Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
parte din grupul tehnicilor kinetoterapeutice speciale. (Prof. Univ. Dr. MrzaDnil Doina, Bazele generale ale kinetoterapiei, curs, Alma Mater, Bacu, 2012).
Manipulare (simplu, s.f., sing., lat. manipulus = pumn) = Anumite micri
imprimate pasiv unor segmente de membru, fie pentru a pune n eviden un semn
clinic, fie n scop terapeutic; sau mnuirea unei aparaturi complexe conform
instruciunilor de folosire. (Dumitru Moet, Enciclopedia de kinetoterapie, Semne).
Manipulare - Ansamblu de tehnici care permit modificarea atitudinilor sau
comportamentelor unei persoane, independent de voina sa. (Constantin Albu ,
Alois Ghergut , Mihai Albu , Dictionar de kinetoterapie , Ed. Polirom , 2007).
Dup Larousse (2006)
BOLNV, -, bolnavi, -e, adj., s. m. i f. (Persoan) care sufer de o boal; (om)
suferind, beteag. [Acc. i: (reg.) blnav] Din bg.bolnav.
Sursa: DEX '09 (2009)
Bolnav - persoan care sufer de o boal,suferind (DEX, Ed. A 2-a,
Bucureti:Univers Enciclopedic Gold, 2009).
ANAMNZ s. f. Totalitate a datelor pe care medicul le obine interognd
bolnavul cu privire la apariia i evoluia bolii de care sufer, la antecedentele ei
etc. Din fr.anamnse.
Sursa: DEX '09 (2009)
Anamnez (compus, s.f., sing., gr. - anamnesis = reamintire, de la ana = din
nou, iari; mneme = memorie si mnasthai = a-i aminti) = Aciunea de investigare,
fie direct a unui subiect care constituie un caz, fie a persoanelor din anturajul
acesteia, n scopul obinerii de informaii referitoare la antecedentele sale personale
sau accidentele morbide precedente. (Dumitru Moet, Enciclopedia de
kinetoterapie, Semne).
Anamneza - Metod de a ordona istoria unui caz pentru depistarea condiiilor ce
au dus la apariia unei boli sau stri anormale. Cuprinde informaiile furnizate de
bolnav (sau de persoana care l nsoete) referitoare la antecedentele
eredocolaterale i personale, istoricul bolii, precum i detalii asupra evoluiei
acesteia. (Constantin Albu , Alois Ghergut , Mihai Albu , Dictionar de
kinetoterapie , Ed. Polirom , 2007).
RIDICRE, ridicri, s. f. Aciunea de a (se) ridica i rezultatul ei; ridicat1.
V. ridica.
Sursa: DEX '98 (1998)