Sunteți pe pagina 1din 2

Alexandru Mitru

1. Tria odat un biat cruia nu-i plcea s-i ajute prinii. i spunea tatl su:
- Ionic, vezi de f cutare sau cutare lucru!
- l fac ndat, ttuc! rspundea biatul.
Se prefcea c ajut. i n-ajuta. Merge treaba asta o dat, de dou ori, de trei ori.
ncepe s simt ttne-su c umbl cu lucruri necurate. Pune la cale s-l lecuiasc.
*
2. Odat vine feciorul naintea tatlui su i rostete cu glas mieros:
- Ttuc! Mi-ai fgduit c-mi vei face i mie nite opincue, dac oi fi vrednic. Uite opincuele
astea vechi s-au ponosit!
-Pi, eu, biete mi-am inut fgduiala. Acum rmne s-mi ari i tu ct eti de vrednic. Urc-te
chiar acum n pod i vntur bine grul de acolo, apoi o s-i primeti rsplata.
*
3. Se urc-n pod biatul. Se pituleaz sub scar i st acolo un ceas. Pe urm se ntoarce.
- Am vnturat grul, ttuc, s-mi dai opincile!
- Aleei, mi biete, i-am spus s vnturi grul. F treaba cum se cuvine, apoi i vezi opincile
fgduite.
Aa c pleac, se suie-n pod, se joac cu mele i se ntoarce.
- Ai vnturat, mi, grul, ori ba? ntreb tatl.
- L-am vnturat, zise biatul bucurndu-se dinainte de opincuele
cele noi.
- Nu e adevrat! se amrte tatl. Haide cu mine i-am s-i art.
*
4. Se urc amndoi n pod. Vntur tatl grul naintea lui Ionic. i ce credei? Sub gru el
ascunsese o pereche de opincue cum nu se vd pe oriunde.

S-a plecat biatul s pun mna pe opinci. Tatl nu l-a lsat. Le-a pus ntr-un cui, deasupra laviei
pe care dormea Ionic. S vad, s neleag bine, c minciuna are picioare scurte i ntotdeauna
o ajunge din urm adevrul.