Pe scurtătură

Paul Balaban

Îţi aduci aminte când te sculai târziu şi şi trebuia să te grăbeşti ca să ajungi la lucru sau la
şcoală? Atunci nici nu-ţi trecea prin gând să respecţi semnele de circulaţie sau să nu calci
iarba din parcuri. Cel mai scurt drum e cel... drept. Aşa că, o luai pe scurtătură.
Timp de secole, oamenii ştiau că a călători în jurul Africii nu era cea mai scurtă
cale spre a ajunge în India. Mulţi visau la o scurtătură prin istmul Suez. La 17 noiembrie
1869, visul acesta devine realitate. Canalul Suez a fost dat în folosire. Mulţimea a văzut
cum 68 de vase au intrat în canalul cel nou. Această scurtătură geografică a făcut o
uimitoare schimbare în comerţul mondial. În câteva ore se putea ajunge din Marea
Mediterană în Oceanul Indian. Datorită acestui canal, Europa şi Asia sunt mai aproape,
pe mare, cu 10800 km.
Există însă câteva domenii în viaţa fiecăruia în care scurtăturile nu au nici un rost.
Pot aduce doar o complicare a situaţiei şi nu o ieşire din impas. Spre exemplu: eşti şofer
şi trebuie să duci bani în familie, aşa că lucrezi cât te ţim bretelele, şi când nu mai merge,
iei un energizant... cu alte cuvinte, dai cu biciul pe un cal obosit. Mai merge ce mai
merge, dar la urmă cade. Şi nu mai poţi face nimic cu el. Sau ai o carie şi în loc să o
tratezi cum trebuie, fie că nu ai bani sau timp, ceri o plombă care mai târziu îţi dă iar
bătăi de cap şi te pomeneşti cu dureri insuportabile şi poate... ştirb. Cu sănătatea nu-i de
glumit. Orice scurtătură, orice faci mai puţin decât ideal, costă (mia mult sau mai puţin).
Sau ai familie. Şi la început ai fost fericit la culme. Apoi lucrurile s-au cam
precipitat şi parcă nu mai ai aşa chef de iubire (că doar e criză). Ai lăsat-o mai moale cu
romantismele, cu cadourile, cu declaraţile. Asta e! La un moment dat, iubirea se răceşte,
ba chiar îngheaţă totul în jur şi scurtătura aceasta duce la o fundătură. Nimeni nu-i de
vină, nici vecinii, nici neamurile, nici Dumnezeu. Doar tu.
Ai şi o credinţă în Dumnezeu. Şi ai trecut de multe ori prin probleme, necazuri
grave. Atunci ai cerut ajutor de Sus şi ţi s-a răspuns. Dar apoi, gata. La biserică nu mergi,
toţi îţi sunt antipatici, Biblia n-o citeşti (zici că e grea) şi milos nu-ţi place să fi (că doar
orice om poate lucra!). Ai luat-o încet pe scurtătură. E drept că eşti cu Dumnezeu, însă
doar atunci când ţi-a ajuns cuţitul la os. E frumos aşa?
Nu mă înţelege greşit, nu te iau la rost. Îmi spun mie lucrurile astea. Am trecut pe aici.
Dar nu mai vreau să mă întorc. Scurtăturile nu duc niciunde. Doar la confuzie. Şi unii, de
ruşine, nici nu mai vor să se întoarcă pe drum. E mai frumos şi sigur să mergi pe vechiul
drum.
„Iacob şi-a văzut de drum, şi l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu.” (Geneza 32:1)