UNIVERSITATEA TRANSILVANIA, BRASOV

FACULTATEA DE DREPT

ISTORIA STATULUI SI DREPTULUI ROMANESC

EVOLUTIA CONSTITUTIONALA
A
ROMANIEI

( 1866 - 1991)

Evolutia constitutionala a Romaniei

Autor: student Elena TONU
Anul I, grupa 6

Brasov
-

2010

Cuprins:

I.

Introducere.....................................................................................
.....................................................

II.

Constitutia
din 5
1866 ..............................................................................................
...........................

III.

Constitutia
de
la 6
1923...............................................................................................
........................

IV.

Constitutia
de
la 7
1938...............................................................................................
.......................

V.

Constitutiile
in
regimul
totalitar 10
comunist.....................................................................................

VI.

Constitutia
din 11
1991...............................................................................................
...........................

VII
.

Concluzii ........................................................................................
......................................................

14

Bibliografie.....................................................................................
....................................................

15
2|

Evolutia constitutionala a Romaniei

S-a crezut multa vreme in puterea nelimitata a legilor si a reformelor politice.

3|

Evolutia constitutionala a Romaniei

S-a crezut ca este de ajuns sa se voteze o constitutie, ca o tara sa devina un stat
constitutional si sa apra moravuri constutionale. Experienta aceasta s-a dovedit
insa,
dezastruasa.
Dimitrie Gusti ( Stiinta naturii )

I.

Introducere
Destinul Europei, mai ales al celei moderne, a fost determinat de lupta pentru
afirmarea drepturilor si libertatilor individuale, pentru constituirea natiunilor si
a statelor nationale guvernate de ideile de legalitate, legitimitate, justitie si
dreptate sociala, intrucat, asa cum proclama Declaratia drepturilor omului si
cetateanuluidin 26 august 1789 uitarea sau nesocotirea omului sunt
singurele cauze ale relelor publice si ale coruptiei guvernelor. Implinirea
acestor deziderate a inclus insa un proces indelungat, care nu s-a derulat
uniform si pasnic.
Revolutia franceza, declansata in 1789 a inaugurat o noua epoca in istoria
europeana universala. Aceasta a exaltat antiteza individ stat, ca o reactie
fireasca contra absolutismului monarhic, promovand o conceptie
individualista conforma careia individul este scopul, iar societatea, exprimata
prin stat, este mijlocul. In consecinta, baza si scopul dreptului il reprezinta
consacrarea drepturilor individuale. In art. 1 al Declaratiei drepturilor omului
se afirma: oamenii se nasc si raman liberi si egali in drepturi, iar articolul 2
preciza ca: Scopul oricarei asociatii politice este conservarea drepturilor
naturale si imprescriptibile ale omului. Cu alte cuvinte, omul se naste cu o
serie de drepturi care-i apartin si care nu pot fi ingradite sau limitate de stat,
scopul acestuia fiind apararea si conservarea acestor drepturi. Iar societatea,
adica statul nu poate face ceva contra acestor drepturi, fara a-si depasi
ratiunea de a fi.
Pentru Europa, aceasta revolutie a insemnat promisiunea unui urias proces de
schimbari si transformari fundamentale, care au jalonat si marcat fizionomia
si structurile civilizatiei moderne. Astfel, in Franta, dupa restauratia
monarhica, sunt elaborate chartele din 1814 si 1830, care reintroduc sistemul
parlamentar in locul celui monarhic, in timp ce in Belgia, Constitutia din 1831
coincide cu instaurarea unei monarhii proprii ca urmare a proclamarii
independentei acestei tari. Printre alte constitutii europene elaborate in
conditiile existentei unui guvernamant monarhic, se numara cea a
Piemontului din timpul regelui Carol Albert, devenita dupa unificare,
Constitutia Italiei, precum si cele ale Greciei, Suediei si Danemarcei.
4|

Evolutia constitutionala a Romaniei

Inceputurile vietii constitutionale romanesti pot fi gasite intr-un proiect de
constitutie aristodemocratica de la 1802, inspirat de ideile revolutiei franceza,
in care boierimea mica se pronunta pentru o republica aristocratica, in care
sa existe o consultare a intregului popor. Proiectul prevedea pana si o
separare a puterilor in stat, precum si organizarea acestora in divanul cel
mare (guvernul), divanul pravilnicesc si divanul de jos (in care sa intre si
deputatii trimisi de la tara).
In curs de doua decenii, aceste idei si principii reformator constitutionale
incep sa se contureze tot mai mult, pentru ca, dupa revolutia condusa de
Tudor Vladimirescu ele sa fie inscrise in Constitutia Carvunarilor, elaborata
de boierimea mica si mijlocie din Moldova, in frunte cu Ionica Tautul.
Constitutia de la 1822 proclama principii necunoscute si neaplicabile pana
atunci in Tarile Romane: libertatea individuala, libertatea muncii si comertului,
egalitatea in fata legilor, respectul proprietatii, etc.
Constitutia Carvunarilor n-a capatat o consacrare oficiala, domnitorul Ioan
Sandu Sturza, desi impartasea el insusi ideile carvunarilor, nu a putut sa o
puna in aplicare de teama marii boierimi sprijinite de Poarta.
Prin Regulamentele Organice de la 1831 1832, marea boierime preia
initiativa reformatoare a micii boierimi, in scopul de a opri si intarzia accesul
acesteia spre puterea politica, cautand sa-si asigure sprijinul puterii
protectoare Rusia. Regulamentele organice integreza astfel proiectele
anterioare de organizare a vietii statale, iar sub acest nume modest, ele
reprezinta, o adevarata constitutie, avand ca menire, realizarea, potrivit cu
interesul marilor boieri, a programului sprijinit de boierimea de toate treptele
si mai ales de boierii cei mici, incepant din secolul al XVIII lea.
Regulamentele Organice cuprindeau norme prin care se limiteaza puterea
domnului, stabilindu se, pentru prima oara in Principatele romane, o noua
organizare a statului pe baza principiului separatiei puterilor in stat: cea
executiva incredintata domnului, cea legislativa, exercitata de domn si
Adunarea Obsteasca si cea judecatoreasca, care devine independenta fata de
puterea legislativa si executiva. Practic, sub aceste regulamente se
organizeaza, pentru prima data, in fiecare principat, cate o adunare
obsteasca (un fel de Parlament unicameral), care devin, la scurt timp dupa
infiintare, forme concrete de manifestare ale opozitiei nationale fata de
abuzurile domnului, insa vizandu se direct curtea protectoare.
Regulamentele au contribuit la dezvoltarea curentului democratic liberal,
caci rusii au sustinut sa dea aceeasi forma constitutionala ambelor tari si au
introdus chiar in Regulamentele Organice un articol care pregatea unirea lor,
fiindca pentru ei era mult mai comod sa anexeze principatele dintr-o data,
decat pe fiecare pe rand.
Revolutia de la 1848 din tarile romane, care s-a desfasurat simultan cu cele
izbucnite intr-o serie de tari europene, a consacrat in epoca ideea ca romanii,
5|

Evolutia constitutionala a Romaniei

la fel ca si alte natiuni europene, au avut ca preocupare fundamentala
elaborarea unei constitutii proprii, care sa transpuna in viata sociala si politica
atat traditiile valoroase acumulate de-a lungul vremii, cat si principiile
moderne si democratice ale sistemelor parlamentar democratice de
conducere si organizare a statului si societatii. Principiile si ideile
constitutionale inscrise in Proclamatia de la Islaz, care atesta intrarea tarilor
romane in randul natiunilor civilizate ale Europei, vor fi sintetizate intr-un
proiect de constitutie, alcatuit de Mihail Kogalniceanu, proiect ce
incorporeaza, deopotriva, spiritul romanesc si european, in materie
constitutionala.
Datorita unor imprejurari interne si nefavorabile, revolutia de la 1848 din
tarile romane nu a reusit sa transpuna in viata politica si de stat aceste idei si
principii constitutionale, tarile romane fiind nevoite sa accepte hotararile
marilor puteri europene concretizate sub forma Conventiei de la Paris din
1858. Pe baza Conventiei de la Paris, care reprezinta, de fapt, o constitutie
venita din afara, se transpune pentru prima data in practica noastra
constitutionala principiul separatiei puterilor, ele urmand sa fie exercitate, in
fiecare Principat, de catre domn si Adunarea electiva, ambele lucrand in
cazurile stabilite de Conventie si cu concursul unui organ comun, Comisia
centrala de la Focsani. Aceasta Comisie centrala avea rolul de a pregati legile
de interes general si comun ambelor Principate, ocupandu-se in mod special
de codificarea legilor in vigoare si de revizuirea regulamentelor organice,
precum si a legiuirilor cu caracter civil, penal, comercial si de procedura. In
fine, Comisia centrala exercita supravegherea administrativa a ambelor tari,
avand dreptul de a semnala domnului abuzurile constatate si de a i propune
masuri de indreptare.
Desi a functionat o perioada scurta de timp ( 1858 1862 ), Comisia centrala
are meritul de a fi elaborat un proiect de constitutie Constitutia Unirii
Principatelor, o ilustrare a efortului romanilor de a conferi tarii lor o
organizare politico juridica moderna. Valorificand aceste traditii si realitati
specifice romanesti, proiectul Constitutiei de a 1859 era redactat in spiritul
ideilor revolutiei franceze si al Constitutiei belgiene de la 1831.
Proiectul Constitutiei de la 1859 a fost aprobat la 9 octombrie 1859 si a
constituit cel mai mare izvor normativ pe care s-a intemeiat Constitutia din
1866. Insa pana la elaborarea si adoptarea acestei constitutii, Principatele
romane vor mai cunoaste multe momente semnificative ale evolutiei lor
constitutionale. Unul din acele momente il reprezinta Statutul dezvoltator al
Conventiei de la Paris, care, pentru mai multi autori si critici a insemnat un
pas inapoi, deoarece acest act prevedea interventia tot mai activa a
domnitorului Al. I. Cuza in viata politica a statului; dreptul pe care il avea
domnitorul de a-si alege ministrii in afara Adunarilor sau prerogativa oferita
de a face numiri in orice functie administrativa si de a respinge orice
propunere de acest gen din partea Guvernelor. Preocupat fiind de ideea
intaririi rolului si atributiilor domnitorului in viata politica, Al. I. Cuza, inca din
6|

Evolutia constitutionala a Romaniei

1863, impreuna cu colaboratorii sai cei mai apropiati elaborase un proiect
propriu de reforma constitutionala a Tarilor Romane, care a fost redactat in
spiritul Constitutiei Franceze de la 1852. Acest proiect viza sporirea sensibila
a atributiilor domnitorului si instituirea unui sistem bicameral, prin
constituirea unui corp ponderator sau senat, alcatuit atat din membri de
drept, cat si din membri numiti personal de catre domn.
Statutul dezvoltator al Conventiei din 1858, cunoscut sub numele de Statutul
lui Cuza a fost considerat de multi autori ca fiind Prima Constitutie a
Romaniei, desi inca din preambul acest statut sublinia continuitatea si
legitimitatea Conventiei de la Paris, care ramanea legea fundamentala a
Romaniei. Acest act a fost aprobat si legitimat, impreuna cu legea electorala,
in mai 1864. A intrat in vigoare in iunie 1864, dupa ce Al. I. Cuza a primit
acordul din partea Comisiei ambasadorilor puterilor garante.
Statutul
defineste, pentru prima data principiul autonomiei legislative a Principatelor
Unite, deoarece actul le permitea Principatelor sa modifice legile care privesc
administratia lor in interior, fara nici o interventie din afara. Sub imperiul
Statutului lui Cuza, se vor initia o serie de reforme legislative si
jurusdictionale, intre care: legea pentru organizarea judecatoreasca ( iulie
1864), promulgarea Codului civil roman ( decembrie 1865 ) si Codului de
procedura civila, elaborarea Codului penal si de procedura penala. Aceste
acte legislative au avut ca sursa principala Codul napoleonian din 1804 si
procedura civila elvetiana, dar au fost adaptate specificului spiritualitatii
romanesti si traditiilor noastre.
II.

Constitutia din 1866

Cuza abdica in februarie 1866. La 1 iulie 1866 intra in vigoare noua
Constitutie. Prin aceasta Constitutie Romania devine monarhie ereditara, iar
pe tron este adus Carol Ludovic de Hohenzollern Sigmaringen. Acest act a
capatat forma unui pact intre monarh si reprezentanta nationala. Constitutia
din 1866 a avut ca model Constitutia belgiana din 1831, una dintre cele mai
liberale din acel moment in Europa.
Constitutia din 1866 era impartita in 8 titluri si avea 133 de articole. Se
intemeia pe principiul separatiei puterilor in stat , puterea legislativa era
exercitata colectiv de catre domn si reprezentantiunea nationala, cea
executiva era incredintata domnului, in timp ce puterea judecatoreasca era
exercitata de curti si tribunale. Reprezentanta Nationala era bicamerala,
constituita din Senat si Adunarea Deputatilor. Electoratul era impartit in 4
colegii in functie de venit, profesie si demnitati detinute. Puterile
constitutionale ale domnului erau ereditare, specificandu-se, totodata faptul
ca acesta nu poate exercita alte puteri decat acelea date lui prin constitutie.
Se introducea, de asemenea, raspunderea ministeriala, cu interdictia ca
domnul sa poate apara si exonera de raspundere pe un ministru, prin ordin
verbal sau scris.

7|

Evolutia constitutionala a Romaniei

Referitor la drepturile romanilor, in titlul II Drepturile romanilor, aceasta
prevedea si garanta cele mai importante si fundamentale libertati, cum ar fi:
libertatea constiintei, e presei, a invatamantului, a asocierii si intrunirilor,
desfiintand, totodata privilegiile si titlurile de noblete straine (principe, graf,
baron). Erau garantate inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondentei,
interzicandu-se aplicarea sanctiunii cu moartea si confiscarea averii.
Constitutia de la 1866 a dorit sa rezolve si problema cetateniei, prin
introducerea unui articol special prin care se mentiona ca doar strainii de
rituri crestine puteau obtine impamantenirea, scopul a fost de a-i pe turci si
pe evrei, ultimii reprezentand o minoritate destul de numeroasa in Principate
si de a asigura pastrarea identitatii nationale.
Constitutia proclama principiul rigiditatii constitutionale, in sensul ca acest
act fundamental nu putea fi modificat prin lege ordinara, si numai prin
camerele de revizuire, in conformitate cu formalitatile stabilite. Pentru acest
motiv ea a avut o durabilitate mare, ramanand in vigoare 57 de ani,
modificare ce i-au fost aduse ulterior neschimbandu i esential infatisarea.
Este stiut faptul ca aceasta constitutie are meritul de a fi adus pentru prima
data, in istoria vietii noastre statale, caracterul indivizibil al statului roman,
care de la acea data va purta numele oficial de Romania, aceasta in conditiile
in care tara noastra se gasea inca sub suzeranitatea Imperiului Otoman,
caruia ii platea inca tribut si din care facea parte nominal. Inscriind pe
frontispiciul sau principiul suveranitatii nationale si nespecificand in niciun
articol relatia de suzeranitate fata de Poarta, Constitutia din 1866 a
reprezentat forma politico juridica de manifestare a independentei Romaniei
in planul relatiilor internationale. Prin acest act fundamental, Romania
realizeaza o adevarata deschidere cu caracter liberal, fiind primul stat
constitutional al Europei de Sud Est, in conditiile in care, Bulgaria nu se
nascuse inca, Serbia constituia un mic stat vasal, monarhia habsburgica traia
in urma framantarilor din 1848 sub regim absolutist, iar Rusia trecea doar
spre institutii moderne, nicidecum spre constitutionalism.
III.

Constitutia de la 1923
Analizata in perspectiva istorico politica, Constitutia de la 1923, ca expresie
a raportului real de forte din perioada 1919 1923, a reprezentat
asezamantul juridic pe baza caruia au functionat institutiile fundamentale ale
Romaniei Mari, conferind statului forma de guvernamant monarhica, dar
intemeiata pe regimul democratic parlamentar constitutional.
Constitutia din 1923 mentine in mare parte structura Constitutiei din 1866,
preluand si adancind o serie de principii care au conferit caracterul de
modernitate, precum si posibilitatea reala de democratizare a statului si
societatii romanesti interbelice. In acest sens, sub imperiul acestei constitutii,
principiile reprezentativitatii, separatiei puterilor, legalitatii si legitimitatii
8|

Evolutia constitutionala a Romaniei

legilor, ca si cele privind sistemul electiv si al regimului proprietatii au fost
mult mai pregnant reliefate comparativ cu cele cuprinse in asezamantul din
1866. Prin urmare, Constitutia din 1923 a constituit un factor pentru
democratizarea societatii romanesti.
Continutul constitutiei cuprindea 138 de articole, spre deosebire de cea din
1866 care avea 128 de articole. Au fost inlocuite sau modificate integral 20
de articole, fiind incluze 7 articole noi; de asemenea au fost reformulate sau
au primit adaosuri 25 de articole, in timp de 76 de articole ale vechii
Constitutii au ramas neschimbate. Constitutia din 1923 cuprindea, in cele 8
titluri ale sale, prescriptii referitoare la elementele constitutive ale statului,
organizarea si functionarea sistemului electoral, organizarea sociala, armata,
financiara, administrativa, etc. Ea introducea o serie de principii democratice,
cum ar fi: declaratie drepturilor si libertatilor romanilor, fara deosebire de
originea etnica, limba sau religie, egalitatea cetatenilor in fata legii,
garantarea proprietatii de orice natura, principiul votului universal, egal,
direct, obligator si secret, principiul legalitatii.
Tot in Constitutia din 1923 avem mai bine definit principiul legalitatii si
suprematiei Constitutiei , caci, prin articolul 103 se preciza numai Curtea de
Casatie in sectiuni unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor si
a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare Constitutiei, in timp ce in
cea din 1866, numai puterea legiuitoare era chemata sa interpreteze
Constitutia. Prin urmare, in 1923, norma constitutionala detine locul suprem,
ea fiind superioara tuturor legilor ordinare.
In aceasta Constitutie avem mai bine formulat principiul suveranitatii
nationale, in primul rand, prin declararea statului roman ca stat national,
unitar si indivizibil al carui teritoriu este inalienabil; prin interdictia colonizarii
teritoriului national cu populatii sau grupuri etnice straine; prin declaratia ca
puterea politica apartine natiunii, dar care nu o exercita direct, ci prin
reprezentanti alesi de corpul electoral.
Constitutia din 1923 apare ca o constitutie mai rigida, neputand fi modificata
sau revizuita decat cu respectarea anumitor cerinte formulate expres.
Constitutia nu putea fi modificata de legiuitorul ordinar, prin procedura
obisnuita a activitatii legislative in care initiativa revizuirii putea fi luata de un
anumit numar de deputati sau senatori. Conform procedurii instituite la 1923,
initiativa revizuirii putea fi luata de rege sau de una din cele doua adunari
legislative, care trebuiau sa arate daca Constitutia urma sa fie modificata in
intregime sau in parte; chiar si in acest caz, trebuiau precizate anume ce
articole urmau sa fie revizuite, dupa care urma procedura propriu zisa de
revizuire, alcatuita dintr-un ansamblu complicat de operatii tehnico juridice.

IV.

Constitutia din 1938

9|

Evolutia constitutionala a Romaniei

Autoritatea si prestigiul monarhiei, devenite deja emblema a Romaniei
intregite, afirmate prin domniile regilor Carol I si Ferdinand, capata o grea
lovitura prin actul de renuntare a lui Carol la calitatea de print mostenitor al
coroanei. Acest nou act de renuntare din decembrie 1925, urmand seria celor
deschise in 1918 si 1919, a zdruncinat principiul succesiunii tronului in linie
coboratoare directa prin ordinul de primogenitura barbateasca, inscris in
articolul 77 in Constitutie, accentuand alterarea notiunilor care formau
altadata pilonul de sustinere a monarhiei constitutionale. Jocul de-a
renuntarea, capriciile unui print mostenitor duceau implicit si la
compromiterea pactului fundamental. Renuntand la toate beneficiile
Constitutionale, Carol, aflat in acel moment in Italia, se obliga sa nu se mai
intoarca in tara timp de 10 ani, si atunci numai cu consimtamantul
suveranului.
La 31 decemvrie, Consiliu de Coroana, adunat la Sinaia, il proclama pe Mihai
print mostenitor. Supus la vot, actul renuntarii lui Carol la drepturile de print
mostenitor a intrunit din totalul de 234 de votanti, 231 de bile albe pentru si
3 bile negre contra.
In ianuarie 1926, imediat dupa investitura lui Mihai, cu toate formele
constitutionale si legale, ca print mostenitor, regele Ferdinand, ca urmare a
situatiei nou create, a adaugat un codicil la testamentul tinut in secret pana
la moartea sa, prin care lasa mostenire lui Mihai toate bunurile care
apartinusera pana atunci lui Carol. Acest act avea menirea de a intari
succesiunea lui Mihai, confirmand inca odata, chestiunea inchisa in dosarul
Carol.
La 15 noiembrie 1927, regele Ferdinand, moare. Timp de trei ani, din 1927,
pana in 1930, Romania a fost condusa de Regenta, cat timp regele Mihai era
inca minor.
Carol, insa, in 1926, decide sa se reintoarca in tara. Guvernul a fost pus in
situatia de a alege intre doua alternative: ori mentine intangibilitatea actului
din 4 ianuarie 1926, Carol trebuind sa paraseasca imediat tara, ori anuleaza
acel act si repun pe Carol in toate drepturile ce ii decurg din calitatea lui de
succesor al tronului, si-l proclama rege.
In acel moment membrii Regentei isi dau demisia, la fel face si guvernul
Maniu, de aici puterile constitutionale ii revin Adunarii Nationale, care il
proclama rege pe printul Carol.
Revenirea in tara a printului Carol si urcarea sa pe tron nu a fost rezultatul
actiunii directe a partidelor si oamenilor politici, ci urmarea logica a
manifestarii disensiunilor dintre aceste partide, a cresterii tensiunii si
confuziei politice. De toate acestea a profitat cu abilitate Carol, intr-un
moment hotarator al vietii Romaniei interbelice. Modul in care s-a pus capat
crizei dinastice la 8 iunie 1930 a insemnat o lovitura data constitutiei si
10 |

Evolutia constitutionala a Romaniei

implicit democratiei romanesti, aflata de la 1866 si pana astazi in proces
evolutiv.
Atragandu si pe unii din oamenii politici importanti, cochetand permanent
din culise cu dreapta, monarhul reuseste sa creeze in jurul sau o grupare
eterogena, alcatuita adesea din oameni veniti din diverse partide, care
propaga tot mai intens ideea orientarii spre un regim de autoritate personala
a regelui. In aceasta perioada, Constantin Argentoianu devine persoana de
increde a monarhului si cel care il impinge cel mai mult pe acesta spre o
monarhie autoritara.
Constitutia din 1938 a fost pregatita in secret, in cadrul unui comitet de
oameni politici apropiati lui Carol al II-lea: Istrate Mircescu, Constantin
Argentoianu, Armand Calinescu, Gh. Tatarascu, M. Canciocov, regele
desemnand ca ministru al codificarii pe Istrate Mircescu.
Constitutia din 1938 nu mai pastra aproape nimic din vechile institutii
democratice introduse prin Constitutiile din 1866 si 1923. Ea insemna ruperea
pactului fundamental existent intre monarhie ci natiune, pact enuntat de
regele Carol I in proclamatia la depunerea Juramantului pe Constitutie din 1
iulie 1866.
Regimul instaurat de Carol al II lea si Constitutia din 1938 au reprezentat
anticamera guvernariloe autoritare, din istoria Romaniei, preambulul
desfiintarii drepturilor si libertatilor democratice.
Constitutia a fost promulgata la 27 februarie 1938, tot atunci a fost abrogata
vechea Constitutie. Lovitura de stat era tot mai evidenta,deoarece regele nu
avea dreptul de a abroga o lege ordinara, cu atat mai mult o lege
fundamentala.
Noua Constitutie continea 100 de articole, spre deosebire de cele 138 ale
Constitutiei de la 1923, avea tot 8 titluri, cu aceleasi denumiri, exceptand
titlul II, care, in loc de despre drepturile romanilor a fost intitulat despre
datoriile si drepturile romanilor.

Constitutia din 1938 aduce importante modificari in comparatie cu cea din

1923. Spre exemplu:
Regele devine, pentru prima data, capul statului, iar cele doua puteri :
legislativa si executiva sunt incredintate regelui.
11 |

Evolutia constitutionala a Romaniei

Regimul parlamentar democrat insituit prin Constitutia din 1923, este
inlocuit cu regimul reprezentativ simplu, in care ministrii sunt numiti
de rege, fara consultarea sau acordul parlamentului.
Constitutia Carlista recunoaste si extinde dreptul de legiferare a
regelui pe baza de decrete lege, prevazand obligativitatea ratificarii
lor ulterioare de catre Reprezentanta nationala.
Aceeasi constitutie mareste atributiile Consiliului legislativ, care din
organ de tehnica legislativa, destinat sa examineze proiectele de legi
si sa dea doar avize consultative, devine un organ de colaborare si
decizie, dirija de monarh.
Se mai aduc importante ingustari ale drepturilor si libertatilor
cetatenesti, prin sporirea datoriilor si obligatiilor in defavoarea
drepturilor si prin instituirea supravegherii si controlului mai puternic
asupra activitatilor si comportamentului indivizilor, dezvoltarea
regimului preventiv.
De asemenea, aceeasi constitutie, interzicea portul de arme la intrunirile
publice; introducea pedeapsa cu moartea pentru atentatorii la viata familiei
regale si a demnitarilor politici; prevedea pierderea cetateniei romane pentru
cei care se alaturau unor corporatii militare straine. Ii mai acorda regelui
puterea deplina de a promulga decrete cu putere de lege, si ii dadea exclusiv
regelui dreptul de a revizui Constitutia.
Senatorii erau acum impartiti pe 3 categorii : senatorii de drept, in care au
fost inclusi si membrii majori ai familiei regale; senatorii alesi, insa numai
dintre membrii corpurilor constituite in stat; senatori numiti de rege, dintre
persoanele apropiate regelui.
Regele era considerat irevocabil, iar persoana sa inviolabila. Prin Constitutia
de la 1938, regele dobandeste dreptul de a declara razboi si de a incheia
pacea, precum si dreptul de a incheia tratate politice cu alte state.
Preocupat de extinderea autoritatii monarhului, constituantul de la 1938
omite sa precizeze pana unde se intind puterile regelui, renuntand sa mai
includa in Constitutie si formula regele nu are alte puteri decat acelea date
de Constitutie.
Ruperea echilibrului intre puterile recunoscute in stat si preponderenta
executivului asupra legislativului s-a concretizat prin anularea dreptului de
control al corpurilor legiuitoare asupra activitatilor guvernului si ministrilor.
Ministrii exercitau puterea executiva in numele regelui si pe a lor raspundere,
avand responsabilitate politica numai in fata regelui, nu si in fata
Parlamentului.

12 |

Evolutia constitutionala a Romaniei

Puterea judecatoreasca era organizata in alesi mod, fiind mentinute principiile
obiectivitatii si egalitatii justitiei, inamovibilitatii judecatorilor, neamestecul
regelui in administrarea justitiei, interdictia crearii unor comisii sau tribunale
exceptionale pentru judecarea anumitor procese sau a anumitor persoane.
Vrand sa instaureze noua ordine sociala , si fiind preocupat de ideea
subordonarii individului, se trece la reorganizarea raporturilor dintre individ si
stat: sunt introduse anumite restrictii privind libertatea individului; cetateanul
trebuie sa exercite o functie sociala, fiind obligat sa presteze anumite
activitati sociale; sunt sporite controlul si interventia statului in activitatea
fiecarui cetatean.
Constitutia din 1938 a fost menita sa consolideze puterea si autoritatea
personala a monarhului. Din aceasta cauza, lupta permanenta dintre rege si
Garda de Fier a deschis calea abuzurilor, rafuielilor si asasinatelor politice
creand o prapastie intre Coroana si tara.
Reformele impuse prin Constitutia din 1938 s-au produs cu mare rapiditate,
astfel ca au fost incheiate la 15 iulie 1939. O prima masura, luata la 30
martie 1938, stabilea infiintarea Consiliului de Coroana, organ permanent si
personal al regelui, expresie directa a autoritarismului cu care asezamantul
constitutional investite pe rege. Consiliul se compunea din membri numiti si
retribuiti de monarh.
In aceeasi zi cu infiintarea Consiliului de coroana a fost dat publicitatii si
decretul 1422 prin care se dizolva partidele politice, dar care in atricolul 2
oferea posibilitatea reinfiintarii in viitor a organizatiilro politice, pentru
aceasta insa urma sa fie adoptata ulterior alta lege.
O alta mare problema pe care a starnit-o Constitutia, a fost legea electorala,
prin care votul universal al cetatenilor a fost restrans, permis numai pentru
cei care au implinit 30 ani.
Toate activitatile economice erau controlate, au fost desfiintate vechile
institutii democratice, iar regimul totalitar nu a reust sa creeze institutii
viabile, capabile sa asigure stabilitatea interna.
Constitutia din 1938 nu a fost niciodata modificata, aceasta a fost suspendata
prin Decretul Regal nr. 3052 din 5 septembrie 1940 ( publicat in Monitorul
Oficial nr. 205 din 5 septembrie 1940)
La 6 septembrie 1940, fortat de situatia interna creata in stat, precum si de
amploare pe ca o luase miscarea legionara, regele Carol al II-lea este nevoit
sa abdice, lasand toata conducerea statului in mana Maresalului Ion
Antonescu, care il investeste pe tron pe regele Mihai I.

13 |

Evolutia constitutionala a Romaniei

Intre 1940 1944 statul roman nu a avut Constitutie. La 23 august, 1944,
dupa inlaturarea regimului de dictatura a maresalului Ion Antonescu, a fost
repusa in vigoare Constitutia din 1923.
V.

Constitutiile in regimul totalitar comunist

Abordarea problemei constitutionale, de catre Partidul Comunist, dupa
cucerirea puterii politice, ajuta la intelegerea modalitatilor prin care s-au
constituit si desavarsit institutiile noului regim totalitar, ci si la descifrarea
evolutiei sinusioase si contradictorii a acestuia spre o temporara si efemera
liberalizare, urmata apoi de anularea treptata a principalelor structuri
economice, politico juridice si culturale pe care s-a cladit socialismul in
libertate, cu fata umana. De altfel, toate regimurile comuniste, incepand
cu cel sovietic, au manifestat o preocupare pentru elaborarea si promulgarea
constitutiilor, considerandu-le ca fiind expresia juridica a raportului real de
forte in lupta de clasa. In Uniunea Sovietica, unde razboiul civil a condus la
lichidarea regimului tarist, prima constitutie a fost adoptata in 1936,
eveniment care a marcat sfarsitul perioadei revolutionare, dar nu si al
elaborarilor constitutionale. Aceasta nu era definitiva. Statele din Europa
construiau socialismul dupa modelul sovietic. Iar diversele etape ale
construirii socialismului in aceste tari trebuiau consacrate juridic prin acte
fundamentale care reflectau legalizarea acestui proces.
In perioada totalitarismului, in Romania, au fost elaborate trei constitutii ( in
1948, 1952 si 1965), cea mai viabila in viata societatii romanesti fiind cea din
1965, care a ramas in vigoare un sfert de secol, pana la evenimentele din
1989, care au pus capat regimului comunist. Constitutiile perioadei socialiste
aveau menirea de a dovedi legalitatea si legitimitatearegimului politic din
Romania, ales in urma unor scrutinuri electorale la care a participat
majoritatea cetatenilor tarii. Pentru acest motiv, respectand aparent regulile
democratiei si legalitatii, regimul politic comunist a supralicitat, totodata
legitimitatea acestora, prezentandu le ca intrunind adeziunea indivizilor
fata de valorile si normele socialismului, ceea ce i-a permis sa-si realizeze
scopurile propuse. Acest surogat de legitimitate a fost insotit de apelul
permanent al regimului la un set de valori si norme colectiviste, precum
patria, partidul, natiunea, proprietatea socialista, munca si ignorarea totala a
celor individuale ( libertatea, proprietatea, demnitatea, competenta etc.).
Analiza lor atesta faptul ca, dincolo de imperfectiunile de tehnica legislativa si
de contradictiile intre termenii utilizati, aceste constitutii au suprasolicitat
socialul si au neglijat individualul, identificand in mod deliberat societatea cu
statul si atribuindu i acestuia rolul de instrument legal de impunere a
dictaturii si dominatiei partidului comunist. Constiderate ca reprezentand
vointa clasei muncitoare si,ulterior, a poporului, ridicata la rangul de lege
fundamentala de organizare a societatii si statului, constitutiile socialiste au
reprezentat, totodata, principalul mijloc de faurire a mintilor socialiste in
toate domeniile vietii sociale, prin: aplicarea ordinii normative socialiste si
consacrarea rolului conducator al partidului comunist; promovarea si
14 |

Evolutia constitutionala a Romaniei

protejarea prin mijloace speciale a proprietatii socialiste de stat si
cooperatiste; reprimarea extrem de severa a oricaror transgresari a normelor
si valorilor socialiste de munca si viata, prin uniformizarea si standardizarea
conduitelor si actiunilor indivizilor; centralism economic, politic si
administrativ; manipularea indivizilor prin intermediul utopiilor, ideologiei si
mass mediei comuniste, dublate de utilizarea mecanismelor intemeiate pe
intimidare, descurajare, forta si frica.
Abdicand de la traditiile democratiei parlamentare, constitutiile socialiste au
reprezentat forma juridica de subordonare a societatii vointei unei singure
forte politice reprezentata de partidul comunist, ridicand la rang de principiu
constitutional monopolul absolut al deciziei unui singur partid politic si facand
din practica constitutionala un ritual al manifestarilor dictatoriale ale
guvernantilor comunisti. Ele au fost lipsite in final de organicitate, efectivitate
si legitimitate, neputand realiza o reala si adevarata institutionalizare
rationala si controlata a proceselor de schimbare sociala, generand forme de
imobilism si conservatorism social si politic, blocarea initiativelor individuale
si un nivel scazut al aspiratiilor sociale si individuale in societatea
romaneasca.
VI.

Constitutia din 1991

Perioada dictaturii comuniste se incheie in Romania la 22 decembrie 1989, in
urma revolutiei declansate la Timisoara ( 16 20 decembrie 1989),
continuata si desavarsita la Bucuresti, odata cu fuga cuplului dictatorial si
preluarea puterii de catre fortele democratice. Acest moment reprezinta
inceputul reinstaurarii democratiei si institutiilor democratice dupa aproape o
jumatate de secol de regim totalitar in Romania si restabilirea drepturilor si
libertatilor fundamentale ale cetatenilor, ignorate pana atunci de regimul
comunist.
Revolutia din 1989 a marcat, totodata, dezintegrarea vechilor structuri
politice, juridice si economice socialiste, dominate de centralism,
autoritarism, birocratie si imobilism si inceputul constituirii unor forme
democratice, intemeiate pe legalitate, justitie si dreptate sociala, care sa
stimuleze individul si initiativa particulara si sa garantele exercitarea corecta
a drepturilor si libertatilor individuale.
Prabusirea brusca a regimului comunist a creat un vid de putere, precum si
un vid legislativ care, in absenta unor masuri si acte institutionale puteau
genera dezordine si anarhie sociala. In consecinta, inca din primele momente
de dupa victoria revolutiei din decembrie, a fost necesara crearea unor
organisme care sa reprezinte noua putere, sub forma Frontului Salvarii
Nationale si a Consiliului acestuia, in care au intrat sau au fost nominalizati
oameni de diferite profesii si orientari politice, cunoscuti prin opiniile sau
actele lor ca opozanti ai regimului comunist.

15 |

Evolutia constitutionala a Romaniei

Primul act institutional al noii puteri a fost comunicatul Consiliului FSN din 22
decembrie 1989. Inportanta comunicatului rezida din faptul ca, desi redactat
si elaborat in conditii exceptionale, cand soarta prinderii si jucarii cuplului
dictatorial era inca incerta, el a consfintit dizolvarea tuturor structurilor de
putere totalitare din Romania ( Presedintia Republicii, Guvernul, Consiliul de
stat, consiliile populare, etc.), cu exceptia armatei. Intreaga putere in stat
revenea Consiliului FSN care exercita prerogative legislative si executive pe
intreg teritoriul tarii.
Transformarea, la 25 ianuarie 1990, a Frontului Salvarii Nationale in partid
politic si declararea intentiei de a participa la viitoarele alegeri, a condus la
aparitia unei rupturi si distantari clare intre putere, reprezentata de FSN si
restul partidelor politice, fapt care a generat declansarea evenimentelor
violente din 28 29 ianuarie 1990, dominate de interventia in fota a
grupurilor de mineri. In felul acesta, chiar inainte de desfasurarea primelor
alegeri libere de dupa prabusirea regimului totalitar, in Romania s-a constituit
si exista deja putere si opozitie politica.
Prin decretul lege din 9 februarie 1990 se constituia Consiliul Provizoriu de
Uniune Nationala, rezultat al compromisului dintre putere si opozitie, organ
legislativ care inlocuia Consiliul FSN si prelua in totalitate atributiile si functiile
exercitate pana atunci de acesta.
Aceasta trecere s-a materializat normativ prin elaborarea, la 14 martie 1990,
de catre acest organism al egii electorale privid alegerea Parlamentului si a
Presedintelui Romaniei, prin care se mentiona ca, atat Parlamentul, cat si
Presedintele, urmau sa fie alesi prin vot universal, egal, direct si secret, liber
exprimat, iar reprezentarea in legislativ se facea pe baza sistemului de
repartizare proportionala a mandatelor.
La 20 mai 1990 s-au desfasurat alegerilep entru Parlamentul Romaniei si
Presedintelui tarii. Rezultatele alegerilor au condus la alegerea unui
Parlament, dominat de candidatii FSN ( 263 mandate in Camera Deputatilor si
91 in Senat).
La 11 iulie 1990, cele doua camere ale Parlamentului, intrunite in sedinta
comuna, se declara Adunare Constituanta, adopta regulamentul de
functionare al adunarii si instituie o comisie de redactare a proiectului de
constitutie. In decembrie 1990, comisia de redactare a prezentat Tezele
proiectului de Constitutie. Pe baza acestor Teze, comisia a redactat, in iulie
1991, proiectul noii Constitutii, la care au fost depuse peste 1000 de
amendamente.
La 21 noiembrie 1991, in urma votului nominal al deputatilor, Adunarea
Constituanta adopta Constitutia in intregul ei, inregistrandu-se 414 voturi
pentru si 95 voturi impotriva. Referendumul pentru intrarea in vigoare a
Constitutiei a avul loc pe data de 8 decembrie 1991. Legea nu prevedea un
16 |

Evolutia constitutionala a Romaniei

numar minim de alegatori prezenti la urne, prin urmare, Referendumul urma
a fi declarat valabil, indiferent de numarul alegatorilor, singurul lucru care
conta, era numarul voturilor exprimate si a optiunilor. Constitutia a fost
aprobata cu 77,31% pentru. La 13 decembrie, Biroul Electoral Central declara
Constitutia aprobata.
Din pacate aceasta Constitutie a ignorat in totalitate traditiile constitutionale
romanesti, in acest proiect neregasindu-se nici un articol din Constitutia din
1923, care a fost foarte benefica pentru perioada interbelica romaneasca. In
schimb, a preluat si a implementat aproape mecanic unele organisme si
institutii europene, cum ar, de pilda, Avocatul Poporului, notiune preluata din
Constitutia Suedeza, sau, Curtea Constitutionala ( existenta in Constitutia
Franceza), incercand sa le adapteze, totusi, specificului national.
De aici a rezultat si caracterul rigid al Constitutiei. Aceasta era sistematizata
pe 152 de articole si 7 titluri, care reusesc sa caracterizeze si sa defineasca
elementele constitutive ale statului roman ( suveranitatea, independenta,
unitatea, indivizibilitatea), modalitatile de organizare si functionare ale
statului roman, organizarea sociala, armata. In acelasi timp, Constitutia din
1991 introduce o serie de completari si inovatii constitutionale, cum ar fi:
Completarea atributelor si trasaturilor statului roman prin cele de stat
de drept, democratic si social, care pun legea deasupra tuturor.
Puterile statului sunt denumite autoritatile statului, de asemenea nu
se regaseste nici o formulare expresa a principiului separatiei puterilor
in stat si nici vreo limitare a uneia fata de alta prin limitarea lor
reciproca in drepturi si atributii
Intrducerea in viata romanilor a celor doua organisme preluate de la
alte tari: Avocatul Poporului si Curtea Constitutionala. De altfel,
Constitutia din 1991 i a rezervat un capitol intreg Avocatului Poporului
( Titlul II, capitolul IV). In ceea ce priveste Curtea Constitutionala, prin
infiintarea acestui organism, constituantul de la 1991 a renuntat
definitiv la prevederile Constitutiei din 1923, care dadea in competenta
Curtii de Casatie evaluarea constitutionalitatii legilor.
Prin Constitutia de la 1991, alaturi de drepturile si libertarile
traditionale care sunt garantate si ocrotite dreptul electoral, la munca,
odihna, invatatura, asociere, libertatea individuala, libertatea
constiintei, libertatea intrunirilor, sunt protejate si garantate : dreptul
al identitate etnica, culturala, lingvistica si religioasa, dreptul la
informatie, dreptul la libera circulatie in tara si in strainatate, protectia
dreptului la o viata intima, familiala si privata.
Aceeasi Constitutie institutionalizeaza cadrul juridic necesar realizarii
pluralismului politic in viata societatii romanesti, incluzand o serie de
17 |

Evolutia constitutionala a Romaniei

prescriptii referitoare la constituirea si functionarea partidelor si
formatiunilor politice, care exprima vointa politica a indivizilor si
sindicatelor. Totusi, nu face nici un fel de referire la modalitatile si
formele de constituire a institutiilor societatii civile, prin care cetatenii
sa poata controla direct activitatea statului.
In pofida tuturor imperfectiunilor pe care le-ar fi putut avea aceasta
Constitutie, ea ramane un important izvor de drept public si un instrument
jurudic necesar declansarii unor reforme politice, economice, sociale si
culturale necesare perioadei de tranzitie pe care o parcurgea societatea
romaneasca.

Concluzie:
Prin Constitutia de la 1866, romanii au realizat o adevarata deschidere cu
caracter liberal, fiind primul stat constitutional din Europa de Sud Est, intr
o perioada in care se afla inca sub suzeranitate otomana Aceasta Constitutie
ne alinia in rand cu celelalte state europene cu un regim de reala structura
liberal burgheza moderna, dar prin realizarea scopurilor practice s-a creat
un imens contrast intre forme si fond. Constitutia adopta formele europene,
insa nu poporul roman nu era suficient pregatit pentru impunerea acestor
forme.
Constitutia de la 1923 a preluat multe principii si legi de la cea din 1866 si s-a
incadrat perfect in spiritul european interbelic. Aceasta Constitutie a
contribuit decisiv la desavarsirea sudarii economice, teritoriale, politice si
spirituale a Romaniei Mari, permitand Romaniei sa se inscrie intre statele
europene cu un sistem politic de indelungata traditie democratica, capabil sa
reziste tendintelor autoritariste de dreapta aparute in Europa anilor `30.
Inlaturand Constitutia din 1923, cea din 1938 a marcat un pas inapoi in
democratizarea statului roman. A instituit o putere autoritara si a pus
inceputurile guvernarii practic, fara Constitutie dintre 1940 1944.
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in Romania s-a instaurat regimul
totalitar comunist. Instaurarea regimului comunist la 30 decembrie 1947 a
insemnat lichidarea democratiei constitutionale in Romania si instaurarea
unor forme si modalitati totalitare de guvernare politica. Prin Constitutia de la
1948 s-au lichidat toate institutiile democratice si toate valorile liberalismului.
Prin cea de la 1952 s-a instaurat propriu zis dictatura unui singur partid, cel

18 |

Evolutia constitutionala a Romaniei

comunist, iar prin cea din 1965, care proclama Romania ca republica
socialista, se reflecta
ncheierea procesului de colectivizare a agriculturii i de distrugere a
proprietii private n economie. Era precizat
i faptul c Partidul Comunist Romn constituia fora politic conductoare a
ntregii societi. Aceasta Constitutie a ramas in vigoare pana in 1989, cand,
in urma Revolutiei, a fost lichidata dictatura comunista in Romania.
La sfarsitul mileniului trecut, cand lumea rasaritului european, eliberata de
constrangerile totalitare impuse de regimuri nedemocratice, mergea mai
repede sau mai incet spre democratizare, Romania nu putea face exceptie,
intrucat evolutia constitutionala a Romaniei a fost strans legata de traditii
liberale care i-au accelerat progresul.
Prin adoptarea Constitutiei din 1991, statul roman redevine democratic,
inlaturand comunismul.
Intreaga istorie a vietii noastre constitutionale atesta atat valorile si traditiile
institutiilor juridice si legislative, cat si limitele functionarii acestora in
procesul treptat al dezvoltarii si afirmarii structurilor democratice ale
societatii romanesti, incepand din epoca moderna si pana in prezent
Constituiile statului romn au evoluat aa cum vzut mai sus, privind
drepturile i libertile civile ale romnilor, instituiile statului romn, formele
de organizare politic ale statului i a teritoriului. Astfel am trecut de la
monarhie constituional(1866) la monarhie autoritar(1938), apoi regim
comunist(1947) i iar la republic n 1991. De la vot censitar(1866), la vot
universal cu restrictii (1938), iar n 1948 la vot universal pentru toi cetenii.
De la domn la rege(1866 - 1938), apoi la secretar general (1948), iar n 1990
la preedinte.

Bibliografie:
1. Banciu Angela Istoria vietii constitutionale in Romania ( 1866 - 1991),
Casa de editura si presa SANSA SRL, Bucuresti, 1996;
2. Ioan Muraru, Gheorghe Iancu Constitutiile Romaniei texte, note,
prezentare comparativa, Editia a III-a , Regia Autonoma Monitorul Oficial,
Bucuresti, 1995
3. Emil Cernea, Emil Mocult Istoria statului si dreptului romanesc, Casa de
editura si presa Sansa SRL, Bucuresti, 1996
4. Curs universitar: Istoria statului i dreptului romnesc
Voicu, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2008

Dr. Costic
19 |