Sunteți pe pagina 1din 8

Moto:

♦ ,,Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci;


El va fi CĂLĂUZA noastră până la moarte.” – Psalmul 48:14 (Biblia Cornilescu)
♦ ,, Domnul te va CĂLĂUZI neîncetat” – Isaia 58:11 (Biblia Cornilescu)

O nevoie importantă în viaţă a omului, este nevoia de CĂLĂUZIRE. Această nevoie a apărut de la
facerea omului şi va fi întotdeauna, cât va fi omul pe pământ. Mai ales oamenii lui Dumnezeu tânjesc şi
doresc călăuzirea Creatorului lor, căci pentru ei cel mai mare chin este când cerul tace (Plângerile lui Ieremia
3:44), deoarece ei nu doresc să i-a decizii de capul lor, nici să facă lucrări din iniţiativă proprie.
În plus, trăim timpuri tulburi, în care se face greu distincţie între bine şi rău, între lumină şi întuneric,
trăim timpuri în care există tot felul de înşelătorii, timpuri în care la bine i se spune rău şi la rău bine, de
aceea avem nevoie să fim ancoraţi în lumina şi adevărul lui Dumnezeu (Psalmul 43:3). Nu doar că trăim
timpuri înşelătoare, însă în primul rând, deoarece creştinul doreşte să trăiască în Duhul şi nu în carne (firea
păcătoasă), avem nevoie de călăuzire şi de a înţelege metodele de călăuzire a lui Dumnezeu pentru a nu
merge în rătăcire. De aceea, în acest material vom încerca cu ajutorul lui Dumnezeu să răspundem la câteva
întrebări după cum urmează:

 Ce este călăuzirea furnizată de Dumnezeu?


 Care sunt metodele de călăuzire în Biblie?
 Cum ne călăuzeşte Dumnezeu în prezent?
 Ce putem face noi pentru a primi călăuzire?

Ce este călăuzirea furnizată de Dumnezeu?


Introducere: Dumnezeu are un plan cu viaţa noastră (Efeseni 3:11), El ne-a pregătit mai înainte fapte bune
în care trebuie să umblăm în unitate cu Cristos (Efeseni 2:10). De aceea, Dumnezeu a promis că o să ne
călăuzească (Psalmul 48:14; Isaia 58:11), şi nu numai pe noi copii Lui, ci pe toţi oamenii căci El doreşte
binele lor (Romani 2:14,15; Fapte 14:15-17).
Însă copiii Săi au parte de o călăuzire deosebită, deoarece Spiritul lui Dumnezeu este în ei şi astfel ei sunt
învăţaţi direct de Dumnezeu după cum spune Scriptura în Ioan 6:451: „ În prooroci este scris: „Toţi vor fi
învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine.”
De asemenea, Domnul Isus le promite acestora o călăuzire deosebită după cum El însuşi declară în Ioan
14:16,17; 16:13: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângîietor, care SĂ RĂMÂNĂ CU VOI în
veac; şi anume, Duhul adevărului pe care LUMEA NU-L POATE PRIMI, pentru că nu-L vede şi nu-L
cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi…Când va veni mângîietorul, Duhul
adevărului, are să vă CĂLĂUZEASCĂ în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi
auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” Ce minunată promisiune! Creştinii nu sunt singuri, Isus este cu
noi prin Duhul Adevărului, lumea nu-l poate primi, dar cei ce cred în Domnul Isus îl primesc (Efeseni
1:13,14). În mod similar, apostolul Ioan descoperă favoarea deosebită în ce priveşte călăuzirea a copiilor lui
Dumnezeu când spune următoarele în 1Ioan 2:20,27: „cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El,
rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui VĂ ÎNVAŢĂ DESPRE
TOATE LUCRURILE şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.”.
În timp ce în Vechiul Legământ doar profeţii aveau acest har, în Noul Legământ toţi credincioşii pot avea
această favoare (1Samuel 9:9; 2Împăraţi 3:11).
Călăuzirea lui Dumnezeu: este orice lucru sau mijloc prin care Dumnezeu ne îndrumă, pentru a împlini
scopul său general cu omenirea şi cu adunarea creştină; cât şi planul Său particular cu viaţa noastră ca
persoane. Călăuzirea Sa, nu implică ca noi să devenim roboţi care să acţionăm doar la comandă, sau la
impulsul primit; ci, El în călăuzirea Sa, se foloseşte chiar de abilităţile noastre naturale (raţiunea, intuiţia,
cunoaşterea naturală, etc.), dar pe care El le completează sau împleteşte cu daruri, înzestrări şi impulsuri
supranaturale venite de la Spiritul Său.
De asemenea, trebuie să înţelegem că Dumnezeu nu doreşte să ne călăuzească totdeauna în cele mai mici
detalii, Dumnezeu vrea ca noi să fim oameni maturi, care să ne deprindem să luăm decizii având o gândire ca
a lui Cristos (1Corinteni 2:16). Tocmai de aceea Dumnezeu ne-a creat ca să-i fim parteneri nu roboţi. De
asemenea, Dumnezeu nu ne va da sfaturi prin mijloace profetice în orice fleac, căci şi noi dacă am avea
copii, sau angajaţi fiind patroni, nu ne-ar place să fim întrebaţi din cinci în cinci minute pentru orice fleac sau
1 Dacă nu se face vreo precizare citatele sunt luate din Biblia Cornilescu sau din Biblia Cornilescu revizuită (GBV).
1
lucru minor, mai ales dacă le-am trasat o sarcină explicită. Uneori însă Dumnezeu ne călăuzeşte şi asupra
detaliilor când acestea au o semnificaţie mai deosebită, altădată nu consideră necesar acest lucru, dorind să
gândim singuri. Însă dacă El vede că facem ce nu trebuie, atunci ne corectează.
El nu doreşte să anuleze raţiunea şi voinţa noastră, şi să devenim astfel automate care lucrează doar la
comandă; ci, El doreşte să devenim copii ai Lui, care să fim ascultători de Tatăl lor, dar care să se deprindă
prin exerciţiu (Evrei 5:14), şi printr-o relaţie intimă cu Tatăl să cunoască voia Lui. Astfel vom evita două
extreme care există la ora actuală: o extremă este de a elimina complet raţiunea şi cunoaşterea naturală
venită prin studiu, meditare, observaţie, experienţă, şi de a aştepta ca Dumnezeu să ne dicteze în fiecare
secundă în mod supranatural ce să facem; iar cealaltă extremă este axarea doar pe raţiune, logică şi
cunoaştere naturală, şi eliminarea completă a cunoaşterii şi călăuzirii supranaturale (prin vise, viziuni,
,,rema”, profeţie, etc.). De parcă Dumnezeu, ne-a dat doar o minte nouă, şi nu şi un duh nou şi o inimă nouă
(Ezechiel 36:26,27; Romani 2:29).
Dumnezeu se poartă cu noi ca şi cu nişte copii, astfel uneori El ne vorbeşte dându-ne sfaturi directe
spunându-ne ce să facem, alteori ne pune întrebări orientative care ne face să ne dăm seama singuri ce este
bine (Hagai 2:11-13), alteori ne oferă principii, ilustrări. Alteori chiar tace, şi prin tăcerea Lui noi putem
înţelege fie că noi trebuie să perseverăm în a cere lumină (Matei 15:21-28), fie că trebuie să ne analizăm
pentru a ne corecta, pentru că dacă ne-ar vorbi ne-ar condamna, dar El alege să tacă ca noi să ne dăm seama
că ceva nu e bine (Ioan 8:1-6). Fie că El consideră că cunoaştem suficient, pentru timpul respectiv şi să
împlinim ceea ce cunoaştem deja (Mica 6:8). Altădată Dumnezeu doreşte să ne dăm seama din circumstanţe,
împrejurări şi experienţă ce trebuie să facem şi ce nu? (Isaia 28:23-29; Luca 12:52-57; Fapte 27:9,10;
Ecleziast 8:5). Dar să vedem în continuare:

Care sunt metodele de călăuzire în Biblie?


În Biblie ne sunt prezentate mai multe metode prin care Dumnezeu ne vorbeşte, astfel în Vechiul
Testament se pune mai mult accentul pe o călăuzire supranaturală venită prin profeţi, sau prin alte mijloace
super-miraculoase care implica chiar auzirea vocii lui Dumnezeu cu urechile fizice, sau apariţii îngereşti.
În Noul Testament există şi apariţii de îngeri, viziuni, vise, însă călăuzirea omului se face mai mult în
interiorul lui, căci Noul Legământ are promisiunea că ,,voi pune legile Mele ÎN MINTEA LOR şi le voi
scrie ÎN INIMILE LOR; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu vor mai învăţa fiecare
pe vecinul sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!” Căci toţi Mă vor cunoaşte, ÎN EI ÎNŞIŞI,
de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei” (Evrei 8:10,11 BCR). Deci creştinul este învăţat de
Dumnezeu în minte şi în inimă şi în ei înşişi (omul lăuntric), adică în spiritul lor, astfel călăuzirea lui
Dumnezeu se face mai mult în interiorul omului (sfânta sfintelor) decât în exteriorul lui (curtea templului).
Astfel unele informaţii stocate în memoria noastră dar pe care Duhul Sfânt le activează furnizându-ne astfel
un răspuns la o întrebare de-a noastră sau fiind o soluţie la vreo problemă de-a noastră. Şi în Vechiul
Legământ Dumnezeu i-a călăuzit pe oameni în spiritul lor (Ezra 1:1,5), dar în Noul Legământ acest lucru este
pregnant. Dar să vedem câteva mijloace de călăuzire ale lui Dumnezeu care sunt descrise în Biblie:

TIPURI DE CĂLĂUZIRE:
 Călăuzire Auditivă: adică, prin auzirea supranaturală cu urechile fizice a glasului lui Dumnezeu
(Ezechiel 1:3; Ieremia 37:6), sau auzirea în interiorul nostru a şoaptei Spiritului Sfânt (Psalmul 27:8;
2Împăraţi 19:11-13).
 Călăuzire Angelică: adică prin primirea unor mesaje de la îngeri, aceştia fiind canalul de revelaţie între
Dumnezeu şi om (1Împăraţi 19:7; Luca 1:26-38; Apocalipsa 1:1).
 Călăuzire vizionară: este vorba de primirea de la Duhul Sfânt a unei imagini în mişcare sau statice care
au un înţeles literal sau simbolic. Există mai multe tipuri de călăuzire vizionară după cum urmează:
 a) prin viziuni în stare de veghe (2Petru 1:16-18; Apocalipsa 1:1,2,10,11); pe care le vezi fie cu ochii
fizici, fie cu ochii spirituali, adică pur şi simplu îţi apar anumite imagini în duhul tău, dar care nu
sunt rodul imaginaţiei sau gândirii tale; ci, este revelaţia Spiritului Sfânt.
 b) prin visuri şi viziuni în timp ce dormi iar acel vis este de inspiraţie divină 100% (Daniel 7:1; Iov
33:14-17), sau un vis care vine din mulţimea gândurilor, dar conţine o parte, o imagine, un fragment
din vis, mesajul lui Dumnezeu.
 c) prin vizunii profunde în stare de transă în care poţi auzi şi voci (Fapte 10:9-16; 2Corinteni 12:1-4).
 Călăuzire prin Cuvânt: (,,Rema”), vi s-a întâmplat vreodată să citiţi Biblia care este Cuvântul (în
greacă ,,logos”) lui Dumnezeu şi o relatare sau un verset să vă vorbească în mod special, aducând
mângâiere, zidire şi încurajare, sau să vă ofere o soluţie la o anumită problemă? Atunci înseamnă că aţi
avut ,,rehma”, adică un cuvânt viu şi specific al lui Dumnezeu, un cuvânt care iese proaspăt din gura
lui Dumnezeu (Matei 4:4), este un cuvânt ce dă viaţă, ce trezeşte, ce dă călăuzire, este Cuvântul potrivit
la timpul potrivit. De pildă, cuvântul citit şi explicat de Isus în Luca 4:17-21, a fost ,,rehma”. Acest
lucru, adică să primim ,,rehma” se poate întâmpla şi atunci când citim literatură creştină.
 Călăuzire în spiritul omului: este mesajul perceput şi receptat de spiritul omului sau în inima omului
(Psalmul 16:7; 27:8), căci spiritul omului este un bun receptor, fiind partea din om care relaţionează cel
mai bine la mesajele Spiritului Sfânt (Romani 8:16; Proverbe 20:27). Aceasta este metoda cea mai
folosită (Ezra 1:5; 1Cronici 5:26; Isaia 29:24). Astfel putem primi îndrumare în spiritul nostru şi sub
formă de: impresii, sentimente, cuvinte, imagini, impulsuri de acţiune, astfel uneori Dumnezeu ne poate
transmite sentimentele Sale faţă de o persoană sau faţă de o adunare creştină (Romani 5:5).
 Călăuzire prin vorbire: este atunci când predicăm cuvântul lui Dumnezeu, sau când dăm un sfat, iar
aceea vorbire este inspirată de Dumnezeu (2Samuel 23:2), uneori chiar ne mirăm de ceea ce spunem,
pentru că spunem idei şi cuvinte la care nu ne-am gândit înainte, sau simţim că vin din prezenţa lui
Dumnezeu cu putere şi aducând soluţii sau răspunsuri la căutările şi frământările noastre.
 Călăuzire prin semne: oamenii lui Dumnezeu din toate timpurile, au pus în faţa lui Dumnezeu un semn,
astfel dacă se împlinea semnul atunci ei ştiau ce trebuiau să facă sau să aştepte (Geneza 24:42-46;
Judecători 6:36-40; Isaia 38:7,8). Uneori chiar Dumnezeu încuraja pe oameni să pună un semn (Isaia
7:11).
 Călăuzire prin profeţi sau profeţii: Atât în Vechiul cât şi în Noul Testament au existat profeţi care au
călăuzit poporul lui Dumnezeu sau persoane individuale pe baza informaţiilor profetice primite de la
Dumnezeu (1Samuel 9:8-20; Fapte 11:28-30).
 Călăuzire prin URIM şi TUMIM: acest gen de călăuzire apare doar în Vechiul Testament, în care
Marele Preot avea două pietre una numită URIM şi însemna lumini şi desăvârşiri, iar TUMIM însemna
adevăruri şi plenitudini. Acestea erau păstrate într-o pungă în interiorul pieptarului aproape de inima
Marelui Preot, astfel dacă se dorea să se afle un răspuns la o problemă, marele preot arunca o privire în
punga cu cele două pietre, dacă străluceau însemna DA, iar dacă nu străluceau însemna NU (Exod 28:30;
Levetic 8:8; 1Samuel 28:6).
 Călăuzire prin tragere la sorţi: această metodă a fost folosită şi în Vechiul şi în Noul Testament (Iosua
21:4; 1Cronici 24:6; Ioan 1:7; Fapte 1:26) cu scopul de a lua o decizie bună, dar această tragere la sorţi a
avut loc sub călăuzirea Duhului Sfânt.
 Călăuzire prin circumstanţe: astfel uneori Dumnezeu ne face de cunoscut voia Lui, dacă noi luăm
seama la împrejurări şi circumstanţe, de pildă Pavel a ştiut că nu este bine să continue călătoria spre
Roma, el a spus ghidat de circumstanţe: ,,Trecuse destul de multă vreme, şi călătoria pe mare se făcea
primejdioasă, pentru că trecuse chiar şi vremea „postului”. De aceea Pavel a înştiinţat pe ceilalţi, şi
le-a zis: „Oamenilor, călătoria VĂD că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai
pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.” (Fapte 27:9,10) Deci Pavel
apelând la cunoştinţa sa naturală, corelat cu faptul că trecuse vremea bună pentru o călătorie în siguranţă,
el spune: ,,văd că nu se va face fără primejdie” fără a avea parte de o viziune sau de un vis. Chiar Isus
face referire la un astfel de gen de călăuzire în Luca 12:52-57. Chiar şi în Vechiul Testament evreii se
lăsau ghidaţi de principiul binecuvântării şi blestemului, astfel cui îi mergea bine, avea o bună relaţie cu
Dumnezeu, căci binecuvântarea Lui atunci era mai mult materială (Deuteronom 28), iar cui îi mergea rău
era blestemat, tocmai de aceea prietenii lui Iov au spus despre El că a păcătuit, fiindcă s-au lăsat ghidat
de evenimentele din viaţa lui Iov. Dar observăm că nu totdeauna acest sistem de ghidare este bun.
 Călăuzire prin conştiinţă: cunoaştem relatarea cu Iosif care fără o lege care să interzică adulterul,
lăsându-se ghidat de conştiinţă a ales ce trebuia în situaţia ispitirii lui de soţia lui Potifar (Geneza 39:7-
9). Astfel chiar oameni pe parcursul istoriei care nu au cunoscut legea lui Dumnezeu, sau nu au avut
parte de profeţi ai lui Dumnezeu, s-au lăsat ghidaţi de conştiinţă (Romani 2:14,15), care este un sol sau
mesager a lui Dumnezeu şi pentru noi astăzi (Romani 9:1).
 Călăuzire prin înţelepciune supranaturală: este vorba de primirea unui cuvânt sau a unor informaţii
nu prin studiu sau prin metode raţionale sau naturale ci de la Duhul Sfânt, este vorba de darurile
cuvântului de cunoştinţă şi cuvântului de înţelepciune (1Corinteni 12:8), cât şi a darului descoperirilor
(1Corinteni 14:6,26). Ca şi în cazul lui Solomon care a putut judeca cazul cu cele două femei care se
luptau pentru acelaşi copil (1Împăraţi 3:9,16-28), sau în cazul lui Elisei care ştia secretele consiliului
sirienilor (2Împăraţi 6:12), sau în viaţa lui Isus Cristos, de multe ori înţelepciunea supranaturală a Lui, a
adus rezolvare sau soluţii (Matei 22:15-22).
 Călăuzire prin înţelepciune naturală: înţelepciunea naturală venită prin studiu, meditare, observare,
experienţă, este un mijloc prin care ne însuşim mintea lui Dumnezeu, precum şi discernământul dintre
ceea ce este bine de ceea ce este rău (Proverbe 2:2-5; 6:6-11; Evrei 5:14). De pildă Ahitofel sfătuitorul
lui David, fără a fi profet, şi-a însuşit atât de bine modul de a proceda a lui Dumnezeu, cât şi natura
omului şi situaţiile din natură, încât despre el s-a spus următoarele în 2 Samuel 16:23: ,,Sfatul dat pe
vremea aceea de Ahitofel avea tot atâta putere ca şi când ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot aşa
era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru David, fie pentru Absalom.” Iată uneori discernământul
natural este o călăuză puternică în viaţă.

În concluzie: Dumnezeu ne călăuzeşte prin diverse metode pe care le putem împărţi în trei mari categorii:

3
1. Metode supranaturale; 2. Metode naturale; 3. Metode combinative (adică combinarea
supranaturalului cu naturalul). Dar să vedem în continuare:

Cum ne călăuzeşte Dumnezeu în prezent?


După cum ne-am putut da seama, nu toate metodele de călăuzire mai sus prezentate sunt uzuale în
vremea noastră, unele apărând doar în Vechiul Testament, ca de pildă călăuzirea prin ,,Urim” şi ,,Tumim”.
Însă Dumnezeu ne călăuzeşte şi în prezent căci El nu se schimbă, şi despre El se spune următoarele:
,,Domnul te va CĂLĂUZI neîncetat” (Isaia 58:11). Dacă credem cu adevărat în Dumnezeu care este
supranatural, atunci putem să ne aşteptăm ca în viaţa noastră să apară lucruri supranaturale, şi să nu ne
închidem faţă de călăuzirea venită prin supranatural, ca profeţii, vise, viziuni, etc. Însă de obicei Dumnezeu
ne călăuzeşte prin metode naturale, iar alteori, combinând naturalul cu supranaturalul. Sunt perioade în care
Dumnezeu, aduce trezirea şi duce Duhul Sfânt din credincios la intensităţi puternice, însă există şi alte
perioade mai domole, şi de cele mai multe ori, ne îndrumă mai mult printr-un susur blând şi subţire, decât
prin lucrări spectaculoase (compară cu 1Împăraţi 19:11,12), de aceea următoarele metode de călăuzire pe
care le voi prezenta sunt cele mai des folosite:
 Biblia: cele mai multe răspunsuri la întrebări şi soluţii se află în Biblie, căci ea a fost scrisă să înveţe, să
îndrepte, să mustre şi să dea înţelepciune (2Timotei 3:16,17). Astfel dacă suntem bine educaţi din
Cuvântul lui Dumnezeu, ne va fi mai uşor să auzim ce spune Duhul Sfânt, care doar trebuie să acceseze
(să spunem aşa în limbaj modern) informaţiile stocate din Cuvânt în creierul nostru, însă dacă noi nu
cunoaştem Biblia, Duhul Sfânt nu are ce să ne aducă aminte (Ioan 14:26). De aceea este bine ca mintea
noastră să fie îmbibată cu Cuvântul lui Dumnezeu. Călăuzirea prin intermediul Bibliei vine pe două căi:
ca ,,logos” şi ca ,,rema”. Ca ,,logos” (Evrei 4:12) este atunci când ne însuşim principii, porunci, reguli
generale şi care le aplicăm pentru a face ceea ce este drept. Ca ,,rema” (Matei 4:4), mă refer la un verset,
o relatare, un îndemn, etc. pe care Duhul Sfânt ţi-l reaminteşte la momentul potrivit, prin care Dumnezeu
îţi vorbeşte în prezent, care nu este o învăţătură generală; ci, este o vorbă pentru momentul actual pe care
o primeşti când citeşti Biblia sau asculţi o predică şi simţi că un anumit pasaj de acolo îţi vorbeşte
personal aducând o călăuzire deosebită. De fapt, ce să-ţi mai vorbească Dumnezeu dacă El ţi-a trimis
această scrisoare: Biblia, şi tu nu vrei să o citeşi, să o iei în seamă, sau să o aplici. Doar după ce ne-am
însuşit princiipiile Bibliei, Dumnezeu este motivat să ne dea informaţii suplimentare, doar după ce
suntem credincioşi în ceea ce ne-a încredinţat, Dumnezeu ne dă şi altceva. Da, Dumnezeu poate vorbi în
mod supranatural la cineva care cunoaşte superficial Biblia, însă eu mă refeream aici, la atitudinea ce noi
trebuie să o avem, şi anume, dacă suntem credincioşi faţă de Biblie, atunci s-ar putea să dorim informaţii
suplimentare nu pentru o sfinţenie mai adâncă, ci pentru a face paradă cu experienţele noastre. Cine nu
iubeşte Cuvântul nu-l iubeşte nici pe autorul Lui. Cine iubeşte Biblia iubeşte şi pe Dumnezeu.
Bineânţeles, că extreme există, una este: „numai Biblia, Dumnezeu nu mai vorbeşte altceva, sau nu mai
vorbeşte după ce s-a încheiat canonul biblic”, altă extremă: „numai am nevoie de Biblie, căci Dumnezeu
îmi vorbeşte fără să mai citesc sau să meditez la Biblie” Exemplul echilibrat şi corect, îl vedem în
persoana Domnului Isus, care citea, medita, folosea Scripturile, şi le considera o autoritate, şi un mijloc
de a învăţa voia lui Dumnezeu, dar nu era închis faţă de alte canale chiar suparanaturale, având o relaţie
cu Tatăl, prin care primea chiar informaţii suplimentare prin Spiritul Sfânt.
 Duhul Sfânt: ne călăuzeşte prin: imagini, cuvinte scrise sau rostite (voci), sentimente, gânduri-
impulsuri, impresii profetice, presimţiri, sau printr-o combinare a acestor metode (Numeri 24:3,4).
Biblia ne învaţă să umblăm cârmuiţi şi îndemnaţi de Duhul (Galateni 5:16,17). Însă cele mai multe
mesaje ale Duhului Sfânt, le vom recepta în spiritul nostru (Romani 8:14), căci spiritul nostru cu spiritul
lui Dumnezeu colaborează cel mai bine, căci ,, Duhul omului este o lumină a Domnului” (Proverbe
20:27). În Biblie spiritul omului se poate referi la persoana lăuntrică, sau omul dinăuntru, cum îl numeşte
Biblia în 1Corinteni 4:16; vezi şi 1Petru 4:3. Astfel uneori adevărul lui Dumnezeu nu ne este raţionat,
căci în timpul rugăciunii cu duhul, mintea este fără rod (1Corinteni 14:14,15), ci adevărul ne este relevat.
Astfel pur şi simplu fără a raţiona sau gândi la o anumită idee, Dumnezeu ne picură cuvântul său sau un
mesaj, sau sentimentele sale, pe care nu le receptăm cu raţiunea, ci în duhul nostru, sau în omul
dinăuntru (2Corinteni 4:16), iar în acest context raţiunea este o piedică în a auzi vocea lui Dumnezeu
care se aude mai mult în spiritul nostru.
 Gândirea regenerată: este o altă metodă prin care Dumnezeu ne îndrumă, astfel creştinii care au fost
înnoiţi în duhul minţii lor, pot să înţeleagă care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită
(Romani 12:2). Prin urmare dacă ne deprindem să gândim cum gândeşte Dumnezeu prin cunoaşterea
Lui, atunci este mai uşor să acţionăm în mod corect. Gândirea regenerată prin Duhul Sfânt foloseşte atât
mijloace naturale de cunoaştere (studiu, observare, raţionamente) cât şi mijloace mai supranaturale
(profeţie, ,,rema”). În această gândire înnoită de Duhul Sfânt şi de Cuvântul lui Dumnezeu, se încadrează
şi conştiinţa noastră, care ca un indicator ne spune dacă am făcut bine sau rău, sau ce trebuie să facem
într-o anumită situaţie (Romani 2:15; 9:1; 1Timotei 1:19).
 Sfatul fraţilor: noi trebuie să fim receptivi la sfatul fraţilor, mai ale a celor maturi care prin exerciţiu s-
au deprins să deosebească binele de rău (Evrei 5:14; proverbe 10:17; 12:1,15). Astfel să evităm
independenţa, şi să înţelegem că un mijloc prin care Dumnezeu ne vorbeşte sunt oamenii îndeosebi fraţii
noştri de credinţă. Astfel uneori, auzind o predică, un îndemn, un răspuns la o întrebare, cuvintele dintr-o
rugăciune, un sfat frăţesc, sau o părtăşie cu un alt frate, toate acestea pot constitui un mijloc prin care
Dumnezeu ne călăuzeşte (1Corinteni 14:26). În majoritatea cazurilor, necesitatea de decizie nu este atât
de urgentă sau surprinzătoare încât să nu poată fi adusă în rugăciune şi discutată cu alţi creştini.
 Circumstanţele: luate separat fie pozitive sau negative, nu le putem considera un mijloc sau un creiteriu
sigur de călăuzire. Însă ele împreună cu alte semnale ale călăuzirii, ne pot face să înţelegem voia lui
Dumnezeu şi să dea direcţie vieţii noastre. De pildă, Balaam, dacă era atent la circumstanţele cu apariţia
îngerului care a făcut ca măgăriţa lui să se încăpăţâneze să nu meargă mai departe, şi-ar fi dat seama că
drumul pe care merge duce la pierzare după cum a spus şi îngerul (Numeri 22:23-32). Astfel trebuie să
ţinem cont de circumstanţe ca şi Pavel, care a văzut mai dinainte că nu era bine ca corabia cu care El era
dus la Roma să-şi continue călătoria (Fapte 27:9,10). Însă circumstanţele sau împrejurările pot fi
interpretate cel mai bine în contextul vorbirii mai dinainte a lui Dumnezeu (comp. cu Ieremia 32:6-8;
vezi şi Fapte 10).
 Pacea: de cele mai multe ori Dumnezeu ne călăuzeşte prin pacea Sa în inima noastră, care este ca un
zâmbet aprobator. Astfel având în vedere că El doreşte să ne maturizăm, nu totdeauna este eficient la noi
care suntem în Noul Legământ, şi care suntem învăţaţi în noi înşine, deci în interior, nu prin exterior,
apelarea la metoda semnelor exterioare, ca Ghedeon cu lâna, sau ca Ezechia cu cadranul solar
(Judecători 6:36-40; Isaia 38:7,8). Nu vreau să spun prin aceasta că Dumnezeu în zilele noastre nu mai
ne oferă semne exterioare de călăuzire, însă Dumnezeu mult mai des ne călăuzeşte prin pacea sa, aceea
pace care o dă prin Isus şi pe care lumea sau Satan nu o poate imita (Ioan 14:27). Chiar şi apostolul Pavel
a fost călăuzit de pacea lui Dumnezeu, când nu o avea ştia că ceva nu este în regulă şi cu toate că a avut
circumstanţe bune pentru a predica, nu s-a folosit de ele până nu a intrat în pacea lui Dumnezeu care ne
oferă un semn că El este cu noi (2Corinteni 2:12,13; Psalmul 131:2; 2Tesaloniceni 3:16).
Cu cât ne vom apropia de Dumnezeu, spiritul nostru va deveni tot mai sensibil la voia lui Dumnezeu, la
prezenţa Lui, căci cu cât îl cunoaştem mai bine pe Dumnezeu cu cât ne este de ajuns, un gest, un cuvânt,
pentru a înţelege ce trebuie să facem. Ca şi atunci când două persoane căsătorite care ajung bine să se
cunoască, nu este nevoie în toate cazurile ca soţul să-i spună ce trebuie să facă soţiei prin multe explicaţii,
uneori este suficient un gest, o expresie a feţei, un zâmbet, tot aşa este cu Dumnezeu Tatăl nostru. Uneori ne
este suficient, un impuls, un gând, un verset Biblic, chiar Biblia ne spune în Psalmul 32:8,9: „Eu-zice
Domnul-te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui cu ochiul asupra ta. Nu
fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să
nu se apropie de tine.” Deci Dumnezeu nu vrea să fim ca un animal de tracţiune care la orice pas este
călăuzit de zăbală şi frâu, ci El spune că „,te voi sfătui cu ochiul asupra ta”. Totuşi un lucru aşteaptă
Dumnezeu, să fim totali dependenţi de El, şi chiar dacă întreprindem ceva să fim sensibili la corecturile lui
ulterioare. Putem să ne întrebăm când întreprindem ceva pentru El: Poate Isus să fie prezent în acţiunea mea?
Este acţiunea aceasta în armonie cu planul general al lui Dumnezeu? Manifest în această decizie mintea lui
Cristos? Este Dumnezeu Alfa, adică începutul în acţiunea mea?
De asemenea, trebuie să ne însuşim câteva principii de călăuzire:
 Unitate cu Cristos: Cel mai important lucru pe care trebuie să-l ştim şi să ni-l însuşim, nu sunt metodele
de călăuzire în sine, ci a fi „în Cristos”. Din unirea noastră cu Cristos trebuie să izvorască semnele
călăuzitoare, adică El trebuie să stabilească ce metode de călăuzire va folosi, şi să le dea viaţă acestor
metode, nu noi stabilim ce metode de călăuzire vom folosi, sau după ce metode ne vom lua. Călăuzirea
trebuie să funcţioneze: „Din El, prin El şi pentru El” (Romani 11:36). El trebuie să ne spună şi
metodele ce le va folosi pentru călăuzirea nostră, şi tot El trebuie să le aducă în existenţă aceste semne
călăuzitoare. O călăuzire corectă şi fără probleme pleacă din El şi pentru gloria Lui, dacă eşti motivat să
faci tu ceva pentru El, şi nu El prin tine şi pentru El, atunci e o problemă. Dacă inima ta, mintea ta,
emoţiile tale, voinţa ta, nu sunt supuse lui Cristos e o problemă ca să ajungi la o călăuzire sigură, tu
trebuie să le faci pe toate acestea, roabe ascultării de Cristos (2Corinteni 10:5). De fapt călăuzirea este,
calea ce ţi-o deschide Dumnezeu, ca tu să păşeşti pe ea şi a face astfel faptele pregătite mai dinainte de
Dumnezeu (Efeseni 2:10). El nu-ţi va deschide această cale până ce nu renunţi la viziunea ta în favoarea
viziunii Lui, la voinţa ta în favoarea voinţei Lui.
 Mai multe semnale călăuzitoare: O călăuzire de la Dumnezeu se manifestă prin mai multe metode, sau
se repetă, fie prin aceiaşi metodă, fie prin alte semne călăuzitoare, mai ales pentru o decizie importantă.
Astfel după cum un avion are mai multe lumini de poziţie prin care-ş semnalează prezenţa, un scaun are
nevoie de mai multe picioare pentru a nu se răsturna, tot aşa Dumnezeu ne dă mai multe semnale când
vrea să pornim într-o direcţie, poate ne vorbeşte prin Biblie, prin circumstanţe, prin Duhul, etc. Lui Petru
când Dumnezeu a vrut să-l convingă că naţiunile pot fi primite în biserică i-a vorbit prin corelarea
următoarelor metode: 1. o viziune care s-a repetat de trei ori (Fapte 10:9-16); 2. Circumstanţe, adică
venirea unor oameni (Fapte 10:17,18); 3. Înştiinţarea Duhului Sfânt (Fapte 10:19-21); 4. Circumstanţa cu

5
îngerul care i-a vorbit sutaşului Corneliu (Fapte 10:22); 5. Lucrarea Duhului Sfânt asupra casei lui
Corneliu prin botezul cu Duhul Sfânt (Fapte 10:43-48). Astfel putem fi siguri de o anumită direcţie decât
dacă avem mai multe lumini de poziţie. Nu pleca la drum dacă nu a-i mai multe semnale luminoase, mai
ales în lucrurile importante.
 Călăuzirea inconştientă: este un alt principiu în călăuzire, acest fel de călăuzire, are loc prin piedici
care ne blochează anumite lucruri, prin accidente, prin necazuri sau binecuvântări. Un exemplu este Rut
şi Naomi, Dumnezeu a vrut ca Rut moabita să facă parte din linia genealogică a lui Mesia, a trimis
foamete în Israel, iar familia lui Naomi a mers în Moab, de acolo a venit Rut care tot prin împrejurări a
călăuzit-o pe aceasta să se căsătorească cu Boaz, fără ca ei să fie conştienţi la început că acesta era planul
lui Dumnezeu (Rut 1: 1-6; 2:3; 4:17-22). Astfel uneori Dumnezeu ne călăuzeşte prin circumstanţe iar noi
suntem conştienţi, alteori fără ca noi să ne dăm seama, că un anumit necaz, împlinire, reuşită, sau
întâmplare, constituie modul de călăuzire al lui Dumnezeu. Dumnezeu ne călăuzeşte cel mai mult prin
această metodă inconştientă, deoarece aşa noi nu ne mândrim cu cât de buni suntem în auzirea vocii
divine. E posibil ca doar după scurgerea evenimentelor să ne trezim că de fapt nu a fost întâmplarea ci
călăuzirea inconştientă a Domnului.
 Călăuzirea din faptele tale: dacă stăm pe loc, de multe ori nu putem observa în ce direcţie trebuie să
mergem, ca şi atunci când ne rătăcim într-un oraş sau într-o pădure, dacă ne punem să stăm jos ne-făcând
nimic nu găsim direcţia de ieşire din încurcătură, însă dacă întrebăm, ne uităm, ne gândim, căutăm, ne
deplasăm, este mai mare posibilitatea să găsim direcţia bună. Tot aşa şi din punct de vedere spiritual, ne
va fi mai uşor din mişcare să discernem direcţia corectă. Un exemplu Biblic este cel al lui Pavel, când
dorind să predice evanghelia nu lenevind a primit călăuzirea Duhului lui Isus (Fapte 16:6-10). Chiar dacă
primele localităţi în care a vrut el să predice nu erau cele potrivite, Duhul lui Isus din mers I-a îndrumat
spre ţinutul unde era nevoie de evanghelie. De asemenea din mers, fără o profeţie sau călăuzire super-
specială ca să spunem aşa, apostolii au fost călăuziţi să numească 7 slujitori (Fapte 6:1-6), să rezolve
problema cu circumcizia (Fapte 15) şi altele. Deci dacă a-i pe inimă să înfăptuieşti planul lui Dumnezeu,
El te va corecta şi te va călăuzi din mers, chiar dacă aceasta implică uneori să stai2, pentru rugăciune,
studiu, post, sfaturi frăţeşti.
 Călăuzire în simplitate: de cele mai multe ori Dumnezeu ne călăuzeşte în mod simplu, căci lui
Dumnezeu nu-I place să ne vorbească în mod confuz sau contradictoriu, astfel un mijloc prin care ne
putem convinge că L-am auzit pe Dumnezeu este simplitatea răspunsului primit (Luca 10:21; Isaia 35:8;
42:16).
 Călăuzire prin oameni: călăuzirea prin oameni se referă la sfatul lor, învăţătura şi modelul lor de viaţă
(Evrei 13:7; 1Timotei 4:12; 2Timotei 3:10), care îţi dau direcţiile corecte în viaţă. Uneori însă Dumnezeu
aduce în viaţa ta, un frate sau o soră deosebită, care îţi relatează fix ceeai ce ai nevoie în situaţia în care
eşti, sunt parcă fraţi creaţi pentru aceea zi de necaz.
 Aşteaptă din momentul primei lumini: de cele mai multe ori, chiar dacă Duhul Sfânt ne-a vorbit, nu
înseamnă că imediat trebuie să şi acţionezi. De pildă din momentul când ucenicii au primit porunca de a
face ucenici din oamenii tuturor naţiunilor (Matei 28:19,20), până la primii convertiţi dintre neamuri au
trecut câţi-va ani (Fapte 10). Acest timp de la primirea unei însărcinări până la îndeplinirea ei, ne
pregăteşte, ne maturizează ne face oameni smeriţi şi răbdători. Astfel când primim un impuls, nu
totdeauna este bine ca imediat să-l punem în practică, uneori acesta poate fi primul semnal al voii lui
Dumnezeu, şi poate fi urmat de altele care să-ţi indice mai clar ce ai de făcut, ca şi Petru, care a rămas în
dubii cu privire la ce trebuie să facă după primirea viziunii cu animalele necurate, până când Dumnezeu
i-a dat de înţeles oferindu-I imediat unele circumstanţe iluminatoare (Fapte 10:17-20).
 Echilibru emoţional: nu este bine să luăm decizii importante când suntem excitaţi, tulburaţi sau într-o
extremă emoţională, aşteaptă până intri într-un echilibru emoţional (Psalmul 131:2), şi după aceea poţi
face diferenţa şi trage concluzia care impuls este de la Dumnezeu şi care este doar din inima ta. Căci
Satan este abil şi vrea să profite de dorinţa noastră naturală de ascultare şi urmare a lui Isus, dându-ne
planuri şi impulsuri emoţionale greşite. Însă Satan nu poate imita pacea lui Dumnezeu care ne poate păzi
gândurile şi inimile (Filipeni 4:7), şi astfel când Satan ne vorbeşte scopul lui este să ruineze, să distrugă
astfel el seamănă frica, el obligă, el presează şi pretinde ascultare oarbă. În contrast, Isus nu constrânge şi
nu obligă pe nimeni, ci în general lasă omului timp de gândire şi nu trece peste voinţa noastră. În plus, El
ne vorbeşte în măsura deschiderii noastre la El, adică dacă nu credem că Dumnezeu poate să ne
călăuzească supranatural (prin vise sau viziuni), ci că Dumnezeu ne vorbeşte doar prin mijloace naturale
(prin Biblie, circumstanţe, etc.). El nu ne va da vise şi viziuni, ci ne va vorbi mai mult prin Biblie şi
circumstanţe, deci Cristos se adaptează la convingerile noastre. El nu doreşte să ne tulbure sau să ne
şocheze, ca şi atunci când El a predicat în ţinutul Său natal, şi din cauza necredinţei locuitorilor care-l
cunoşteau pe Isus de mic, nu a făcut prea multe miracole pentru că nu a vrut să le lezeze conştiinţa
(Marcu 6:1-6). Iar unele miracole de le-ar fi făcut Isus între ei ar fi fost un şoc prea mare, de aceea Isus a

2 Pentru mai multe informaţii despre ce înseamnă ,,a sta” în viaţa de creştin, vezi broşura ,,Ploaia spirituală timpurie şi
târzie”.
ţinut cont de conştiinţa lor. Prin urmare Dumnezeu ne călăuzeşte supranatural în măsura în care ne
deschidem la supranatural3, dar şi atunci Dumnezeu apelează rar la manifestări pur supranaturale, pentru
că nu vrea să-l facă pe om un robot care să acţioneze doar la impulsul supranaturalului. În schimb Satan
încearcă să-I transforme pe oameni în medii fără voinţă liberă şi fără gândire, astfel El obligă,
urgentează, presează şi nu doreşte să-i dea omului libertate de gândire. Ba mai mult, Diavolul recurge de
multe ori la spectacol, la miracol de aceea, unii oamenii implicaţi în ocultism au parte de miracole
extraordinare dar care le creează leziuni grave ale voinţei şi ale conştiinţei. Astfel unii oameni implicaţi
în spiritism nu mai sunt siguri de nimic, fiind peste măsură de tulburaţi şi dezechilibraţi psihic de ceea ce
au experimentat, ceea ce Dumnezeu nu doreşte, ci El ţine cont de gingăşia sufletului nostru şi de
fragilitatea conştiinţei noastre.
Metode nesigure de călăuzire: Cu excepţia lucrurilor oculte, aceiaşi metodă poate fi fie divină, fie
demonică. Astăzi se foloseşte Dumnezeu de o metodă, dar mâine se poate folosi Diavolul de ea.
Este important să ştim că Dumnezeu nu e static, şi nu foloseşte la infinit şi şablonat aceiaşi metodă, astfel cei
ce şi-ai făcut un obicei din a pune semne, sau din deschiderea Bibliei la întâmplare, sau tragerea unui bileţel
pe care este scris un pasaj Biblic, toate acestea pentru a vedea ce ne vorbeşte Domnul poate duce la eşec în
călăuzire.
Aceste metode sunt uneori subiective şi periculoase, căci putem da interpretări greşite asupra versetului
primit, sau prin deschiderea Bibliei la întâmplare putem primi direcţie greşită. Aceste metode încurajează la
lene în post şi rugăciune, la lene şi laşitate mintală. Căci este mult mai simplu să apelezi la aceste metode,
unde primeşti un răspuns imediat, decât să-ţi asumi responsabilitatea, să afli răspunsul fie prin: a stărui în
rugăciune şi post pentru a primi un răspuns prin revelaţie de la Dumnezeu.
Să nu uităm că Dumnezeu caută în principal să ne vorbească prin Cuvântul sădit în inima noastră, căci noi
avem legea Lui în inima şi în mintea noastră şi îl cunoaştem pe Dumnezeu în noi înşine (Romani 10:8; Evrei
8:10,11). Ba mai mult, aceste metode ne-biblice îl forţează şi manipulează pe Dumnezeu să ne vorbească, ca
şi cum Dumnezeu, trebuie să ne vorbească când vrem noi. Este adevărat că Dumnezeu ne poate vorbi prin
Biblie, când nu o deschidem la o anumită carte, sau la un anumit capitol; chiar dacă o deschidem la
întâmplare (Luca 4:16-21), dar aceasta este o excepţie şi El nu doreşte să facem din aceasta o regulă, ci din
stăruinţa în rugăciune şi studiu vrea să facem o regulă (Iosua 1:8; 1Tesaloniceni 5:17).
Eu personal am un prieten, care aveau obiceiul ca de fiecare dată când mergeam la el, să deschidem Biblia
sub rugăciune, el spunea că nu deschide Biblia la întâmplare; ci, prin credinţa că Dumnezeu îi va vorbi. Pot
să spun că în majoritatea cazurilor Cuvântul deschis se potrivea cu situaţia lui sau a mea şi era uneori o
încurajare, însă Dumnezeu mi-a spus că trebuie să las aceste „metode începătoare”, iar altă dată mi-a spus:
că îmi va vorbi prin Cuvântul adunat în inima mea.
În plus, am observat că cei folosesc această metodă sunt foarte instabili pe plan spiritual şi emoţional, căci nu
mai trebuie ei să gândească sau să aştepte primirea unei revelaţii, căci e simpul: deschid Biblia şi văd: trebuie
să mă căsătoresc sau nu? Trebuie să plec în localitatea X sau nu? Trebuie să postesc sau nu? Etc.
Eu cred că este o metodă copilărească, şi dacă o practici cu regularitate poate fi periculos în călăuzire, dar şi
duce la frânarea ta în a te maturiza în spiritul tău, şi al introduce pe Dumnezeu într-un şablon. Dumnezeu ne
vorbeşte când vrea El, şi cum vrea El, nu când vrem noi şi cum vrem noi. În plus, El ne vorbeşte în general
în interiorul nostru, cum îl numesc eu: „sfânta sfintelor” în locul cel mai lăuntric al tău, acolo unde locuieşte
El (1Corinteni 3:16; Evrei 8:10,11).
În concluzie: eu cred că călăuzirea izvorăşte din Domnul, şi rămânând în Domnul rămâi în călăuzirea Lui.
Orice copil al lui Dumnezeu, a exeperimentat călăuzirea Lui, cei cu experienţă şi cu vechime a experimentat
în mii de feluri călăuzirea Lui, mărturiile lor sunt binevenite în a ne face o imagine cât mai mare despre
călăuzirea lui Dumnezeu.
În închierea la acest capitol, putem spune că călăuzirea lui Dumnezeu se manifestă în multe feluri, fie în mod
supranatural, fie în mod natural, fie în interiorul nostru, fie în exteriorul nostru. Însă se ridică următoarea
întrebare:

Ce putem face noi pentru a primi călăuzire?


 Căutarea voii lui Dumnezeu: numai omul care e dispus să moară faţă de propria sa voinţă, şi se
subordonează benevol planului lui Dumnezeu creează condiţii pentru o viaţă călăuzită, căci omul care nu
vrea să facă voia lui Dumnezeu, nu are rost ca acesta să fie călăuzit divin. Astfel doar omul care doreşte
din toată inima voia lui Dumnezeu este călăuzit spre a-şi face partea din planul Creatorului, numai cel
ce este preocupat de legea lui Dumnezeu, El i-o va revela în toată splendoarea ei (Psalmul 43:3;
119:18).
 O bună relaţie cu Dumnezeu: dacă vom petrece cât mai mult timp în părtăşie cu Dumnezeu, în
închinare, rugăciune, laudă, adorare (1Tesaloniceni 5:16-20), vom auzi mai des şi mai clar vocea lui
3 Pentru cei cu un trecut ocult-spiritist este bine ca un timp în viaţa lor de credinţă să se limiteze mai mult la Biblie,
sfatul fraţilor şi să nu se deschidă la impulsuri supranaturale până când rana ocultismului nu este vindecată, şi doar după
ce îl cunoaşte bine pe Dumnezeu ca persoană.
7
Dumnezeu. Rugăciunea nu trebuie să fie o povară, sau o disciplină forţată; ci, o dulce părtăşie plină de
iubire şi sinceritate cu Tatăl ceresc. Motivaţia noastră nu trebuie să fie aceea de a dobândi o aura de
profet; ci, aceia de slujitor ascultător care nu vrea să facă nimic de la sine; ci, doar ceea ce îi spune
Dumnezeu.
 O bună părtăşie cu Cuvântul lui Dumnezeu: aceasta presupune citire, meditare şi studiere zilnică,
chiar memorare a unor pasaje. Toate acestea trebuie făcute nu în spiritul de acumula cunoştinţă cu care
să ne lăudăm; ci, cu atitudinea smerită de-al căuta pe Creator şi voia Lui, de al cunoaşte pe El şi nu doar
unele lucruri despre El. Noi trebuie să ne îmbibăm tot mai mult din Cuvânt cu modul de gândire al lui
Cristos, şi cu felul lui de a fi, să fim cunoscători bine a legii Lui, astfel să fim plini de învăţătură
sănătoasă (Coloseni 3:16).
 Postul însoţit de rugăciune: când posteşti însoţit de rugăciune poţi auzi şoapta Duhului Sfânt (Fapte
13:1,2), căci această practică te smereşte, te apropie de Dumnezeu şi aduce în orice timp călăuzire (Ezra
8:21,23).
 O bună părtăşie cu fraţi maturi: Biblia spune că ,,Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cine
se va însoţii cu nebunii va avea necaz” (Proverbe 13:20), deci călăuzirea lui Dumnezeu vine şi prin
fraţi, fie prin predicile lor, prin îndemnurile sau rugăciunile lor, sau printr-o simplă discuţie. Chiar prin
sfat frăţesc a venit îndrumarea în momentele cruciale ale bisericii (Fapte 11:1-18; cap.15).
 O conştiinţă curată este o necesitate absolută pentru a auzi vocea Spiritului lui Dumnezeu (Psalmul
66:18; 19:12). Dacă tu vrei să intri sub călăuzirea divină a Domnului Isus Cristos, atunci tu trebuie să
înveţi să-ţi asculţi conştiinţa instruită de Cuvântul şi Duhul lui Dumnezeu, căci dacă îţi astupi glasul
conştiinţei, atunci ea cu timpul se va împietri şi va deveni insensibilă la mesajele lui Dumnezeu (Tit
1:15).
 Credincioşi în lucrurile încredinţate: un alt lucru care ne va face să auzim mai bine glasul lui
Dumnezeu, este să fim credincioşi în lucrurile mărunte. Dumnezeu aşteaptă credincioşie în lucrurile şi
în sarcinile mărunte şi doar după aceea ne călăuzeşte înspre misiuni mai grele şi lucruri mai mari, căci
doar ,,Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari” (Luca 16:10). Astfel
doar cine şi-a împlinit cu loialitate sarcinile mici primite, fie ca membru în familie sau în biserică, va fi
vrednic să primească altele mai mari, şi deci o călăuzire mai specială. Astfel cu siguranţă că dacă eşti
credincios şi nu faci compromisuri Dumnezeu te va lumina (Daniel 1:8,17). Moise a fost călăuzit (Exod
33:11), pentru că a fost blând, deci smerit (Numeri 12:3) şi credincios (Numeri 12:6-8; vezi şi Evrei
11:24-26), nu pentru că avea unele aptitudini naturale deosebite, căci el era bâlbâit (Exod 4:10), însă
Dumnezeu a cunoscut credincioşia lui Moise pe care a binecuvântat-o.

În concluzie, vei fi călăuzit atât prin mijloace supranaturale, cât şi naturale, în funcţie de cât îl cauţi pe
Dumnezeu şi planul Lui cu privire la viaţa ta, şi în funcţie de cât te deschizi la El. Însă cei care nu-l caută sau
cei care încearcă să controleze totul prin raţiune în viaţa lor, aceia nu au parte de aventura umblării cu
Dumnezeul luminilor. Însă cei ce caută călăuzire pentru viaţa lor o vor găsi, căci este scris: „Cereţi, şi vi se
va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi
celui ce bate, i se deschide.” (Matei 7:7,8).

Persoane de contact: Alin Işfa, tel. 0745416808;


E-mail: calea@rdslink.ro www.calea.uv.ro www.biblii.uv.ro www.exm.uv.ro