Dreptul subiectiv civil este definit ca posbilitatea titularului de a avea o anumita conduita, de a

pretinde o conduita corespunzatoare subiectului pasiv constand in a da, a face, sau a nu face, iar
in caz de nevoie, de a apela la forta coercitiva a statului.
Dreptul procesual reprezinta cealalta fata a dreptului material.
Dreptul procesual civil cuprinde normele juridice care reglementeaza organizarea si
desfasurarea activitatii de solutionare a pricinilor referitoare la drepturi subiective civile si la
situatiile juridice ocrotite de lege, precum si la executarea silita a titlurilor executorii.
Dreptul procesual civil reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza modul de
judecata de catre instantele judecatoresti a pricinilor privitoare la drepturile civile ori la interese
legitime care se pot realiza numai pe calea justitiei, precum si modul de executare silita a
hotararilor judecatoresti sau altor titluri executorii.
Notiunea de drept procesual civil include pe cea de procedura civila.
S-ar putea afirma astfel ca procedura civila are doua sensuri: unul restrans, fiind procedura civila
propriu-zisa,cuprinzand o parte importanta a dreptului procesual civil, reglementand modul de
desfasurare a pocesului civil pe parcursul celor doua faze- judecarea si executarea silita, si un
sens larg in care se includ atat continutul procedurii propriu-zise, cat si regulile de organizare
judecatoreasca, de competenta si cele privind actiunea civila.
Dreptul procesual civil include procedura proppriu-zisa, normele de competenta si de organizare
judecatoreasca.
Normele de procedura civila reprezinta acele dispozitiile legale care reglemmenteaza modul de
judecata a cauzelor civile si executarea hotararilor date de instantele judecatoresti sau a altor
titluri executorii.
Pentru cuprinderea tuturor categoriilor de norme care au incidenta in procesul civil, este mai
potrivit a se utiliza sensul de norma de drept procesual civil, ceea ce include pe langa normele de
procedura propriu-zise si normele de organizare judiciara si pe cele de competenta.Sunt
incidente mai multe criterii de clasificare, printre care cele mai importante sunt: raporturile
reglementate de norma procesuala, sfera de actiune a normei, si modul de prevedere a conduitei
de urmat de catre destinatarii normei.
Norme de organizare judiciara, norme de competenta si norme de procedura ppropriuzisa.
Norme de orgaizare judiciara reglementeaza instantele judecatoresti, din punctul lde vedere al
organizarii si functionarii acestora, compunerea sii functionarea instantelor de judecata din punct
de vedere conceptual, cat si in ceea ce priveste organizarea efctiva in teritoriu a instantelor
prevazute ca atare in legea speciala organica.normele de organizare judecatoreasca
reglementeaza organizarea si functionarea ministerului public, acest aspect avand importanta in
materia procedurii civile data fiind participarea procuurorului in procesul civil, ca reprezentant al
statului si aparartor al drepturilor si libertatilor cetatenilor, desu bynau in cazurile prevazute de
lege.
Normele de competenta reglementeaza in primul rand atributiile instantelor judecatoresti in
raport cu atributiile altor organe cu activitate jurisdictionala, iar in cadrul acestei copetente a
instantelor judetoresti prevad cum sunt repartizate pricinile intre instantele de grad diferit,
respectiv intre instantele egale in grad.
Normele de procedura propriu-zisa arata cum trebuie sa se desfasoare procesul civil si cum se
realizeaza executarea hotararilor judecatoresti sau altor titluri executorii
In principal, normele de procedura si de competenta se regasesc reglementate in codul
de procedura civila.
NORME GENERALE SI NORME SPECIALE

Normele generale reglementeaza conduita de urmat in majoritatea cazurilor, de regula,

indiferent de sfera relatiilor supuse reglementarii.Aceste norme compun structura dreptului comun
intr-o anumita materie, cum este cea procesuala.
Normele speciale vizeaza numai o anumita materie sau situatie, ele cuprinzannd derogari de la
normele generale, fiind prevazute de lege in mod expres si neputand fi extinse pe cale de
interpretare.
Norma speciala isi produce efectele si dincolo de ea se va aplica dispozitia generala, pe cand
norma generala nu se poate aplica unde exista reglementare speciala.
NORME DE DREPT PROCESUAL IMPERATIVE SI NORME DISPOZITIVE.
Normele imperative sunt acele norme care comanda o anumita conduita(onerative) sau obliga
la abtinerea de la o anumita conduita(prohibitive), iar normele dispozitive permit subiectelor de
drept destinatare ale normei sa aiba conduita pe care o considera favorabila lor, innsa cu
respectarea limitelor generale ale ordinii publice si bunelor moravuri.Cea mai importanta
diferenta intre cele doua categorii de norme este reprezentata de posibilitatea subiectelor de
drept de a deroga de la prevederile lor, aspect care e interzis in cazul normelor imperative si
permis in cazul normelor dispozitive sau permisive.
Normele de drept procesual de ordine publica si de ordine privata
Datorita obligativitatii diferite, frecvent clasificarea de mai sus se suprapune pe cea care are in
vedere normele de ordine publica si de ordine privata, care este determinata insa de interesul
ocrotit prin norma respectiva.Daca norma ocroteste un interes general este de ordine
publica, iar daca ocroteste un interes particular este de ordine privata.
Distinctia intre norma de ordine publica, respectiv privata, este reglementata expres in cod in
materia competentei, cu particularitati insa in ceea ce priveste regimul invocarii incalcarii
normelor, respectiv a momentului invocarii lor si a persoanelor care o pot face.
ACTIUNEA NORMEI PROCESUALE IN TIMP.-Ca orice norma juridica norma de drept procesual se
aplica intre momentul intrarii sale in vigoare si momentul abrogariii sale.
In materie functioneaza principiul neretroactivitatii legii noi, de ordin fundamental, fiind
reglementata in CR.Datorita caracterului constitutional al regulii neretroactivitatii legii noi, in
actuala reglementare nu se mai admit derogari de la acest principiu, asttfel ca norma procesuala
nu poate primi aplicare si asupra situatiilor juridice nascute si petrecute anterior intrarii sale in
vigoare.
Codul prevede ca procesele in curs de judecata, precum si executarile silite incepute sub legea
veche raman supuse acelei legi, din considerente de asigurare a stabilitatii si dreptului la un
proces echitabil.
Si in materie de competenta se mentine aceeasi regula, pentru a se evita trimiterile la
instantel devenite competente, cu consecinte asupra duratei procedurilor.Astfel, cauzele aflate in
curs de judecata la data schimbarii competentei instantelor legal investite vor fi judecate de acele
instante in continuare, potrivit legii sub care au inceput.
In ceea ce priveste admisibilitatea dovezilor si putera doveditoare a probelor preconstituite si
a prezumtiilor legale codul prevede ca sunt guvernate de legea in vigoare la data producerii
faptelor juridice care fac obiectul probatiunii.
Cand norma juridica cere o anume forma pentru insasi validitatea actului juridic, trebuie
apreciata forma pretinsa de norma in vigoare la momentul incheierii actului juridic, deoarece
conditiile de fond si de forma ale acestuia a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii, se
apreciaza contemporan cu incheierea actului.
In cazul in care forma respectiva este ceruta numai ad probationem, ar fi mai bine sa se
aiba in vedere modificarile legii in vigoare, la momentul incheierii actului juridic aplicandu-se legea

in vigoare la momentul judecarii cauzei, daca norma noua este mai favorabila partilor, deoarece
pentru acelasi act juridic legea noua prevede o modalitate noua de dovada tocmai pentru ca cele
vechi s-au dovedit mult prea impovaratoare pentru parti, iar ideea de modernitate si evolutie cere
simplificarea formelor .Insa fata de art 26 NCPC admisibilitatea si puterea doveditoare a probelor
se apreciaza dupa legea in vigoare la data producerii ori savarsirii faptelor juridice care fac
obiecctul probatiunii, indiferent de modificarea legii ulterior.
Administrarea probelor se fac insa numai potrivit legii in vigoare la data administrarii lor, de
fapt regulile de procedura fiind determinate in raport de momentul pornirii procesului.
Pentru a onferi mai multa stabilitate raportului judici procesual, NCPC arata expres ca procesele
in curs de judecata raman supuse legii vechi, sub care au inceput, independet de modificarea
ulterioara a normei de procedura, ceea ce extinde regula de mai sus la legea in vigooare la data
inceperii procesului, care se considera a fi data inregistarii cererii de chemare in judecata la
instanta.
Hotararea judecatoreasca trebuie sa indeplineasca cerintele de fond si forma prevazute
de legea sub care a inceput procesul.
Pe cale de consecinta si caile de atac existente in momentul declansarii procedurii se aplica
independent de modificarea adusa prin legea procesuala noua, astfel ca este posibil ca, desi sub
legea noua o cale de atac sa nu mai fie prevazuta, hotararea sa fie supusa totusi acelei cai de
atac, deoarece era prevazuta de norma in vigoare la data la care a inceput procesul respectiv.
APLICAREA NORMELOR DE PROCEDURA IN SPATIU
Legea procesuala nu este susceptibila de a depasi granitele statului roman, legea
romana de drept international privat recunoscand aplicarea lex fori(legea instantei de judecata), in
functie de locul unde se judeca litigiul.Legea procesuala romana se aplica pe teritoriul Romaniei,
fara a urma propriul cetatean(roman) in afara frontierelor.Dat fiind caracterul unitar al statului
roman, preazut cu valoare de principiu fundamental in art 1 CR, legea procesuala romana se aplica
uniform pe intreg teritoriul tarii.
Din punct de vedere al aspectului international al aplicarii normei procesuale in spatiu, desi legea
romana procesuala nu depaseste frontierele statului roman se impune corelarea reglementarii
interne cu cea internationala mai ales in raport cu normele europene.
Codul de procedura civila prevede expres aplicarea prioritara a dreptului european,
aratand ca in domeniul de aplicare al codului, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene
se aplica in mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul partilor.
Toate fazele procesului civil se desfasoara cu respectarea anumitor principii, determinate de rolul
fiecarui participant la proces in solutionarea cauzei.
Principiul legalitatii
codul arata ca procesul civil se desfasoara in conformitate cu dispozitiile legii.Forma procedurala
este instituita tocmai in scopul disciplinarii conduitelor individuale, astfel ca nu se admite
incalcarea acesteia sau imaginarea unor forme neprevazute de norma.
Legalitatea exclude concluzia ca ceea ce nu este interzis expres este automat permis, cu atat
mai mult cu cat pe taram procedural, pentru asigurarea disciplinei procesuale, este nevoie de
reglementarea actelor de procedura si a pasilor care trebuie parcursi in cadrul procesului.
Acelasi principiu preesupune obligatia judecatorului de a asigura respecatrea dispozitiilor legii
privind realizarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor partilor din proces, fara insa a se
transforma in aparatorul acestora, el fiind totodata obligat sa se mentina intr-o pozitie
independenta fata de parti.
Principiul egalitatii

Justitita se infaptuieste in mod egal pentru toate persoanele fara deosebire de rasa, de
nationalitate, de origine etnicc, de limba, de religie, de sex, de opinie sau de
apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.
In procesul civil, partilor le este garantata exercitarea drepturilor procesuale, in mod egal si fara
discriminari.
Aceasta norma reflecta un principiu constitutional, egalitatea in fata legii, de aceasta data a
legii procesuale civile, nefiind admisa o atitudine concreta discriminatoare fata de o parte in
favoarea partii adverse.
Egalitatea armelor are in vedere pozitia concreta a partilor in proces, niciuna neputand fi pusa
intr-o situatie de inferioritate fata de parte potrivnica.
PRINCIPIUL DREPTULUI LA UN PROCES ECHITABIL, IN TERMEN OPTIM SI PREVIZIBIL.
Dreptul la un proces echitabil nu are o dimensiune unica, ci reflecta un drept complex, care
presupune o serie de exigente, pe care legiuitorul intern, dar si cei care sunt chemati sa aplice
legea, inclusiv destinatarii acesteia, trebuie sa le respecte.
NCPC arata ca orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in termen
optim si prevzibil, de catre o instanta independenta, impartiala si stabilita de lege, sens in care
instanta este obligata sa dispuna toate masurile permise de lege si sa asigure desfasurarea cu
celeritate a judecatii.
PRINCIPIUL DISPONIBILITATII.
Atunci cand subiectului de drept ii este incalcat un drept subiectiv civil sau daca o perssoana are
un interes ce nu poate fi realizat decat pe calea justitiei, este necesar a se depune o cerere
instantei competente.
Fara sesizarea instantei prin depunerea unei cereri de chemare in judecata nu se poate declansa
procesul.
Disponibilitatea inseamna consacarea anumitor drepturi petru titualrul cererii, anume: dreptul
de a porni sau nu proceesul prinn depunerea cererii, dreptul de a stabili limitele cererii sale,
dreptul de a renunta la judecata sau chiar la dreptul subiectiv dedus judecatii ori de a stinge litgiul
printr-o tranzactie, dreptul de a exercita sau nu calea de atac si dreptul de a solicita executarea
silita a hotararii.
a)Orice persoana se poate adresa justitiei prin sesizarea instantei competente cu o cerere de
chemare in judecata, iar in cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei poate fi facuta si
de alte persoane sau organe.
b)Titualrul cererii are posibilitatea de a determina limitele cererei de chemare in judecata sau de a
fixa cadrul procesual.
c)Partile pot face acte de dispozitie oricand pe parcursul procesului in prima instantaa, iar in unele
cazuri si in calea de atac.
d)In virtutea disponibilitatii ipartile pot ataca hotararea sau pot achiesa la continutul acesteia, in
acest ultim caz fiind vorba despre partea care a pierdut procesul.
e)Faza finala a procesului, executarea silita, este la latitudinea celui care a obtinut titlul executoriu.
ROLUL JUDECATORULUI IN PROCESUL CIVIL.
Dimensiunile juridice ale rolului judecatorului necesita o prezentare a tuturor aspectelor legate de
actele pe care le poate face sau trebuie sa le faca judecatorul pe parcursul procesului civil.
NCPC arata ca judecatorul nu poate refuza sa judece pe motiv ca legea nu prevede, este
neclara sau incompleta, dar in egala masura nu poate sa stabileasca dispozitii general obligatorii

prin hotararile pe care le pronunta in cauzele ce ii sunt supuse judecatii, substituindu-se

legiuitorului
Rolul judecatorului se manifesta inca din faza prealabila judecatii cand primest cererea de
chemare in judecata, inainte de constituirea dosarului.Legea prevede ca judecatorul are
indatorirea sa primeasca si sa solutioneze orice cerere de competenta instantelor judecatoresti,
potrivit legii.
Pe parcursul procesului, rolul judecatorului consta in aceea ca: staruie, in toate fazele
procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei, incearca impacarea partilor, dandu-le
indrumarile necesare, asigura respectarea principiilor procesului civil
in special principiul
contradictorialitatii, prin aceea ca este obligat ca orice chestiune sa o puna mai intai in discutia
partilor, cere partilor explicatii si lamuriri cu privire la situatia de fapt dedusa judecatii, atributii
care converg catre asigurarea principiului adevarului.
Judecatorul are indreptatirea sa ceara explicatii asupra situatiei de fapt si asupra incadrarii
aceesteia in drept.
PRINCIPIUL CONTRADICTORIALITATII
Contradictorialitatea este un principiu care tine de esenta procesului civil.
Contradictorialitatea nu trebuei inteleasa strict ca o diferenta de pareri expuse de partile
procesului, ci si ca posibilitatea fiecarei parti de a-si manifesta punctul de vedere, de a-si sustine si
dovedi ipoteza cea mai avantajoasa pentru sine.
Prin contradictorialitate se intelege: posibilitatea partilor intr-un proces penal, civil, disciplinar
de a lua cunostinta de toate piesele si observatiile prezentate judecatorului , de natura sa ii
influenteze decizia, fiind una dintre principalele garantii ale unei proceduri judiciare.
Dat fiind caracterul imperativ si de ordine publica al majoritatii normelor reglementand aspecte
legate de contradictorialitate, sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii sale este nulitatea
absoluta a hotararii.
PRINCIPIUL DREPTULUI LA APARARE
Conventia europeana a drepturilor omului prevede ca,, dreptul sa se apare el insusi sau sa fie
asistat de un aparator ales de el, iar daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un
aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o
cer.
Chiar daca aceste cerinte sunt prevazute in cazurile penale, nu inseamna ca ele lipsesc in materie
civila, instanta de contencios european fiind tinuta insa sa apreecieze respectarea conventiei in
ambele domenii, ccu mentiunea ca in materie penala vor fi avute in vedere dispozitiile art 6 par.3
CR prevede expres in art 24 ca dreptul la aparare este garantat.
Din punct de vedere strict formal dreptul la aparare vizeaza posibilitatea oricarei parti de a
beneficia de serviciile unui aparator specialist - avocatul.Insa apararea nu este realizata numai prin
intermediul serviciilor avocatiale, ci si indirect prin intermediul modului de realizare a justitiei in
tara noastra.
In ceea ce priveste aspectul formal al dreptului la apararee, data fiind disponibilitatea, legea
procesuala civila nu prevede obligativitatae asistarii partilor de catre aparator.
Apararea calificata este permisa in toate cazurile in fata instantei.
Sub aspectul material dreptul la aparare se realizeaza indirect, datorita reglementarii unor institutii
care ii garanteaza continutul.Astfel, partile sunt in mod obigatoriu incunostiintate de proces;ele pot
propune probe in dovedirea cererilor lor, iar daca probele nu au fost solicitate din lipsa de pregatire
sau din nestiinta partii ele vor putea fi totusi propuse si dupa trecerea termenului prevazut de
lege.

PRINCIPIUL PUBLICITATII.
Conventia europeana a drepturilor omului si CR prevad ca sedinta de judecata este publica, cu
alte cuvinte orice persoana poate participa la judecata, in limitele stabilite de lege.Acest principiu
este consacrat expres si in CPC prin art 17.
Dezbaterile in fond se deruleaza in sedinta publica, dar NCPC permite partilor sa-si exprime
acordul ca dezbaterea fondului sa urmeze in camera de consiliu, in aceeasi zi sau la un alt termen.
Cererea de judecata in lipsa presupune ca partea caree a formulat-o a fost de acord ca dezbaterea
fondului sa se deruleze in camera de consiliu.aceasta dispozitie estee aplicabila numai cu 1
ianuarie 2016.Instantele pot admite, la cerere, ca sedinta sa fie secreta daca dezbaterea
publica ar putea vatama ordinea sau moralitatea publica sau pe parti, interesele minorilor, viata
privata a partilor ori interesele justitiei.
Datorita publicitatii se confera hotararii date caracter de autoritate, deoarece
posibilitatea participarii oricarei persoane la judecata inlatura orice suspiciune asupra tinerii si
urmarii regulilor de procedura, sau mai simplu asupra respectarii legii.
PRINCIPIUL ORALITATII
CPC arata ca principiile se dezbat verbal, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel sau cand
partile solicita expres insstantei ca judecata sa se faca numai pe baza actelor depuse la dosar.
De asemenea, presedintele va da cuvantul mai itai reclamantului si apoi paratului, iar daca
Ministerul Public participa la judecata civila, reprezentatntul acestuia va vorbi cel din urma, in
afara de cazul cand a pornit actiunea.
Altor persoane sau organe care participa la proces li se va da cuvantul in limita drepturilor pe care
le au in proces.
Unele acte procesuale se intocmesc in scris in mod obligatoriu, chiar daca partile pot sustine
continutul lor si oral.Astfel, cererea de chemare in judecata, intampinarea, cererea
reconventionala, apelul, caile extraordinare de atac trebuie formulate scris.
Aceleiasi reguli i se supune si hotararea, cu atat mai mult cu cat codul arata ca hotararea
judecatoreasca are forta probanta a unui inscris autentic.
Declaratiile martorilor, proba cu expertiza, procesele verbale de indeplinirre a procedurii de citare
trebuie consemnate sau intocmite si ele in scris, pentru o mai buna edificare asupra actelor
desfasurate in cauza si pentru a exista posibilitatea efectuarii controlului judiciar.
BUNA CREDINTA IN EXERCITAREA DREPTURILOR PROCEDURALE SI OBLIGATIA DE A
RESPECTA DISPOZITIILE INSTANTEI.
Exercitarea drepturilor procesuale trebuie sa se faca,potriv art 12NCPC, cu buna
credinta, respectiv potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoascute de lege si fara a se
incalca drepturile procesuale ale tertei parti.
Principiul general recunoscut in raport cu exercitarea oricaror drepturi, obligatia de exercitare a
drepturilor procesuale cu buna credinta completeaza regula consacrata la nivelul dreptului civil art
14 CC, arratand ca ,,Persoanele fizice si persoanele juridiice participante ela rapoturile juridiice
civile trebuie sa isi exercite drepturile si sa isi execute obligatiile cu buna-credinta, in acord cu
ordinea publica si bunele moravuri.
Exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procesuale sau exercitarea abuziva a acestora
reprezinta ca atare situatia in care puterea isi exercita drepturile u pentru scopul pentru care
acestea ar fi fost consacrate , respectiv pentru protecctoa drepturilor subiective, ci cu depasirea
acestor limite, respective pentru a determina consecintele negative asupra adversarului.