Intr-o societate obsedata de a avea succes si inspaimantata de esec si eticheta de

looser, industria de self-help vinde tone de literatura, seminarii, sedinte de

coaching si portrete de guru. O intrebare interesanta este care sunt factorii care
stau la baza succesului, demonstrati si validati de stiinta si nu extrasi din
experienta personala a diferitilor leaderi, care din cand in cand mai publica cate
un best-seller care ii imbogateste doar pe ei si nu pe cititorii lor.
In prezent, psihologi si cercetatorii preocupati de factorii care prezic succesul in
viata au ajuns la doua trasaturi esentiale, inteligenta si autocontrolul!
Daca la capitolul inteligenta, inca nu s-au pus de comun acord aupra modalitatilor
de a spori si mentine permament aceasta trasatura (sunt mai multe tipuri de
inteligenta, fiind un domeniu foarte vast si foarte studiat in acelasi timp), au
descoperit cum poate fi antrenat autocontrolul!
De asemenea, acestia au ajuns la concluzia ca marea majoritate a problemelor,
personale si sociale, au ca centru declansator esecul autocontrolului.
Iti suna cunoscut cheltuielile si imprumuturile masive, violenta la primul impuls,
teme amanate la nesfarsit, abuz de alimente nesanatoase, lipsa exercitiilor fizice,
anxietatea, cumparaturi la primul impuls urmate de furie sau frustrare ?
Asa cum autocontrolul este cel mai bun predictor al succesului, polul opus este dat
de lipsa autocontrolului sau controlul foarte slab al acestuia.
Cel mai semnificativ studiu, a fost facut in anii 60 de catre Walter Mischel, o
somitate in domeniu (poti vedea testul pe youtube), care era interesat de modul in
care un copil rezista gratificatiei imediate. Acesta a creat o situatie ingenioasa de
testa acest lucru, la copii de 4 ani. Copii erau introdusi intr-o camera unde li se
oferea o bezea, acestia puteau manca bezeaua oricand doreau, insa inainte de parasi
incaparea, cercetatorul propunea o intelegere, daca copilul avea rabdare 15 minute,
si nu manca bezeaua respectiva, mai primea una.
Rezultatele au fost extrem de interesante, unii copii infulecau bezeua imediat, altii
reuseau sa astepte prin distragerea atentiei (se uitau in alta parta se jucau cu
manutele etc). pentru anii 60, dupa cum am mai spus, era o descoperiere
interesanta.

Rezultatul studiului de mai sus, a fost samanta care avea sa infloreasca mai
tarziu.
Acelasi Walter Mischel, dupa multi ani, a descoperit absolut intamplator o legatura
cu studiul pe care il facuse cand fetitele lui aveau cativa anisori, si a avut o idee, ce
avea sa deschida un nou drum in domeniul psihologiei.
Fetele lui mergeau la scoala, in campusul Universitatii Standford, unde avusesera
loc experimentele cu bezeaua, si desi terminase demult cercetarea, continua sa
auda de la fetele lui diverse informatii despre colegii lor.
Acesta a observat ca, copiii din studio, care esuasera in a astepta cea de-a doua
bezea, aveau rezultate mult mai slabe la invatatura. Pentru a-si verifica intuitia, a
testa ipoteze si a vedea daca intr-adevar exista un tipar si o legatura intre
autocontrolul si rezulate mult mai bune/slabe, acesta impreuna cu colegii lui, au
luat urma copiilor care fusesera inclusi in cercetarea initiala.
Rezultatele au fost revolutionare pentru aceea vreme. Ei au descoperit, ca
majoritatea celor care dadusera dovada de vointa (autocontrol) puternica la 4 ani
aveau note mult mai mari si rezultate mult mai bune la teste comparativ cu colegii
lor, cei care infulecasera imediat bezeaua.
Primii, pe langa note mai mari, erau mai populari, si s-au facut remarcati de
profesorii din clasa, iar ulterior (cercetarea s-a extins) au ajuns sa castige salarii
mai mari, avand un indice corporal mai scazut, fiind mai putin susceptibili sa se
ingrase odata cu varsta, comparativ cu colegii lor care au inregistrat scoruri mult
mai slabe pe aceste aspecte.
Dupa multi ani de practica si cercetari, Martin Seligman, fondatorul psihologiei
pozitive (poti sa dai un google rapid, e un individ interesant de cunoscut)
concluziona: Esecul autoreglarii (lipsa autocontrolului ) reprezinta patologia
sociala majora a timpurilor noastre
Datorita boom-ului psihodinamic, care sustinea sus si tare ca mintea constienta este
supusa inconstientului, toata lumea cauta explicatii fie in trecut, fie in relatiile cu
familia de origine, fie in vieti anterioare, aceste explicatii fiind suficient de comode
pentru evitarea responsabilitatii. Vointa a ajuns sa para atat de lipsita de importanta
incat, nici macar nu a mai fost masurata sau mentionata in teoriile moderne ale

personalitatii. Da, cel mai bun predictor al succesului in viata pur si simplu a fost
ignorat in favoarea unei gandirii magice, capabila sa ofere explicatii retroactive
pentru orice, dar incapabila in a prezice un anume comportament in viitor.
A urmat cultul stimei de sine si a gandirii pozitive fara acoperire in practica. De
cate ori nu ati auzit ca este suficient sa crezi si se va intampla, vizualizeaza
suma de bani pe care ti-o doresti si daca iti doresti suficient de mult si gandesti
pozitiv, se va intampla, s.a.m.d. Gandirea pozitiva fara vointa, autocontrol, efort si
gandire critica a devenit regula si nu exceptia. Din nefericire gandirea pozitiva si
stima de sine crescuta fara a fi dublate de vointa, autocontrol, efort si gandire
critica ne duc la aroganta, infatuare si o totala lipsa de contact cu realitatea si de
comunicare autentica si reala cu cei din jurul nostru.
Un alt experiment celebru avea sa dovedeasca cat se spoate de clar, ca vointa este
o reursa finita!
Cercetatorii au format o grupa de studenti. Acestia au fost chemati la laborator cu
noaptea in cap, nemancati.
In cadrul laboratorului mirosea a fursecuri proaspete cu ciocolata (abia fusesera
scoase din cuptor). Cu totii au fost invitati sa ia loc la masa avand in fata mai multe
optiuni culinare, fursecuri calde, bucatele de ciocolata si ridichi.
Jumatate din grupul de studenti au primit permisiunea de a se infrupta cu de toate,
celalalta jumatate a primit permisiunea de a manaca doar ridichii. Acestia din urma
s-au abtinut cu greu sa nu guste din fursecuri si ciocolata.
Ulterior, toti studenti care participasera la experiment au fost invitati in alta
camera, unde au fost rugati sa rezolve niste probleme de geometrie (un mic
amanunt picant problemele erau de nerezolvat ) pentru a li se evalua IQ-ul.
Scopul real al experimentului era sa vada cat timp va dura pana cand participanti
vor renunta la sarcina.Rezultatele au aratat o diferenta foarte mare intre timpul de
lucru alocat de catre cele doua grupe.
Primii, cei care au avut acces la fursecuri au rezolvat cca 20 min probleme, inainte
de a renunta. Cei din grupul doi, care au avut acces doar la ridichii, au renunatat
dupa numai cca 8 minute. O diferenta foarte mare, 12 min.

Ei bine, cea de-a doua grupa, rezistand cu succes tentatiei reprezentate de fursecuri
si ciocolata (au consumat energie ca sa se abtina), efortul facut pentru a rezista, lea lasat mai putina energie pentru a rezolva probleme de geometrie.
Psihologul social Roy F. Baumeister si-a dedicat o buna parte din cariera studiului
auto-controlului si vointei, experimentelor, iar cartile lui au devenit carti de
referinta in domeniu.
Este util sa retinem ca epuizarea si/sau vointa redusa, exacerbeaza dorintele acestea
fiind mai puternice decat in mod obisnuit. Avem o cantitate finita de vointa!
Aceasta se epuizeaza pe masura ce o folosim.
Folosim aceiasi vointa pentru toate tipurile de sarcini! Este bine sa ne prioritizam
obiectivele in cadrul unei zile, daca nu dorim sa ramanem fara combustibil.
Iar cel mai important este sa invatam sa constientizam, sa apreciem, sa exersam si
sa educam vointa noastra, pentru ca acesta este cel mai important muschi pe care
il avem, in cursa noastra personala catre succes!