Tulburarile de limbaj

Prin tulburarile de limbaj, intelegem toate abaterile de la limbajul normal,

standardizat, de la manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate in limba uzuala, atat
sub aspectul reproducerii cat si al perceperii, incepand de la dereglarea diferitelor
componente ale cuvantului si pana la imposibilitatea totala de comunicare orala sau
scrisa.1
O alta definitie desemneaza tulburarile de limbaj ca fiind orice abatere de la limbajul normal,
ce afecteaza comunicarea inter-umana(orala si scrisa) datorita unor dificultati majore de
pronuntie si/sau articulatie, a ritmului si a cursivitatii vorbirii sau afectiuni ale vocii.2
Cele mai frecvente tulburari de limbaj se manifesta, dupa opinia aceluiasi autor, avand
urmatoarele caracteristici:

in limbajul oral: imposibilitatea pronuntiei si/sau articularii unuia sau mai multor
sunete; pronuntia defectuoasa, imprecisa, omisiunea, inlocuirea unor sunete; aparitia
unor sunete parazite in pronuntie; repetitia unor sunete sau silabe; blocarea sau
impotmolirea la pronuntia unor sunete; tulburari ale ritmului si fluentei vorbirii;
tulburari de rezonanta hipo/hiper nazala; tulburari de voce.

in limbajul scris: omisiuni, substituiri de litere, silabe; scrisul in oglinda; scrisul

inegal si inestetic, dizarmonic.

Toate aceste caracteristici ale tulburarilor de vorbire pot fi delimitate si grupate astfel incat sa
se obtina diverse clasificari ale tulburarilor de limbaj. Insa, atragem atentia asupra faptului ca
pentru parinti, important este sa recunoasca aparitia sau existenta unei tulburari de limbaj la
copii, nu sa o eticheteze printr-o denumire de specialitate.
Din punct de vedere al specialistului, incadrarea intr-o categorie de tulburare de vorbire, in
urma unei evaluari complexe este cheia succesului terapeutic. De ce? Pentru ca activitatile
logopedice sa se centreze asupra realei probleme a clientului prin elaborarea si implementarea
unui plan de interventie personalizat in functie de specificul tulburarii dar si de caracteristicile
individuale ale persoanei in cauza

Tulburari ale pronuntiei: dislalie, rinolalie, dizartrie

Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii: balbaiala, logonevroza, tahilalie, bradilalie,

aftongie

Tulburari de voce: afonie, disfonie, fonastenie, mutism patologic

Tulburari ale limbajului scris: dislexia-alexia, disgrafia-agrafia

Tulburari de dezvoltare a limbajului: mutism psihogen, intarziere in dezvoltarea

generala a vorbirii (sindromul de nedezvoltare al limbajului), disfunctiile verbale din
sfera autismului si a tulburarilor, deficientelor intelectuale

Tulburari ale limbajului bazate pe disfunctiile psihice: dislogia, ecolalia, bradifazia,

jargonofazia

Cele mai frecvente solicitari de interventie logopedica au ca si cauza tulburari ale pronuntiei,
dislaliile. Pronuntarea defectuoasa sau omiterea sunetului R poarta numele de Rotacism, a
sunetelor siflante (S, Z) se numeste Sigmatism, a sunetului B, betacism, a sunetului d,
deltacism, pe cand substituirea lor, adica inlocuirea cu alte sunete poarta de numirea de
pararotacism, parasigmatism, etc. Dupa cum am observat si din exemplele anterioare cele mai
frecvente probleme de pronuntie apar datorita inlocuirii sunetului cu un altul, a omisiunii sau
deformarii lui.
O alta tulburare de limbaj foarte frecventa este balbaiala, o tulburare de ritm si fluenta a
vorbirii. Balbaiala apare adesea la copii si se manifesta prin dezordinea pronuntiei, repetari
si blocaje a unor sunete, silabe sau chiar cuvinte. Specificul acestei tulburari de limbaj,
precum si al altora vor fi prezentate in viitoare articole. Mai multe informatii va pot oferi
raspunzand intrebarilor adresate de dumneavoastra!

Tulburarile de comportament

Tulburarile de comportament sau modificarile de comportament sunt forme

de dezechilibru psihic, ce implica tulburari n sfera emotional-volitiva, ca urmare a
unei leziuni cerebrale pre- sau post-natale, a unor structuri psihice morbide de
natura sociogena (I. Strachinaru, 1994). Aceste devieri de conduita sunt, asadar,
nu doar abateri de la normele starii de sanatate, ci si de la normele morale, cu
daune resimtite n raporturile sociale normale.
Caracterizarea persoanei cu tulburare de comportament
Persoana cu tulburare de comportament se deosebeste de cea normala prin
faptul ca acest tip de conduita este oscilanta, pendulnd adeseori ntre agresivitate,
iritabilitate, tendinte necontrolate si necenzurate, lipsa stapnirii de sine si
neevidentierea autocontrolului.

Tulburarile de comportament produc adeseori si deformarea conceptului de

libertate, care, n interpretarea persoanei cu asemenea comportament, nseamna
lipsa oricarei restrictii, a oricarei exigente sociale, inexistenta oricarei reguli,
"libertatea" fiind considerata n acest context sinonima cu "hiperautonomia" (fiind
de fapt o accentuata tendinta spre anarhie). Sentimentele umanitare, pe fondul
tulburarilor de comportament sunt denigrate, persoana respectiva manifestnd o
opozitie fatisa fata de sentimente de tipul milei, ntelegerii, respectului etc,
ridiculizndu-le, lundu-le n bataie de joc sau atacnd persoanele din jur care le
manifesta n comportament (pe care, de altfel, le considera "slabe").
Etiologia tulburarilor de comportament
Unele tulburari de comportament trec neobservate (neafectnd nici persoana
respectiva, nici relatiile ei cu cei din jur), n timp ce altele, daca ramn, se
permanentizeaza si se transforma n tulburari de personalitate la vrsta adulta.
Multe dintre tulburari de comportament se instaleaza la vrsta mica, n
copilarie, ntruct atunci structura personalitatii este fragila, usor de influentat
de catre altii (mai ales n sens negativ).
Cauzele incriminatorii pentru aparitia tulburarilor de comportament sunt
extrem de numeroase, de variate si de complexe.
Putem grupa cauzele acestor devieri ale conduitei n mai multe categorii
mari:
1. Boli organice
2.

Boli psihice ale minorilor

3.

Cauze genetice

4.

Particularitati ale mediului nconjurator (ambiant)

5.

Particularitati de personalitate

Tuburarile de comportament ale copiilor pot fi clasificate in:

1. Tulburari minore: tranzitorii dar cu potential evolutiv
2. Tulburari medii: cu potential evolutiv si de cronicizare/permanentizare
3. Tulburari severe: cu permanentizare si potential evolutiv agravant
Factorii evidenti care duc la aparitia si dezvoltarea unor tulburari de comportament sunt:
1. Factori de teren: structura genetica, mostenirea parentala
2. Factori de mediu social:
2.1. Intern: familie

2.2. Extern: colectivitati organizate, vecini, rude, anturaj etc

3. Mod si mediu de viata: aer, apa, alimentatie, terapii si proceduri medicale
Nu putem trece la tratament fara a efectua o consultatie profunda, consulatie in timpul careia
este imperios necesar sa tinem cont de toti factoriice influenteaza dezvoltarea psihica si fizica
a copilului.
Tratamentul tulburarilor de comportament ale copiilor este inainte de toate, din punct de
vedere homeopatic, un diagnostic al tipului sensibil si de mod reactional cronic. Putem calma
un copil agitat cu ajutorul medicamentului CHAMOMILLA dar efectul va fi temporar.
Veritabila rezolvare vine doar dupa ce ii vom administra micului pacient medicamentul
constitutional si de mod reactional.