O afacere compromisă

Unul din domeniile cele mai fascinante şi inaccesibile

multora este acela al afacerilor. Acolo toate lucrurile primesc o
nouă conoţatie, valorile sunt reevaluate şi competenţa se
înfrăţeşte cu o imagine cât mai bună de sine. Orice bărbat
(aproape)visează să devină milionar nefăcând nimic, aşa,
peste noapte, în urma unei afaceri nemaipomenite. Alţii
muncesc din greu, hrănind visul unui paradis ce se poate
împlini în viaţa lor.
Întrebând câţiva oameni ce le vine în minte când aud
aceste două cuvinte, afacere compromisă, aceştia mi-au
răspuns: „bani aruncaţi în vânt, timp pierdut.” Un altul îmi
spune: „faliment, a nu fi loial partenerului (de afacere).” „...a
nu avea inteligenţa să evaluezi lucrurile.”
Cu multe din aceste reflexii pot fi deacord. Compromiterea
unei afaceri poate avea loc la începutul ei, în timpul
desfăşurării (vreo eroare de procedură sau ascunderea unor
informaţii) sau la final (un scop secret scos la iveală). Domeniul
acesta are, însă, şi un atu. Oricine îl poate folosi. Oricând, dacă
există resurse, cineva o poate lua de la capăt. Un avantaj
incontestabil.
Religiozitatea cuiva, privată sau manifestată public,
poate fi un domeniu în care spiritul afaceresc să fie cât se
poate de fertil. Cum se poate detecta acesta? Câteva indicii:
cu cât eşti mai vehement în a-i condamna pe ceilalţi, cu atât
câştigi mai multă favoare cerească; ‘dacă ţin toate poruncile,
sigur ajung în Cer’; a face bine celor săraci poate spori şansele
pentru mântuire, pot îndura cât mai multe aici pentru că la
urmă, primind răsplata, o să râd de cei ce merg în Iad. Să pleci
cu astfel de gânduri sau atitudini în căutarea lui Dumnezeu,
înseamnă să fi sigur de compromiterea ta – o imagine falsă
despre Dumnezeul căruia te închini. Iar acest lucru e greu de
corectat.
„Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca
tine...” (Psalmii 50:21). Omul nu poate încheia contracte cu
Dumnezeu prin care, în urma fidelităţii, să primească ceva. Aşa
cum este revelat în Sfânta Scriptură, un singur lucru poate fi
oferit Creatorului – o inimă curată.
„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe
Dumnezeu!” (Evanghelia după Matei 5:8). Poate exista un
neajuns al acestui schimb: ca Dumnezeu să te conducă prin
situaţii pe care nu le înţelegi (deocamdată).
Pentru cei raţionali, poate agnostici, încheierea unui
astfel de acord cu Dumnezeu pare pueril, însă o trăire
autentică a creştinismului poate demonstra valabilitatea unei
afaceri ce nu poate duce spre faliment.
Paul Balaban