Universitatea din Pitesti.Facultatea de stiinte economice si drept.

Specializarea: Administratie Publica in Contextul integrarii europene

Anul I

Fondul Monetar International

Student: Duta Diana Elena

Pitesti 2018
 Conferinta Monetara si Financiara din iulie 1944 a marcat nu numai
consacrarea unor noi principii, dar si instituirea organismelor care sa concure la
realizarea acestora, si anume Fondul Monetar International (F.M.I.) si Banca
Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.), care, impreuna cu
Asociatia Internationala pentru Dezvoltare, Societatea Financiara Internationala,
Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor si Centrul International pentru
Reglementarea Diferendelor, formeaza Grupul Bancii Mondiale.
Rolul principal detinut de F.M.I. in cadrul sistemului monetar international
este subliniat chiar de acordul incheiat la Bretton Woods, prin care se apreciaza
ca o tara nu poate deveni membra a B.I.R.D. atata vreme cat nu este si membra a
F.M.I.
Fondul Monetar International a fost creat in mod oficial la 27 decembrie 1945,
cand 29 de state au ratificat statutul sau, adoptat la conferinta de la Brettton
Woods, dar activitatile sale financiare au inceput la 1 martie 1947, atunci fiind
invitate sa participe toate statele suverane si independente.
In F.M.I. au intrat automat natiunile reprezentate la Conferinta de la Bretton-
Woods din 1944, cu exceptia U.R.S.S., Liberiei si Noii Zeelande, care nu au
ratificat atunci tratatul. In anul 2000 erau 182 state membre, iar dupa majorarea
din 22 ianuarie 1999, totalul cotelor-parti ce constituie capitalul sau ajunge la 212
miliarde drepturi speciale de tragere (DST), echivalentul a 300 miliarde USD.
Romania este membra a F.M.I. din data de 7 decembrie 1972.
Fondul Monetar International a fost creat in scopul regularizarii sistemului
monetar international de rate de schimb fixe si de a pune capat frecventelor
devalorizari competitive folosite in anii ’30. Dar dezmembrarea sistemului
monetar international bazat pe fixitatea cursurilor de schimb la inceputul anilor
’70 a modificat fundamental rolul sau, care ramane totusi esential pentru
stabilitatea sistemului monetar international. F.M.I. a devenit un instrument de
control financiar si de ajutor pentru tarile in curs de dezvoltare, insarcinat sa ajute
aceste tari sa depaseasca unele crize temporare de finantare a deficitului balantei
lor de plati. Actiunea sa consta in a acorda imprumuturi in bani tarilor cu astfel de
dificultati, cu conditia ca acestea sa puna in practica politici adecvate pentru a
ajunge la un echilibru al balantelor lor de plati. Limitarea capitalului sau implica
faptul ca imprumuturile trebuie sa fie pe termen scurt, pentru a dispune in mod
constant de finantarile necesare ajutorarii tarilor aflate in criza.
Mecanismul de baza al FMI.
In mod normal, o tara trebuie sa plateasca la zi importurile sale din
produsul exporturilor sale sau din imprumuturi pe termen lung. Sa presupunem,
totusi, ca aceste incasari sunt insuficiente si ca tara respectiva are nevoie sa-si
deschida un credit pe termen scurt la F.M.I. pentru a acoperi aceasta nevoie.
Fondul va acorda atunci drepturi speciale de tragere, deci va consimti si va
autoriza ca autoritatile tarii respective sa cumpere cu moneda nationala o parte
din stocul de dolari ce apartine F.M.I. Dupa ce balanta de plati a tarii s-a redresat,
Fondul asteapta de la autoritatile acelei tari ca acestea sa rascumpere cu aur sau
cu dolari - ori, atunci cand vor fi fost create, cu DST-uri - sumele in moneda
nationala pe care ele le-au vandut in timpul unei perioade de criza. Asadar, F.M.I.
a fost creat pentru a rezolva problemele balantelor de plati.
Trei conditii sunt necesare pentru a garanta buna functionare a oricarui sistem
monetar international: o incredere absoluta a pietelor in stabilitatea monedei-
etalon, o lichiditate monetara suficienta pentru a finanta expansiunea
schimburilor externe si o vointa de a intreprinde, in caz de dezechilibru,
programe de ajustare, elemente ce au lipsit sistemului etalon-aur.
Obiectivele Fondului Mondial International
Statutul F.M.I. contine 31 articole ce definesc obiectivele si regulile
functionarii sale. Fondul Monetar International este o institutie permanenta
insarcinata cu mentinerea unei functionari armonioase a sistemului monetar
international. Pentru realizarea acestui scop, el trebuie sa favorizeze schimburile
de informatii intre tarile membre, sa incurajeze acordurile dintre responsabilii
monetari si sa puna in functie mecanisme de cooperare internationala pentru a
impiedica actiunile unilaterale. Acest „cod de conduita”, pe care F.M.I. trebuie
sa-l faca sa fie respectat, nu este un scop in sine, el are in primul rand menirea de
a contribui la expansiunea comertului international si deci de a crea locuri de
munca in tarile membre. Mai exact, Fondul trebuie sa contribuie la aplicarea unui
sistem de paritati fixe si la restabilirea liberei convertibilitati a monedelor pentru
operatiuni curente.
Pe aceste baze, Fondul asigura trei tipuri de misiuni principale: supravegherea,
ajutorul financiar si asistenta tehnica. Recent, asa cum am aratat, Fondul s-a
ocupat de dezvoltarea unei misiuni specifice de ajutorare a celor mai sarace tari.
Supravegherea
Intr-o lume integrata, cum este cea de astazi, in care evolutia economica a
unei tari si deciziile pe care aceasta le ia pot afecta multe alte state, este util sa se
poata dispune de un mecanism care sa poata asigura coerenta politicilor
economice nationale. In baza Statutului sau, F.M.I. are mandat de a exercita o
supraveghere a politicii de schimb a statelor membre pentru a controla sistemul
monetar international si de a-i asigura buna functionare. In acest scop, stabileste
daca politica si evolutia economica a fiecarui stat membru sunt de natura sa
favorizeze o crestere durabila si sa asigure stabilitatea interna si externa. Facand
aceasta, Fondul cauta sa ofere un sistem de prevenire capabil sa semnaleze
pericolele ce se profileaza si sa defineasca masurile de precautie necesare.
Supravegherea exercitata de Fond consista deci in evaluarea politicilor de
schimb ale membrilor sai in cadrul unei analize aprofundate a situatiei economice
globale si a politicilor desfasurate de fiecare dintre acestia.
Fiecare stat membru are obligatia de a se supune unei „consultari” anuale din
partea F.M.I. pentru a discuta evolutia politicii sale economice. O a doua
indatorire impusa de Statutul Fondului (Art. VIII) este acea conform careia toti
membrii F.M.I. trebuie aiba monedele convertibile pentru operatiunile curente.
Pentru, aceasta, statele se angajeaza sa elimine restrictiile la cumpararea de
devize straine in cazul rezidentilor si non-rezidentilor pentru operatiunile curente,
adica pentru operatiunile privind bunurile si serviciile. Totusi o clauza de
salvgardare este prevazuta la Articolul XIV, pentru a permite statelor membre,
care au dificultati cu balanta de plati, sa mentina un control al schimburilor.
In ultimii ani, la lumina invataturilor trase din crizele mexicana si asiatica, F.M.I.
a luat mai multe initiative, intarind eficienta supravegherii, pentru a reduce
sansele reproducerii unor asemenea crize. Fondul cauta mijloacele de a repera
mai bine primele semne de vulnerabilitate si de a convinge tarile membre de a
urma politici conforme cu propriile lor interese, evitand totodata sa perturbe
economia altor tari.
Fondul Monetar International este o institutie bazata pe cooperare, asemanatoare
sub unele aspecte cu o societate de credit mutual, in cadrul careia guvernele
tarilor membre acorda un ajutor financiar temporar oricarui stat membru care
intampina greutati in a-si plati bunurile si serviciile pe care le importa si in a
asigura serviciul datoriei sale; in schimb, statul membru este de acord sa-si
reformuleze politicile pentru a-si corecta problemele ce au stat la baza
dificultatilor sale privind balanta de plati. In baza celui de al saselea alineat al
Articolului I din Statut, ajutorul financiar temporar acorda statelor membre
„posibilitatea de a corecta dezechilibrele balantelor lor de plati fara a recurge la
masuri care sa prejudicieze prosperitatea nationala sau internationala.”
Ajutorul financiar ia forma de credite si imprumuturi pe care F.M.I. le acorda
tarilor cu dificultati in echilibrarea balantei de plati, pentru a le sustine
programele de ajustare si reformele. Astfel, la 31 decembrie 1999, F.M.I. avea de
remis credite si imprumuturi fata de 93 de tari, pentru o valoare de 57,5 miliarde
DST, adica circa 75 miliarde USD repartizate cum urmeaza:
In 1964, ca raspuns la cererile a mai multe state africane si asiatice care
tocmai isi dobandisera independenta si aveau nevoie de ajutor pentru a-si pune in
functie bancile centrale si ministerele de finante, F.M.I. a inceput sa ofere
asistenta tehnica tarilor membre. Pe la mijlocul anilor ’80, efectivele alocate
asistentei tehnice se dublasera practic si, la finele deceniului al noualea, F.M.I. a
facut mai mult loc misiunilor de experti, consultarilor si seminarelor de instruire,
mai degraba de scurta durata decat de lunga durata. In 1990, numeroasele tari ce
treceau de la o economie planificata la o economie de piata au apelat si ele la
asistenta tehnica a F.M.I.. Acesta a depus, mai ales in ultimii ani, mari eforturi
coordonate, pentru a furniza rapid sfaturi recomandari economice si operationale
tarilor care au trebuit sa puna in functie institutiile publice dupa grave tulburari
civile. In prezent, F.M.I. furnizeaza tarilor membre circa 300 ani-persoane de
asistenta tehnica pe an.
O declaratie de principiu, difuzata in martie 2000, inventaria obiectivele, efectele
si natura asistentei tehnice asigurata de Fondul Monetar International, modul de
stabilire a prioritatilor, rolul autoritatilor care primesc asistenta, difuzarea externa
a informatiilor, gestiunea interna a asistentei si rolul finantarii externe.

Asistenta tehnica este bazata pe sprijinul pe care F.M.I. il pune la dispozitia

membrilor sai in mai multe domenii:
-Conceperea si aplicarea politicii monetare si bugetare;
-Intarirea rolului institutiilor publice, cum ar fi Banca Centrala sau Trezoreria
Statului;
-Executarea si contabilizarea tranzactiilor cu F.M.I.;
-Strangerea si imbunatatirea datelor statistice:
-Formarea de functionari la Institutul F.M.I. si, prin cooperare cu alte organisme
financiare internationale, la Institutul Multilateral de la Viena, la Institutul
Regional de Instruire de la Singapore, in cadrul Programului Regional de
Instruire al Orientului Mijlociu si la Institutul Multilateral al Africii.
In perioada 1999-2000, actiunile de asistenta tehnica au reprezentat aproape 14%
din cheltuielile administrative ale Fondului. Repartizarea pe zone geografice este
aproape aceeasi ca in perioada 1998-1999, inregistrandu-se totusi o scadere a
ponderii tarilor din Asia si din zona Pacificului, ca urmare a iesirii acestora din
criza financiara asiatica.
Finantarea Fondului Monetar International
Majoritatea resurselor F.M.I. provin din subscriptii, din «cotele-parti» ale
tarilor membre, ce reflecta ponderea relativa a fiecarui membru in economia
mondiala. Acestea constituie, intr-un anumit fel, «fondurile proprii» ale
institutiei. Cota-parte a unui membru determina totalul maxim al resurselor
financiare pe care acel membru trebuie sa-l verse la F.M.I., numarul de voturi de
care dispune in cadrul procesului decizional al institutiei, transa din alocarile de
drepturi speciale de tragere (DTS) ce i se atribuie si, in final, ajutorul financiar la
care se poate astepta sa-l primeasca din partea institutiei. Ansamblul acestor
venituri este inscris in contul general al F.M.I.
Resursele totale sunt constituite in principal de avutia in moneda a tarilor
membre. Aici sunt incluse de asemenea si avutia F.M.I. in DST si in aur, precum
si «alte avutii», adica active diverse, de exemplu imobile.
Resursele neutilizabile corespund avutiei in aur* si in monede slabe.
Resursele utilizabile reprezinta avutia in moneda tarilor membre care au balante
de plati si rezerve puternice precum si avutia in DST.
Resursele utilizabile neangajate sunt disponibile pentru finantarea programelor, in
vreme ce angajamentele lichide sunt constituite in principal din pozitiile tarilor
membre in transa de rezerva, ce pot fi trase imediat si fara conditii de tarile
membre, si din suma eventualelor imprumuturi pe care F.M.I. trebuie sa le
returneze, de exemplu, ca acorduri de imprumut, fie ca este vorba de acorduri
generale sau de noi acorduri.
Rata lichiditatilor este raportul dintre resursele utilizabile neangajate nete si din
angajamentele lichide.
Pe langa contul general, exista mai multe conturi fiduciare a caror finantare este
asigurata atat de contributiile Fondului, cat si de contributiile bilaterale. Este
cazul in special al finantarilor noilor mecanisme pentru reducerea saraciei si
pentru cresterea economica.
Fiecaruia dintre statele membre ale Fondului Monetar International i se atribuie o
cota-parte sau o cota, element esential al participarii la viata institutiei, caci
serveste la determinarea valorii subscriptiei ce trebuie varsata, a importantei
drepturilor de vot si a drepturilor de tragere din resursele financiare ale Fondului.
Cota-parte este deci determinata de pozitia fiecarui stat in cadrul institutiei: ea
determina influenta statului respectiv asupra deciziilor si totodata stabileste
valoarea creditelor pe care acesta le poate obtine.
Membrii achita 25% din cota lor-parte in fonduri de rezerva internationale, adica
o deviza recunoscuta pe plan international (dolarul S.U.A., euro, yen sau lira
sterlina) ori in DST. Soldul se achita in moneda nationala, fie in bani lichizi, fie
in titluri la vedere din fondurile de rezerva ale tarii membre.
Acordarea de imprumuturi
Trei sunt izvoarele ce permit Fondului Monetar International sa-si majoreze
resursele, in afara cotelor-parti: acordurile generale de imprumut, noile acorduri
de imprumut si acordul de asociere cu Arabia Saudita. Combinarea acestora
permite F.M.I., la nevoie, sa acorde imprumuturi.
Fondul Monetar International isi poate completa resursele provenite din cotele-
parti prin imprumuturi, mai ales in baza acordurilor generale de imprumut (AGE)
incheiate in 1962 cu unsprezece tari industrializate. Ele ii ofera posibilitatea de a
imprumuta sumele specificate de la cele unsprezece tari industrializate sau de
bancile centrale ale acestora, in conditii bine stabilite si cu o dobanda legata de
cea a pietei. Valoarea totala a creditelor ce pot fi puse la dispozitia F.M.I. in baza
acordurilor generale de imprumut (AGE) este plafonata la 17 miliarde DST, adica
circa 23 miliarde USD, la care se adauga 1,5 miliarde DST prevazuti in acordul
cu Arabia Saudita. Acordurile generale de credit au fost reinnoite la fiecare patru
sau cinci ani, ultima oara in noiembrie 1997.
Modul de organizare a Fondului Monetar International
Organele de conducere
Organele de decizie ale F.M.I. sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Monetar
si Financiar International si Consiliul de Administratie. F.M.I. nu este o institutie
independenta, cum sunt unele banci centrale. Fondul este condus de
reprezentantii statelor membre, adunate in cadrul diferitelor instante decizionale.
La cel mai inalt nivel se afla Consiliul Guvernatorilor (82 de membri), investit cu
toate puterile, compus dintr-un Guvernator pentru fiecare stat membru, de regula
ministrul de Finante sau Guvernatorul Bancii Centrale. Consiliul se reuneste o
data pe an, ca Adunare Generala, in septembrie sau octombrie, pentru a examina
activitatile Fondului si pentru a adopta decizii majore, cum ar fi modificarile
Statutului sau admiterea de noi state membre.
Intrucat se reunesc rar, Guvernatorii deleaga o mare parte din puterile lor
Consiliului de Administratie. Cei 24 de Administratori activeaza in permanenta,
la New York. Cinci dintre acestia sunt numiti direct de tara lor: S.U.A., Japonia,
Germania, Franta si Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. La randul
lor, Rusia, China si Arabia Saudita au obtinut dreptul de a avea propriul lor
Administrator in Consiliu. Statele membre trebuie sa se adune in cadrul
«circumscriptiilor», adica pe grupuri de tari: de exemplu, tarile scandinave,
precum si tarile africane francofone. Consiliul de Administratie dirijeaza afacerile
curente relative la supravegherea politicii ratei de schimb, la acordarea de sprijin
financiar, la consultarile cu statele membre, cele privind evolutia doctrinei, sau
probleme administrative si bugetare. Deciziile Consiliului Guvernatorilor si ale
Consiliului de Administratie sunt luate cu majoritatea calificata a voturilor.
In fruntea F.M.I. se afla un Director General care conduce serviciile si prezideaza
Consiliul de Administratie, organism care, la randul sau, alege Directorul General
pentru o perioada de cinci ani. Prin conventie tacita, Directorul General al F.M.I.
este din Europa, in vreme ce Presedintele Bancii Mondiale este din S.U.A.
Fiind vorba de luari de decizii – contrar principiului «un stat, un vot» ce se aplica
in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite – tarile membre ale Fondului au drepturi
de vot diferite: li se atribuie din oficiu un minimum de 250 de drepturi de vot la
care se adauga un vot suplimentar pentru fiecare transa de 100 000 DST, de
cota-parte varsata. Voturi formale au loc foarte rar, caci majoritatea deciziile sunt
luate pe baza de consens. Totusi, cand nu se poate ajunge la un consens, deciziile
sunt luate pe baza votului Administratorilor sau al Guvernatorilor. In acest caz, la
majoritatea deciziilor se aplica regula majoritatii simple, adica 51% din voturi.
Regula majoritatii calificate, de 70% din voturi, se aplica anumitor decizii
importante, in special cele ce privesc comisioanele legate de creditele Fondului si
de remunerarea fondurilor in DST. In fine, majoritatea de 85% din voturi este
necesara pentru deciziile ce angajeaza viitorul Fondului, cum ar fi schimbarea
cotelor-parti, alocatiile de DST sau vanzarile de aur. In acest din urma caz, unele
tari sau grupuri de tari pot, de fapt, sa-si exercite dreptul de veto.
Organele consultative

Comitetul interimar a fost creat in 1974. Este format din 24 de membri, la nivel
de ministri sau de guvernatori ai bancilor centrale, ce se reunesc bi-anual,
primavara, la finele lui aprilie sau inceputul lui mai, si cu ocazia Adunarii
Generale a Guvernatorilor, pentru a propune Guvernatorilor orientarile majore
privind sistemul monetar international si functionarea F.M.I. Dimensiunea sa
redusa, fata de cei 82 de membri ai Consiliului Guvernatorilor, ii permit sa se
constituie intr-un excelent for de discutii. Al doilea amendament al Statutului
Fondului, intrat in vigoare in anul 1978, prevede inlocuirea comitetului interimar
cu un colegiu permanent, fapt devenit concret in septembrie 1999, cand a luat
fiinta Comitetul Monetar si Financiar International (CMFI), care printr-un
comunicat semestrial, reflecta orientarile politice majore ale Fondului.
Initial, Comitetul interimar nu era mandatat decat pentru probleme monetare,
CMFI in schimb are competenta mai largi, fiind legitimat sa trateze probleme
financiare, de exemplu punerea la punct de coduri si de standarde economice si
financiare internationale. CMFI intretine relatii stranse cu guvernele tarilor
membre, fapt ce se traduce in special prin pregatirea reuniunilor la nivel de
supleanti, adica a inaltilor functionari ai statelor membre. Astfel, directiile
politice ale ministrilor sunt mai bine reflectate iar guvernele sunt pe deplin
investite in procesul de orientare.
Comitetul Monetar si Financiar International s-a reunit pentru prima data la 16
aprilie 2000, la Washington, cu ocazia reuniunii de primavara a F.M.I. si a Bancii
Mondiale. Ca si comitetul interimar, reuniunile sale au loc de doua ori pe an, cu
ocazia reuniunilor de primavara si a adunarilor din toamna.
Un al doilea organism consultativ, Comitetul pentru dezvoltare, compus din 24 de
membri, ministri sau Guvernatori, consilieri ai Guvernatorilor F.M.I. si ai Bancii
Mondiale, avizeaza asupra transferurilor de resurse spre tarile in curs de
dezvoltare. Reuniunile sale au loc in acelasi timp cu cele ale CMFI.
Organizarea administrativa si personalul
Desemnat de Consiliul de Administratie, Directorul General al Fondului este
asistat de un prim-director general adjunct si de doi directori generali adjuncti.
Administratia este organizata in general in departamente din punct de vedere
geografic si functional, sau cu rod de informare sau de legatura.
Cele 6 departamente sunt divizate in zone geografice: Africa, Asia si Pacific,
Europa I, Europa II, Orientul Mijlociu si Emisfera Occidentala. 75 de functionari
din cadrul acestor departamente sunt detasati pe langa guvernele tarilor membre,
ca reprezentanti rezidenti. Misiunile rezidente sunt in general compuse dintr-un
singur functionar, avand ca misiune facilitarea comunicarii recomandarilor
Fondului catre autoritatile nationale, precum si atragerea atentiei Fondului asupra
eventualelor derapaje in punerea in practica a politicii economice in statul gazda,
acordand, pe loc, sprijin pentru executarea programelor de ajustare.
Din departamentele functionale si serviciile specializate fac parte Departamentul
finantelor publice, Departamentul monetar si de schimb, Departamentul pentru
elaborarea si examinarea politicilor, Departamentul de studii, Departamentul
juridic, Departamentul de statistica, Departamentul trezoreriei si Institutul F.M.I.
La acestea se adauga: Departamentul resurselor umane, cel de secretariat si cel al
tehnologiei si al serviciilor generale. Pe langa Directia Generala exista un birou
de plasari, cel al bugetului si planificarii si cel al controlului si inspectiei interne.
La 30 aprilie 2000, in cadrul F.M.I. functionau circa 2 300 de persoane provenind
din 127 de tari, din care 693 personal auxiliar si 1 600 cadre. Directorul General
este Horst Köhler, de nationalitate germana, care i-a succedat francezului Michel
Camdessus. Personalului permanent i se adauga 444 colaboratori pe baza de
contract: experti, consultanti, s.a., remunerati dintr-un buget special.
Bugetul de functionare
Bugetul administrativ si cel pentru materiale al F.M.I. se inscriu in cadrul
perspectivelor bugetare trianuale si pe termen mediu, adica intr-un orizont de
cinci ani. Aceste perspective bugetare sunt reexaminate anual de Consiliul de
Administratie. Cheltuielile de functionare ale Fondului au crescut foarte mult
dupa aderarea tarilor din Europa Centrala si Rasariteana.
Aceste cheltuieli sunt finantate dintr-un comision prelevat din remunerarea
depozitelor si din dobanzile incasate. Tarile care obtin un imprumut sunt obligate
sa plateasca Fondului un comision cu o valoare superioara dobanzii pentru
drepturile speciale de tragere, iar statele care sunt creditoare Fondului primesc o
remuneratie stabilita sub dobanda pentru DST. Diferenta dintre comisioanele
primite si remuneratiile acordate sunt sursa unui venit net pozitiv al Fondului, pe
care acesta il utilizeaza pentru acoperirea cheltuielilor de functionare. Incepand
cu anul 1987, o parte din aceste venituri sunt folosite de Fond pentru constituirea
de rezerve, un fel de provizion pentru eventuale pierderi.
Bugetele aprobate la 24 aprilie 2000 pentru anul financiar 1 mai 2000 – 30 aprilie
2001 au cuprins, pentru bugetul administrativ suma de 649,8 milioane USD, iar
pentru bugetul de materiale suma de 50,6 milioane USD. Majorarea bugetului
administrativ rezulta in mare parte din cheltuielile cu personalul si in special din
recrutarea suplimentara a 108 experti, pentru a face fata noilor activitati,
considerate de statele membre ca prioritare, adica gestionarea mecanismelor
pentru reducerea saraciei si pentru dezvoltare, initiativa in favoarea tarilor sarace
foarte indatorate, a programelor sectorului financiar si a codurilor si normelor
internationale, precum si intarirea supravegherii si a asistentei tehnice.