de instruire sunt asigurate, ce
seturi de date se folosesc pentru instruire și testare. Instruirea se face cu personalul propriu al
companiei sau cu dezvoltatorii externi. Cel mai bun program de instruire este cel în două faze (Nițu, C.,
2003a, 2003b).
Prima fază este un curs complet care introduce utilizatorii în toate aspectele produsului. După
curs, utilizatorii se întorc la locul de muncă și rulează diverse aplicații. După două sau trei luni
utilizatorii urmează un al doilea curs. Acest curs este de regulă proiectat în jurul problemelor specifice
dezvoltate de către utilizatori și suplimentar cu noțiuni avansate dezvoltate de către instructor, pe cât
posibil cu date reale din zona pentru prototip.

e) Depanarea produselor software

Considerația finală este depanarea produselor software în caz de incident, care constă din
modul cum compania rezolvă incidentele și asigură versiunile noi ale produselor software. Întrebați
compania cum rezolvă incidentele și cum le-a rezolvat în ultimul an. Dacă produsele sunt relativ noi,
s-ar putea să fie probleme.

3.7.3 Infrastructura tehnică

a) Sistemul de operare

Altă considerație pentru orice soluție a unui produs informatic este sistemul de operare folosit.
Virtual, fiecare produs software asigură operarea pe 32 sau 64 de biți cu sisteme de operare ca
Windows Vista, 7, 8, 8.1 sau 10.
Soluțiile bazate pe Web devin și mai populare în prezent, deoarece majoritatea aplicațiilor care
pot fi dezvoltate folosind tehnologia Web vor funcționa independent cu sistemele de operare ale
utilizatorilor finali. Sistemul informatic geografic devine astfel un SIG care folosește Web, cunoscut în
limba engleză ca WebGIS, iar în alte câteva limbi, pentru care optim și noi, ca TeleSIG. Folosind acest
tip de abordare, sistemele pe 32 sau 64 de biți nu mai sunt o barieră și pot fi dezvoltate și folosite
aplicațiile pe multe calculatoare mai vechi, fără volume semnificative de fonduri financiare pentru noua
infrastructură.

b) Mediul rețea

Mediul rețea este astăzi o componentă esențială pentru orice soluție SIG. Problema nu este dacă
sau nu ar trebui să existe o rețea; principala caracteristică de luat în considerație ar trebui să fie viteza
de transfer a rețelei care este infrastructura sistemului. Sistemele pe baza tehnologiei MS-Acces
necesită viteze de transfer de minimum, 100 kB/s, pe când sistemele bazate pe Web sau care folosesc
tehnologia client server (Oracle sau MSSQL Server) pot rula foarte eficient pe rețele cu 10 MB/s.
Pentru o organizație mai mică, un sistem MS-Acces implementat pe o rețea cu viteză mică poate

39
asigura un succes complet, dar pentru localități mari, soluția MS-Acces poate fi eficientă doar dacă este
folosită tehnologii ca Citrix sau Terminal Server.
Problema finală este evaluarea timpului de selectare a produsului software și examinarea altor cerințe
tehnice. Trebuie să existe o bună documentare privind toate pachetele software existente pe plan
mondial.
De asemenea, trebuie să se țină cont de faptul că actualele infrastructuri pot asigura rate de
transfer ridicate (plăcile de rețea uzuale au rate de 100MB/1GB), precum și de faptul că rețelele mobile
3G/4G pot oferi o alternativă viabilă privind conectarea unor stații de lucru în zone mai izolate.
Un alt element foarte important care trebuie luat în considerare la proiectarea unui SIG sunt
aspectele legate de securitate și de acces restricționat la date. Aceste aspecte vor condiționa utilizarea
anumitor structuri de date și sisteme de gestiune a bazelor de date.

3.7.4 Considerații privind bazele de date

Un ultim domeniu care trebuie analizat este cel al bazelor de date folosite în sistem. Cele mai
utilizate sisteme de gestiune a bazelor de date (SGBD) sunt MS-Access, MS-SQL Server și Oracle.
SGBD bazate pe Access necesită un volum mic de expertiză la sediul utilizatorului final și expertiza
trebuie să crească pe măsură ce se trece la SQL-Server și apoi la Oracle. Totul depinde și de numărul
de utilizatori, numărul de tranzacții și nivelul de expertiză la sediul utilizatorilor finali. Alegerea bazei
de date și a SGBD poate fi constrânsă de către bazele de date existente care se folosesc în organizație și
selectarea SGBD ar trebui făcută cu certitudine înaintea începerii fazei de proiectare pentru datele SIG,
deoarece există considerații de proiectare specifice fiecărui SGBD.
Un alt aspect de care trebuie să se țină cont în faza de proiectare este limitarea numărului de
înregistrări într-o bază de date. În funcție de tipul SGBD și de versiunea utilizată există un număr
maxim de înregistrări suportat. Acest lucru este important deoarece subdimensionarea unei baze de date
poate crea o serie de neajunsuri întregului sistem pe termen lung (Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003).
De exemplu MySQL 5.0 este limitat la 264 (1.8 * 1019) linii într-o tabelă MyISAM, Oracle
teoretic nu are limită la numărul de înregistrări, mărimea bazei de date fiind limitată de maximul unui
fișier citit de sistemul de operare, MS Access 2007 și MS Access 2003 limitează o bază de date la 2GB,
dBase IV (formatul .dbf al tabelelor cu atribute atașat fișierelor ESRI Shape) are o limită tot undeva la
2GB, depinzând de numărul de câmpuri și de tipul acestora.

3.7.5 Evaluarea costurilor și beneficiilor

Evaluarea costurile și beneficiilor implementării unui SIG a fost și este una din cele mai larg
dezbătute probleme la planificarea implementării unui sistem. Problema este dificilă, datorită noutăților
tehnologice relative și pierderii amănuntelor separate și statistice generale în analiză. Din fericire, în
ultimii ani au devenit disponibile informații mai concrete ce pot fi folosite la unele aplicații. Realizarea
unei predicții a costurilor de implementare a sistemului este un lucru relativ simplu.
Deoarece au fost implementate multe sisteme în lume, dar nu și la noi, există o abundență de
informații disponibile doar pe plan mondial, iar la noi numai pentru realizarea altor tipuri de sisteme
informatice, nu este greu să se evalueze costul tuturor componentelor sistemului. Există două etape
privind costurile asociate implementării unui sistem, costul evaluat inițial și costul efectiv după
implementare. Costurile inițiale sunt ușor identificabile și sunt compuse din fondurile necesare
planificării implementării sistemului, culegerii datelor, cumpărării de hardware și software, de
întreținere a sistemului și pentru instruirea utilizatorilor. Statisticile au arătat că circa 80 de procente din
40
costul implementării unui sistem o reprezintă, de regulă, culegerea datelor. Trebuie luate în calcul și
cheltuielile de actualizare a datelor.
Totul depinde și de mărimea domeniului geografic pentru care se realizează un SIG, o comună,
un oraș mic un municipiu, un municipiu mare, un județ, o regiune de dezvoltare sau întreaga tara, dar și
de gradul de calificare a personalului de exploatare și a tuturor tipurilor de beneficiari (Nițu, C., 2003a,
2003b).
Paralel cu costurile sunt estimate și beneficiile, care trebuie clarificate ca reducere a timpului de
realizare a unor documente și de reducere a costului operațiunilor de realizare a acestor documente.
Se realizează o analiză cost-beneficii. Unul din factorii cheie în calculul culegerii datelor este
folosirea datelor standardizate, luând în considerație inclusiv asigurarea securității datelor.
În rezumat, beneficiile cantitative sunt acelea care sunt măsurabile sau cuantificabile.
Beneficiile cantitative tipice sunt reducerile de personal, reducerea timpului de realizare a unei sarcini
sau a unui produs, scăderea costurilor de operare, creșterea încasărilor etc. A doua categorie de
beneficii care pot fi văzute de la implementarea unui SIG este dată de calitate. Beneficiile calitative
permit oamenilor să ia decizii mai bune, reducerea incertitudinii deciziilor, îmbunătățirea imaginilor
sau serviciilor.
Câteva exemple de beneficii atât cantitative, cât și calitative pot fi:
♦ eforturile de realizare cu mijloace manuale clasice a hărților sunt mai mari decât costul total al
realizării acelorași hărți folosind SIG /cantitativ);
♦ folosirea unui SIG permite reducerea costurilor de colectare și reciclare a gunoaielor prin
planificarea mai bună a itinerariilor de colectare (cantitativ);
♦ reducerea timpului mediu de sosire a vehiculelor de urgență folosind SIG (calitativ și
cantitativ);
♦ informațiile SIG sunt folosite la definirea legalității proprietății (calitativ);
♦ direcția de educație găsește locații optime pentru noi scoli sau grădinițe prin folosirea unui
SIG (calitativ);
♦ sunt găsite locații optime pentru alte noi zonări (calitativ).

Beneficiile trebuie analizate pe întreg ciclul de viață al sistemului, analizând inclusiv returul
investițional. Analiza se va face pe toate componentele, hardware, software, date, personal, instruire,
mentenanță, îmbătrânire morală a echipamentelor și programelor, legislație, investiții etc.
O imagine de ansamblu privind criteriile pe baza cărora se poate face o analiză cost – beneficiu
este prezentată în figura 3.6.

41
Figura 3. 6: Analiza cost – beneficiu (exemplu)

42
3.8 Asamblarea cerințelor

Etapa finală a evaluării este asamblarea cerințelor tuturor compartimentelor, referitoare la toate
componentele sistemului (hardware, software, tehnologii, date și personal) și apoi abordarea și
realizarea unui plan al implementării.
Planul general de implementare poate avea următoarele componente fundamentale (Harmon, J,
E., Anderson, S. J., 2003):
♦ planul de culegere, organizare și validare a datelor și de populare a BD;
♦ planul de dezvoltare a aplicațiilor;
♦ planul de conducere și management;
♦ planul de instruire (Nițu, C., 2003a, 2003b);
♦ planul de achiziție a subsistemelor hardware și software;
♦ planul financiar al proiectului;
♦ calendarul implementării.
În urma analizei cerințelor va rezulta o specificație tehnică ce conține detaliile și caracteristicile
tehnice ale sistemului. Planificarea implementării atașează cerințelor costurile și prioritățile. Trebuie să
fie analizați factorii care afectează costurile și prioritățile, constrângerile bugetelor disponibile și timpul
la dispoziție.
Mai pot fi create tabele cu prioritățile creării aplicațiilor, datelor și compartimentelor ce le
folosesc, cu ce strat de date este necesar pentru a asigura fiecare aplicație care va fi dezvoltată, cu
cerințele câtorva baze de date necesare pentru fiecare aplicație, cu sursele de imagini ce vor fi folosite
de către fiecare aplicație. Aceste tabele de ansamblu arată ce aplicații trebuie să fie realizate cu
prioritate, ce date spațiale sau de poziție, date atribut și date imagine sunt necesare pentru fiecare
aplicație, ce metode ar trebui să fie folosite la obținerea rezultatelor dorite, în ce compartimente ar
trebui să fie implementat mai întâi sistemul (Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003).
Tabelele, anexe la planuri detaliate care cuprinde dependențele dintre aplicații, seturile de date,
datele de instruire (Nițu, C., 2003a, 2003b), angajările de personal și achizițiile de hardware și software
constitute completul strategiei de implementare. O piesă separată este bugetul, care derivă din
documentele de mai sus.
Nu se dă o listă completă a cerințelor evaluate, acestea fiind specifice organizațiilor care le-au
postat pe Web pentru timp scurt și s-ar putea să nu mai fie găsite. Pentru fiecare caz în parte stabilirea
acestor documente este destul de dificilă și necesită o bună colaborare.

3.9 Elementele unui studiu de fezabilitate

Studiul de fezabilitate reprezintă, in fapt, transpunerea in limbaj administrativ a noțiunii de plan

de afaceri. Scopul principal al studiului de fezabilitate este de a oferi informațiile necesare
proprietarului proiectului, precum și eventualilor terți finanțatori ai acestuia, in vederea luării unei
decizii privind finanțarea proiectului (decizie pozitivă sau negativă, dimensionarea și eșalonarea
finanțării).

43
 Înainte de a angaja costuri (semnificative) în direcția elaborării de studii tehnice sau în
executarea de lucrări, trebuie să se răspundă la următoarele întrebări:
• Este proiectul realmente necesar?
• Care sunt obiectivele proiectului?
• Proiectul este de așa natură încât să ducă la îndeplinirea obiectivelor?
• Proiectul este fezabil (tehnologie, legislație și alte reglementări aplicabile, orizont de
timp, proiecte concurente sau complementare, resurse materiale și umane)?
• Proiectul este viabil (durabil in viitor, din perspectivă operaționala și financiară, pe
întreaga durată a funcționării sale)?
Răspunsurile fundamentate la întrebările anterioare reprezintă studiul de fezabilitate.

Considerând că sunt cheltuite anual miliarde de euro sau dolari pe dezvoltare de software în
domeniul IT (zeci de milioane de lei în România), unele companii pun un mare accent pe
managementul unui proiect, atât în companiile de stat, cât și în cele private. Domeniul SIG este și mai
complex.
Pentru declanșarea licitației în vederea alegerii firmei care realizează întreaga lucrare, după
asamblarea cerințelor acestea sunt materializate într-un studiu de fezabilitate. Acest document, destul
de complex, se pune la dispoziția solicitanților care doresc să participe la licitație.
Un studiu de fezabilitate pentru un SIG necesar administrației unui județ ar trebui să conțină:
a) date generale (denumirea investiției, elaboratorul, ordonatorul principal de credite,
autoritatea contractantă, descrierea întregii zone geografice, amplasamentul zonei pilot, descrierea
zonei pilot, tema de proiectare, descrierea funcțională și tehnologică, forma minimală a bazei de date pe
diferite categorii de lucrări urbanistice, interoperabilitatea bazelor de date, lista aplicațiilor SIG și
caracteristicile aplicațiilor SIG);
b) datele tehnice ale lucrării (date privind forța de muncă ocupată după realizarea investiției,
schema funcțională a unui compartiment SIG la diferite nivele ale administrației județene, municipale,
orășenești și comunale, devizul general estimativ al investiției, costuri estimative pentru realizarea
diferitelor produse grafice digitale, costuri estimative pentru realizarea Cadastrului imobiliar și
edilitar);
c) anexe (exemple de tabele ale bazelor de date, exemple de interogări ale bazelor de date,
exemple de rapoarte ale bazelor de date, exemple de utilizare a aplicațiilor, exemple de planuri, schema
de interoperabilitate a bazelor de date).

Figura 3. 7: Componentele de performanță ale oricărui proiect SIG

(Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003)

44
 Managerul răspunde de coordonarea și cooperarea cu toate echipele și cu furnizorii. El conduce
și urmărește continuu procesul de realizare și control. Este mereu atent la oportunitățile de creare a
unor relații bazate pe atmosfera de reușită deplină prin negocierea între șefii echipelor de lucru efectiv.
Un manager pesimist va aduce numai necazuri. Dacă el nu e convins, cum poate să îi convingă pe alții?
Dar problemele de management vor fi analizate doar în final.
Există și cazul când se transmite unei firme de consultanță realizarea studiului de fezabilitate,
definitivarea cerințelor și planificarea implementării. În acest caz se întocmește un document cu
cerințele preliminare, revenind sarcina firmei de consultanță de a definitiva proiectul de implementare,
inclusiv cu definirea în detaliu a straturilor de date, a tabelelor bazei de date și a câmpurilor acestora, a
surselor de date și a metodelor de culegere a datelor și de populare a bazei de date. În anexa nr. 1 este
prezentat documentul cu cerințele preliminare care se adresează ofertanților unei licitații de realizare a
unui SIG la nivelul administrației unui județ, SIG destinat telecartografierii sau cartografierii folosind
web (webmapping).

45
Capitolul 4: Schema proiectării bazelor de date ale SIG

4.1 Tipuri de baze de date într-un SIG

Baza de date (BD) este o colecție de date sau informații. Exemple simple de baze de date pot fi
cartea de telefon, mersul trenurilor, agenda personală, datele unei primării, datele parcelelor de teren
ale unei localități, datele referitoare la construcțiile dintr-o localitate, datele unei organizații etc. O BD
poate fi interogată, pot fi extrase date din BD referitoare la anumite obiecte sau fenomene, conform
unor condiții sau criterii, pot fi create documente speciale cu datele extrase, ca de exemplu rapoartele.
Programele care gestionează bazele de date se numesc sisteme de gestiune a bazelor de date (SGBD).
Bazele de date pot fi relaționale sau pe obiecte. Nu împărțim încă datele în date spațiale și atribute,
deoarece chiar și datele spațiale sunt tot un fel de atribute ale elementelor geografice caracterizate.
Aici nu se intră în amănunt în descrierea tipurilor de baze de date, acest obiectiv fiind scopul
unei alte lucrări care tratează doar bazele de date.

4.1.1 Baze de date relaționale

Elementele principale ale unei BD relaționale sunt listele sau tabelele. Tabelul are linii și
coloane. Toate elementele unei linii formează o înregistrare logică sau un articol.
Elementul de pe o anumită coloană a unei înregistrări se numește celulă. Fiecare dată este
introdusă într-o celulă, toate celulele unei coloane formând un câmp. Denumirea câmpului este dată de
denumirea coloanei. Datele pot fi introduse de operator direct în tabele, prin intermediul unor formulare
speciale ce se creează în prealabil de către utilizator sau automat prin unele proceduri speciale și sunt
afișate pe ecran. Din formulare datele sunt trecute automat în tabele.
O dată creată BD, aceasta poate fi interogată (DB querry) pentru a extrage submulțimi de date,
chiar sub formă de rapoarte. În cazul datelor geografice, forma rapoartelor poate fi și cea de hartă sau
geoimagine sau alt document care să conțină o geoimagine.
De regulă, datele geografice tematice sau atributele sunt organizate în BD relaționale, care pot fi
gestionate, de exemplu, cu sisteme de gestiune de tipurile Oracle, Ingres, Sybase, Informix, dBase,
Access, SQL etc.

4.1.2 Baze de date spațiale topologice

Cu bazele de date relaționale nu se pot gestiona ușor datele spațiale, respectiv datele de poziție.
De regulă, elementele grafice ale hărților pot fi considerate ca reprezentarea sagitală a unui graf planar
topologic. Un asemenea graf este, de exemplu, cel al frontierelor județelor țării. Elementele unui
asemenea graf sunt nodurile (punctele de intersecție a frontierelor, arcele (curbele care unesc două
noduri vecine) și fețele (poligoane formate din arce care nu se intersectează). Și rețeaua de drumuri
poate fi considerată reprezentarea sagitală a unui graf planar topologic.
Datele spațiale se organizează într-o structură topologică, pe baza relațiilor topologice care se
stabilesc între noduri, arce și fețe. Nodurile (fig. 4.1) sunt punctele distincte în care converg cel puțin
46
trei arce. Poligoanele sunt mărginite de arce. Un arc este mărginit de noduri. Listele de noduri, arce și
poligoane și de puncte curente ale arcelor, în ordine implicită, precum și relațiile de frontieră și
cofrontieră puse în evidență prin adrese sau pointeri formează structura topologică de date.

Figura 4. 1: Graf planar topologic

Algebra structurii de date este definită în acest caz de relațiile

Fr(NOD)= ∅
Fr-1(NOD)={ARC1,ARC2,ARC3,…}
Fr(ARC)= {NOD1,NOD2}
Fr-1(ARC)={POLIGON1,POLIGON2} (4.1)
Fr (POLIGON)={ARC1,ARC2,ARC3,…ARCm}
Fr -1(POLIGON)= ∅

Fr este «frontiera», iar Fr -1 «cofrontiera». Argumentele au semnificațiile date de denumirile

utilizate, pentru a ușura înțelegerea. În cercetările noastre am folosit aceste structuri de date la stocarea
datelor digitizate prin metode cartografice și fotogrammetrice, la stocarea datelor modelului digital
altimetric al terenului (MDAT) etc. Pentru MDAT s-a folosit în plus și structura Voronoi, care a fost
descrisă la determinarea rețelei de drenare (Nițu, C., et all, 2002).
Datele unei hărți numerice, ale bazei de date spațiale sau ale terenului se împart pe straturi (fig.
3.3), topologia construindu-se separat pentru fiecare strat. Această structură de date este utilă mai ales
pentru rezolvarea unor probleme specifice rețelelor (drumul minim, problema poștașului, determinarea
automată a suprafețelor sau lungimilor etc.).

4.1.3 Baze de date spațiale organizate pe obiecte

În cazul concepției bazate pe obiecte, se utilizează un proces de abstractizare ce implică

gestionarea imaginilor acestor obiecte, reprezentate atât prin date vectoriale, cât și prin date teserale.
Aici, prin imagine se înțelege totalitatea datelor, relațiilor dintre date și operațiunilor ce se execută cu
aceste date. Și aici trebuie să se răspundă la întrebările ce se gestionează, ce poziție are în spațiul 2D
sau 3D (unde se găsește), când se găsește etc.
Pentru a simplifica procesul de abstractizare, unul din domeniile legate de întrebările de mai sus
se păstrează fix, unul este predefinit, iar al treilea este măsurat sau observat. Înainte de a putea
organiza datele spațiale într-o bază de date, trebuie să se identifice și să se formalizeze elementele celor
trei domenii, în funcție de aplicațiile sistemului informatic geografic, respectiv trebuie proiectată baza
de date. Baza de date spațiale reprezintă obiectele geosferei, așa cum sunt văzute de cel puțin o
aplicație.

47
 Proiectarea bazei de date implică un proces ierarhic de abstractizare a realității printr-un model
al datelor, structurarea acestui model într-un format reprezentabil în calculator (structura bazei de date
sau modelul logic al datelor) și proiectarea structurii fișierelor (fișierului) pentru memorarea datelor
structurate. Conținutul informațional al bazei de date (al SIG) depinde în mod sigur de modelul datelor.
Pe baza concepției de orientare pe obiecte, caracteristicile semantice ale fiecărui obiect al terenului pot
fi analizate după aspectele sale geometrice și tematice (figura 1.14). Aici au fost considerate doar datele
geometrice propriu-zise, cu toate că datele, inclusiv cele semantice, pot fi considerate într-o anumită
abstractizare că aparțin unor geometrii neeuclidiene.
Componentele geometrice pot fi formalizate pe baza celor două modele ale datelor descrise în
alt capitol, respectiv modelul vectorial sau modelul teseral. Modelele vectoriale de date sunt clasificate
adesea în tipurile spaghetti (nestructurate) și topologice (structurate), pe când cele teserale sunt grupate
în regulate (de exemplu raster) și neregulate (de exemplu structura de triunghiuri oarecare – TIN în
plan sau tetraedre în 3D). Structurile datelor geometrice și structurile datelor semantice pot fi
considerate separat și unite uneori doar prin intermediul unui identificator comun al obiectului.

Figura 4. 2: Componentele detaliilor terenului în baza de date geografice

După formalizarea modelului conceptual al datelor este necesară stabilirea unui model logic al
datelor, în vederea reprezentării corespunzătoare a datelor în calculator sau pe suportul de date. Până la
această concepție de reprezentare a datelor pe obiecte, se cunosc trei tipuri de structurare pentru bazele
de date – structurile de rețea, ierarhică și relațională.
O dată cu dezvoltarea în informatică a limbajelor de programare orientate pe obiecte
(LPOO), numite popular de „generația a patra” (4GL), există posibilitatea de a folosi procedurile create
cu aceste limbaje ca o punte între modelul conceptual al datelor și modelul logic al datelor, facilitând o
reprezentare unică a datelor geometrice și a valorilor atributelor negeometrice într-o singură structură.
Convenim să denumim această nouă concepție modelare a datelor orientată pe obiecte (MDOO). În
această concepție, entitățile geosferei sunt modelate ca obiecte. Cuvântul obiect este folosit aici într-un
sens mai larg decât în disciplinele cartografice unde e folosit pentru un detaliu topografic (geografic,
cartografic). Noțiunea de obiect este folosită aici pentru o apariție singulară (instanţiere) a unui grup de
date care descriu o entitate și mediul său, ca de exemplu o porțiune de râu, un pârâu, un lac, un punct
geodezic, dar și un nod, un arc, un poligon sau un cont bancar, o persoană, o parcelă cadastrală, un
animal de tracțiune etc. Din cele de mai sus se poate trage direct concluzia – concepția MDOO poate fi
folosită și în aplicațiile altor sisteme informaționale decât cele spațiale (SIG sau SIT).

48
 Corespunzător MDOO, există și structura de date orientată pe obiecte (SDOO). Această
nouă concepție trebuie clarificată atât pentru proiectanții bazelor de date geografice, cât și pentru
utilizatorii acesteia (Niţu, C. et all, 2003).

A) Concepția MDOO

Concepția MDOO se referă la: (a) obiectele propriu zise și mecanismele de abstractizare din
care rezultă obiectele, respectiv clasificarea detaliilor (obiectelor), generalizarea sau specializarea,
agregarea; (b) construcțiile de implementare, respectiv moștenirea, propagarea, încapsularea,
persistența, polimorfismul etc. Un obiect cuprinde un identificator și mai multe date. Orice obiect are o
stare și o comportare. Starea este descrisă prin proprietăți sau atribute, dar nu ca la structura
relațională. Proprietățile nu sunt restrânse la atomi de date (date ce nu mai pot fi descompuse), ci pot fi
ele însele obiecte. Comportarea obiectului este definită de mulțimea de proceduri (metode sau
operațiuni) ce pot fi aplicate datelor care descriu obiectul, aceste proceduri fiind incluse în obiect. Un
exemplu edificator este obiectul CLĂDIRE într-o bază de date urbană. (a municipiului București).
Proprietățile sau atributele acestui obiect sunt adresa (strada, numărul, codul poștal etc.), proprietarul,
data construirii, folosința, numărul de etaje, coeficientul rezistenței la cutremur, înălțimea și datele ce
descriu poziția punctelor obiectului (șirul de coordonate). Pot fi adăugate și imagini pe aerofotograme,
porțiuni de plan etc. Procedurile se referă, de exemplu, la gestiunea obiectului în baza de date (creare,
ștergere, modificare), la operațiunile de reprezentare a obiectului pe diferite geoimagini, respectiv de
generare a semnelor convenționale punctuale sau areale sau a imaginilor perspective, operațiunile de
generalizare a clădirii pe geoimagini la scări diferite și cu diferite teme etc.
Obiectele pot fi simple (piatră kilometrică, troiță, ...) sau complexe (cvartal, cartier, sat, oraș,
municipiu,…), gradul de complexitate depinzând de operațiile suportate de sistemul informatic
geografic. Obiectele sunt construite prin agregare de la simplu la complex. Se va vedea importanta
acestei clasificări și la digitizarea poziției obiectelor, pe teren, pe hartă sau pe fotogramă.

B) Mecanisme de abstractizare

Obiectele sunt construite cu ajutorul mecanismelor de abstractizare, care sunt clasificarea,

generalizarea și/sau specializarea, agregarea și asocierea. Se vede avantajul geografului, care a întâlnit
aceste mecanisme și la modelarea cartografică.
Clasificarea constă în împărțirea detaliilor și a structurilor de date pe clase, identificarea
proprietăților sau atributelor tuturor obiectelor. Toate obiectele unei clase au aceleași proprietăți, ca în
exemplul dat mai sus. Convenim să denumim clasa printr-un substantiv la plural (de exemplu
„clădiri”). Orice obiect clădire particulară face parte din clasă, va avea toate atributele clasei, dar cu
valori diferite. Pentru fiecare clasă, obiect sau atribut se stabilește câte un nume. Orice clasă poate avea
subclase și superclase. De exemplu, din clasa continente pot face parte subclasele țări, care pot avea și
atribute particulare în plus față de proprietățile clasei.
Generalizarea și/sau specializarea au o importanță foarte mare și completează clasificarea.
Generalizarea, ca și în cartografie, „vede” spațiul geografic cu nivele diferite de detaliere. Diferite clase
de obiecte, cu proprietăți și proceduri comune, pot fi cuprinse într-o clasă mai generală denumită
superclasă. Aici apar superclasele și subclasele, acestea caracterizând ierarhia de generalizare, în care
obiectul subclasei, de exemplu, păstrează proprietățile și procedurile superclasei, dar care are multe
proprietăți și proceduri specifice, care nu apar la superclasă, în vederea reducerii redundanței. Pentru

49
aceeași bază de date pot fi stabilite mai multe ierarhii de generalizare, în funcție de aplicațiile SIG. De
observat aici este faptul că la fiecare nivel de generalizare este utilizată clasificarea.
Specializarea face parte din generalizare, precizând prin intermediul subclaselor ierarhiile de
generalizare (de exemplu hotel este o clădire specializată pentru cazarea turiștilor etc.). Tot prin
generalizare, unui anumit utilizator al bazei de date i se furnizează doar anumite date, cu toate că baza
cuprinde mult mai multe.
Agregarea este un mecanism de abstractizare folosit pentru obținerea obiectelor compuse
(asemenea integrării de la generalizarea cartografică). Sunt combinate obiecte diferite pentru a forma
un obiect de nivel semantic superior. Fiecare obiect constitutiv al obiectului compus (complex sau
agregat) are atributele și procedurile sale specifice. Atributele obiectului compus sunt derivate din cele
ale obiectelor constitutive prin operațiunea de propagare, pe când procedurile obiectului compus nu
sunt compatibile cu procedurile părților. Prin agregare se construiesc obiecte din ce în ce mai complexe
plecând de la obiectele elementare.
Asocierea este un mecanism de abstractizare în care chiar o relație între două sau mai multe
obiecte independente formează un nou obiect. Spre deosebire de generalizare și agregare, asocierea nu
construiește ierarhii și nu urmează reguli stricte, ci indică doar o mulțime de obiecte care au ceva în
comun. Ca exemplu de asociere sunt datele ce descriu relațiile topologice (arcuri, noduri, poligoane și
fețe, descrise prin liste cu pointeri sau adrese).

C) Construcții de abstractizare (implementare)

La utilizarea mecanismelor de abstractizare descrise mai sus au un rol deosebit construcțiile de

abstractizare sau de implementare, respectiv moștenirea, propagarea, încapsularea, persistența,
polimorfismul etc.
Moștenirea constă în păstrarea atributelor superclasei și atribuirea acestora și obiectelor
subclaselor. Această transmitere tranzitivă a atributelor este o caracteristică a MDOO, micșorând
redundanța datelor. Moștenirea asigură modularitatea și păstrarea integrității bazei de date, deoarece
atributele existențiale ale unui obiect sunt definite doar o dată și sunt moștenite la nivelele inferioare.
Propagarea se folosește mai ales în mecanismele de agregare și de asociere și constă în
derivarea valorilor atributelor obiectelor complexe din valorile atributelor obiectelor constitutive,
valorile atributelor obiectelor complexe nefiind memorate, ci determinate doar când e necesar (la
interogarea bazei de date), dar asta în funcție de frecvența și volumul interogărilor și timpul și
complexitatea calculelor. De exemplu, suprafața unei localități se obține ca sumă a suprafețelor
parcelelor din intravilan componente. Pe lângă valorile propagate, obiectul complex (agregat sau
asociat) poate avea și atribute specifice și distincte față de componentele sale. Sensul de propagare este
de la subclasă la superclasă, contrar moștenirii.
Încapsularea constă în introducerea într-un obiect atât a datelor ce-l caracterizează (valorile
atributelor), cât și a procedurilor care gestionează și prelucrează aceste date. Concepția este foarte utilă,
mai ales la apariția noilor limbaje de programare orientate pe obiecte (LPOO) și la utilizarea lor în
sistemele informatice geografice. Procedurile vor servi ca interfață între utilizator, baza de date care
poartă mesajele sistemului către utilizator, dar care asigură și interogările bazei de către acesta.
Persistența constă în memorarea și actualizarea permanentă a obiectelor create și este o
caracteristică de bază a noilor LPOO, pentru a le distinge de limbajele clasice, la care datele create de
programe persistă doar pe timpul rulării acestora. Aceasta face ca noile LPOO să aibă unele
caracteristici ale SGBD, păstrând valorile atributelor de la o rulare la alta, deci să conțină și procedurile
de salvare și încărcare.

50
 Polimorfismul constă în informatică în folosirea multiplă a unui nume pentru reprezentarea
unui obiect sau a unei proceduri, în special a simbolurilor pentru operațiuni. De exemplu, simbolul „/”
poate fi folosit pentru o procedură de suprapunere a două obiecte areale sau pentru operațiunea de
împărțire. Funcțiile unor nume de proceduri pot fi diferite și după tipul de operand sau operanzi etc.

4.2 Aspecte de proiectare a bazelor de date

Proiectanții bazelor de date folosesc noțiunea de schemă de construire a BD, referindu-se la

diagrama și documentele care definesc structura BD și relațiile dintre elementele bazei de date.
Proiectanții consultă multe scheme ale unor BD existente. Referitor la BD relațională, sunt proiectate
conținuturile tabelelor sau listelor, chiar înainte de proiectarea structurilor datelor spațiale. Construcția
unei BD fără o schemă este ca și cum s-ar construi o clădire fără un plan sau proiect. Chiar și schema
BD poate fi proiectată și reprezentată grafic cu ajutorul programelor și aplicațiilor de proiectare asistată
de calculator.

4.2.1 Elementele unei scheme

O schemă a BD constă din aranjarea tabelelor sau listelor, cu evidențierea relațiilor dintre
elementele fiecărei liste și dintre liste. Deoarece organizațiile diferă mult ca tip de activitate și tipuri de
date, trebuie să furnizeze câte o schemă pentru fiecare tip de aplicație. Furnizorii de software care au
mulți utilizatori diferiți ca domenii, au construit totuși scheme șablon de baze de date care pot fi
personalizate și chiar programe expert de personalizare a unei scheme existente într-o organizație
complexă.
O asemenea schemă permite planificarea construirii unei mari baze de date care integrează cele
mai multe din datele existente în organizație și incorporează apoi noi tabele de date pentru care schema
trebuie să fie făcută de către administratori și proiectanți de înaltă calificare.
Din perspectiva utilizatorilor de date geografice, care pot fi în minoritate în mulțimea totală de
utilizatori, este important ca tabelele detaliilor geografice să fie relaționate corect la alte tabele care
trebuie realizate. Schemele pentru organizații ca cele de rețele utilitare, de alimentare cu energie
electrică sau cu gaze pot ocupa suprafețe mari de hârtie și sute de pagini de documentație.
Proiectanții de scheme ale BD pot fi migăloși sau expeditivi. Un proiectant migălos va insista pe un
număr mai mare de elemente într-o schemă și un timp corespunzător mai mare de realizare. Unul
expeditiv preferă un cadru mai mic, dar adaptabil înaintea începerii asamblării datelor, asumându-și
responsabilitatea că schema va fi dezvoltată în timp și prin folosire(Harmon, J, E., Anderson, S. J.,
2003).Aici se face o a doua abordare din motive practice, că schemele pot fi foarte mari și implicarea în
tratare în acest format e dificilă. Ca un compromis, tabelul 4.1 arată elemente strict necesare și
opționale pentru o schemă a bazei de date a unui SIG.

4.2.2 Dicționarul de date

Ca un exemplu relativ simplu, fie un proiect condus de către o firmă de consultanță pentru un
SIG bibliografic cu evidența rapoartelor și documentelor istorice referitoare la evenimentele dintr-un
bazin hidrografic.
51
 Tabelul 4. 1: Elemente de bază și opționale ale schemei BD a unui SIG
Elemente Descriere Exemplu
Elemente de bază
Dicționar de date Descriere câmpuri, celule, format, din fiecare tabel Tabel_Dict_Date
Chei primare și adrese Câmp cu un identificator unic articol; câmp cu pointer ID_Detaliu în tabel atribute
Grafic entitate-relație Cu relațiile directe dintre tabele și tipul de relație Figura 3. 1, 3. 3
Elemente de metadate Metadate
Elemente Opționale
Schema de lucru Diagramă legături tabele. formulare, rapoarte, hărți etc.
Proiectarea formularelor Formularele de intrare conform surselor de date
Proiectarea rapoartelor Rapoarte de ieșire, hărți desenate, hărți și straturi de date
Protecție Accesul la elementele schemei pentru clase de utilizatori
Reguli de validare Toleranțe sau valori unice pentru anumite câmpuri
Interogări standard Interogări regulate și pentru rapoarte standard
Elemente metadate Opționale, conform descrierii metadatelor

O agenție de transport dorește o interfață personalizată SIG pe această colecție de documente

pentru o zonă inundabilă, astfel încât prin identificarea unui detaliu de interes, utilizatorii să poată
vedea documentele relatate la acest detaliu și orice recomandare care a fost făcută referitoare la acesta
(lac, pârâu, râu, pod, teren mlăștinos etc.).
Dicționarul de date este arătat simplificat în tabelul 4.2. Câmpurile au formate diverse, multe indicații
fiind trecute în metadate. Cele trei tabele care conțin informații reprezintă distinct diferite obiecte sau
detalii. Tabelele conțin în amănunt geografia unui detaliu particular sau unde se găsește acesta. Există
un tabel de atribute, un tabel asociat care conține informațiile spațiale care definesc detaliile (Harmon,
J, E., Anderson, S. J., 2003).

Tabelul 4. 2: Dicționar de date pentru un bazin hidrografic

Tabele atribute detaliu (unul pentru fiecare tip de detaliu, punctual, liniar sau areal)
Nume câmp Tip Lungime Descriere
CAMPURI_SIG Char Variabilă Câmpuri standard ca lungimea sau aria
ID_DET Char 5 Identificator detaliu (ex. PL001, LN001, PT001)
LOCATIE Char 120 Descriere text a localizării detaliu
Tabel cu referințe, cu informații despre fiecare document
Nume câmp Tip Lungime Descriere
NR_DOC Char 4 număr arbitrar de document (D001, D002 etc.)
AUTOR Char 120 Autor(i) scriși în format referință
AN Char 4 Anul publicării
TITLU Char Titlul documentului în format referință
SURSA Char 80 Editura/sursa documentului în format referință
EVALUARE Char 6 Evaluarea documentului
INSCRIPTII Char 12 Pointer sau adresa la fișierul cu inscripții
Informații despre fiecare recomandare
Nume câmp Tip Lungime Descriere
NR_DOC Char 4 Număr de document (vezi mai sus)
NR_REC Char 3 Număr secvenţial pentru recomandări (R01 etc.)
NR _RECDOC Char 7 Combinarea NR_DOC și NR_REC
PROTECTIE Char 1 3 dacă există recomandare pentru protecție
DISTRUGERE Char 1 Casetă test asupra recomandării de distrugere
RESTAURARE Char 1 Casetă test asupra recomandării de restaurare
PISCICOL Char 1 Casetă test asupra recomandării
CALIT _APA Char 1 Casetă test privind calitatea apei
TEREN_UMED Char 1 Casetă test privind umiditatea terenului
INUNDABIL Char 1 Casetă test privind controlul inundării.
DESCRIERE Char 200 Descriere de ansamblu a recomandării
Tabel de legături conține toate asociațiile dintre detaliile hărții și recomandări
Nume câmp Tip Lungime Descriere
ID_DET Char 5 Identificator detaliu (vezi mai sus)
NR_RECDOC Combinarea NR_DOC și NR_REC

52
 BD conține tabele de atribute și relații, tabele pentru tipuri de detalii, probabil câte unul pentru
fiecare clasă de detalii (mai sus pentru un bazin hidrografic, cu spații acvatice, terenuri umede sau
posibil a fi inundate etc.). Tabelul de referințe conține informații despre documentul însuși.
Tabelul cu recomandări derivă din cerințele proiectului. Clienții doresc urmărirea
recomandărilor făcute pentru diferite detalii geografice. Așadar, o recomandare este un obiect separat
de obiectele detalii sau documente. Aceasta este o problemă cheie în proiectarea schemei Astfel un
obiect document și un obiect recomandare reprezintă diferite clase de detaliu și aparțin unor tabele
diferite.
Se pot da și exemple de relații, precum asocierea unei parcele cu o persoană. Dar o parcelă
poate fi relaționată la mai multe persoane și în mod sigur unei persane i se pot asocia mai multe
parcele. Ca atare, o bază de date bine proiectată are un tabel separat pentru persoane fizice sau juridice
și unul pentru parcele cu relații între cele două tabele. Tabelul cu parcele trebuie conțină și un câmp
care identifică tipul de parcelă, suprafața ş.a.m.d.

4.2.3 Tabele și relații

O a doua piesă este o diagramă care arată relațiile dintre diferite tabele ale BD, ca în figura 4.3.
Proprietatea numită cardinalitate descrie tipul de relație.
Tipurile de relații întâlnite sunt:
• Relația unu-la-unu (1-1) este tipul cel mai simplu de relație, prin care unui element din
tabela R1 îi corespunde un singur element din tabela R2 și reciproc. Relația 1-1 este mai
rar folosită, în general pentru a reduce numărul de atribute dintr-o tabelă.
• Relația unu-la-mai mulți (1-N) este tipul de relație prin care unui element din tabela R1
îi corespund unul sau mai multe elemente din tabela R2, iar unui element din tabela R2
îi corespunde un singur element din tabela R1.
• Relația mai mulți-la-mai mulți (M-N) prin care unui element din tabela R1 îi corespunde
unul sau mai multe elemente din tabela R2 și reciproc. Acest tip de relație este frecvent
întâlnită, dar nu se poate implementa direct în bazele de date relaționale. Pentru
modelare se folosește o relație suplimentară, de tip 1-N pentru fiecare din tabelele
inițiale.
Relațiile pot avea proprietatea de a fi necesare și opționale.
Un exemplu de relație necesară unul-la-unul în această figură este relația dintre tabelul de
recomandări și tabelul de referințe (in ce sens). Fiecare recomandare trebuie să aibă un număr de
document (de exemplu vin de la un document) și care legături NR_DOC la tabelul de referințe care
conține informații despre document. Aceasta înseamnă că nu este posibilă o recomandare fără un
document în această BD.

53
 Tabel referințe
NR_DOC
Etichetă relații
ID_DET
NR_RECDOC

Tabel recomandări
Etichetă detalii NR_REC
ID_DET NR_DOC
NR_RECDOC

Simboluri entitate - relație

- Unul la unul
- Zero, unul sau mai mulți
- Unul sau mai mulți

ID_DET – Cheie primară

ID_DET – Cheie externă

Figura 4. 3: Diagrama tabele - relații

Dacă este făcută o recomandare similară în alt document, este considerată o recomandare
diferită; altfel relația recomandare-la-referință ar fi unul la mai mulți. Fiecare referință trebuie să fie
relaționată la cel puțin un articol din tabelul recomandări dar ar putea fi relaționată ca mai multe dacă
există în document mai multe recomandări. Forțarea la cel puțin o relație semnifică faptul că toate
documentele trebuie să conțină cel puțin o recomandare. În caz contrar, relația ar putea fi opțională.
Fiind modelată relația centrală dintre detalii geografice și recomandări, se constată că relația este una
opțională mai-mulți-la-mai-mulți.
Pentru a gestiona o relație mai mulți-la-mai-mulți, schema trebuie să fie una compusă, sau în
mod corespunzător să existe și un tabel separat de relații.
SGBD relaționează tabelele unul-la-unul și unul-la-mai-mulți direct între tabele, dar o relație
mai mulți-la-mai-mulți are nevoie de construcția unui tabel intermediar. Prin stabilirea relației unul-la-
mai-mulți pentru fiecare tabel de date (tabelele detalii și recomandări) și tabelul de relații, apoi creând o
relație mai mulți-la-mai mulți între două tabele de date. Relația unul-la-mai-mulți dintre tabelul detalii
și tabelul de relații permite detaliilor care nu au fost analizate într-un document și pentru care nu există
recomandări să existe în tabelul detalii (de exemplu detaliile pot exista în tabelul simbolurilor entitate-
relație și să fie văzute pe hartă, dar valoarea ID_DET nu este în tabelul de relații).
Acest lucru înseamnă că detaliile geografice care ar putea fi importante pentru identificare nu
sunt relaționate la nicio recomandare. Alt mod de gestionare ar fi crearea unui document fictiv și a unei
recomandări fictive cu textul “Nicio recomandare pentru acest detaliu”, în câmpul DESCRIERE al
tabelului recomandări. Apoi relația tabelului detalii tabel-la-relație va fi o relație unul-sau-mai-mulți.
Dacă este posibilă o relație zero (nu există relație), punctând cu locatorul pe un detaliu al hărții
de pe ecran nu va avea niciun efect. Dacă s-au creat recomandarea fictivă și înregistrări de referințe, va
apărea mesajul “Nu există recomandare”. Este oricând posibilă modificarea schemei, dar este mai bine
să se gândească la problemă de la începutul procesului de proiectare.
Așadar, cu tabelele și relațiile din această schemă va fi posibil ca prin punctare cu locatorul pe
un detaliu punctual (simbol), liniar sau areal, pe ecranul calculatorului, este posibil să se cunoască:
♦ autorul și momentul recomandării (tabel: referințe/câmp: autor și tabel: referințe/câmp: an);

54
 ♦ dacă acest detaliu are făcute recomandări privind calitatea apei și de când (tabel:
recomandări/câmp: cal_apa și tabel: referințe/câmp: an);
♦ dacă acest detaliu este recomandat pentru protecție în orice document
(tabel: recomandări/câmp: protecție)
De mai mare interes sunt interogările posibile cu această structură, una fiind, de exemplu, cea
care să arate toate detaliile:
♦ pentru care o recomandare relatată ca “piscicol” a fost făcută între 2001 și 2005;
♦ care au recomandări făcute într-un anumit document;
♦ care au o recomandare că este permisă irigarea și există recomandare pentru protecție;
♦ care au făcute recomandări conflictuale în diferite documente.

4.2.4 Exemplu de schemă

Exemplul de schemă arătat aici este relativ simplu. Bazele de date mai complexe pot avea zeci
de tabele și relații. Înainte de încercarea de a popula BD cu date, un pas vital este crearea unui dicționar
de date complet și a diagramei de bază a schemei. Ca un exercițiu, fie o bază de date SIG pentru
colectarea impozitelor sau taxelor pe trei clase de detalii - parcele de teren, clădiri și vehicule. Raportul
principal care trebuie să fie creat folosind această bază de date este o înștiințare care va fi expediată
unui proprietar sau unor proprietari, la o anumită dată, de exemplu pe 20 decembrie, pentru anul
următor. Detaliile geografice digitale pe care această BD trebuie să le aibă sunt bunurile imobile, adică
parcelele de teren (poligoane) și clădirile (poligoane). Cealaltă clasă de detalii, vehiculele, nu sunt
detalii geografice în acest exemplu și există doar ca tabele de atribute. În alte sisteme, dotarea
vehiculelor cu receptoare GPS și cu sisteme de transmitere continuă a poziției curente transformă
entitățile vehicule în entități geografice (de exemplu pentru gestionarea unei flote de autovehicule).

Faza 1. Se identifică toate clasele posibile de obiecte. Se începe cu patru clase, respectiv
parcele, vehicule, clădiri și proprietari. Deoarece BD este făcută pentru a asigura procesul de
înștiințare, apare noua clasă de obiecte, înștiințări.
Clasa proprietari și clasa parcele sunt clase diferite de obiecte. Ambele au adrese, de exemplu,
dar de cele mai multe ori nu aceeași adresă. Dacă se includ informațiile referitoare la proprietar ca niște
câmpuri în tabelul parcelelor de teren, pot apărea probleme ca:
♦ unele parcele au mai mulți proprietari (câmpuri suplimentare în tabelul proprietari, dar de cele
mai multe ori acestea vor fi goale și numărul de câmpuri diferă);
♦ trebuie să se memoreze numele proprietarului pentru fiecare parcelă deținută de acesta;
♦ fiecare proprietar trebuie să aibă doar o intrare în tabelul proprietari;
♦ când un proprietar se mută și își schimbă adresa de domiciliu, vor fi actualizate datele pentru
fiecare parcelă pe care persoana o deține.

Faza 2. Se face schița relațiilor dintre tabele. Cunoscându-se tipurile de relații, respectiv unul-
la-unul, unul la mai mulți sau mai mulți la mai mulți; relațiile se desenează prin linii. Figura 4.4 arată
clasele de obiecte și relațiile dintre perechile de tabele. Proprietarii primesc rapoarte ale BD denumite
înștiințări și înștiințările trebuie să conțină informații din tabelele parcele, vehicule și clădiri. Relația
dintre proprietar și bunuri este una de proprietate, că acesta le deține. În sens opus, parcela aparține
proprietarului Este arătată o relație suplimentară între clădiri și parcele.

55
 Faza 3. Întâi sunt materializate relațiile principale și apoi cele secundare. În acest exemplu
trebuie să se decidă dacă trebuie să se trimită fiecărui proprietar o înștiințare pentru toate bunurile sau
câte o înștiințare separată pentru fiecare categorie de bunuri deținute. Aceasta este o decizie
independentă a proiectantului bazei de date și se ia de la caz la caz (Harmon, J, E., Anderson, S. J.,
2003).
Detalierea relațiilor duce la definirea cheilor primară și externă ale tabelelor. O cheie primară
într-un tabel este un câmp care conține un identificator unic pentru fiecare detaliu din tabel. Astfel,
fiecare proprietar are un număr ID unic care ar putea fi chiar codul numeric personal sau un număr
natural creat automat de SGBD, în tabel introducându-se valoarea Id_Proprietar.

Figura 4. 4: Diagrama claselor și relațiilor

Cele mai multe SGBD vor crea automat o cheie primară, de regulă un număr natural secvențial,
dar poate să se dorească să se creeze o cheie care conține informații definite. O cheie primară obișnuită
care ar putea fi creată pentru tabelul parcele, de exemplu, ar putea fi numărul cadastral al parcelei, care
ar trebui să fie unic.
Cheile externe sau pointerii sunt adrese care sunt chei primare în alte tabele. Relațiile dintre
tabele sunt create de regulă între cheia primară a tabelului origine și acel câmp care este cheie externă
(pointer) în tabelul de destinație. Din acest motiv cheile trebuie să aibă același format în câmpuri.
Astfel, dacă o cheie primară în tabelul parcele este codul combinat Harta_bloc_lot, câmpul trebuie să
fie construit în același mod în tabelele clădiri și vehicule.
Trebuie acordată atenție la definirea tabelului sursă și a tabelului de destinație, pentru fiecare
relație. În figura 3.5 sunt evidențiate tipurile de relații dintre tabele. Relația între Proprietari și
Înștiințări este de tipul unul-la-mai mulți, deoarece proprietarilor li se pot trimite mai multe înștiințări
prin acest sistem.
În figură mai apare tabelul valorilor bunurilor. La tabele sunt trecute și câteva câmpuri, cheile
sau identificatorii începând cu literele «Id», celelalte litere fiind primele litere ale entității definite
(Propr – proprietar, Val – valoare, P – parcelă, Veh – vehicul, Inst – înștiințare etc.). Tabelele tematice
sau de atribute amintite (tabele de tip T) au legătura cu tabelele datelor geospațiale sau geografice
(tabele de tip G). În straturile de parcele și de clădiri există și cheile primare ale parcelelor, Id_P,
respectiv ale clădirilor, Id_C, În fiecare șir de câmpuri din fiecare tabel tematic există valorile v1, v2,
…, vm.

56
 Relațiile dintre înștiințări și valorile proprietăților (parcele, vehicul și clădiri) sunt puțin mai
complexe. Relațiile dintre clasa înștiințări și clasa valori sunt de tipul unul-la- mai mulți, dar la cel
puțin una din relații trebuie întoarsă o valoare. Individual, relația este o înștiințare pentru mai multe
bunuri (opțional), dar în general este o înștiințare pentru cel puțin un bun. Această posibilitate arată că
este necesar un tabelul compus între proprietari și valorile bunurilor, deoarece proprietarii pot deține
mai multe bunuri și bunurile pot avea doar un proprietar care plătește impozitul (chiar dacă există mai
mulți proprietari ai unei parcele).
După cum s-a mai arătat, în unele sisteme, vehiculelor le pot corespunde un strat de date
geografice atunci când acestea sunt dotate cu receptoare GPS și cu subsisteme de transmitere a datelor
de poziție. Sunt cazuri când fiecărui vehicul îi corespunde un strat geografic separat. Între tabelul de tip
G și parcele este o relație zero-la-unul. O relație zero înseamnă că o înștiințare de impozitare nu va fi
generată pentru valoarea terenului, cum este cazul pentru proprietăți deținute de către diferite nivele ale
organelor administrative de stat și alte organizații. Acele parcele de teren vor exista totuși în tabelul G
de date geografice. Relația între tabele Tabel_Parcele-la-Detaliu geografic este de tip unul-la-unul.
Toate înregistrările din tabelul parcele sunt relaționate la o înregistrare și numai una din tabelul
geografie G. Nu insistăm mai mult aici (Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003).

Etichete detalii
geografice
(label G)
IP_P

Tabel_Parcele

Id_P, Id_Val, v1, v2, …, vm

Tabel_Clădiri Tabel_Valori_Proprietari

Id_C, Id_Val, v1, v2, …, vm Id_Val, Id_Propr

Tabel_Vehicule

Id_Veh, Id_Val, v1, v2, …, vm

Tabel_Proprietari

Tabel detalii Id_Propr, v1, v2, …, vm

geografice
(Tabel G)
IP_C
Tabel_Înștiințări

Id_Inst, Id_Propr, v1, v2, …, vm

Figura 4. 5: Diagrama detaliată a claselor și relațiilor

Faza 4. Schița de detaliu rezultată este piesa cheie cu informații necesare proiectării BD.
Câmpurile sunt întotdeauna ușor de adăugat la tabele și iau mult timp la începutul procesului de
detaliere. Este important, totuși, să se știe ce tipuri de informații sunt importante pentru fiecare tabel.
Ca un principiu general, se includ doar informațiile specifice tipului de obiect.

Faza 5. Realizarea detaliată a diagramei. Diagrama este făcută cel mai bine pe o bucată mare de
hârtie, pe care se pot muta tabelele și se pot elimina ușor greșelile. Acest exemplu (figura 4.5)
folosește o notație cu simboluri specifice schemei de proiectare a bazei de date SIG pentru urbanism.

57
Există și alte sisteme de notații pentru proiectarea bazei de date (Universal Modelling Language).
Proiectarea formală poate de asemenea să fie realizată folosind instrumente care sunt conținute uneori
în pachetele software SIG. Exemplul arătat include doar cheile primare și cheile externe sau pointerii
(cheile sunt scrise în italic).
Elementul central al proiectării în această etapă este dicționarul de date care descrie conținutul
diferitelor tabele ale BD. O schemă completă poate lua luni de realizare, fiind mai mari decât în
exemplul prezentat.
Pe timpul proiectării trebuie să se țină seama de problemele de mai jos:
♦ Tabelele trebuie să fie specifice obiectelor pe care acestea le reprezintă și conțin informații
doar despre clasa de obiecte. Nu trebuie să existe redundanță mare, ci doar una strict necesară. Parcela
de teren este un detaliu geografic ale cărui informații sunt stocate într-o înregistrare din tabelul
parcelelor. Proprietarul este o persoană fizică sau o persoană juridică cu diferite proprietăți, aparținând
tabelului proprietari.
♦ De cele mai multe ori o relație este de tipul unul-la-unul, în puține cazuri fiind de tipul unul-
la-mai-mulți. Chiar dacă situația apare doar o dată în baza de date, trebuie să fie modelată explicit în
schemă.
♦ Relațiile mai mulți-la-mai-mulți necesită un tabel de legături. Aceste tabele conțin doar a
cheie primară pentru tabel (care a lipsit în exemplul prezentat) și cheile externe (pointeri) la tabelele
care conțin detalii implicate în relația mai mulți-la-mai-mulți. Tabelele de legături nu pot apărea
niciodată pe ecrane pentru a le vedea utilizatorii, dar acestea trebuie să fie în baza de date pentru a
păstra complexul de relații. Dacă este implementat un SIG folosind un SGBDR comercial, pot fi
referite diferite tipuri de relații (unul-la-unul, unul-la-mai mulți etc.) cu o terminologie diferită.
Software-ul are probabil instrumente și pentru crearea schemei BD. În final schema este implementată
în baza de date prin SQL. Fiecare tabel este realizat cu instrucțiunile SQL și relațiile sunt definite tot cu
SQL.

4.3 Metadatele

Sunt informații necesare pentru a documenta suficient setul de date, astfel încât un utilizator
nou poate înțelege toate aspectele cheie implicate în construcția setului de date, ce semnifică diferite
valori din set, ce proiecție cartografică este folosită ş.a,m.d.
Metadatele sunt definite formal ca date despre date” sau, pentru o înțelegere clară, „informații
despre date”, aceste informații fiind exprimate tot prin date. Și în cazul datelor spațiale se poate vorbi
despre metadate spațiale, noțiune aplicată la nivel internațional începând din 1996. Comisia pentru
standarde a Asociației Cartografice Internaționale (ICA) propune definiția „metadatele spațiale
(geografice) sunt acele date care descriu conținutul mulțimilor de date, definesc fiecare dată în parte și
structura datelor, indică domeniul de definiție (extinderea pe elipsoid sau pe sferă), referirea
geografică (geodezică) și calitatea datelor (rezoluția, precizia etc.), administrarea datelor și
posibilitățile de acces la date” (Moellering, 1997).
Furnizorul de date geografice pune la dispoziție și metadatele. În Figura 4.6 sunt arătate
legăturile date - metadate - lumea reală. Primul standard pentru metadate s-a elaborat în 1994 în S.U.A.
Inițiativa guvernului american a dus la un standard pentru implementarea metadatelor folosind limbajul
HTML (hypertext markup language). În mod curent, se folosesc extensiile HTML respectiv SGML
(Simple Graphics Markup Language) și XML (eXtensible Markup Language).
În Europa s-a început activitatea de standardizare la nivel continental a datelor geografice în
1996. În România s-a oficializat începerea acestei activități doar la unele departamente. În Cadrul
NATO s-a elaborat standardul DIGEST, de către Grupa de Lucru pentru Informații Geografice
58
Digitale, creată în 1994. Actualmente ISO a preluat realizarea acestor standarde (ICA Standard
Commission, 1997). Comunitatea Europeană a propus structura infrastructurii de date spațiale
INSPIRE. Dintre multiplele utilizări ale metadatelor, se rețin documentarea referitoare la mulțimea de
date, analiza posibilităților de utilizare a datelor pentru rezolvarea unor probleme specifice, asigurarea
accesului la date și a transferului datelor. Prin documentare este posibil să se cunoască modul de
culegere a datelor, codificarea datelor și a elementelor (obiectelor și fenomenelor) la care se referă
datele, denumirile datelor și ale mulțimilor de date, limitele zonelor geografice la care se referă datele,
momentele de timp ale culegerii datelor etc. Un element de bază este definirea sistemului de
coordonate pentru datele de poziție (Niţu, C., 1992; Niţu, C., 1995).

Figura 4. 6: Legături date - metadate - lumea reală

Dintre datele calitative se amintesc precizia poziționării spațiale, precizia valorilor atributelor,
precizia altor date tematice, consistența logică, completitudinea, precizia semantică și precizia
temporală.
Transferul datelor spațiale (geografice) de la un sistem la altul se face pe baza metadatelor, care
în acest caz definesc sintaxa transferului. Standardele pentru schimbul de date au o importanță
deosebită în cazul transferului. Comisia ICA pentru standardele de transfer al datelor a identificat 22 de
standarde naționale și internaționale, cu 13 caracteristici majore, 85 de caracteristici secundare și peste
220 de caracteristici terțiare. Comisia a dezvoltat mulțimea exhaustivă a acestor caracteristici care pot
fi aplicate oricărui standard de date spațiale.
Cele 13 clase majore (primare) ale caracteristicilor tehnice conțin informații referitoare la:
• aprecierea standardului;
• administrarea, folosirea și implementarea;
• identificarea mulțimii de date;
• situația mulțimii de date;
• intervalele datelor (domeniul de definiție);
• conținutul datelor; calitatea datelor;
• organizarea datelor;
• referința spațială;
• disponibilitatea și modul de distribuție;
• autorizarea și verificarea permise de standard (un exemplu este dat în figura 4.7).

59
 Figura 4. 7: Exemplu de arhitectură a standardului de metadate

În concluzie, standardele de date spațiale sunt o necesitate. Aceste standarde sunt descrise prin
metadate. O motivație majoră a folosirii standardelor și metadatelor este volumul mare de date, costul
foarte mare al culegerii și caracteristicile superioare de precizie pentru aceste date. Se pot dezvolta
astfel SIG superioare calitativ, cu submulțimi de date distribuite (mai multe servere de date).

60
Capitolul 5: Proiectarea datelor spațiale
Lumea reală este complexă. O parte importantă a SIG o constituie datele. Aceste date se
referă la detalii geografice. O modelare a acestor detalii are loc la construcția hărților. Tot o modelare
are loc și la introducerea în baza de date a datelor referitoare la aceste detalii geografice. Ca un
exemplu, fie o parcelă de teren. Parcela este element al lumii reale. Pe parcele există alte detalii,
aceasta are, ca și celelalte detalii, proprietăți sau atribute. Punctele conturului parcelei au poziții
geografice definite de coordonatele geografice latitudine și longitudine, într-un anumit sistem geodezic
de referință, numit datum geodezic (Niţu, C., 1992; Niţu, C., 1995).

5.1 Generalități

Datele geografice sunt de mai multe tipuri. Datele pot fi metrice (date geometrice de poziție,
date metrice derivate, date metrice corespunzătoare spațiilor tematice etc.) sau semantice (coduri,
identificatori, adrese de date etc).
Datele de poziție definesc, de regulă, poziția unui punct în spațiul geografic natural, într-un
sistem de referință adoptat. Poziția punctului poate fi definită ca P(ϕ,λ,H), unde ϕ și λ reprezintă
latitudinea și longitudinea în sistemul de referință acceptat, respectiv, cu elipsoidul sau sfera de
parametri metrici, fizici și de orientare aleși, iar H este cota sau altitudinea față de suprafața geoidului.
Datele tematice se referă, de regulă, la celelalte n-3 dimensiuni ale spațiului Sn și sunt
relaționate întotdeauna la datele de poziție. Uneori și cota poate fi considerată o dată tematică. De
asemenea, se poate considera de bază și spațiul tetradimensional (S4), adăugând timpul la cele trei
dimensiuni liniare. Date tematice sunt considerate și valorile reflectanţei spectrale, valorile densității
optice etc. Alte exemple de date tematice sunt: temperatura; presiunea; umiditatea; conținutul de
substanță poluantă pe unitatea de volum sau unitatea de masă; densitatea; populația; aciditatea solului
etc. Fiecare disciplină geografică sau a altui domeniu are propriile sale date tematice.

Figura 5. 1: Tipuri de obiecte după numărul de dimensiuni

De foarte mare importanță pentru toate tipurile de date este precizarea unității de măsură pentru
mărimea descrisă. Pe suprafața terestră, respectiv pe modelul său, harta, pot fi definite mai multe tipuri
de obiecte, cu poziția dată de un număr variabil de puncte (figura 5.1), în spații cu zero dimensiuni, o
dimensiune (de exemplu lungimea), două dimensiuni (de exemplu lungimea și lățimea) sau trei
61
dimensiuni ( de exemplu lungimea, lățimea și înălțimea). Obiectele punctuale au poziția definită în
spațiul 0-dimensional, de către un singur punct. Orice element liniar (drum, râu, pârâu, cale ferată etc.)
are poziția determinată de o succesiune de puncte și este definit în spațiul unidimensional. Aici intră și
conturul unui obiect de suprafață (lac, parcelă de teren etc.). În figură sunt arătate în final și celula
raster unitate de suprafață (pixel), respectiv nodul, elemente la care se face referire mai jos, la
descrierea tipurilor de date (5.2).
Relațiile dintre elemente sau dintre date se exprimă tot prin date numerice. Relațiile dintre
elementele geosferei sunt naturale, economice, sociale etc. În figurile 5.2 și 5.3 sunt exemplificate
câteva tipuri de relații. După numărul elementelor participante, relațiile pot fi binare, unul la mai mulți,
mai mulți la unul și mai mulți la mai mulți. Sunt și relații de bază, implicite, geometrice, topologice,
ierarhice etc.
Datele geografice referitoare la un teritoriu dat sunt în volum foarte mare și accesul la o dată
singulară sau la un grup de date pune probleme deosebite de organizare. Datele geografice nu
reprezintă conglomerate amorfe de valori numerice sau nenumerice. De aici rezultă necesitatea
adoptării diferitelor structuri de date.

Figura 5. 2: Tipuri generale de relații spațiale

În prelucrare se întâlnesc și diferite tipuri de date, de exemplu date numerice - întregi (7, 2, -99,
9999 etc.), reale în simplă precizie (cu zecimale și cu 7 cifre semnificative) și în dublă precizie (cu 14
cifre semnificative), date logice, date text, date alfanumerice etc. Datele logice pot lua valorile
„adevărat” sau „fals”. Datele text conțin literele diferitelor alfabete și semnele speciale întâlnite în
texte, iar cele alfanumerice conțin date text și cifre. Datele sunt memorate în celule de memorie. Orice
tip de dată poate fi codificat astfel încât data să fie stocată într-un anumit mod în memorie.
Datele geografice pot avea și aspectul particular de date cartografice. Totalitatea datelor care se
referă la o zonă terestră delimitată formează datele geografice. Din acestea fac parte în primul rând
datele de poziție pe elipsoid, latitudinea și longitudinea, cota față de geoid sau față de elipsoid, dar și
cele care determină poziția pe hartă, X și Y, în orice proiecție cartografică (Niţu, C., 1992).

62
 Figura 5. 3: Exemple de relații geometrice

5.2 Date vectoriale, date raster și date de tip grilă

Din alt punct de vedere, datele geografice sau cele cartografice se reprezintă în diferite spații ca
date vectoriale, date teserale (în particular raster) și date de tip grilă. Fiecare tip este legat de cea de a
treia dimensiune Z, care se poate referi la un punct definit pe suprafața de referință sau la o zonă de
formă regulată sau neregulată a acestei suprafețe.
Datele vectoriale presupun exprimarea obiectelor punctuale, liniare și de volum (figura 5.4)
prin coordonate (Xi,Yi), i=1,n, cu n=1 în cazul obiectelor punctuale, n≥2 în cazul obiectelor liniare, n≥3
în cazul obiectelor areale (în cazul când n=3 punctele să nu fie colineare), n≥4 în cazul celor de volum,
dar în acest caz limitele sunt arii ce trebuie definite altfel etc. Referiri concrete la acest tip de date se
găsesc în literatura de specialitate (Nițu, C., et all, 2002). Pe lângă datele de poziție, sunt stocate și
valori ale atributelor obiectelor geografice. În esență, datele vectoriale sunt coordonatele punctelor
succesive care definesc detaliile, rezoluția fiind dată de distanta dintre punctele succesive.

Figura 5. 4: Datele vectoriale și rezoluția acestora

Avantajele utilizării datelor vectoriale sunt:

1. Grafică precisă (pozițională) și calcule de precizie ale distanțelor și ariilor;
2. Aspect vizual estetic datorită păstrării detaliilor elementelor;
3. Structura compactă a datelor duce la necesități reduse de memorie și spațiu de stocare;
4. Sunt optime pentru analize spațiale cantitative (număr de obiecte cu anumite caracteristici pe o rază
de…, determinare lungimi, determinare trasee optime etc.).
Dezavantajele utilizării acestora sunt:
1. Pentru un acces rapid și ușor necesită structuri complexe de date;
2. Sunt folosite puțin în teledetecție.

63
 Figura 5. 5: Principiul datelor vectoriale și raster

Datele teserale consideră ca element areal „placa” ce acoperă o suprafață dată (în particular
pixelul), de forme și dimensiuni distincte. În spațiul bidimensional al suprafeței de referință, din motive
de simplificare a calculelor, dimensiunile pixelului sunt egale cu cele ale unității de suprafață.
La împărțirea în figuri regulate, spațiul 2D se divide izoedric, astfel ca fiecare celulă (placă,
pixel) să poată fi suprapusă peste o celulă adiacentă. Există 81 de moduri de împărțire izoedrică a unei
suprafețe 2D (de exemplu un plan, deoarece orice suprafață 2D poate fi reprezentată într-un plan),
dintre care 11 sunt cele mai semnificative. În figura 5.6 sunt arătate câteva figuri teserale de bază (Niţu,
C., Niţu, C.D., 1995).

Figura 5. 6: Câteva celule elementare pentru date teserale regulate

Se analizează cazul cel mai general, nu doar cel particular când pixelul are numai formele de
dreptunghi sau pătrat. În figura următoare este arătat un pixel, care poate lua o anumită valoare.

64
 Figura 5. 7: Pixelul ca celulă de date raster (Niţu, C., et all, 2002)

Poate fi făcută o comparație sugestivă între datele vectoriale și datele raster, exprimată în figura
5.8. Exemplificarea este făcută pentru elemente liniare, de exemplu râuri. Ca date vectoriale sunt
reținute și memorate coordonatele succesive ale punctelor ce definesc traseul, iar ca date raster o
matrice de valori care au o anumită semnificație. Săgețile din figură reprezintă posibilitățile de
transformare dintr-un tip în altul, respectiv vectorizarea și rasterizarea.
În cazul datelor teserale (raster), sunt de remarcat câteva tipuri de rezoluții care au mare
importanță în prelucrarea datelor SIG. Datele raster (Figura 5.5, 5.7 și 5.8) constau din valori ale celei
de a treia dimensiuni (de exemplu treptele de gri, presiunea, cota) pentru fiecare pixel (element de
imagine, pentru cazul simplificat de formă pătrată). Unui pixel îi pot corespunde mai multe valori, de
exemplu, în cazul imaginilor, potrivit numărului de benzi spectrale. Poziția unui pixel este exprimată
prin coordonate plane. Într-un sistem de coordonate 2D valorile z ale pixelilor sunt organizate pe linii și
pe coloane (matricial). Se cunosc în teledetecție patru feluri de rezoluții, care sunt proprii și sistemelor
informaționale/informatice geografice și, în general, oricărei colecții de date geografice: spectrală –
spațială, radiometrică și temporală.

Figura 5. 8: Date vectoriale și date raster

Rezoluția spectrală caracterizează datele imagine și se referă la domeniile lungimii de undă a

energiei electromagnetice din spectrul său. În figura 5.9 este arătat spectrul electromagnetic. De
exemplu, pentru banda 1 a înregistrărilor Landsat Thematic Mapper, domeniul spectrului este 0,45 –
0,52 µm. La exploatarea fotogrammetrică se folosește și termenul de multirezoluţie, în sensul că se
utilizează mai multe înregistrări ale aceleiași zone corespunzătoare mai multor benzi spectrale și cu
rezoluții spațiale diferite.

65
 Figura 5. 9: Spectrul electromagnetic (Niţu, C., et all, 2002)

Sateliții de teledetecție preiau imagini în mai multe benzi spectrale, care pot fi folosite în
numeroase scopuri, problemă adâncită la disciplina teledetecție. În figura 5.10 sunt reprezentate
imaginile pentru satelitul Landsat Thematic Mapper, în cele șapte benzi spectrale (aceeași zonă).

Figura 5. 10: Imaginile în șapte benzi spectrale ale aceleiași zone (Niţu, C., et all, 2002)

Rezoluția spațială este dată de suprafața de teren acoperită de un pixel (de exemplu 10X10 m
pentru înregistrările pancromatice SPOT) sau la scara geoimaginii, în cazul scanării hărților sau
fotogramelor. În acest caz, rezoluția spațială este exprimată uneori și prin numărul de puncte pe
unitatea de lungime (punctele având forma de cerc). Pentru ecranele grafice rezoluția se exprimă prin
numărul de pixeli pe orizontală și pe verticală, de exemplu 1024 x 720.
În figura 5.11 sunt arătate două valori ale rezoluției spațiale pentru aceeași zonă.
De multe ori referirile la rezoluția spațială se fac și prin intermediul scării – geoimagini la scară
mare sau geoimagini la scară mică. În teledetecție de exemplu, înregistrările SPOT se consideră a fi la
scară mare, iar înregistrările AVHRR la scară mică.

Figura 5. 11: Exemple de rezoluții spațiale diferite

Nu este totuși echivalență între rezoluție și scară. O geoimagine are mereu aceeași rezoluție
spațială, dar aceasta poate fi afișată la orice scară.

66
 Tabelul 5. 1: Rezoluția spațială a imaginilor de teledetecție
(Niţu, C., et all, 2002)
Senzor Rezoluția R
Rm/pixel Rm/per. linii
Landsat MSS 57 150
Landsat TM 30 84
SPOT XS 20 56
SPOT P 10 20

Exploatarea în același sistem a tipurilor diferite de geoimagini este facilitată de cunoașterea

tuturor acestor moduri de exprimare a rezoluției spațiale. Pentru a se studia posibilitățile de
(foto)interpretare, se dau în tabelul 5.1 valorile rezoluțiilor pentru înregistrările Landsat și SPOT.
Rezoluția radiometrică exprimă numărul de trepte ale valorii z (respectiv numărul de biți pe
care se poate înregistra valoarea treptei teoretice maxime). De exemplu, pentru înregistrările
pancromatice SPOT există 256 de trepte de strălucire sau trepte de gri (Figura 5.12), ce pot fi
înregistrate pe 8 biți. Valoarea 0 este pentru negru și 255 pentru alb.

1 2 3 4 5 6 7 8 Număr bit
0 0 0 0 0 0 0 0 Valoare binară bit
0 0 0 0 0 0 0 0 Valoare bit în baza 10
1 1 1 1 1 1 1 1 Valoare binară bit
20=1 21=2 22=4 23=8 24=16 25=32 26=64 27=128 Valoare bit în baza 10

Valoarea treptei se obține prin adunarea valorilor în baza 10 corespunzătoare fiecărui bit. În
cazul în care toți biții sunt 1, prin adunare obținem valoarea 255 (maxim). Daca toți biții sunt 0 obținem
valoarea zero (minim).

Figura 5. 12: Rezoluția radiometrică (Niţu, C., et all, 2002)

Rezoluția temporală exprimă, de exemplu, intervalul de timp după care se obține înregistrarea
datelor pentru aceeași zonă (pentru Landsat este de 16 zile). În figura 5.12 sunt date trei înregistrări ale
aceleiași zone la momente diferite de timp, cu sateliți diferiți (SPOT, ERS-1 și Landsat).
La sistemele informaționale geografice tridimensionale (aplicate în studiul poluării mediului, în
meteorologie etc.) obiectele volumetrice se reprezintă prin tablouri 3D, geometria de construcție a
solidului bazându-se pe arbori octali și rețeaua de tetraedre. Elementul de volum este voxelul. Este
cazul să amintim și aici avantajele și dezavantajele folosirii datelor raster.
Avantajele folosirii datelor raster sunt:
1. Sunt realizate ușor analizele spațiale, în special cele calitative – densități, pante, volume etc.,
doar prin operațiuni logice cu straturi;
2. Necesită structuri simple de date;

67
 3. Sunt specifice datelor de teledetecție.
Dezavantajele folosirii acestora sunt:
1. Grafică și calcule de distanțe și arii imprecise;
2. Pierdere de detalii o dată cu creșterea dimensiunii pixelului;
3. Cerințe de volume mari de memorie.

Datele de tip grilă sunt asemănătoare datelor raster, cu deosebirea că cea de a treia dimensiune
se referă geometric la un punct, nu la o zonă, dar modul de structurare se aseamănă cu cel al datelor
raster și, ca atare, se folosesc multe proceduri comune ultimelor două tipuri de date. Cel mai simplu
mod de reprezentare este cel al grilei regulate (Figura 5.14). Datele în punctele grilei (noduri) pot fi
măsurate pe fotograme aeriene în cazul reliefului sau pot fi determinate prin interpolare, folosind
valorile Z cunoscute în puncte vecine.

Figura 5. 13: Rezoluție temporală (Niţu, C., et all, 2002)

Figura 5. 14: Grilă regulată, în nodurile căreia se cunosc valorile Z

Grila poate fi și neregulată, respectiv rețea de triunghiuri oarecare (TIN, Figura 5.15). Pentru
relief, punctele rețelei neregulate se aleg în punctele și pe liniile caracteristice.
Folosind valorile Z din punctele (nodurile) grilei neregulate, pot fi determinate valorile Z ale
punctelor unei grile regulate. Ambele tipuri de rețele pot fi utilizate la determinarea punctelor
izocurbelor (curbelor de nivel sau izohipselor, izobarelor, izogonelor etc.).
Datele sunt memorate în diferite forme, în fișiere sau chiar în baze de date. Amintim faptul că
se poate trece de la orice formă multimedia a datelor la date digitale stocate ca succesiuni de 0 și 1.
Conversia analog - digital se face în etapa de culegere a datelor, folosindu-se perifericele de intrare.
Prezentarea datelor pentru utilizator se face prin conversia digital - analog, rezultând text scris, imagini
digitale sau numerice în memorie, pe ecran sau tipărite, sunete, videoclipuri, filme etc. Conversia se
face tot prin prelucrarea de către calculator, dar folosind periferice de ieșire.

68
 Figura 5. 15: Rețea de triunghiuri oarecare (TIN)

5.3 Structuri de date geografice

5.3.1 Modelarea geografică

În reprezentarea în SIG a obiectelor și fenomenelor naturale, sociale, economice, se pot releva

trei aspecte: poziție, conținut și structură. Obiectele și fenomenele geosferei sunt definite (referite)
pozițional într-un spațiu tridimensional S31 și în mai multe spații relative care compun un spațiu n-
dimensional Sn.

S31∪S2∪S3∪….=Sn (5.1)

Totalitatea datelor care dau poziția și descrierea conținutului și structurii în spațiul Sn formează
modelul digital (numeric) al acestui spațiu, care este un model conceptual. Pentru a exprima datele într-
un limbaj înțeles de calculator, se acceptă și modelul logic ce se referă numai la structura datelor,
respectiv și modelul fizic ce arată reprezentarea datelor în memoria calculatorului.
Dacă se consideră mulțimea de elemente (obiecte sau fenomene) A= {a1, a2, a3,…, an} și
mulțimea R= {rij|i=1,n;j=1,n} de dependențe (relații) ale elementelor aj de elementele ai, mulțimea
S={A,R} formează un sistem. Problema clasificării elementelor și relațiilor aparține diverselor
discipline și ramuri științifice, dar în primul rând taxonomiei (Niţu, C., 1992).

5.3.2 Modelul de sistem informațional geografic

Sistemul informațional geografic poate fi privit ca un model al sistemului real SG sau ca un

purtător de informaţie al acestuia, model artificial bazat pe o similitudine indirectă între elementele
geosferei SG și elementele SM ale SIG. SIG face parte din clasa modelelor speciale, având caracter
informațional și gnoseologic, procesul de reprezentare exprimându-se formal ca o funcție F la
momentul de timp t

SMt=F(SGt) (5.2)

69
unde SMt este mulțimea elementelor SIG, SGt este mulțimea elementelor geosferei, la momentul t, iar F
este o relație binară similară cu notația funcțională care implică o aplicație. Dintre proprietățile
aplicației F se amintesc omomorfismul, reflexivitatea, tranzitivitatea, asimetria și antisimetria.
Generalizarea datelor SIG se bazează pe omomorfism (reținerea elementelor esențiale pentru
modelarea cerută). Reprezentarea unui element al mulțimii SGt presupune: a) reprezentarea poziției
punctelor spațiului geosferei în spațiul SIG; b) reprezentarea naturii și structurii elementelor punctuale,
liniare, areale și volumetrice definite prin punctele reprezentate.
Modelul datelor SIG se bazează pe conceptul de model digital al terenului, format din totalitatea
datelor (date de poziție – coordonate, identificatori, valori ale atributelor, date referitoare la precizia
determinărilor, datele tematice, totalitatea relațiilor dintre date, precum și totalitatea procedurilor de
realizare, gestionare și utilizare a acestui model).

5.3.3 Structuri pentru date bidimensionale

Datele bidimensionale sunt coordonatele X și Y care dau poziția unui punct în plan. Între
punctele planului există diferite relații implicite sau explicite. Structurile de date exploatează chiar
existența acestor relații. Dintre structurile utilizate în SIG, mai importante sunt structurile spaghetti și
structurile topologice (Niţu, C., 1992; Niţu, C., et all, 2002).

Structura spaghetti

Structura spaghetti consideră ca element independent orice detaliu geografic individual.

Detaliile spațiale sunt definite pozițional de un punct (puncte sau obiecte punctuale) sau de un șir de
puncte cu perechi de coordonate (linii sau obiecte liniare). Un poligon este un sir de coordonate ale
unui contur (al unui obiect areal). Frontiera comună la două poligoane este memorată de două ori.
Aceste mulțimi de șiruri de coordonate sunt stocate într-un fișier fără orice structură deosebită. Din
acest motiv:
- relațiile spațiale NU există;
- structura este eficientă pentru reprezentare la plotter;
- structura este ineficientă pentru regăsire rapidă și analiză spațială (drum optim, circuit cu
vizitarea obligatorie a unor locații etc.).

Structura topologică

Structura topologică a fost analizată în capitolul precedent. Aici dăm doar un exemplu de
structură topologică, respectiv reprezentarea grafică (figura 5.16) și listele de date corespunzătoare
(tabelul 5.2), fără a face considerații suplimentare.

70
 Figura 5. 16: Modelul topologic al datelor

Tabelul 5. 2: Codificarea topologiei datelor spațiale

POLIGON NOD ARC
Polig. Arce Nod Arce Arc Nod Nod Poligon. Poligon
start final stânga dreapta
A a1,a5,a3 N1 a1,a3,a4 a1 N1 N2 E A
B a2, a5,0,a6,0,a7 N2 a1,a2,a5 a2 N2 N3 E B
C a7 N3 a2,a3,a5 a3 N3 N1 E A
D a6 N4 a4 a4 N4 N1 A A
E exterior N5 a6 a5 N3 N2 A B
N6 a7 a6 N5 N5 B B
a7 N6 N6 B C
Coordonate ale punctelor arcelor
Arc X, Y Start X, Y Intermediare X, Y
Finale
a1 40, 60 70, 60 70, 50
a2 70, 50 70, 10; 10, 10 10, 25
a3 10, 25 10, 60 40, 60
a4 40, 60 30, 50 30, 40
a5 10, 25 20, 27; 30, 30; 50, 32 70, 50
a6 30, 20 --- 30, 20
a7 55, 27 55, 15; 40, 15; 45, 27 55, 27

Sunt folosite trei liste de date, denumite POLIGON (lista arcelor ce sunt cuprinse în fiecare
poligon), NOD (definește arcele care încep sau se termină în fiecare nod) și ARC (definește relațiile
nodurilor și poligoanelor pentru fiecare arc). Într-o listă separată sunt stocate și coordonatele nodurilor.
Aici pot fi stocate și coordonatele punctelor intermediare ale arcelor.
Concluzionând, structura topologică:
• se bazează pe prezența relațiilor spațiale (vezi figura);
• este eficientă pentru regăsire rapidă și analize spațiale;
• este ineficientă pentru reprezentare la plotterul vectorial.

71
5.4 Concluzii referitoare la structurile de date

Structurile de date constituie o problemă de mare importanță a SIG și necesită studii

aprofundate, chiar în mai multe teze de doctorat. Pentru aplicații restrânse, cu programe simple și cu
tipuri limitate de date se pot accepta (se folosesc) masivele, structuri omogene și contigue,
unidimensionale, bidimensionale sau multidimensionale, acestea din urmă fiind similare reprezentărilor
specifice bazelor de date relaționale. Masivele sunt specifice programelor în limbaje avansate și sunt
(mai) familiare programatorilor. Acestea oferă mecanisme simple de calculare a adreselor la scrierea și
regăsirea datelor. Problemele ce apar sunt cele legate de dimensiunile masivelor, limitate de memoria
internă a calculatorului electronic. Structurile de date de tip pointer se folosesc în multe alte structuri și
constau în memorarea de către pointeri a adreselor locațiilor de memorie.
Pentru gestionarea unor primitive grafice de tip punctual, liniar sau areal se pot folosi structuri
de date necontigue, de tip listă, stivă sau coadă. Datele vectoriale, de tip grilă și de tip raster pot fi
organizate în structuri arborescente, atât în memoria internă, cât și în memoria externă. Bazele de date
relaționale folosesc toate operațiile structurilor de mai sus.
Structurile de date topologice se bazează pe primitivele noduri, arce și fețe și pe relațiile de
frontieră și cofrontieră. Structura permite realizarea unor operațiuni spațiale care se folosesc în analiza
SIG, ca de exemplu generarea zonelor tampon, suprapunerea poligonală și combinarea elementelor
grafice. Aceste structuri sunt cele mai utilizate în prezent de către pachetele de programe SIG
(Arc/Info, MGE etc.).
Concepția SDOO creează noi posibilități de dezvoltare și aplicare a SIG. Un limbaj de
programare – LPOO grăbește implementarea acestei concepții. În alegerea acestei concepții trebuie să
se țină seama mai ales de:
• folosirea unor identificatori unici ai obiectelor;
• proiectarea și a unor tipuri de date definite de utilizatori;
• proiectarea, programarea și folosirea unor proceduri definite inclusiv de utilizatori;
• completarea metodelor de acces la datele bazei de date și cu metodele specifice
utilizatorilor;
• definirea unor obiecte complexe prin mecanisme specifice;
• dezvoltarea extensibilității dinamice a structurii;
• utilizarea tablourilor programelor scrise în noul LPOO etc.

Procedurile și operatorii dezvoltați vor avea specificul diferitelor grupe de utilizatori. Cu toate
că dezvoltarea LPOO nu face obiectul lucrării, multe metode de culegere a datelor SIG și aplicațiile
corespunzătoare vor trebui să fie rescrise la implementarea noii concepții. Realizarea lucrărilor practice
descrise a ținut seama doar parțial de noua concepție, dar terenul e pregătit pentru o nouă abordare.
Aplicațiile dezvoltate de autor au ținut seama mai ales de structurile deja implementate.
Alegerea unei anumite structuri a datelor geografice se face după mai multe criterii. Printre
aceste criterii se rețin cele ale volumului datelor, tipurilor datelor, flexibilității datelor pentru diferite
aplicații, tipurilor de algoritmi care se pot aplica datelor, posibilității utilizării unor date, programe și
aplicații existente deja în unele organizații, timpului maxim de acces la date etc.
O structură de date este cu atât mai complexă, cu cât volumul datelor este mai mare și cu cât
numărul de relații explicite este mai mare, ca atare trebuie să se facă un compromis între numărul de
relații implicite și cel al celor explicite. Creșterea numărului de relații explicite duce la creșterea

72
volumului datelor și a necesităților de memorare. Pe de altă parte, dacă numărul de relații explicite este
mai mare, scade timpul de acces la unitatea logică a datelor.

5.5 Alegerea modelului de date pentru exemplul analizat

Un model al parcelei trebuie să țină seama atât de datele de poziție, cât și de datele tematice sau
atribute. Chiar și datele de poziție pot fi atribute de tip special. Așadar, toate tipurile de date sunt
descriptori. O fișă a parcelei conține schița parcelei, eventual o secțiune dintr-o ortofotogramă sau
dintr-un fotoplan, descriptorii geografici ai parcelei (acces, vecinătăți, coordonate), Fișa este tipărită pe
hârtie și poate fi un raport al bazei de date.
Parcelele de teren pot fi modelate ca detalii ale unui strat al unui SIG al localității. În cazul
impozitării, scopul fișei parcelei este doar evaluarea legală, dar modelul parcelei într-un SIG, de cele
mai multe ori, servește și scopurile altor utilizatorii foarte diferiți. Modelul de parcelă din SIG este
folosit frecvent pentru cartografiere, dar și de către planificatori, arhitecți, ingineri constructori,
agronomi, siguranța publică, juriști și alții.
Proiectanții bazei de date pentru evaluatori au în minte clar scopurile pe durata procesului de
proiectare și aceste scopuri sunt reflectate în structura bazei de date ca bun imobil, ca rapoarte de ieșire
planificate și cu formulare de intrare. Modelul parcelei într-un SIG trebuie proiectat similar pentru a
satisface cerințele utilizatorilor.
Parcela este reprezentată atât prin date vectoriale, prezente în tabelele de tip G, ca straturi, dar și
prin date raster sub formă de planuri și imagini ale acesteia. Structura mixtă, spațială, relațională și pe
obiecte, se potrivește perfect în cazul parcelelor. Ansamblul parcelelor unei zone (unei localități) este
de fapt o rețea teserală neregulată, proprietate care poate fi folosită la structurarea datelor la unele
sisteme mai complexe.

5.6 Straturi și obiecte

Dezbaterea privind opțiunea de folosire a structurilor bazate pe straturi de date vectoriale și

structura pe obiecte este destul de veche. Straturile se folosesc mai mult pentru producerea de hărți și
cartodiagrame. Pot fi straturi pentru obiecte punctuale, liniare (pe grosimi și culori de linii) și areale (cu
modele de hașurare, colorare sau umplere cu modele de simboluri), Combinarea de straturi finale este
fotografiată pentru editarea și tipărirea hărților (multiplicarea hărților). Prin tehnici speciale,
combinarea de straturi se poate reprezenta prin gravare chimică chiar pe placa de imprimare.
Motivul principal pentru aceste ultime tehnologii, chiar în cartografierea monocoloră alb-negru,
este siguranța. Împărțirea pe straturi din SIG este inspirată din tipărirea cartografică pe straturi de
culoare. Stratul digital al unui SIG este o adaptare a noțiunii analoge de la tipărirea hărților în mai
multe culori.

73
5.7 Precizia straturilor

Datele de poziție, respectiv coordonatele tuturor punctelor, sunt cele care “leagă” de lumea
reală orice model analogic sau digital. Nu am accentuat aici pe metodele de culegere a datelor de
poziție. Amintim doar că sursele datelor sunt terenul, hărțile existente, fotogramele aeriene și terestre,
înregistrările de teledetecție obținute cu senzori montați pe avioane și sateliți, alte fișiere și baze de date
și chiar rețeaua Web.
În funcție de surse se aleg tehnologiile și metodele de culegere sau achiziționare a datelor de
poziție și tematice. Pentru datele de poziție, amintim ca metode folosirea receptoarelor GPS cu diferite
ordine de precizie, ridicările geodezice și topografice, exploatarea analitică și digitală a fotogramelor și
stereogramelor, exploatarea înregistrărilor de teledetecție.
Metodele de culegere, sursele diferite, metodele diferite de georeferenţiere și diversitatea
algoritmilor de prelucrare duc la precizii diferite ale coordonatelor de poziție ale punctelor detaliilor.
Așadar, straturile pot avea precizii diferite. Este bine de știut că o combinare a unui strat cu precizie
mai mare cu un strat cu precizie mai mică face ca rezultatul să aibă precizia stratului inferior ca
precizie.
Se știe că preciziile descresc la metodele de determinare a coordonatelor enumerate mai sus,
cele mai precise determinări asigurându-le metoda diferențială cu receptoare GPS, metodele geodezice
și topografice. Din acest motiv este bine ca la georeferenţiere, adică aducerea coordonatelor în sistemul
geodezic de referință, numit și datum geodezic, să se folosească puncte determinate cu aceste metode.

5.8 Alegerea unui sistem de coordonate și a proiecției cartografice

Problema sistemelor de coordonate geodezice sau a datumului geodezic și ale proiecțiilor

cartografice fac obiectul altor lucrări. Aici tratăm sumar aspectele, pentru a sublinia importanța
acestora la proiectarea oricărui SIG (Niţu, C., 1992; Niţu, C., 1995)). Pentru orice zonă a planetei
noastre există standarde ale datumului geodezic și ale proiecțiilor cartografice pentru hărțile de bază ale
zonei. Pentru țara noastră, coordonatele punctelor rețelei geodezice au fost determinate în sistemul de
coordonate S42, cu elipsoid Krasovsky.
Valorile cotelor rețelei de nivelment a țării au fost calculate față de geoid, mai întâi în sistemul
Marea Baltică și transformate apoi în sistemul de referință Marea Neagră (Tomoiagă, T., 2003).
Sistemul de poziționare globală NAVSTAR asigură determinarea coordonatelor geografice
(latitudine și longitudine) în sistemul de coordonate WGS 84, iar cotele sunt exprimate în valori față de
suprafața de referință elipsoidală a acestui sistem sau față de un model geoidal global. Ca atare, la
alegerea datumului și a metodelor de determinare a coordonatelor și cotelor trebuie să se acorde atenție
acestor aspecte. Pachetele de programe pentru SIG au metode de transformare între cele două sisteme,
S42 și WGS 84.
Pentru hărțile topografice la scările 1:25.000 până la 1:1.000.000 a fost aleasă proiecția
cilindrică transversala Gauss-Kruger, cu sistem geodezic de coordonate S42, elipsoid Krasovsky, cotele
fiind exprimate față de nivelul Mării Baltice (Niţu, C., 1992).
Pentru hărțile topografice mai mari de 1:25.000 și planurile cadastrale se folosește proiecția
stereografică 1970, cu sistemul de coordonate S42, cu elipsoid Krasovsky
România, ca țara membră NATO, folosește în scopuri militare sistemul de coordonate WGS 84
și proiecția cartografică UTM (Universal Transverse Mercator), tot o proiecție cilindrică transversală.
Pachetele de programe pentru SIG conțin opțiunile de alegere a proiecției cartografice, de transformare
a coordonatelor rectangulare plane din sistemul unei proiecții cartografice în sistemul de coordonate al
altei proiecții cartografice, chiar cu schimbarea datumului geodezic.
74
5.9 Indexarea spațială

Altă problemă importantă pentru proiectarea datelor spațiale este indexarea datelor, în domeniul
datelor de poziție apărând noțiunea de indexare spațială. Indexarea spațială permite regăsirea rapidă a
detaliilor în seturi mari de date. Orice SIG trebuie să realizeze automat indexarea datelor spațiale,
asigurându-se un acces rapid la rularea aplicațiilor proiectate. Indexarea spațială eficientă a fost un
domeniu de cercetare și dezvoltare în informatică de peste 30 de ani și sunt propuse regulat noi tehnici
de indexare. Chiar cu apariția pachetelor software actuale SIG (GIS) și SGBDR (RDBMS), indexarea
spațială rămâne totuși un obiect esențial al cercetării.
Cel mai simplu mod de indexare spațială este realizat prin mozaicare cu un set de plăci (tiles)
care acoperă un domeniu exclusiv și exhaustiv al detaliilor geografice. Exclusiv înseamnă că toate
părțile regiunii de interes sunt acoperite doar de către o placă și exhaustiv înseamnă că niciun domeniu
al regiunii de interes nu este neacoperit de către o placă. Aici se folosesc datele teserale neregulate,
operațiunea de acoperire cu plăci numindu-se mozaicare, acoperire sau dezvoltare teserală. Ca metode
de indexare spațială amintim metoda grilei sau rețelei regulate, metoda ordinului Z (metoda Morton de
umplere a spațiului cu o curbă), metoda arborilor cuadrici, metoda arborilor octali, metoda arborilor
UB și cea a arborilor de tip R. Ultima metodă este cea mai utilizată. Obiectele punctuale, liniare sau
areale subt grupate folosind cel mai mic dreptunghi ce cuprinde obiectul (minimum bounding
rectangle – MBR). Obiectele sunt adăugate unui astfel de dreptunghi în interiorul unui index care va
duce la cea mai mică creștere a dimensiunii sale.

75
Capitolul 6: Proiectarea structurii datelor tematice sau atributelor
După cum s-a arătat, datele geografice se împart în date de poziție, numite și date spațiale sau
geospațiale, și date tematice sau atribute. Datele spațiale arată unde este localizat un detaliu geografic,
un obiect sau un fenomen, iar datele atribut arată ce este acolo și caracteristici are (figura 6.1).
Între setul de date spațiale ale unui detaliu geografic și setul datelor tematice există o valoare ID
unică (identificator) și o relație sau corespondență binară (unul-la-unul) între detaliul geografic,
coordonatele sau datele de poziție și șirul din tabelul de date atribut. Metoda memorării celor două
tipuri de date în două tabele separate legate printr-un câmp ID unic (sau unele versiuni mai complexe
folosind mai multe tabele) a fost standardul software-ului SIG de mai mulți ani. Motivul principal a
fost că software-ul companiilor stoca datele spațiale în structuri de date proprii, diferite de standardele
SGBD.
Datele atribut au fost stocate, de regulă, în formate standard (de exemplu dBase sau Access)
pentru mentenanța ușoară de către utilizatori.. Soluția a creat destule probleme, mai ales la actualizarea
separată a celor două tipuri de date, de exemplu când se șterge o înregistrare din tabelul de date
tematice, fără a șterge și datele de poziție din stratul acestor date. În acest caz detaliu va continua să
apară pe un ecran.

Figura 6. 1: Cele două concepții ale structurilor de date

În modelul bază de date spațiale și tematice întrunite, pentru fiecare detaliu geografic datele
sunt stocate într-o înregistrare într-un singur tabel, iar datele spațiale sunt stocate într-o zonă (sublistă)
din tabel. Structura datelor pentru aceste zone diferă între modulele SGBD care asigură datele spațiale
și software-ul SIG. Noul model de date câștigă din ce în ce mai mult teren. Se pot da ca exemple
pachetele software ArcGIS Geodatabase și ORACLE Spatial.
Un motiv pentru care aspectele proiectării datelor atribut sunt distincte față de aspectele
proiectării datelor spațiale este că există de regulă mai mulți oameni interesați de datele atribut.
Înțelegerea aspectelor proiectării structurilor datelor spațiale este foarte importantă pentru oamenii care
vor realiza cartografierea și analiza informațiilor geografice, dar înțelegerea datelor atribut este
importantă pentru oricine are acces la date pentru a le întreține sau a le folosi în orice mod, fie că
acestea se folosesc sau nu pentru vizualizare geografică. Proiectanții bazelor de date geografice trebuie
să recunoască faptul că pot exista mulți utilizatori care nu vor vedea sau nu vor face niciodată o hartă și
nu trebuie va aibă relații directe cu informațiile geografice, dar trebuie să folosească în mod regulat
informații atribut (Niţu, C., 1992; Nițu, C., 1995).
76
 Proiectarea structurii datelor atribut se face tabel cu tabel, de la cele simple la cele complexe.
Un tabel al bazei de date este un set de rânduri și coloane unde rândurile reprezintă obiecte sau detalii
și coloanele atribute. Într-un SIG aceste tabele pot fi fie geografice, fie nongeografice. Tabelele
geografice au un câmp sau câmpuri care conțin datele de poziție sau un câmp unic cu un identificator
care permite relaționarea altor tabele cu acest tabel geografic, numit și tabel G. Baza de date are și
tabele cu informații despre obiecte nongeografice, numite și tabele de tip D (de la «Date»).

6.1 Principii generale privind câmpurile tabelelor D și G

Principiile generale pentru ambele tipuri de tabele sunt următoarele:

♦ Fiecare tabel trebuie să aibă un identificator unic pentru fiecare articol sau înregistrare care ar
trebui să fie de la început în tabel, de preferință primul câmp. Această poziție nu este posibilă pentru
tabele G deoarece software-ul SIG, de cele mai multe ori, rezervă primele câmpuri pentru informații
spațiale. Cele mai multe sisteme SIG actuale creează și gestionează un câmp unic de identificare pentru
fiecare detaliu din tabel. În baza de date termenul pentru acest câmp este de cheie primară și fiecare
rând din tabel trebuie să fie unic, nefiind permise duplicări.
♦ Câmpurile ar trebui relaționate direct la obiectele acestui model. În modelul de strat aceasta
înseamnă că doar informațiile geografice vor fi în tabelul G și informațiile atribut în tabel D. O greșeală
comună este includerea prea multor informații în tabelul G care aparțin de fapt unui tabel D.

Principiile particulare numai pentru tabelele G sunt următoarele

♦ Numele câmpului să fie cât mai scurt posibil și nu se folosesc spații în acest nume (de
exemplu ID_parcela).
♦ Numele de câmp trebuie să fie descriptiv, adică să sugereze conținutul. Trebuie să se
cunoască tipul conținutului câmpului, valorile permise, lungimea etc. parte a schemei generale a bazei
de date și de asemenea parte a metadatelor.
♦ Să permită existența mai multor câmpuri de același tip general.

6.2 Principii specifice tabelelor G

Următoarele principii se aplică la tabelele G:

♦ Într-un tabel G există întotdeauna un set de câmpuri specific oricărui SIG care privesc
folosirea tabelului. Când este creat tabelul pentru prima oară, pachetul de programe SIG creează aceste
câmpuri. În unele sisteme aceste câmpuri sunt invizibile pentru utilizatori, în alele sunt vizibile, dar nu
editabile. Câmpurile conțin unele informații spațiale ca suprafața și numărul obiectelor poligonale sau
areale, numărul straturilor și lungimea obiectelor liniare etc. Dacă sistemul folosește modelul datelor
georelaţionale sau pe straturi, va exista cel puțin un câmp cu un identificator unic pentru legătura
datelor spațiale cu datele atribut. Un principiu important este ca aceste câmpuri să nu fie modificate la
creare.
♦ Cheile externe (pointerii) de la alte tabele care au o relație binară cu tabelul G aparțin de
asemenea tabelului G.

77
6.3 Principii pentru câmpurile tabelelor D

Câmpurile acestor tabele depind de aplicațiile ce se vor realiza. Proiectanții lucrează cu

perspectivă, proiectând și rapoartele care vor fi realizate cu datele extrase, precum și formularele
inițiale de introducere a datelor (aplicațiile realizând rapoartele, chiar sub formă de hărți), proiectantul
alegând astfel și tipul datelor, lungimea câmpurilor etc.
În unele situații pot exista tipuri de șabloane standard și programe expert (asistent) cu care se
aleg câmpurile și caracteristicile acestora. Unele SGBD și SIG permit alegerea diferitelor tipuri de date.
De exemplu, unele sisteme denumesc datele alfabetice cu opțiunea TEXT și altele cu STRING (șir) sau
CHAR (caracter). În fine, există aspecte privind compatibilitatea dintre sisteme pentru date de același
tip (Niţu, C., 1992; Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003).
Cele mai utilizate tipuri sunt:
♦ Numerice. Sunt folosite numere întregi negative și pozitive (inclusiv zero. Valorile întregi
între 0 și 255 pot fi stocate pe un octet. Acestea sunt extrem de utile ca identificatori precum codurile
de folosință a terenului, codurile tipurilor de clădiri etc. Există și numere reale, numite și numere cu
virgulă mobilă sau numere zecimale. Aceste tipuri se folosesc, de exemplu, pentru coordonate și ca
atribute. În rapoarte toate aceste date apar în formatul ales de utilizatorul final. La transferul datelor
trebuie să se țină seama de compatibilitatea formatelor.
♦ Numerice generate automat. Aceste numere sunt chei, pointeri sau adrese și sunt generate
automat de către SGBD.
♦ OLE. Tehnologia OLE este destul de cunoscută de la pachetele Microsoft (de exemplu
Office). Acest tip de obiect este de fapt o legătură la un document, o foaie de calcul, un fișier grafic sau
la orice obiect care are o extensie de trei caractere la denumire recunoscut de sistemul de operare.
Punctând cu locatorul pe data din acest câmp, software-ul deschide fișierul stabilit.
♦ Hyperlegături. Similar cu obiectele OLE, tipul de obiect este o adresă URL. Este specific mai
ales unui SIG care folosește rețeaua Web, denumit WebGIS.
♦ Blobs. Aceste obiecte sunt specifice la SGBDR, implementare folosită la început memorarea
fișierelor imagine și audio, acum folosite în sistemele geospațiale la memorarea coordonatelor sub
formă de vectori. Fiecare câmp din tabel trebuie să aibă tipul său și, în funcție de tipul de câmp sunt
determinate explicit alte informații ca lățimea sau precizia. Organizarea acestor obiecte permite și
indexarea ușoară a datelor.

6.4 Proiectarea elementelor de intrare

Elementele de intrare sunt aplicațiile sau procesele folosite pentru achiziționarea sau culegerea,
validarea și memorarea în SIG a datelor spațiale și a datelor atribut, în câmpurile corespunzătoare ale
tabelelor G și D. Atributele se introduc cu ajutorul unor formulare ce apar pe ecran. SGBD, ca de
exemplu ACCESS, au programe expert de proiectare a acestor formulare. Un formular este specific
unui tabel și conține aceleași câmpuri ca și tabelul, dar numai pentru un rând din tabel, care constituie
un articol sau o înregistrare logică. Formularul permite mărirea vitezei de introducere a datelor și
vizualizarea mai bună a eventualelor erori.
Imaginile analogice sunt scanate și cu aplicații corespunzătoare sunt recunoscute caracterele și
se obțin tot date atribut. Aceste tipuri de aplicații sunt folosite la conversia analog-digitală a unor
formulare pe hârtie, de exemplu după completarea unor formulare statistice la recensăminte, studii
statistice etc., dar și la conversia unor liste de denumiri de străzi, de localități sau de alte detalii
geografice (Niţu, C., 1992; Niţu, C.D., 1997b).

78
6.5 Proiectarea elementelor de ieșire

Utilizatorii oricărui SIG știu că cele mai multe ieșiri sunt pe suport (de) hârtie (scrisori,
înștiințări, fișe fiscale, tabele), seturi de date transmise prin rețea sau imagini reprezentate pe ecran,
(ortofotograme, cartodiagrame, hărți, grafice etc.).

Aspecte ale proiectării hărților sau cartodiagramelor

Proiectarea hărților este o problemă complexă. Conținutul hărților și al cartodiagramelor

depinde de tipul documentului și de tipul de elemente care trebuie să apară pe hărți. Pentru fiecare hartă
există un cadru interior care delimitează zona geografică a detaliilor și eventual un cadru ornamental.
Pentru fiecare tip de hartă trebuie să existe în baza de date generatoare de simboluri sau semne
convenționale punctuale, liniare și areale, un fișier cu mostre de culori, inclusiv cu programe expert de
proiectare a noi simboluri sau definire de seturi de culori.

Figura 6. 2: Exemple de simboluri punctuale pe hărți tematice

Aici trebuie să menționăm faptul că harta ca produs finit, în special harta/planul topografic, au
impuse o serie de reguli privind reprezentarea elementelor de conținut, atât din punct de vedere al
simbolurilor cât și al culorilor. Simbolurile diferă în funcție de scara de reprezentare și sunt descrise, în
cazul țării noastre, în următoarele documente: ”Atlasul semnelor convenționale pentru planurile
topografice 1:5.000, 1:2.000, 1:1.000 și 1:500” și ”Atlas de semne convenționale pentru hărțile la scara
1:25.000, 1:50.000, 1:100.000”

Figura 6. 3: Exemple de simboluri (extras din ”Atlasul semnelor convenționale pentru planurile topografice 1:5.000,
1:2.000, 1:1.000 și 1:500”)

Sistemul trebuie să aibă și fonturi de scriere cartografică pe mai multe direcții, inclusiv pe o
curbă, dar și un set de pictograme care se pot suprapune pe hărțile statice sau dinamice. Pentru fiecare
79
tip de hartă trebuie să se reprezinte și elemente în afara cadrului ornamental, ca de exemplu titlul,
legenda, scara numerică, scara grafică, direcția care arată nordul, numele autorului etc.
Aspectele de proiectare a unei hărți devin chiar mai importante când se folosește SIG, deoarece
mulți specialiști din alte domenii cred că o hartă se desenează fără a participa și cartograful. Proiectarea
hărții este un proces creativ care are o fundamentare informațională. Informațiile hărții trebuie să fie
corecte și prezentate în asemenea a mod încât utilizatorii să le găsească utile și pe cât posibil chiar
atractive.

Figura 6. 4: Exemplu de proiectare a unui simbol punctual (Niţu, C., et all, 2002)

Figura 6. 5: Exemple de hașuri pentru areale (poligoane)

6.6 Proiectarea aplicațiilor

Aplicațiile sunt cele care dau utilitatea sistemului, fiind partea critică a unui SIG. Se poate
imagina aplicația ca un container pentru date inițiale, proceduri și algoritmi, cu produse finale.
Cel mai obișnuit mod de proiectare și vizualizare a aplicațiilor este prin construcție de scheme
logice, diagrame care arată procesul din punctul de vedere al utilizatorului. Schemele logice folosesc
programatorilor sau proiectanților de software. Aplicația lansează în execuție un program, extrage din
BD datele necesare, le prelucrează cu anumiți algoritmi și furnizează produsele finale. Nu accentuăm
aici pe rolul programatorului (Niţu, C., 1992; Niţu, C.D., 1997b).

80
 Aplicație Aplicație Aplicație
(A1) (A2) (A3)

Bază de date

Figura 6. 6: Mai multe tipuri de aplicații pentru aceeași bază de date

În general, o aplicație trebuie să asigure:

♦ o listă a tuturor tabelelor și câmpurilor necesare aplicației, inclusiv tabelele de legături dacă
există relații mai mulți-la-mai-mulți;
♦ diagrame de intrare, interfața ecran și rapoarte de ieșire, inclusiv formulare și rapoarte bazate
pe hartă, destul de explicite;
♦ o schemă logică a procesului, cu puncte marcate clar de decizie sau de asigurare cu datele
necesare aplicației.

81
Capitolul 7: Achiziționarea și conversia datelor, fază a
implementării
7.1 Planul de implementare

Odată ce sunt evaluate cerințele și sunt stabilite etapele de bază ale proiectării SIG, faza
următoare a unei implementări este realizarea planului detaliat de implementare. În acest plan sunt
combinate informațiile extrase din evaluarea cerințelor cu cunoștințele fazei de proiectare și dezvoltare
a strategiei de implementare.

Figura 7. 1: Planul de implementare SIG (exemplu)

82
 Planul de implementare trebuie să trateze următoarele aspecte principale:
♦ arhitectura sistemului;
♦ achiziția și conversia a datelor;
♦ dezvoltarea aplicațiilor;
♦ încadrarea cu personal, pregătirea personalului și managementul;
♦ implementarea pe faze.

Acest capitol tratează primele două aspecte ale planului de implementare.

7.2 Arhitectura sistemului

Planul arhitecturii sistemului definește componentele principale ale SIG. Planul cuprinde două
piese - configurația sistemului și arhitectura produsului. Configurația sistemului este dată în general de
componentele hardware, software, personal, tehnologii și colecția de date. Problema poate fi abordată
în mai multe moduri (Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003).
Există două soluții primare tradiționale mai importante. Prima constă în folosirea unui sistem
structurat pe lucrul cu fișiere Acest tip de sistem folosește pentru memorarea datelor formatele de
fișiere ale pachetelor software comerciale SIG, atât pentru datele de poziție, cât și pentru datele atribut.
Exemple ale acestor tipuri de formate sunt acoperirile (coverages) folosite de ESRI și formatul
fișierului de informații cartografice (MIF de la Mapinfo).
Avantajul acestei soluții este că software-ul gestionează datele pentru utilizator și că sunt
necesare puține cunoștințe tehnice la utilizare, interacționare și management ale sistemului. Principala
slăbiciune a acestei soluții este că sistemul nu tratează în niciun fel securitatea datelor și că datele pot fi
greu de găsit pentru un utilizator al sistemului. Acest tip de soluție funcționează corect doar cu sisteme
foarte mici, cu unul la trei asemenea utilizatori.
Un al doilea tip de sistem este să se creeze o colecție de date în care toate datele sunt memorate
și gestionate centralizat. Și aici se impun două metode. Pentru sistemele mici poate fi folosit SGBD
Microsoft Acces care permite memorarea într-o poziție atât a datelor spațiale, cât și a datelor tabelare.
Pot fi apoi create și atașate metadate la fiecare set de date. Potrivit unui acces selectiv conform
securității datelor, un utilizator avansat poate accesa și utiliza datele.
Există două dezavantaje principale ale acestei soluții. Prima este faptul că acest tip de sistem nu
poate gestiona editarea de către mai mulți utilizatori a unui singur set de date. Pot fi scrise rutine simple
care pot restricționa editarea de către un al doilea utilizator O a doua problemă dificilă a acestei soluții
este că există o limitare a volumului ale date care pot fi stocate eficient în BD gestionată cu Microsoft
Access. Un volum acceptabil al unui fișier în acest format mdb este de până la un maxim de 250.000
detalii.
O a doua soluție este folosirea SGBD Microsoft SQL-Server sau Oracle. Acestea înlătură
dezavantajele amintite mai sus la soluția stocării centralizate sau distribuite a datelor.
Planul arhitecturii componentelor produsului definește arhitectura folosită la distribuirea datelor
utilizatorilor finali. Și aici există două metode de bază. Prima este cea a arhitecturii distribuite în care
fiecare platformă a unui client are instalate aplicațiile pe calculatoare locale și datele sunt memorate în
baza de date centrală. De regulă, toți utilizatorii au acces la date în această singură BD și mentenanța
datelor este făcută tot centralizat.
Cel de al doilea tip de arhitectură este arhitectura client-server. În acest caz aplicațiile sunt
memorate și accesate, de regulă, tot într-o BD centrală, dar software-ul nu este instalat pe calculatoarele
utilizatorilor, ci tot la server. Primul beneficiu al acestei soluții este la administrarea sistemului și
83
păstrarea utilizatorilor. Cu un sistem distribuit este actualizată greoi o aplicație, administratorul
trebuind să facă actualizarea la fiecare stație de lucru a clientului.
Multe din actualizări pot fi făcute prin mecanisme automate de distribuire a software-ului, dar
cumpărarea, instalarea, configurarea și implementarea acestor tipuri de programe poate fi uneori
costisitoare și necesită un înalt nivel de expertiză. Deoarece în implementarea client-server aplicațiile
sunt memorate central, actualizările și mentenanța sistemului sunt făcute mult mai ușor și în timp mai
scurt.
Exemple tipice ale unor implementări client-server sunt soluțiile bazate pe Web, cunoscute ca
WebGIS, care actualmente sunt ceva obișnuit. Dezavantajul cel mai mare al soluției client-server este
că există de regulă un nivel înalt al costului și al complexității asociate cu instalarea, configurarea și
dezvoltarea aplicațiilor.
Ultimele dezvoltări ale acestui tip de soluție sunt serviciile Web. Acestea sunt proiectate pentru
a furniza o anumită funcționalitate pe baza transmiterii la server a unei cereri și solicitării unui rezultat
într-un anumit format, numeric sau grafic. De exemplu, serviciul MapPoint al lui Microsoft este un
serviciu de geocodare, unde se trimite o cerere, dând coordonatele geografice ale unui punct și serverul
retransmite coordonatele poziției în sistemul de coordonate al proiecției cartografice alese
(http://www.microsoft.com/mappoint/products/locationserver/default.mspx).
Multe sisteme SIG, implementate pentru zone mari (ca o tara sau un grup de țări, sisteme la
nivel național, pentru mari metropole, pentru județe și agenții naționale) sunt dezvoltate ca sisteme
WebGIS.

7.3 Achiziționarea și conversia datelor

Planul de achiziționare și conversie a datelor detaliază seturile de date care vor fi culese,
sursele, metodele automatizate de culegere folosite, ordinea în care vor fi culese seturile de date și
procedurile de control și măsurare a calității la validarea fiecărui set de date.
Cele mai multe informații pentru acest plan au fost obținute și documentate în procesul de
evaluare a cerințelor, dar în această etapă a implementării, procedurile care vor fi folosite trebuie să fie
justificate în detaliu. Pentru fiecare set de date, pe baza cerințelor trebuie să fie dezvoltat un proces pas
cu pas care detaliază operațiunile și metodele folosite la culegerea automată sau semiautomată.
Ca un exemplu, fie automatizarea culegerii datelor despre parcelele de teren folosind schița
parcelei, datele topografice înregistrate și coordonatele calculate. Primul pas este de a realiza o
inventariere detaliată a tuturor materialelor sursă stabilite pentru crearea fiecărui set de date pentru o
parcelă.
Cel mai ușor este de a începe cu cea mai disponibilă sursă cartografică, planul cadastral și o
listă a parcelelor, surse ce pot fi achiziționate de la biroul cadastral sau din baza de date a cadastrală
(dacă există). Folosind planurile și baza de date, fiecare sursă disponibilă, inclusiv determinările
topografice recente, culegerea începe cu acestea din urmă. Se face codificarea parcelelor cu un
identificator unic care este stabilit deja.
Pe hărțile de taxare sau impozitare, dacă acestea există, se scrie simplu denumirea planului
cadastral sursă și corespunzător în baza de date se creează un nou câmp și cheia în această denumire.
O dată ce toate hărțile au fost inventariate, următoarea fază este de a identifica schițele
cadastrale clasice necesare și de a le introduce în baza de date. Se pot interoga acum toate parcelele
care nu au o hartă sau un plan sursă și se poate face o listă a tuturor schițelor pentru parcelele rămase.
Această listă ar trebui să fie sortată în ordine ascendentă, astfel încât schițele să poată fi colectate în
ordine secvențială, care este mult mai eficientă decât colectarea lor în ordine aleatoare.

84
 Următorul pas al procesului este de a organiza toate datele sursă. Există două căi posibile.
Prima este lucrul cu documente analogice (hard-copy). Este creat un dosar pentru fiecare foaie de hartă
care va conține toate materialele sursă pentru această foaie. Sortând parcele după denumirea sau
nomenclatura hărții rezultă o listă a schițelor și planurilor necesare la culegere pentru fiecare foaie și
într-un dosar se introduc copii ale fiecăruia din aceste documente.
Cel mai modern mod de realizare a acestor operații este folosirea documentelor imagini digitale.
Cu acest proces, nu se fac copii analogice, ci doar sortarea și introducerea fișierelor schițe și planuri
digitale într-un dosar electronic (folder).
În cazul materialelor sursă analogice, acestea sunt scanate și fiecărui fișier i se dă numele
documentului sursă. Pentru regăsirea documentelor stabilite când este necesar, se pot folosi un SGBD,
baza de date și un program de bază pentru prelucrarea imaginilor. În plus, aceste imagini vor fi apoi
disponibile după culegere pentru regăsirea ușoară de către utilizatorii finali ai sistemului.
După ce toate materialele sursă au fost inventariate, în cazul ridicărilor topografice recente, un
operator poate începe procesul de completare a datelor. Pe durata acestei faze, operatorii folosesc
diferite programe de prelucrări topografice, făcând și o descriere a materialelor sursă. Lucrând
sistematic, poate fi creată întreaga foaie de hartă și apoi fiecare operator poate trece la foaia de hartă
vecină, până ce toate parcelele digitale au fost create. Modern se folosesc doar «carnetele electronice de
teren», componente ale stațiilor totale, cuplate acum ca calculatorul terminal de introducere a datelor.
Următoarea fază a procesului este de a atașa fiecărei parcele un identificator ID_parcela unic
astfel încât parcela să poată fi relaționată la baza de date de evaluare sau la o altă bază de date (baza de
date cadastrală). De regulă, există deja un sistem de identificare unică a parcelelor în cadastru și poate
fi folosit pentru această relaționare.
După atașarea identificatorilor, este făcut controlul de calitate. Evaluatorii urmăresc fișele schițe
de taxare. După calcularea suprafețelor parcelelor după modificări în teren se face suma totală a noilor
parcele, suprafața totală fiind aceeași cu cea totală a vechilor parcele pentru aceeași zonă. Diferențele
sunt din cauza unor suprafețe de parcele noi determinate imprecis, pentru care se face reverificarea
introducerii datelor și a prelucrărilor.
Aceleași prelucrări se fac și dacă suprafețele parcelelor sunt determinate prin folosirea
ortofotogramelor. În acest caz se face georeferenţierea ortofotogramelor, identificarea limitelor
parcelelor, vectorizarea limitelor parcelelor și apoi determinarea suprafețelor poligoanelor ce definesc
parcelele. Operațiunile sunt diferite, dar asemănătoare ca scop prelucrărilor topografice descrise mai
sus.
Faza finală este reprezentarea parcelelor pe harta de bază folosită pentru proiect și verificarea
dacă apar limite de parcele care trec peste clădiri, garaje, străzi sau alte inadvertențe. În aceste cazuri se
refac determinările și schițele și corectările necesare. Aceleași considerente se fac și pentru construcții..
Pentru toate imobilele, parcele și clădiri, trebuie să existe și copii ale actelor de proprietate necesare.
Un alt exemplu de proces dificil de detaliere este cel de obținere a straturilor pentru rețelele
utilitare ale unui SIG urban. Dificultatea este că acestea au fost construite, de regulă, într-o lungă
perioadă de timp, au fost modificate și întreținute neregulat, s-au pierdut sau au fost distruse documente
și sunt compuse din detalii vizibile și invizibile (sub pământ, îngropate sau în tuneluri). Marea
problemă este cunoașterea locului unde se găsesc datele despre aceste detalii invizibile, schițe, tabele
de coordonate, planuri și hărți și precizia cu care au fost realizate. De cele mai multe ori precizia
acestor date și hărți variază după vechime.
Problema finală de evaluat este dacă sursele conțin sau nu toate informațiile atribut ale
detaliilor. Pentru conducte, de exemplu, atributele dorite sunt diametrul și tipul de material, vechimea și
starea.
Pentru sistemele de canalizare, atributele importante sunt tipul materialului și tipul structurii,
dacă structura are sau nu un bazin de colectare și tipul de acoperire. Tipurile pot fi determinate, de
85
regulă, din documente de la surse, dar de cele mai multe ori sunt necesare vizite în teren pentru a
colecta sau culege celelalte atribute.
Așadar, aici prima fază este să se folosească documentele sursă pentru a crea un inventar al
tuturor structurilor. Fiecare document sursă este mai întâi inventariat pentru zona acoperită și detaliile
sunt apoi digitizate în pozițiile aproximative. O dată ce aceste poziții sunt create, pot fi create și
încărcate fișierele după ridicarea topografică în teren cu receptoare diferențiale GPS sau cu alte metode.
Pozițiile aproximative folosesc la ridicarea topografică, respectiv la găsirea în teren a structurii, Și aici
sunt importante codurile de identificare sau identificatorii.

7.4 Culegerea datelor digitale

Dintre datele unui sistem informatic geografic sau ale unei baze de date geografice, rolul primar
îl au datele de poziție. Datele teserale (raster), fie primare, fie secundare, prezintă avantaje deosebite în
ceea ce privește culegerea, prelucrarea și manevrarea, dar au dezavantajul că punctul (adimensional)
este extins la dimensiunea pixelului, unitate de suprafață aparținând unui singur element geografic.
Modelul vectorial presupune determinări punctuale. Este unanim acceptată ideea ca în bazele de date
geografice să coexiste ambele tipuri de date, dar aproape toate determinările uzuale impun existența
datelor vectoriale. Aceste date pot rezulta din: determinări topografice în teren; digitizarea automatizată
prin urmărirea detaliilor din teren; exploatarea analogică a înregistrărilor fotogrammetrice
(aerofotograme analogice); exploatarea analitică și digitală a înregistrărilor numerice; digitizarea
hărților sau ortofotohărţilor etc.
Multe din aceste tipuri au probleme comune de rezolvat. Se remarcă faptul că la realizarea unui
sistem informatic geografic culegerea datelor are costul cel mai ridicat, circa 70-75% din costul
întregului sistem.

7.4.1 Culegerea datelor spațiale sau de poziție

Pentru componenta spațială a bazelor de date geografice, cele mai importante sunt coordonatele
(X,Y,Z) ale punctelor determinate. Transformarea acestor coordonate în sistemul de coordonate
geografice - latitudine și longitudine (B,L,H) sau (ϕ,λ,H), respectiv în coordonate (x,y,H), unde
coordonatele (x,y) sunt în sistemul de proiecție al hărții sau în sistemul de coordonate al bazei de date,
iar H este cota.
Coordonatele (X,Y,Z) pot fi privite ca un produs finit al lucrărilor topogeodezice. Metodele de
obținere pot fi grupate în metode de determinare a unui singur punct și metode de determinare a
punctelor unei rețele. Determinarea unui singur punct se bazează pe poziționarea relativă, fie că
punctele de sprijin, cu coordonate cunoscute (față de care se face determinarea) se află pe suprafața
terestră (puncte geodezice sau topografice), fie în afara suprafeței terestre, la o altitudine dată (sateliții
artificiali ai Pământului).
Rețelele geodezice sau topografice asigură poziționarea reciprocă precisă a unor puncte în
raport cu toate punctele învecinate, dar și între ele. În acest caz există mult mai multe măsurători decât
cele strict necesare, putându-se aplica metode de prelucrare folosind principiile statisticii matematice.
Orice rețea geodezică sau topografică se prelucrează adoptând un anumit sistem de referință.
Multe rețele astronomo-geodezice primordiale au avut ca scop chiar determinarea sau îmbunătățirea
parametrilor acestor sisteme de referință. În prezent toate rețelele geodezice existente se pot corela și
aprecia mai bine și cu ajutorul determinărilor prin GPS.
86
A) Folosirea sistemelor de poziționare automată

Sistemele de poziționare globală prin satelit (Global Positioning Systems – GPS) sau mai nou
sistemele de navigație globală prin satelit (Global Navigation Satellite Systems – GNSS) au devenit un
instrument uzual și de bază în cadrul procesului de culegere a datelor geografice.
Sistemul NAVSTAR (NAVigation System with Timing And Ranging) a fost proiectat inițial în
1973, sub conducerea Departamentului Apărării al S.U.A și este operațional din 1978. El este format
din trei segmente: spațial (sateliții dotați cu ceasuri atomice de mare stabilitate, reglate într-un sistem
unitar de timp, ce emit semnale speciale, inclusiv momentele de timp și coordonatele pozițiilor
succesive ale acestor sateliți); segmentul de control (stație centrală care recepționează și prelucrează
semnalele de la mai multe stații de urmărire și rezultatele prelucrării sunt retransmise sateliților prin
stații de legătură în vederea corectării orbitelor sateliților, asigurându-se în acest mod precizia
poziționării); segmentul utilizatorilor militari sau civili (măsurarea pseudodistanţei folosind diverse
receptoare, fixe sau mobile).
Sistemul funcționează pe baza determinării timpului necesar parcurgerii semnalului de la satelit
la receptor (dT). Cunoscând viteza semnalului (v=300.000 km/s) se poate determina distanța dintre
receptor și satelit (d=v x dT). Pentru stabilirea poziției este necesară recepționarea simultană a
semnalului de la minim trei sateliți, preferabil patru (vezi figura 7.2).

Figura 7. 2: Principiile poziționării prin GPS

(http://global.jaxa.jp/countdown/f18/overview/gps_e.html)

Similar sistemului SUA mai funcționează sistemul rusesc GLONASS (GLObal'naya

NAvigatsionnaya Sputnikovaya Sistema), sistemul European GALILEO și sistemul chinez
COMPASS. De asemenea, în vederea îmbunătățirii preciziei poziționării acestora, mai funcționează o
serie de sisteme de ”îmbunătățire” (augmentation systems), cum ar fi: Wide Area Augmentation
System – WAAS în America de Nord, European Geostationary Navigation Overlay Service –
EGNOS în Europa sau Multi-functional Satellite Augmentation System - MSAS în Asia.

87
 În funcție de metodele de măsurare și prelucrare, poziționarea poate fi absolută sau relativă.
Proiectarea, efectuarea măsurătorilor GPS și obținerea coordonatelor finale în scopuri topogeodezice se
fac cu metode specifice, în funcție de precizia urmărită și nu se analizează aici.
Actualmente digitizarea și obținerea coordonatelor detaliilor geografice se poate face direct în
teren. În acest caz, unele receptoare pot fi fixe, iar unele receptoare mobile. Cel puțin unul din
receptoare trebuie să fie fix, pentru obținerea unei precizii corespunzătoare (determinare cu metoda
diferențială).
În Figura 7.3 este prezentat sistemul Digilog 2000, folosit pentru culegerea coordonatelor axelor
căilor rutiere, culegerea unor imagini preluate de acestea cu camere de luat vederi și a altor date
tematice referitoare la drumuri. Sistemul este folosit în aplicații diverse, precum actualizarea bazelor de
date SIG, verificarea acestor baze de date, inventarierea condițiilor de semnalizare, a stării podurilor,
suprafețelor acoperitoare, inventarierea pădurilor și drumurilor forestiere. La preluarea unei
videoimagini acesteia i se asociază datele spațiale (coordonatele videocamerei) și alte date tematice.
Videoimaginile se preiau cu mai multe camere cu rezoluții diferite sau de 2000x1000 pixeli, în
culori pe 24 de biți (rezoluție radiometrică de 8 biți pentru fiecare din cele trei canale - RGB).
Măsurarea coordonatelor de poziție se face cu un receptor GPS montat pe aceeași mașină. Acest
receptor poate pierde vizibilitatea electronică datorită unor clădiri înalte, pădurilor etc.
Camerele și receptorul sunt considerate periferice ale unui calculator puternic, dotat, pe lângă
sistemul de operare și programele de calcul, cu software-ul interactiv ROADVIEW IV, o aplicație
scrisă pentru mediul ArcView, eficientă și rapidă. O versiune a calculatorului poate gestiona datele
culese, după prelucrare.
Printre datele tematice care se asociază punctelor drumurilor pot fi valoarea traficului,
informații privind accidentele rutiere, date de avertizare, date privind starea suprafeței acoperitoare etc.
Roadview IV este disponibil pentru sistemele de operare Windows, Mac OS, SGI IRIX, HP-UX și
DEC UNIX. Memorarea datelor se poate face pe mai multe tipuri de suporturi.
Pe un disc CD se pot stoca videoimaginile și datele adiacente necesare pentru diferite porțiuni
de drum. Datele pot fi transferate serverului care creează și gestionează baza de date SIG. În Figura 6.3,
la punctele 3, și 4 sunt arătate ferestrele specifice software-ului Roadview IV.

Figura 7. 3: Sistemul Mandli RoadView / Digilog 2000 (Niţu, C., et all, 2002)

În prezent există sisteme care au evoluat pe baza conceptului prezentat mai sus (de exemplu
Trimble VISION – fig. 7.4a., Leica Pegasus:Two – fig. 7.4b.) și utilizate pe scară largă, cel mai bun
exemplu în acest sens fiind Google Street View. Acesta utilizează date culese cu ajutorul unor vehicule
88
care au montate pe acoperiș o antenă GPS profesională și o cameră panoramică. De asemenea, în
funcție de scop, datele se mai pot culege și cu ajutorul scannerelor laser (LIDAR), obținându-se modele
3D ale obiectelor din teren scanate.

a. Trimble VISION b. Leica Pegasus: Two

Figura 7. 4: Sisteme moderne de culegere automată a datelor despre străzi

B) Culegerea datelor cu aparate topografice moderne

Instrumentele geodezice s-au modernizat continuu, pe baza dezvoltării microelectronicii și

microcalculatoarelor. Scopul este creșterea eficienței prin eliminarea unor operațiuni de rutină
(pregătirea instrumentelor, citirea pe cercurile gradate, înscrierea datelor în carnetele de teren, calcule
preliminare și definitive, introducerea unor coduri sau date suplimentare pentru prelucrări complexe,
transferul ușor al datelor între instrument și un calculator central etc).
În principiu, automatizarea culegerii datelor se face prin: eliminarea operațiunii de
orizontalizare precisă; obținerea în formă digitală a valorilor măsurate; transferul direct și înregistrarea
valorilor digitale, pe suport magnetic special, de tipul „carnet electronic de teren” interschimbabil;
crearea unor aparate electrice de măsurare precisă și rapidă a distanțelor; posibilitatea cuplării
„carnetelor electronice de teren” la un calculator central sau dedicat pentru transferul datelor sau
posibilitatea teletransmiterii datelor rezultate din măsurători; realizarea unei prelucrări preliminare
chiar în punctul de stație etc. Un bun exemplu în acest sens sunt receptoarele GPS moderne care au
module de conectare la calculator prin GSM, Bluetooth sau WiFi și chiar cameră video de înaltă
rezoluție (fig. 7.5).

a. Trimble Geo7X b. Trimble GeoExplorer

Figura 7. 5: Receptoare GPS manuale cu conexiuni GSM și WiFi
89
 Principiul de măsurare pentru noile telemetre electronice este emisia-recepția undelor
electromagnetice. În funcție de domeniul utilizat din spectrul electromagnetic, diferă și distanțele
maxime ale instrumentelor de măsurare și corectarea unor influențe ale factorilor perturbatori. De o
importanță deosebită este corectarea influenței stării vremii, de exemplu datorită refracției atmosferice.

Figura 7. 6: Măsurarea cu stația totală

Stațiile totale modulare (rezultate prin asamblarea prin interfețe de înregistrare pe „carnetul
electronic de teren” și a unui calculator portabil specializat) sau compacte (figura 7.6), asigură:
punctarea unică pentru măsurări unghiulare și de distanțe; corectarea automată a măsurătorilor pentru
înclinările axelor instrumentului, pentru influența refracției atmosferice; validarea măsurătorilor;
calculul unor mărimi derivate în funcție de măsurătorile obținute. Firme specializate precum OPTON
(Germania), AGA (Suedia), Hewlett Packard și TOPCON (SUA), SOKKIA (Japonia și Olanda),
LEICA (Elveția) ş.a. construiesc stații totale în mai multe variante. Se remarcă faptul că instrumentele
arătate au metode adecvate, se pot folosi pentru măsurarea rețelelor geodezice și topografice proiectate,
pentru ridicarea de detaliu sau pentru determinarea unor puncte de bază (puncte de reper) necesare
ridicării prin metode fotogrammetrice.

C) Culegerea datelor vectoriale prin digitizarea hărților

Digitizarea este operațiunea de transformare a mărimilor analogice, inclusiv a imaginilor, în

mărimi numerice înregistrate în fișiere. Cele mai multe metode folosesc drept sursă hărțile tipărite sau
originalele hărților, de exemplu hărțile topografice.
Din punctul de vedere al prelucrărilor ulterioare, digitizarea hărților se aseamănă cu digitizarea
ortofotogramelor, cu singura deosebire că la acestea din urmă este necesară și fotointerpretarea. În
cazul ortofotogramelor, pot fi făcute unele prelucrări ale imaginii, în vederea identificării foarte precise
a limitelor zonelor de pixeli cu aceeași valoare.
Principalele metode de digitizare utilizate în prezent și în perspectivă sunt:
• digitizarea vectorială manuală;
• digitizarea vectorială interactivă (asistată de calculator);
• digitizarea raster-vectorială (R-V) manuală;
• digitizarea raster-vectorială (R-V) semiautomată;
• digitizarea raster-vectorială (R-V) automată (fără intervenția operatorului).
Ultima metodă este cea mai eficientă.

90
 La digitizarea manuală vectorială se folosesc digitizoare vectoriale interfațate cu procesoare cu
funcții limitate, neinteractive, sau chiar ecrane grafice. Datele sunt memorate în fișiere secvențiale.
Practic, operatorul „redesenează” harta.
Lucrul se poate solda cu omisiuni și erori. Pentru ușurința culegerii datelor se folosesc
meniurile grafice instalate pe suprafața mesei de digitizare, un astfel de meniu constituind o structură
raster-grosieră. Pentru o familie de hărți se pot folosi mai multe meniuri cu unele părți comune. Grila
face trecerea de la o matrice la o listă liniară. Un meniu are mai multe zone, printre care zona
câmpurilor cu codurile numerice și pictogramele semnelor convenționale ale elementelor, zona
câmpurilor cu informațiile generale despre foaia de hartă sau ortofotograma digitizată, zona câmpurilor
atributelor detaliilor, zona câmpurilor corespunzătoare comenzilor de apelare a unor proceduri de
prelucrare etc.

Figura 7. 7: Structura meniurilor de digitizare (Niţu, C., 1992)

Cea mai modernă metodă de digitizare constă în scanarea hărții, afișarea pe ecran a imaginii
obținute din date scanate și digitizarea pe ecran, numită și vectorizare, prin vizarea pe un punct cu
cursorul și comanda de înregistrare a coordonatelor punctului vizat, plus introducerea altor date
tematice pentru un punct sau pentru un set de puncte ce determină un detaliu liniar (de exemplu o
porțiune de drum) sau conturul unui detaliu areal (de exemplu conturul unui lac). Pe ecran pot fi
generate și meniurile grafice din figura 7.7.

D) Culegerea datelor fotogrammetrice și de teledetecție

Datele fotogrammetrice și de teledetecție se obțin sub formele analogice și digitale. Forma

analogică obișnuită este rola de film cu aerofotograme negative alb-negru sau color, după care se
realizează diapozitivele. Acestea pot fi exploatate la aparate specializate de stereorestituţie analogică și
analitică sau pot fi scanate, obţinându-se date imagine raster digitale. Există și camere
aerofotogrammetrice digitale, cu care se obțin direct imaginile digitale (date raster).
Sistemele satelitare de teledetecție (de exemplu Landsat, SPOT, Quick Bird etc.) permit
obținerea directă a datelor raster, în diferite benzi ale spectrului electromagnetic. Datele sunt
recepționate de stații de recepție dispuse în diferite locuri de pe pământ. În sisteme de prelucrare
speciale, acestor date li se aplică diferite corecții geometrice și radiometrice, după care sunt livrate
diferiților beneficiari în formate standardizate. Acești beneficiari pot prelucra datele cu pachete de
programe speciale de exploatare a imaginilor digitale (de exemplu ERDAS Imagine, ENVI sau
IDRISI). Mai multe detalii asupra folosirii acestor date se obțin de la cursul de teledetecție.

91
7.4.2 Culegerea datelor atribut

Un rol important în îndeplinirea funcțiilor unui SIG îl au datele tematice sau atributele.
Exemple de asemenea date sunt presiunea și temperatura aerului și solului, umiditatea atmosferică,
aciditatea solului, densitatea populației în general, pe sexe, pe etnii, pe tipuri de ocupații, adâncimea
apei, valorile de trafic etc. Fiecare domeniu de activitate are propriile date tematice și este sarcina
specialiștilor domeniului respectiv de a identifica tipurile de date specifice domeniului. O atenție
deosebită trebuie acordată alegerii unităților de măsură pentru aceste date. Caracteristicile acestor
atribute trebuie introduse obligatoriu în colecțiile de metadate (date despre date).
Chiar și valorile pixelilor din datele raster pot fi considerate ca date atribut. Poziția unui pixel
este dată de coordonatele plane x și y, iar valoarea unui pixel este o dată atribut, caracterizată de
domeniul spectral înregistrat și de intervalul radiometric (vezi rezoluția radiometrică).
Metodele de culegere a acestor tipuri de date sunt specifice domeniilor respective și în
colectivul de proiectare a SIG specialiștii domeniului au un rol deosebit. Aceștia prevăd metodologia și
procedurile de culegere a datelor, instrumentele și aparatele de măsură, modul de înregistrare manuală,
semiautomată și automată a datelor, algoritmii și procedurile de prelucrare preliminară, apreciere a
calității datelor (în special a preciziei), procedurile de validare, formatul fișierelor cu date înregistrate
etc.

7.4.3 Recunoașterea optică a caracterelor

În plus față de obținerea datelor vectoriale prin vectorizarea automată, recunoașterea optică a
caracterelor este folosită la automatizarea culegerii textelor de pe diferite documente. Folosind această
tehnologie, un operator poate digitiza foarte rapid mari volume de documente text, inclusiv de pe o
hartă sursă. Cele mai avansate pachete software de recunoaștere optică a caracterelor (Optical
Character Recognition – OCR) permit chiar și recunoașterea mărimii și stilului textului pe un
document, formular sau harta sursă și chiar selecția pe straturi sau trimiterea în diferite câmpuri din
tabelele unei baze de date cu atribute.

7.4.4 Date din alte surse

Pot fi obținute date și din alte surse, de regulă digitale, respectiv alte fișiere sau baze de date
pentru alte scopuri, baze de date cu toponime, surse disponibile pe Internet etc. Problema este ca aceste
date să fie testate, să aibă indicatori de precizie, să fie documentate prin existența metadatelor și să fie
din surse sigure (Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003).
Pentru toate aceste date trebuie să existe atât programe de conversie a formatelor fișierelor cât și
programe de conversie și transformare a coordonatelor punctelor în diferite datumuri geodezice,
sisteme de coordonate sau proiecții cartografice.

92
7.5 Selectarea firmei de culegere a datelor

Un aspect important este selectarea unei firme specializate pe acest tip de lucrări, eligibilă din
punct de vedere al dotării tehnice, nivelului tehnologiilor folosite, expertiza personalului, situația
financiară, experiența în acest tip de proiecte și prețul pe genuri de lucrări. Timpul de executare a
lucrărilor și de furnizare a produselor finale trebuie avut de asemenea în vedere.
O problemă importantă este opțiunea de folosire a unei firme externe pentru a da baza de date
populată la cheie sau folosirea unor compartimente proprii pentru realizarea unor operațiuni, dacă
asemene compartimente există. Pentru operațiuni de acest tip, mixte, trebuie să existe o bună cooperare
și organizația să dispună de experții necesari, mai ales pentru verificarea calității datelor.
O soluție bună este și folosirea cadrelor universitare. În multe universități sunt realizate sau
completate cu noi rutine și proceduri pachete de programe SIG și tehnologii noi de culegere a datelor.
În multe proiecte pot fi folosiți și studenții, dar să se știe că aceștia sunt lipsiți de experiență și trebuie
supervizați și asistați permanent.

7.6 Realizarea unui proiect pilot

Unul din cele mai importante aspecte ale implementării unui SIG este întotdeauna realizarea
unui proiect pilot pentru testarea metodelor, procedurilor, proceselor și în final livrarea produselor
propuse. Tehnologiile și aplicațiile se testează pentru un subset de date pentru o zonă geografică mică..
Odată ce a avut loc implementarea pentru zona pilot, proiectul este realizat, procedurile testate
și controlul de calitate pentru detalii este făcut, se poate trece la culegerea și validarea datelor pentru
întreaga zonă a SIG. Sistemul trebuie bine documentat cu metadate, pentru a se putea trece ușor la
actualizarea lui și eventual la proiectarea de noi sisteme.

93
Capitolul 8: Selectarea hardware-ului și software-ului la
implementare
Tehnologia informației (IT sau TI), cu infrastructura de hardware și software, este într-o continuă
evoluție. În anii următori softurile vor fi capabile sa ne învețe obiceiurile, nu vom mai avea nevoie de
ecranul calculatorului, ci vom putea folosi ca display diferite suprafețe care ne vin la îndemâna, iar e-
mailul sau informațiile geografice despre locul unde ne aflăm ne vor fi la îndemână oriunde și oricând.
Așa arata a cincea revoluție a domeniului IT în viziunea lui Steve Ballmer, CEO al Microsoft, citat de
infoworld.com la târgul de IT și telecom CeBIT Hanovra 2008 (http://economie.hotnews.ro/stiri-it-
2499964-seful-microsoft-anunta-cincea-revolutie.htm).
Ballmer a spus că IT-ul va intra în cea de-a cincea revoluție din istoria sa și își amintește că în
cei 28 de ani de când este la Microsoft a fost martorul a patru revoluții ce s-au succedat la șapte ani.
Prima a venit odată cu apariția computerelor cu prețuri accesibile, a doua a constat în simplificarea
interfețelor grafice, a treia a însemnat explozia internetului, iar pe a patra, care a început în 2002, a
numit-o revoluția "Web 2.0".
Noua revoluționare a domeniului IT are la bază apariția de procesoare tot mai puternice și
dispozitive care stochează tot mai multe date pe o suprafață minusculă. Răspândirea fără precedent a
internetului wireless broadband are o importanță mare, dar un rol substanțial vor avea și dezvoltarea
interfețelor naturale și a tehnologiilor de display.
Computerul este încă nenatural. Se dezvoltă tehnologii care identifică vorbirea, scrisul. Omul va
interacționa cu computerele la fel cum o face și cu ceilalți oameni. Vor fi folosite în continuare
tastatura și mouse-ul când e mai eficient, însă cu o simplă mișcare de mâini. vom putea „spune”
computerului ce vrem de la el. Va veni o vreme când și hârtia va ajunge sa fie demodată. Poate nu în
revoluția aceasta, însă în cea care-i va urma.
In curând, a mai spus șeful Microsoft, nu vom mai fi obligați să stăm lipiți de ecrane ci vom
putea folosi drept display diferite suprafețe care ne sunt la îndemână.
Trei inovații vor marca această revoluție: fiecare vom avea o identitate digitală, softurile ne vor
învăța obiceiurile, iar informațiile personale, precum e-mailul, harta sau diverse fotografii, ne vor fi la
îndemână oriunde și oricând.
"Mâine, nu vei avea nevoie decât de un nume și softul va ști automat cum să te găsească, unde
și în ce mod", a mai spus Ballmer. El a conchis că în această a cincea revoluție mijloacele de
comunicare vor deveni atât de avansate încât vom avea senzația că stăm de vorbă față în față cu
oamenii cu care vorbim la distanță, fie ei colectori de taxe, inspectori, topografi, geodezi, instalatori,
dirijori de trafic s.a.
Dar, după o așa introducere, să revenim la situația actuală. Software-ul trebuie ales pe baza
funcționalității oferite și a aplicațiilor identificate la evaluarea cerințelor. Alegerea structurii hardware
depinde de software-ul ales și de sistemele de operare, conform cerințelor produsului SIG, aplicațiilor
stabilite și standardelor existente.

8.1 Considerații privind software-ul

Există multe pachete software SIG diferite, comerciale, freeware sau sursă deschisă. Alegerea
soluției este oarecum dependentă de sistemele de operare și de platformele hardware ce vor fi folosite,
dar în cele mai multe cazuri produsele comerciale ca ESRI ArcGIS, Intergraph MGE sau Manifold GIS
sunt standardizate pentru platforme cu sistemul de operare Windows pe 32/64 de biți, iar produsele

94
sursă deschisă cu sistemul de operare Linux, de exemplu GRASS, dar și cu variante pentru Windows.
Inițial soluția software ar trebui evaluată independent al hardware.
Pentru orice program sau pachet de programe sunt specificate configurațiile hardware și
sistemele de operare cu care lucrează. De exemplu, aplicația Google Earth, versiunea 7.1, poate rula pe
următoarele configurații:

a) PC, minimum:
• SO: Windows XP sau superior;
• CPU: 500 MHz, Pentium 3;
• Memorie internă: 512MB RAM;
• Hard Disk: spațiu liber 500 MB;
• Viteza de transmisie a rețelei: 128 Kb/sec;
• Placă grafică: 3D-cu 64 MB VRAM, compatibilă DirectX 9;
• Ecran grafic: 1024x768, "16-bit High Color".

b) Mac, minimum:
• SO: Mac OS X 10.6 sau superior;
• CPU: orice Intel Mac
• Memorie internă (RAM): 512 MB;
• Hard Disk: 500 MB spațiu liber;
• Viteza rețelei: 128 Kb/sec;
• Placă grafică: 3D-cu 64 MB VRAM, compatibilă DirectX 9;
• Ecran grafic: 1024x768.

c) Linux, minimum:
• Kernel 2.4 sau superior;
• glibc 2.3.2 w/ NPTL sau superior;
• XFree86-4.0 sau x.org R6.7 sau superior;
• CPU: 500MHz, Pentium 3;
• Memorie internă (RAM): 512 MB;
• Hard Disk: 500 MB spațiu liber;
• Viteza rețelei: 128 Kb/sec;
• Placă grafică: 3D-cu 64MB VRAM, compatibilă DirectX 9;
• Ecran grafic: 1024x768, "16-bit High Color".

Trebuie avut în vedere că pentru sistemele software și componentele hardware tehnologia

evoluează rapid. Este bine ca pentru software să se prevadă actualizarea pe perioada implementării și a
ciclului de viață al sistemului. Unii vor produse software noi, dar trebuie să treacă de perioadele de
testare a versiunilor alfa și beta. Testarea alfa este perioada în care creatorii de software încearcă să se
decidă ce noi funcții vor fi incluse în următoarea versiune a produsului. La această testare participă, de
regulă, utilizatorii existenți. Pe baza observațiilor este realizată versiunea îmbunătățită, care intră în
testarea beta.
Prin eliminarea ultimelor erori rezultă o versiune stabilă ca funcționare. Cei implicați în testarea
beta sunt, de regulă, cei mai sofisticați și pretențioși utilizatori. Pot fi mai multe etape ale testării beta
(de exemplu beta 1, beta 2 ş.a.m.d.).
Dar să vedem care este situația pachetelor de programe SIG la sfârșitul anului 2014. Pachetele
de programe se pot împărți în mai multe grupe. Nu pledăm doar pentru pachetele software comerciale,

95
deoarece au apărut pachete gratuite (freeware) de foarte bună calitate. Exemple de software SIG sunt
date pe categorii de programe.
A) Software gratuit. Programele freeware sunt livrate gratuit și este încurajată folosirea pentru
diverse domenii. Programele sursă deschisă (open source) sunt livrate chiar în limbaj sursă și pot fi
adăugate noi module de către programatori. Aceste programe sunt tratate împreună și există multe
pachete disponibile, așa cum ar fi: GRASS (realizat inițial în departamentul apărării al S.U.A.);
MapServer (server de cartografiere pe Web realizat de Universitatea din Minnesota): Chameleon
(aplicat pentru construcții împreună cu MapServer); Geoserver (portal open-source pentru date
spațiale); GeoTools (scris în Java, folosind specificațiile OGC - Open Geospatial Consortium); gvSIG
(scris tot în Java); JUMP GIS (Java Unified Mapping Platform – platformă unificată Java de
cartografiere); MapWindow GIS (aplicație desktop open source GIS și componentă de programare);
OpenMap – (aplicație și toolkit Java Beans); PostGIS (extensii spațiale pentru PostgreSQL, SGBD
open source, permițând interogări spațiale). MsSqlSpatial – (extensii spațiale pentru SGBD Microsoft
SQL Server 2007, permițând interogări spațiale; Quantum GIS; uDig; Deegree; Geomajas;
GeoNetwork; Kosmo Saig; SPRING; TerraLib TerraView; CAPAWARE etc.
B) Software comercial. Pachetele de programe sunt realizate de către firme de prestigiu care
asigură dezvoltarea permanentă. Sunt și aici destule exemple: software Autodesk (de exemplu
MapGuide, pachetul AutoCAD etc.); IMAGINE (de la ERDAS, mai ales pentru prelucrarea
imaginilor, dezvoltat de Leica Geosistems); software ESRI (ArcView, ArcGIS, ArcSDE, ArcIMS,
ArcWeb etc,); IDRISI (Clark Labs): software Intergraph (GeoMedia, software pentru
fotogrammetrie, MGE etc.); software MapInfo (MapInfo Professional și MapXtreme); MapDotNet;
ThinkGeo Map Suite; Oracle Spatial; Ortelius Mapdiva; Panorama; RegioGraph; RemoteView;
Spatial Manager Desktop; SpatialFX | ObjectFX; SpatialRules | ObjectFXCaliper TransCAD;
AvisMap GIS Engine etc.
C) Alte pachete software particulare. Sunt realizate de către firme puternice pentru anumite
companii care creează sisteme pentru zone geografice întinse. Exemple meritorii sunt: Cadcorp (produs
de Cadcorp SIS); Caliper (Maptitude și TransCAD); CARIS (Computer Aided Resource Information
System – pentru hidrografie și cadastru); CartaVista (GIV - Geographic Information Visualization,
dezvoltat de A3Dt); DeLorme (XMap, date SIG și hardware GPS); ENVI; Genamap; Giselle
(dezvoltat de Cosylab, specializat pe editări SIG via Internet); iSMART (eSpatial Solutions); Maria
(bazat pe Windows, dezvoltat de Teleplan Globe AS); Manifold Sistem (pachet software ieftin);
MetaCarta (motor de căutare geospatială pe bază de chei); Oracle Spatial (permite operații geografice
de bază și memorarea de date spațiale în mediul SGBD Oracle); Pythagoras GIS and CAD (dezvoltat
de ADW Software); SAS/GIS (dezvoltat de SAS Sistem pentru cartografiere și geocodare tematică);
Safe Software (produse Spatial ETL, cu FME, SpatialDirect și cu o extensie de interoperabilitate a
datelor cu ArcGIS); Smallworld (dezvoltat de General Electric, pentru utilități publice și alte utilizări):
SuperMap (dezvoltat de SuperMap GIS Technologies, Inc., în China); TatukGIS (include: TatukGIS
Developer Kernel, un toolkit puternic de dezvoltare SIG, Internet Map Server, GIS Editor, free GIS
Viewer, Aerial Imagery Corrector) etc.
D) Alte pachete software SIG. Aici includem mai multe pachete SIG, din enumerare și
documentare ulterioară putându-se trage concluzii diverse asupra acestei grupe: GeoBase (dezvoltat de
Telogis); GRAM++ (dezvoltat de Indian Institute of Technology Bombay); ILOG JViews Maps (bazat
pe Java tools și API pentru cartografiere); ILWIS – software shareware GIS (dezvoltat de International
Institute for Geo-Information Science and Earth Observation, Enschede, Olanda); KMLer – pachet
extensiie Google Earth pentru ArcGIS; LandSerf; Panorama (în Rusia, pentru bscopuri militare);
SPRING (gratuit, dezvoltat de INPE - Instituto Nacional de Pesquisas Espaciais, Portugalia); TerraLib
(open source); TNTmips; Total Immersion (tridimensional, în timp real, cu interfață GPS); ILOG
JViews Maps; TerraLib (bibliotecă de proceduri, rutine și funcții); TNTmips etc.
96
 Tabelul 8. 1: Comparaţia programelor SIG după sistemul de operare utilizat
Sistem de operare
Software SIG Web
Windows Mac OS X GNU/Linux BSD Unix
0 1 2 3 4 5 6
GRASS Da Da Da Da Da Nu
JGrass Java Java Java Java Java Nu
MapServer Da Da Da Da Da LAMP
Chameleon Da Da Da Da Da LAMP
Geoserver Nu Nu Nu Nu Nu Java
GeoTools Java Java Java Java Java Nu
gvSIG Java Java Java Java Java Nu
JUMP GIS Java Java Java Java Java Nu
Map Windows GIS Da (ActiveX) Nu Nu Nu Nu Nu
PostGIS Da Da Da Da Da Da
Quantum GIS Da Da Da Da Da Da
SAGA Da Nu Da ? ? ?
uDIG Da Da Da Nu Nu Nu
Software Autodesk Da ? ? ? ? ?
Caliper Da Nu Nu Nu Nu Da
CARIS Da Nu Da Da Da Da
ENVI Da says "Mac" Nu Nu Da Nu
ERDAS IMAGINE Da Nu Nu Nu Solaris Nu
Software ESRI Da Nu Nu Nu Da Nu
Genamap ? ? ? ? ? ?
IDRISI Da Nu Nu Nu Nu Nu
Software
Da Nu Nu Nu Nu Nu
Intergraph
Manifold Da Nu Nu Nu Nu Da
MapInfo Da Nu Da Nu Da Nu
MetaCarta ? ? ? ? ? ?
Oracle Spatial Da Da Da Nu Da Da
SAS/GIS Da ? ? ? ? ?
Smallworld Da ? Da ? Da Da
SuperMap Da Java Da Java Java Da
ILOG JViews
Java Java Java Java Java Java & DHTML/Ajax
Maps[2]
Software IONIC -
Java Java Java Java Java Java/DHTML/JSP/Ajax
RedSpider[3]
ILWIS Da Nu Nu Nu Nu Nu
LandSerf Java Java Java Java Java Nu
PaNurama "GIS Map 2005" Nu "GIS PaNurama" Nu Nu Nu
SPRING Da Nu Da Nu Solaris Nu
SPRINGWeb Java Java Java Java Java Nu
TatukGIS Da Nu {Nu} Nu Nu ?
TerraLib ? ? ? ? ? ?

97
 TNTmips ? ? ? ? ? ?

În tabel sunt și alte pachete de programe care nu au fost trecute în cele patru grupe amintite.
Pentru unele produse au fost trecute firmele elaboratoare. Aplicațiile (în) Java pot fi rulate pe toate
platformele pe care există o mașină virtuală Java sau un compilator Java (posibil pentru Windows,
Mac OS X, Linux și Solaris). Ultima coloană arată dacă programele pot folosi rețeaua Web.
Și fiindcă totul merge spre Java, amintim că Java se referă și la un nou limbaj de programare,
dar și la o nouă tehnologie. Tehnologia Java realizată de Sun Microsistems pentru aplicațiile pe
platforme cu folosirea rețelelor permite și dezvoltarea aplicațiilor interplatforme, de exemplu în
telefonia mobilă, dar și pe servere Web și pe supercalculatoare. Compania a folosit Java ca un adjectiv
(tehnologie Java). În practică, mulți programatori au folosit și folosesc acest cuvânt, “Java" ca
denumirea unui limbaj de programare, pe când platforma extinsă a fost denumită "JRE" (Java Runtime
Environment – mediu Java de rulare în timp real), iar sistemul de compilare a fost denumit "JDK" (Java
Development Kit – kitul de dezvoltare Java) și nu compilatorul Java. Așa că trebuie să fim atenți la
nuanțe.
LAMP este un acronim (sau L.A.M.P., combinația tehnologiilor Linux, Apache, MySQL și
PHP – Perl sau Python) ce se referă la un set de programe gratuite (free software), folosit în siturile
Web sau în servere.
Ajax, acronim derivat din Asyncronous Java Script și XML, este o tehnică de creare a
aplicațiilor Web interactive. Paginile Web sunt făcute mai atractive, prin schimbul unei mici cantități
de date între utilizator și server, înainte de apariția scenelor, astfel că întreaga pagină nu trebuie să fie
reîncărcată de fiecare dată când utilizatorul face modificări, de exemplu la construcția interactivă a unei
hărți din mai multe straturi (Web mapping). Aceasta înseamnă că este mărită interactivitatea unei
pagini Web.
DHTML sau Dynamic HTML este un termen obișnuit pentru o tehnologie folosită pentru a
crea situri Web interactive și animate prin folosirea unei combinații a unui limbaj static de construcție a
paginilor Web (cum ar fi HTML), a unui limbaj de programare al clientului (de exemplu Java), a unui
limbaj de definire a prezentării (Cascading Style Sheets) și a unui model al obiectului document
(Document Object Model). Rezultatul este în fond o pagină Web dinamică!
BSD sau Berkeley Software Distribution (numit uneori Berkeley Unix) este un sistem de
operare provenit din UNIX, realizat și distribuit de Universitatea Berkeley din California. Despre
celelalte sisteme de operare nu este cazul să se amintească aici noțiunile de bază, care trebuie tratate la
alte cursuri.

8.1.1 Evaluarea pachetelor software

Există trei factori primari de evaluat la selecția unei soluții software, respectiv funcționalitatea,
realizabilitatea și standardele. Pe durata procesului de evaluare a cerințelor au fost identificate
aplicațiile specifice și funcționalitatea necesară. Pe durata etapei de alegere a software-ului se folosesc
toate aceste informații (Niţu, C., 1992; Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003).

A) Funcționalitatea

98
 Funcționalitate poate fi definită ca proprietatea produsului software de a îndeplini destul de
simplu, prin intermediul unei interfețe grafice, funcțiile proiectate, de exemplu citirea unei imagini,
mărirea sau micșorarea, modificarea contrastului imaginii, georeferenţierea etc.
Unor pachete de programe SIG li se pot adăuga noi funcții prin crearea de către utilizatorii
experimentați a așa numitelor extensii, scrise cu ajutorul diverselor instrumente de dezvoltare furnizate
în software, ca de exemplu Python, VBA (Visual Basic for Applications) sau ArcGIS Runtime SDK
pentru pachetul de programe ArcGIS (ESRI), care permit dezvoltarea de aplicații pe aproape toate
platformele (Java, .Net, iOS, OS X, Android). Produsele software trebuie să conțină și programe expert
pentru a fi personalizate.
Pe durata procesului de evaluare a cerințelor, a fost realizat documentul cu strategia de
implementare care cuprinde tabele și matrice ce definesc funcțiile sistemului. Pe durata procesului de
alegere a software-ului, următorul pas este compararea funcțiilor fiecărui produs software considerat cu
funcții și detaliile din cerințe.
La realizarea acestei analize, se urmărește nu numai ca funcțiile să existe, ci și acuratețea și
precizia realizării operațiunilor. Este important, de exemplu, ca programele SIG să lucreze cu toate
tipurile de date, vectoriale, raster sau de tip grilă. Anexa nr. 2 conține funcțiile necesare unui software
pentru un SIG cadastral.

B) Standardele

Standardele au un rol important la selectarea unei soluții software. Mediile de dezvoltare și de

personalizare sunt două exemple de standarde. Alt standard important este cel al compatibilității
produsului cu standardele sistemului de operare, de exemplu cu standardele Windows. Microsoft are o
serie de standarde bine definite, mai ales în lucrul cu fișiere. Nu se accentuează aici pe acest aspect.

C) Realizabilitatea

Realizabilitatea oricărui produs software este dependentă pe doi factori primari, viteza
hardware-ului pe care rulează pe și modul în care a fost realizată proiectarea produsului. Dacă
produsul a fost bine realizat, înseamnă că a fost proiectat ținând seama de resursele hardware
disponibile (viteza unității centrale CPU, volumul memoriei, spațiul necesar pe disc etc.). Software-ul
SIG este foarte complex și necesită un mare volum de resurse sistem.
Realizabilitatea unui sistem SIG general va fi afectată semnificativ dacă nu este stabilit corect
tipul de calculator. Deoarece tehnologia se modifică permanent, sunt actualizate și versiunile de
software, mai ales folosind resursele Web (tabelul 8.1).

D) Expandabilitatea aplicațiilor și produselor

Un factor care este asigurat pentru software este durata de utilizare a sistemului până la o
posibilă modificare sau la o modificare necesară. Un alt factor este durata din momentul începerii
implementării până în momentul în care utilizatorii direcți devin experimentați, care trebuie comparat
cu primul factor. Alt aspect critic al alegerii unei soluții software este expandabilitatea. Aceasta
presupune lărgirea gamei de aplicații față de cele stabilite prin cerințele inițiale, totul cu un efort
minim.

99
E) Opțiuni de licențiere

Concomitent cu software-ul SIG comercial se cumpără și licența de utilizare. Sunt mai multe
tipuri de licențiere care nu se amintesc aici. Foarte multe soluții software folosesc software-ul freeware
și sursă deschisă, tot licențiate, dar fără plata unei taxe.

8.1.2 Echipa de evaluare a software-ului

Echipa este formată din utilizatori finali ai sistemului și cuprinde personal experimentat din
diferite compartimente implicate în implementarea SIG în organizație.

8.1.3 Pregătirea specificației produsului software

Specificația este produsul final al evaluări pachetelor de programe și cuprinde toate aspectele
tratate mai sus, inclusiv funcționalitatea necesară, datele pe care software-ul trebuie să le citească,
schema preferată de licențiere, numărul de licențe necesare, modul de instalare și instruire, asistența
tehnică în perioadele de garanție și post garanție etc. Se recomandă colaborarea cu alte organizații care
au implementat sisteme similare. În specificație sunt trecute și instruirile pe grupe de personal
(Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003).

8.1.4 Pregătirea unei cereri oficiale

După întocmirea specificației produsului se declanșează acțiunea de procurare prin licitație a

pachetului sau pachetelor de programe. În specificație este dat și un preț estimativ. Este bine ca licitația
să fie anunțată și prin mijloacele de comunicare în masă, stabilindu-se locul, data și ora și condițiile de
participare. Prin decizia ordonatorului de credite se formează o comisie care analizează documentația
depusă de ofertanți.
Ofertanții, potențiali furnizori, depun ofertele până la data indicată. Restul activităților se
desfășoară conform legislației în vigoare. Licitația are loc pe etape și decizia finală este concretizată în
alegerea furnizorului de programe.

100
8.2 Considerații privind hardware-ul

Se știe că arhitectura hardware a sistemului depinde de pachetele software alese. Tot aici sunt
analizate și sistemele de operare.

8.2.1 Sistemele de operare

Un sistem de operare (SO) este partea principală a software-ului unui calculator electronic, prin
el fiind funcționale toate celelalte aplicații. Cei mai mulți oameni sunt deja familiarizați cu produse ca
Microsoft Windows, Linux și diferite tipuri ale SO Unix Chiar pachetele de programe SIG sunt
realizate pentru diferite sisteme de operare (tabelul 8.1).
Înainte de cumpărarea oricărei componente hardware este important să se decidă ce sisteme de
operare vor fi folosite. Planul de achiziții ar trebui să ia în considerație compartimentele care vor folosi
calculatoarele, tipul de rețea folosită sau planificată a se realiza, ce sisteme de operare sunt folosite în
mod curent, volumul maxim al datelor din baza de date și ce tip de asigurare tehnică se alege, printr-un
compartiment intern sau externalizată.
Sistemele de operare ca Unix au unele avantaje, dar acestea sunt scumpe și necesită un
specialist ca administrator sau inginer de sistem. Pe de altă parte, sistemele de operare Windows au fost
proiectate să fie autoconfigurabile și necesită mai puțină expertiză la funcționare.

8.2.2 Unitatea centrală de procesare

Unitatea centrală de procesare (CPU) este partea calculatorului care realizează toate calculele
sau procesele potrivit instrucțiunilor programelor, trimise unității, mai precis procesorului, prin SO.
Termenul care descrie proprietatea unității este viteza de prelucrare, dată prin frecvența
ceasului, măsurată în gigahertzi (GHz). Alt mod de caracterizare este exprimarea vitezei în cantitatea
de biți pe secundă sau numărul de nuclee (2 – dual core, 4 – quad core, 8 – octa core).
Calculatoarele au procesoare de 32 de biți sau de 64 de biți. Aceasta înseamnă că CPU poate
accesa 32 de biți sau de 64 de biți pe durata fiecărui ciclu, numărul de cicluri fiind dat de frecvență.

8.2.3 Unitatea de disc dur

Unitatea de disc dur (hard discul – HDD) este componenta calculatorului care stochează
datele, sistemul de operare și toate programele instalate. Un calculator poate avea mai multe unități de
disc, inclusiv externe. Calculatoarele cu un singur utilizator final au discuri cu spațiu de stocare de zeci
și sute de gigaocteți (GB), pe când serverele au baterii de discuri cu spațiu de stocare măsurat în
teraocteţi (TB).

101
8.2.4 Memoria internă

Memoria internă se împarte în memorie RAM, care este folosită repetitiv și temporar de către
sistemul de operare și de către aplicațiile rulate, și memoria ROM pe care sunt memorate permanent
proceduri de inițializare a sistemului de operare (BIOS). Memoria RAM este formată din module ce se
pot adăuga. Calculatoarele de tip PC au actualmente memoria internă de peste 1 GB.

8.2.5 Rețeaua de calculatoare

Sistemele SIG actuale sunt de neconceput fără lucrul în rețea. Cerințele privind rețeaua sunt
date în funcție de folosirea aplicațiilor sistemului și mai ales de zona sau domeniul geografic al datelor
culese.
La planificarea realizării unei rețele trebuie luate în considerație următoarele proprietăți:
♦ tipul de comunicație folosit;
♦ mărimea rețelei, respectiv rețea locală (LAN), rețea extinsă (WAN) sau rețea Internet;
♦ viteza componentelor rețelei (hub, switch, router, și carduri interfață – NIC etc.);
♦ sistemul de operare și software-ul rulate pe server;
♦ dacă se folosește sau nu o arhitectură bazată pe tehnologia file server, client- server sau P2P;
♦ dacă este folosit un singur server central sau servere descentralizate/distribuite.

A) Proiectarea rețelei și considerații privind viteza

Infrastructura rețelei și rețeaua de comunicații permit lucrul centralizat al unui SIG. Tipurile
alese de rețea trebuie să constituie un mediu stabil de comunicare între serverele centrale și
calculatoarele utilizatorilor. Există o varietate de protocoale de comunicație care asigură aplicațiile
distribuite, aplicațiile centralizate și ambele tipuri de baze de date, centralizate și distribuite.
Local, cele mai frecvente variante de infrastructuri sunt cele prin fir (UTP) sau fără fir (WiFi).
Extern, legăturile se pot asigura prin fibră optică sau prin satelit. La proiectare trebuie să se țină seama
de faptul ca fiecare infrastructură implică o anumită acoperire, viteză de transfer, nivel de securitate,
costuri de realizare și întreținere.

B) Mediul PC (desktop)

Aplicațiile SIG necesită un volum semnificativ de resurse ale unui PC și ale rețelei. Prin natura
sa, un SIG permite unui utilizator accesul la mari volume ale date, analiza acestora și prezentarea
rezultatelor în formă grafică. Accesul la aceste date pentru afișarea în timp real și pentru analiză pun
mari cerințe pe comunicațiile prin rețea. Datele trebuie să fie transferate prin rețea la PC unde este
aleasă pe ecran aplicația și lansată.
Datele se transmit prin rețea de la un calculator la altul prin cablu metalic, cablu de fibră optică
sau prin microunde, unde radio sau semnale stelitare (GHz). Fiecare tip de protocol al rețelei are limite
specificate privind volumul datelor ce pot fi transmise pe baza tehnologiei folosite.

102
C) Tipuri de rețele

Există trei tipuri de bază de rețele pentru SIG, respectiv locală - LAN, extinsă – WAN și
Internet. Volumul datelor ce pot fi transmise prin rețea este referit la lățimea benzii rețelei și este, de
regulă, măsurată în Mb/s (megabiţi/s) sau Gb/s (gigabiţi/s).

D) Rețele extinse

Rețelele extinse sau WAN asigură comunicația între calculatoarele ce se află în poziții fizice
diferite. Tehnologia folosită asigură, de regulă, benzi de lățime mai mică decât mediul LAN, dar este
posibilă transmisia datelor la distanțe mai mari. Costul pentru conectări sau legături WAN sunt relativ
mai mari față de LAN deoarece trebuie să fie folosite resursele unor furnizori de servicii de
comunicații.

E) Rețele locale

Rețelele locale (LAN) funcționează ca și cele extinse, dar există unele diferențe importante.
Sunt asigurate viteze bune de transmisie, de peste 100 Mb/s

F) Rețea client-server

Rețeaua client/server folosește un calculator separat (server), de regulă performant, calculator

„central”, care lucrează cu toate fișierele și efectuează serviciile de tipărire pentru mai mulți utilizatori.
Calculatorul oferă răspunsuri rapide clienților, asigură cea mai bună protecție a datelor din rețea și
folosesc un sistem de operare avansat (de exemplu UNIX, Novell NetWare, Windows 2000, IBM OS/2
LAN Server etc.).
O rețea poate avea mai multe servere. Clienții din rețea sunt calculatoare conectate la server,
puternice sau cu putere redusă, ca viteză de lucru, capacitate de memorie etc. Un PC de la un
secretariat poate fi conectat la rețeaua organizației.
Aplicațiile transmit date prin rețea folosind protocoalele de comunicații client/server. O
combinare de hardware și software localizate la calculatoarele client și server definește ce format de
comunicații este folosit. Datele transmise sunt memorate în pachete de date, care conțin atât datele
solicitate, cât și informații despre calculatorul de plecare și cel de destinație. Aceste informații sunt
referite de obicei cu adresele lor. Pentru a asigura transferul datelor prin rețea sunt disponibile câteva
soluții client/server.
Dintre protocoalele folosite de soluțiile SIG se amintesc:
♦ NFS (Unix) și SMB (Windows), folosite când un client trebuie să acceseze datele care sunt
stocate pe discul unui server aflat la distanță;
♦ X. 11 Windows, folosite când rezultatele transferate clientului sunt doar afișate pentru unele
tipuri de informații de pe un server (bazat pe Unix);
♦ ICA și RDP, folosite când rezultatele transmise clientului sunt doar afișate, de la o aplicație pe
server (bazată pe Windows);
♦ http, https, protocolul standard folosit de către Web.
Fiecare din aceste protocoale este folosit în mediul SIG în funcție de aplicații și soluții,
infrastructura hardware și software existentă și rezultatele dorite.
103
G) Rețeaua P2P

Subiectul lui “P2P” atrage un mare interes în comunitatea specialiștilor în rețele, chiar dacă sunt
mulți împotriva „controlului” de către oricine a calculatorului conectat la rețea. Tehnologia P2P
promite să schimbe radical viitorul rețelelor, deși concepția există de mai mulți ani. P2P ridică și
aspecte culturale interesante, având în vedere arhitectura sa de „liberă din punct de vedere politic".
Se impun câteva idei despre rețeaua tradițională Peer-to-Peer. Acronimul P2P se referă tehnic la
conectarea "peer-to-peer" a calculatoarelor. Webopedia (enciclopedia web) definește P2P ca „tip de
rețea în care fiecare stație de lucru are capabilități și responsabilități echivalente; are arhitectură diferită
de cea client/server, în care unele calculatoare sunt dedicate să servească pe altele". Definiția cuprinde
semnificația tradițională a rețelei peer-to-peer. Calculatoarele sunt configurate pentru partiționarea unor
resurse, ca de exemplu fișiere, imprimante speciale, scanere și plottere. Cu toate că doar un calculator
poate acționa permanent ca server de fișiere sau server pentru perifericele amintite specifice unui SIG,
toate calculatoarele din rețea ar putea găzdui în general aceste servicii în anumite momente. În
particular, calculatoarele sunt situate în vecinătate și rulează aceleași protocoale de rețea.
Se impun câteva idei despre arhitectura actuală P2P. O definiție tehnică corectă pentru P2P este
propusă de Dave Winer de la UserLand Software. Acesta sugestionează că sistemele P2P presupun
următoarele șapte caracteristici:
• interfețele utilizator sunt încărcate în afara browser-ului web;
• calculatoarele utilizator pot acționa drept clienți și servere;
• întregul sistem este ușor de folosit și bine integrat;
• sistemul include instrumente la dispoziția utilizatorilor care doresc să creeze conținutul sau să
adauge funcționalitatea;
• sistemul asigură legăturile cu alți utilizatori;
• sistemul face ceva nou sau interesant;
• sistemul asigură protocoalele de lucru în rețea, ca de exemplu SOAP sau XML-RPC.
În această viziune actuală a calculului distribuit peer-to-peer, perifericele pot fi accesate în rețea
cu un efort mic de oriunde, în loc de rețele LAN dedicate; însăși rețeaua Internet devine rețeaua de
selecție a opțiunilor. Configurările și controalele mai ușoare ale unei aplicații permit celor care nu fac
parte de fapt din rețeaua locală să o folosească, toate componentele fiind distribuite, P2P semnificând o
translație de la rețeaua hardware distribuită la aplicații.
Există legături între Kazaa, Napster și P2P, Sistemul original de partiționare a fișierelor MP3,
denumit Napster, a fost cea mai populară aplicație P2P. Napster a tipizat sistemul „modern" P2P. O
interfață simplă utilizator rula în afara browser-ului și asigura atât servirea cu fișiere, cât și
încărcarea. Mai departe, Napster a oferit camere chat pentru a conecta milioanele de utilizatori și a
realizat un serviciu nou și controversat. Napster a folosit un protocol de rețea propriu, nebazat pe XML,
dar această soluție de implementare nu i-a influențat popularitatea.
Când Napster a dispărut, un număr de sisteme P2P s-au bătut pentru a-i folosi baza.. Cele mai
multe utilizări din Napster au migrat către sistemele Kazaa și Kazaa Lite, rețele care au devenit chiar
mai mari decât Napster.
Diferite organizații s-au inspirat din succesul lui Napster și Kazaa și sunt interesante potențial
ca noi aplicații P2P. În prezent există mai multe aplicații destul de populare care folosesc P2P cum ar
fi: Skype, Spootify și în general aplicațiile de tip ”file sharing” care însă au o problemă de legalitate,
multe încălcând legile privind proprietatea intelectuală și drepturile de autor.
Rămâne de dovedit dacă sistemele P2P vor fi profitabile pentru SIG.

104
H) Capacitatea rețelei

Capacitatea totală a unei rețele este în funcție de volumul datelor care trebuie să fie transferate,
lățimea de bandă a rețelei și numărul total de utilizatori concomitenți. Este importantă o dimensionare
corectă a rețelei pentru a minimiza numărul de coliziuni care pot apărea. Pentru dimensionarea unei
rețele sunt folosite standarde de configurare specifice aplicațiilor și software-ului utilizat.

Figura 8. 1: Soluții intranet și Internet

Figura 8. 2: Vizualizarea deplasării unui tren rapid și a informațiilor adiacente

I) Viitorul rețelei globale de comunicații

Programul european GÉANT (http://www.geant.net/), concretizat în cea mai mare rețea

informatică multi-gigabit dedicată cercetării și educației, se conectează la rețelele similare din lume
pentru a crea o rețea mondială unică de cercetare. În Europa, GÉANT pune în legătură cercetătorii de
pe tot cuprinsul continentului, de la Rejkiavik la Vladivostok, și deservește aproximativ 30 de milioane
de utilizatori din mai mult de 3.500 de universități și centre de cercetare, conectând 34 de rețele
naționale de cercetare.
Se vor stabili conexiuni de mare viteză cu infrastructurile regionale de rețele de cercetare care
se dezvoltă în Balcani, în regiunile Mării Negre și Mării Mediterane, precum și cu rețele din Asia,
Africa de Sud și America Latină. În Europa, GÉANT a permis realizarea unor colaborări revoluționare
în domeniul cercetării schimbărilor climatice, al radioastronomiei și al biotehnologiei.
Capacitatea uriașă de prelucrare a datelor pe care o are GÉANT permite Europei sa reunească
cele mai strălucite minți din lume în scopul abordării provocărilor cu care ne confruntam cu toții.
Investiția financiară a Europei într-o rețea centrală de cercetare de mare viteză - aproximativ 23 de
milioane de euro pe an - are efecte pozitive asupra competitivității din Europa, stimulând totodată
colaborarea intre cercetători la nivel global.

105
 GÉANT asigura, de asemenea, suport pentru comunicațiile globale pentru Large Hadron
Collider (LHC) de la CERN, unde s-a inventat rețeaua Web, cel mai mare experiment științific
individual desfășurat vreodată. Proiectul va deveni funcțional peste câteva luni și depinde de
conexiunile de mare viteză din lume pentru a asigura transmisia unei cantități de date fără precedent
(15 milioane de giga octeți pe an) către 5000 de oameni de știință care lucrează în 500 de institute de pe
tot cuprinsul globului.
Pe plan internațional, Comisia a anunțat că va finanța rețeaua TEIN 3, o rețea de mari
dimensiuni în regiunea Asia-Pacific, conexiunile de mare viteză intre GÉANT și UbuntuNet Alliance
din Africa, precum și Ukrainian Research and Academic Network (URAN). Proiectul Black Sea
Interconnection (BSI), o altă inițiativă finanțată de UE, care conectează țările din zona Mării Negre și a
Caucazului la GÉANT, a fost lansat la 1 martie 2008, în colaborare cu Rețeaua națională turcă pentru
cercetare și educație.
GÉANT este o rețea centrală paneuropeană de ultimă generație, care conectează Rețelele
naționale pentru cercetare și educație (NREN) din Europa, însumând mai mult de 50.000 km în
lungime. GÉANT oferă o acoperire geografică inegalabilă, o lățime mare de bandă și tehnologii
inovatoare de rețea hibridă. GÉANT asigură conectarea cu mare viteza la o rețea privată a cadrelor
academice și cercetătorilor europeni, precum și a altor centre de cercetare. De toate aceste realizări va
beneficia și comunitatea SIG.

106
Capitolul 9: Aspecte organizaționale avute în vedere la
proiectarea unui SIG
Este foarte importantă și problema unui management corespunzător, ceea ce afectează structura
organizației unde se implementează sau chiar crearea unei noi structuri. Există mai multe probleme
organizaționale de rezolvat încă din faza de proiectare la începerea implementării unui SIG complex,
multiutilizator (Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003).
Sunt foarte importante probleme ca locul de instalare a infrastructurii SIG, modul de asigurare a
mentenanței sistemului, încadrarea cu personal nou de conducere și de execuție, modul de instruire a
personalului, datele care intră și ies permanent etc.
Structurarea, culegerea, stocarea și furnizarea datelor au costul cel mai mare. Aspectele centrale
ale proiectării organizaționale sunt controlul și contabilitatea. Ambele aspecte au legătură cu problema
privind proprietatea asupra datelor geografice, inclusiv dreptul de autor asupra datelor.
Privind proprietatea asupra datelor geografice există două puncte de vedere. Primul privește
datele din interiorul organizației pentru care există un control deplin, iar cel de al doilea privește datele
din afara organizației, care este mai complex.

9.1 Atribuțiile utilizatorilor

Dacă un SIG este realizat pentru a asigura activitățile mai multor compartimente sau unități
dintr-o organizație, toate aceste componente suferă transformări. Uneori, la nivel național și în
administrația locală, există prevederi legale privind anumite modificări ale datelor, de care trebuie să se
țină seama. Pentru fiecare strat de date spațiale referitoare la detalii sau pentru fiecare set de date atribut
trebuie să existe un compartiment responsabil.
Din perspectivă organizațională, trebuie stabilite atribuțiile compartimentelor și persoanelor
implicate. Oamenii interacționează cu bazele de date relaționale sau cu cele organizate pe obiecte prin
atribuțiile stabilite și prin drepturile de acces. Atribuțiile descriu și relația generală cu baza de date. Un
utilizator poate fi doar un vizualizator de informații sau poate avea responsabilități pentru editarea sau
modificarea anumitor informații. Pentru un SIG având implementate cele două tipuri de date, spațiale și
atribute, există atribuții ale anumitor compartimente de a edita fiecare tip de date și fiecare strat sau set.
Pentru aceasta sunt prevăzute restricții și coduri de acces pentru toate categoriile de utilizatori,
de la simplul vizualizator și până la administratorul bazei de date. Unele rapoarte speciale și hărți
complexe vor fi făcute doar de personal de înaltă specializare. Incidentele apărute vor fi înlăturate doar
de personalul stabilit.
Funcțiile depind și de tipul de sistem și de problemele de confidențialitate care trebuie
rezolvate. Există asemenea probleme în justiție, poliție, politia de frontieră, la structurile securității
naționale etc. Atribuțiile trebuie să se refere la probleme ca luarea deciziei, propunerea variantelor de
soluții etc.

107
9.2 Încadrarea cu personal pentru proiectare și implementare

Încadrarea cu personal trebuie avută în vedere atât pentru procesul de proiectare și

implementare, cât și pentru funcționarea ulterioară a sistemului implementat. Aici este analizată doar
proiectarea și implementarea.
Decizia primară privește soluția dacă planificarea și proiectarea se face cu personalul propriu
sau prin contract cu o firmă de consultanță. Pentru cele mai multe proiecte SIG complexe,
multiutilizator, pot fi folosite concomitent ambele soluții.
Dacă planificarea și proiectarea se face cu personalul propriu, trebuie stabilite compartimentele
care contribuie la planificare și proiectare, dacă există personalul necesar și timpul la dispoziție pentru
sarcinile respective. Angajarea unor consultanți externi depinde de structura compartimentelor
existente în organizație.
Dar chiar dacă se realizează proiectarea și implementarea prin contract cu o firmă de
consultanță, inclusiv pentru instalare și instruire, va trebui formată o echipă de management din
personalul existent și managerii firmei sau firmelor de consultanță. Încă de la început va exista personal
implicat numai în problemele sistemului și trebuie să existe o structură pentru acesta.
Structura este aproape întotdeauna o echipă de management de coordonare pentru SIG, în
special unde organizația este de nivel județean, regional sau național. Această echipă de management
rezolvă strategia de dezvoltare, aspectele tehnice și problemele cu utilizatorii.
Echipei de management i se stabilesc cel puțin atribuțiile de supraveghere a procesului de
evaluare a cerințelor și de analiză a acestora, realizarea și aprobarea oricăror cereri către consultanții
externi, .revederea propunerilor consultanților externi și pregătirea de recomandări pentru aceștia,
direcționarea și controlul întregului personal intern care participă încă de la început la planificare și
proiectare, comunicarea regulată în ambele sensuri în cadrul organizației în problemele SIG, unificarea
părerilor scepticilor și optimiștilor, alegerea din compartimentele tehnice a acelor persoane care au
demonstrat abilitate și succes la interacționarea cu alte unități din organizație, includerea unor
utilizatori finali reprezentativi de informații geografice, stabilirea clară a unor termene și puncte de
control în lucrul echipei de management, ținerea unor ședințe regulate, dar nici prea dese etc.

9.3 Dispunerea componentelor SIG

Decizia privind localizarea diferitelor elemente ale SIG este destul de dificilă. Există multe
opțiuni posibile și cultura organizațională va determina opțiunea selectată și chiar procesul decizional
folosit.
Se pot întâlni diverse situații:
a) Situația generală. Departamentul sistemului informatic controlează tehnologia și distribuția
informației și folosirea structurilor software și hardware. SIG este centralizat în departamentul TI (IT)
și toți ceilalți utilizatori apelează zilnic la acest departament.
b) Abordarea generală. În acest tip de organizație deciziile privind tehnologia informației sunt
centralizate la un înalt nivel de luare a deciziei și principala sarcină a TI este de asigurare a lucrului
pentru managementul de vârf. Organizația SIG poate fi centralizată într-o unitate care prezintă rapoarte
direct managementului de vârf și altor utilizatori potențiali.
c) Asigurarea de servicii. O organizație SIG poate asigura servicii SIG la nivel zonal pentru
mai multe unități cu grupuri de clienți cu cerințe diferite. Implementarea unui SIG într-o organizație,
fie general, fie general. este un proces mai simplu.
d) Situația mixtă. Este o combinație a situațiilor de mai sus.

108
Capitolul 10: Probleme ulterioare de management și
interacționare cu sistemul
Când baza de date a fost populată, componentele hardware și software instalate și
aplicațiile dezvoltate și testate, SIG-ul organizației este gata de utilizare. Acestea reprezintă
doar o parte a implementării (figura 10. 1).
Înainte de cele de mai sus se poate începe instruirea personalului pentru folosirea
noului sistem. Se analizează în continuare rolul diferiților utilizatori.

Figura 10. 1: Etapele ciclului de dezvoltare pentru un SIG

10.1 Consultant al BD și vizualizator

Un vizualizator trebuie să înțeleagă doar interfața cu sistemul cu care lucrează. În

multe sisteme există o interfață simplificată relaționată la o aplicație particulară sau la un
set de aplicații și nu setul complet de butoane, instrumente și meniuri care ar apărea normal
în interfața unui pachet de programe sau a unui program.
Cele mai multe sisteme software SIG permit crearea unor interfețe mai simple prin
eliminarea unor funcții din interfața standard prin construirea seturilor de instrumente de
interacțiune cu interfețele folosind facilități de programare suportate de către software.
Prima soluție de personalizare a unei interfețe pentru a asigura o aplicație pentru un
utilizator particular, folosind o licență completă a software-ului și eliminarea unor funcții la
un vizualizator poate părea scumpă. Cea mai simplă soluție este cea de a personaliza
interfața cu un program expert furnizat în software (Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003).
Un vizualizator nu trebuie să modifice datele, mai ales dacă lucrează cu o bază de
date centralizată. Un vizualizator poate alege uneori simbolizarea, și culorile folosite pentru
a identifica diferite detalii. Unii utilizatori mai experimentați pot fi în stare să personalizeze
o aplicație, dar fără a modifica unele elemente de proiectare.

109
10.2 Editorul de date spațiale

Modificarea datelor spațiale nu este un proces simplu. Totul se poate face de la o

stație de editare. Programul de editare citește straturile existente în BD și operatorul face
modificări conform unor instrucțiuni de lucru. În cazul parcelelor, de exemplu, limitele
acestora nu trebuie să se întretaie între ele, nu trebuie să întretaie alte detalii liniare sau
areale, precum drumuri, clădiri etc. (vezi fig. 10.2). Totul depinde de tipul de SIG și de
tipurile de detalii care intră în baza de date.
Totul se realizează cu ajutorul unei interfețe pe care apare harta și accesul la
elementele bazei de date se face prin punctarea cu locatorul a detaliilor simbolizate de pe
ecran.

Figura 10. 2: Exemplu de editare

Perimetrul poligoanelor sau detaliilor areale este compus din segmente de dreaptă și
posibil uneori și din elemente mai complexe ca arce de cerc sau de curbe spline, de exemplu
pentru unele clădiri sau alte tipuri de construcții. Dacă baza de date asigură topologia,
pentru operator se pun unele probleme deosebite la editare.

Figura 10. 3: Reprezentarea stratului de parcele după editare

110
 Aceasta înseamnă că poligoanele pot fi adăugate, șterse sau modificate, că trebuie
rezolvate problemele de vecinătate sau de adiacență a poligoanelor. Operatorul editor poate
adăuga tabele de atribute relaționate cu datele spațiale și probabil inscripții cartografice
relaționate cu detaliile de orice tip.
Un exemplu în cadastru ar fi cel al utilizatorului care are responsabilitatea de a
dezmembra și a unifica sau combina parcele de teren în stratul parcelelor, în cadrul unui SIG
cadastral sau al unui SIG creat pentru calculul impozitelor. Datele atribut ale detaliilor
geografice nu pun probleme deosebite pentru acești utilizatori. Operatorul editor cunoaște
toate metodele de culegere a datelor, așa că îi sunt familiare scanarea hărților și a altor
documente, vectorizarea conținutului geoimaginilor raster, georeferenţierea geoimaginilor
raster și a straturilor de date vectoriale, folosirea datelor determinate cu sistemul GPS,
datumul geodezic, proiecțiile cartografice și sistemele de coordonate rectangulare plane ale
acestor proiecții, combinarea imaginilor rezultate după analiza geografică etc.

10.3 Editorul datelor atribut

Editorul datelor atribut poate să nu interacționeze direct cu datele de poziție din baza
de date SIG, deoarece acesta poate să nu folosească interfețele cartografice. Atribuțiile lui se
referă la mentenanța unui set de date atribut.
Într-un set de date unde datele spațiale se modifică frecvent în mod sigur se
modifică și atributele. O bază de date pentru evaluarea bunurilor imobile într-un municipiu
mare, chiar cu puține loturi noi create, este un exemplu de combinare a modificărilor
frecvente.

10.4 Dezvoltatorul de aplicații

Dezvoltatorul de aplicații creează programe aplicative, rutine, corutine și funcții,

interfețe potrivit unor algoritmi stabiliți, codifică pașii algoritmilor în limbaje de programare
evoluate, testează programele și procedurile, instruiește utilizatorii folosind documentația pe
care o întocmește.
Pachetele software SIG sunt proiectate astfel încât dezvoltatorii să poată scrie
programe aplicative în macrolimbaje sau limbaje de programare care accesează proceduri și
biblioteci existente în software-ul de bază SIG. Ca macrolimbaje se amintește AML, Python
(ESRI), iar ca limbaje Visual Basic (VB), Visual Basic for Applications (VBA), C++, C#,
Java și Delphi, care lucrează și cu date spațiale.
Dezvoltatorii de aplicații nongeografice sunt obișnuiți deja cu tehnologia COM
(Microsoft). Aceștia se adaptează ușor pentru aplicațiile cu date geografice, Interfețele de
programare vor fi exact ca interfețele altor programe, cu deosebirea că accesul la date se
poate face și prin intermediul unei hărți sau altei imagini afișate pe ecran.
Nu numai că dezvoltatorii de aplicații trebuie să înțeleagă software-ul SIG, cum
funcționează și cum este realizată baza de date, ci trebuie să știe și cum să interacționeze cu
utilizatorii aplicațiilor pentru crearea unor produse utile.
Planul de implementare trebuie să specifice ordinea în care să fie dezvoltate
aplicațiile.

111
10.5 Administratorul bazei de date SIG

Administratorul bazei de date are ca responsabilitate generală gestionarea sau

managementul BD. Baza de date (a unui SIG) nu este mult diferită de alte baze de date
folosite în organizație (a personalului, a bunurilor de inventar etc.) Administratorul poate
avea atribuții ca salvarea sau copierea BD, monitorizarea utilizării BD, să stabilească și să
urmărească regulile de securitate, să rezolve eventualele incidente în funcționarea BD etc.

10.6 Managementul atribuțiilor utilizatorilor

Pe măsură ce este realizat sistemul, numărul de atribuții posibile pentru

interacționarea cu sistemul crește. Setul de atribuții nu este static. În atribuțiile
vizualizatorilor direcți și finali intră accesul selectiv, consultarea doar a anumitor elemente
ale BD, vizualizarea pe ecran, eventual salvarea pentru sine a imaginii.

Figura 10. 4: Locul managementului în sistem

(Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003)

Cu totul altele vor fi atribuțiile editorului de date spațiale, editorului de date atribut,
inginerului de sistem ş.a. Controlul modului de lucru al utilizatorilor cu sistemul este realizat
de inginerul de sistem și de către administratorul bazei de date.

10.7 Analiza interfețelor desktop

Fiecărei aplicații îi corespunde o interfață grafică (figura 10.3), prin care oamenii
interacționează cu un SIG. Dezvoltatorii de aplicații țin seama de cerințele stabilite pentru
utilizatori. Cele mai multe interfețe grafice sunt bune atât pentru utilizatorii începători, cât și
pentru cei experimentați. Este necesar ca utilizatorii să poată să modifice aspectul interfeței
grafice prin personalizare cu ajutorul programelor expert.
Proiectanții de software ar dori un număr maxim de instrumente și funcții disponibile
pentru utilizatori, astfel că meniurile și comenzile acestora, barele de butoane și barele de
instrumente sunt activate opțional.
Poate fi consumat un mare timp de instruire a utilizatorilor pentru explicarea tuturor
acestor posibilități de personalizare. Un mare volum de timp de programare poate fi
consumat pentru a crea diferite interfețe personalizate ca și de a da posibilitatea de a alege
activarea diferitelor funcții, butoane și bare.
112
10.8 Analiza interfețelor Web

Cele mai utilizate sisteme în prezent sunt sistemele WebGIS. Pentru aceste sisteme
infrastructura este chiar cea a rețelei WWW. Aceasta presupune folosirea doar a unui
browser, de tipul Microsoft Internet Explorer, Google Crome, Firefox, Opera. Un browser
web este o aplicație software care permite unui utilizator să afișeze și să interacționeze cu
textul, imaginile, filmele, muzica și alte informații localizate pe o pagină Web pe un site din
World Wide Web sau într-o rețea locală.
Textul și imaginile paginii Web pot conține hiperlegături la alte pagini Web de pe
același site web sau de pe altul, în cazul de față unul sau mai multe site-uri aparținând
aceluiași SIG (numit WebGIS sau TeleSIG). Browserele Web permit unui utilizator să
acceseze rapid și ușor informațiile furnizate, în particular geografice.
Din ce în ce mai mulți vizualizatori interacționează cu bazele de date SIG prin
aplicațiile Internet și intranet. Utilizatorii au acces complet la aceste aplicații prin Internet
Software-ul care construiește hărți și prelucrează cererile unui client pentru o hartă și
pentru date geografice adresate serverului, trebuie să aibă totuși module specializate care să
faciliteze deservirea bazei de date SIG pe intranet sau pe Internet.
În acest tip de interacțiune, proiectarea interfeței este o decizie de extremă
importanță privind funcționalitatea pe fiecare calculator.
Există multe site-uri Web care au funcții de cartografiere și de informare geografică,
așa cum sunt Mapquest (http://www.mapquest.com/) și MapBlast (http://maps.live.com/),
dintre cele mai frecvent vizitate. Fiecare site de acest tip este un SIG bazat pe Web
(WebGIS).

Figura 10. 5: Fereastra aplicației MapBlast

Proiectarea acestor interfețe este mult mai simplă decât a interfețelor profesionale de
pe desktop care vin cu pachetele de programe comerciale SIG, fiind mai personalizate și
simplificate. Acestea folosesc instrumente standard ca deplasarea hărții în planul său (pan),
mărire sau micșorare (zoom), afișarea informațiilor atribut despre detaliu etc. Nu are
importanță ce limbaj de programare a fost folosit pentru aceste interfețe Web și ce software
SIG sau ce structură de bază de date există.

113
 Ordinea operațiunilor este:
♦ accesarea paginii WebGIS printr-un browser, transmiterea de către server
browserului clientului a unei pagini șablon implicite și a imaginii hărții (pagina conține
codificarea software-ului necesar comunicării cu serverul);
♦ utilizatorul face click pe opțiunile disponibile pentru modificarea hărții și/sau
accesarea instrumentelor de interogare a hărții (de cele mai multe ori există o listă de straturi
ca o legendă pe care se pot selecta sau deselecta straturile; de regulă straturile disponibile
sunt predeterminate pentru utilizator și nu există oportunitatea de a alege sau crea noi
straturi; software-ul local care a încărcat pagina ia informațiile și creează interogarea într-un
format specificat);
♦ browserul trimite comanda de interogare creată software-ului ce gestionează datele
SIG, care dă răspunsul și retrimite o nouă imagine hartă dacă cererea a fost pentru o nouă
hartă sau un fișier care conține date atribut dacă cererea a fost pentru date (aici în locul hărții
poate fi și o imagine satelitară, o ortofotohartă sau un fotoplan; pot exista butoane de selecție
a tipului imaginii de afișat sau a unei combinații de imagini).
Fiecare mărire sau micșorare, panoramare sau cerere de modificare sau de date este o
interogare separată și trebuie să fie trimisă serverului prin rețea, care fie retrimite noua
imagine hartă, fie datele. Există unele aplicații care încarcă datele spațiale și atribut și
formulează o interogare pe mașina locală a clientului. Aceste aplicații devin din ce în ce mai
obișnuite, în particular la organizațiile care au obligații legale de a furniza anumite
informații publicului.
Organizațiile care implementează aceste aplicații Web pentru interogări de rutină
constată scăderi semnificative ale numărului de clienți care vin direct la organizație pentru
aceleași informații. Serviciul este de cele mai multe ori realizat gratuit, dar uneori
organizația va încărca în acest fel lunar sau anual taxele de acces și accesul protejat la site-
ul Web.
Dacă se consideră accesul Web pentru date, este important să se țină seama că
implicațiile hardware, în particular aspectele serverului și ale rețelei pentru intranet, sunt
analizate în ultima fază de proiectare. Proiectarea interfeței poate aștepta până ce baza de
date este proiectată și populată și având, de regulă, propriul ciclu de dezvoltare.

10.9 Interacțiunea dintre SIG și organizație

Atribuțiile utilizatorilor, interfețele, controlul și accesul trebuie să fie supravegheate

în detaliu, inclusiv din punctul de vedere al organizației (privind așteptările, modificarea
unor funcții de interacțiune etc.).
Utilizatorii direcți sau din prima linie au cea mai directă interacțiune, observând ce
se modifică în nivelele de management. Interacțiunea devine mai puțin directă și oamenii
încep să interacționeze mai degrabă cu ieșirile sistemului decât cu sistemul în întregime.
Managementul de mijloc este mai puțin direct legat de SIG, dar legătura este
orientată mai mult pe aspectele de management decât pe date și aplicații. Managerii de
mijloc care folosesc SIG, șefii de compartimente, departamente sau secții au probleme de
interacțiune orientate pe folosirea aplicațiilor care vor ajuta activitățile oamenilor și
gestionarea sistemului organizațional cu ajutorul SIG (Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003).

114
 Tabelul 10. 1: Interacțiuni posibile cu un SIG
Utilizatori Interacțiuni
Utilizatorii direcți sau din prima linie
Publicul Ocazional, orientare pe informații, interfețe simple, răspuns simplu, Web
Vizualizatorii Regulat, orientare pe aplicații, interfețe personalizate; clienți singulari
Editori de date Frecvent sau când e necesar, orientare pe date, interfețe complexe; clienți mulți
Utilizatorii din managementul mijlociu
Supervizare prin SIG Ocazional, clienți puțini, orientare pe procese și rapoarte, rezolvare a problemei
Unități ce folosesc SIG Dezvoltare de aplicații și interfețe, îmbunătățiri ale schemelor de lucru
Managementul de top Ieșiri; rapoarte și hărți, orientare pe scopuri, nu poate interacționa direct cu toți

10.10 Probleme finale de management la interacțiunea cu sistemul

Managerii de nivel mediu ai unităților SIG au responsabilitate directă pentru baza de

date și aplicațiile asigurate, așa că nivelul de interacțiune a lor cu sistemul este mai ridicat și
de mai multe tipuri.
Interacțiunea zilnică este cea a utilizatorilor direcți sau din prima linie. Acești
utilizatori sunt cei ce culeg datele și editorii de date, care folosesc complet versiunile de
programe. Din tabelul 10.1 rezultă toate aceste tipuri de acțiuni pe grupuri de utilizatori.
Condițiile concrete pentru un SIG pe o anumită temă și pentru o anumită zonă geografică
sunt destul de diverse.

10.11 Opțiunea pentru o nouă echipă de conducere

Pe durata fazelor de proiectare și implementare a existat în organizație o echipă

managerială care a supravegheat elementele procesului. După ce sistemul a fost instalat și
este operațional, trebuie stabilită o nouă echipă care să se ocupe de aspectele de dezvoltare și
întreținere. Dacă nu a lucrat corect prima echipă, va fi degrevată de orice sarcini.
Dintre atribuțiile echipei de management al SIG se rețin:
♦ urmărirea instruirilor și dezvoltărilor de aplicații din planul de implementare;
♦ controlul și pregătirea deciziilor în situații conflictuale privind datele sau accesul;
♦ supravegherea planului de mentenanță generală;
♦ evaluarea sistemului.
Membrii noii echipe de management ar trebui să aibă unele sarcini comune cu prima
echipă. Procesul de proiectare și implementare ar trebui să identifice oamenii corespunzători
pentru această nouă echipă de management. Este important să existe o mică pauză între
numirea celei de a doua echipe de management și dizolvarea primei echipe. Aceasta este
problema unor noi sisteme informatice care afectează multe unități ale organizației și ar
trebui să existe o structură legală, această echipă de management, căreia să în se adreseze
problemele SIG.
O responsabilitate cheie a acestei echipe de management SIG este dezvoltarea și
urmărirea planului de mentenanță a sistemului. Există mentenanța regulată care asigură buna
funcționare a sistemului informatic și întreținerea în cazuri de incidente.

115
10.12 Evaluarea

La un anumit punct, de preferință după ce utilizatorii au devenit familiari cu noul

sistem și cu posibilele neajunsuri și erori, se face o evaluare oficială a procesului de
proiectare și implementare.
Există câteva componente de bază la evaluarea unui SIG general al unei organizații:
♦ se urmărește planul de implementare și documentația aferentă, dacă a fost realizată
la timp sau nu fiecare sarcină de implementare și bugetul aferent și dacă nu, din ce cauză;
♦ se urmărește dacă utilizatorii și managerii compartimentatelor, departamentelor sau
secțiilor folosesc SIG și concluziile acestora după folosire;
♦ trebuie să se asigure de corectitudinea lucrului sistemului și de perspectivele de
dezvoltare (ciclul de dezvoltare a produsului este fără sfârșit și rezultatele evaluării merg
înapoi la planificare pentru următoarea etapă de dezvoltare);
♦ trebuie făcute analize privind timpul de realizare și cheltuielile aferente;
♦ în documentația de evaluare trebuie să se includă copii ale ieșirilor de rutină și mai
sofisticate de la noul sistem (este posibil ca unele persoane din managementul de vârf să nu
fi văzut încă toate produsele pe care le realizează sistemul, în special cu aplicațiile celor mai
frecvenți utilizatori).
Se folosesc interviurile, grupurile de discuții, ședințele de informare și analiză etc.
Dacă au fost implicați consultanți în orice etapă a procesului de proiectare sau
implementare, trebuie să fie incluse probleme privind nivelul de apreciere a muncii acestora.
Rezultatul analizei este comunicat fără menajamente și acestor consultanți.

10.13 Controlul accesului

Organizațiile diferă radical în ceea ce privește controlul accesului la datele

geografice și la aplicațiile care le utilizează. Unele prevederi ale accesului sunt foarte stricte
pentru motive de confidențialitate, securitate și/sau probleme comerciale, iar altele mai
libere pentru întreaga bază de date și pentru aplicațiile organizației, pentru cei din interior și
pentru cei din afară.

10.13.1 Controlul prin SGBDR

Dacă datele sunt stocate centralizat pe un server, controlul accesului se face prin
identificatori și parole de acces pe clase de utilizatori. Deoarece un SIG poate avea zeci de
utilizatori și oamenii vin în și pleacă din organizație, sunt definite atribuții de acces pe clase
prin SGBDR, prin metode mai simple de control decât controlul accesului individual. Totul
se rezolvă prin administratorul BD. Parolele de acces trebuie schimbate la intervale stabilite.

10.13.2 Controlul prin sistemul de operare

Controlul poate fi făcut și la nivelul sistemului de operare. Aceste tipuri de control

există deja pentru SIG pe versiuni mainframe de calculatoare, cu sistemul de operare Unix și

116
sunt prezente acum și în diferitele versiuni ale sistemelor de operare Windows. Noțiunea de
administrator la acest nivel se referă mai degrabă la hardware decât la baza de date.

10.13.3 Controlul accesului public

Pentru organizațiile care folosesc fonduri publice pentru a dezvolta un SIG trebuie să
se permită accesul publicului la baza de date și aplicații. Managerii și administratorii pot
controla cu atenție cine are acces și la ce din organizație și au responsabilitatea de a întreține
integritatea și calitatea datelor. Controlul accesului publicului la date este mai dificil.
Accesul publicului poate fi făcut prin Web.

10.14 Planul de mentenanță

Înainte de implementare s-a realizat un plan general, o analiză managerială a locului

SIG în organizație, dar și un plan de implementare, cu activitățile procesului detaliat de
realizare. Cel de al treilea plan este planul de mentenanță (întreținere), ale cărui aspecte se
pot vedea în tabelul 10.2 (adaptare după Harmon, J, E., Anderson, S. J., 2003).

Tabelul 10. 2: Planul de mentenanță (întreținere)

Componenta SIG Aspecte de întreținere Rezolvare
Aplicații Actualizarea celor existente și crearea Reacție de la utilizatori, dezvoltare de
unora noi aplicații în interior sau prin contract
Personal Actualizarea cunoștințelor utilizatorilor Instruire și ateliere de prezentare în
existenți, instruirea utilizatorilor noi interior sau prin contract
Software Actualizare și suport tehnic, licențe Contracte de mentenanță cu furnizorii
pentru utilizatorii noi sau cu integratorul
Hardware Ciclul de înlocuire hardware Reacția utilizatorilor, ținerea la curent cu
îmbunătățirile în hardware
Date Înlocuirea periodică a datelor la scară Serviciu de actualizare periodică a
mare întregului domeniu sau de actualizare în
trepte pentru zone selectate
Evaluare Evaluarea utilității SIG și acceptarea Reacții de la grupuri de utilizatori

Indiferent dacă instruirea și dezvoltarea se fac cu personal propriu sau prin contract
cu firme de consultanță, la instruire să se aibă în vedere următoarele:
♦ să se utilizeze implicit datele organizației (bazele de date să fie acelea cu care
personalul va lucra ulterior, evitându-se instruirea cu date fără relevanță pentru organizație);
♦ aplicarea procedurilor trebuie să implice chiar aplicațiile din organizație;
♦ trebuie să se asigure o oarecare stabilitate pentru personalul instruit (cea mai bună
instruire este la locul de muncă al personalului).
Și software-ul are nevoie întreținere. Inițial, în afară de geografi, cartografi și
specialiștii în SIG, cei mai mulți oameni cred că software-ul SIG este ca software-ul
pachetului Office. Situația este mai complexă și prin pachetele de programe pentru SIG
trebuie asigurate toate funcțiile sistemului, respectiv culegerea, editarea și validarea datelor
de poziție sau spațiale, prin metode topografice, fotogrammetrice sau cartografice, culegerea
și editarea datelor atribut, popularea bazei de date, prelucrarea datelor extrase și analiza
geografică prin realizarea unor produse, rapoarte și hărți, furnizarea datelor și produselor
către beneficiari.

117
 De aici rezultă atât diversitatea produselor software, cât și particularitățile de
instruire și de întreținere. Aceste activități trebuie avute în vedere la orice actualizare a
pachetelor de programe pe parcursul ciclului de viață al sistemului.
Aspectele mentenanței hardware și ale ciclurilor de înlocuire a componentelor
acestuia sunt deja cunoscute pentru organizațiile care au alte tipuri de sisteme informatice.
Probleme apar doar pentru unele componente hardware specializate, acolo unde este cazul
(digitizoare vectoriale, digitizoare raster sau scanere, plottere vectoriale, fotoplotere,
stereorestitutoare analitice și digitale, stații de recepție a imaginilor stelitare, receptoare GPS
etc.). Toate cele de mai sus își vor găsi locul în planul de întreținere. Partea finală a unui
plan de mentenanță este o planificare a procesului de evaluare a SIG.

SIG și baze de date

Cerințe privind Cerințe privind extinderea

îmbunătățirea sistemului bazelor de date Întreținere periodică a
(Comitetul de revizuire a (Comitetul de revizuire a sistemului
cerințelor sistemului) cerințelor sistemului)

• Funcții suplimentare
• Identificarea/
• Îmbunătățiri • Atribute suplimentare
depanarea
hardware/software • Noi elemente/entități
problemelor/erorilor
• Tehnologii noi • Extinderea zonelor
• Actualizare baze de
• Interfațare cu sisteme acoperite
date
adiționale

Beneficii: Costuri:

• Satisfacția utilizatorilor • Costuri reduse ale

(SIG pot face mai mult) îmbunătățirilor,
• Partajare suplimentară raportat la costul total
(date sau altele) al sistemului
• Performanțe • Instruirea din nou a
îmbunătățite personalului
• Creșterea numărului
personalului SIG care
trebuie administrat/
păstrat
• Instruirea din nou a
utilizatorilor
• Perioadă de
inactivitate a
sistemului (până la
finalizarea
implementării noilor
funcționalități)

Figura 10. 6: Mentenanța SIG (exemplu)

118
10.15 Aspecte privind furnizarea datelor

Dreptul de proprietate asupra straturilor de date de poziție și a datelor atribut ale

detaliilor geografice într-un SIG al organizației este determinat de către cei care trebuie să
folosească informațiile, respectiv prin atribuții și privilegii.
Când este analizat dreptul de proprietate asupra datelor din afara organizației, apar
aspectele legale privind dreptul de autor, licențierea și accesul. Dacă se separă aspectele de
management de aspectele de mai sus, la proiectare și implementare sunt avute în vedere doar
problemele legale de management. Dacă se are în vedere și politica datelor, problemele sunt
mai complexe. Dacă în alte țări există o legislație coerentă și clară privind datele geografice
digitale, la noi situația nu e destul de clară. La nivel european a fost adoptată structura de
date spațiale INSPIRE, ca infrastructură pentru orice SIG.

10.15.1 Distribuția datelor în interiorul organizației

O problemă organizațională cu implicații legale substanțiale este stabilirea unei

proceduri de furnizare a datelor SIG, atât în organizație, cât și în afara ei. În organizație,
utilizatorii care iau decizii trebuie să aibă informațiile la timp, conform nevoilor lor.
Există multe soluții pentru a realiza acest lucru, din care se amintesc:
♦ interacționarea continuă, în timp real, între utilizatori și baza de date întreținută
centralizat;
♦ actualizări regulate ale întregii baze de date sau ale unor zone ale bazei de date.
Livrarea datelor poate fi făcută prin rețea sau pe unele medii de stocare sau
memorare (CD, DVD, harddiscuri portabile). Alegând accesul în timp real pentru utilizatori
(nu pentru întreținătorii de date care, de regulă, trebuie să aibă acces direct) se apreciază că
unitatea responsabilă cu mentenanța bazei de date trebuie să fie capabilă nu numai de
mentenanța BD, ci și de hardware-ul și software-ul necesare acestui acces, sigur și
continuu.
Dacă se alege soluția de actualizare regulată a livrării datelor la utilizatori, unitatea
responsabilă de mentenanță și distribuție trebuie să se preocupe doar de baza de date a SIG
și organizația să rezolve problemele de mentenanță a serverelor și rețelelor pentru distribuție
prin alt compartiment.
Altă soluție de distribuție internă de luat în considerație este printr-o aplicație
intranet. Cu programarea Web este posibil de a trece datele de la un server la mai multe
calculatoare personale. Administratorii de rețele actualizează în mod curent software-ul din
rețea în acest mod și rețeaua poate fi folosită și pentru transferul de fișiere. Este de asemenea
posibil să se facă accesibile datele la utilizatori pe un site Web, un mod comun de a face
disponibile pentru public datele geografice, dar care poate fi folosit și în organizație.

10.15.2 Distribuția datelor în afara organizației

Nu are importanță dacă un SIG servește o afacere privată, o organizație

guvernamentală sau o organizație nonprofit. După ce baza de date SIG a fost populată,
organizația trebuie să fie pregătită să analizeze cererile primite de la cei ce doresc să copieze
toate datele sau numai anumite date.

119
 Dacă organizația este privată, deciziile par să fie mai simple decât dacă organizația
este guvernamentală. În cadrul organizației private, scopul folosirii datelor geografice culese
este de a face profit și nu de a furniza oricui copii ale datelor dacă nu se dorește acest lucru.
Dacă se decide ca datele să fie disponibile, se poate pune orice preț se dorește și utilizatorii
potențiali le vor cumpăra, aici funcționând principiul cererii și ofertei.
Un atribut comun pentru furnizorii de date din sistemele SIG bazate pe profit este, ca
și la software, mai degrabă licențierea folosirii datelor, decât vânzarea directă. Cine deține
informațiile deține puterea!
Acordul de licență de folosire pentru date va specifica ce se poate și ce nu se poate
face cu datele și ce responsabilități există față de proprietarul datelor. Datele sunt livrate
celui căruia i se acordă licența de folosire, dar acesta nu le poate da altcuiva și nu le poate
folosi decât în scopurile trecute în contract.
Teoretic, dacă utilizatorul încalcă prevederile acordului, trebuie să existe penalizări.
Dar trebuie să existe legi în acest sens. Așadar, datele unui SIG al unei firme private sunt o
marfă și se supun principiilor economiei de piață. Sunt multe dezbateri pe plan mondial
privind politica datelor spațiale și uneori a monopolului asupra acestora. In sectorul public
distribuția datelor este mai complicată, deoarece au fost cheltuiți bani publici pentru
culegerea, editarea și validarea datelor.
În multe state se prevede prin legi că dacă datele au fost finanțate din fonduri publice
datele devin bun public și se folosesc de oricine dorește.
Aici se pot reține următoarele concluzii:
♦ în alte țări doar firmele private pot vinde date geografice, nu și firmele de stat, dar
în România acest lucru este posibil;
♦ probabil că s-a avut în vedere acoperirea costurilor în cazul vinderii datelor
geografice de către organizațiile guvernamentale (ANCPI), dar acoperirea costurilor trebuie
bine fundamentată;
♦ este destul de clar că trebuie acoperit doar costul duplicării diferitelor documente
geografice, de exemplu hărți, și nu întregul cost de producție al organizațiilor
guvernamentale.
Cele de mai sus sunt doar simple păreri ale autorilor.

10.15.3 Distribuția datelor SIG prin World Wide Web

«Democrația datelor geografice» câștigă din ce în ce mai mult teren. Există din ce în
ce mai multe organizații naționale, administrații locale și alte entități care își postează pe un
site Web datele geografice și le fac disponibile tuturor utilizatorilor gratuit sau contracost..
Modul de distribuție este destul de eficient. O dată cu datele, pot fi puse la dispoziție și
metadatele. În metadate sunt descrise și formatele datelor, precizia acestora și gradul de
actualizare și precizări asupra responsabilității utilizatorilor în cazul unei folosiri improprii.
O problemă importantă este proiectarea unei interfețe de acces prin Web.
Organizațiile sunt de regulă destul de atente la prezentarea paginilor Web. Nu se
accentuează aici decât pe necesitatea realizării unei pagini cu aspect plăcut, dar și util.
Un alt aspect este cel al arhivării datelor, astfel ca durata de transfer să fie cât mai
mică. Din fericire, sunt disponibile standarde, metode și software de arhivare a fișierelor.
Deoarece cele mai multe straturi de date SIG tind să fie foarte mari, este esențială arhivarea
fișierelor înainte de plasarea lor pe Web. Utilizatorii SO Unix au câteva instrumente diferite
de arhivare, dar programul WinZip pentru PC recunoaște formatele rezultate.

120
 Pentru anumiți utilizatori trebuie să existe și metode alternative de distribuție
personalizată a datelor, pe Web făcându-se numai cererile de date. În acest caz utilizatorii
suportă costurile de copiere și expediere a datelor.
Organizațiile își aleg formatele în care să se distribuie datele pe Web. Cele mai multe
organizații permit descărcarea colecțiilor de date, fără a controla această distribuție, decât
poate în scopuri statistice, solicitând unele informații de la utilizator.

10.15.4 Accesul de ansamblu

Un SIG general al unei organizații este complex și dinamic. Ca și la un avion sau la o

casă, comparațiile favorite pentru un SIG, vor fi necesare proiectarea și construirea cu
responsabilitate, mentenanța regulată, controale și îmbunătățiri semnificative. Utilizatorii
vin și pleacă, având cerințe și nevoi speciale și vor exista constant noi surse de date.
Așa cum evoluează software-ul și procesoarele calculatorului, tot așa și SIG poate
trece la interfața cu geoimagine, hartă, ortofotoplan sau înregistrare satelitară și
vizualizatorii pot interacționa cu geoimaginea nadirală sau oblică și cu interogări asupra
datelor. Se pot face mai rapid lucrările de rutină, astfel încât să scadă raportul cost –
beneficiu. Dacă un SIG este bine proiectat, flexibil și prietenos, problemele organizației sunt
rezolvate mai ușor.

Tabelul 10. 3: Formate de distribuție a datelor

Rezultatele Termenul
Formate de Structura Probleme de import căutării (in folosit
date fișierului mii)
Autocad Un fișier Trebuie reconstruită. topologia după import,
DXF importate de orice SIG 18.800 dxf
ESRI shape Cel puțin 3 importate de multe programe SIG
(shp) fișiere 55.600 shp
ESRI export Un fișier Acceptate de multe programe, inclusiv freeware
(E00) 717 e00
ESRI Fișiere și Câteva pachete software; folosesc E00 ESRI
ArcInfo dosare 170 ArcInfo
coverage coverage
Mapinfo Un fișier Importate de multe programe SIG Mif și
Interchange 80 Mapinfo
SDTS Fișiere Transfer al datelor spațiale, citibil de multe programe
complexe SIG 127 SDTS
GeoTIFF Standard date cartografice în imagini TIFF; multe
programe SIG le acceptă 206 GeoTIFF
MrSID Un singur Fișiere raster multirezoluţie Seamless Image Database
fișier 323 MrSID
DLG Un singur Păstrează topologia; le pot folosi toate programele
fișier SIG 3.940 DLG
TIGER Multe Date statistice zopologice, S.U.A.
fișiere 20 Tiger GIS
(căutarea s-a făcut la 15/12/2014)

121
BIBLIOGRAFIE
Abner, A. et al (1991). High precision geocoding of spaceborne remote sensing data of high- relief
terrain. Auto Carto Annual Convention, Baltimore, Maryland, 4:183-192
Alexei, A., Dulgheru, V.,(2004). Sisteme informatice geografice, Academia Tehnică Militară
Alexei Adrian, Marinescu Mirel, Tomoiagă Tiberius, Sisteme Informatice Geografice – Suport
pentru simularea, planificarea şi conducerea acţiunilor de luptă, Sesiunea de comunicări
ştiinţifice cu participare internaţională, 14-15.04.2005, Bucureşti, Universitatea Naţională de
Apărare, pag. 560-569, ISBN: 973-663-174-5;
Anselin, L. (1989). What is special about spatial data – alternative perspectives on spatial data
analysis. NCGIA, Sanza Barbara, California
Bernard, C. (1990). The SPOT sattelite system and defence applications. In: defence and
technology international, no. 2, sept. 1990, pp. 41-46
Bickmore, P. (1988). World digital database for environmental sciences (WDDES). In:
Building databases for global science. London, Taylor and Francis, pp. 181-191
Borrough, P.A. (1986). Principles of GIS for land resource assessment. University Press, Oxford
Campbell, W.J. et al (1990). Intelligent information fusion for spatial data management. In: Proc.
of the 4th Int. Symposium on spatial data handling, Zurich, 2:567-578
Cassettari, S. (1990). Using aerial photography in your GIS. In: Proc. of AGI Conference, pp.
C.3.1-5
Castle, G. (ed.) (1993). Profiting from a Geographic Information System. Fort Collins, Co.: GIS
World
Central Intelligence Agency, Office of Geographic and Cartographic Research, (1977). CAM
Cartographic Automatic Mapping Program Documentation, 5th Edition, Washington, DC
Chandler, J. H., (1999). Effective application of automated digital photogrammetry for
geomorphological research, Earth Surface Processes and Landforms. 24, pp51-63
Chen, Y. şi T. Schenk, (1992). A Rigorous Calibration Method for Digital Camera, The
International Archives of Photogrammetry and Remote Sensing, Vol. XXIX, Part B3, ISPRS
Commission III, Washington, D.C., 7 p.
Doorn, B.D., P. Agouris, R. Al-Tahir, A. Stefanidis, and O. Zilberstein, (1990). Digital Stereo
Matching: In Perspective, Technical Notes in Photogrammetry, No.10, Dept. of Geodetic
Science and Surveying, The Ohio State University, 16 p.
Drumond, J. et al (1990). Automatic digitizing. OEEPE Report, nr. 23, IfAG Germany
Goodchild, M.F., Min/hua, W. (1989). Modelling errors for remotely sensed data input to GIS.
Auto Carto 9, 9th Int. Symposium on Computer Assisted Cartography, Baltimore, Maryland,
pp. 530-537
Goodchild, M.F. (1991). Spatial Analysis with GIS: Problem and concepts. In: Proc.GIS/LIS'91,
Atlanta, pp. 40-48
Harmon, J, E., Anderson, S. J. (2003). The Design and Implementation of Geographic Information
Systems, John Wiley & Sons
ICA Standard Commission (1996). Minutes from meeting of August 17-21, 1996, Den Haag,
Netherlands
ICA Standard Commission (1997). Revised categories for metadata characteristics. V. 4.0,
H. Moellering (ed.), 17 pp
Isaaks, E.H., Srevastava, P.M. (1989). Applied Geostatistics. Oxford University Press, Oxford
Johnson, L.E. (1989). A digital map-based hydrologic modelling system. In: PE&RS, LXVI(6):
911-917

122
Kaufmann, R. (1987). Colour considerations for electronic charts. Technical Memorandum,
Department of National Defense, Canada
Konecny, M., Rais, K. (1985). Geograficke informacni systemy. Universita J. E. Purkune, Brno
Kubo, S. (1995). The development of GIS in Japan. In: Maguire, D.J., Goodchild, M.F., Rhind,
D-W. (eds). Geographical information systems: princioles and aplications. Longman,
London, pp. 47-56
Lancaster, P., Salkauskas, K. (1986). Curse and surface fitting. Academic Press Inc., London
Liu Honey Liu (1992). A reasearch of measuring cartographic information content. In: Journal
of Zheng Zhou Institute of Surveying and Mapping
Maguire, D.J., Goodchild, M.F., Rhind, D.W. (eds) (1995). Geographical information
systems: principles and applications. Logman, London
Marinescu Mirel, Tomoiagă Tiberius, Alexei Adrian, Activităţi privind implementarea unei baze
de date geodezice la Observatorul Astronomic Militar, Sesiunea de comunicări ştiinţifice cu
participare internaţională a Agenţiei de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare, 2006;
Marinescu Mirel, Alexei Adrian, Tomoiagă Tiberius, Conversii şi transformări de coordonate, The
30th Internationally attended scientific conference of the Military Technical Academy,
Bucharest, 6-7 November 2005, ISBN: 973-640-012-3;
Marinescu Mirel, Tomoiagă Tiberius, Geoidul gravimetric pentru teritoriul României - o
necesitate?, Sesiunea de comunicări ştiinţifice cu participare internaţionala a Direcţiei
Topografice Militare, Bucureşti, 2004;
Marinescu Mirel, Alexei Adrian, Tomoiagă Tiberius, About the inclusion of relief characteristic
points and lines to digital terrain elevation model achievement, The 30th Internationally
attended scientific conference of the Military Technical Academy, Bucharest, 6-7 November
2003, ISBN: 973-640-012-3;
Moellering, H. (1991). Whither analytical cartography? In: Cartography and GIS,
XVIII(1):7-9
Moellering, H. (ed.) (1997). Spatial Databases Transfer Standards 2: Characteristics for
assessing standards of the world. Elsevier Science Limited, Oxford, U.K.
Monmonier, M. (1990). Strategies for the visualization of geographic tool-series data. In:
Cartographica, 27(1):30-45
Morehause, S. (1989). The architecture of AEC/INFO. AUTO CARTO 9, 9th Int. Symposium on
Computer Assisted Cartography, Baltimore, Maryland, pp. 266-277
Mueller, J.C. (1991). Generalization of spatial data bases. In: GIS Principles and applications,
vol. 1, pp. 457-475
Mueller, J.C., Weibel, R., Lagrange, J.P., Salge, F. (1995). Generalization, state of the art and
issue. In: GIS Generalization, Taylor and Francis, London, pp. 3-17
Nebiker, S. (1995). GIS data acquisition by automatic extraction of objects from scanned
topographic maps. In: Proc. of 17th Int. Cartographic Conference, Sept. 3-9,
Barcelona, Spain
Newell, , R. (1993). The why and the how of the long transactions. In: Green, D.R., Rix, D.,
Cadoux, J (eds). Geographic Information 1994. Taylor & Francis, London, pp. 237- 241
Niţu, C. (1992). Contribuţii privind realizarea unui pachet de programe pentru construcţia
automatizată a hărţilor. Teză de doctorat, Academia Tehnică Militară (A.T.M.), Bucureşti
Niţu, C. (1995). Cartografie matematică. A.T.M., Bucureşti
Niţu, C. (1997). Sisteme informaţionale geografice. În: "A XXVII-a Sesiune de comunicări
ştiinţifice a A.T.M., Bucureşti, 1997", vol. 15, pp. 143-151
Niţu, C. (1999). Analiza geografică în sistemele informaţionale spaţiale. In: Sesiunea de
comunicări a Facultăţii de Geografie a Universităţii din Bucureşti
123
Niţu, C. (2001). Bazele de date geografice şi hărţile digitale în navigaţie. În: "A XXIX-a Sesiune
de comunicări ştiinţifice a A.T.M., Bucureşti, 2001"
Niţu, C., Niţu, C.D. (1992a). Errors and tolerances in computer assisted cartography. In: Proc.
of ISPRS Congress, Washington D.C., Band IV, pp. 456-460
Niţu, C., Niţu, C.D. (1992b). Toleranţe folosite în cartografia automată. În: RGCC, 1(2):14- 20
Niţu, C., Niţu, C.D. (1993). Folosirea seriilor Fourier în fotointerpretarea automată. În: "A XXIII-
a Sesiune de comunicări ştiinţifice a A.T.M., Bucureşti, 1993", pp. 123-127
Niţu, C., Niţu, C.D. (1995). Algebra structurilor de date cartografice. În: A XXVII-a Sesiune de
comunicări ştiinţifice a A.T.M., Bucureşti, 1995, vol. 7, pp. 422-429
Niţu, C., Niţu, C.D. (1996). Errors and tolerances of photogrammetric, cartographic and RS data in
GIS integration. In: Proc. of ISPRS Congress, Vienna, 1996, Band IV, pp. 262- 265
Niţu, C., Niţu, C.D. (1997a). Determinarea reţelei de drenare (talvegurilor), folosind modelul digital
altimetric. În: A XXVIII-a Sesiune de comunicări ştiinţifice a A.T.M., Bucureşti, 1997, vol.
15, pp. 83-90
Niţu, C., Niţu, C.D. (1997b). Dicţionar rus-român de geodezie, cartografie, fotogrammetrie şi
teledetecţie. A.T.M., Bucureşti
Niţu, C., Niţu, C.D. (1997d). Cartographic data capture by digitization. In: Proc. of TERRA IV
Symposium, Bucarest
Niţu, C., Niţu, C.D. (1999). Noi metode de analiză geografică In: A XXIX-a Sesiune de
comunicări ştiinţifice a A.T.M., Bucureşti, 1999
Niţu, C., Vişan, M. (2000). Sisteme informaţionale geografice - realităţi şi perspective. In:
Sesiunea de comunicări a Facultăţii de Geografie a Universităţii din Bucureşti
Niţu, C.D. (1997a). Proiectul VIRGOS. În: RGCC, 6(1):56-58
Niţu, C.D. (1997b). Status of approach of digital mapping in Romania. In: Proc. of 4th
Conference "Mapping, Charting and geodesy Partnership", Bucarest
Niţu, C.D. et al (1997c). Studiu asupra dezvoltării urbane a municipiului Bucureşti - aplicaţie a
proiectului european VIRGOS. In: A XXVIII-a Sesiune de comunicări ştiinţifice a A.T.M.,
Bucureşti, 1997, vol. 15, pp. 125-133
Niţu, C.D. (1998). VIRGOS System - Application for development of urban areas study.
Commission VII ISPRS Symposium ECO BP'98, Budapest
Niţu, C., (2003a). E-Learning în domeniul sistemelor informaţionale geografice. Lucrările
Conferinței Naționale E-Learning, Educație și Internet, Universitatea din Bucureşti, 3-5 iulie
2003, 69-74, ISBN 973-7701-14-3.
Niţu, C., (2003b). Hărţile digitale în e-Learning. Lucrările Conferinței Naționale E-Learning,
Educație și Internet, Universitatea din Bucureşti, 3-5 iulie 2003, 75-80, ISBN 973-7701-14-3.
Niţu, C., (2004). Geoinformatică. Editura Centrului de Învăţământ la distanţă CREDIS al
Universităţii din Bucureşti
Nițu, C., (2004). Sisteme informatice geografice. Editura Centrului de Învăţământ la distanţă
CREDIS al Universităţii din Bucureşti
Niţu, C., (2005). Computer assisted learning in Cartography and GIS fields. XXII International
Cartographic Conference (ICC2005) A Coruña, Spain, 11-16 July 2005 Hosted by: The
International Cartographic Association (ICA-ACI) ISBN: 0-958-46093-0
Niţu, C., (2005). The Geography and the Internet. The 31th Imternational Scientific Conference of
the Military Technical Academy <<Modern technologies in the 21th Century>>, Bucureşti, 3-
4 November 2005, 13, 31-37, Bucureşti, ISBN: 973-640-074-3
Niţu, C., (2007). Object based classification of image content. The 32th International Scientific
Conference of the Military Technical Academy <<Modern technologies in the 21th
Century>>, Bucureşti, 3-4 November 2005, 13, 31-37, Bucureşti
124
Niţu, C., (2007). WebGIS and W2GIS outlook, achievements and expectations in 3D representation
The 32th Imternational Scientific Conference of the Military Technical Academy <<Modern
technologies in the 21th Century>>, Bucureşti, 3-4 November 2005, 13, 31-37, Bucureşti
Pan, G.C. et al (1993). A comparison between cokriging and ordinary kriging: case study with a
polymettalic deposit. In: Mathematical geology, 25(3):377-395
Pavlidis, T. (1980). A thinning algorithm for discrete binary images. In: Computer graphics and
image processing, 13:142-157
Peterson, M. P. (1995). Interactive and animated cartography. Prentice Hall, Englewood Cliffs,
N.J. ; Toronto
Raggett, D., Le Hors, A., Jacobs, I. (Eds.)(1998). HTML 4.0 Specification. World Wide Web
Consortium recommendation. http://www.w3.org/TR/REC-html40/
Răducanu, D.G. (1997). Contribuţii privind obţinerea produselor fotogrammetrice prin prelucrarea
înregistrărilor cosmice. Teză de doctorat, U.T.C. Bucureşti
Răducanu, N. (1976). Contribuţii la problema ortofotoredresării. Teză de doctorat, I.C. Bucureşti
Robinson, A., Sale, R., Morrison, J., Muehrcke, P., (1984). Elements of Cartography, 5th Edition
John Wiley & Sons, New York
Roessel, J., Pullar, P. (1994). Geographic regions: a new composite GIS feature type. AUTO
CARTO 11, 11th Int. Symposium for Computer Assisted Cartography, Minneapolis, pp.
145-156
Rotaru, M., Niţu, C.D. (1993). Cea de a V-a Conferinţă Cartografică Regională ONU pentru
America. În: RGCC, 2(1):48-50
Rotaru, M., Niţu, C.D. (1993a). Overview and future trends in cartography in Romania. In: Proc.
of UN Regional Cartographic Conference for Americas, New York, 1995, pp. 271-279
Rotaru, M., Niţu, C.D. (1995). Stadiul activităţilor cartografice în S.U.A. În: A XXVI-a
Sesiune de comunicări ştiinţifice a A.T.M., Bucureşti, 1995, vol. 7, pp. 410-421
Serediuc, C.G. (1996). Contribuţii privind aplicarea metodelor numerice la determinarea
geoidului. Teză de doctorat, A.T.M., Bucureşti
Sion, I.G., Noaje, I., Niţu, C.D. (1996). The natural patrimony information system - a Deltaic
study case. In: Proc. of ISPRS Congress, Vienna, 1996, Band IV, pp. 525-534
Snyder, P. J. (1987). Map Projections - A Working Manual. USGS Professional Paper 1395, GPO,
Washington, DC
Snyder, P. J. (1990). The Robinson Projection - A Computation Algorithm. In: Cartography and
Geographic Information Systems, Vol. 17, No. 4, , pp. 301-305
Stefen, C.G. (1991). Developing DCDB that are useful for global changes study. London
Tomlin,C.D. (1990). Geographic information systems and cartographic modelling. Prentice Hall,
Englewood Cliffs
Tomoiagă Tiberius, Alexei Adrian, Digital Terrain Modeling, The 34-th International Scientific
Symposium Of METRA, Vol. II, Bucureşti, 29-30 mai 2003, pag. 119, ISBN: 973-0-03046-4;
Tsai, V.J.D. (1994). Towards on integrated three-dimensional GIS. Ph. D. Dissertation, University
of Wisconsin, Madisson
Zăvoianu, F., Niţu, C.D., Noaje, I. (1996). Etude de la dynamique de la zone urbaine de
Bucharest a l'aide de donnees TM de Landsat et HVR de SPOT. In: Proc. of ISPRS
Congress, Vienna, 1996, Band BIV, pp. 493-500
Zhang, B. And Miller, S., (1997). Adaptive automatic terrain extraction. Integrating
photogrammetric techniques with scene analysis and machine vision III. SPIE 3072:27-36
Zota, Răzvan Daniel, (2012), Sisteme Informatice pentru Managementul Proiectelor. Materiale de
curs. http://www.zota.ase.ro/simp/Sistem%20informational.pdf

125
 Anexa nr. 1: Exemplu de cerere de propuneri pentru un SIG

Cerere de propuneri
pentru un
SISTEM INFORMATIC GEOGRAFIC
Program de cartografiere folosind rețeaua Web
pentru a include

Dezvoltarea de aplicații, găzduirea de servicii WebGIS (TeleSIG), servicii Webmapping

(telecartografiere), și servicii de mentenanță a programului,
în cadrul activităților generale de e-government

Data stabilirii cerințelor: ________________________

FORMA propunerilor: _________________________

Scopul

Consiliul Popular Județean al județului _____________ solicită propuneri pentru dezvoltare,

găzduirea și mentenanța unui Sistem Informatic Geografic bazat pe Web (WebGIS sau TeleSIG)
pentru folosirea de către CPJ, prefectură, primării, alte organizații județene și de către cetățeni.
Consiliul Popular Județean va folosi instrucțiunile și legislația de organizare de licitații pentru
procurarea de bunuri. Selecția finală va fi făcută după calitate și preț.

Cerințe

Produsele și serviciile de procurat trebuie să respecte următoarele cerințe. Evaluarea și selecția

ofertantului se va baza următoarelor cerințe:
1. Cetățenii ar trebui să folosească serviciul de telecartografie (cartografiere folosind web) fără
o instruire preliminară în SIG. Toate funcțiile ar trebui să fie intuitive, prietenoase, atractive și orientate
pe grafică. Ofertanții trebuie să furnizeze o adresă URL la un exemplu dinamic de lucru preliminar
pentru această cerință.
2. Realizatorul trebuie să demonstreze experiență prin realizări anterioare în serviciile de
cartografiere folosind web, cel puțin în două organizații mari în ultimii doi ani, totul cu documente
juridice.
3. Deoarece sunt considerate și alte platforme software existente în județ, organul județean
preferă orientarea și standardizarea pe produsele software SIG ESRI datorită răspândirii lor în industria
SIG din administrația centrală și locală. Indicați în oferta dumneavoastră ce platformă software va fi
folosită în această aplicație.
4. Pentru a asigura disponibilitatea maximă a acestui software de telecartografiere (cartografiere
folosind web sau webmapping), pentru personalul organizațiilor județene și pentru cetățeni, realizatorul
trebuie să furnizeze serviciile de cartografiere folosind web cu un hardware, un software și un sistem de
telecomunicații robuste și fiabile. Indicați în detaliu sistemul de server propus pentru folosirea în
aplicație. Este necesar să furnizați și rapoarte de performanță și capacitate cu număr de utilizări
reușite într-o zi de lucru.
5. Organizațiile județene pot cere în viitor personalizarea programului. Furnizați concluzii sau
articole privind experiența în programare a personalului.

126
 6. Aplicația de telecartografiere (cartografiere folosind web sau webmapping) trebuie să asigure
cel puțin următoarele funcții:

a) mărirea sau micșorarea imaginii hărții (zoom “In”, “Out”);

b) deplasarea hărții pe ecran ( “Pan”);
c) identificarea unui singur detaliu cartografic pentru straturi multiple;
d) afișarea poziției cursorului în coordonate rectangulare plane în sistemul de coordonate al
proiecției cartografice;
e) afișarea straturilor de date “Vecine spațial” cu un detaliu identificat sau selectat;
f) organizarea straturilor logice ale hărții pe grupe de straturi afișate pe ecran;
g) accesul securizat protejat prin parolă pentru anumite straturi de detalii;
h) posibilitatea transmiterii prin e-mail la o adresă solicitată a hărții realizate;
i) comenzi standard predefinite de interogare a BDG, de identificare și de mărire:
 interogare pentru proprietarul parcelei;
 interogare pentru adresa parcelei;
 interogare pentru identificatorul parcelei (ID_Parcela) și numărul cadastral al acesteia;
 interogare pentru registrul cadastral și numărul paginii;
 interogare după numele străzii;
 interogare pentru numărul zonei de taxare;
 mărire până la scara hărții cadastrale (planului cadastral);
j) măsurarea pe ecran a distanței în metri și kilometri;
k) măsurarea pe ecran a perimetrului unei parcele în metri și km;
l) măsurarea pe ecran a ariei în ari și în hectare;
m) scara grafică dinamică pe pagina principală a hărții de pe ecran;
n) interogare deschisă (abilitatea de personalizare a interogării BD) pentru toate straturile SIG
cu interogări booleene pentru toate câmpurile disponibile ale BD;
o) funcția “Tipuri de hărți” pentru afișarea atributelor BD folosind locatorul;
p) interogare cu un singur clic pentru detaliile vecine cu un detaliu selectat;
q) hiperlegături la acte digitale, de exemplu acte de proprietate, imagini, fișe cadastrale, planuri
inginerești etc.;
r) fereastră de localizare cu indicarea zonei pe o hartă la scară mai mică;
s) funcție multiplă pentru controlul stratului și afișarea legendei;
t) funcție de tipărire la formate diverse cu scară grafică și nordul geografic;
u) funcție de asistență online (online Help) cu explicarea instrumentelor de (tele)cartografiere;
v) afișarea automată a paginii site-ului pe timpul mentenanței site-ului;
w) hiperlegătură directă la adresa web și adresa email a departamentului de informatică al CPJ;
x) compatibilitate cu unitățile mobile conectate la Web (telefoane mobile, PDA etc.);
y) instrumente de interogare rapidă pentru date nongrafice pentru folosirea cu unitățile mobile
conectate la Web;
z) dezvoltarea aplicației în mediul de programare de înaltă personalizare:
 afișarea implicită a hărții condusă din exterior (setări personale ale hărții pentru fiecare
punct de acces departamental la rețeaua web)

Identificarea se face în ofertă prin completarea cu DA sau NU pentru fiecare punct și subpunct
al cerințelor de mai sus pentru programul care se realizează, inclusiv cu asigurarea unor detalii
suplimentare. Ofertanții trebuie să furnizeze o adresă web URL la un exemplu din alte lucrări similare
pentru această cerință.

127
 7. Identificați și precizați straturile de date SIG pe care propuneți să le furnizați pentru serviciul
de telecartografiere (webmapping) pentru județul ________. Identificați sursa acestor date, inclusiv
costul culegerii și organizării straturilor de date. Indicați detaliat cum veți pregăti și și furniza
ortofotoplanurile digitale. Includeți metodele folosite pentru crearea ortofotoplanului afișat ca fundal
pe pagina web cu interfața de construcție a hărții. Ofertanții trebuie să furnizeze o adresă web URL cu
un exemplu dinamic al altei lucrări recente pentru această cerință.
8. La discreția organismelor județene, programele ce necesită opțiunea “plug-ins” vor fi
descalificate.
9. Programul trebuie să suporte browsere web care asigură folosirea maximă a oricăror utilizări
web.
Programul trebuie să fie compatibil cu toate browserele web care suportă standardele W3C
HTML și DOM, respectiv Internet Explorer, Mozilla, Google Chrome, Opera, FireFox și Apple Safari.
Este exclusă opțiunea “doar Internet Explorer” și accesibilitatea numai cu sisteme de operare Windows.
Nu trebuie ca programul să necesite din partea clientului applet-uri Java sau Macromedia Flash.
Totuși soluțiile bazate pe Java sunt mai bune pentru utilizatorii de bandă largă, scopul fiind de a
maximiza folosirea de către toți utilizatorii Internet, inclusiv cei cu conexiuni Internet de mică viteză.
Observație: Cele de mai sus se referă la folosirea Java din punctual de vedere al clientului. Se
acceptă, din punctul de vedere al programării pentru server, ca programele să poată fi scrise în Java.
Sistemele bazate pe Macromedia Flash nu sunt preferate. Ofertanții trebuie să furnizeze o adresă web
URL cu un exemplu dinamic al unei lucrări recente pentru această cerință.
10. Programul trebuie să asigure protecția prin parolă pentru toate sau aproape toate straturile
ce date SIG. Ofertanții trebuie să furnizeze o adresă web URL pentru un exemplu dinamic dintr-o
lucrare recentă pentru această cerință.

Instrucțiuni pentru participanți

Pentru ușurința în pregătirea și evaluarea propunerilor, participanții sunt încurajați să

urmărească sublinierile de mai sus, de la fiecare cerință. Materiale suplimentare de justificare sunt fie
oportune, fie inoportune.
In documentația de răspuns, vă rugăm să dați în detaliu sarcinile concrete propuse pentru
serviciul inițial și pentru dezvoltarea aplicației personalizabile. Identificați numărul de straturi, numărul
de detalii și funcțiile incluse. Vă rugăm să treceți detaliat sarcinile lunare propuse pentru găzduirea site-
ului și să identificați numărul și metodele permise de actualizări ale datelor SIG. Vă rugăm să
specificați numărul minim și maxim de perioade propuse de contractare a serviciului.
Întrebări referitoare la cererea de propuneri pot fi adresate prin email la ___________________.

Documentația de participare trebuie trimisă prin poștă până la data de ________________,

(data expedierii) la adresa ______________, . Propunerile sau completările trimise după această dată
nu se iau în considerație.

128
 Anexa nr. 2: Exemplu de studiu de fezabilitate pentru un SIG (doar cuprinsul)

Punctele studiului pot fi:

A. Date generale
A.1. Denumirea sistemului (eventualei investiţii)
A.2. Elaborator
A.3. (Posibilul) Ordonator principal de credite
A.4. (Posibila) Autoritate contractantă
A.5. Amplasamentul zonei pilot
A.5.1. Descrierea zonei pilot : …..
A.5.2. Descrierea zonei pilot : …..
A.6. Tema de proiectare
A.7. Descrierea funcţională şi tehnologică
A.7.1. Forma minimală a bazei (bazelor) de date pe diferite categorii de lucrări
A.7.2. Interoperativitatea bazelor de date
A.7.3. Caracteristici ale aplicațiilor SIG (GIS)
B. Date tehnice ale lucrării
B.1. Date privind forța de muncă ocupată după realizarea investiției
B.1.1 Schema funcțională a unui birou SIG la diferite nivele ale organizației sau
organizațiilor/administrației
B.2. Devizul general estimativ al investiției (orientativ)
C. Anexe
1. Exemple de utilizare a aplicației ……
2. Exemple de piese realizate cu baza de date si cu acest SIG
3. Schema tabelelor bazei de date
4. Lista echipamentelor hardware ale acestui SIG
5. Lista programelor folosite in acest SIG
6. Lista aplicațiilor propuse a fi folosite in acest SIG si a produselor corespunzătoare
realizate
7. Alte piese ce se consideră necesare

129
 Anexa nr. 3: Exemple de criterii de evaluare funcționalitate SIG
(Niţu, C., et all, 2002)

Lista funcțiilor cartografice de evaluat la proiectarea unui SIG cadastral

Nr. Funcția
Afișarea hărții, inclusiv ca fundal
1 Acces la harta electronică digitală existentă pe la stația de lucru, extrasă de la un server și
afișarea ca hartă fundal, formatele fiind cele standardizate, ca cele de exemplu
• VPF
• ADRG
• CADRG
• CRG
• ADRI
• CIB
• DNC
• VMAP
• UVMAP
• WVS ş.a.
• Alt format
2 Selecția din biblioteca digitală a hărților color în toate scările standard și afișarea pe ecranul
grafic.
• 1:50.000
• 1:25.000
• 1:10.000
• 15.000 sau 1:2.000
• 1:1000
• 1:500 ş.a.
3 Vizualizarea listei hărților și selecția uneia după nume, nomenclatură, vecinătate și scară dintr-
un director local, pentru afișarea pe ecranul grafic
• prin denumirea sau codul hărții
• prin nomenclatură
• prin harta vecină cu harta deja afișată
• prin harta la o scară mai mare ca scara celei afișate
• prin harta la o scară mai mică decât scara celei afișate
4 Vizualizarea unei liste a hărților după denumire, nomenclatură și scară, ce conțin poziția dată
prin coordonate geodezice sau coordonate rectangulare în planul proiecției
• după denumirea hărții
• după nomenclatură
• după scara hărții
5 Realizarea funcțiilor de control general al imaginii afișate a hărții, printre care:
• nivelul culorii hărții
• strălucirea hărții
• contrastul hărții
6 Vizualizarea oricărei secțiuni a hărții sau repoziționarea hărții prin deplasare plană (panning)
sau salt în orice direcție
7 Mărirea (efectul de lupă) X2, X3, X4 (de două ori, de trei ori, …)
8 Micșorarea (efectul de lupă) X1/2, X1/3, X1/4 (de două ori, ..)
9 Apariția unei ferestre minuscule pe ecran, cu imaginea întregii hărți, având marcată porțiunea
afișată într-unul din colțurile ecranului
10 Salvarea sub un nume ales a oricărei hărți afișate
11 Posibilitatea de a selecta și afișa un fișier hartă cu un anumit nume dintr-o listă meniu a
“hărților memorate”
12 Afișarea unui punct, a codului sau denumirii asociate punctului și a coordonatelor pe hartă și
realizarea următoarelor operațiuni:
• Mutarea denumirii sau codului în altă poziție
• Alegerea opțiunii de afișare sau nu a coordonatelor și codului (denumirii)
• Resetarea coordonatelor sau denumirii la poziția inițială
• Afișarea codului și coordonatelor în fața sau după alte figuri sau straturi
• Ștergerea unui punct și a denumirii asociate
130
 Nr. Funcția
13 Alegerea de către utilizator a următoarelor opțiuni pentru determinarea unor mărimi și afișarea
lor pentru harta curentă.
• Poziția:
• Tipul de datum (de exemplu WGS-84)
• Coordonatele geodezice (Latitudine/Longitudine)
• Coordonatele în proiecția Stereografică 1970
• Coordonatele în proiecția Gauss-Kruger sau în proiecția Universal Transverse Mercator
(UTM) etc.
• Distanța:
• Kilometri
• Metri
• Timpul - data/ora
14 Funcții de tipărire a hărții afișate, a unui strat al hărții și a altor straturi adăugate, a unei parcele
• Separat
• Întrunit
15 Posibilitatea de a procesa imaginea hărții rezultată din scanare (cel puțin un format indicat, de
exemplu TIFF) și afișarea hărții "electronice", cu operațiuni ca:
• Reasamblarea hărții la dimensiunile inițiale când formatul scanerului este mai mic decât formatul
hărții și digitizarea foii de hartă se face pe porțiuni
• Registrația porțiunilor sau a întregii hărți scanate sau aducerea în sistemul de coordonate al hărții
• Memorarea și regăsirea hărții electronice rezultate
• Afișarea ca imagine a hărții electronice
• Etc.
Proceduri (instrumente) de bază de cartografiere sau cartometrie
16 Măsurare (determinare):
• Măsurare (determinare) a distanței plane și a distanței pe elipsoid între oricare două puncte ale
hărții
• Măsurare (determinare) a orientării sau a azimutului dintre două puncte
• Măsurare (determinare) a ariei unei parcele, a unui grup de parcele contigui, materializarea pe
hartă a parcelei sau parcelelor selectate
• Afișarea distanței, azimutului, orientării sau ariei măsurate (determinate) în casete separate
• Ștergerea fiecărei casete ca opțiune a utilizatorului
• Ștergerea casetei prin vizare pe un simbol anume (pentru poziție, distanță, azimut, orientare)
• Ștergerea simultană a tuturor casetelor
• Alte operațiuni
Memorare sau stocare a hărții și a altor straturi suprapuse
17 Setarea și salvarea preferințelor utilizatorului într-o sesiune de lucru (posibilități de
personalizare):
• Dimensiunea ferestrei
• Tipul datumului
• Proiecția cartografică
• Sistemul de coordonate (pe elipsoid - latitudine și longitudine, în planul proiecției etc.)
• Poziția implicită pe hartă (butonul "home")
•
• Alte preferințe
18 Posibilitatea de a crea, edita și salva în formatele comune (CGM sau JPEG) imaginea întregului
ecran sau a unor zone selectate ale imaginii, inclusiv a straturilor suprapuse, în vederea
utilizării în alte programe sau de către alți utilizatori
19 Posibilitatea de a salva ca un fișier separat stratul suprapus pe hartă, orientat sau adus în
sistemul de coordonate al hărții, astfel ca acesta să fie transmis altor utilizatori din rețea: la
afișarea stratului, programul trebuie să selecteze automat harta folosită ca fundal
20 Încărcarea hărților digitizate, de pe:
• CD-ROM
• Disc magneto-optic
• DVD
• Memorii USB, carduri de memorie (SD, microSD, CF, Memory Stick etc.)
• HDD externe
• Serverul (serverele) rețelei
Generarea, afișarea și gestionarea straturilor hărții
21 Să existe un editor grafic care să permită utilizatorului să creeze, să șteargă și să
georeferenţieze:
131
Nr. Funcția
• Puncte (obiecte punctuale)
• Linii (obiecte liniare)
• Zone (obiecte areale), respectiv parcele și grupuri de parcele
• Să modifice componentele spațiale (de exemplu schimbarea obiectelor punctuale în obiecte
liniare și în obiecte areale)
• Text în diferite fonturi
• Simboluri (semne convenționale)
• Arce de cerc, de elipsă sau de parabolă
• Cercuri
• Poligoane
• Elipse
• Într-o zonă de o anumită culoare
• Într-o zonă cu o anumită reprezentare de simbol areal (model)
• Să se deseneze manual cu locatorul anumite straturi în sistemul de coordonate al hărții, pentru a
fi folosite împreună cu harta
22 Posibilitatea de a salva stratul suprapus pe harta afișată, sub un anumit nume
23 Posibilitatea de a selecta dintr-o listă stratul salvat și de a-l afișa cu harta asociată
24 Să aibă o interfață dinamică (API) pentru integrarea în (interacțiunea cu) alte aplicații utilizator
• Regăsirea datelor hărții pentru folosirea de către o aplicație
• Posibilitatea afișării cu o simbologie aleasă a datelor unei aplicații, ca strat suprapus pe hartă
25 Posibilitatea realizării următoarelor activități pe harta afișată și pe stratul suprapus:
• Definirea unui punct de bază și a unui punct țintă și unirea cu un segment de dreaptă
• Să se calculeze pentru segmentul de dreaptă astfel obținut
• Azimutul sau orientarea
• Distanța
• Să se repoziționeze punctul țintă și să se recalculeze:
• Azimutul sau orientarea
• Distanța
• Unirea mai multor segmente de dreaptă într-un traseu, plecând de la punctul de bază și trecând
prin punctele țintă succesive (tip drumuire)
• Să se calculeze pentru fiecare porțiune segment a traseului sau pentru tot traseul:
• Azimutul sau orientarea
• Distanța, respectiv suprafața dacă poligonul este închis
• Costul (de deplasare pentru lungimi sau areal, pentru poligoane)
26 Crearea de straturi care acoperă una sau mai multe foi de hartă vecine pentru a afișa harta unei
zone de interes ce cuprinde mai multe foi
27 Desenarea sau tipărirea la plotter/imprimantă a straturilor care acoperă una sau mai multe foi
de hartă vecine, la scara hărții pe care au fost suprapuse (hărții fundal)
28 Activarea sau dezactivarea filtrării datelor pentru fiecare strat specificat
29 Selectarea unui filtru pentru strat și introducerea parametrilor filtrului
30 Crearea, editarea și afișarea straturilor:
• Crearea de straturi cu relații fixe față de hărți
• Selectarea straturilor dintr-o listă cu cele disponibile
• Folosirea simbologiei standard
• Afișarea simbologiei alese de utilizator din cele disponibile
• Afișarea simbologiei proiectate de utilizator prin personalizare cu un program expert
• Atașarea de texte obiectelor dintr-un strat
• Specificarea parametrilor de filtrare potrivit filtrelor folosite pentru strat
• Afișarea mai multor straturi
31 Tipărirea straturilor la scara hărții (folosită ca fundal)
32 Posibilitatea manipulării datelor stratului pe ecranul grafic
• Posibilitatea ca operatorul să activeze sau să dezactiveze interactiv imaginile afișate ale straturilor
sau elementelor straturilor
• Mutarea stratului în fața sau în spatele altor straturi afișate
• Transformarea unui strat de la o scară a hărții la alta
• Repoziționarea obiectelor unui (pe un) strat
• Redimensionarea obiectelor individual sau în grup
• Afișarea obiectelor în fața/înapoia altor obiecte
• Afișarea informației de stare a obiectelor selectate (de exemplu parcelelor)
• Selectarea unui obiect și obținerea informațiilor detaliate despre acel obiect în fereastră afișată

132
Nr. Funcția
• Posibilitatea de reîmprospătare a imaginii afișate de fiecare dată când au fost modificate datele,
fără redesenarea hărții fundal
33 Posibilitatea actualizării automate a bazei de date după modificările realizate de sistem sau
comandate de utilizator asupra fiecărui obiect (simbol) al hărții sau asupra unui grup de
obiecte (simboluri)
34 Manipularea obiectelor unui strat să nu modifice informațiile bazei de date decât la cererea (cu
confirmarea) utilizatorului
35 Posibilitatea ca în bara (caseta) de stare să se prezinte informații privind:
• Progresul receptării datelor stratului
• Dacă s-au primit date ce nu fac parte din strat
• Activarea stratului
• Insuficiența datelor primite (recepționate)
Posibilitatea evaluării parcelelor
36 Acces la colecțiile de date digitale și procesarea acestora pentru straturile de analiză a
terenului și de evaluare a parcelelor
• DFAD
• DTED (MDA)
• ITD
• TTD
• DCW
• DTOP
• Etc.
37 Posibilitatea analizei de către operator a semnificației detaliilor regionale (importante) ale
zonei, prin interogarea bazei de date spațiale și obținerea, filtrarea și afișarea straturilor:
• Topografic general
• Cadastral, pe tipuri de cadastru
• Hidrografic
• Rețeaua de transport
• Frontiere și limite administrative
• Economic
• Industrial etc.
• Climatic (eventual combinat cu altă BD)
• Demografic (eventual din altă BD)
• Cultural (eventual combinat cu altă BD)
• Toponimic (eventual combinat cu altă BD)
• Istoric (eventual combinat cu altă BD)
• Juridic etc..
• Factori de limitare a dezvoltării (eventual combinat cu altă BD)
Date și straturi referitoare la teren
40 Posibilitatea afișării datelor digitale referitoare la teren despre orice detalii ale terenului,
identificate în specificații (strat text sau strat cartografic), detaliile terenului incluzând:
• Rețeaua de transport (drumuri, poduri, căi ferate)
• Hidrografia (râuri, pâraie, bazine hidrografice, lacuri)
• Altitudini (modelul digital altimetric)
• Parcele cadastrale pe tipuri de cadastru
• Construcții sau clădiri
• Zone construite și localități (obiecte areale)
• Zone de impozitare
• Frontiere și limite administrative
• Parcele ale organizațiilor comerciale
• Parcele silvice
• Informații privind suprafața terenului (inclusiv tipurile de soluri)
41 Posibilitatea de a integra alte date în analiza și straturile terenului
CERINŢE SPECIFICE DIFERIŢILOR UTILIZATORI, PRIN FOLOSIREA ŞI A ALTOR BAZE DE DATE
42 Posibilitatea rotirii hărții, fără modificarea poziției centrului zonei sau scării, iar semnele
convenționale și simbolurile să fie orientate mereu spre sensul spre în sus al axei verticale a
ecranului
43 Posibilitatea afișării legendei și informațiilor referitoare la metadate
44 Posibilitatea definirii dimensiunilor, formei și conținutului legendei referitoare la metadate,
legenda fiind definită de un identificator
45 Posibilitatea înlăturării legendei, legenda fiind definită de un identificator
133
 Nr. Funcția
46 Posibilitatea modificării legendei (modificarea dimensiunilor, formei și conținutului legendei),
legenda fiind definită de un identificator
47 Posibilitatea vizualizării sau nevizualizării legendei, legenda fiind definită de un identificator
48 Posibilitatea regăsirii și întreținerii informațiilor referitoare la produsele digitale sau analogice
realizate (data realizării, data ultimei actualizări, denumirea, nomenclatura, eventual seriile,
precizia și rezoluția)
49 Metadatele produsului digital: posibilitatea regăsirii și transmiterii informațiilor pentru o
fereastră a hărții specificate sau un strat al acesteia, afişându-se și denumirile tuturor
produselor digitale pentru fereastra dată sau pentru stratul dat, potrivit unui identificator (al
ferestrei sau stratului)
50 Posibilitatea afișării scării grafice, numerice sau naturale
51 Metadatele detaliilor (obiectelor): posibilitatea solicitării, regăsirii și furnizării metadatelor
obiectelor (detaliilor), dându-se un identificator al clasei obiectului (detaliului); se va face
interogarea și vor fi transmise informațiile referitoare la detaliile solicitate
52 Metadatele referitoare la precizia detaliilor: posibilitatea regăsirii și furnizării informațiilor
referitoare la precizia detaliului sau clasei de detalii (detaliu sau clasă date printr-un
identificator)
53 Metadatele referitoare la precizia produsului digital: posibilitatea regăsirii și furnizării
informațiilor referitoare la precizia produsului digital, dându-se identificatorul produsului
54 Metadatele referitoare la lista hărților: posibilitatea interfațării pentru obținerea unei liste a
hărților disponibile, listă ce va fi disponibilă pentru o aplicație și trebuie să conțină denumirea
hărții, tipul, scara, zona acoperită, poziția și alte informații necesare
55 Selecția hărții: posibilitatea desemnării pentru afișare a unui produs hartă necesar unei
aplicații
56 Metadatele referitoare la alte produse digitale: posibilitatea interfațării pentru obținerea unei
liste a altor produse afișabile disponibile; lista va conține rezultatele salvate ale analizei,
straturile salvate ale hărții și bazei de date spațiale cu obiectele (detaliile) și alte date
57 Modificarea scării hărții
58 Calculul distanțelor pe elipsoidul de referință
59 Păstrarea preciziei relative a datelor din sursele de date pentru toate produsele digitale care se
realizează, toate calculele geodezice făcându-se cu algoritmi riguroși conform preciziei
standard
60 Posibilitatea furnizării și afișării coordonatelor ce definesc poziția unui detaliu, precizia poziției
fiind cea standard; concomitent va fi furnizat și identificatorul obiectului dispus în acea poziție
61 Posibilitatea furnizării și afișării cotei unui punct marcat pe hartă, presupunând că a fost
memorat modelul digital altitudinal (MDA)
62 Posibilitatea realizării și întreținerii mai multor biblioteci de simboluri și existența unui
mecanism de selecție a unei biblioteci primare sau implicite
63 Posibilitatea scalării simbolurilor din bibliotecile proiectate, în două moduri - în primul mod
dimensiunile simbolului să rămână constante la mărirea sau micșorarea scării hărții (la efectul
de lupă sau zoom), iar în al doilea mod dimensiunile simbolului să se modifice în același mod
ca și scara întregii hărți
64 Posibilitatea gestionării simultane a mai multor ferestre separate și distincte, fiind furnizată și o
listă a ferestrelor gestionate pentru o aplicație de interogare
65 Posibilitatea accesării și furnizării poziției unui cursor grafic (marcă) existent pe ecran,
deplasabil cu ajutorul unui locator (de exemplu mouse) în zona activă a ferestrei selectate
66 Controlul straturilor hărții
67 Posibilitatea utilizării operațiilor de suprapunere a straturilor pentru controlul asamblării
straturilor hărții
68 Posibilitatea inserării unui nou strat într-o fereastră a hărții, adică a suprapunerii unui strat
peste o hartă ce este considerată ca fundal
69 Posibilitatea ștergerii unui strat al hărții, harta rămasă nefiind distrusă
70 Posibilitatea transferării unui strat sau a mai multor straturi de la o hartă la alta, straturile fiind
definite de identificatori
71 Posibilitatea schimbării între ele a straturilor a două hărți diferite
72 Posibilitatea reordonării straturilor unei hărți, fiind dată o listă a straturilor
73 Posibilitatea definirii unui descriptor de prioritate ca parte a definirii unui strat, prioritatea
putând fi asignată și folosită de către o aplicație decizională
74 Posibilitatea actualizării unui strat al hărții dintr-o fereastră, în timp real uneori, cu folosirea
bibliotecilor de simboluri
75 Posibilitatea desemnării unui strat ca strat fundal al hărții, pentru fereastra activă, stratul de
fundal nefiind actualizat
76 Existența procedurilor de editare a unui strat, astfel ca atributele obiectelor hărții din
compunerea stratului să poată fi modificate

134
 Nr. Funcția
77 Posibilitatea ca toate straturile asignate unei ferestre hartă să fie scalate odată cu scalarea
hărții
78 Existența procedurilor de mutare a unui strat, astfel ca pozițiile spațiale ale tuturor obiectelor
(asignate) stratului să poată fi modificate, dar să nu modifice obiectele vecine definite prin date
raster (pixeli)
79 Posibilitatea ascunderii unui strat pentru anumite aplicații
80 Expunerea unui strat pentru anumite aplicații, printr-un identificator
81 Existența procedurilor ca un strat ascuns sau expus să devină vizibil
82 Posibilitatea redesenării sau reîmprospătării unui strat
83 Posibilitatea asignării unui strat a unei nuanțe de culoare (de exemplu din 256 de nuanțe)
84 Posibilitatea asignării unei nuanțe de culoare unui strat fundal al hărții
85 Posibilitatea reglării intensității culorii unui strat specificat al hărții
86 Posibilitatea adăugării unui obiect (unor obiecte) unui strat specificat al hărții
87 Posibilitatea ștergerii unui obiect (unor obiecte) dintr-un strat specificat al hărții
88 Posibilitatea afișării razei vizuale (liniei de vedere) pe un profil, opțional
89 Posibilitatea afișării zonelor văzute și nevăzute dintr-un punct sau din mai multe puncte
concomitent
91 Posibilitatea calculului și afișării pofilelor pe diferite direcții
92 Afișarea imaginii color sau umbrite a reliefului pe baza MDA
93 Calculul și afișarea curbelor de nivel și zonelor de egală pantă pe baza MDA.

135
Glosar de termeni SIG

acoperire – o mulțime de date spațiale și nespațiale pe o anumită temă (v. strat)

aerofotogrammetrie – exploatarea fotografiilor suprafeței terestre obținute din avion în
vederea cartării, în prospecțiuni și în cercetări științifice din diverse domenii de activitate
afișare – prezentare a informației într-o formă lizibilă pentru un utilizator și modificabilă la
acțiunea acestuia sau a calculatorului electronic
agregare – grupare a datelor spațiale și atributive distincte
albedo – raportul dintre cantitatea de energie electromagnetică reflectată de o suprafață și
cantitatea de energie electromagnetică incidentă
algebră a hărții – mulțime de operațiuni definite pe mulțimi de date spațiale pentru analiza și
sinteza informației spațiale
algoritm – succesiune de operațiuni (instrucțiuni) pentru a ajunge la un anumit rezultat
AML (Arc Macro Language) – macrolimbaj al sistemului de programe Arc/Info
analiză a conectivității – analiză în SIG care determină ce detalii dintr-o mulțime sunt
interconectate
analiză a contiguității – determinare a vecinătăților
analiză a formelor – analiză statistică a unităților sau valorilor observate pentru a determina
grupările pentru clasificarea nesupervizată sau gradul de încredere pentru clasificarea
supervizată
analiză a rețelei – mulțime de operațiuni pentru analiza sistemelor reprezentate printr-o rețea
(analiza fluxului maxim, determinarea drumului optim, alocarea resurselor etc.)
analiză a vecinătății – analiză a relațiilor dintre un obiect și obiectele vecine
arc – succesiunea vârfurilor dintre două noduri
arhivare – stocare a datelor pe suport multimedia permanent pentru păstrare sigură și protejată
aspect (al suprafeței) – gradient sau azimut al direcției pantei maxime
atribut – informaţie descriptivă sau numerică asociată unui detaliu geografic
bandă – 1) interval al lungimii de undă sau frecvenței undelor electromagnetice;
2) succesiune de fotograme sau alte înregistrări cu acoperire longitudinală determinată
bază de date SIG – colecție organizată de date SIG
bază de date SIG distribuită – bază de date în care diferite mulțimi de date sunt stocate în
diferite servere (noduri) ale rețelei de calculatoare ale SIG

bază de date SIG relațională – bază de date SIG unde datele sunt organizate pe liste și
relațiile dintre date sunt relevate prin relațiile dintre elementele fiecărei liste și relațiile dintre
liste
bibliotecă de hărți – bază de date cartografice destinată pentru memorarea și manipularea
mai multor hărți numerice sau analogice
136
canal – v. bandă
cartografie – știință și sistem integrat de discipline ce studiază modul de realizare a hărților și a
altor produse cartografice multimedia
celulă – pixel (picture element)
centroid – centru de greutate al unui poligon
clasă de obiecte – mulțime de obiecte cu anumite caracteristici (atribute) comune
clasificare – 1) împărțire a unei mulțimi în clase după caracteristici comune; 2) procesul de
asignare a pixelilor unei imagini diferitelor clase după reflectanţa spectrală (nesupervizată –
automată; supervizată – interactivă)
cod al detaliului (obiectului) – un șir de caractere alfanumerice sau o pictogramă ce
reprezintă o categorie de obiecte ale bazei de date SIG (corect cuvânt de cod)
coordonate geodezice – coordonate într-un sistem geodezic de referință
corectare a imaginii – procesare preliminară geometrică și radiometrică a unei imagini,
pentru înlăturarea erorilor sistematice și compensarea erorilor aleatoare
culegere a datelor – achiziționare a datelor într-un format acceptat de calculator
date de tip grilă – secvență de valori ce reprezintă o mărime z=f(x,y), o valoare fiind
atribuită unui nod al unei grile
date raster – secvență de valori ce reprezintă o mărime z=f(x,y), o valoare fiind atribuită unui
element regulat de suprafață, denumit pixel
date teserale – secvență de valori ce reprezintă o mărime z, valorile fiind atribuite unor areale
regulate sau neregulate ale unei suprafețe
date vectoriale – date ce conțin valorile coordonatelor unor puncte succesive ale unor curbe,
puncte ce sunt într-o relație implicită de ordine pe fiecare curbă; în general pot
reprezenta detalii (obiecte) liniare, areale și punctuale
datum (geodezic) – mulțime de date utilizate în calculele geodezice, ce descriu modelul
Pământului
detaliu – 1) un obiect sau fenomen al lumii reale, cu caracteristici distincte; 2) un obiect al
hărții, imaginii sau bazei de date SIG, cu caracteristici distincte
detaliu artificial – detaliu rezultat din activitatea umană
digital - numeric, reprezentat prin cifre
digitizare – conversie a informației analogice în date numerice (vectoriale sau raster)
digitizor – periferic pentru digitizare (vectorială), dispozitiv ce transformă o reprezentare
grafică în date numerice
DTED (Digital Terrain Elevation Data) – date digitale (numerice) altitudinale

export (import) al datelor – procesul de transferare a datelor de la un calculator sau de la un

program la altul, într-un anumit format și pe un anumit suport
filtrare – proces selectiv de recalculare a frecvențelor spectrale și spațiale pentru sublinierea
sau îmbunătățirea detaliilor unei imagini
fișier - colecție organizată de înregistrări, dispuse pe unul sau mai multe suporturi externe de
memorie

137
format – modul de aranjare a datelor într-un fișier
fotogramă – fotografie obținută cu camere speciale, metrică, perspectivă centrală riguroasă,
cu elementele de orientare interioară cunoscute
fotogrammetrie – știință aplicată care se ocupă cu studierea principiilor, metodelor și
procedeelor de determinare a formei și a dimensiunilor obiectelor pe baza fotogramelor
fotohartă – fotoplan prelucrat, căruia i se adaugă caroiajul rectangular, curbe de nivel, semne
convenționale pentru unele detalii importante (șosele, construcții, poduri etc.)
fotoplan – plan întocmit prin procesul fotoredresării, din asamblarea fotogramelor redresate,
în care detaliile topografice sunt reprezentate prin imaginea lor fotografică
frontieră – limită a unui detaliu areal sau volumetric
generalizare – procesul de simplificare a conținutului tematic și geometric al unui produs
cartografic sau al unei baze de date SIG
geocodare – procesul de asignare a pozițiilor geodezice (geografice) obiectelor
geoprocesare – procesare (prelucrare) a datelor geocodate (referite geografic).
GPS (Global Positioning System) – sistem satelitar de poziționare globală, respectiv de
determinare a coordonatelor geodezice (geografice) cu un anumit receptor mobil
hardcopy – imagine reprezentată pe un suport stabil (hârtie, folie transparentă etc.)
hardware – circuitele, dispozitivele și echipamentele unui sistem de calcul; unitățile fizice
existente în cadrul unui sistem de calcul
hartă – reprezentare în plan a suprafeței terestre sau a unei părți din aceasta, generalizată și
micșorată conform unei scări date
hartă batimetrică – hartă a reliefului fundului zonelor acvatice
hartă compusă – hartă rezultată din compunerea altor hărți sau din compunerea unor straturi
sau "acoperiri" de date cartografice
hartă digitală – colecție de date cartografice digitale pentru un domeniu geografic dat
histogramă – 1) funcție a valorilor datelor de frecvența de apariție a acestor valori; 2)
reprezentare grafică a acestei funcții: 3) diagramă a frecvenței
imagine compusă în culori – imagine în culori obținută din compunerea aditivă a imaginilor
separate monocrome de culorile roșu, verde și albastru (RGB)
imagine digitală – înregistrare codificată numeric cu valorile reflectanţei spectrale sau ale
intensității emisive pentru un obiect sau o zonă
imagine fals-color – imagine compusă în culori, dar atribuind altă culoare unei imagini
monocrome în locul celei de bază
infraroșu – domeniu al spectrului electromagnetic între roșu și microunde; împărțit în
infraroșu apropiat (0,7-1,3 µm), infraroșu mediu (1,3-3,0 µm) și infraroșu termic (3,0- 14,0
µm)
insulă – un poligon în alt poligon, fără frontiere comune (în topologie)
IT – Information Technology (tehnologia informației – TI)
izocurbă (izolinie) – curbă de aceeași valoare (curbă de nivel, izobară, izotermă etc.)

138
îmbunătățire a contrastului – procedură de procesare a imaginii ce presupune ca un interval
îngust al valorilor pixelilor să fie mărit la un număr mai mare de trepte (mărire a
rezoluției radiometrice)
îmbunătățire a liniilor – procedură de procesare a imaginii ce duce la evidențierea detaliilor
liniare și a frontierelor detaliilor areale
lanț – succesiune de arce într-un graf
LPOO – limbaj de programare orientat pe obiecte
lungime de undă – distanța dintre abscisele a două valori succesive maxime ale unei unde
MDA – model digital altimetric
MDOO – modelare a datelor orientată pe obiecte
MDT – model digital al terenului
memorie – echipament sau subsistem aparținând unui sistem de calcul, cu rolul de a
înregistra și păstra informația
MGE (Modular GIS Environment) – mediu modular (de programe) pentru SIG, al firmei
Intergraph
MNT – model numeric al terenului
modelare cartografică – procesul de generare a hărților și a altor modele cartografice
NDVI – index normalizat al diferenței de vegetație, ce arată vigoarea vegetației, calculat din
benzile în vizibil și în infraroșu apropiat (procedură în programele IDRISI)
nod – 1) punct inițial sau final al unui arc; 2) element al unui arbore; 3) element al unei rețele
(grile); calculator al unei rețele
obiect – 1) în cartografie, o reprezentare digitală a unei entități; 2) în baza de date orientată pe
obiecte, primitivă care combină proprietățile și procedurile datelor; 3) în baza de date
relațională, un fenomen caracterizat de o mulțime de atribute
obiect areal – obiect al hărții sau al bazei de date SIG reprezentat prin coordonatele punctelor
succesive ale unei curbe contur, ale punctelor contururilor unor insule și un cod numeric
sau cod imagine al clasei
obiect complex – obiect ce poate fi descompus în alte obiecte
obiect liniar – obiect al hărții sau al bazei de date SIG reprezentat prin coordonatele
punctelor succesive ale unei curbe și un cod numeric al clasei
obiect punctual – obiect al hărții sau al bazei de date SIG, a cărei poziție este reprezentată
prin coordonatele unui punct și natura obiectului de un cod numeric sau cod imagine al clasei
pancromatic – interval al spectrului reprezentat în nivele de gri de la negru la alb
pixel – element al imaginii, de formă și dimensiuni alese (celulă teserală); de regulă cu formă
pătrată sau dreptunghiulară
plotter – periferic pentru obținerea reprezentărilor hardcopy
poligon – clasă de obiecte spațiale cu arie și perimetru diferite de zero, care reprezintă un
areal cu aceleași atribute
poligon complex – poligon cu mai multe insule (în sens topologic)
potrivire a curbei – generare a unei curbe care să treacă prin punctele (critice) date

139
procesare a imaginii – aplicare a procedurilor de prelucrare a unei imagini în vederea
analizei și vizualizării acesteia
punct de reper – punct cu poziția cunoscută într-un sistem de coordonate ales
punct de vedere – poziție a unui observator imaginar care vede o reprezentare perspectivă
2D a unui obiect 3D
puncte critice – puncte strict necesare pentru reprezentarea unui detaliu (liniar)
radiație electromagnetică – energie propagată prin spațiu sau prin materie, sub forma
interacțiunii dintre câmpurile electric și magnetic
recunoaștere a formelor – procesul de clasificare a obiectelor în clase discrete pe baza
comparațiilor cu membrii altor clase sau pe baza valorilor predefinite ale caracteristicilor
reeșantionare – interpolare a valorilor pixelilor unei imagini în noile poziții ale pixelilor
transformați, ce coincid, de regulă, cu rețeaua după georeferenţiere
registrație – orientare reciprocă a două reprezentări digitale în vederea suprapunerii sau
combinării lor
rezoluție – 1) caracteristică de a distinge două obiecte apropiate pe o fotogramă, exprimată ca
număr de perechi de linii pe unitatea de lungime; 2) caracteristică a fineței unei imagini
(spațială, dată de dimensiunile unui pixel; spectrală, dată de intervalul din spectrul
electromagnetic al benzii; radiometrică, dată de numărul de trepte sau nivele de gri;
temporală, dată de intervalul de timp între două imagini succesive ale aceleiași zone, în banda
dată)
SAS – sistem de analiză spațială
scală de gri – secvență de nuanțe de gri ale unei imagini, de la negru la alb (pentru
simplificarea prelucrării numărul de trepte este o putere a lui 2, de exemplu 256)
scanare (baleiere) – transformare a imaginii analogice în date numerice raster
scanner – 1) periferic ce transformă o imagine analogică în imagine numerică (date raster); 2)
sistem de înregistrare a radiației electromagnetice în teledetecție, montat pe un satelit sau pe
un avion
scanner hiperspectral – tip special de scaner multispectral care înregistrează intervale foarte
fine din spectrul electromagnetic
scanner multispectral – scaner ce înregistrează mai multe intervale sau benzi ale spectrului
electromagnetic
SDOO – structură de date orientată pe obiecte
selecție spațială – selecție a detaliilor după criterii de localizare geografică
semnătură (signatură) spectrală – o înregistrare a distribuției spectrale și intensității
energiei reflectate sau emise de un obiect sau de o clasă de obiecte, prin care acestea pot fi
identificate
senzor – echipament care detectează radiația electromagnetică într-un anumit interval al
lungimii de undă și o convertește într-un semnal digital ce poate fi înregistrat și transmis
SGBD(R) – sisteme de gestiune a bazelor de date (relaționale)
SIG – sistem informațional geografic sau ansamblu de fluxuri și circuite informaționale
organizate într-o concepție unitară, care are ca intrări și ieșiri datele și informațiile
geografice și deciziile de acțiune asupra mediului geografic

140
SIS – sistem informațional spațial (include și SIG și SIT)
sistem activ – sistem de teledetecție ce emite, culege și retransmite radiația electromagnetică
reflectată de suprafața Pământului
sistem pasiv – sistem de teledetecție ce culege și retransmite radiația electromagnetică
reflectată sau emisă de suprafața Pământului
SIT – sistem informațional al teritoriului
software – totalitatea programelor cu care este dotat un sistem de calcul
spectru electromagnetic – radiația electromagnetică ordonată după lungimea de undă, de la
undele cosmice de lungimi mici la undele radio de lungimi foarte mari
stație terestră de recepție – stație fixă ce recepționează înregistrările transmise de sateliții de
teledetecție
stocare – păstrare a unei informații într-o memorie
strat – o submulțime a datelor spațiale corespunzătoare detaliilor unei anumite teme
structură a datelor – organizare a tipurilor de date în vederea unei regăsiri eficiente
suprafață complexă – suprafață ce nu poate fi descrisă de o funcție determinată
suprafață statistică – o suprafață descrisă de o lege a unei distribuții probabilistice
teledetecție – știință și ansamblu de proceduri de culegere, prelucrare și interpretare a
imaginilor ce înregistrează interacțiunea dintre energia electromagnetică și materie
TIN – modul al programelor SIG pentru modelarea altimetrică (rețea de triunghiuri oarecare)
topologie – 1) relație între obiectele geometrice ce rămâne neschimbată în urma oricărei
transformări contigui a spațiului; 2) relație spațială între obiectele unei baze de date spațiale; 3)
codificare explicită a relațiilor spațiale dintre elementele hărții
transformare geometrică – transformare a valorilor ce determină poziția unui punct sau a
unui pixel sau a valorilor altor atribute geometrice ale detaliilor
ultraviolet – interval al spectrului electromagnetic (0,01 - 0,4µm)
vârf – orice punct curent al unui arc sau al unui detaliu (obiect) liniar (vertex)
vectorizare – conversie a datelor spațiale din orice structură (de regulă din structura raster) în
structură de date vectoriale
vedere pseudoscopică – inversare a efectului stereoscopic normal, dealurile apărând ca văi și
văile ca dealuri
vizibil – interval al spectrului electromagnetic ce poate fi sesizat și de ochiul uman (0,4 - 0.7µ
m)
zonă buffer (tampon) – 1) areal în jurul unui detaliu geografic dat; 2) zonă de memorie
rezervată pentru stocarea provizorie a unor valori

141
Lista figurilor

Figura 1. 1: Sistemele unei organizații ..................................................................................................... 8

Figura 1. 2: Procesul de implementare a unui SIG ................................................................................... 9
Figura 1. 3: Proiectarea unui SIG (exemplu) .......................................................................................... 10
Figura 1. 4: Componentele unui sistem informatic geografic................................................................. 13
Figura 1. 5: O nouă reprezentare a componentelor unui SIG ................................................................. 14

Figura 2. 1: Diagrama WBS .................................................................................................................... 20

Figura 2. 2: Diagrama Gantt ................................................................................................................... 21
Figura 2. 3: Diagrama PERT .................................................................................................................. 21
Figura 2. 4: Grupul de conducere al proiectului – proiecte mari ............................................................ 22
Figura 2. 5: Echipa de dezvoltare a sistemului – proiecte mari .............................................................. 23
Figura 2. 6: Grupul de conducere al proiectului Figura 2. 7: Echipa de dezvoltare a sistemului ...... 23

Figura 3. 1: Exemplu de vizualizare în planificarea teritorială ............................................................... 28

Figura 3. 2: Surse de date și produse SIG ............................................................................................... 31
Figura 3. 3: Exemple de straturi .............................................................................................................. 35
Figura 3. 4: Cerințe privind precizia planimetrică (de la 39 de beneficiari; Nițu, C., et all, 2002) ........ 36
Figura 3. 5: Exemplu de schemă de actualizare a datelor cadastrale ...................................................... 37
Figura 3. 6: Analiza cost – beneficiu (exemplu) ..................................................................................... 42
Figura 3. 7: Componentele de performanță ale oricărui proiect SIG ...................................................... 44

Figura 4. 1: Graf planar topologic........................................................................................................... 47

Figura 4. 2: Componentele detaliilor terenului în baza de date geografice ............................................ 48
Figura 4. 3: Diagrama tabele - relații ...................................................................................................... 54
Figura 4. 4: Diagrama claselor și relațiilor ............................................................................................. 56
Figura 4. 5: Diagrama detaliată a claselor și relațiilor ............................................................................ 57
Figura 4. 6: Legături date - metadate - lumea reală ................................................................................ 59
Figura 4. 7: Exemplu de arhitectură a standardului de metadate ............................................................ 60

Figura 5. 1: Tipuri de obiecte după numărul de dimensiuni ................................................................... 61

Figura 5. 2: Tipuri generale de relații spațiale ....................................................................................... 62
Figura 5. 3: Exemple de relații geometrice ............................................................................................. 63
Figura 5. 4: Datele vectoriale și rezoluția acestora ................................................................................. 63
Figura 5. 5: Principiul datelor vectoriale și raster ................................................................................... 64
Figura 5. 6: Câteva celule elementare pentru date teserale regulate ....................................................... 64
Figura 5. 7: Pixelul ca celulă de date raster (Niţu, C., et all, 2002) ........................................................ 65
Figura 5. 8: Date vectoriale și date raster................................................................................................ 65
Figura 5. 9: Spectrul electromagnetic (Niţu, C., et all, 2002) ................................................................. 66
Figura 5. 10: Imaginile în șapte benzi spectrale ale aceleiași zone (Niţu, C., et all, 2002) .................... 66
Figura 5. 11: Exemple de rezoluții spațiale diferite ................................................................................ 66
Figura 5. 12: Rezoluția radiometrică (Niţu, C., et all, 2002) ................................................................. 67
Figura 5. 13: Rezoluție temporală (Niţu, C., et all, 2002) ...................................................................... 68
Figura 5. 14: Grilă regulată, în nodurile căreia se cunosc valorile Z ...................................................... 68
142
Figura 5. 15: Rețea de triunghiuri oarecare (TIN) .................................................................................. 69
Figura 5. 16: Modelul topologic al datelor ............................................................................................. 71

Figura 6. 1: Cele două concepții ale structurilor de date ........................................................................ 76

Figura 6. 2: Exemple de simboluri punctuale pe hărți tematice.............................................................. 79
Figura 6. 3: Exemple de simboluri (extras din ”Atlasul semnelor convenționale pentru planurile
topografice 1:5.000, 1:2.000, 1:1.000 și 1:500”) .................................................................................... 79
Figura 6. 4: Exemplu de proiectare a unui simbol punctual (Niţu, C., et all, 2002) ............................... 80
Figura 6. 5: Exemple de hașuri pentru areale (poligoane) ...................................................................... 80
Figura 6. 6: Mai multe tipuri de aplicații pentru aceeași bază de date.................................................... 81

Figura 7. 1: Planul de implementare SIG (exemplu) .............................................................................. 82

Figura 7. 2: Principiile poziționării prin GPS ......................................................................................... 87
Figura 7. 3: Sistemul Mandli RoadView / Digilog 2000 (Niţu, C., et all, 2002) .................................... 88
Figura 7. 4: Sisteme moderne de culegere automată a datelor despre străzi .......................................... 89
Figura 7. 5: Receptoare GPS manuale cu conexiuni GSM și WiFi ........................................................ 89
Figura 7. 6: Măsurarea cu stația totală .................................................................................................... 90
Figura 7. 7: Structura meniurilor de digitizare (Niţu, C., 1992) ............................................................. 91

Figura 8. 1: Soluții intranet și Internet .................................................................................................. 105

Figura 8. 2: Vizualizarea deplasării unui tren rapid și a informațiilor adiacente .................................. 105

Figura 10. 1: Etapele ciclului de dezvoltare pentru un SIG .................................................................. 109

Figura 10. 2: Exemplu de editare .......................................................................................................... 110
Figura 10. 3: Reprezentarea stratului de parcele după editare .............................................................. 110
Figura 10. 4: Locul managementului în sistem ..................................................................................... 112
Figura 10. 5: Fereastra aplicației MapBlast .......................................................................................... 113
Figura 10. 6: Mentenanța SIG (exemplu) ............................................................................................. 118

143
Lista tabelelor

Tabelul 1. 1: Fazele procesului de proiectare și implementare ............................................................... 16

Tabelul 3. 1: Lista straturilor de date (exemple) ..................................................................................... 32

Tabelul 3. 2: Compartimentele organizației și bazele de date ................................................................ 32
Tabelul 3. 3: Câteva compartimente și detaliile geografice utilizate ...................................................... 33

Tabelul 4. 1: Elemente de bază și opționale ale schemei BD a unui SIG ............................................... 52

Tabelul 4. 2: Dicționar de date pentru un bazin hidrografic ................................................................... 52

Tabelul 5. 1: Rezoluția spațială a imaginilor de teledetecție .................................................................. 67

Tabelul 5. 2: Codificarea topologiei datelor spațiale .............................................................................. 71

Tabelul 8. 1: Comparaţia programelor SIG după sistemul de operare utilizat ....................................... 97

Tabelul 10. 1: Interacțiuni posibile cu un SIG ...................................................................................... 115

Tabelul 10. 2: Planul de mentenanță (întreținere) ................................................................................. 117
Tabelul 10. 3: Formate de distribuție a datelor ..................................................................................... 121

144