Indrumar

METODA ELEMENTULUI FINIT
APLICAłII
CUPRINS
1. UTILIZAREA METODEI ELEMENTULUI FINIT CU APLICAłII GENERATE ÎN
PROGRAMUL MATHCAD......................................................................................................... 10
1.1. CALCULUL STRUCTURILOR DIN BARE PRIN METODA DEPLASARILOR-
SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL..................................................................................... 10
1.1.1. Obiectiv ............................................................................................................... 10
1.1.2. Model fizic, notaŃii şi convenŃii ............................................................................ 10
1.1.3. Date iniŃiale ......................................................................................................... 10
1.1.4. Vectorii coordonatelor celor 4 noduri................................................................... 11
1.1.5. Vectorii de definire ai elementelor prin nodurile sale ........................................... 11
1.1.6. IniŃializarea indicilor de matrice........................................................................... 11
1.1.7. Introducerea vectorului forŃelor............................................................................ 14
1.1.8. Aplicarea condiŃiilor la limită (restricŃii în deplasări)............................................ 14
1.1.9. Rezultate (deplasări în noduri) ............................................................................. 15
1.2. CALCULUL UNEI STRUCTURI DIN DOUĂ BARE ARTICULATE PRIN
METODA DEPLASĂRILOR ....................................................................................................... 16
1.2.1. Obiectiv ............................................................................................................... 16
1.2.3. Vectorii de definire a elementelor prin nodurile acestora...................................... 16
1.2.4. Vectorii proprietăŃii de material şi ai caracteristicii geometrice (modul de
elasticitate şi aria secŃiunii barelor)............................................................................................ 16
1.2.5. Se calculează lungimile barelor şi cosinuşii directori............................................ 17
1.2.6. IniŃializare matrice generala de rigiditate şi vectorul forŃelor ................................ 17
1.2.7. Matricea de rigiditate (fără înmulŃire cu raportul EA/L) ....................................... 17
1.2.8. Vectorul forŃelor .................................................................................................. 20
1.2.9. Aplicarea condiŃiilor la limită (restricŃii în deplasări)............................................ 20
1.2.10. Rezultate (deplasări în noduri)............................................................................ 21
1.3. CALCULUL UNEI STRUCTURI DIN DOUĂ BARE SUDATE PRIN METODA
DEPLASĂRILOR......................................................................................................................... 22
1.3.1. Obiectiv ............................................................................................................... 22
1.3.3. Vectorul nodurilor aflate pe cele 2 elemente (EL_NOD) ...................................... 22
1.3.4. Caracteristici geometrice şi proprietăŃi de material ............................................... 22
1.3.5. Se calculează lungimile barelor şi cosinuşii directori............................................ 23
1.3.6. IniŃializare matrice generala de rigiditate şi vectorul forŃelor ................................ 23
1.3.7. Vectorul forŃelor .................................................................................................. 27
1.3.8. Aplicarea condiŃiilor la limita (deplasări) ............................................................. 28
1.3.9. Rezultate (deplasări în noduri) ............................................................................. 29
1.4. CALCULUL UNEI STRUCTURI DIN TREI BARE ARTICULATE PRIN
METODA DEPLASARILOR ....................................................................................................... 30
1.4.1. NotaŃii.................................................................................................................. 30
1.4.2. Vectorii coordonatelor celor 4 noduri pe axa Ox şi respectiv Oy .......................... 30
1.4.3. Vectorul celor 3 elemente definite prin nodurile acestora (EL_NOD) ................. 31
1.4.4. Vectorii proprietăŃilor de material şi caracteristicilor geometrice ale elementelor
(modul de elasticitate, aria secŃiunii barelor şi momentul de inerŃie ) ......................................... 31
1.4.5. Calculul lungimilor de bare, Li............................................................................ 31
1.4.6. Calculul cosinuşilor directori (C_L şi S_L) pentru trecerea din sistemul local al
fiecărui element în sistemul global al structurii.......................................................................... 31
1.4.7. Matricea de rigiditate (fără înmulŃire cu raportul EA/L)....................................... 32
1.4.8. Introducerea vectorului forŃelor............................................................................ 37
5
1.4.9. Aplicarea condiŃiilor la limită (deplasări) ............................................................. 37
1.4.10. Rezultate (deplasări în noduri)............................................................................ 38
2. UTILIZAREA METODEI ELEMENTULUI FINIT CU APLICAłII GENERATE ÎN
PROGRAMUL COSMOS ............................................................................................................ 39
2.1. SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL.............................................................. 39
2.1.1. Obiectiv ............................................................................................................... 39
2.1.2. Deschiderea programului GEOSTAR................................................................... 39
2.1.3. Setarea paginii şi a planului de lucru ................................................................... 40
2.1.4. Specificarea proprietăŃilor .................................................................................... 40
2.1.5. Crearea modelului................................................................................................ 41
2.1.6. Crearea structurii din elemente şi noduri .............................................................. 42
2.1.7. Verificarea modelului şi a structurii ..................................................................... 43
2.1.8. Introducerea restricŃiilor (de deplasare în noduri) ................................................. 43
2.1.9. 8. Introducerea sarcinilor...................................................................................... 43
2.2. SISTEM COMPUS DIN DOUĂ BARE ARTICULATE........................................ 45
2.2.1. Obiectiv ............................................................................................................... 45
2.2.3. Modelul geometric ............................................................................................... 46
2.2.5. Verificarea modelării şi a structurii ...................................................................... 48
2.3. SISTEM COMPUS DIN DOUĂ BARE SUDATE................................................. 49
2.3.1. Obiectiv ............................................................................................................... 49
2.3.3. Modelul geometric ............................................................................................... 50
2.3.7. Introducerea sarcinilor ......................................................................................... 52
2.4. SISTEM COMPUS DIN TREI BARE ARTICULATE .......................................... 53
2.4.1. Obiectiv ............................................................................................................... 53
2.4.5. Specificarea constantelor reale: ............................................................................ 54
2.4.6. Crearea modelului................................................................................................ 54
2.5. SISTEM COMPUS DIN TREI BARE SUDATE ................................................... 58
2.5.1. Obiectiv ............................................................................................................... 58
2.5.5. Crearea modelului. ............................................................................................... 59
2.5.10. Rezultate obŃinute .............................................................................................. 61
2.6. UTILIZAREA DISCRETIZĂRII PARAMETRICE ÎN STUDIUL STĂRII PLANE
DE TENSIUNI DINTR-O PLACĂ ............................................................................................... 62
6
2.6.1. Obiectiv ............................................................................................................... 62
2.6.4. Specificarea proprietăŃilor de material .................................................................. 62
2.6.6.1 Generarea unei părŃi a modelului corespunzătoare unei suprafeŃe................. 64
2.6.7. Generarea finală a modelului................................................................................ 65
2.6.10. Introducerea sarcinilor........................................................................................ 67
2.7. UTILIZAREA ELEMENTELOR TRIANG LA CALCULUL STĂRII PLANE DE
TENSIUNI DINTR-O PLACĂ ..................................................................................................... 68
2.7.1. Obiectiv ............................................................................................................... 68
2.7.2. Construirea geometriei ......................................................................................... 68
2.7.3. Definirea tipului de element şi a proprietăŃilor de material.................................... 69
2.7.5. Introducerea condiŃiilor la limită .......................................................................... 69
2.7.6. Rezolvarea problemei........................................................................................... 70
2.7.7. Exploatarea Rezultatelor ...................................................................................... 70
2.8. STUDIUL STĂRII PLANE DE TENSIUNI DINTR-UN CADRU ........................ 71
2.8.1. Obiectiv ............................................................................................................... 71
2.8.4. Crearea de contururi şi regiuni ............................................................................. 73
2.8.8. Rezultate obŃinute ................................................................................................ 75
2.9. UTILIZAREA ELEMENTELOR PLANE 2D ÎN CAZUL ANALIZEI STĂRII
PLANE DE DEFORMAłII AL UNUI BIMETAL ....................................................................... 76
2.9.1. Obiectiv ............................................................................................................... 76
2.9.2. Construirea geometriei ......................................................................................... 76
2.9.3. Definirea tipului de element şi a proprietăŃilor de material.................................... 77
2.9.5. Introducere condiŃiilor la limită :.......................................................................... 78
2.9.6. Analiza statica(calculul propriu zis) ..................................................................... 79
2.9.7. Exploatarea Rezultatelor ...................................................................................... 79
2.10. UTILIZAREA ELEMENTELOR DE TIP SHELL ÎN CALCULUL
TENSIUNILOR DINTR-UN TUB BOURDON............................................................................ 82
2.10.1. Obiectiv ............................................................................................................. 82
2.10.2. ConstrucŃia geometriei ....................................................................................... 82
2.10.3. Definirea tipului de element şi a proprietăŃilor de material.................................. 83
2.10.4. Discretizarea ...................................................................................................... 83
2.10.5. CondiŃiile la limită ............................................................................................. 83
2.10.6. Analiza numerică ............................................................................................... 83
2.10.7. Exploatarea Rezultatelor .................................................................................... 84
2.11. UTILIZAREA ELEMENTELOR SHELLAX ÎN CALCULUL TENSIUNILOR
UNEI MEMBRANE GOFRATE .................................................................................................. 85
2.11.1. Obiectiv ............................................................................................................. 85
2.11.2. Construirea Geometriei ...................................................................................... 85
7
2.11.4. Discretizarea ...................................................................................................... 86
2.11.5. Introducerea condiŃiilor la limită ........................................................................ 86
2.11.6. Efectuarea analizei ............................................................................................. 86
2.11.7. Exploatarea Rezultatelor .................................................................................... 86
2.12. CALCULUL STRUCTURILOR UTILIZÂND ELEMENTE DE TIP SHELL ... 87
2.12.1. Realizarea geometriei......................................................................................... 87
2.12.2. Definirea elementelor, caracteristicilor geometrice şi a proprietăŃilor de material
.................................................................................................................................................. 87
2.12.3. Crearea structurii de noduri şi elemente.............................................................. 88
2.12.4. RestricŃii şi sarcini aplicate................................................................................. 88
2.12.5. Rezultate............................................................................................................ 89
2.13. UTILIZAREA ELEMENTELOR PLANE 2D ÎN CAZUL UNEI ANALIZE DE
TERMO-ELASTICITATE............................................................................................................ 90
2.13.1. Obiectiv ............................................................................................................. 90
2.13.2. 1.1.Construirea geometriei ................................................................................. 90
2.13.4. Crearea structurii din elemente şi noduri ............................................................ 91
2.13.5. Introducere condiŃiilor la limită şi a încărcării: ................................................... 91
2.13.6. Analiza statică.................................................................................................... 91
2.14. UTILIZAREA ELEMENTELOR DE TIP TETRA IN CALCULUL
TENSIUNILOR DINTR-O BRIDA .............................................................................................. 93
2.14.1. Obiectiv ............................................................................................................. 93
2.14.2. Construirea Geometriei: ..................................................................................... 93
2.14.3. Definirea proprietăŃilor de material: ................................................................... 94
2.14.4. Discretizarea ...................................................................................................... 94
2.14.5. CondiŃiile la limita ............................................................................................. 94
2.14.6. Analiza numerică ............................................................................................... 94
2.14.7. Exploatarea rezultatelor...................................................................................... 95
3. EXEMPLE DE TEHNICI AVANSATE ÎN UTILIZAREA METODEI
ELEMENTELOR FINITE ............................................................................................................ 96
3.1. STUDIUL STĂRII DE TENSIUNI ŞI DEFORMAłII ÎNTR-UN LAGĂR
RADIAL 96
3.1.1. Obiectiv ............................................................................................................... 96
3.1.3. Specificarea proprietăŃilor .................................................................................. 100
3.1.5. Introducerea restricŃiilor (de deplasare în noduri) ............................................... 100
3.1.6. Introducerea sarcinilor ....................................................................................... 100
3.2. STUDIUL STĂRII DE TENSIUNI ŞI DEFORMAłII ÎNTR-UN ARBORE DREPT
SUPUS LA SOLICITAREA DE ÎNCOVOIERE......................................................................... 102
3.2.1. Obiectiv ............................................................................................................. 102
3.2.2. Crearea modelului. ............................................................................................. 102
3.2.3. Specificarea proprietăŃilor .................................................................................. 105
3.2.5. Introducerea restricŃiilor (de deplasare în noduri) ............................................... 106
3.2.6. Introducerea sarcinilor ....................................................................................... 106
3.3. UTILIZAREA ELEMENTELOR DE TIP TETRA LA CALCULUL
TENSIUNILOR DINTR-O BUCŞĂ ........................................................................................... 108
3.3.1. Prezentarea supapei hidraulice din care face parte bucşa .................................... 108
8
3.3.2. Obiectivul problemei.......................................................................................... 108
3.3.3. Importarea modelului cu elemente finite ............................................................ 110
3.3.4. Vizualizarea elementelor suprafeŃei exterioare ................................................... 110
3.3.6. Impunerea condiŃiilor la limită ........................................................................... 112
3.3.7. Impunerea deplasărilor în noduri........................................................................ 113
3.3.8. Impunerea presiunii fluidului ............................................................................. 116
3.3.9. ExecuŃia analizei ................................................................................................ 121
3.3.10. Analiza rezultatelor .......................................................................................... 121
3.4. ANALIZA NELINIARĂ FOLOSIND ELEMENTE DE TIP GAP....................... 123
3.4.1. Obiectiv ............................................................................................................. 123
3.4.2. Modelarea sistemului fără opritor....................................................................... 123
3.4.3. Modelarea închiderii contactului (aşezarea grinzii pe opritor)............................. 124
3.4.4. Vizualizarea rezultatelor .................................................................................... 124
3.5. PROBLEMĂ NELINIARĂ A TRANSFERULUI TERMIC ................................ 125
3.5.1. Obiectiv ............................................................................................................. 125
3.5.2. Date iniŃiale ....................................................................................................... 125
3.5.3. Algoritmul de lucru............................................................................................ 125
9
1. UTILIZAREA METODEI ELEMENTULUI FINIT
CU APLICAłII GENERATE ÎN PROGRAMUL
MATHCAD
1.1. CALCULUL STRUCTURILOR DIN BARE PRIN METODA
DEPLASARILOR-SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL
EL.1 EL.2 EL.3

E1, A1, L1 E2, A2, L2 E3, A3, L3
F1 F2 F3 F4=1000 N
1 2 3 4
20 50 80 x [mm]
Figura 1
1.1.1. Obiectiv
În această aplicaŃie se propune studiul unui sistem compus din trei bare de diametre diferite
solicitat de forŃe axiale conform figurii 1. Astfel problema de studiu a stării de tensiuni şi deformaŃii
se referă la modificarea structurală numai pe direcŃia axei Ox. Dimensiunile sunt indicate în figură.
Materialul barelor este oŃel cu modulul de elasticitate E=2,3X105 MPa.
1.1.2. Model fizic, notaŃii şi convenŃii
NOTATII: EL_NOD – mod de definire al elementului (solicitat axial) prin cele două noduri
NRB - numărul de bare
NRN - numărul de noduri
NDF - numărul de grade de libertate
i, j, k - indici vectoriali
E - modulul de elasticitate, [N/mm2]
F - vectorul forŃelor axiale, [N]
A - aria barei , [mm2]
δ - vectorul deplasărilor, [mm]
L - lungimea barei (tronsonului), [mm]
CNodX - coordonata nodului pe direcŃia x, [mm]
d - diametrul barei (tronsonului), [mm]
1.1.3. Date iniŃiale

NRB := 3
10
NRN := 4
NDF := 1
 210000  20   10 
E :=  210000 L :=  30  d :=  25 
     
 210000  30   15 
Calculul ariei suprafeŃei celor trei tronsoane :
2  78.54 
π⋅ d
A := ; A =  490.874
4  
 176.715
1.1.4. Vectorii coordonatelor celor 4 noduri
NOTATII: CNodX - coordonata nodului pe direcŃia “Ox”
 0 
CNodX :=  
20
 50 
 80 
 
1.1.5. Vectorii de definire ai elementelor prin nodurile sale
1 2
EL_NOD :=  2 3 
 
3 4
1.1.6. IniŃializarea indicilor de matrice

i := 1 .. NDF ⋅ NRN
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
Definirea matricei de rigiditate locală pe element – preformatată
 1 −1 
PKE :=  
 −1 1 
IniŃializarea unei matrice depozit pentru matricea de rigiditate globala,matrice de ordin i(j) :
K := 0
i, j
ELEMENTUL 1
Indexul de element, “el” , ia valoarea 1 (atenŃie la numerotarea implicită în Mathcad care
începe de la 0). Odată scrisă matricea pentru primul element se va verifica si se va copia apoi sub
11
numele elementului următor. Programul MathCad va face automat actualizarea de rezultate pentru
acest nou element introdus.
Deci pentru primul element trebuie introdus indexul:
el := 1
Matricea de rigiditate în sistem local
KE :=
( Eel ⋅ A el ) ⋅ PKE KE =
 8.247 × 105 −8.247 × 105 
 
L  5 5 
el  −8.247 × 10 8.247 × 10 
Definirea unei matrice temporare utilizate pentru ocuparea, element cu element, a matricei
globale a structurii.
IniŃializare :
KTEMP := 0
i, j
Pentru matricea globala :

i := 1 .. NDF ⋅ NRN
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
Pentru matricea locala (matricea de definire a unui element individual prin cele doua noduri
ale sale):
i := 1 .. 2
j := 1 .. 2
KTEMP := KE
NDF⋅EL_NODel , i , NDF⋅EL_NODel , j NDF⋅i , NDF⋅ j
 8.247 × 105 −8.247 × 105 0 0 

 5 5 
KTEMP =  −8.247 × 10 8.247 × 10 0 0
 0 0 0 0
 
 0 0 0 0
i := 1 .. NDF ⋅ NRN
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
In matricea finala intra descrierea tuturor celor trei elemente. Daca ar fi sa judecam după
scrierea in sistemul local, deoarece fiecare element este caracterizat de doua noduri, înseamnă ca
matricea globala ar trebui sa fie compusă din 3X2 linii/coloane. In realitate, prin legătura “fizica” a
structurii barei, doua elemente alăturate au un singur nod comun rezultat prin suprapunerea celor
doua noduri, de început respectiv de capăt, ale elementelor ce se suprapun.
Deci prin concatenarea elementelor individuale(descrise in sistem local), respectiv a nodului
2 cu nodul 3 si a nodului 4 cu nodul 5, in structura finala, va exista bara caracterizata de patru
noduri din care doua noduri de capăt.
 8.247 × 105 −8.247 × 105 0 0 

 5 5 
K =  −8.247 × 10 8.247 × 10 0 0
 0 0 0 0
 
 0 0 0 0
12
ELEMENTUL 2
el := 2
KE :=
(Eel ⋅ A el) ⋅ PKE
 3.436 × 106 −3.436 × 106 
L
el KE =  
 6 6 
 −3.436 × 10 3.436 × 10 
i := 1 .. 2
KTEMP := 0
i, j
j := 1 .. 2
KTEMP := KE
 0 0 0 0

 0 3.436 × 10 −3.436 × 106
6
0
KTEMP =  
 0 −3.436 × 106 3.436 × 106 0
0 
 0 0 0
i := 1 .. NDF ⋅ NRN
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
 8.247 × 105 −8.247 × 105 0 0

 
 −8.247 × 105 4.261 × 106 −3.436 × 106 0

K= 
 0
6
−3.436 × 10 3.436 × 10
6
0
 
 0 0 0 0
ELEMENTUL 3
el := 3
KE :=
(Eel ⋅ A el) ⋅ PKE KE =
 1.237× 106 −1.237× 106 
 
L  6 6 
el  −1.237× 10 1.237× 10 
KTEMP := 0
i, j
i := 1 .. 2
j := 1 .. 2
KTEMP := KE
 0 0 0 0 
0 0 0 0 
KTEMP =  6 6
0 1.237 × 10 −1.237 × 10
0 
0 6 6 
0 −1.237 × 10 1.237 × 10 

13
i := 1 .. NDF ⋅ NRN
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
Matricea de rigiditate finală, matrice bandă :
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
 8.247 × 105 −8.247 × 105 0 0 

 5 6 6 
 −8.247 × 10 4.261 × 10 −3.436 × 10 0 
K=
 6 6 6
0 −3.436 × 10 4.673 × 10 −1.237 × 10
 
 6 6 
−1.237 × 10 1.237 × 10 
 0 0
1.1.7. Introducerea vectorului forŃelor

In cazul acestei probleme simple, forŃele acŃionează pe direcŃia axei longitudinale a barei,
dreapta suport a acestor vectori fiind axa Ox. Ca urmare deplasările nodurilor vor exista numai pe
axa, numai in sensul acŃiunii vectorilor forŃă. Aplicarea vectorului forŃa iniŃiala se va face in nodul
de capăt liber al barei.
ForŃa pe direcŃia axei Ox se aplică în nodul 4:
F := 1000 N
4
în scriere vectoriala:
 0 
F := 
0 
 0 
 1000 
 
1.1.8. Aplicarea condiŃiilor la limită (restricŃii în deplasări)
Deplasarea în nodul 1 este nula !

Introducerea restricŃiilor în deplasări reprezintă reducerea numărului de ecuaŃii de rezolvat
în sistemul forŃă-deplasare. Astfel, vom introduce un "comutator", k, pentru linia, respectiv coloana
ce trebuie anulată în matricea de rigiditate K, pentru reducerea rangului acesteia.
În aplicaŃia de fata, deoarece există numai un grad de libertate, va trebui să anulăm numai
prima linie /coloană ce corespunde deplasării nodului 1 prin care simulăm încastrarea.
Facem notaŃia pentru nodul k
k := 1
Value := 0
F := Value
k
Pregătirea operaŃiei de înmulŃire a inversei matricei de rigiditate cu vectorul forŃelor
i := 1 .. NDF ⋅ NRN
F := F − Value ⋅ K
i i i, k
K := 0 ; K i , k := 0 ; K k , k := 1
k,i
14
1 0 0 0 
 6 6

 0 4.261 × 10 −3.436 × 10 0 
K=
6 6 6
 0 −3.436 × 10 4.673 × 10 −1.237 × 10 
 6 6 
0 0 −1.237 × 10 1.237 × 10 
1.1.9. Rezultate (deplasări în noduri)

Conform relaŃiei cunoscute de legătura dintre forŃa – rigiditate-deformaŃie din domeniul
comportării elastice a materialelor, vom scrie ecuaŃia de calcul a deplasărilor nodurilor:
− 1
δ := K ⋅F
 0 
 −3

 1.212609× 10 
δ=
−3
cu rezultatul:
 1.503635× 10 
 −3
 2.312041× 10 
Ca observaŃie se poate spune ca valoarea deplasărilor nodurilor este comparabila cu

rezultatul obŃinut pe un studiu analitic al deformaŃiei unei bare cu aceleaşi proprietăŃi de material, de
aceeaşi lungime si de diametru echivalent constant.
De asemenea, este corect rezultatul de deplasare nula pentru capătul incastrat si de creştere a
valorii acesteia către capătul liber al barei.
15
1.2. CALCULUL UNEI STRUCTURI DIN DOUĂ BARE
ARTICULATE PRIN METODA DEPLASĂRILOR
1.2.1. Obiectiv
În această aplicaŃie se propune studiul deplasărilor unui sistem compus din două bare
articulate. Fiecare din aceste bare va constitui suportul pentru modelarea cu elemente finite.
Solicitările sunt de tracŃiune-compresiune. NotaŃiile şi convenŃiile corespund aplicaŃiei anterioare.
1000
y
1
500
40
EL.0 EL.1
20 2
0
20 50 80 x
Figura 2
NRN := 3.
NRB := 2..
NDF := 2.
 20   20 
CNodX :=  50  CNodY :=  40 
   
 80   20 
În această aplicaŃie vom utiliza numerotarea implicită existentă în programul Mathcad. Deci
numerotarea nodurilor şi elementelor începe de la 0.
1.2.3. Vectorii de definire a elementelor prin nodurile acestora
0 1
EL_NOD :=  
1 2
1.2.4. Vectorii proprietăŃii de material şi ai caracteristicii geometrice (modul de

elasticitate şi aria secŃiunii barelor)
 210000
E :=  
 210000
16
 50 
A :=  
 100 
i := 0 .. NRB − 1
1.2.5. Se calculează lungimile barelor şi cosinuşii directori
Calculul lungimii barelor :

2 2
L :=  CNodX( EL_NODi , 1) − CNodX( EL_NODi , 0)  +  CNodY( EL_NODi , 1) − CNodY( EL_NODi , 0) 
i
Calculul funcŃiei cos θ
CNodX
( EL_NODi , 1) − CNodX( EL_NODi , 0)
COSD_L :=
i L
i
Calculul funcŃiei sin θ
CNodY
( EL_NODi , 1) − CNodY( EL_NODi , 0)
COSD_M :=
i L
i
 0.832
COSD_L =  
 0.832
 0.555 
COSD_M =  
 −0.555 
 36.056
L=  
 36.056
1.2.6. IniŃializare matrice generala de rigiditate şi vectorul forŃelor
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
j := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
K := 0
i, j
P := 0
i
1.2.7. Matricea de rigiditate (fără înmulŃire cu raportul EA/L)
 1 0 −1 0 

PKe := 
0 0 0 0
 −1 0 1 0
0 
 0 0 0
Numerotarea în această aplicaŃie urmează numerotarea implicită din programul Mathcad.
17
ELEMENTUL 0
el := 0
matricea de rigiditate în sistemul de coordonate local:
E ⋅A
el el
Ke := ⋅ PKe
L
el
 2.912 × 105 0 −2.912 × 10

5
0 
 0 0 0 0
Ke =  
 −2.912 × 105 0 2.912 × 10
5
0
 
 0 0 0 0
matricea de transfer:
 COSD_Lel COSD_Mel 0 0 
 
 −COSD_Mel COSD_Lel 0 0 
T :=  
0 0 COSD_L COSD_M
 el el 
 0 0 −COSD_M COSD_L 
 el el 
 0.832 0.555 0 0 

 −0.555 0.832 0 0 
T=
 0 0 0.832 0.555 
 0 
−0.555 0.832 
 0
matricea de rigiditate în sistemul de coordonate global:

T
Kge := T ⋅ Ke⋅ T
 2.016 × 105 1.344 × 10

5 5
−2.016 × 10 −1.344 × 10

5
 5 4 5 4
1.344 × 10 8.961 × 10 −1.344 × 10 −8.961 × 10 
Kge = 
 5 5 5 5 
 −2.016 × 10 −1.344 × 10 2.016 × 10 1.344 × 10

 −1.344 × 105 4
−8.961 × 10 1.344 × 10
5 4 
8.961 × 10 

asamblare în matricea generală de rigiditate:

i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
j := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
KTEMP := 0
i, j
i := 0 .. 1
j := 0 .. 1
k1 := 0 .. NDF − 1
k2 := 0 .. NDF − 1
i := 0 .. 1
KTEMP := Kge
NDF ⋅ EL_NOD el , i+ k1 , NDF ⋅ EL_NOD el , j+ k2 NDF ⋅ i+ k1 , NDF ⋅ j+ k2
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
j := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
18
 2.016 × 105 1.344 × 10
5
−2.016 × 10
5
−1.344 × 10
5
0 0
 
 1.344 × 105 8.961 × 10
4
−1.344 × 10
5
−8.961 × 10
4
0 0
 
K =  −2.016 × 10 0
5 5 5 5
−1.344 × 10 2.016 × 10 1.344 × 10 0
 
 −1.344 × 105 −8.961 × 10
4
1.344 × 10
5
8.961 × 10
4
0 0
 0 0 0 0 0 0

 
 0 0 0 0 0 0
ELEMENTUL 1
el := 1
E ⋅A
el el
Ke := ⋅ PKe
L
el
 5.824 × 105 0 −5.824 × 10

5
0 
 0 0 0 0
Ke =  
 −5.824 × 105 0 5.824 × 10
5
0
 
 0 0 0 0
 COSD_Lel COSD_Mel 0 0 
 
 −COSD_Mel COSD_Lel 0 0 
T :=  
0 0 COSD_L COSD_M
 el el 
 0 0 −COSD_M COSD_L 
 el el 
 0.832 −0.555 0 0 

T=  0.555 0.832 0 0 
 0 0 0.832 −0.555 
 0 
 0 0.555 0.832 

T
 4.032 × 105 −2.688 × 10

5
−4.032 × 10
5  2.688 × 10
5
 
 5 5 5 5
 −2.688 × 10 1.792 × 10 2.688 × 10 −1.792 × 10 
Kge =
 5 5 5 5
 −4.032 × 10 2.688 × 10 4.032 × 10 −2.688 × 10

 2.688 × 105 5 5 5 
−1.792 × 10 −2.688 × 10 1.792 × 10 

asamblare în matricea generale de rigiditate:

i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
j := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
19
KTEMP := 0
i, j
i := 0 .. 1
j := 0 .. 1
k1 := 0 .. NDF − 1
k2 := 0 .. NDF − 1
i := 0 .. 1
KTEMP := Kge
NDF ⋅ EL_NODel , i+ k1 , NDF ⋅ EL_NODel , j+ k2 NDF ⋅ i+ k1 , NDF ⋅ j+ k2
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
j := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
 2.016 × 105 5
1.344 × 10
5
−2.016 × 10 −1.344 × 10
5
0  0
 
 1.344 × 105 4 5
8.961 × 10 −1.344 × 10 −8.961 × 10
4
0 0 
 
 −2.016 × 105 −1.344 × 10 6.048 × 10 −1.344 × 10 −4.032 × 10 2.688 × 10 
5 5 5 5 5
K= 
 −1.344 × 105 4 5
−8.961 × 10 −1.344 × 10 2.688 × 10
5 5 5
2.688 × 10 −1.792 × 10 
 5 5 5 5

 0 0 −4.032 × 10 2.688 × 10 4.032 × 10 −2.688 × 10 
 5 5 5 5 
 0 0 2.688 × 10 −1.792 × 10 −2.688 × 10 1.792 × 10 
1.2.8. Vectorul forŃelor
ForŃa după direcŃia axei Ox aplicată în nodul 1

P := 500
2
ForŃa după direcŃia axei Oy aplicată în nodul 1
P := 1000
3
 0 
 0 
 
P :=  500 
 1000 
 0 
 
 0 
1.2.9. Aplicarea condiŃiilor la limită (restricŃii în deplasări)

Notăm deplasarea după direcŃia axei Ox cu “u” şi după direcŃia axei Oy cu “v”.
Nodul 1 se poate deplasa prin translaŃie (compunere de translaŃii) pe cele două axe.
Deplasarea u în nodul 0 =0 K := 0
i, k
k := 0 K := 1
k,k
Value := 0
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
Deplasarea v în nodul 0 =0
P := P − Value⋅ K k := 1
i i i, k Value := 0
P := Value
k i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
K := 0 P := P − Value⋅ K
k, i i i i, k
20
P := Value K := 0
k i, k
K := 0 K := 1
k,i k,k
K := 0 Deplasarea v în nodul 2 =0
i, k
K := 1 k := 5
k,k
Value := 0
Deplasarea u în nodul 2 =0 i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
k := 4 P := P − Value⋅ K
Value := 0 i i i, k
P := Value
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1 k
P := P − Value⋅ K K := 0
i i i, k k,i
P := Value K := 0
k i, k
K := 0 K := 1
k,i k,k
Având în vedere că structura are trei noduri, fiecare nod având două grade de
libertate teoretic, comutatorul K ia valori de la 0 la 5.
1 0 0 0 0 0
0 1 0 0 0 0
 
0 0 6.048 × 10
5
−1.344 × 10
5
0 0
K= 
5 5
0 0 −1.344 × 10 2.688 × 10 0 0
0 0 0 0 1 0

 
0 0 0 0 0 1
− 1
δ := K ⋅P
 0 
 0 
 
 1.86 × 10− 3 
δ= 
 4.65 × 10− 3 
 0

 
 0 
21
1.3. CALCULUL UNEI STRUCTURI DIN DOUĂ BARE SUDATE
PRIN METODA DEPLASĂRILOR
1.3.1. Obiectiv
În această aplicaŃie se propune studiul deplasărilor unui sistem compus din două bare sudate.
1000
y
1 500
40
EL.0 EL.1
20 2
0
20 50 80 x
Figura 3
NRN := 3.
NRB := 2.
NDF := 3.
 20 
CNodX :=  50 
 
 80 
 20 
CNodY :=  40 
 
 20 
...AtenŃie! numerotarea începe de la 0 !
1.3.3. Vectorul nodurilor aflate pe cele 2 elemente (EL_NOD)
0 1
EL_NOD :=  
1 2
1.3.4. Caracteristici geometrice şi proprietăŃi de material
 210000
E :=  
 210000
22
 50 
A :=  
 100 
În această aplicaŃie , datorită apariŃiei solicitării de încovoiere, tipul de element ales pentru a
putea prelua şi această solicitare trebuie să fie descris utilizând şi momentul de inerŃie. Pe datele
geometrice enunŃate se va introduce momentul de inerŃie Iy.
 1249.45
Iy :=  

1592.36 
i := 0 .. NRB − 1
1.3.5. Se calculează lungimile barelor şi cosinuşii directori
Calculul lungimii barelor :
2 2
L :=  CNodX( EL_NOD i , 1) − CNodX( EL_NOD i , 0)  +  CNodY( EL_NOD i , 1) − CNodY( EL_NOD i , 0) 
i    
Calculul funcŃiei cos θ
CNodX
( EL_NODi , 1) − CNodX( EL_NODi , 0)
COSD_L :=
i L
i
Calculul funcŃiei sin θ
CNodY
( EL_NODi , 1) − CNodY( EL_NODi , 0)
COSD_M :=
i L
i
 0.83205
COSD_L =  
 0.83205
 0.55470 
COSD_M =  
 −0.55470
 3.606 
L=  
 3.606 
1.3.6. IniŃializare matrice generala de rigiditate şi vectorul forŃelor
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
j := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
K := 0
i, j
P := 0
i
ELEMENTUL 0
el := 0
23
 Eel⋅ A el E ⋅A
el el 
 0 0 − 0 0 
 Lel L
el 
 E Iy E Iy E Iy E Iy

 el el el el el el el el 
0 12⋅ 6⋅ 0 −12⋅ 6⋅
 
 (Lel)3 (Lel) 2
(Lel) 3
(Lel)2 
 
E Iy E Iy E Iy E Iy
0 6⋅ 4⋅ 0 −6⋅ 2⋅
 
 (Lel)2 L
el (Lel) 2 L
el 
Ke :=  
 Eel⋅ A el E ⋅A
el el 
− L 0 0
L
0 0

 el el 
 E Iy E Iy E Iy E Iy 
el el el el el el
 0 −12⋅ −6⋅
el
0 12⋅
el
−6⋅ 

 (Lel)3 (Lel)2 (Lel)3 (Lel) 
2
el el el el el el
 0 6⋅ 2⋅
el
0 −6⋅
el
4⋅ 

 (Lel)2 L
el (Lel) 2 L
el 

 2.912 × 105 0 0 −2.912 × 10

5
0 0 
 
 0 5.598 × 10
3
1.211 × 10
6
0
3
−5.598 × 10 1.211 × 10
6 
 
 0 1.211 × 10
6
2.911 × 10
7
0 −1.211 × 10 1.455 × 10 
6 7
Ke =  
 −2.912 × 105 0 0 2.912 × 10
5
0 0 
 3 6 3 6

 0 −5.598 × 10 −1.211 × 10 0 5.598 × 10 −1.211 × 10 
 6 7 6 7 
 0 1.211 × 10 1.455 × 10 0 −1.211 × 10 2.911 × 10 
 COSD_Lel COSD_Mel 0 0 0 0
 
 −COSD_Mel COSD_Lel 0 0 0 0
 
T := 
0 0 1 0 0 0
 0 0 0 COSD_L
el
COSD_M
el
0
 
 0 0 0 −COSD_M COSD_L 0
el el
 
 0 0 0 0 0 1
 0.832 0.555 0 0 0 0
 −0.555 0.832 0 0 0 0
 
T=  0 0 1 0 0 0
 0 0 0 0.832 0.555 0 
 0 0 0 −0.555 0.832 0

 
 0 0 0 0 0 1
24
T
 2.033 × 105 1.318 × 10

5
−6.717 × 10
5
−2.033 × 10
5
−1.318 × 10
5
−6.717 × 10
5
 
 1.318 × 105 9.348 × 10 1.008 × 10 −1.318 × 10 −9.348 × 10 1.008 × 10 
4 6 5 4 6
 
 −6.717 × 105 1.008 × 10
6
2.911 × 10
7
6.717 × 10 −1.008 × 10 1.455 × 10 
5 6 7
Kge =  
 −2.033 × 105 5
−1.318 × 10 6.717 × 10
5
2.033 × 10
5
1.318 × 10
5 5
6.717 × 10 
 5 4 6 5 4 6

 −1.318 × 10 −9.348 × 10 −1.008 × 10 1.318 × 10 9.348 × 10 −1.008 × 10 
 5 6 7 5 6 7 
 −6.717 × 10 1.008 × 10 1.455 × 10 6.717 × 10 −1.008 × 10 2.911 × 10 

i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
j := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
KTEMP := 0
i, j
i := 0 .. 1
j := 0 .. 1
k1 := 0 .. 2
k2 := 0 .. 2
i := 0 .. 1
KTEMP := Kge
NDF ⋅ EL_NODel , i+ k1 , NDF ⋅ EL_NODel , j+ k2 NDF ⋅i+ k1 , NDF ⋅ j+ k2
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
j := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
 2.033 × 105 1.318 × 10

5
−6.717 × 10
5
−2.033 × 10
5
−1.318 × 10
5
−6.717 × 10
5
0 0 0 
 5 4 6 5 4 6 
 1.318 × 10 9.348 × 10 1.008 × 10 −1.318 × 10 −9.348 × 10 1.008 × 10 0 0 0
 5 6 7 5 6 7 
 −6.717 × 10 1.008 × 10 2.911 × 10 6.717 × 10 −1.008 × 10 1.455 × 10 0 0 0
 5 5 5 5 5 5 
−2.033 × 10 −1.318 × 10 6.717 × 10 2.033 × 10 1.318 × 10 6.717 × 10 0 0 0
K=  
 −1.318 × 105 −9.348 × 10
4
−1.008 × 10
6
1.318 × 10
5
9.348 × 10
4
−1.008 × 10
6
0 0 0
 
 −6.717 × 105 1.008 × 10
6
1.455 × 10
7
6.717 × 10
5
−1.008 × 10
6
2.911 × 10
7
0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 
 0 0 0 0 0 0 0 0
ELEMENTUL 1
el := 1
25
 Eel⋅ A el E ⋅A
el el 
 0 0 − 0 0 
 Lel L
el 
 E Iy E Iy E Iy E Iy

0 12⋅ 6⋅ 0 −12⋅ 6⋅
 
 (Lel)3 (Lel) 2
(Lel) 3
(Lel)2 
 
E Iy E Iy E Iy E Iy
0 6⋅ 4⋅ 0 −6⋅ 2⋅
 
 (Lel)2 L
el (Lel) 2 L
el 
Ke :=  
 Eel⋅ A el E ⋅A
el el 
− L 0 0
L
0 0

 el el 
el el el el el el
 0 −12⋅ −6⋅
el
0 12⋅
el
−6⋅ 

 (Lel)3 (Lel)2 (Lel)3 (Lel) 
2
el el el el el el
 0 6⋅ 2⋅
el
0 −6⋅
el
4⋅ 

 (Lel)2 L
el (Lel) 2 L
el 

 5.824 × 105 0 0 −5.824 × 10

5
0 0 
 
 0 7.134 × 10
3
1.543 × 10
6
0
3
−7.134 × 10 1.543 × 10
6 
 
 0 1.543 × 10
6
3.71 × 10
7
0 −1.543 × 10 1.855 × 10 
6 7
Ke =  
 −5.824 × 105 0 0 5.824 × 10
5
0 0 
 3 6 3 6

 0 −7.134 × 10 −1.543 × 10 0 7.134 × 10 −1.543 × 10 
 6 7 6 7 
 0 1.543 × 10 1.855 × 10 0 −1.543 × 10 3.71 × 10 
 COSD_Lel COSD_Mel 0 0 0 0
 
 −COSD_Mel COSD_Lel 0 0 0 0
 
T := 
0 0 1 0 0 0
 0 0 0 COSD_L
el
COSD_M
el
0
 
 0 0 0 −COSD_M COSD_L 0
el el
 
 0 0 0 0 0 1
 0.832 −0.555 0 0 0 0
 0.555 0.832 0 0 0 0
 
T=
0 0 1 0 0 0
 0 0 0 0.832 −0.555 0 
 0 0 0 0.555 0.832 0

 
 0 0 0 0 0 1
26
T
Kg e := T ⋅ K e⋅ T
 4.054 × 105 −2.655 × 10

5
8.561 × 10
5
−4.054 × 10
5
2.655 × 10
5
8.561 × 10  5
 
 −2.655 × 105 1.841 × 10
5
1.284 × 10
6
2.655 × 10
5
−1.841 × 10
5
1.284 × 10
6 
 
 8.561 × 105 1.284 × 10
6
3.71 × 10
7
−8.561 × 10
5
−1.284 × 10
6
1.855 × 10 
7
Kge =  
 −4.054 × 105 2.655 × 10
5
−8.561 × 10
5
4.054 × 10
5
−2.655 × 10
5 5
−8.561 × 10 
 5 5 6 5 5 6

 2.655 × 10 −1.841 × 10 −1.284 × 10 −2.655 × 10 1.841 × 10 −1.284 × 10 
 5 6 7 5 6 7 
 8.561 × 10 1.284 × 10 1.855 × 10 −8.561 × 10 −1.284 × 10 3.71 × 10 

i := 0 .. NDF⋅ NRnod − 1
j := 0 .. NDF⋅ NRnod − 1
KTEMP := 0
i, j
i := 0 .. 1
j := 0 .. 1
k1 := 0 .. 2
k2 := 0 .. 2
i := 0 .. 1
KTEMP := Kge
NDF ⋅ EL_NODel , i+ k1 , NDF ⋅ EL_NODel , j+ k2 NDF ⋅i+ k1 , NDF ⋅ j+ k2
i := 0 .. NDF⋅ NRnod − 1
j := 0 .. NDF⋅ NRnod − 1
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
 2.033× 105 1.318 × 10

5
−6.717 × 10
5
−2.033 × 10
5
−1.318 × 10
5
−6.717 × 10
5 
 0 0 0 
 1.318× 105 9.348 × 10
4
1.008 × 10
6
−1.318 × 10
5
−9.348 × 10
4
1.008 × 10
6
0 0 0

 
 −6.717 × 105 1.008 × 10
6
2.911 × 10
7
6.717 × 10
5
−1.008 × 10
6
1.455 × 10
7
0 0 0 
 
 −2.033 × 105 −1.318 × 10
5
6.717 × 10
5
6.088 × 10
5
−1.337 × 10
5
1.528 × 10
6
−4.054 × 10
5
2.655 × 10
5
8.561 × 10 
5
 
K =  −1.318 × 105 −9.348 × 10
4
−1.008 × 10
6
−1.337 × 10
5
2.776 × 10
5
2.765 × 10
5
2.655 × 10
5
−1.841 × 10
5
1.284 × 10 
6
 
 −6.717 × 105 1.008 × 10
6
1.455 × 10
7
1.528 × 10
6
2.765 × 10
5
6.621 × 10
7
−8.561 × 10
5
−1.284 × 10
6 7
1.855 × 10 
 5 5 5 5 5 5
 0 0 0 −4.054 × 10 2.655 × 10 −8.561 × 10 4.054 × 10 −2.655 × 10 −8.561 × 10 
 5 5 6 5 5 6
 0 0 0 2.655 × 10 −1.841 × 10 −1.284 × 10 −2.655 × 10 1.841 × 10 −1.284 × 10 
 5 6 7 5 6 7 
 0 0 0 8.561 × 10 1.284 × 10 1.855 × 10 −8.561 × 10 −1.284 × 10 3.71 × 10 
1.3.7. Vectorul forŃelor

ForŃa după direcŃia axei Ox în nodul 1:
P3 = 500 N
ForŃa după direcŃia axei Oy în nodul 2 :
P4 = 1000 N
27
 0 
 0 
 0 
 500 
 
P :=  1000 
 0 
 
 0 
 0 
 0 
1.3.8. Aplicarea condiŃiilor la limita (deplasări)
Deplasarea u în nodul 0 =0 Deplasarea u în nodul 2 =0

k := 0 k := 6
Value := 0 Value := 0
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1 i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
P := P − Value⋅ K P := P − Value⋅ K
i i i, k i i i, k
P := Value P := Value
k k
K := 0 K := 0
k,i k,i
K := 0 K := 0
i, k i, k
K := 1 K := 1
k,k k,k
Deplasarea v în nodul 0 =0 Deplasarea v în nodul 2 =0
k := 1 k := 7
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1 i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
i i i, k i i i, k
k k
K := 0 K := 0
k,i k,i
K := 0 K := 0
i, k i, k
K := 1 K := 1
k,k k, k
Deplasarea fi în nodul 0 =0 Deplasarea fi în nodul 2 =0
k := 2 k := 8
i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1 i := 0 .. NDF ⋅ NRN − 1
i i i, k i i i, k
k k
K := 0 K := 0
k,i k,i
K := 0 K := 0
i, k i, k
K := 1 K := 1
k,k k, k
28
1 0 0 0 0 0 0 0 0
0 1 0 0 0 0 0 0 0

 
0 0 1 0 0 0 0 0 0
 5 5 6 
0 0 0 6.088 × 10 −1.337 × 10 1.528 × 10 0 0 0
K= 0 0 0 −1.337 × 10
5
2.776 × 10
5 5
2.765 × 10 0 0 0


0 0 0 1.528 × 10
6
2.765 × 10
5 7
6.621 × 10 0 0 0

 
0 0 0 0 0 0 1 0 0
0 0 0 0 0 0 0 1 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0 1
−1
δ := K ⋅P

 0 
 0

 
 0 
 −3 
 2.003 × 10 
δ =  4.632 × 10− 3 
 
 −6.558 × 10− 5 
 
 0 
 0 
 
 0 
Obs. Se observă că există pentru nodul 1 o modificare de poziŃie (translaŃie după axa Ox,
translaŃie după axa Oy) dar şi o rotaŃie în jurul normalei pe plan.
29
1.4. CALCULUL UNEI STRUCTURI DIN TREI BARE
ARTICULATE PRIN METODA DEPLASARILOR
y[mm]
2000 2 3
EL.2
EL.1
EL.3
1000
1 4
F
x[mm]
1000 2000
Figura 4
1.4.1. NotaŃii
NRB - numărul de bare

NRN - numărul de noduri
NDF - numărul de grade de libertate
i, j, k - indici vectoriali
F - vectorul forŃelor axiale, [N]
E - modulul de elasticitate, [N/mm2]
δ - vectorul deplasărilor, [mm]
A - aria barei, [mm2]
CNodX - coordonata nodului pe direcŃia x, [mm]
L - lungimea barei (tronsonului), [mm]
CNodY - coordonata nodului pe direcŃia y , [mm]
d - diametrul barei (tronsonului), [mm]
C_L - cosinusul director al axei locale x faŃă de cea globală X, cos α
S_L - cosinusul director al axei locale x faŃă de cea globală X, cos (90- α)
1.4.2. Vectorii coordonatelor celor 4 noduri pe axa Ox şi respectiv Oy
Date iniŃiale
NRB := 3
NRN := 4
NDF := 2
 1000   1000 
CNodX := 
1000 
CNodY := 
2000 
 2000   2000 
 2000   1000 
   
30
1.4.3. Vectorul celor 3 elemente definite prin nodurile acestora (EL_NOD)
1 2
EL_NOD :=  1 3 
 
1 4
1.4.4. Vectorii proprietăŃilor de material şi caracteristicilor geometrice ale

elementelor (modul de elasticitate, aria secŃiunii barelor şi momentul de inerŃie )
i := 1 .. NRB
d := 16
i
 210000
E :=  210000
 
 210000
2
π⋅ d  201.062
A :=
4 A =  201.062
 
 201.062
1.4.5. Calculul lungimilor de bare, Li
L :=
i (CNodXEL_NOD i, 2
− CNodX
EL_NOD i , 1 )2 + (CNodYEL_NOD i,2
− CNodY )2
EL_NODi , 1
 1 × 103 
 
L =  1.414 × 103 
 
 3 
 1 × 10 
1.4.6. Calculul cosinuşilor directori (C_L şi S_L) pentru trecerea din sistemul local
al fiecărui element în sistemul global al structurii
CNodX − CNodX
EL_NOD i , 2 EL_NOD i , 1
C_L :=
i L
i
CNodY − CNodY
EL_NOD i , 2 EL_NOD i , 1
S_L :=
i L
i
 0   1 
C_L =  0.707  S_L =  0.707 
   
 1   0 
31
1.4.7. Matricea de rigiditate (fără înmulŃire cu raportul EA/L)
IniŃializare matrice generala de rigiditate şi vectorul forŃelor:
i := 1 .. NDF ⋅ NRN
F := 0
i
 1 0 −1 0 

PKE := 
0 0 0 0
 −1 0 1 0
0 
 0 0 0
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
K := 0
i, j
ELEMENTUL 1
el := 1
Matricea de rigiditate în sistemul de coordonate local:
E ⋅A
el el
KE := ⋅ PKE
L
el
 4.222 × 104 0 −4.222 × 10

4
0 
 0 0 0 0
KE =  
 −4.222 × 104 0 4.222 × 10
4
0
 
 0 0 0 0
Calculul matricei de transfer, T, din sistemul local al elementului în sistemul global al

structurii:
 C_Lel S_Lel 0 0 
 
 S_Lel C_Lel 0 0 
T :=  
 0 0 C_L S_L
el el 
 0 0 S_L C_L 
 el el 
0 1 0 0
 
T=
1 0 0 0
0 0 0 1
0 
 0 1 0
Calculul matricei de rigiditate KG în sistemul de coordonate global, utilizând matricea de

transfer T:
T
KG := T ⋅ KE ⋅ T
32
 0 0 0 0 
 0 4.222 × 104 0 −4.222 × 10
4
KG =  
0 0 0 0

 0 −4.222 × 104 4 
0 4.222 × 10 

Generarea unei matrice temporare de rangul "nr. noduri ce definesc un element X nr. grade
de libertate".
În cazul nostru, va trebui generată deci matricea de rangul 4X4, ce este inclusă în
matricea globală, KG.
NDF := 2
KTEMP := 0
i, j
i := 1 .. NDF
j := 1 .. NDF
k1 := 0 .. 1
k2 := 0 .. 1
KTEMP := KG
NDF⋅EL_NODel , i− k1 , NDF⋅EL_NODel , j− k2 NDF⋅i− k1 , NDF⋅ j− k2
0 0 0 0 0 0 0 0
 4 4

 0 4.222 × 10 0 −4.222 × 10 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
 
KTEMP =  0 −4.222 × 10 0 0 0 0
4 4
0 4.222 × 10
 
0 0 0 0 0 0 0 0

0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0
Asamblare în matricea globală de rigiditate a fiecărei matrice temporare

(a fiecărui element):
i := 1 .. NDF ⋅ NRN
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
0 0 0 0 0 0 0 0
 4 4

 0 4.222 × 10 0 −4.222 × 10 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
 
K =  0 −4.222 × 10 0 0 0 0
4 4
0 4.222 × 10
 
0 0 0 0 0 0 0 0

0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0
ELEMENTUL 2
el := 2
Matricea de rigiditate în sistemul de coordonate local:
33
E ⋅A
el el
KE := ⋅ PKE
L
el
 2.986 × 104 0 −2.986 × 10

4
0 
 0 0 0 0
KE =  
 −2.986 × 104 0 2.986 × 10
4
0
 
 0 0 0 0

structurii:
 
T :=  
 0 0 C_L S_L
el el 
 0 0 S_L C_L 
 el el 
 0.707 0.707 0 0 

T=
0.707 0.707 0 0 
 0 0 0.707 0.707 
 0 
 0 0.707 0.707 

transfer T:
T
KG := T ⋅ KE ⋅ T
 1.493 × 104 1.493 × 10
4
−1.493 × 10
4
−1.493 × 10
4

 4 4 4 4
 1.493 × 10 1.493 × 10 −1.493 × 10 −1.493 × 10 
KG =
 4 4 4 4 
 −1.493 × 10 −1.493 × 10 1.493 × 10 1.493 × 10

 −1.493 × 104 −1.493 × 10
4 4
1.493 × 10
4 
1.493 × 10 

de libertate"
În cazul nostru, matricea 4X4, ce este inclusă în matricea globală, KG
NDF := 2
KTEMP := 0
i, j
i := 1 .. NDF
j := 1 .. NDF
k1 := 0 .. 1
k2 := 0 .. 1
KTEMP := KG
34
 1.493 × 104 1.493 × 10
4
0 0 −1.493 × 10
4
−1.493 × 10
4
0 0
 
 1.493 × 104 1.493 × 10
4
0 0 −1.493 × 10
4
−1.493 × 10
4
0 0

 
 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0
KTEMP =  
 −1.493 × 104 −1.493 × 10
4
0 0 1.493 × 10
4
1.493 × 10
4
0 0
 4 4 4 4

 −1.493 × 10 −1.493 × 10 0 0 1.493 × 10 1.493 × 10 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0

i := 1 .. NDF ⋅ NRN
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
 1.493 × 104 1.493 × 10

4
0 0 −1.493 × 10
4
−1.493 × 10
4
0 0 
 4 4 4 4 4 
 1.493 × 10 5.715 × 10 0 −4.222 × 10 −1.493 × 10 −1.493 × 10 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0
 4 4

K=
0 −4.222 × 10 0 4.222 × 10 0 0 0 0
 4 4 4 4 
 −1.493 × 10 −1.493 × 10 0 0 1.493 × 10 1.493 × 10 0 0
 4 4 4 4 
 −1.493 × 10 −1.493 × 10 0 0 1.493 × 10 1.493 × 10 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0
ELEMENTUL 3
el := 3
Matricea de rigiditate în sistemul de coordonate local :
E ⋅A
el el
KE := ⋅ PKE
L
el
 4.222 × 104 0 −4.222 × 10

4
0 
 0 0 0 0
KE =  
 −4.222 × 104 0 4.222 × 10
4
0
 
 0 0 0 0

structurii:
35
 
T :=  
 0 0 C_L S_L
el el 
 0 0 S_L C_L 
 el el 
1 0 0 0
 
T=
0 1 0 0
0 0 1 0
0 
 0 0 1

transfer T:
T
KG := T ⋅ KE ⋅ T
 4.222 × 104 0 −4.222 × 10

4
0 

 0 0 0 0
KG =  
 −4.222 × 104 0 4.222 × 10
4
0
 
 0 0 0 0
de libertate"
În cazul nostru, matricea 4X4, ce este inclusă în matricea globală, KG
NDF := 2
KTEMP := 0
i, j
i := 1 .. NDF
j := 1 .. NDF
k1 := 0 .. 1
k2 := 0 .. 1
KTEMP := KG
 4.222 × 104 0 0 0 0 0 −4.222 × 10

4
0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0
 
KTEMP = 
0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0

 
 −4.222 × 104 0 0 0 0 0 4.222 × 10
4
0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0

i := 1 .. NDF ⋅ NRN
j := 1 .. NDF ⋅ NRN
K := K + KTEMP
i, j i, j i, j
36
 5.715 × 104 4
1.493 × 10 0 0 −1.493 × 10
4
−1.493 × 10
4
−4.222 × 10
4
0
 
 1.493 × 104 4
5.715 × 10 0 −4.222 × 10
4
−1.493 × 10
4
−1.493 × 10
4
0 0

 
 0 0 0 0 0 0 0 0
 4 4 
−4.222 × 10 0 4.222 × 10
K=
0 0 0 0 0
 4 4 4 4 
 −1.493 × 10 −1.493 × 10 0 0 1.493 × 10 1.493 × 10 0 0

 −1.493 × 104 −1.493 × 10
4
0 0 1.493 × 10
4
1.493 × 10
4
0 0

 
 −4.222 × 104 0 0 0 0 0 4.222 × 10
4
0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0
1.4.8. Introducerea vectorului forŃelor
ForŃa pe direcŃia Oy în Nodul 1:

F := − 1000
2
 0 
 −1000 
 
 0 
 0 
F :=  
 0 
 0 
 0 
 
 0 
1.4.9. Aplicarea condiŃiilor la limită (deplasări)
Deplasarea prin translaŃie în nodurile 2,3,4 este nulă !

Introducerea restricŃiilor în deplasări reprezintă reducerea numărului de ecuaŃii de rezolvat
în sistemul forŃa-deplasare. Astfel, vom introduce un "comutator", k, pentru linia, respectiv coloana
ce trebuie anulată în matricea de rigiditate K, pentru reducerea rangului acesteia. În aplicaŃia de fata,
deoarece există două grade de libertate, va trebui să anulăm liniile /coloanele ce corespund
deplasării nodului 2,3,4 pe cele două direcŃii, Ox şi Oy. Deci comutatorul k ia 3X2 valori.
Pe direcŃia Ox în Nod 2 : pe direcŃia Oy în Nod 2:

k := 3 k := 4
valoare := 0 valoare := 0
F := valoare F := valoare
k k
i := 1 .. NDF ⋅ NRN i := 1 .. NDF ⋅ NRN
F := F − valoare ⋅ K F := F − valoare ⋅ K
i i i, k i i i, k
K := 0 K := 0
i, k i, k
K := 0 K := 0
k,i k,i
K := 1 K := 1
k,k k,k
pe direcŃia Ox în Nod 3 : k := 5
37
valoare := 0 k := 6
F := valoare valoare := 0
k
F := valoare
i := 1 .. NDF ⋅ NRN k
F := F − valoare ⋅ K i := 1 .. NDF ⋅ NRN
i i i, k
:= 0 F := F − valoare ⋅ K
K
i, k i i i, k
:= 0 K := 0
K
k,i i, k
:= 1 K := 0
K
k,k k,i
K := 1
k, k
pe direcŃia Oy în Nod 3 :
pe direcŃia Ox în Nod 4: pe direcŃia Oy în Nod 4:

k := 7 k := 8
valoare := 0 valoare := 0
F := valoare F := valoare
k k
i := 1 .. NDF ⋅ NRN i := 1 .. NDF ⋅ NRN
F := F − valoare ⋅ K F := F − valoare ⋅ K
i i i, k i i i, k
K := 0 K := 0
i, k i, k
K := 0 K := 0
k,i k,i
K := 1 K := 1
k,k k,k
 5.715 × 104 1.493 × 104 0 0 0 0 0 0 

 
 1.493 × 104 5.715 × 104 0 0 0 0 0 0 
 
 0 0 1 0 0 0 0 0
K= 0 0 0 1 0 0 0 0
 
0 0 0 0 1 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 1 0 0
 0 0 0 0 0 0 1 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 1

Aplicarea ecuaŃiei vectoriale forŃă-deplasare:
− 1
F K⋅ u ; u := K ⋅F
 4.905 × 10− 3 
 −0.019 
 
0
 
u=  0 
 0 
 
 0 
 0 
 
 0 
38
2. UTILIZAREA METODEI ELEMENTULUI FINIT
CU APLICAłII GENERATE ÎN PROGRAMUL
COSMOS
2.1. SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL
2.1.1. Obiectiv
În această aplicaŃie se propune rezolvarea aceleaşi probleme a unei bare solicitată de
forŃa axială, problemă ce a fost rezolvată prin metoda deplasărilor în Mathcad. Deoarece rezolvarea
se va face utilizând codul de elemente finite COSMOS/M se va putea realiza o structurare mult mai
bună decât în “ CALCULUL STRUCTURILOR DIN BARE PRIN METODA DEPLASĂRILOR -
SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL”, pentru evidenŃierea modului de lucru şi compararea
rezultatelor, prima realizare în COSMOS/M va fi aplicaŃia model cu aceeaşi structură cu cea din
figura 1, utilizând acelaşi număr de elemente. Se vor compara rezultatele.
2.1.2. Deschiderea programului GEOSTAR

Se introduce dublu click pe pictograma GEOSTAR sau se deschide din
C:\CosmosM\Geo.exe
Se accesează File , New.
Bara de meniuri
1.1.1.1.1 B
ara
Geo panel
Consola
(Cutia de dialog)
Figura 5
În fereastra deschisă se va introduce numele problemei şi se salvează.

39
Obs. Este întotdeauna de preferat ca să nu se lucreze în directorul codului COSMOS/M din
acest motiv va trebui creat un director de lucru. De obicei acesta este C:\Student\Grupa..
.\Nume_aplicaŃia...
La introducerea numelui aplicaŃiei toate fişierele ce se vor crea automat în legătura cu acesta
vor avea acelaşi nume dar extensii diferite, în funcŃie de tipul de informaŃii conŃinut de acel fişier. În
acest moment programul Cosmos este gata de lucru.
2.1.3. Setarea paginii şi a planului de lucru

Geo panel. La deschiderea ferestrei se va proceda:
Clic pe butonul “Binoclu”
Clic pe butonul X-Y View (planul de lucru va fi XOY)
Acum se va lucra utilizând “Bara de
meniuri”.
Bara de meniuri : Geometry → Grid→

Plane
Se setează axa din care va fi unghiul de

vedere şi tipul liniei trasate pentru grid
Axis normal to plane: Z
Grid line style : Solid
Geo panel : Geometry → Grid On
Se setează reŃeaua grid adecvată geometriei
de construit.
2.1.4. Specificarea proprietăŃilor
Se vor defini: tipul de elemente ce va fi utilizat pentru un grup, materialele pentru fiecare
grup, şi constantele reale. Toate comenzile în legătură cu aceste definiri se găsesc în meniul
Propsets.
Bara de meniuri: Propsets → Element Group
Tipul de element introdus este TRUSS2D din categoria element uni-axial, LINE
Bara de meniuri: Propsets → Material Property
40
Se introduce numărul setului de
proprietăŃi (1), numele proprietăŃii (EX-modulul
de elasticitate liniar) şi valoarea acestuia:
Material property set number : 1
Material property name: EX
Property value : 2.1E5
Specificarea constantelor reale

Bara de meniuri:
Propsets → Real constant
Se introduce numărul grupului de elemente căruia îi asociem numărul setului de constante
reale.
Clic Continue
Se introduce numărul de
constante reale asociate setului 1.
Implicit programul propune 2 constante
şi anume aria secŃiunii pentru setul 1(elementul 1) şi perimetrul acesteia. PuteŃi neglija introducerea
perimetrului.
Clic Continue
Se introduce valoarea ariei secŃiunii pentru
setul 1
Area : 78.54
Se repetă operaŃia de introducere a
constantelor reale. Se reia algoritmul de la
“Specificarea constantelor reale” de două ori,
introducând :
Real Constant set :2 (şi respectiv 3)
Area : 490.874 (respectiv 176.715)
2.1.5. Crearea modelului

În primul rând se va stabili grafica
modelului, adică ce vom dori să apară pe ecran
(punct, linie, nod, element, suprafaŃă etc.) culoarea
de reprezentare grafică şi opŃiunea de ataşare a
unei etichete de numerotare a fiecărei reprezentări.
Geo panel : Status 1 (buton)
Se bifează reprezentarea pentru punct (PT) şi
linie (CR) cât şi pentru etichetarea acestora (Labl)
Se vor introduce coordonatele punctelor pentru
desenarea modelului :
Bara de meniuri: Geometry → POINTS→
Define
Keypoint number : 1
X,Y,Z – Valorile coordonatelor: (0,0,0)
O.K.
Se repetă introducerea coordonatelor pentru
punctele 2,3 şi 4.
Valorile coordonatelor: punctul 2
(20,0,0), 3 (50,0,0) şi 4 (80,0,0).
Se vor crea liniile ce reprezintă cele 3 tronsoane de diferite diametre ale arborelui.
41
Bara de meniuri: Geometry → CURVES→ Line with 02 points
Curve number: 1
Keypoint 1 : 1
Keypoint 2 : 2
O.K.
2.1.6. Crearea structurii din elemente şi noduri
Pentru a crea primul element (care este şi primul tronson al arborelui) va trebui să asociem
setul de proprietăŃi de material şi constante reale elementului (elementelor) ce le vom introduce.
Bara de meniuri : CONTROL
→Activate→Set entity→Real constants→
Actset
Real constant set number: 1
Acum se va crea primul
element care coincide geometric cu prima linie (curve)
Bara de meniuri: Meshing → PARAMETRIC MESH→ Curve
Beginning curve(prima
linie pe care generez elemente) :1
Ending Curve (ultima linie
pe care generez elemente) :1
Increment (pasul de
generare) :1
Number of nodes per
element (numărul de noduri al
fiecărui element) :2
Number of elements on
each curve (Numărul de elemente
în care va fi împărŃită linia) :1
Spacing ratio :1
Se repetă definirea elementului pentru elementul 2 şi respectiv 3 asociind întâi setul
corespunzător de constante reale
Bara de meniuri : CONTROL → …. Real
constant → Actset
Actset: 2 (3)
Se reia:
Bara de meniuri: Meshing →
PARAMETRIC MESH → Curve…
După generarea celor trei elemente, fiecare cu
două noduri de definiŃie, va trebui să comprimăm şi
să facem o renumerotare în nodurile de legătură
(nodul 2 şi nodul 3 sunt acelaşi nod etc.)
Bara de meniuri : Meshing → NODES→

Merge
De la nodul 1 la nodul 6.
Compress
42
2.1.7. Verificarea modelului şi a structurii
Bara de meniuri : Meshing → ELEMENTS → Elist

Automat se va lista numărul total de elemente, numerotarea, nodurile de definiŃie cât şi setul
de proprietăŃi de material şi constante reale asociat acestora.
2.1.8. Introducerea restricŃiilor (de deplasare în noduri)

Se pot introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice create. Deşi
este o problemă (uni)axială, se vor lua în considerare restricŃiile (dacă este cazul) asupra tuturor
celor 6 grade de libertate.
Bara de meniuri : Loads BC →
STRUCTURAL→Displacements
Nodul 1 va fi complet fixat (blocat), el
reprezentând încastrarea
• Beginning Node :1
• Displacement label :ALL 6 DOF
• Value: 0
Ending Node :1
Se reia comanda. Celelalte trei noduri (2,3,4) vor avea restricŃie de deplasare de translaŃie pe
două direcŃii (Y şi Z) şi de rotaŃie pe toate cele trei axe. Se va verifica starea de restricŃionare a
structurii.
Bara de meniuri: LoadsBC → STRUCTURAL→DISPLACEMENTS→List
2.1.9. 8. Introducerea sarcinilor

Se va introduce forŃa axială în nodul 4 (FX), de valoare 1000 N
Bara de meniuri : Loads BC → STRUCTURAL→Force

Se verifică modelul şi se dă comanda de rulare a analizei
Bara de meniuri : Analysis → Data Check
43
• Bara de meniuri : Analysis → Run → Static Analysis
Se listează şi se verifică rezultatele, comparându-se cu rezultatele obŃinute cu ajutorul
programului Mathcad.
44
2.2. SISTEM COMPUS DIN DOUĂ BARE ARTICULATE
2.2.1. Obiectiv
y
1000
2 500
40
EL.0 EL.1
20 3
1
20 50 80 x
Figura 6
În această aplicaŃie se propune rezolvarea aceleaşi probleme a unui sistem de două

bare articulate, respectiv a problemei CALCULUL STRUCTURILOR DIN BARE ARTICULATE
PRIN METODA DEPLASĂRILOR. Din acest considerent se va menŃine geometria structurii de
studiu prezentată în aplicaŃia Mathcad. De asemenea, se vor utiliza consideraŃiile făcute în cadrul
primei aplicaŃii de calcul prezentate prin utilizarea codului de elemente finite COSMOSM.
Deschiderea programului GEOSTAR

C:\CosmosM\Geo.exe
Se accesează File , New

Clic pe butonul X-Y View (planul
de lucru va fi XOY)
Acum se va lucra utilizând “Bara
de meniuri”.
Plane
Se setează axa din care va fi unghiul de

vedere şi tipul liniei trasate pentru grid
Se setează reŃeaua grid adecvată geometriei de construit.
45
2.2.3. Modelul geometric
În primul rând se va stabili grafica modelului, adică ce vom dori să apară pe ecran (punct,
linie, nod, element, suprafaŃă etc.) culoarea de reprezentare grafică şi opŃiunea de ataşare a unei
etichete de numerotare a fiecărei reprezentări.
crearea geometriei modelului :
Define
Keypoint number : 1
O.K.
Se repetă introducerea coordonatelor pentru punctele 2 şi 3.
Valorile coordonatelor: punctul 2 (50,40,0) şi 3 (80,20,0).
Se vor crea liniile ce reprezintă cele 3 tronsoane
de diferite diametre ale arborelui.
Bara de meniuri: Geometry → CURVES→
Line with 2 points
Curve number: 1
Keypoint 1 : 1
Keypoint 2 : 2
O.K.
Propsets.
Tipul de element introdus este BEAM2D din categoria element uni-axial, LINE
Se introduce numărul setului de proprietăŃi (1), numele proprietăŃii (EX-modulul de
elasticitate liniar) şi valoarea acestuia:

46
Bara de meniuri:
Propsets → Beam Section
Se introduce numărul tipului de
secŃiune (2 pentru secŃiune circulară).
Clic Continue
Se introduce valoarea razei secŃiunii pentru
setul 1 (4mm pentru avea o arie de 50.24mm2)
Se repetă operaŃia de introducere a
constantelor reale (raza de 5.64mm pentru avea o arie de 100mm2).
Area : 100
Valoarea opŃiunii End-release code este 0 (capetele elementelor sunt sudate).
Pentru a crea primul element

(care este şi primul tronson al arborelui) va
trebui să asociem setul de proprietăŃi de
material şi constante reale elementului
(elementelor) ce le vom introduce.
Bara de meniuri :
CONTROL →Activate→Set
Entity→Real constants→ Actset
Acum se va crea
primul element care coincide
geometric cu prima linie (curve)
Bara de meniuri: Meshing
→ PARAMETRIC MESH→
Curve
Beginning curve(prima linie pe care generez

elemente) :1
Ending Curve (ultima linie pe care generez
elemente) :1
Increment (pasul de generare) :1
Number of nodes per element (numarul de
noduri al fiecărui element) :2
Number of elements on each curve (Numărul
de elemente în care va fi împărŃită linia) :6
Spacing ratio :1
47
Se repetă definirea elementului pentru elementul 2 şi respectiv 3 asociind întâi setul
Bara de meniuri : CONTROL → …. Real constant → Actset
Actset: 2
Se reia:
Bara de meniuri: Meshing → PARAMETRIC MESH → Curve…
După generarea celor trei elemente, fiecare cu două noduri de definiŃie, va trebui să
comprimăm şi să facem o renumerotare în nodurile de legătură.
Bara de meniuri : Meshing → NODES→ Merge

Bara de meniuri : Meshing → NODES→ Compress
2.2.5. Verificarea modelării şi a structurii


Se pot introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice
create. Deşi este o problemă (uni)axială, se vor lua în considerare restricŃiile (dacă este cazul)
asupra tuturor celor 6 grade de libertate.
Se vor incastra capetele barelor care sunt in contact cu solul.
Bara de meniuri : Loads BC → STRUCTURAL→Displacements
8. Introducerea sarcinilor
Se va introduce forŃa axială în nodul 4 (FX), de valoare 1000 N pe X si 500N pe Y.
Bara de meniuri : Analysis → Run → Static Analysis
Se listează şi se verifică rezultatele cu cele obŃinute în Mathcad.
48
2.3. SISTEM COMPUS DIN DOUĂ BARE SUDATE
2.3.1. Obiectiv
y 1000
2
500
40
EL.0 EL.1
20 3
1
20 50 80 x
Figura 7
În această aplicaŃie se propune rezolvarea aceleaşi probleme a unui sistem de două bare
articulate, respectiv a problemei CALCULUL STRUCTURILOR DIN BARE ARTICULATE
PRIN METODA DEPLASĂRILOR. Din acest considerent se va menŃine geometria structurii de
studiu prezentată în aplicaŃia din Cap.1.1. respectiv Figura 1. De asemenea, se vor utiliza
consideraŃiile făcute în cadrul primei aplicaŃii de calcul prezentate prin utilizarea codului de
elemente finite COSMOSM.

C:\CosmosM\Geo.exe
Se accesează File , New
2.3.2. Setarea paginii şi a planului de

lucru
Geo panel. La deschiderea ferestrei se va
proceda:
Clic pe butonul X-Y View (planul
de lucru va fi XOY)
Acum se va lucra utilizând “Bara
de meniuri”.
Plane
Se setează axa din care va fi unghiul de vedere şi tipul liniei trasate pentru grid
Se setează reŃeaua grid adecvată geometriei de construit.
49
2.3.3. Modelul geometric
În primul rând se va stabili grafica modelului, adică ce vom dori să apară pe ecran (punct,
linie, nod, element, suprafaŃă etc.) culoarea de reprezentare grafică şi opŃiunea de ataşare a unei
etichete de numerotare a fiecărei reprezentări.
desenarea modelului :
Define
Keypoint number : 1
O.K.
Se repetă introducerea coordonatelor pentru punctele 2,3 şi 4.
Valorile coordonatelor: punctul 2 (50,40,0) şi 3 (80,20,0).
Se vor crea liniile ce reprezintă cele 3 tronsoane
de diferite diametre ale arborelui.
Line with 2 points
Curve number: 1
Keypoint 1 : 1
Keypoint 2 : 2
O.K.
Propsets.
Tipul de element introdus este BEAM2D din categoria element uni-axial, LINE
elasticitate liniar) şi valoarea acestuia:
50

Bara de meniuri:
Propsets → Beam Section
Se introduce numărul tipului de secŃiune (2 pentru secŃiune circulară).
Clic Continue
Se introduce valoarea razei secŃiunii pentru setul 1 (4 pentru avea o arie de 50)
Se repetă operaŃia de introducere a constantelor reale (raza de 5.64mm pentru avea o arie de
100mm2).
Area : 100
Valoarea opŃiunii End-release code este 0 (capetele elementelor sunt sudate).

Se vor crea suplimentar două seturi de constante reale pentru elementele nodului articulat 1
unde se va elibera (end release code=1) nodul corespunzător.
Pentru a crea primul element (care este şi primul tronson al arborelui) va trebui să
asociem setul de proprietăŃi de material şi constante reale elementului (elementelor) ce le vom
introduce.
Bara de meniuri : CONTROL
→Activate→Set entity→Real constants→
Actset
Acum se va crea primul element care coincide geometric cu prima linie (curve)
Beginning curve(prima linie

Ending Curve (ultima linie
Increment (pasul de
generare) :1
Number of nodes per
element (numărul de noduri al
fiecărui element) :2
Number of elements on each
curve (Numărul de elemente în care va fi împărŃită linia) :6
Spacing ratio :1
51
Se repetă definirea elementului pentru
elementul 2 şi respectiv 3 asociind întâi setul
Bara de meniuri : CONTROL → …. Real
constant → Actset
Actset: 2
Se reia:
Bara de meniuri: Meshing → PARAMETRIC
MESH → Curve…
După generarea celor trei elemente, fiecare cu
două noduri de definiŃie, va trebui să comprimăm şi să
facem o renumerotare în nodurile de legătură (nodul 2 şi nodul 3 sunt acelaşi nod etc.)

Compress


Se pot introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice
create. Deşi este o problemă (uni)axială, se vor lua în considerare restricŃiile (dacă este cazul)
asupra tuturor celor 6 grade de libertate.
Se vor incastra capetele barelor care sunt in contact cu solul.
2.3.7. Introducerea sarcinilor
Se va introduce forŃa axială în nodul 4 (FX respectiv FY), de valoare 500 N pe X si 1000N
pe Y.
Se listează şi se verifică rezultatele cu cele obŃinute în Mathcad.
52
2.4. SISTEM COMPUS DIN TREI BARE ARTICULATE
2.4.1. Obiectiv
y[mm]
2000 B C
1000
A D
F
x[mm]
1000 2000
Figura 8
În aplicaŃia aceasta se propune rezolvarea aceleaşi probleme a modelului unor bare

articulate, problemă ce a fost rezolvată prin metoda deplasărilor în “ CALCULUL
STRUCTURILOR DIN BARE ARTICULATE PRIN METODA DEPLASĂRILOR”.
Vom utiliza elemente de tip TRUSS2D. Deoarece rezolvarea se va face utilizând codul de
elemente finite COSMOS/M se va putea realiza o structurare mult mai bună decât în “ CALCULUL
STRUCTURILOR DIN BARE ARTICULATE PRIN METODA DEPLASARILOR”. Pentru
evidenŃierea modului de lucru şi compararea rezultatelor, se va realiza aplicaŃia modelând aceeaşi
structură cu cea din figura de la “ CALCULUL STRUCTURILOR DIN BARE ARTICULATE
PRIN METODA DEPLASARILOR”, apoi se va realiza o structurare cu mai multe elemente finite
pentru fiecare bară. Se vor compara rezultatele.

Conform celor arătate în cadrul aplicaŃiei “ SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL”

Geo panel. La deschiderea ferestrei se va proceda ca şi în cazul aplicaŃiei
• “ SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL”:
Acum se va lucra utilizând “Bara de meniuri”.
Bara de meniuri : Geometry → Grid→ Plane
FuncŃie de geometrie se va seta reŃeaua grid cu “Increment along X”, “Increment along Y”,
fiind numărul de unităŃi conŃinut într-un pas al reŃelei (ex: 5 mm), şi respectiv “Number of
53
Increments along X”, “Number of Increments along Y”, fiind numărul de paşi în reŃea (ex: 10 paşi).
De exemplu în aplicaŃia de faŃă pasul (incrementul) poate fi 200 mm atât pe X cât şi pe Y iar
numărul de paşi este 10 atât pe X cât şi pe Y.

Se vor defini în primul rând grupurile de elemente , materialele pentru fiecare grup, şi
constantele reale. Toate comenzile în legătură cu aceste definiri se găsesc în meniul Propsets.
Tipul de element introdus este TRUSS2D din categoria LINE
elasticitate liniar) şi valoarea acestuia.
Property value : 2.1X105 (210000)
2.4.5. Specificarea constantelor reale:

Bara de meniuri: Propsets → Real constant
Se introduce numărul grupului (tipului) de elemente căruia îi asociem numărul setului de
constante reale.
Clic Continue
Se introduce numărul de constante
reale asociate setului 1. Implicit
programul propune 2 constante; se poate
introduce numai aria secŃiunii,
introducerea perimetrului acesteia fiind opŃional.
Clic Continue
Se introduce valoarea ariei
secŃiunii pentru setul 1
Area : 201
În cazul de faŃă, deoarece cele
trei bare au acelaşi diametru, nu este nevoie să mai introducem alte seturi de constante reale.
2.4.6. Crearea modelului

Grafica modelului conform aplicaŃiilor anterioare
Se vor introduce coordonatele punctelor pentru desenarea modelului :
Bara de meniuri: Geometry → POINTS→ Define
Keypoint number : 1
X,Y,Z – Valorile coordonatelor: (1000,1000,0).
Se poate defini punctul cu ajutorul mouse-ului, având gridul (reŃeaua) activ.
O.K.
Se repetă introducerea coordonatelor pentru punctul 2,3,4.
Valorile coordonatelor: punctul 2 (1000,2000,0), 3 (2000,2000,0) şi 4 (2000,1000,0).
Se vor crea liniile ce reprezintă cele bare articulate, de acelaşi diametru.
Curve number: 1
Keypoint 1 : 1
Keypoint 2 : 2
Din nou, pentru crearea liniilor 2 şi 3.
54
Deoarece pentru modelul de faŃă toate barele au acelaşi diametru va trebui să asociem numai
un singur set de proprietăŃi de material şi constante reale elementului (elementelor) ce le vom
introduce.
Beginning curve (prima linie pe care generez elemente) : 1
Ending Curve (ultima linie pe care generez elemente) : 1
Number of nodes per element (numărul de noduri al fiecărui element) : 2
Number of elements on each curve (Numărul de elemente în care va fi împărŃită linia) :1
Spacing ratio :1
Se repetă definirea elementului pentru elementul 2 şi respectiv 3.
comprimăm şi să facem o renumerotare în nodul de legătură (nodul 1)
7. Verificarea modelării şi a structurii


Se pot introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice create. În
acest caz, punctele 2,3 şi 4 vor fi considerate articulaŃii, deci nu vor avea posibilitatea de deplasare
prin translaŃie iar nodul 1 se va deplasa numai prin translaŃie:
Bara de meniuri : Loads BC → STRUCTURAL→ Displacements
• Displacement label :ALL Translations
• Value: 0
Ending Node :4
O.K.
• Displacement label :ALL Rotations
• Value: 0
Ending Node :1
Se va verifica starea de restricŃionare a structurii.

Bara de meniuri : LoadsBC → STRUCTURAL→DISPLACEMENTS→List
55
Se va introduce forŃa axială în nodul 1 (FY), de valoare 1000 N
Bara de meniuri : LoadsBC → STRUCTURAL→Force
9. Se listează şi se verifică rezultatele:
Obs.: Această aplicaŃie a fost concepută în varianta de studiu cu codul de elemente finite
COSMOS numai pentru verificarea rezultatelor obŃinute în varianta de studiu MathCad.
Este corect ca la geometria şi dimensiunile modelului fizic prezentat să se utilizeze, în
varianta COSMOS, o structurare cu mai multe elemente pentru fiecare bară.
Se reia aplicaŃia “ SISTEM DE BARE ARTICULATE”.
Propunem ca pentru bara 1 şi 3 să realizăm o discretizare în 10 elemente iar pentru bara 2,
pentru a păstra aproximativ aceeaşi dimensiune a elementelor, propunem discretizare cu 14
elemente. Modificările vor fi introduse la următorul nivel:
(respectiv 14 pentru bara 2 şi 10 pentru bara 3.)
Figura 9
Nota: Se va avea în vedere numerotarea actuală a nodurilor şi elementelor pentru

56
impunerea restricŃiilor şi introducerea forŃei.
Obs.: 1. Pentru cazul specific al studiului deformaŃiilor sistemului de bare articulate
solicitate de forŃe axiale rezultatele nu sunt influenŃate de numărul de elemente ales pentru
structurare. Să se discute acest aspect.
2.Se va compara rezultatul obŃinut cu rezultatul obŃinut in aplicaŃia de calcul analog
prin utilizarea programului Mathcad.
57
2.5. SISTEM COMPUS DIN TREI BARE SUDATE
2.5.1. Obiectiv
În aplicaŃia aceasta se propune rezolvarea modelului geometric prezentat în aplicaŃia
anterioară, de această dată însă barele sunt sudate.
y[mm]
2000 B C
1000
A D
F
x[mm]
1000 2000
Figura 10
Deoarece la acest model apare şi solicitarea de încovoiere, va trebui să introducem să

utilizăm elemente de tip BEAM şi să introducem momentele de inerŃie ale barelor.

Conform celor arătate în cadrul aplicaŃiei “ SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL”

Geo panel La deschiderea ferestrei se va proceda ca şi în cazul aplicaŃiei
“SISTEM DE BARE SOLICITAT AXIAL”.
Acum se va lucra utilizând “Bara de meniuri”.
FuncŃie de geometrie se va seta reŃeaua grid cu “Increment along X”, “Increment along Y”,
fiind numărul de unităŃi conŃinut într-un pas al reŃelei (ex: 5 mm), şi respectiv “Number of
Increments along X”, “Number of Increments along Y”, fiind numărul de paşi în reŃea (ex: 10 paşi).
De exemplu în aplicaŃia de faŃă pasul (incrementul) poate fi 200 mm atât pe X cât şi pe Y iar
numărul de paşi este 5 atât pe X cât şi pe Y.
58
Se vor defini în primul rând tipul (grupul) de elemente , materialele pentru fiecare grup, şi
constantele reale. Toate comenzile în legătură cu aceste definiri se găsesc în meniul Propsets.
Tipul de element introdus este BEAM2D din categoria LINE
Se introduce numarul setului de proprietăŃi (1), numele proprietăŃii (EX-modulul de

elasticitate liniar) şi valoarea acestuia.

Material property name: GXY
Specificarea constantelor reale:
Bara de meniuri: Propsets → Beam Section
Se introduce numărul grupului (tipului) de elemente căruia îi asociem numărul setului de

constante reale.
Clic Continue
Se introduce tipul sectiunii elementului (2 pentru cerc)
Se introduce numărul de constante reale asociate setului 1. Implicit programul propune 6
constante;
Clic Continue
Se introduce valoarea razei sectiunii pentru setul 1
Radius:8
În cazul de faŃă, deoarece cele trei bare au acelaşi diametru, nu este nevoie să mai
introducem alte seturi de constante reale.
2.5.5. Crearea modelului.

Grafica modelului conform aplicaŃiilor anterioare
Keypoint number : 1
X,Y,Z – Valorile coordonatelor: (1000,1000,0).
Se poate defini punctul cu ajutorul mouse-ului, având gridul (reŃeua) activ.
O.K.
Se repetă introducerea coordonatelor pentru punctul 2,3,4.

Valorile coordonatelor: punctul 2 (1000,2000,0), 3 (2000,2000,0) şi 4 (2000,1000,0).
Se vor crea liniile ce reprezintă cele bare articulate, de acelaşi diametru.
Curve number: 1
59
Keypoint 1 : 1
Keypoint 2 : 2
Din nou, pentru crearea liniilor 2 şi 3.
O.K.

Spacing ratio :1
Se repetă definirea elementului pentru elementul 2 şi respectiv 3.
Obs. : Deoarece în această aplicaŃie diametrele celor trei bare sunt egale, deci ariile şi
momentele de inerŃie sunt egale, nu este necesară introducerea altui set de constante reale.
comprimăm şi să facem o renumerotare în nodul de legătură (nodul 1)


Se pot introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice create. În
acest caz, spre deosebire de aplicaŃia cu bare articulate, punctele 2,3 şi 4 vor fi considerate
încastrate, deci nu vor avea nici un grad de libertate iar nodul 1 va fi complet liber, el putând avea o
deplasare prin translaŃie sau rotaŃie:
Bara de meniuri : Loads BC → STRUCTURAL→ Displacements
Beginning Node :2
Displacement label :ALL 6 DOF
Value: 0
Ending Node :4
Se va verifica starea de restricŃionare a structurii.
Bara de meniuri : LoadsBC → STRUCTURAL→DISPLACEMENTS→List

Se va introduce forŃa axială în nodul 1 (FY), de valoare 1000 N
Bara de meniuri : LoadsBC → STRUCTURAL→Force
60
Bara de meniuri : Analysis → Static →Run Static Analysis
2.5.10. Rezultate obŃinute

Obs.: Această aplicaŃie a fost concepută în varianta de studiu cu codul de elemente finite
COSMOS numai pentru verificarea rezultatelor obŃinute în varianta de studiu MathCad.
Este corect ca la geometria şi dimensiunile modelului fizic prezentat să se utilizeze, în
varianta COSMOS, o structurare cu mai multe elemente pentru fiecare bară.
Se reia aplicaŃia “ BARE SUDATE”.
Propunem ca pentru bara 1 şi 3 să realizăm o discretizare în 10 elemente iar pentru bara 2,
pentru a păstra aproximativ aceeaşi dimensiune a elementelor, propunem discretizare cu 14
elemente. Modificările vor fi introduse la următorul nivel:
Beginning curve (prima linie pe care generăm elemente) : 1
Ending Curve (ultima linie pe care generăm elemente) : 1
(respectiv 14 pentru bara 2 şi 10 pentru bara 3.)
Nota: Se va avea în vedere numerotarea actuală a nodurilor şi elementelor pentru
impunerea restricŃiilor şi introducerea forŃei.
Figura 11
Obs.: Pentru cazul specific al studiului deformaŃiilor sistemului de bare sudate solicitate de
forŃe axiale rezultatele sunt influenŃate de numărul de elemente ales pentru structurare. Să se
discute acest aspect.
61
2.6. UTILIZAREA DISCRETIZĂRII PARAMETRICE ÎN STUDIUL
STĂRII PLANE DE TENSIUNI DINTR-O PLACĂ
2.6.1. Obiectiv
În aplicaŃia aceasta se propune studiul unei probleme de stare plană de tensiuni şi
deformaŃii. Modelul este constituit dintr-o placă dreptunghiulară fixată pe două laturi şi având în
mijloc o gaură străpunsă. Dimensiunile sunt indicate în Figura 12. Materialul plăcii este oŃel cu
modulul de elasticitate E=2,3X105 MPa, coeficientul de contracŃie transversală (coeficientul
Poisson) ν=0.33. Modelarea plăcii va fi realizată utilizând elemente plane de tensiune PLANE2D.
Nodurile acestor elemente vor avea două grade de libertate, adică posibilitatea de translaŃie în
planul XOY după axa X şi respectiv după axa Y.
70
42
35
x
0 50 57 100
Figura 12

C:\CosmosM\Geo.exe
Se accesează File , New.
În fereastra deschisă se va introduce numele problemei şi se salvează. (AplicaŃie_Placa)

2.6.4. Specificarea proprietăŃilor de material
În meniul Propsets:
Bara de meniuri: Propsets →
Element Group
Tipul de element introdus este
PLANE2D din categoria AREA
62
Se introduce numărul setului de proprietăŃi (1), numele şi valoarea acesteia :
Material property name: NUXY
Property value : 0.3
Cancel
Bara de meniuri: Propsets → Real
Constant
Egroup (1), nset(1)
Numărul de constante reale propus pentru acest tip de element este: 2
Continue
Pentru acest model singura constantă reală necesară este grosimea, mm, (thickness)
Thickness: 2
O.K.
Verificarea pentru: Element group, Material properties, Real constants
Geo panel : Edit→ LIST→Element Groups…

Stabilirea graficii reprezentării:
Geo panel : Status 1 (button)
Se bifează reprezentarea pentru punct (PT) şi linie (CR) cât şi pentru etichetarea acestora
(Labl)
Keypoint number : 1
O.K.
Se repetă introducerea coordonatelor pentru punctul 2,3,4, colŃurile plăcii.
• Keypoint number : 2,3,4
• 100,0,0; 100,70,0; 0,70,0

Deoarece vom avea nevoie, pentru introducerea reŃelei de discretizare, să formăm patru
suprafeŃe definite de numai două margini, vom desena cercul din centrul plăcii pornind de la un
punct situat pe o dreaptă la 450 faŃă de axa Ox.
Introducerea punctelor pentru definirea cercului
Centrul cercului şi punctul de la care începe construcŃia cercului:
Keypoint number : 5
50,35,0
Punctul de la care începe construcŃia
cercului:
Keypoint number : 6
57,42,0
Trasarea liniilor 1,2,3,4 între
punctele 1,2; 2,3; 3,4; 4,1
Bara de meniuri: Geometry →
CURVES→ Line with 2 points
Trasarea cercului de centru în
punctul 5, cu începutul construcŃiei, sens
trigonometric, din punctul 6 şi având 4
63
segmente (4 arce de cerc de 900). Raza va fi determinată
automat de program.
CIRCLES→ Circle in plane
Crearea suprafeŃelor pe care se va realiza discretizarea

cu elemente finite:
Bara de meniuri: Geometry → SURFACES→ Define
by 2Cr
Pentru definirea suprafeŃei 1 se identifică sub numele “Curve 1” latura superioară (pe
lungime) a dreptunghiului iar sub numele “Curve 2” arcul de cerc superior (asociat)
Se repetă pentru definirea celorlalte 3 suprafeŃe
interioare dreptunghiului.
În acest moment se poate dezactiva vizualizarea punctelor şi ale liniilor. De asemenea,

dacă s-a lucrat utilizând gridul, acesta se poate dezactiva.
Se va activa vizualizarea pentru noduri şi elemente, respectiv numerotarea acestora.
2.6.6.1 Generarea unei părŃi a modelului corespunzătoare unei suprafeŃe

Pentru a genera structura în noduri şi elemente, se va utiliza procedeul de “meshing”
parametrizat pe suprafaŃă. Putem lucra pe
o singură suprafaŃă sau cu toate
suprafeŃele simultan. Propunem în acest
stadiu să se lucreze suprafaŃă cu
suprafaŃă.

PARAMETRIC MESH→ Surfaces
Beginning surface number (prima

suprafaŃă pe care generez elemente) :1
Ending surface number (ultima
suprafaŃă pe care generez elemente) :1
64
Number of nodes per element (numărul de noduri al fiecărui element) :4
Number of elements on 1st curve (Numărul de elemente în care va fi împărŃită linia 1) : 13
Number of elements on 2nd curve (Numărul de elemente în care va fi împărŃită linia 2) : 8
Se acceptă valoarea afişată pentru “spacing ratio” , pentru linia 1 şi 2.(valoarea 1)
Pe ecran se va vedea discretizarea pentru suprafaŃa 1. Dacă considerăm convenabil
rezultatul (îndeplinirea criteriului de distorsiune al elementelor), vom trece generarea celorlalte 3
suprafeŃe.
2.6.7. Generarea finală a modelului

Pentru a genera
structura în noduri şi elemente
a plăcii în totalitate există mia
multe moduri:
a)primul este prin

iteraŃia procedeului deja
prezentat pentru prima
suprafaŃă, realizând, suprafaŃă cu suprafaŃă, discretizarea pentru celelalte trei suprafeŃe.
b) al doilea procedeu constă în

generarea celei de a doua suprafeŃe,
diferită ca mărime faŃă de prima, dar cu o
structură similară. Pentru a utiliza
structura deja construită trebuie introdus
un alt sistem de coordonate.
Geo panel : Geometry →

Coordinate System→ 3 Angles
Coordinate system number: 3
Coordinate system type :
Cartesian
Coordinates of origin: (50,35,0)
O.K.
Apoi se generează structura pentru

suprafaŃa a II-a.
→PARAMETRIC MESH → →Elsweep
Pentru generare automată a

suprafeŃelor 3 şi 4 se activează opŃiunea
“default” (implicit):
Geo panel : Control →
ACTIVATE→Default meshing
Entity: SF
Default meshing flag: on
• O.K.
• Generarea se va face prin copiere (rotaŃie) în sistemul de coordonate activ.

65
• Geo panel : Geometry → SURFACES→ Generation menu→ Generate
Figura 13
• După generarea structurii pe toate suprafeŃele trebuie revenit la sistemul de coordonate

original.
• Geo panel : Geometry → Coordinate system number: 2
• celor trei elemente, fiecare cu două noduri de definiŃie, va trebui să comprimăm şi să facem
o renumerotare în nodurile de legătură (liniile comune)
Bara de meniuri : Meshing → NODES→ MERGE
Bara de meniuri : Meshing → NODES→ COMPRESS

Bara de meniuri : Meshing → ELEMENTS → ELIST

Se pot introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice create. Se va
considera placa încastrată pe o margine a sa, respectiv pe marginea din stânga.
Bara de meniuri : LoadsBC → STRUCTURAL→ DISPLACEMENTS
Type of action :Define by curves
Beginning curve:4
Displacement label :ALL 6 DOF
Value: 0
66
Ending Curve :4

Se va introduce forŃa pe direcŃia axei Ox, în toate nodurile marginii opuse încastrării.
Bara de meniuri : LoadsBC → STRUCTURAL→FORCE
Type of action :Define by curves
Beginning curve:2
Force label :FX
Value: 10
Ending Curve :4

Bara de meniuri : Analysis → Data Check DistribuŃia de tensiuni
Bara de meniuri : Analysis → Run Check Von Mises
Se listează şi se verifică rezultatele.
Figura 14
Obs.
1. Se evidenŃiază punctele de tensiune maximă, starea de eforturi unitare von Mises.
2. Se va discuta repartiŃia stării de tensiuni în ceea ce priveşte simetria sa.
3. Se va discuta distributia neuniformă a tensiunii pe marginea laterală (efectul de capăt).
67
2.7. UTILIZAREA ELEMENTELOR TRIANG LA CALCULUL
STĂRII PLANE DE TENSIUNI DINTR-O PLACĂ
2.7.1. Obiectiv
Se considera placa din figura supusa unei presiuni se întindere de 100MPa, aplicată pe
marginile laterale ale plăcii.
Figura 15
Obiectivul constă în a calcula tensiunile din placa şi concentratorul de tensiuni din jurul
găurii. Se va considera starea plana de tensiuni şi elemente de tip TRIANG.
2.7.2. Construirea geometriei
Figura 16
Datorită simetriei geometriei şi a încărcării se studiază problema pe un sfert de placa.
68
2.7.3. Definirea tipului de element şi a proprietăŃilor de material
Se introduce tipul elementului care în cazul nostru este de tip Triang :
• Bara de meniuri : Propsets→Element Group→Triang

Se alege starea de Plane Stress pentru ca lucram în cazul unor solicitări plane.
Se defineşte modulul de elasticitate :
• Bara de meniuri : Propsets→Material Property

• Material property set number : 1
Property value : 2.1E5Mpa
Se presupune că modelul fizic are o grosime de 5 mm. Se introduce grosimea elementelor
care este de 5mm :
• Bara de meniuri : Propsets→Real Constants

Thickness :5

Se defineşte conturul :
• Bara de meniuri : Geometry→Contours→Define
Se alege Marimea elementului de 2:
Average element size :2
Se defineşte regiunea :
• Bara de meniuri : Geometry→Region→Define

Se efectuează discretizarea propriu-zisa :
• Bara de meniuri : Meshing→Auto Mesh→Regions
2.7.5. Introducerea condiŃiilor la limită

Se restricŃionează deplasările asupra nodurilor :
• Bara de meniuri : LoadsBC→Structural→Displacement→Define by curves

Se defineşte :Symetry by YZ pentru curba 4 şi Symetry by XZ pentru curba 1.
Se aplica presiunea exterioara care este de 100MPa :
• Bara de meniuri : LoadsBC→Structural→Pressure →Define by curves
69
Figura 17
2.7.6. Rezolvarea problemei

Rezolvarea problemei se efectuează cu ajutorul comenzii :
• Bara de meniuri : Analysis→Static→Run Static Analysis
2.7.7. Exploatarea Rezultatelor

Tensiunile în noduri sau pe elemente se reprezintă cu comanda :
• Bara de meniuri : Results→Plot→Stress
În figura de mai jos s-a reprezentat starea de tensiuni cu ajutorul tensiunii echivalente Von
Mises :
Figura 18
Obs.
Sa se calculeze concentratorul de tensiune în dreptul găurii = 424MPa/(forŃa/aria din dreptul
cercului)
Sa se reia problema pentru o dimensiune de discretizare de 5mm (se va lucra cu fişierul
*.ses)
70
2.8. STUDIUL STĂRII PLANE DE TENSIUNI DINTR-UN CADRU
2.8.1. Obiectiv
În această aplicaŃie se propune rezolvarea unei probleme plane, respectiv determinarea stării
plane de tensiuni şi deformaŃii pentru cadrul din figură. Se va învăŃa desenarea parametrizată a unor
elemente geometrice, lucrul cu contururi şi regiuni pe geometria desenată cât şi generarea unei
reŃele de elemente finite PLANE 2D într-o regiune. Modelul (mm) este prezentat în Figura 19.
100
87,5 R5
75
R5
y 12,5
0
x 0 12,5 25 175
Figura 19

grup, şi constantele reale.

În primul rând se va stabili grafica modelului. Apoi geometria:

Keypoint number : 1
O.K.
Keypoint number : 2 (0,100,0)
Keypoint number : 6 (12.5,12.5,0)
71
Bara de meniuri: Control → PARAMETER→ Assign parameter
Parameter name:D1
Data type:REAL
Parametric value:25
Se repetă pentru introducerea parametrilor
D2 (25) şi D3 (50). Utilizând aceşti parametrii, vom
defini punctele conturului interior. Astfel, pentru
punctul 8:
Parameter name:X8
Data type:REAL
Parametric value:D1
Respectiv:
Parameter name:Y8
Data type:REAL
Parametric value:D1
Pentru punctul 9 avem nevoie de aceeaşi coordonată pe Ox, X8 şi de coordonata pe Oy
definită:
Parameter name:Y9
Data type:REAL
Parametric value:100 -D1
Pentru punctul 10, determinând geometric (şi cunoscând y=75):
Parameter name:X10
Data type:REAL
Parametric value:D3*(150/75)
Se vor defini apoi punctele 8 (X8,Y8),
9(X8,Y9),10(X10,Y9)
Se vor trasa dreptele:
Curve number: 1
Keypoint 1 : 1
Keypoint 2 : 2
O.K.
respectiv 2 (2,3), 3(3,4), 4(4,5), 5(5,1), 6(8,9), 7(9,10), 8(10,8) cât şi a celor două cercuri de
centre date O1(12.5,12.5), O2(12.5,87.5) şi rază R=5mm.
Figura 20
Pentru construcŃia cercurilor trebuie definit cate un punct pe circumferinŃă:
72
După care se trasează cercurile
Bara de meniuri: Geometry → CURVES→ Circle→ Circle in plane
2.8.4. Crearea de contururi şi regiuni

Pentru a realiza o bună structurare a modelului geometric, se vor introduce patru
contururi şi anume conturul exterior şi trei contururi interioare (două cercuri şi decupajul).
Bara de meniuri: Geometry → CONTOUR→
Define
Element size
Continue
Average element size:3
Pentru definirea conturului este suficient să se
aleagă orice linie (curbă) din cele
care definesc conturul închis.
În acelaşi mod se procedează
pentru definirea celorlalte trei
contururi. Pentru că zona alezajelor
şi a decupajului interior este foarte
importantă din punct de vedere al
stării de tensiuni, se va seta o mărimea medie a
elementelor mai mică:
Average element size: 2
Definirea unei singure regiuni ce include

contururile predefinite
Bara de meniuri : Geometry →REGION

→Define
Se definesc drept contur 2, 3, 4, contururile
interioare (cele două cercuri şi decupajul)
Figura 21
73
AtenŃie! Înainte de a trece la crearea structurii din elemente si noduri se va realiza, conform
algoritmului de lucru, definirea proprietăŃilor de material si a caracteristicilor geometrice:
EX =2.1X105 N/mm2, EY =2.1X105 N/mm2, GXY =8.5 X104 N/mm2, Thickness=1

Crearea reŃelei de elemente este uşor de realizat, deoarece vom opta pentru varianta
de realizare automată.
Bara de meniuri: Meshing → AUTO MESH→ Quad Mesh Sf/Rg
Evident, se va alege varianta de “mesh”
pe regiune, Rg
Beginning Region: 1
Ending Region: 1
Increment: 1
Se validează celelalte propuneri.
Pentru această structură nu este nevoie
de renumerotare şi compresie a nodurilor sau
elementelor.
Bara de meniuri : Meshing →
ELEMENTS → Elist
Automat se va lista numărul total de
elemente, numerotarea, nodurile de definiŃie cât
şi setul de proprietăŃi de material şi constante
reale asociat acestora.

Se vor introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice create. Se va
bloca complet marginea verticală
• Beginning Curve :1
• Displacement label :ALL 6 DOF
• Value: 0
Ending Curve:1
De asemenea, presupunând că există şi alte legături, şi anume prinderea cu şuruburi în
alezajele existente, se vor introduce restricŃii de acelaşi tip şi pe semicercurile superioare.

Se va introduce forŃa pe direcŃia Oy, FY=-100N, pe toată marginea superioară.
Bara de meniuri : Analysis → Run Check
Se listează şi se verifică rezultatele.
74
Obs. 1. Starea plană de tensiuni arată o concentrare a eforturilor în zona de prindere cu
şurubul superior.
2. De asemenea foarte solicitată este şi zona racordărilor în decupaj.
3. Să se facă analiza montajului cu şuruburi.
4. Cum se poate optimiza geometria bridei diagonale de susŃinere?
Starea de eforturi von Misses:
Figura 22
Starea de deplasări:
Figura 23
75
2.9. UTILIZAREA ELEMENTELOR PLANE 2D ÎN CAZUL
ANALIZEI STĂRII PLANE DE DEFORMAłII AL UNUI
BIMETAL
2.9.1. Obiectiv
Se consideră placa din figură supusă la o solicitare termică prin încălzire uniformă la o
temperatură de 100°C. Placa bimetalică încastrată (Figura 24) este formată din două straturi de
metal diferite (proprietate de material respectiv conductivitate termică diferită).
Placă
bimetalică
Perete
Figura 24
Prin ipoteză se consideră placa de lăŃime infinită.

Caracteristicile geometrice ale plăcii precum şi proprietăŃile de material sunt:
h1=h2=0.3mm E1=E2=2.1 105 MPa
L=30mm ∆T=100˚C
α1=2 10 *1/°C
-6
α2=2 10-5*1/°C
Sa se calculeze câmpul de tensiuni în interiorul plăcii bimetalice. Se va considera stare plana

de deformaŃii şi se va folosi elementul PLANE 2D.
2.9.2. Construirea geometriei
Se va construi geometria conform datelor problemei. Deoarece plăcile sunt subŃiri se va

folosi comanda :
• Bara de meniuri : Display→View Parameter→Aspect Ratio
• Aspect Factor y/x : 10
76
Figura 25
Se introduce tipul elementului

care în cazul nostru este Plane2D
• Bara de meniuri :
• Propsets→Element Group→Plane 2D
Se alege starea de Plane Strain.
Se introduc proprietăŃile de material :
• Bara de meniuri : Propsets→Material Property

• Material property set number : 1
• Material property name: EX
• Property value : 2.1E5
Se introduce coeficientul de dilatare termica pe direcŃia X :
• Bara de meniuri : Propsets→Material property→ALPX : 2e-6

!Se repeta operaŃiile pentru setul 2 de proprietăŃi de material corespunzător celui de-al doilea
strat.
77
!Pentru stare plana de deformaŃii nu se mai cer constante reale
Se activează setul 1 de proprietăŃi de material şi ulterior setul 2 :
• Bara de meniuri : Control→Activate→Set Entity Material Property
Se efectuează discretizarea primei suprafeŃe :
• Bara de meniuri : Meshing→Parametric Mesh→Surfaces
Se activează setul 2 şi se efectuează aceleaşi operaŃii.

Se unesc nodurile comune :
• Bara de meniuri : Meshing→Nodes→Merge
• Bara de meniuri : Meshing→Nodes→Compress
2.9.5. Introducere condiŃiilor la limită :
Se încastrează nodurile corespunzătoare peretelui.
Se încălzesc plăcile la o temperatură de 100 de grade Celsius.
• Bara de meniuri : LoadsBC→Thermal→
• Temperature→Define by Surfaces
78
2.9.6. Analiza statica(calculul propriu zis)
Se defineşte Tipul de analiza care este analiza termica.

• Bara de meniuri : Analysis→Static→Static Analysis Options
Se rulează calculul :
• Bara de meniuri : Analysis/Static/Run Static Analysis
Sa se reprezinte tensiunile după direcŃia X pe noduri şi elemente.
Figura 26
79
Figura 27
Concluzii :
1. Tensiunile pe noduri fiind o medie nu exprima corect tensiunile la interfaŃă.
2. Pentru a evidenŃia aceste dezacorduri vom reprezenta tensiunile de-a lungul unei secŃiuni
transversale pe placa
• Bara de meniuri : Results→Plot→Path Graph
Figura 28
!Rezultatul nu este corect deoarece tensiunea la interfaŃă este maxima şi nu egala cu 0.

Pentru a rezolva problema se va face cate o secŃiune pentru fiecare parte metalica în parte
!SuprafeŃele vor fi pe rând selectate
• Bara de meniuri : Control→Select→by Reference
După activare se reia construirea graficelor pe cele 2 secŃiuni
80
Figura 29
81
2.10. UTILIZAREA ELEMENTELOR DE TIP SHELL ÎN
CALCULUL TENSIUNILOR DINTR-UN TUB BOURDON
2.10.1. Obiectiv
Se analizează starea de tensiuni şi deformaŃii datorate solicitărilor dintr-un tub Bourdon
solicitat în interior cu o presiune de 0.25 MPa şi caracterizat prin următoarele date:
modulul de elasticitate al materialului

E = 1.5 *10^5 MPa
grosimea tubului h=0.6
secŃiunea tubului este eliptica cu
razele axelor a=12mm şi b=3mm
raza tubului este R=75mm; unghiul la
centru este γ=270°
Figura 30
2.10.2. ConstrucŃia geometriei
Se construieşte geometria din figură.

Se începe cu construirea secŃiunii eliptice.
Pentru construirea elipsei se începe cu construirea
celor trei puncte reprezentând centrul elipsei, punctul
de pe axa mare şi cel de pe axa mică.
Se construieşte apoi cercul de referinŃă de
75mm cu comanda Circle În Plane. Pentru
executarea acestei comenzi se foloseşte anterior
comanda Plane.
Figura 31
Se construiesc suprafeŃele cu comanda:

82
• Bara de meniuri: Geometry→Surfaces→Generation→Dragging
Curbele de profil sunt reprezentate de curbele cercului, iar secŃiunea o reprezintă curbele
elipsei.

Se vor folosi elemente de tip Shell4, elemente care lucrează şi în regim de încovoiere.
Se defineşte modulul de elasticitate de 1.5*10^5.
Grosimea tubului este de 0.6mm
2.10.4. Discretizarea
Discretizarea suprafeŃei se face cu comanda :
• Bara de meniuri : Meshing→Parametric Mesh→Surfaces

Se alege o discretizare adecvată calculului.
Se unesc punctele comune :
• Bara de meniuri : Meshing→Nodes→Merge
• Bara de meniuri : Meshing→Nodes→Compress
2.10.5. CondiŃiile la limită
Deplasări asupra nodurilor :

Se încastrează nodurile din
secŃiunea de jos a tubului.
Se aplica o presiune interioara asupra
tubului.
• Bara de meniuri : LoadsBC
→Structural → Pressure→
Define By Surfaces
Presiunea se aplica pe toate
suprafeŃele.
Figura 32
2.10.6. Analiza numerică
83
Se efectuează calculul cu comanda :
Sa se reprezinte Tensiunea Von Mises pe noduri şi pe elemente.
Figura 33
84
2.11. UTILIZAREA ELEMENTELOR SHELLAX ÎN CALCULUL
TENSIUNILOR UNEI MEMBRANE GOFRATE
2.11.1. Obiectiv
Se analizează starea de tensiuni şi deformaŃii pentru o membrana gofrata (Figura 34)
caracterizată de următoarele date:
Material: E=2.1*10^5 MPa

Grosimea h=0.3mm
Centrul rigidizat Ø=20mm
Grosimea centrului rigidizat : h=1 mm.
Diametrul exterior Ø=90mm
3 gofreuri sinusoidale cu H=2mm
Membrana este solicitata cu o presiune de 0.05MPa (0.5 bar) aplicată asupra centrului
rigidizat.
Figura 34
2.11.2. Construirea Geometriei

Se construiesc punctele de referinŃă pentru generarea modelului geometricîn planul
transversal, punctul 1 fiind centrul membranei, punctul 2 marginea centrului rigudizat, punctele 2-3-
4, 4-5-6, 6-7-8 reprezintă configurarea celor trei gofreuri sinusoidale.
Intre punctele 2 şi 8 se generează curbe spline. PorŃiunilor plane, negofrate, le corespund

segmente drepte intre punctele 1-2 şi 8-9.
85
• Bara de meniuri : Curves→Splines→Spline Curve

Se definesc elementele de tip SHELLAX.
Modulul de Elasticitate se considera 2.1*10^5 MPa.
Se declara doua seturi de constante reale : unul cu grosimea centrului rigidizat de 1mm şi cel
de-al doilea cu grosimea membranei de 0.3mm.
Se discretizează fiecare curba în 5 elemente.
• Bara de meniuri : Meshing→Parametric Mesh→Curves
2.11.5. Introducerea condiŃiilor la limită

Se aplica presiunea normala de 0.05 MPa.
Se anuleaza pe conturul exterior doar translaŃiile.
2.11.6. Efectuarea analizei

Se efectuează calculul cu comanda :
Se afişează tensiunea Von Mises pe elemente.
Figura 35
ObservaŃii: Sa se reia aceeaşi problemă în trei dimensiuni folosind elemente de tip Shell.
86
2.12. CALCULUL STRUCTURILOR UTILIZÂND ELEMENTE DE
TIP SHELL
Obiectiv :
In această aplicaŃie se vor utiliza elemente pentru structuri fizice tip placă sau înveliş, şi
anume elemente “shell”. Cu aceste elemente se poate modela o structură ce este solicitată plan
(structură tip membrană) sau solicitată transversal (solicitată prin încovoiere). In aplicaŃie se
propune studiul unui înveliş din tablă pentru construcŃia unui recipient. Această porŃiune a
învelişului, numită virolă, conŃine în centrul său un racord (un cilindru) de asemenea din tablă. Cele
două elemente sunt asamblate prin sudură iar solicitarea se aplică pe circumferinŃă la capătul
exterior al racordului, prin forŃe pe direcŃia Oz (în concordanŃă cu Figura 36).
După deschiderea şi salvarea aplicaŃiei (invelis.ses) se trece, cu algoritmul cunoscut, la:
2.12.1. Realizarea geometriei.

Crearea punctelor şi a arcelor de cerc
PT,1,0,0,0
PT,2,20,0,0
PT,3,0,20,0
PT,4,0,0,50
PT,5,0,50,0
CRARC,1,3,2,1,20
CRARC,2,5,4,1,50
Crearea suprafeŃelor şi a intersecŃiilor Figura 36

SFEXTR,1,1,1,Z,100
SFEXTR,2,2,1,X,75.0
CRINTSS,1,2,2,1,0.001
CRBRK,9,9,1,2,0
CRONSF,12,8,2,0.001,1
CRLINE,12,11,9
CRARC,13,5,10,1,50
SF4CR,3,13,9,11,7,0
SF4CR,4,12,10,11,6,0
CRBRK,3,3,1,2,0
SF2CR,5,9,14,0
SF2CR,6,10,15,0 Figura 37
2.12.2. Definirea elementelor,

caracteristicilor geometrice şi a
proprietăŃilor de material
La definirea tipului de element cu care se
lucrează se va alege opŃiunea 2 pentru varianta de
element “shell4” (element cu patru noduri, înveliş
subŃire- grosime tabla 2 mm) şi anume QUAD
87
EGROUP,1,SHELL4,2,0,0,0,0,0,0,0
MPROP,1,EX,210000
MPROP,1,EY,210000
MPROP,1,GXY,85000
RCONST,1,1,1,6,2,0,0,0,0,0
2.12.3. Crearea structurii de

noduri şi elemente
Deoarece structura este
simetrică faŃă de centrul sistemului de
coordonate Oxyz, se va realiza
discretizarea pe cadranul unu (pe
structura construită) şi apoi, prim
simetrie, se va construi cadranul 2 şi
respectiv cadranele 3-4.
M_SF,3,4,1,4,6,6,1,1
M_SF,5,6,1,4,6,8,1,1
VIEW,1,1,1,0
ACTDMESH,SF,1
SFSYM,3,6,1,X,1,0
SFSYM,3,10,1,Y,1,0
CRCOMPRESS,1,54
PTMERGE,1,28,1,0.0001,1,1,
NMERGE,1,896,1,0.0001,0,1,0
EMERGE,1,672,1,0,1,0
NCOMPRESS,1,895 Figura 38
2.12.4. RestricŃii şi sarcini aplicate

DCR,19,AL,0,19,1
DCR,23,AL,0,23,1
DCR,50,AL,0,50,1
DCR,6,AL,0,6,1
DCR,7,AL,0,6,1
DCR,36,AL,0,36,1
DCR,32,AL,0,32,1
DCR,46,AL,0,46,1
VIEW,0,0,-1,0
VIEW,1,1,-1,0
SCALE,0.8
FCR,54,FZ,10,54,1
FCR,31,FZ,10,31,1
FCR,28,FZ,10,28,1
FCR,14,FZ,10,14,1
FCR,15,FZ,10,15,1
FCR,44,FZ,10,44,1
FCR,42,FZ,10,42,1
FCR,53,FZ,10,53,1
Figura 39
88
2.12.5. Rezultate
După verificarea datelor, a convergenŃei şi rularea programului se vor obŃine rezultate pentru
deformarea structurii (results-plot-deform shape) cât pentru starea de tensiuni (results-plot-stress
Figura 40
Se vor discuta aspectele legate de tensiunea maximă, posibilităŃile constructive şi de

material pentru micşorarea tensiunilor maxime von Mises şi uniformizarea acestora.
89
2.13. UTILIZAREA ELEMENTELOR PLANE 2D ÎN CAZUL UNEI
ANALIZE DE TERMO-ELASTICITATE
2.13.1. Obiectiv
Obiectivul este rezolvarea unei probleme privind starea de tensiuni şi deformaŃii în cazul
unei bucşe de oŃel solicitată termic. Se specifică temperatura la suprafaŃa cilindrică interioară şi
temperatura la suprafaŃa cilindrică exterioară. Modelul geometric (mm) este arătat în Figura 41.
Ø 250
Ø 150
400
Figura 41
2.13.2. 1.1.Construirea geometriei
Elementele geometrice ale bucşei precum şi caracteristicile de material se vor introduce:

VIEW,0,0,1,0
PLANE,Z,0,1
SF4CORD,1,50,0,0,100,0,0,100,300,0,50,300,0
Se va considera stare plana de deformaŃii şi se va folosi elementul PLANE 2D.

EGROUP,1,PLANE2D,0,2,1,0,0,0,0,0
MPROP,1,EX,210000
MPROP,1,NUXY,0.33
MPROP,1,ALPX,1E-5
MPROP,1,KX,25
RCONST,1,1,1,2,10,0
90
• Se discretizează suprafaŃa generată utilizând elemente plane patrulatere cu patru noduri (Q4)
şi cu o reŃea de discretizare de 5X20 elemente
• M_SF,1,1,1,4,5,20,1,1
2.13.5. Introducere condiŃiilor la limită şi a încărcării:
Se setează temperatura (considerată temperatura mediului ambiant, 200C) la suprafaŃa

cilindrică interioară a bucşei, respectiv la peretele interior (linia 3 a suprafeŃei generate)
NTCR,3,20,3,1
Se setează temperatura la suprafaŃa cilindrică exterioară a bucşei (1200C), respectiv la

peretele exterior (linia 4 a suprafeŃei generate)
NTCR,4,120,4,1
• Se setează temperatura de referinŃă:
• TREF,0
Se setează condiŃia ca gradientul de temperatură şi fluxul de căldură să fie calculate
şi, eventual, printate, cu pasul (increment) unu.
HT_OUTPUT,1,1,1
2.13.6. Analiza statică
Se defineşte tipul de analiza: analiză termică (opŃiunea 1=analiză statică)
A_THERMAL,S,0.001,1,1,20,0,1,1E+008,0,0
Se rulează aplicaŃia:
R_THERMAL
R_STATIC
• Se va relua această analiză pentru două variante (modificare de parametru de discretizare şi

modificare de alegere a elementului patrulater tip PLANE2D)
• Se va modifica discretizarea plăcii de la soluŃia 5X20 la 10X40, 30X120, 40X160 elemente
• Se va modifica pentru soluŃia discretizării 5X20 elementul utilizat PLANE 2D Q4 cu

elementul PLANE 2D QM6, respectiv Q8.
• Se vor analiza rezultatele din punct de vedere al optimizării tipului de element utilizat şi a
numărului de elemente având în vedere efectul de margine eronat introdus .
91
Câteva rezultate privind starea de tensiuni (Figura 42), respectiv de deformaŃie
(Figura 43) demonstrează necesitatea optimizării structurii.
Efect de margine
pronunŃat
Figura 42
Efect de
margine încă
vizibil
Figura 43
92
2.14. UTILIZAREA ELEMENTELOR DE TIP TETRA IN
CALCULUL TENSIUNILOR DINTR-O BRIDA
2.14.1. Obiectiv
Obiectivul problemei îl constituie importul de fişiere din alte programe CAD şi utilizarea
elementelor de volum (TETRA). Se consideră brida din oŃel din figura:
Presiune
aplicată pe
suprafaŃă
Figura 44
Asupra bridei se aplică o presiune superioara de 1MPa.
Brida este prinsa in doua şuruburi montate fără joc, corespunzătoare celor doua alezaje,
simulându-se astfel o incastrare la nivelul alezajelor.
Sa se calculeze câmpul de tensiuni din interiorul bridei.
2.14.2. Construirea Geometriei:

Exista posibilitatea importării geometriei din alte programe de proiectare asistată (Pro-
Engineer, Ideas, Solid Works) etc. În cazul de faŃă geometria se importa din programul I-DEAS cu
comanda:
• Bara de meniuri : Control→Cad System→Read CAD Input
Se selectează programul IDEAS ca program de importare.
93
2.14.3. Definirea proprietăŃilor de material:
Se vor folosi elemente de volum de tip TETRA4. Pentru setarea proprietăŃilor de material se
impune modulul de elasticitate longitudinală pentru oŃelul de calitate medie Ex=2.1*10^5MPa.
Discretizarea se face automat, de aceea este necesara definirea unei mărimi medii a
elementelor.
• Bara de meniuri : Meshing→Mesh Density→Polyhedron Elem Size
Apoi se efectueaza discretizarea automata:
• Bara de meniuri : Meshing→Auto Mesh→Parts
Pentru o mai buna vizualizare se foloseşte comanda
• Bara de meniuri : Display → Display Option → Hidden Element Plot
2.14.5. CondiŃiile la limita

Se pun ca si condiŃii la limita încastrările din cele doua alezaje:
• Bara de meniuri : LoadsBC→Structural→Displacement→Define by Regions
Pentru a se vizualiza regiunile se foloseşte comanda
• Bara de meniuri : Edit→Plot→Regions
Se aplica presiunea de 1MPa pe partea superioara a plăcii (Figura 45).
Figura 45
• Bara de meniuri : LoadsBC→Structural→Pressure→Define by Regions
2.14.6. Analiza numerică

Se rulează analiza statica :
94
2.14.7. Exploatarea rezultatelor
Sa se reprezinte tensiunea Von Mises pe noduri si pe elemente.
Figura 46
Se observă că tensiunea este maximă în zona de fixare a bridei cu şuruburi montate fără joc.
Se vor discuta aspecte legate de micşorarea tensiunii maxime prin proiectarea alezajelor pentru
prinderea cu şuruburi (număr de şuruburi, poziŃie, diametru de montaj etc.).
95
3. EXEMPLE DE TEHNICI AVANSATE ÎN
UTILIZAREA METODEI ELEMENTELOR
FINITE
3.1. STUDIUL STĂRII DE TENSIUNI ŞI DEFORMAłII ÎNTR-
UN LAGĂR RADIAL
3.1.1. Obiectiv
În această aplicaŃie se propune rezolvarea unei probleme 3D respectiv determinarea stării de
tensiuni şi deformaŃii pentru o structură schematizată ce modelează carcasa inferioară a unui lagăr
radial de alunecare. Se va învăŃa desenarea parametrizată a unor elemente geometrice, lucrul cu
poliedre şi “parturi” pe geometria desenată cât şi generarea unei reŃele de elemente finite TETRA4
pentru structura descrisă.
Modelul prezentat în Figura 47 este supus unor sarcini de tip presiune de o distribuŃie
neuniformă pe suprafaŃa cilindrică (simularea funcŃionării arborelui sub sarcină, în lagăr) şi de
asemenea prezintă condiŃii de margine impuse datorită existenŃei găurilor (filetate) pentru şuruburile
de montaj şi fixare cât şi de fixare pe suprafaŃa inferioară a semicarcasei.
x
z
Figura 47
Pentru a simplifica modelarea putem face şi o presupunere legată de simetria încărcării
structurii şi anume că presiunea (neuniformă pe direcŃie radială) este simetrică faŃă de planul
median (paralel cu planul Y-Z), acesta fiind un plan ce nu se deplasează pe direcŃia Ox sau Oz.
Încărcarea pentru simularea asamblării filetate este de asemenea simetrică faŃa de acelaşi plan
median

C:\Student\Grupa.. .\Nume_aplicaŃia...
Setarea paginii şi a planului de lucru
Conform aplicaŃiilor anterioare
96
În primul rând se va stabili planul de lucru şi grafica modelului. Apoi geometria:
PLANE,Y,0,1
PT,1,0,0,0
PT,2,40,0,0
CRPCIRCLE,1,2,1,5,360,6
PT,9,30,0,10
PT,10,30,0,-10
PT,11,50,0,-10
PT,12,50,0,10
PT,13,30,0,15
PT,14,30,0,-15
PT,15,27.5,0,15
PT,16,27.5,0,-15
CRPLINE,7,9,10,11,12,9
CRLINE,11,9,13 Figura 48
CRLINE,12,13,15
CRLINE,13,15,16
CRLINE,14,16,14
CRLINE,15,14,10
Utilizând bara de meniuri: Geometry

→ CURVES→ manipulation→ Fillet vom
crea racordările prezente în modelul real
CRFILLET,16,8,9,5,1,0,1E-006
CRFILLET,17,9,10,5,1,0,1E-006
CRFILLET,18,15,8,3,1,0,1E-006
CRFILLET,19,11,10,3,1,0,1E-006
CRDEL,7,7,1
Figura 49
Vom crea apoi entităŃile contururi, regiuni,

suprafeŃe:
Geometry → CONTOURS→ Define
CT,1,0,5,1,1,0
CT,2,0,5,1,8,0
Vom crea entitatea regiune (1) cu două
contururi, conturul 1 interior şi respectiv conturul 2
exterior :
RG,1,2,2,1,0
In acest moment putem genera suprafeŃele

definite de liniile şi curbele din planul XOZ:
Geometry → SURFACES→ Generation→ Extrusion
SFEXTR,1,6,1,Y,50 Figura 50
97
SFEXTR,8,19,1,Y,50
SCALE,0.6
şi apoi generarea celei de a doua regiuni prin translatare pe direcŃia OY a primei regiuni
create:
Geometry → REGIONES→ Generation→ →Generate
RGGEN,1,1,1,1,0,0,50,0
Vom schimba planul de generare a geometriei pentru a crea a doua parte a structurii.
PLANE,Z,0,1
Geometry → CURVES→ Generation→ Extrusion
CREXTR,15,15,1,X,-27.5
CREXTR,43,43,1,X,-27.5
CRLINE,58,47,48
Apoi vom crea cercul în planul XOY

CRPCIRCLE,59,48,43,22.5,360,4
Vom divide segmentele în punctele de intersecŃie

cu arcele de cerc şi apoi vom şterge segmentele şi arcele
nefolositoare:
Geometry → CURVES→ Generation→ Cr/Cr
Intersect
CRINTCC,57,59,59,1,2,5E-005
CRINTCC,58,61,61,1,2,5E-005
CRDEL,60,61,1
CRDEL,63,64,1
CRDEL,66,66,1
CRDEL,60,60,1
CRDEL,65,65,1
CRDEL,58,58,1
PTMERGE,1,52,1,0.0001,1,1,0
PTCOMPRESS,1,52
CRCOMPRESS,1,62 Figura 51
CRCOMPRESS,1,59
Este important ca în acest moment să ştergem suprafaŃa ce ar separa cele două părŃi ale
aceleaşi structuri
SFDEL,12,12,1
Vom identifica suprafeŃele existente şi vom proceda analog pentru unui contur în planul
XOY, pentru generarea unei regiuni şi a suprafeŃelor:
98
Figura 52
Figura 53
SFEXTR,55,58,1,Z,-30
CT,5,0,5,5,58,57,55,44,56,0
RG,3,1,5,0
RGGEN,1,3,3,1,0,0,0,-30
Vom transforma toate suprafeŃele

existente în regiuni, astfel încât structura
geometrică este caracterizată numai din regiuni:
Geometry → REGIONS→ Convert Sf
To Rg
RGSF,1,22,1,5
RGCOMPRESS,1,25
Control → UNSELECT→ By Labels→Surfaces Figura 54
99
UNSELINP,SF,1,22,1,1
Vom crea structura tridimesională unitară a unui
poliedru:
Geometry → POLYHEDRA→ Define→
(reference entity type)Region
PH,1,RG,1,6,0.0001,1
Şi apoi vom genera un „part”:
Geometry → PARTS→ Define Part
PART,1,1
In final se va specifica densitatea de
discretizatizare a structurii la nivelul regiunilor:
RGDENSITY,2,24,22,3,0.0001,1,0,1

Se vor defini: tipul de elemente ce va fi utilizat
pentru un grup şi proprietăŃile de material:
EGROUP,1,TETRA4,0,1,0,0,0,0,0,0
MPROP,1,EX,210000
MPROP,1,NUXY,0.33 Figura 55

Se va trece la discretizarea automată a partului generat:
Meshing → AUTOMESH→ Part
MA_PART,1,1,1,0,0,4,0,0

Se vor introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice create. Se va
bloca regiunea ce reprezintă planul de simetrie pentru rotaŃie şi pentru translaŃie în planul X-Z
DRG,24,AL,0,24,1
De asemenea se vor introduce restricŃii de deplasare a regiunii (suprafeŃei) inferioare a

carcasei
DRG,1,AR,0,1,1,

Se va introduce presiune pe direcŃia OY:
PRG,25,-5,25,1,0,2
Se va trece la verificarea modelului, la rularea pentru analiză statică.
Starea de eforturi von Misses:

Se listează şi se verifică rezultatele
100
În Figura 56 se prezintă starea de deformaŃie a structurii, respectiv starea de tensiuni (von
Mises).
Figura 56
.
Obs. 1. Să se discute rezultatele şi să se facă o legătură cu proiectarea formei carcasei

2. Să se discute tipul sarcinii şi modalitatea de aplicare a acesteia. Ne putem apropia de un
model real care să Ńină seama de neuniformitatea repatiŃiei de sarcină?
3. Să se facă analiza montajului cu şuruburi.
101
3.2. STUDIUL STĂRII DE TENSIUNI ŞI DEFORMAłII ÎNTR-UN
ARBORE DREPT SUPUS LA SOLICITAREA DE
ÎNCOVOIERE
3.2.1. Obiectiv
În această aplicaŃie se propune rezolvarea unei probleme 3D de determinare a stării de
tensiuni şi deformaŃii pentru o structură de arbore drept cu patru trosoane de diametre diferite. Acest
caz este uzual pentru arbori ai transmisiilor mecanice. Se va învăŃa desenarea parametrizată a unor
elemente geometrice, lucrul cu regiuni si suprafeŃe, poliedre şi parturi, pe geometria desenată cât şi
generarea unei reŃele de elemente finite TETRA4 pentru structura descrisă.
Modelul este prezentat în figura 1 este supus unor sarcini distribuite pe generatoarea
tronsonului de diametrul 35 m. Reazemul arborelui se considera pe tronsoanele de capăt.
φ 30
φ 35
φ 25
φ 40
20 115 20
y
160
x
z
Figura 57

C:\Student\Grupa.. .\Nume_aplicaŃia...
Setarea paginii şi a planului de lucru conform aplicaŃiilor anterioare

În primul rând se va stabili planul de lucru şi grafica modelului. Nu uitaŃi comanda
PLANE,Z,0,1
Apoi vom trece la construcŃia geometrică:
Se utilizează bara de meniuri: Geometry → CURVES→ circle→ circle in plane
102
PT,1,15,0,90
PT,2,0,0,90
CRPCIRCLE,1,2,1,15,360,4
PT,6,20,0,70
PT,7,0,0,70
CRPCIRCLE,5,7,6,20,360,4
PT,11,17.5,0,65
PT,12,0,0,65
CRPCIRCLE,9,12,11,17.5,360,4
PT,16,15,0,-40
PT,17,0,0,-40
CRPCIRCLE,13,17,16,15,360,4
PT,21,12.5,0,-60
PT,22,0,0,-60
CRPCIRCLE,17,22,21,12.5,360,4
SCALE,0.9 Figura 58
CRCOMPRESS,1,4
PTMERGE,1,25,1,0.0001,1,1,0
PTCOMPRESS,1,25
După generarea celor cinci cercuri reprezentând baza constucŃiei tronsoanelor de diametru
diferit, vom genera cercurile “pereche” pentru fixare tronson (al doilea capăt al fiecărui tronson)
Figura 59
PT,10,15,0,70
PT,11,20,0,70
CRPCIRCLE,5,3,10,15,360,4 PT,25,15,0,-60
CRPCIRCLE,9,3,11,20,360,4 SCALE,0.8
PT,18,20,0,65 CRPCIRCLE,21,4,22,17.5,360,4
CRPCIRCLE,13,4,18,20,360,4 CRPCIRCLE,29,5,24,15,360,4
PT,22,17.5,0,65 CRPCIRCLE,33,5,23,17.5,360,4
PT,23,17.5,0,-40 CRPCIRCLE,37,6,25,15,360,4
PT,24,15,0,-40 PT,34,15,0,-60
SCALE,0.8 CRPCIRCLE,37,6,34,15,360,4
103
După generarea profilului tronsoanelor de diametru diferit se va realiza structura “wire-
frame” a arborelui. Apoi vom crea elementele geometrice “contururi” pe tronsoanele generate, pe
fiecare cerc de definire a tronsoanelor.
CT,1,0,5,1,3,0
CT,2,0,5,1,5,0
CT,3,0,5,1,10,0
CT,4,0,5,1,21,0
CT,5,0,5,1,16,0
CT,6,0,5,1,29,0
CT,7,0,5,1,33,0
CT,8,0,5,1,37,0
Figura 60
Vom crea apoi entităŃile regiuni.
Vom acorda atenŃie generării de regiuni cu două contururi (la intersecŃia a două tronsoane)
RG,1,1,1,0
RG,2,2,3,2,0
RG,3,2,5,4,0
RG,4,2,7,6,0
RG,5,1,8,0
In acest moment putem genera suprafeŃele

definite de liniile şi curbele realizate in spaŃiu:
Geometry → SURFACES→ Generation→
Extrusion
SFEXTR,1,4,1,Z,-20
SFEXTR,13,16,1,Z,5
Figura 61
SFEXTR,33,36,1,Z,105
SFEXTR,29,32,1,Z,-20
PTMERGE,1,37,1,0.0001,1,1,0
PTCOMPRESS,1,37
CRCOMPRESS,1,72
CRMERGE,1,64,1,0.0001,1,1,0
CRCOMPRESS,1,63
Vom realiza generarea unor regiuni prin utilizarea suprafeŃelor deja construite
Geometry → REGIONS→ Convert Sf To Rg
RGSF,1,16,1,5
RGCOMPRESS,1,21
Control → UNSELECT→ By Labels→Surfaces
UNSELINP,SF,1,16,1,1
104
Figura 62
Vom crea structura tridimesională unitară a unui poliedru:
Geometry → POLYHEDRA→ Define→ (reference entity type)Region
PH,1,RG,1,5,0.0001,1
Apoi vom genera un „part”:

Geometry → PARTS→ Define Part
PART,1,1

Se vor defini: tipul de elemente ce va fi utilizat pentru un grup şi proprietăŃile de material:
EGROUP,1,TETRA4,0,1,0,0,0,0,0,0
MPROP,1,EX,210000
MPROP,1,NUXY,0.33

Se va trece la discretizarea automată a partului generat:
MA_PART,1,1,1,0,0,4,0,0
NMERGE,1,1531,1,0.0001,0,1,0
NCOMPRESS,1,1531
EMERGE,1,6367,1,0,1,0
ECOMPRESS,1,6367
SCALE,0.8
105
Figura 63

Se vor introduce restricŃii de deplasare în noduri asociate entităŃilor geometrice create.
DND,1,UX,0,7000,1,
DND,1,AR,0,7000,1,
DCR,36,AL,0,36,1
DCR,48,AL,0,48,1

Se va introduce sarcina “forŃa distribuită uniform” pe generatoarea tronsonului de diametrul
maxim
FCR,41,FY,-300,41,1
Se va trece la verificarea modelului, la rularea pentru analiză statică.

Se vor analiza rezultatele obŃinute. Deformarea arborelui sub sarcină arată efectul substanŃial
al modificării poziŃiei capetelor de arbore (se vor analiza implicaŃiile legate de cuplarea arborelui)
De asemenea se va analiza starea de tensiuni von Misses.
In fig. 8 se prezintă starea de deformaŃie a structurii iar în fig.9 starea de tensiuni (von
Mises)
Obs. 1. Să se discute rezultatele şi să se facă o legătură cu proiectarea formei arborelui
2. Să se discute tipul sarcinii şi modalitatea de aplicare a acesteia.
106
Figura 64
Figura 65
107
3.3. UTILIZAREA ELEMENTELOR DE TIP TETRA LA
CALCULUL TENSIUNILOR DINTR-O BUCŞĂ
3.3.1. Prezentarea supapei hidraulice din care face parte bucşa
Bucşa analizată face parte dintr-o supapă de trecere la sarcină redusă a unei pompe.
Această permite menŃinerea unei presiuni relativ constante în circuit cu ajutorul unui acumulator,
pompa de alimentare funcŃionând la o presiune redusă în comparaŃie cu presiunea de lucru.
Modul de funcŃionare este prezentat în figurile de mai jos. În perioada de încărcare
(Fig.1), atâta timp cât presiunea este inferioară presiunii maximale (care este presiunea de trecere la
sarcină redusă, fiind reglată de resort), supapa rămâne închisă. Debitul pompei trece prin supapa de
sens unic în acumulator şi spre consumatori. Când presiunea atinge valoarea maximă sertarul
supapei de trecere la sarcină redusă se deschide şi debitul pompei trece în rezervor. Supapa de sens
unic se închide, presiunea pompei fiind astfel presiunea din rezervor plus pierderile de sarcină. Se
spune că pompa funcŃionează astfel la sarcină redusă.
Figura 66 Figura 67
3.3.2. Obiectivul problemei

Problema propusă se ocupă de modelarea bucşei 3 a supapei principale prezentată în figura
3.
108
Figura 68
Se cere să se verifice dacă bucşa rezistă la presiunea fluidului care este de 210 bar.
Bucşa este confecŃionată dintr-o alamă cu limită de elasticitate de 260MPa şi modulul de elasticitate
de 1*105 MPa. Se consideră un coeficient de securitate cs=2.
Bucşa a fost predimensionată considerând bucşa de forma unui cilindru cu rază
interioară şi exterioară şi aplicând formulele clasice de rezistenŃa materialelor.
Geometria bucşei este prezentată în figura 4.
Figura 69
109
3.3.3. Importarea modelului cu elemente finite
Modelul cu elemente finite se importă din programul Ansys, cu ajutorul utilitarului

ANS2COS.exe. Se introduce numele fişierului care se importă din Ansys (bucsa.dat), respectiv
numele fişierului de geometri cu extensia .geo (bucsa.geo).
Fişierul cu extensia .geo se încarcă cu comanda :
Bara de meniuri : File→Load şi se introduce calea spre fişierul .geo.
• Se va obŃine următorul model :
Figura 70
3.3.4. Vizualizarea elementelor suprafeŃei exterioare

După cum se poate observa din figura 5, toate feŃele elementelor sun afişate. Pentru a se
obŃine o vizualizare mai clară a discretizării, se vor afişa doar feŃele elementelor de pe suprafaŃa
exterioară.
Se evaluează feŃele de pe margine ale elementelor cu comanda :
Bara de meniuri : Display → DISPLAY OPTION → Eval Element Bound
110
Se selectează doar afişarea feŃelor de pe margine ale elementelor.
Bara de meniuri : Display → DISPLAY OPTION → Set Bound Plot
Se activează ascunderea fetelor interioare ale elementelor
Bara de meniuri : Display → DISPLAY OPTION → Hidden Element Plot
Se afişează elementele. (Clear Screen, Edit→Plot→Elements).
Figura 71
Se afişează tipul elementelor :
Bara de meniuri : Propsets → List Element Group
Se introduce din nou modulul de elasticitate al materialului Ex conform datelor problemei :
Bara de meniuri : Propsets→Delete Material Props

Bara de meniuri : Propsets→Material Property
111
3.3.6. Impunerea condiŃiilor la limită
Pentru ca funcŃionarea bucşei să corespundă condiŃiilor reale de lucru se impun următoarele

condiŃii la limită :
În prima fază se blochează translaŃiile şi rotaŃiile suprafeŃei exterioare a bucşei (Fig.6).
Figura 72
Pe suprafaŃa laterală se blochează doar deplasarea în direcŃia x (Fig.7).
Figura 73
În interiorul bucşei acŃionează forŃa fluidului (presiunea se aplică doar în zonele de înaltă
presiune) (Fig.8,9).
•
112
• Bara de meniuri : LoadsBC→Structural→Pressure→Define by Regions
Figura 74
Figura 75
Deoarece structura nu conŃine suprafeŃe, ea fiind alcătuită doar din elemente şi

noduri, se impune selectarea nodurilor pentru impunerea condiŃiilor la limită corespunzătoare.
3.3.7. Impunerea deplasărilor în noduri
Pentru selectarea nodurilor corespunzătoare suprafeŃei exterioare se va utiliza comanda :
Bara de meniuri : Control → Select → By Range
Se vor selecta nodurile aflate la o anumită rază. Coordonatele nodurilor se vor considera
referitoare la sistemul de coordonate polar 12 prezentat în figura de mai jos.
113
Figura 76
Sistemul de coordonate se afişează cu comanda :
Bara de meniuri : Edit → Plot → Coordinate System
Pentru a selecta nodurile se va determina raza exterioara a bucşei.

Pentru aceasta se vor lista coordonatele unui nod aflat pe marginea bucşei. Pentru a afla
label-ul nodului se vor afişa şi label-urile nodurilor. Cu comanda zoom se va mări fereastra pentru a
putea distinge label-ul nodului respectiv.
Apoi se va utiliza comanda :
Bara de meniuri : Edit → List → Nodes
Sistemul de coordonate ales este cel polar pentru a se calcula raza nodului.
Se observă că raza exterioară este de 26mm.

114
Se trece la selectarea nodurilor :
Bara de meniuri : Control → Select → By Range
Se activează doar coordonata corespunzătoare razei r (X), teta şi Z corespunzând

notaŃiilor Y şi Z. Se introduce o plajă scăzută de raze pentru a selecta doar nodurile de la suprafaŃa
bucşei. Setul de selecŃie va fi 2 pentru a se păstra setul 1 ca fiind set ce conŃine toate nodurile.
Nodurile se pot vizualiza cu comanda :

Bara de meniuri : Edit → Plot → Nodes
Figura 77
Asupra nodurilor selectate se impune o condiŃie de deplasare nulă.
Bara de meniuri : LoadsBC→Structural→Displacement→Define by nodes
115
Se selectează plaja maximă de noduri deoarece programul oricum impune deplasarea asupra
nodurilor selectate.
Pentru a se putea selecta nodurile de pe margine se activează setul 1 de selecŃie cu comanda
:
Bara de meniuri : Control→Activate→Set Entity
Se selectează setul 1, şi apoi se selectează toate nodurile discretizării cu comanda :
Bara de meniuri : Control → Select → By Labels

Se selectează o plaja maximă de noduri (între 1 şi 60000).
Urmând aceeaşi procedură se vor selecta nodurile de pe cele două margini. Se va impune
condiŃia de deplasare 0 pe X (care este axa Z a sistemului de coordonate polar).
3.3.8. Impunerea presiunii fluidului
Presiunea este aplicată pe partea de înaltă presiune (Fig.8,9). Se începe prin selectarea
găurilor unde se aplică presiunea. După ce se efectuează comenzi de Zoom corespunzătoare pentru
alegerea nodurilor, se foloseşte comanda :
Bara de meniuri : Control → Select → By Windowing
Se selectează nodurile corespunzătoare celor două găuri.

Pentru a centra mai bine fereastra de selectare se desenează punctul corespunzător centrului
cercului. Coordonatele acestui punct se determină listând coordonatele unor noduri şi efectuând
media aritmetică pentru a determina centrul cercului. Nodurile selectate sunt prezentate în figura 12.
116
Figura 78
Pentru a aplica presiunea, aceasta trebuie transformată în forŃă asupra nodurilor. Deci se
înmulŃeşte presiunea cu suprafaŃa şi se împarte la numărul de noduri.
Numărul de noduri se calculează listând nodurile şi copiind rezultatele în programul Excel.
În cazul celor două găuri avem 468 de noduri. SuprafaŃa unei găuri este de 435 mm2. Deci
pentru cele două găuri vor avea o suprafaŃă de 870 mm2. Deci forŃa aplicată va fi :
210 ⋅10 5 ⋅ 870 ⋅ 10 −6

F= = 39 N
468
Pentru aplicarea forŃei se creează un sistem de coordonate cilindric pe centrul găurilor cu

comanda :
Bara de meniuri : Geometry → Coordinate Systems → Three Points
Se desenează cele trei puncte corespunzătoare axelor sistemului :
Bara de meniuri : Geometry → Points → Define
Punctele se definesc în raport cu reperul 12.

În final sistemul de coordonate apare ca în figură :
Figura 79
ForŃa se aplică cu comanda :
Bara de meniuri : LoadsBC → Structural → Force→Define by nodes
117
ForŃa se defineşte pe axa x care corespunde axei r a sistemului de coordonate.
Figura 80
Se activează setul de selecŃie 1 care conŃine toate nodurile.
Bara de meniuri : Control→Activate→Set Entity
Similar se defineşte forŃa şi pe celelalte zone ca în figurile 8 şi 9.

Găurile verticale vor fi :
Figura 81
În acest caz avem 428 de noduri, deci forŃa este :
210 ⋅10 5 ⋅ 870 ⋅ 10 −6

F= = 43N
428
Nodurile de pe o bordură sunt :
118
Figura 82
Numărul nodurilor este de 425. SuprafaŃa este de 738 mm2. Deci forŃa este :
210 ⋅10 5 ⋅ 738 ⋅ 10 −6

F= = 36.5 N
425
Figura 83
Pentru cealaltă bordură numărul nodurilor este de 398. ForŃa devine :
210 ⋅10 5 ⋅ 738 ⋅10 −6

F= = 39 N
398
119
Figura 84
Numărul nodurilor din zona interioară este 366. SuprafaŃa este de 529mm2. ForŃa devine :
210 ⋅10 5 ⋅ 529 ⋅10 −6

F= = 30 N
366
Figura 85
Numărul nodurilor din zona exterioară este 960. SuprafaŃa este de 1654 mm2. ForŃa devine :
210 ⋅10 5 ⋅1654 ⋅10 −6

F= = 36 N
960
120
Figura 86
3.3.9. ExecuŃia analizei
Pentru a efectua o analiză rapidă din punct de vedere al timpului de lucru se selectează
modul de rezolvare iterativ :
Bara de meniuri : Analysis → Static → Static Analysis Options
Se execută apoi rezolvarea problemei.

Bara de meniuri : Analysis → Static → Run Static Analysis
3.3.10. Analiza rezultatelor

Se afişează tensiunile Von Mises cu comanda :
Bara de meniuri : Results → Plot → Stress
121
Figura 87
Se observă că tensiunea maximă este de 105MPa, mai mica decât (limită de
elasticitate)/(coeficientul de securitate)=260MPa/2=130MPa.
Deci se poate spune că bucşa rezistă solicitărilor.
DeformaŃiile piesei sunt prezentate în figura 22. Ele sunt exprimate în mm.
Figura 88
122
3.4. ANALIZA NELINIARĂ FOLOSIND ELEMENTE DE TIP GAP
3.4.1. Obiectiv
În această aplicaŃie se propune rezolvarea unei probleme neliniare folosind elemente de tip
Gap. Geometria problemei este prezentată în Figura 89. Grinda este din oŃel cu modulul de
elasticitate E=2.1*105MPa şi are o secŃiune de formă pătrată cu latura de 10mm. Neliniaritatea
problemei se datorează contactului care apare între grindă şi opritor, după ce încărcarea depăşeşte o
anumită valoare.
300mm F=100N
150mm opritor (la o deplasare

de 0,8mm)
Figura 89
Pentru a putea remarca efectul opritorului asupra deplasării nodurilor grinzii, se vor efectua
două modelări : o modelare a sistemului fără opritor şi o modelare a sistemului cu opritor.
3.4.2. Modelarea sistemului fără opritor

Se construieşte geometria conform celei din Figura 89 fără opritor. Modelarea grinzii se face
cu elemente de tip Beam2D (20 de elemente). SecŃiunea barei se defineşte cu comanda Beam
Section. Se unesc nodurile comune cu comanda Meshing->Nodes->Merge. Se încastrează bara şi
se aplică o forŃă de -100N pe direcŃia y. Calculul se execută cu comanda
Analysis->Static->Run Static Analysis
Deplasările în noduri sunt prezentate în Figura 90.
Figura 90
Se poate remarca că deplasarea nodului 11 este de 1.6mm. În concluzie, în cazul în care se
foloseşte un opritor la 0.8mm, acesta va fi activ, creând un comportament neliniar al sistemului.
123
3.4.3. Modelarea închiderii contactului (aşezarea grinzii pe opritor)
Modelul este prezentat în Figura 91.
Element de tip Gap

Figura 91
DiferenŃa faŃă de modelul precedent constă în apariŃia elementului 21, element de tip Gap.
Se vor introduce şi constantele reale. Se va schimba doar prima constantă reală : Relative
displacement between two nodes cu valoarea distanŃei dorită (0.8mm). Se unesc nodurile comune
cu comanda Meshing->Nodes->Merge.
Se încastrează bara şi se aplică o forŃă de -100N pe direcŃia y.
Se defineşte curba forŃă-timp cu comanda LoadsBC->Function Curve->Time/Temp
Curve şi se introduce o forŃa de 0 pentru timpul 0, respectiv coeficientul forŃei de 1 pentru timpul
100. Se pune condiŃia ca forŃa să crească incremental cu comanda : LoadsBC->Load Options-
>Time Parameters şi se impune o creştere de la 0 la 100 cu pasul de 1.
Se activează opŃiunea de stocare a datelor:
Analysis->Non Linear->Plot Options (cu parametrii Beginning Step 1, Ending Step 100).
Calculul se execută cu comanda
Analysis->Non Linear->Run Non Linear Analysis
3.4.4. Vizualizarea rezultatelor

Se selectează postprocesorul adecvat analizei neliniare cu comanda :
Results->Setup->Set Postprocess Type (Nonliear Structural)
Pentru vizualizarea rezultatelor se execută comenzile
Display->XY_Plots->Activate Post-Proc (cu parametrii TIME şi UY)
Display->XY_Plots->Plot Curves
În Figura 92 este prezentată evoluŃia deplasării nodului 21(nodul pe care este aplicată forŃa)
în funcŃie de timp. Se poate observa o caracteristică neliniară a deplasării (din momentul în care
elementul de tip Gap s-a închis rigiditatea este mai mare).
Figura 92
124
3.5. PROBLEMĂ NELINIARĂ A TRANSFERULUI TERMIC
3.5.1. Obiectiv
Se propune un studiu al comportării unei bare de aluminiu supusă unei
diferenŃe de temperatură prin faptul că unul din capete este in contact cu o sursă de căldură iar
celălalt se află la temperatura mediului abiant. Problema nelinearităŃii în acest caz provine din
dependenŃa temperaturii de proprietăŃile de material, respectiv conductivitatea termică λ. Alte
proprietăŃi necesar a fi cunoscute pentru studiul transferului de căldură tranzitoriu sunt
densitatea materialului, ρ, şi căldura specifică, c. In această aplicaŃie funcŃia CURDEF se va
utiliza pentru a introduce definiŃia funcŃiei de variaŃie atit a temperaturii cit şi a timpului.
3.5.2. Date iniŃiale

Caracteristici geometrice.
Bara de aluminu are lungimea L=0.5m, iar pentru problema plană studiată grosimea
barei este b= 0.01m
ProprietăŃi de material.
Densitatea considerată pentru bara din aluminiu, ρ=2700 Kg/m3, conductivitatea
termică λ=210 W/(m K), căldura specifică, c=900 J/(Kg K)
3.5.3. Algoritmul de lucru

Geo panel. Deschiderea aplicaŃei.
Crearea geometriei:
PT,1,0,0,0
PT,2,0.5,0,0
PT,3,0.5,0.01,0
PT,4,0,0.01,0
CRLINE,1,1,2
CRLINE,2,2,3
CRLINE,3,3,4
CRLINE,4,4,1
SCALE,0.8
SF4CR,1,1,2,3,4,0
Introducerea tipului de elemente:

EGROUP,1,PLANE2D,0,1,2,0,0,0,0,0
Specificarea proprietăŃilor de material:

MPROP,1,KX,210
125
MPROP,1,DENS,2700
MPROP,1,C,90
Crearea structurii din noduri şi elemente:
M_SF,1,1,1,4,25,1,1,1
Definirea funcŃiei de temperatură. Datele pentru această funcŃie pot fi introduse ca
fişier extern sau ca date tabelare, pentru cel mult opt puncte de definire. In aceasta
aplicaşie se va introduce funcŃia de temperatură prin două puncte:
CURDEF,TEMP,1,1,0,2,200,3
Definirea funcŃiei de timp. In aceleaşi condiŃii ca pentru definirea funcŃiei de
temperatură, vom introduce funcŃia de timp prin trei puncte astfel incit să putem
simula procesul de transfer de căldură:
CURDEF,TIME,1,1,0,2,7,2,7.00001,1,15,1
Activarea funcŃiei de temperatură:
ACTSET,TP,0
Introducerea sursei de căldură. Se consideră că marginea (curve) notată 2 este in
contact cu sursa de căldură. Comanda este de introducere a temperaturii in
nodurile liniei (marginii) 2, NTCR:
LoadsBC > THERMAL > TEMPERATURE > Define by Curves
NTCR,2,200,2,1
Introducerea incrementului de timp pentru problema nelineară. Se utilizează comanda
TIMES in care trebuie specificat timpul de start al găsirii soluŃiei, timpul de sfirşit
al iteraŃiei, timpul de incrementare intre doi paşi consecutivi.
TIMES,0,15,1.5
Specificarea detaliilor pentru analiza termică. Comanda este A_THERMAL si se
accesează:
Analysis > HEAT TRANSFER > Thermal Analysis Options
Practic, singura opŃiune oentru acest caz este de introducere a cazului de analiză de
transfer tranzitoriu (TRANSIT):
A_THERMAL,T,0.001,1,1,20,0,1,1E+008,0,0
Introducerea condiŃiilor de margine, respectiv a teperaturii iniŃiale la margine:
INITIAL,TEMP,1,52,1,100
Rularea aplicaŃiei:
R_THERMAL

Se pot evidenŃia distribuŃiile de temperatură in noduri dar se poate observa, de
exemplu, evoluŃia funcŃiei de temperatură pentru un nod ales şi pentru funcŃia de timp
considerată.
Astfel, vom prezenta grafic distribuŃia de temperatură prin:
RESULTS >plot>THERMAL
Apoi, alegand, de exemplu, nodul vom urmări comportamentul nelinear al funcŃiei de
temperatură.
DISPLAY>xy_plots>activate postprocess (si se va introduce nodul pentru care
studiem func;ia de temperatura)
126
Rezultate:
Figura 93
Figura 94
127

Indrumar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Indrumar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

METODA ELEMENTULUI FINIT

EL.1 EL.2 EL.3

1.1.2. Model fizic, notaŃii şi convenŃii

1.1.3. Date iniŃiale

Calculul ariei suprafeŃei celor trei tronsoane :

1.1.4. Vectorii coordonatelor celor 4 noduri

NOTATII: CNodX - coordonata nodului pe direcŃia “Ox”

1.1.5. Vectorii de definire ai elementelor prin nodurile sale

1.1.6. IniŃializarea indicilor de matrice

Definirea matricei de rigiditate locală pe element – preformatată

Pentru matricea globala :

 8.247 × 105 −8.247 × 105 0 0 

 8.247 × 105 −8.247 × 105 0 0 

 8.247 × 105 −8.247 × 105 0 0

Matricea de rigiditate finală, matrice bandă :

 8.247 × 105 −8.247 × 105 0 0 

1.1.7. Introducerea vectorului forŃelor

1.1.8. Aplicarea condiŃiilor la limită (restricŃii în deplasări)

Deplasarea în nodul 1 este nula !

1.1.9. Rezultate (deplasări în noduri)

Ca observaŃie se poate spune ca valoarea deplasărilor nodurilor este comparabila cu

1.2.2. Vectorii coordonatelor celor 3 noduri

1.2.3. Vectorii de definire a elementelor prin nodurile acestora

1.2.4. Vectorii proprietăŃii de material şi ai caracteristicii geometrice (modul de

1.2.5. Se calculează lungimile barelor şi cosinuşii directori

Calculul lungimii barelor :

Calculul funcŃiei cos θ

1.2.6. IniŃializare matrice generala de rigiditate şi vectorul forŃelor

1.2.7. Matricea de rigiditate (fără înmulŃire cu raportul EA/L)

Numerotarea în această aplicaŃie urmează numerotarea implicită din programul Mathcad.

 2.912 × 105 0 −2.912 × 10

matricea de rigiditate în sistemul de coordonate global:

 2.016 × 105 1.344 × 10

asamblare în matricea generală de rigiditate:

 5.824 × 105 0 −5.824 × 10

matricea de rigiditate în sistemul de coordonate global:

 4.032 × 105 −2.688 × 10

asamblare în matricea generale de rigiditate:

1.2.8. Vectorul forŃelor

ForŃa după direcŃia axei Ox aplicată în nodul 1

1.2.9. Aplicarea condiŃiilor la limită (restricŃii în deplasări)

1.2.10. Rezultate (deplasări în noduri)

1.3.2. Vectorii coordonatelor celor 3 noduri

...AtenŃie! numerotarea începe de la 0 !

1.3.3. Vectorul nodurilor aflate pe cele 2 elemente (EL_NOD)

1.3.4. Caracteristici geometrice şi proprietăŃi de material

1.3.5. Se calculează lungimile barelor şi cosinuşii directori

Calculul lungimii barelor :

Calculul funcŃiei cos θ

1.3.6. IniŃializare matrice generala de rigiditate şi vectorul forŃelor

 2.912 × 105 0 0 −2.912 × 10

matricea de rigiditate în sistemul de coordonate global:

 2.033 × 105 1.318 × 10

asamblare în matricea generale de rigiditate:

 2.033 × 105 1.318 × 10

matricea de rigiditate în sistemul de coordonate local:

 5.824 × 105 0 0 −5.824 × 10

matricea de rigiditate în sistemul de coordonate global:

 4.054 × 105 −2.655 × 10

asamblare în matricea generale de rigiditate:

 2.033× 105 1.318 × 10

1.3.7. Vectorul forŃelor

1.3.8. Aplicarea condiŃiilor la limita (deplasări)