George Toprceanu

Balada unei stele mici

ii minte tu, iubita mea,
O noapte de argint n care
Mi-ai artat pe cer o stea
Din Carul mare?
Cu faa-n sus spre Dumnezeu,
Lsndu-i capul s se culce
Pe braul meu,
Te legnam, povar dulce.
Deasupra noastr, un castan
Cu frunze pudic rsfirate
Pentru-a servi de paravan
Iubirilor nevinovate,
Tinznd o ramur-n zadar
Ca s ne apere de stele,
Fusese martor ocular
La toate cele.
i nu mi-ai spus atunci nimic,
Dar cnd mi-am cobort privirea,
Un deget mic
Mi-a artat Nemrginirea.
Un strop de-argint a lunecat,
i, cu paloarea-i sideral,
Pe cerul negru a-nsemnat
Un fir subire de beteal...
ii minte ce fior strin
Trecu atunci, din constelaii,
Prin bluza ta de crepe-de-Chine
Cu aplicaii?
Ce veti din cerul deprtat
A nins pe fruntea ta zenitul?
Ce gnduri tainice-ai schimbat
Cu Infinitul?...

Sclipind departe, prin frunzi,

O stea smerit i albastr
Sta singuratic, piezi
Deasupra noastr.
i ca un spin,
Cu raza-i rece i subire,
Mi-a strecurat un gnd strin
n visul meu de fericire.
Zicea: - Sub cerul vast i mut
V-a aruncat aceeai soart
Pe-un strop de lut
Ce-n nvrtirea lui v poart.
Srman atom sentimental!
Nu tii tu oare
C viaa voastr-i colosal
De trectoare?
Zicea: - M mir c te-ai gndit
S-mi cni o od.
De cnd poeii s-au prostit,
Amorul nu mai e la mod.
Oricum, voi suntei prea mruni
i eu, prea mare...
N-ar fi mai bine s renuni
i s v ducei la culcare?
C nu exist pe pmnt
Mai venerabil manie
Dect - sub stele jurmnt
Pe venicie.
i nu exist-n univers
Mai mare crim
Dect - la coada unui vers S pui o rim...