Ion Luca

CARAGIALE
ISTORIA SE REPET{

APRECIERI CRITICE
S[ ne oprim acum pu\in, ]n treac[t, asupra c`torva categorii de
personaje din schi\ele lui Caragiale, spre a vedea cum zugr[ve=te el aceast[
mahala, sau, mai bine, ce zugr[ve=te, ce aspecte l-au izbit mai mult, ce
]nvinuire aduce el acestei mahalale, de ce lucru, deci, face el r[spunz[tor
liberalismul rom`n. }n sf`r=it, cu alte cuvinte, spre a vedea ce sunt =i cum
sunt aceste clase nou[ ,pe care se ]ntemeiaz[ formele nou[ ]n care tr[im.
Mai ]nt`i, acum, ]n schi\ele sale, Caragiale zugr[ve=te mai mult clasa
mijlocie=i mai rar celelalte categorii zugr[vite ]n Scrisoarea pierdut[.
Buc[\i ca Highlife, ca Five ocloch, ca Telegrame etc., ]n care s[ zugr[veasc[
pe st`lpii puterii, sunt ]ntr-o propor\ie redus[. }n majoritatea schi\elor
sale, personajele sunt mai ales func\ionarii de toate felurile, care formeaz[
de fapt, ]n mare parte, mica noastr[ burghezie. Ace=ti oameni se numesc
mai to\i, Ionescu, Georgescu, Vasilescu, Popescu, Protopopescu, Iconomescu, adic[ oameni f[r[ str[mo=i, cum se zice, feciorul lui Ion, al lui
Gheorghe, al lui Vasile, feciorul popei, al protopopului, al iconomului etc.
Aceste nume sunt foarte caracteristice. Ele arat[ mai ]nt`i joasa
extrac\ie a personajelorinvazia straturilor celor mai de jos ]n via\a
social[, =i apoi lipsa de personalitate a acestor personaje, insignifian\a
lor , caracterul de turm[. Aceste personaje, ridicate spre suprafa\[, sunt
pasta amorf[ pe care formele nou[ las[ aceea=i pecete, pocit[ =i vulgar[.
+i, mai ]nt`i, toat[ aceast[ turm[ este lipsit[ de interesele adev[rate
ale vie\ii, umpl`ndu-=i ]n chip mizerabil golul sufletesc, de fiin\e dezr[d[cinate, cu tot felul de ]ndeletniciri f[r[ rost. Iat[ familia care se
zbucium[ s[ petreac[ o zi la Sinaia (Tren de pl[cere), zbucium din care
nu profit[ dec`t doar madam Georgescu, care ascult[, noaptea pe lun[,

Istoria se repet[

253

menuetul lui Pederaski, c`ntat de ofi\erul de administra\ie Mi=u. Ori,

iat[, mai caracteristic, acei oameni (De ]nchiriat) care, ]n lips[ de altceva,
de alte evenimente, se mut[ din jum[tate ]n jum[tate de an, f[r[ alegere,
]n case =i mai rele dec`t cele unde au statstare sufleteasc[ ce culmineaz[
]n acea hazlie ]nt`mplare a celor dou[ cucoane care au case al[turea,
f[cute absolut la fel, =i care, dup[ ce ofteaz[ luni ]ntregi c[ nu-=i pot
]nchiria casele =i invidiaz[ pe to\i cei ce se mut[ c[r`ndu-=i penibil
cioburile, sf`r=esc prin a se muta una ]n locul alteia! Aceast[ schi\[ mai
simbolizeaz[ =i nestabilitatea, lipsa de via\[ a=ezat[, zdruncinul rezultat
din introducerea formelor nou[. }n alt[ schi\[, Caut cas[, Caragiale
simbolizeaz[ aceast[ lips[ de via\[ a=ezat[, prin casele de ]nchiriat din
Bucure=ti =i, ca contrast, ca simbol al vie\ii a=ezate de alt[ dat[, evoc[,
cu at`ta poezie, casa gospod[reasc[ de moda veche, din Ploie=ti, ]n care
=i-a petrecut copil[ria sa, casa lui Hagi Ilie(observa\i numele!), cu ograd[,
cu gr[din[, cu cerdac mare, cu lilieci.
Aceast[ p[tur[ social[ e apoi =i proast[. Prostia aceasta, mai ales,
formeaz[ obiectivul satirei lui Caragiale. At`\i amici din opera sa, Lache,
Mache, Tache, st[p`ni pe c`teva cuno=tin\i banale =i nerumegate, exprimate ]ntr-un stil ridicol de incoerent =i ]ntr-o limb[ ridicol de ]mpestri\at[,
umplu paginile cele mai frumoase ale lui Caragiale. Citi\i, de pild[,
minunata O lacun[...
Prostia aceasta, lipsa de cultur[, mahalagismul acesta, Caragiale ni le
arat[ =i sub haina bog[\iei. }n Five o clock, barbaria =i vulgaritatea unor
mahalagioaice ordinare se desf[=ur[ ]ntr-un palat luxos, plin de obiecte
de art[ scumpe. Mai mult dec`t oricare alta, aceast[ schi\[ ne arat[ c`t e
de u=or s[-\i asimilezi partea material[ a civiliza\iei, dar c`t e de greu s-o
asimilezi pe cea sufleteasc[. Ce n-avem noi? Toate institu\iile, toate
darurile tehnicei moderne, dar cine reprezint[ acele institu\ii! Cine se
folose=te de acele daruri! G`ndi\i-v[ c`t geniu omenesc presupune un
tren, =i cine, ce barbar primitiv se l[f[ie=te ]ntr-un vagon-restaurant, ]n
expresul care vine de la V`rciorova la Bucure=ti.
Aceast[ p[tur[ social[ e =i ad`nc imoral[. Caragiale are trei schi\e(Cadou, Diploma\ie, Mici economii), ]n care ne arat[ cum b[rba\ii ]=i
v`nd femeile fie pentru bani, fie pentru protec\ie, adic[ tot pentru bani.
+i le v`nd ]n modul cel mai natural, a=a, c[ am putea zice c[ inferioritatea

254

Ion Luca Caragiale

lor sufleteasc[ merge p`n[ acolo, ]nc`t ei nu sunt imorali, ci, mai jos,
amorali.
Aceea=i imoralitate, c[ptu=it[ cu prostie, caracterizeaz[ =i presa, acea
institu\ie care este menit[ s[ formeze opinia public[(Boris Saraffof!,
Sinuciderea din str.Fidelit[\ii etc.)
+i ace=tia formeaz[ publicul rom`n, clasa con=tient[ a \[rii, \ara
legal[! Ace=tia sunt clasele nou[, create de liberalism! Iat[ opera
liberalismului, mas[ pe care se sprijin[ organizarea statului rom`n
modern!pare a zice Caragiale.
}n O scrisoare pierdut[, pe cei doi instituitori, agen\ii lui Ca\avencu, ]i
cheam[ Ionescu =i Popescu (primul Ionescu =i primul Popescu ai lui
Caragiale). Aceasta ]nseamn[ c[ ei sunt de extrac\ie popular[, feciorul
popei =i feciorul lui Ion. Fac parte din cei ce se ridic[ din poporul de jos.
(P`n[ atunci poporul era burghezia). E un episod al ridic[rii noroadelor, care ]ncepe mai pronun\at atunci.
Acest nume, ]mpreun[ cu Diaconescu, Protopopescu, Iconomescu
(feciori de diaconi =i preo\i de diferite grade; mul\imea lor constat[ faptul
real c[, la ]nceputul ridic[rii noroadelor, mai ales preo\ii, mai ]nst[ri\i
=i deja diferen\ia\i de norod, puteau furniza fii cu oarecare ]nv[\[tur[ de
carte, ca s[ ocupe func\iile create de formele nou[ deocamdat[ func\iile
mici) a=adar, aceste nume vor mi=una, mai t`rziu, ]n Momente. Aproape
nici nu-i va chema altfel, dec`t atunci c`nd autorul ]i va numi cu numele
de botez, =i atunci se vor numi Lache, Mache, Tache, Mitic[ etc.
Dar cum aceste nume, pe l`ng[ evocarea extrac\iei populare, sunt,
prin frecven\a lor, aproape nume comune, Caragiale a mai inten\ionat s[
evoce =i lipsa de individualitate a acestor personaje, caracterul lor de
gloat[, o ceart[ amorf[, pe care formele nou[ =i urm[rile lor au l[sat
aceea=i pecetieur`t[, dup[ sentimentul lui Caragiale.
E natural ca pentru el toate aceste nume s[ aib[ ceva comic. Comicul
lor vine din cauza c[ ele ]i evoc[ mahalaua. Dar sunt comice =i prin
frecven\a lor, prin faptul c[ au ajuns ca ni=te nume comune. Frecven\a,
uniformitatea aceasta e du mecanique plaque sur du vivant1 (1Ceva
mecanic lipit peste ceva viu devini\ie a comicului, dat[ de Bergson).
+i-n adev[r, acei pe care el ]i nume=te Pope=ti =i Machi ]n Momente
n-au individualitate. Marele creator de oameni Caragiale n-a creat ]n

Istoria se repet[

255

Machi =i Pope=ti individualit[\i, pentru c[, dup[ el, n-au individualitate

nici ]n via\a real[. Formele nou[ i-au redus la unitate, i-au f[cut la fel de
ridicoli. Comicul fiec[ruia e comicul ]ntregii categorii. Unul sufere de
situa\ia \[rii, altul sufere de lacuna din codul penalaceasta e singura
deosebire.
Marele creator Caragiale a reu=it s[ fac[ acest tour de force de crea\ie,
se poate zice negativ[: s[ nu dea nimic individual acestor tipuri, ci numai
pecetea categoriei lor.
}n comedii, unde avea de creat caractere, n-a procedat a=a. Acolo
personajele, oric`t de ne]nsemnate, au nume foarte individuale. Nu le
cheam[ Mache =i Popescu, afar[ de institutorii din O scrisoare pierdut[,
cu care ]ncepe Caragiale s[ zugr[veasc[ anonimatul acestei categorii
aceast[ societate anonim[. Iar Ionescu =i Popescu din O scrisoare pierdut[
ca to\i cei din Momente de mai t`rziu nu-s individualiza\i. +i sunt
singurele personaje neindividualizate din toate comediile lui Caragiale.
Aceasta se potrive=te cu rolul acordat lor ]n comedie. Conform concep\iei
lui Caragiale, acel rol impunea, chiar, aceste nume.
De altfel, pe vremea c`nd a scris comediile ori ]n timpul c`nd =i-a
plasat ac\iunea pieselor, abia ]ncepuse ridicarea noroadelor. Abia
]ncepuse ascensiunea lui Mache =i Popescu. Chiar dac[ n-ar fi fost motivul
principal nevoia impus[ de genul literar de a crea individualit[\i
realismul, supunerea la obiect, trebuia s[ impuie lui Caragiale zg`rcenie
de Pope=ti.
Ce rol are la Caragiale numele ]n conceperea personajului se poate
vedea mai bine dec`t oriunde ]ntr-o schi\[ din Momente, unde a luat
ca erou un Mache, dar la pus ]ntr-o situa\ie serioas[ =i tragic[. E Inspec\iune, ]n care e vorba de sinuciderea unui casier.
Schi\a are ca personaje exact personajele din celelalte Momente.
Dar aici pe erou ]l cheam[ Anghelache, tot nume de om din clase
inferioare, dar rar =i mai serios =i nemaiutilizat de Caragiale aiurea. Iar
celelalte personaje din Inspec\iune (adic[ Lachii, Machii, Ione=tii =i Pope=tii
din alte schi\e), aici n-au nume. Caragiale le-a ascuns numele, c[ci dac[-i
numea, trebuia s[-i cheme ca ]n toate schi\ele, cu at`t mai mult cu c`t e
vorba de o petrecere la o ber[rie ]ntre exact acea=i amici din restul
Momentelor.

256

Ion Luca Caragiale

Dar ace=ti func\ionari acum nu mai vorbesc fleacuri. Ei sunt ]ngrijora\i

de soarta lui Anghelache, pe care o presupun teribil[. Iat[ de ce Caragiale
n-a putut s[ le spun[ pe nume. Numele acestea, comicizate at`t de mult
de el, ar fi d[unat atmosferei grave a buc[\ii. Dar nici n-a putut s[ le dea
alte nume, adic[ altfel de nume, c[ci =i-ar fi falsificat realitatea. (C`nd
]ns[, ]n peregrina\iile lor nocturne ca s[ dea de urma lui Anghelache,
]nt`lnesc pe un amic al lor care nu luase parte la afacerea asta grav[
acesta are nume =i-l cheam[ fire=te: Mitic[).
+i iar[=i ]n deosebire de toate Momentele, ace=ti Lache =i Mache acum
nu vorbesc cu caragialisme, ori ceva ]n leg[tur[ cu el. Nici Chiriac nu
vorbe=te strop=it ]n scenele de dragoste.
D. P. Zarifopol a imaginat c`ndva pe Pulcherie Chiriac, fiica personajului din O noapte furtunoas[. Se zicea acum dou[zeci de ani c[ ]nsu=i
Caragiale se g`ndea, sau chiar lucra la Urmarea comediilor sale
evolu\ia tipurilor =i a urma=ilor lor. Dar pe c`t =tim, n-a r[mas nimic de
la Caragiale ]n direc\ia aceasta. ( Cercet[rile ulterioare ale manuscriselor
lui Caragiale au descoperit ]ntr-adev[r schi\a unei piese care trebuia s[
]nf[\i=eze personajele Nop\ii furtunoase dup[ 30 de ani).
Totu=i, o Pulcherie Chiriac, ba chiar mai multe, g[sim ]n momentele
de mai t`rziu. De pild[, Esmeralde Piscupesco ( Episcopesco; b[rbatul
ei, burghez mare, e pe o treapt[ mai ]nalt[ a ierarhiei, nu e numai
Popescu) =i alte doamne Popesco, acum devenite Societate bun[, Tr[ind
]n palate somptuoase, cu five oclock tea etc. A=adar, dac[ n-a ar[tat
evolu\ia tipurilor =i familiilor din comedii dac[ n-a creat pe Pulcherie
Chiriac Caragiale totu=i a urm[rit evolu\ia categoriei sociale din
comedii. Este drept c[ Pulcherie Chiriac e mai evoluat[ dec`t Esmeralde
Piscupesco. Pulcherie e dintr-o genera\ie mai nou[ dec`t Esmeralde. Poate
e fiica ei.
}n Caragiale se vede grada\ia. De la Mi\a Baston la Mari Popescu =i
de la Mari Popescu la Esmeralde Piscupesco. De-atunci ]ncoace, a trecut
vreme =i Esmeralde a n[scut pe Pulcherie. E istoria ]ntreag[ a ridic[rii
noroadelor, a evolu\iei burgheziei noastre simbolizat[ =i prin nume, tot
mai moderne =i mai occidentale.
Aceast[ problem[ a numelui Caragiale n-o uit[ niciodat[, at`t de mult
numele face parte din procesul s[u de crea\ie. }ntr-o schi\[, pe dou[

Istoria se repet[

257

mahalagioace vechi le cheam[ Ghioala =i Anica. Pe fiicele lor:Matilda =i

Lucre\ia. }n alt[ schi\[, ]n care instituitoarea dintr-un t`rgu=or e Aglae
Poppesco (aici occidentalizarea a lucrat teribil la pronume) =i secretarul
prim[riei Atanasiu Eleutherescu (T[nase Lefterie a fost ]nnobilat prin
etimologism), pe consilierul comunal, a=adar simplu cet[\ean, mahalagiu de mod[ veche, ]l cheam[, ]nc[, Ni\[ Nec=ulescu (modernizat =i el
din Neac=u).
}n toate aceste schi\e e vorba de Muntenia.
}n schi\ele cu subiect din Moldova ( plasarea subiectului ]n Moldova
se cunoa=te dup[ limba personajelor), lucrul se schimb[ cu totul. Aici
personajele se numesc: Gudur[u, Perjoiu, Grigora=cu, Buzdrugovici,
Bostandaki, etc. iar numele de botez sunt: Cost[chel, Iord[chel,
Athenais, Edmond, Raoul etc. Pronumele acestea sunt foarte individuale
=i chiar cu o nuan\[ de originalitate, adic[ de bizarerie. Prin aceast[
originalitate, ele amintesc numele din Gogol. +i-n adev[r, chiar =i
personajele seam[n[ cu cele din Gogol, ]n sensul c[ au r[mas mai ]n afar[
de curentul cel mare al vie\ii =i au curiozit[\i legate de o astfel de stare.
Formele nou[, burghezia, ridicarea noroadelor etc., sunt fenomene
mai ales muntene=ti. +i de aceea Caragiale a urm[rit fenomenul mai ales
]n Muntenia. Moldova a r[mas ]n urm[. A r[mas mai veche. Aceasta l-a
frapat pe Caragiale =i aceasta o red[ prin numele personajelor. Aceste
personaje sunt ]n parte boieri. +i-n adev[r, ]n Moldova, influen\a francez[
s-a exercitat mai ales asupra boierilor (c[ci burghezia a fost pu\in[).
Caragialele Moldovei, Alecsandri a satirizat efectele influen\ei franceze
asupra boierilor =i mai ales a boierina=ilor. Aceast[ influen\[ a dat
ca rezultat mai ]nt`i pe Coana Chiri\a, pe Gahi\a Rosmarinovici, pe Iorgu
de la Sadagura picta\i de Alecsandri =i apoi pe urma=ii lor, Edgar
Bostandak, Athenais Gregora=cu, picta\i de Caragiale. Ace=ti boieri se
numeau Bostandaki =i Grigora=cu =i nu Ionescu =i Popescu, c[ci nu erau
fiii anonimi ai anonimului Ion ori ai unui pop[ dar influen\a francez[ i-a
schimbat din Iorgu Grigora=cu ]n Raoul Gregora=cu =i din Chiri\a Grigora=cu ]n Athenais Gregora=cu. Pe de alt[ parte, ]n numele Bostandaki (=i
se poate =i Buzdrugovici) se vede originea str[in[ a unei p[r\i din
boierimea moldoveneasc[, origine care nu e totdeauna greceasc[.

258

Ion Luca Caragiale

}n Edgar Bostandaki e simbolizat[ dec[derea, decavarea boierimii

moldovene=ti. Bostandakii au mi=unat prin Ia=i p`n[ ieri =i au r[mas ]nc[
resturi =i azi.
Iar =arjarea acestor nume moldovene=ti este dreptul autorului comic,
cum am v[zut. Aceast[ =arjare este f[cut[ cu mult sim\ al realit[\ilor.
Aceste nume ne evoac[ perfect caracterul de special, de ]nvechit, de
original, de survivance de tot ceea ce a redat =i Gogol ]n opera sa.
Numai numele Gregora=cu are alt[ fizionomie: un Gregora=cu e general
=i =ef de partid. E mai amestecat ]n via\a modern[.
A=adar, toat[ deosebirea istoric[ din veacul trecut din Moldova =i
Muntenia e redat[ ]n numele inventate de Caragiale.
Aceast[ semnificativ[ acordare de nume nu se dezminte dec`t rar.
Vreau s[ spun c[ foarte rar Caragiale d[ nume care s[ nu indice natura
personajului dintr-un punct de vedere oarecare. A=a ar fi numele Pampon
=i Mazu (Didina, din D-ale carnavalului) care probabil sunt alese pentru
trebuin\ele intrigii, c[ci din cauz[ c[ ni=te personaje din pies[ rostesc
vorbele Mazu (un termen de joc de c[r\i) =i Pampon, intriga, cum se
=tie, se ]ncurc[ de tot. Dar la urma urmei =i aceste nume plaseaz[ pe
purt[torii lor ]n mediu lor special.
S[ mai ad[og[m c[ odat[ Caragiale a pus un nume cu inten\ii
polemice: revizorul Laz[r Ionescu-Lion la adresa lui G. Ionescu-Gion,
pe care l-a persiflat =i altfel. Dar cum acest procedeu al lui Gion de a-=i
creia pseudonimul l-au imitat =i al\i Ione=ti pe l`ng[ inten\ia polemic[,
Caragiale a putut s[ aib[ ]n vedere =i satirizarea unei apuc[turi mai
generale.
}n opera lui Caragiale, problema numelor proprii e mai important[
dec`t ]n opera altor scriitori, pentru c[ opera lui e comic[, =i ]ntr-o astfel
de oper[, numele e o ]nsu=ire mai esen\ial[ a personajului, dec`t ]n alte
genuri literare.
Garabet IBR{ILEANU
...Schi\a e, ]n fond o ghicitoare ce trebuie v[zuta ]n adev[rata ei
lumin[, c[ci Caragiale, ca me=ter mozaist ce se socotea, combina, cu
r[bdare =i inteligen\[ speculativa, m[rgelu=e, spre a face cu ele diverse

Istoria se repet[

259

figuri ra\ionale (aici e cheia ce descifreaz[ pomenita afirma\ie a lui

Ibraileanu, dup[ care Caragiale e mai artist dec`t poet, oric`t de mare
poet e) de aceea, nu m-a= hazarda sa afirm c[ corespondentele ideatice
dintre autorul Conferin\ei =i filosoful din Stagira ar constitui o pur[
]nt`mplare, ca nenea Iancu n-ar avea, de fapt, habar de unele aspecte
esen\iale ale filosofiei lui Aristotel. Dar nici nu voi sus\ine ipoteza ridicol[
ca, asemeni unui studiosus, Caragiale ar fi buchisit, pe ]ndelete, Fizica sa
Metafizica aristotelica. El putea =i chiar obi=nuia s[ se informeze, cu
rapiditate, consult`nd excerpte, enciclopedii (Luchi, adu-mi pe Larousse,
exclama nenea Iancu, c`nd voia sa g[seasc[ unele l[muriri ori argumente
decisive) sau cine =tie ce culegeri de apoftegme =i bons mots etc. +i, ]n
fond, adeseori, nici nu avea nevoie de mai mult! C[ci Caragiale este
]nzestrat cu harul rarisim de a inspira, cu naturale\e =i f[r[ efort, ]nsu=i
aerul esen\elor. Apoi, nu trebuie sa uitam ca fapt de extrem[ importan\[
Caragiale este o fire profund socratica, lucru dovedit de numeroasele =i
surprinz[toarele sale afinit[\i cu magistrul lui Platon =i Xenofon. }n primul
r`nd, =i unul, =i celalalt sunt, intr-un anume sens, indiferen\i la farmecul
nop\ii, atra=i fiind, ]n exclusivitate, doar de problemele spirituale =i
cerebrale. Repro=ul ce i s-a f[cut ]n aceast[ privin\[ ca ar fi lipsit de
sentimentul =i percep\ia naturii este o dovada =i de naivitate, =i de
flagranta ne]n\elegere. Nenea Iancu nu agreeaz[ deloc excursiile montane
=i extazierea sentimental[ ]n fa\a peisajelor de orice fel (memorabil e
r[spunsul dat unui individ s`c`itor care-l b[tea la cap s[ participe la o
plimbare prin mun\i, spre a se ]nduio=a ]n fa\a grandorii naturale: Ce
natura, m[? ce e natura? Natura e ]n capul meu); el prefera, ]nc`ntat =i
incitat, sa colinde g[rile, cafenelele, ber[riile, pr[v[liile =i pie\ele, ca s[
discute cu cei din jur ]n toate aceste puncte ]nsufle\ite =i zgomotoase ale
banalit[\ii zilnice, provoc`nd =i savur`nd conversa\iile nu numai cu
intelectualii, ci =i cu oamenii de cea mai umila spe\a sociala: b[rbieri,
birjari, buc[t[rese, chelneri, zarzavagii, b[cani, precupe\i... Motivul ]l
dezv[luie Caragiale ]n c`teva p[reri: Noi =tim c[, dintre toate fenomenele, acele ce ne intereseaz[ mai mult pe noi, oamenii, sunt mi=c[rile
suflete=ti ale omului. Nu altfel se comporta, afl[m de la Diogenes Laertios,
Socrate, care discuta chestiuni de moral[ ]n pr[v[lii =i ]n pia\[, convins

260

Ion Luca Caragiale

fiind c[ studiul naturii nu ne este de folos; el spunea c[ cerceteaz[ Ce

bun =i ce r[u \i s-a-ntamplat acas[? (Vie\ile =i doctrinele..., II, 21.) ...
...Principala dificultate de care s-au izbit to\i editorii operei lui
Caragiale const[ ]n sistematizarea acesteia pe categorii literare. Pe de o
parte, grani\ele dintre schi\[, moment, noti\[, not[, noti\[ critic[,
amintiri, povestire, nuvel[ etc. (enumerarea reproduce fie titulatura
volumelor publicate de autorul ]nsu=i, fie pe aceea a foiletonului din
Universul) sunt destul de labile, ]n absenta unui criteriu obiectiv al departaj[rii, cu aplicabilitate generala =i obligatorie. Pe de alt[ parte, oscila\iile
]n clasificare au fost alimentate de caracterul eterogen al volumelor
ap[rute ]n timpul vie\ii scriitorului, care includ texte \in`nd de formule
literare diferite. Dac[ apartenen\a unora dintre acestea la un gen ori altul
e doar discutabil[ (]n sensul ca argumente pro sau contra pot fi =i au fost
]n egal[ m[sur[ invocate de editorii ori de comentatorii operei caragialiene), ]n schimb altele, ]n mod sigur, contravin flagrant titlului sub care
au fost reunite. Astfel, culegerea Schite u=oare (1896) cuprinde monologul
1 aprilie, tip[rit ulterior de autorul ]nsu=i ]n volumul de teatru din Opere
complete (1908); ]n Momente (1901) sunt incluse c`teva nuvele =i povestiri
(La hanul lui M`njoal[, C[nu\[, Om sucit, La conac, Dou[ loturi, cu
specificarea c[ doar acesta din urma face corp comun cu universul
schi\elor); Schi\e nou[ (1910) reune=te, la fel, nuvele =i povestiri (Kir
Ianulea, Mama, Pastram[ trufanda, Partea poetului, Calul dracului etc.);
]n schimb, sub titlul de Novele =i povestiri din seria de Opere complete,
autorul adun[ unele texte apar\in`nd evident momentelor (ca dovada
c[ toate figuraser[ anterior ]n sumarul volumului de Momente: Reportaj,
Boris Sarafoff!..., Groaznica sinucidere..., Tren de pl[cere, Inspec\iune, 25
de minute, Art. 214). +i exemplele pot continua.
Ezit[rile autorului ]nsu=i sunt, a=adar, evidente. Pentru c[, daca ]n
eterogenitatea primelor sale volume putem presupune o preocupare
minim[ pentru sistematizare, edi\ia de Opere complete reprezint[ prima
tentativ[ de organizare a propriei crea\ii, iar aceast[ ]ncercare este ]n
buna parte e=uat[. (}n afara amintitelor ezit[ri, trebuie insa sa presupunem la Caragiale =i existen\a unui calcul con=tient atunci c`nd a
proiectat sumarele at`t de mozaicate ale volumelor sale: g`ndul c[,

Istoria se repet[

261

amestec`nd schi\ele cu nuvelele, povestiri ori articole teoretice, d[ o

anume greutate acestor culegeri =i c[, totodat[, astfel se poate adresa
unui public cat mai divers, oferindu-i fiec[rui cititor posibilitatea de a-=i
alege ceea ce-l intereseaz[.) Oscila\iile celorlal\i editori ai lui Caragiale
sunt, la fel, vizibile ]n deosebirile de optic[ privind departajarea materialului. Ghidindu-se, firesc, dup[ punctul de vedere personal, autorii de
edi\ii au operat, aproape fiecare, transferul de texte dintr-o categorie ]n
alta, multe dintre acestea f[r[, ]n fond, alt[ justificare posibil[ dec`t aceea
a propriei viziuni subiective integratoare. }nc`t, ]n afara lotului compact
de momente, schi\e, nuvele, povestiri etc. acceptat unanim ca atare,
mai exist[ =i unele titluri migratoare, care, de la o edi\ie la alta, ilustreaz[
pe r`nd genuri literare diferite.