Mediul politic

Inca din cele mai vechi timpuri au existat forme de stat organizate ca
identitate politica,are functionau pe baza unor reguli,cutume;scrise sau
nescrise.Pentru a-si putea impune autoritatea,aceste state si-au format un
sistem administrativ propriu,subordonat statului si conducatorului
acestuia.Intr-un context larg,ea reprezenta extensia puterii politice a statului
asupra subiectilor sai insa avea si un caracter de sine statator.
In statul modern,administratia publica este subordonata puterii politice si nu
constituie un scop,ci un mijloc prin care statul isi exprima puterea si vointa in
teritoriul sau,iar baza si scopul ei o reprezinta conceptele si valorile puterii
politice existente precum si interesul public.
,,In orice societate exista mai multi factori care stabilesc obiectivele si
sarcinile,organizarea interna si competentele administratiei publice.Acesti
factori depind de organizarea politica a statului,de puterea politica,de
partidele politice si de grupurile de interes(presiune).1
Administratia publica este dependenta de puterea politica,ea nu poate avea
finalitate proprie si desi poate avea un grad ridicat de autonomie,ea tot se va
raporta la puterile politice,care definesc interesul general.Cu cat gradul de
autonomie este mai mare,cu atat deciziile politice trebuie sa fie mai
stridente,ele aplicandu-se peste tot la fel si administratia nu poate interveni
mai mult decat ii este permis in aplicarea lor.
Nefiind de sine statatoare,administratia publica va fi mereu subordonata
politicului,se sprijina pe acesta in realizarea actiunilor,dand nastere unui
raport de reciprocitate,pe langa cel de subordonare si coordonare.Deciziile
politicului sunt luate in functie de diferiti factori,printre ele fiind si care
masura in care pot fi realizate,in functie de situatia institutiilor publice.
Mediul politic reprezinta ansamblul institutiilor,a mediului economic si social
si de structura fortelor politice care exista intr-un stat si care este condus de
o clasa politica.Politica reprezinta lupta pentru putere,pentru exercitarea
influentei,pentru ocuparea unei functii de conducere sau de autoritate.In
acelasi timp,ea reprezinta modalitatea de conducere prin realizarea practica
a acesteia,care se bazeaza pe politicile publice active si de care pot depinde
alte politici publice.
1 I.Deleanu,Institutii si proceduri constitutionale ; M.Duverger,Socioliogie politique

,,Sistemul politic este o parte a sistemului social care se intinde dincolo de

Stat. El cuprinde nu numai Statul, partidele politice, grupurile de interes, dar
si alte structuri de mediere a intereselor (sindicate) in masura in care aceste
institutii influenteaza procesul politic si contribuie la reglarea sociala. Statul
este in centrul sistemului politic2,care este dirijat in mare parte de
caracteristicile,oportunitatile si problemele ce se ivesc in cadrul statului.

,,Existena sistemului politic este determinat de raiunea de a f a

guvernmntului,adic aceea de a elabora i aplica deciziile luate n mod
colectiv.Procesul de elaborare i aplicare a deciziilor mai poate fi denumit, n
accepiunea lui J. Blondel i proces de alocare a valorilor (process of
allocation of values). Sistemul politic se caracterizeaz prin aceea c
alocvalori i nu prin aceea c distribuie anumite valori mai degrab dect
altele. Evident, aceasta nu nseamn identitate de valori distribuite n
societi diferite.3
Distribuirea acestor valori spirituale,morale sau materiale implica un mod
specific de organizare si actionare care este specific de la sistem la
sistem.Din moment ce sistemul in sine este bazat pe aceste valori,ele
trebuiesc (impartite) in mod echitabil avand aceeasi importanta in cadrul
mediului social,economic si cultural de care sistemul politic dispune iar
aceste valori dicteaza masura in care fiecare mediu este afectat.
Mediul social,economic si cel cultural depind de mediul politic,deoarece
mediul politic in sine le este superior,are atributia de conducere asupra lor si
prin existenta sa in sine le organizeaza,coordoneaza si controleaza.
In orice stat democratic,mediul politic este atribuit de:competitia intre
factorii politici la nivel de conducere(partide),agregarea acestor factori in
contextul mediului politic,medierea si solutionarea
problemelor/intereselor,socializarea politica4 si capacitatea mediului politic
de a se impune in cadrul societatii.
2 Politica-Si-Administratie-Suport-de-Curs Anca Mot
3 Jean Blondel, Comparative Government, New-York, 1990, p. 13.
4 Reprezinta cunostintele si invatarea de noi cunostinte de catre indivizi referitor la
sistemul politic si cum sunt ei plasati in el.

Mediul politic din Romania este intr-o continua tranzitie de la caderea

comunismului in 1989,lucru dat de trecerea de la un regim politic totalitar la
unul democratic si de la administratia publica centralizata la cea
descentralizata.Acest lucru a presupus si inca presupune instabilitate politica
si a intregii societati.
Calitatea mediului politic romanesc este scazuta,se prezinta excrabil la nivel
de competitivitate politica,conducerea societatii este inadecvata,apartenenta
cetatenilor la viata politica este in scadere.Dezinteresul se manifesta
preponderent in randul tinerilor din lipsa timpului,a educatiei politice sau a
ignorantei.
Aceasta situatie este rezultatul episodului tranzitiv si a nenumarator situatii
politice precedente,schimbari bruste in cadrul societatii si politicile externe la
nivel global in secolul 21,trecerea de la comunism la democratia a fost
brusca si intensa,intrarea in Uniunea Europeana a implicat schimbari
nesigure si decizii luate incorect;administratia publica a fost lasata sa se
ocupe de partea practica a acestor decizii politice si sa le implementeze in
necunostinta de cauza sau incompetenta.
Mediul politic a trebuit sa se adapteze statutului Romaniei de membru in
cadrul Uniunii Europene,scena politica europeana este in continua schimbare
fapt ce determina implementarea deciziilor politice fara ,,testari
premeditare si intr-un mod rapid,avand consecinte neprevazute la nivel
administrativ,politic si social;aceasta implementare rapida se datoreaza
simplului fapt ca scena politica europeana este in continua schimbare si
timpul nu permite lungirea procesului.Aceste decizii au caracter autoritar si
(derogatoriu?),ele dicteaza ce si cum,diminuand autoritatea si libertatea
administratiei publice in aplicarea lor,uneori fiind luate in detrimentul unor
drepturi si libertati.
Schimbarea principala este la baza,schimbarea modului de functionare a
sistemului politic din Romania este mai mult decat necesara,deoarece
celelalte schimbari pleaca de la acesta si afecteaza in mod direct
administratia publica si societatea in general.Cea mai echitabila schimbare o
reprezinta trecerea la un sistem democratic care pune in discutie actorii
politici ce stau sa isi piarda din autoritate si putere in detrimentul
democratiei.Descentralizarea adminstratiei publice este unul din rezultatele
sistemului democratic,in care birocratii si ceilalti functionari pot juca un rol
activ in viata politica,capatand autoritate si putere de decizie mai mare in
detrimentul mediului politic.Desi gradul mare de adaptabilitate si autonomie

al administratiei publice este mai mare si aplicarea deciziilor politice este

mai eficienta,coruptia si interesul personal al birocratilor poate interveni iar
deciziile politice pot suferi schimbari si aici intervine conflictul dintre birocrati
si politicieni.
Functionarii adopta si ei decizii,avand alte motivatii si interese decat cele ale
politicienilor. In timp ce politicianul incearca sa reduca salariile functionarilor
publici,birocratul incearca sa il mareasca pe al sau si eventual pe cel al
angajatilor sai,sa ,,promoveze importanta institutiei sau departamentului in
care activeaza sau catre care aspira.Va incerca astfel ca departamentul sa
obtina un buget mai mare,sa aiba mai multi functionari in subordine(sau mai
putini),sa sporeasca importanta departamentului si implict a sa, sa poata
dispune de mai bune mijloace materiale,in ansamblu,sa capete mai multa
putere si autoritate pentru sine.
Acceptiunea comuna ca politicienii actioneaza in interesul public este de
multe ori o teorie,nicidecum valabila in practica,deoarece ei actioneaza mai
mult in interes propriu decat in interes comun,lucru ce starneste un conflict
de interese intre birocrati si politicieni,nicidecum in detrimentul interesului
public care aproape ca nu exista,desi poate fi pura coincidenta cu interesul
personal al unor indivizi.
Implementarea unui sistem democratic complet este in opozitie cu cei aflati
la putere,acestia vor cat mai multa autoritate si control,implementarea unui
astfel de sistem intampina dificultati si stagnare la diferite nivele.
,,Analiza sistemului politic romanesc este ingreunata de faptul ca prezinta
caracteristici atipice in raport cu standardele de la care se revendica,din
cauza trecerii rapide de la un sistem politic la altul.5
Mediul politic romanesc are in cadrul sau multe grupuri de interese care
disputa votul electoratului sau tind sa devina partide politice de cadru de
ideologie centrista,punand toate eforturile pentru avantajul membrilor sai,in
detrimentul competitivitatii politice(stanga) sau radicalitatii acesteia
(dreapta) si a partidelor aferente.
,,Aceast aglomeratie centrist este, se poate afirma, o expresie a confuziei
dominante din viata politic intem, urmare a contradictiilor si
discontinuittilor amintite: ntre doctrina (prezu- mat) sistrategia
5 http://www.scritub.com/stiinta/stiinte-politice/SISTEMUL-POLITIC-ACTUAL-DINRO14354.php

(anuntat); ntre scopurile declarate si interesele (de grup) urmrite; ntre

programul economic,social si aliantele politice etc..6

Regimul politic

Regimul politic este cel aflat la conducere,format dintr-o singura persoana si

subalternii sai,un grup de persoane sau de intregul popor.Pentru a fi un regim
politic,trebuie sa isi impuna autoritatea pe plan national si international,sa
dispuna de mijloace de conducere si sa fie capabil de aceasta,sa isi apere
interesele si sa aiba o structura politica si administrative organizata.
,,Regimul politic exprima totalitatea procedeelor de realizare a puterii de
stat si modalitatea acestora, evoc raporturile dintre componentele
sistemului social-politic i economic,al autoritilor publice, a raporturilor
dintre ele i a raporturilor ntre ansamblul
structurilor statale i popor.
Lund n considerare modul de organizare i exercitare a puterii, a distribuirii
funciilor acesteia ntre diferite categorii de organe, regimurile politice se clasific
n:Regimul convenional sau guvernmntul de adunare (are la baz confuziunea
puterilor);Regimul dictatorial;Regimul directorial;Regimul parlamentar,identificat
prin colaborarea puterilor;Regimul prezidenial caracterizat prin separarea strict a
puterilor;Regimuri mixte;Regimurile rilor socialiste. 7
Romania este un stat unitar,ca forma de organizare este o republica
semiprezidentiala in care seful statului este ales prin vot universal si isi desemneaza
un guvern.Guvernul este ales de presedinte si aprobat de Parlament,fapt ce evita
cumulul de putere intr-o parte sau alta.Acest fapt atrage dupa sine presiuni si
actiuni din partea legislativului sau a executivului,fapt ce ar afecta negativ
integritatea sistemului politic.
Desi ar parea un sistem stabil,in Romania inteferenta la nivel politic este la
raporturile dintre legislativ si executiv,mai ales in contextul in care Parlamentul
6 http://www.scritub.com/stiinta/stiinte-politice/SISTEMUL-POLITIC-ACTUAL-DINRO14354.php
7 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-constitutional/capitolul13-regimul-politic/

castiga teren in fata guvernului de la putere.Problema reformarii institutionale este

ingreunata de activitatea guvernului care incearca sa obtina mai multa putere.
Functionarea eficienta a institutiilor publice depinde de zona in care se centreaza
puterea politica,astfel dependenta de o zona politica sau alta creeaza ineficienta pe
cealalta parte,rezultand o administratie disfunctionala si vulnerabila influentelor
externe.

Parlamentul Romaniei este bicameral,confera puterea legislativa Camerei

Deputatilor si Senatului,care exercita puterea impreuna,niciodata separat.Aceasta
separare de putere prezinta un raport de colaborare si nicidecum de
individualitate,ideea principala este cea de control reciproc in cadrul echilibrului
puterii.Aceasta separare a fost efectuata de Adunarea Constituanta a Romaniei in
contextul democratizarii tarii.

Relatiile executivului cu legislativul se pot identifica prin implicarea legislativului in

activitatea presedintelui si a guvernului ales si prin implicarea executivului in
activitatea legislativului,preponderent Parlamentul.Analiza acestor relatii este greu
de realizat,deoarece poate stabili doar evenimentele concrete rezultate si nu cat
reprezinta participarea la guvernare a partilor.Guvernarea este o activitate
complexa,nuantata de multi factori si situatii.
Interventia legislativului in activitatea executivului poate fi descrisa astfel:
-puterea legislativa stabileste normele pe care cea xecutiva este obligata sa le puna
in practica,caracterul puterii executive fiind subordonat celei legislative
-Parlamentul aproba progama executivului(guvernului),neaprobarea duce la
retragerea acestuia de la conducere
-Parlamentul aproba delegarea legislativa,abilitand guvernul sa emita norme juridice
si stabilind modalitatea de exercitate a delegatiei
Executivul poate interveni si exprima vointa in activitatea Parlamentului la
referendumuri,initiativa legislativa si la promulgarea legilor.(ce face mai concret)
Forma actual de guvernmnt a Romniei este cel mai adesea descris n doctrina
de drept public i literatura de specialitate a tiinelor politice drept republic cu
regim politic semi-prezidenial.1 Muli autori calific ns aceast descriere generic,
adugnd sintagme ca: moderat, cu tendine parlamentare sau chiar, n extrem,
dificil de definit cu precizie.2 Ambivalena doctrinar este reflectat n plan practic
de disputele politice i constituionale recente asupra esenei regimului politic
romnesc i de propunerile divergente de a-l raionaliza revizuind Constituia ntr-

o anumit direcie ferm, printr-o decizie pentru modelul parlamentar sau cel
prezidenial. n cele ce urmeaz, m voi referi nu asupra oportunitii unei
asemenea schimbri n contextul actual, ci asupra cauzelor i condiiilor care au
determinat indecizia constituional iniial cu privire la regimul politic i asupra
posibilitii remedierii lacunelor sau ambivalenelor textului constituional pe calea
amendamentelor. Argumentul meu va fi acela c, dei regimurile politice reprezint
modele conceptuale ideale iar cristalizrile constituionale ale formelor instituionale
sufer n mod inevitabil alterri, un miez stabil al echilibrului ntre puterile statului
este determinat, n statele ale cror constituii au rezistat testului timpului, de
decizia iniial pentru o anumit paradigm. Pentru ca o constituie s poat
predetermina normativ viaa politic, ea trebuie s rezulte dintr-un proces
constituional real, ale crui mize au fost decise de la bun nceput n raport de
tradiia constituional a statului respectiv. n cazul transplantului de norme, o
precondiie minimal a unei constituionalizri de succes este nelegerea
resorturilor interne ale modelului preluat i dorina autentic, cel puin la nivelul
elitelor politice i juridice, de a imita sistemul de valori care subntinde normele
strine copiate. n Romnia post-comunist, n parte datorit contextului tranziiei
dar n bun msur i datorit unor limitri profesionale i intelectuale la nivelul
elitelor care au participat la procesul constituant, condiiile de posibilitate ale unei
constituionalizri reale nu au existat dintru bun nceput. Indecizia iniial i
contextul constituional actual, inclusiv cel european, perpetuaz aceste
disfuncionaliti, fcnd anevoioas ieirea din anomie printr-o schimbare n bine. 8
Clasificrile regimurilor politice pornesc de la ideal-tipuri conceptuale extrase din
modele paradigmatice constituionale. Evoluiile politice i juridice aduc acestor
tipare constituionale, prin glose succesive, numeroase calificri. De exemplu, dei
n sistemul constituional american Preedintele este deintorul puterii executive,
ambivalena termenului executiv i forma lapidar a Constituiei au condus la o
disputare permanent a gradului de control pe care l exercit administraia
prezidenial (prin intermediul decretelor prezideniale i prin numiri politice la
vrful departamentelor executive) i, respectiv, Congresul (prin control parlamentar
i prin legislaie), asupra administraiei federale. Contenciosul administrativ a
suprapus, la rndul su, peste aceste dispute politice, paradigme de interpretare
care au determinat mutaii importante n privina marjelor de interpretare
discreionar lsate la latitudinea organelor administrative i, prin urmare, n
privina chestiunilor care pot fi tranate prin decizii de natur pur politic. 5 n fine,
ca urmare pe de o parte a dorinei Congresului, validat de ctre Curtea Suprem n
perioada New Deal,6 de a nu lsa la latitudinea Preedintelui Franklin Delano
Roosevelt controlul nemijlocit asupra noilor forme de reglementare socialeconomic i, pe de alt parte, datorit incapacitii de a ajunge la un numitor
legislativ comun clar cu privire la forma i intensitatea reglementrii, au fost create
aa-numitele agenii independente. Acestea din urm, dei exercit atribuii
8 http://www.sferapoliticii.ro/sfera/172/art07-Iancu.php

administrative semnificative n domenii vitale (de exemplu reglementarea audiovizualului (FCC), a operaiunilor pe pieele de valori bursiere (SEC), a practicilor
restrictive i de concuren neloial (FTC), etc.), nu se afl sub tutela puterilor
politice clasice i constituie astfel n practic o a patra putere fr cap (headless
fourth branch).7
i regimurile parlamentare au suferit numeroase transformri care le-au ndeprtat
de la elementele ideal-tipului constituional. n Germania Federal, de exemplu,
creterea progresiv a rolului efului executivului n dauna parlamentului federal
(Bundestag) a atribuit treptat un caracter accentuat semi-plebiscitar regimului
parlamentar. Forma actual a regimului politic, de democraie a Cancelarului
(Kanzlerdemokratie), a fost doar parial predeterminat prin prevederile Constituiei
din 1949 (de exemplu, prin intermediul aa-numitului vot constructiv de
nencredere sau al atribuiei de a trasa linii directoare de politic general,
acordat cancelarului federal de ctre Articolul 65 din Grundgesetz
(Richtlinienkompetenz). Practica politic, amprenta unor personaliti puternice ca
Adenauer la crma Executivului federal i influena evoluiilor constituionale ale
Uniunii Europene asupra sistemului constituional german au jucat un rol egal cu cel
al fundamentului constituional n consolidarea acestei tendine iniiale. 8
Cu toate aceste rezerve i calificri, n majoritatea democraiilor constituionale
clasice ideal-tipurile justificative ale regimurilor politice corespund n mare felului n
care funcioneaz viaa politic-constituional a statului. Formele juridice pot fi
nscrise n tipare recognoscibile deoarece evoluiile constituionale demonstreaz un
grad ridicat de coeren i consisten i deci de stabilitate n timp a practicilor.
Putem defini un anumit sistem constituional cu destul acuratee iar definiia
teoretic a sistemului reflect n foarte bun msur o decizie constituional.
Aceast stabilitate se datoreaz faptului c legile fundamentale ale statelor n cauz
ndeplinesc, n pofida modificrilor aduse de practica politic i juridic cadrului
iniial, funcia de baz a unei constituii, aceea de asigura un nivel substanial de
raionalizare juridic i integrare normativ a vieii politice. 9 9

Sistemul politic

Conceptul de sistem politic a fost introdus in sociologie si stiinta politica dupa cel
de-al doilea razboi mondial. Sub influenta bahavioralismului si structural
functionalismului, David Easton (The Political System, A System Analysis
of Political Life) a aratat ca subiectul reflectiei politologului trebuie sa fie
viata politica, apreciata ca sistem de comportamente empiric observabile.
9 http://www.sferapoliticii.ro/sfera/172/art07-Iancu.php

Sistemul este constituit din ansamblul simbolurilor care trebuie sa permita

identificarea, descrierea, delimitarea si explicarea comportamentului sistemului
empiric. Ca sistem deschis, sistemul politic face un permanent schimb cu mediul,
prin relatiile de inputs si outputs. Structura interna a sistemului include
comunitatea politica, regimul si autoritatile. Mediul sistemului politic este format
din componente intrasociale (sistemul biologic, sistemul social) si extrasociale
(mediul international sistemul politic international, sistemul ecologic international,
sistemul social international). Mediul exprima fata de sistem anumite cerinte, care
patrund in sistem datorita sustinerii lor de catre suporturi. Acestea sunt intrarile
(inputs) sistemului politic. Sistemul raspunde cerintelor prin decizii si politici
concrete iesirile (outputs). Prin bucla retroactiunii (feed-back), iesirile sunt
aferentate la intrari, producandu-se astfel adaptarea sistemului la mediu si
autoreglarea sa. Domeniul politic apare deci ca o corelatie intre intrari si iesiri.
Intrarile au forma unor cerinte (solicitari) ale mediului asupra sistemului politic si
a unor sustineri (suporturi) ale acestor cerinte. Solicitarile ar fi: cerinta alocarii
bunurilor si serviciilor, cerinte privind reglementarea comportamentului, cerinte de
participare la viata politica, cerinte de comunicare si de informare a intentiilor
politice. Sustinerile sunt: materiale, respectarea legilor, a reglementarilor, sustineri
de participare (votul), respectarea autoritatii publice. Iesirile au forma efectuarilor
si reglementarilor si sunt: impozitele, reglementarile privind comportamentul
indivizilor, reglementari referitoare la repartitia bunurilor si serviciilor, iesiri
simbolice, afirmarea valorilor, manifestarea simbolurilor politice, prezentarea
programelor si a intentiilor politice. Raspunsurile pe care le ofera sistemul
deciziile si politizarile sunt rezultatul a trei componente de baza ale sistemului
politic: regimul, comunitatea politica si autoritatile. 10

,,e) Subsistemul politic, aparut in conditiile unei inalte diviziuni a muncii

sociale, exprima capacitatea de organizare si conducere sociala, este in stransa
corelatie cu celelalte sisteme partiale, confera societatii globale capacitatea de a-si
ordona evolutia, de a fixa orientarile si optiunile fundamentale si obiectivele
schimbarilor sociale, utile oamenilor11

10 http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiinte-politice/SISTEMUL-POLITICSI-SOCIETATEA81.php
11 http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiinte-politice/SISTEMUL-POLITICSI-SOCIETATEA81.php

,,Relatiile politice constituie acea parte a raporturilor sociale in care indivizii,

grupurile sociale si comunitatile umane actioneaza pentru organizarea si
conducerea societatii, implicandu-se prin conexiunile ce se stabilesc in acest
proces. Ele au un caracter organizat, se manifesta prin intermediul institutiilor
politice, pe baza unor programe si platforme politice, urmarind promovarea unor
interese in raport cu puterea politica, in primul rand cu puterea de stat. Deci,
acestea sunt relatiile stabilite intre grupuri politice si organizatii politice in raport
cu puterea politica, relatiile dintre partide, institutii politice care exprima vointa
si interesele diferitelor grupuri de cetateni privind organizarea si conducerea
societatii; relatiile dintre cetateni si puterea de stat; relatiile dintre partidele de
guvernamant sau de opozitie si putere; relatiile dintre natiuni si etnii, ca relatii
interetnice; relatiile intre state relatii internationale. Relatiile si institutiile
politice sunt influentate de gradul de cultura si de constiinta politica al
cetatenilor.
Institutiile politice (stat, partide, alte organizatii) indica gradul de
organizare a societatii la un moment dat si se constituie in cadrul unui sistem
national al unor natiuni. In epoca contemporana, unele institutii politice au
dobandit un caracter international sau chiar suprastatal, prin constituirea unor
organisme politice la nivelul unor comunitati regionale sau mondiale.
Cultura politica include doua nivele: nivelul constiintei politice comune si
nivelul constiintei elaborate, specifice structurilor si indivizilor. Conceptul
cultura politica semnifica un ansamblu de teorii, reprezentari, norme si valori,
atitudini, stari de spirit, sentimente etc, dobandite prin actiunea politica,
teoretica si practica.
Valorile si normele politice si juridice reprezinta reflectarea in viata
spirituala a modului de organizare si conducere politica a societatii.
Sistemul politic realizeaza doua categorii de functii: a) functii cognitivteoretice; b) functii de ordin actional-practic.
a) Functiile cognitiv-teoretice sunt functia de elaborare a strategiilor
dezvoltarii si functia de fixare si distributie a valorilor politice.

b) Functiile de ordin actional-practic sunt functia de mobilizare a

resurselor pentru indeplinirea scopurilor strategice ale dezvoltarii si functia
integratoare, cu o reactivitate specifica, generata de multitudinea raporturilor
din interiorul sistemului.
Aceste functii comporta o manifestare contradictorie a sistemului, fiind
expresia pluralitatii de interese ale grupurilor sociale, ale comunitatilor umane,
care trebuie oglindite in mod corespunzator si armonizate, cu scopul gasirii
celor mai adecvate solutii. 12

Considerat din perspectiva structurala, ca principal element al suprastructurii unei

societati, sistemul politic este un subsistem al sistemului social global. Din
perspectiva functionala, el coincide sau acopera sistemul global, fiind un cosistem al
acestuia. Conform legii varietatii necesare formula de W.Ross Ashby (Introducere
in cibernetica), pentru toate sistemele mari, perfectionarea sistemului echivaleaza
cu cresterea varietatii necesare. Strategia optimizarii sistemului politic urmareste
maximizarea posibilitatilor de raspuns adecvat la cerintele mediului intrasocietal si
extrasocietal si minimalizarea constrangerilor care tind sa limiteze aria alegerilor
posibile in elaborarea unor raspunsuri adecvate. Aceasta presupune perfectionarea
componentelor sistemului politic si a institutiilor intr-o directie convergenta. 13
,,Constituia din 1991 a stat de la bun nceput sub semnul indecizei i
diletantismului. Cum adoptarea unei legi fundamentale legate de tradiia noastr
constituional (n fapt, raportat la ultima constituie de factur liberal, cea din
1923) nu avea la nceputul anilor 90 dect sprijinul unei pturi infime de
intelectuali, singura soluie viabil n contextul respectiv a fost cea a construciei ab
initio, mai precis a construirii unui aezmnt constituional pornind exclusiv de la
tiparele democraiilor vestice. n privina regimului politic, modelul strin de la care
s-a pornit l-a constituit Frana, de ale crei tradiii juridice ne leag, cel puin la nivel
declarativ, cele mai multe afiniti.
Regimul francez a fost ns copiat ntr-un mod caricaturizat, parial i distorsionat,
fr nelegerea implicaiilor i mecanismelor sale interne. 12 n sistemul
constituional de origine, legalitatea (atribuiile efective ale Preedintelui) i
12 http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiinte-politice/SISTEMUL-POLITICSI-SOCIETATEA81.php
13 http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiinte-politice/SISTEMUL-POLITICSI-SOCIETATEA81.php

legitimitatea (alegerea direct de ctre popor) se complinesc i se presupun

reciproc. Preedintele Republicii Franceze are prghii efective, prin care poate
influena procesul legislativ (referendumul obligatoriu de la Articolul 11 indice 1),
poate dizolva Adunarea Naional dup consultri cu preedinii celor dou camere
i primul ministru (art. 12) i are, conform Articolului 16, atribuii destul de extinse
n situaii excepionale. Din acest model a fost preluat la noi alegerea direct a
preedintelui (legitimitatea), combinat ns la nivelul legalitii doar cu
prerogativele de natur preponderent decorativ enumerate n Constituia cele de-a
Cincea Republici. Atribuiile cu relevan practic au fost lipsite de efectul
obligatoriu (referendum consultativ) sau condiionate foarte restrictiv (dizolvarea
Parlamentului).
Astfel, constituantul romn din 1991 a pus bazele unei confuzii perpetue cu privire
la regimul politic al Romniei, care deriv din indecizia iniial pentru o form
stabil. Pastia constituional stngace a anului 1991 favorizeaz acum conflicte
ntre legalitate i legitimitate fr nicio posibilitate de soluionare n interiorul i prin
mijloacele sistemului constituional. Deciziile sunt implicit ocultate constituional, n
msura n care un Preedinte ales direct de ctre popor dar narmat cu atribuii
nesemnificative i prerogative vagi poate interveni n mod constant n viaa politic,
prevalndu-se simultan de lipsa prghiilor efective i deci a responsabilitii.
Att timp ct viaa politic a fost dominat de partide i coaliii guvernamentale
stabile, neajunsurile sistemului constituional romnesc au trecut neobservate,
deoarece forma juridic nu a ajucat dect un rol decorativ pentru validarea unor
soluii politice prestabilite pe cale consensual. Odat cu fracturarea accelerat a
spectrului politic din ultimul deceniu, cadrul constituional a devenit important. Se
poate cu uurin observa, de exemplu, creterea continu a rolului Curii
Constituionale n viaa politic romneasc, un proces din pcate invers
proporional cu stabilitatea i calitatea jurisprudenei. Datorit lipsei deciziei iniiale
pentru forme i reguli stabile, legea fundamental nu poate ns juca un rol
integrativ, de regularizare i raionalizare a vieii politice prin forme juridice.
Aceast situaie s-ar putea teoretic remedia prin revizuire. Din punct de vedere
practic ns, revizuirea ntr-o direcie benefic este n actualul context aproape
imposibil. n primul rnd, Constituia Romniei prevede (art. 152) o procedur
extrem de oneroas: majoriti de dou treimi n ambele Camere pentru adoptarea
proiectului sau propunerii (sau trei ptrimi din numrul deputailor i senatorilor n
edina comun, n cazul eurii procedurii de mediere) si referendum de aprobare a
revizuirii. Un asemenea prag procedural este foarte dificil de atins. n cazul revizuirii
din 2003, procedura a fost finalizat cu succes deoarece majoritatea modificrilor
erau privite atunci ca impuse de necesitatea aderrii la Uniune, un deziderat
acceptat de ctre ntregul spectru politic i de ctre o majoritate covritoare a
populaiei. Chiar i n aceste condiii, perioada referendumului a trebuit prelungit
cu o zi prin ordonan de urgen, pentru a se putea atinge pragul de validare.

n al doilea rnd i mult mai important, circumstane politice la fel de propice sunt
greu de imaginat n momentul de fa. Majoritatea proiectelor sau propunerilor de
revizuire recente au fost de altfel vizibil dominate de interese politice camuflate
destul de superficial n forme constituionale. 13 n plus, dac adoptarea EuroAmendamentelor din 2003 ar fi putut constitui o bun ocazie de revizuire
constituional real, intrarea noastr n Uniune a fcut, n mod paradoxal, i mai
dificile condiiile de posibilitate pentru un proces real de constituionalizare. Pe de o
parte, miza multor decizii interne a fost deplasat parial sau total n planul Uniunii.
Pe de alt parte, procesul de monitorizare n faza de pre-aderare a acquisului politic
(inclusiv pe calea modificrilor instituionale determinate n plan intern de
ndeplinirea recomandrilor Comisiei) i monitorizarea post-aderare prin intermediul
Mecanismului de Cooperare i Verificare au deplasat parial planul discuiilor din
sfera deciziei politice de natur constituional ntr-un domeniu cvasi-constituional
ale crui evoluii i implicaii sunt greu de apreciat sau controlat n termenii
normativi ai dreptului public. Altfel spus, miza unor probleme constituional-politice
a fost retradus ntr-un limbaj ostensibil apolitic: independena justiiei, anticorupie,
integritate.14 Condiionrile instituionale actuale (romneti i europene) fac dificil
retroversiunea dezbaterilor n termenii constituionalismului clasic al statului
naiune.
Un singur exemplu cu relevan actual este suficient pentru a ilustra aceast
observaie. n 2003, Constituia a fost revizuit prin autonomizarea complet de
orice decizie politic a Consiliului Superior al Magistraturii. Aceast reform era
atunci solicitat de ctre Comisie ca o expresie optim n plan constituional
romnesc a principiului independenei justiiei i soluie panaceu la problemele
reformei justiiei. Principiul independenei justiiei, poate ns fi garantat n
angrenajul constituional al statul naiune printr-o multitudine de formule
instituionale perfect legitime : consiliu judiciar cu atribuii mai puin (Frana) sau
mai mult (Italia) extinse, influen politic asupra numirii magistrailor (Germania,
Richterwahlausschuss), etc.. Ruperea formulei generice de contextele
constituionale i concretizarea ei la nivelul de abstracie i generalitate care poate
fi asimilat de ctre un aparat birocratic cum este Comisia UE, transform sintagma
ntr-un slogan ideologic uor manipulabil.15 Odat ce CSM-ul a fost complet izolat de
aproape orice influen social i politic, au aprut forme indirecte, oculte, de
politizare i tipuri de influen de natur corporatist, nu mai puin negative n
consecine.16 n acelai timp, modificarea a produs o antinomie constituional cu
repercusiuni asupra echilibrului puterilor. Procurorii sunt n sistemul judiciar
romnesc magistrai, astfel nct principalele decizii cu privire la cariera acestora
intr sub umbrela instituional a CSM-ului, garantul independenei justiiei (Art.
133(1)). Funcia de acuzare are ns conotaii executive greu de negat sau eludat.
De altfel, structura parchetelor este definit de ctre Constituie ca Minister Public
iar activitatea procurorilor este plasat n mod explicit sub autoritatea ministrului
justiiei (Art. 131-132 din Constituie). Aceste contradicii transform numirile n

cele dou funcii cheie din sistem (procuror general al Parchetului de pe lng nalta
Curte de Casaie i Justiie, procuror ef al Direciei Generale Anticorupie) n lupte
ale cror mize politice sunt parial ocultate de limbajele conceptuale i
constituionale n coliziune n care se poart disputele. Accentele cad cu totul diferit
pe responsabilitatea politic a Ministrului Justiiei, pe ncercrile CSM-ului (cu
sprijinul Comisiei UE, n numele independenei justiiei) de a transforma avizul
consultativ ntr-unul obligatoriu prin insistena asupra unor proceduri transparente
i meritocratice de selecie a candidailor sau pe rolul decizional al Preedintelui.
Astfel, disfuncionalitile derivate din grefarea contradiciilor pluralismului
constituional al Uniunii pe problemele preexistente ale constituionalismului
romnesc au dat natere unui set suplimentar de dificulti.
Pluralismul de forme i instituii disparate care caracterizeaz viaa constituional a
Romniei de astzi va da natere i n viitor unor lupte politice ntre grupuri de
interese consolidate iar aceste dispute vor fi n continuare purtate n jargonul
constituional instrumental i rudimentar care a dominat luptele politice ale ultimilor
ani. n ce fel se va putea iei ns, printr-o decizie de substan, din ghemul actual
de paradoxii constituionale este, n momentul de fa, o ntrebare fr rspuns. 14

14 http://www.sferapoliticii.ro/sfera/172/art07-Iancu.php