Leproşii Domnului

Paul Balaban

Lepra este una din cele mai cumplite şi enigmatice boli, iar
prezenţa ei în viaţa unui om aduce singurătate, depresie,
întristare. Astăzi, aceasta se întâlneşte rar, în ţara noastră
existând o singură leprozerie, la Tichileşti. Una din concepţiile
care a fost perpetuată de-a lungul timpului, în cadrul oamenilor
care Îl cunoşteau pe Dumnezeu, a fost aceea că boala este o
pedeapsă din partea Cerului pentru anumite păcate. Se mai
aud şi azi cuvinte de genul: Ai grijă că dacă nu faci cutare sau
cutare lucru, te bate Dumnezeu. Nu-i de glumă! Ciudat mod de
a caracteriza un părinte iubitor.

Există o întâmplare în Sfânta Scriptură care vorbeşte

despre câţiva leproşi, prieteni. Aceasta este relatată în cea de-a
doua carte a Împăraţilor, capitolul 6, începând cu cersetul 24.
Cetatea Samariei, era sub asediu. Foamete mare în cetate.
Aceşti câţiva leproşi, patru la număr, s-au socotit cum au ştiut
ei mai bine şi au plecat din cetate, zicându-şi: La ce să stăm
aici până vom muri? Noaptea aceea au plecat spre tabăra
sirienilor. Când ajung acolo, ce să vezi, tabăra pustie. Toate
lucrurile lăsate acolo, oamenii nicăieri. Cei patru intră într-un
cort sirian, mănâncă şi beau, iau nişte aur apoi intră în alt cort.
După ceva vreme îşi aduc aminte de fraţii lor din cetate ce erau
înfometaţi. Se întorc în cetate iar spre dimineaţă, la poarta
cetăţii se vindea făină şi alte alimente.

De multe ori, la câte un semafor sau trecere de pietoni

vezi oameni zdranţuiţi şi dincolo de oftatul de rigoare şi leul
care, poate, îl scoţi în silă din buzunar, ce gândeşti despre ei?
Despre cei din spitale sau azile? Dincolo de compătimire, mai
aştepţi ceva de la ei? Nu prea. Nici cei din Samaria nu mai
aşteptau nimic de la leproşi. Însă Dumnezeu încă avea un plan
cu ei. Să ajute cei bolnavi pe cei sănătoşi, să mă înveţe pe mine
un nespălat? Ciudată modalitate de ajutor oferă Dumnezeu.
Lecţii de bunătate şi iubire în fiecare istorie din Scriptură.

Data viitoare când mergi pe la vreo casă de copii, un spital

sau vezi vreun aurolac pe stradă, nu dispreţui. Gândeşte-te ce
te-ar putea învăţa Dumnezeu prin el, ce ţi-ar putea dărui Cerul
prin acel om; poate răbdare, poate ospitalitate, poate
simpatie...poate iubire.