Cum le vindeca timpul pe toate...

Salut!
Cine nu a visat cu ochii deschisi? Cine nu a iubit copilareste? Cine nu a fost ranit? Cine nu a urat? Cine nu a fost dezamagit?
Acel cineva care raspunde cu nu, inseamna ca nu a trait.
Eu una am trecut prin toate, dar cel mai mult m-a marcat o singura iubire, care, din pacate a lasat un gol si neincredere in sfletul meu pentru mult timp. Sa dam timpul inapoi cu
cativa ani. Am cunoscut un baiat foarte dragut, care initial nu mi-a placut si am fost prieteni mult timp , pana cand i-am oferit tot. Prima iubire, primul baiat. Eram mereu
impreuna, lucram impreuna, visam impreuna, mergeam la munte, la mare, vorbeam tot timpul, ne iubeam. Cel putin asa am crezut eu. Cand dintr-o data am realizat ca
persoana cu care imparteam totul, era un necunoscut pentru mine. Am fost orbita de iubire( doar este vorba aceea ca dragostea e oarba, la mine a fost chioara de-a binelea).
Pana cand intr-o zi am fost pusa in fata realitatii:dezamagirea. Nu intru in detalii. Nu pot sa va spun ce am simtit in cuvinte si cate lacrimi am varsat pentru acel baiat. Si cat de
mult m-a schimbat, si cate cuvinte am putut sa arunc cand era mai simpu sa abandonez. M-am transformat in isterica care atunci cand eram mica ma uitam la filme imi ziceam
sper sa nu ajung asa. M-am coborat sub nivelul lui si am prelungit ura si dezamagirea. Am pierdut timpul transformand totul in drama, si dupa ce am primit palma de la realitate,
au mai fost nevoie de alte 10 palme sa ma trezeasca la realitate.