Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Note de Curs Analiza PDF
Note de Curs Analiza PDF
That Cauchy had so much trouble proving the mean value theorem or
coming to terms with the notion of uniform convergence should alert us to
the fact that these ideas are not easily assimilated. The student needs time
with them. The highly refined proofs that we know today leave the mistaken
impression that the road of discovery in mathematics is straight and sure. It is
not. Experimentation and misunderstanding have been essential components
in the growth of mathematics.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, pagina vii.
MISCELLANEA
n acest capitol sunt prezentate diverse concepte matematice care nu sunt
parte integranta a Analizei Matematice, dar care sunt folosite n cadrul acesteia.
ELEMENTE DE LOGICA
CALCULUL CU PROPOZI
TII
Propozitia, adev
arul si falsul - notiuni primare
Principalii operatori logici
Din punct de vedere logic o teorie stiintific
a este un sistem de propozitii
(enunturi, legi, afirmatii) adevarate sau considerate altfel. Logica nu se ocupa
cu definirea notiunii de propozitie si nici a adevarului sau falsului, toate
acestea fiind considerate notiuni primare (nedefinite).
Dac
a o propozitie p este adevarat
a vom scrie v(p) = 1, iar dac
a este fals
a,
v(p) = 0; simbolurilor 0 si 1 le vom spune valori de adevar, primul desemnnd
falsul, iar cel de al doilea adev
arul.
Cele mai simple propozitii sunt de forma A este B. De exemplu:
Eminescu este autorul poeziei Luceafarul, Balena este mamifer etc. Pornind
de la asemenea propozitii simple, prin conect
ari diverse, se obtin propozitii
compuse. Logica si propune s
a studieze cum se transmit valorile de adev
ar
la propozitiile compuse, construite cu ajutorul operatorilor logici.
Principalii operatori logici sunt:
1) negatia, notata cu non sau cu sau cu
. (n limbaj uzual NU).
2) disjunctia, notata cu (n limbaj uzual SAU).
3) conjunctia, notata cu (n limbaj uzual S
I).
orice).
3. daca v(q) = 1, atunci v(p q) = 1, oricare ar fi propozitia p.
4. pentru a afla valoarea de adev
ar a implicatiei p q este suficient sa
examin
am doar cazul v(p) = 1.
Definitie. O propozitie compusa si adevarata indiferent de ce valori de
adev
ar au propozitiile care o compun se numeste tautologie.
Observatie. Dac
a propozitia (p q) este adevarata vom nota p q si
vom spune ca p este o conditie suficient
a pentru q sau ca q este o conditie
necesar
a pentru p.
Observatie. Dac
a propozitia (p q) este adevarata vom nota p q
si vom spune ca p este o conditie necesara si suficienta pentru q (si invers).
4
Exercitii.
1. Sa se gaseasca valoarea de adevar a urmatoarelor propozitii compuse:
i) Daca temperatura este sub zero grade, atunci apa ngheata.
ii) Daca apa fierbe la 100 C, atunci doua corpuri ncarcate cu electricitate
de semne contrare se atrag.
Observatie. Exercitiul anterior ne avertizeaz
a c
a trebuie s
a facem distinctie ntre implicatia logica si succesiunea cauz
a-efect din lumea fizica.
2. S
a se arate c
a urm
atoarele propozitii sunt tautologii:
i) p q q p, p q q p (comutativitate).
ii) (p q) r p (q r), (p q) r p (q r) (asociativitate).
iii) p (p r) p, p (p r) p (absortie).
iv) p p p, p p p (idempotenta).
v) p(qr) (pq)(pr), p(qr) (pq)(pr) (distributivitate).
vi) p q p q, p q p q (legile lui De Morgan).
vii) p p (principiul dublei negatii).
3. Sa se arate ca urmatoarele propozitii sunt tautologii:
i) ((p q) (q r)) (p r) (implicatia este tranzitiva).
ii) ((p q) r) (p r) (q r).
iii) (p (p q)) q (regula modus-ponens).
iv) (p q) (q p).
Observatie. Echivalenta de mai sus se va folosi, spre exemplu, n cadrul
observatiei de la pagina 19, n care se prezint
a o caracterizare alternativ
aa
notiunii de functie injectiva.
4. Sa se arate ca (p q) (q p) nu este tautologie.
5. S
a se afle negatia propozitiilor:
i) (p q) r
ii) p (q r).
CALCULUL CU PREDICATE
Constante si variabile
Predicate (unare, binare, etc)
Cuantificatorul universal si cuantificatorul existential
Printre semnele (simbolurile) ntlnite n propozitiile matematicii se afla
constante si variabile. Astfel se ntlnesc constante precum un numar, semnul
de adunare, etc, toate avnd o semnificatie precisa, care ramne neschimbat
a n decursul desf
asur
arii rationamentelor. Deosebirea capital
a dintre
constante si variabile const
a n aceea ca n timp ce primele au o semnificatie
prin ele nsele, ultimele nu au aceasta semnificatie. Spre exemplu propozitia
1 + 2i este un numar real are un continut clar (este falsa), dar propozitia
x este un numar real nu are o semnificatie precisa, ea capata o astfel de
semnificatie numai dupa nlocuirea variabilei x.
Definitie. Expresiile de forma p(x, y, z, ..), care atunci cnd nlocuim
variabilele x, y, z, .. cu constante, se transform
a n propozitii bine determinate, se numesc predicate unare, binare, etc, dupa cum avem 1, 2, etc, variabile.
Observatie. Operatorii logici studiati permit introducerea unor noi predicate.
De exemplu, pentru predicatele p(x) si q(x), putem considera noile predicate p(x), p(x) q(x), p(x) q(x) etc.
n afara operatorilor logici de mai sus, n matematica, mai intervin si
alti operatori, anume cuantificatorul universal, notat , si cuantificatorul
existential, notat .
Prin cuantificatorul se trece de la predicatul p(x) la propozitia
(x) p(x)
care este fals
a numai dac
a exist
a o constanta a astfel ca p(a) s
a fie falsa.
Prin cuantificatorul se trece de la predicatul p(x) la propozitia
(x) p(x)
6
care este adevarata numai daca exista (cel putin) o constanta a astfel ca p(a)
sa fie adevarata.
Prin urmare avem tautologiile:
(x) p(x) (x) p(x)
si
(x) p(x) (x)p(x).
Observatie. Tautologiile de mai sus arat
a c
a prin negare se schimb
a
n , iar se schimba n .
Observatie. Avem urmatoarea proprietate de comutativitate a cuantificatorilor de acelasi tip:
(x)(y) p(x, y) (y)(x) p(x, y)
si
sunt tautologii.
A ar
ata c
a propozitia de mai sus este fals
a nseamn
a a g
asi o constant
a
a astfel ca p(a) s
a fie adev
arat
a, iar q(a) sa fie falsa.
Unui astfel de exemplu i se spune contraexemplu la propozitia data.
Analog vom spune ca p(x) este echivalent cu q(x) si vom scrie
p(x) q(x),
daca propozitia
este adev
arat
a.
(x)(p(x) q(x))
Exercitii.
1. Sa se arate ca oricare ar fi predicatul binar p(x, y) avem:
(x)(y) p(x, y) (y)(x) p(x, y).
Observatie. A = B A B si B A.
Intersectia si reuniunea a dou
a multimi; Multimea vid
a; Multimi
disjuncte
Definitie. Daca A si B sunt dou
a multimi, atunci intersectia lor, notata
A B, este multimea tuturor elementelor care apartin ambelor multimi.
Definitie. Daca A si B sunt doua multimi, atunci reuniunea lor, notata
A B, este multimea tuturor elementelor care apartin cel putin uneia dintre
cele doua multimi.
Observatie
A B = {x | x A si x B}
A B = {x | x A sau x B}
Observatie. Am presupus, n mod tacit, ca intersectia si reuniunea a
doua multimi este tot o multime. Aceasta implica, printre altele, existenta
unei multimi care nu are nici un element (deoarece, dac
a A si B nu au
elemente comune, atunci intersectia lor nu are nici un element).
Definitie. Multimea care nu are nici un element se numeste multimea
vida si se va nota cu .
Definitie. Doua multimi A si B care nu au elemente comune (i.e.
A B = ) se numesc disjuncte.
Propozitie. Fie multimile A, B si C.
Atunci avem:
i) proprietatea de idempotenta:
A A = A A = A;
ii) proprietatea de comutativitate:
AB = BA
12
si
A B = B A;
(A B) C = A (B C)
si
(A B) C = A (B C);
A (B C) = (A B) (A C)
si
A (B C) = (A B) (A C).
Observatie. Fiind data o familie de multimi Aj , cu j J, putem
considera
Aj
jJ
jJ
A (B C) = (A B) (A C).
Not
a istoric
a. Augustus De Morgan s-a nascut n 1806, n India (colonie
britanica n acel timp). A studiat la Trinity College Cambridge. n 1827
primeste un post la University College London. n 1833 a definit si a introdus
riguros metoda inductiei matematice. A fost primul presedinte al London
Mathematical Society (nfiintat
a n 1866). A murit n 1871.
Produsul cartezian a dou
a multimi
Definitie. Dac
a A si B sunt dou
a multimi, atunci produsul cartezian,
notat A B, al lui A cu B, este multimea tuturor perechilor ordonate (a, b),
def
cu a A si b B, unde (a, b) = {{a}, {a, b}}.
Not
a istoric
a. Ren Descartes (1596-1650) creator al geometriei analitice,
ofiter al armatei franceze, matematician, a fost unul dintre cei mai de seam
a
filozofi ai tuturor timpurilor. S-a nascut n Franta. A urmat colegiul din Anjou ntre 1604 si 1612, studiind aici limbile clasice, logica, filozofia si matematica (dupa cartile lui Clavius). A studiat la Universitatea din Poitiers, de
unde primeste, n 1616, o diploma n drept, pentru ca ulterior sa se nscrie
la scoala militara din Breda. n 1618 ncepe studiul matematicii si mecanicii
sub ndrumarea olandezului Isaac Beeckman. n 1619 se nroleaz
a n armata bavarez
a, iar n 1628 se stabileste, dup
a multe c
alatorii prin Europa, n
Olanda. n 1637 publica tratatul Discours de la mthode pour bien conduire
14
(a, b) = (a , b ) a = a si b = b .
Observatie. n mod natural, considerentele de mai sus pot fi extinse
pentru a defini produsul cartezian al oric
arui numar finit de multimi.
Bibliografie
1. Grigore Moisil, Elemente de logic
a si teoria multimilor, Editura
S
tiintifica, Bucuresti, 1968, cota la biblioteca Facultatii de Matematica si
Informatica, Universitatea din Bucuresti II 13259
2. Constantin Nastasescu, Introducere n teoria multimilor, Editura
Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1974, cota la biblioteca Facult
atii de
Matematic
a si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 22130
3. A. A. Fraenkel, Y. Bar-Hillel, A. Levy, Foundations of Set Theory, Elsevier Science Publishers B.V., 1984, cota la biblioteca Facultatii de
Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 36779
15
FUNC
TIE, GRUP, INEL, CORP, SPA
TIU VECTORIAL,
RELA
TII
Notiunea de functie
Compunerea a dou
a functii
Functii injective, surjective, bijective
Inversa unei functii
Imaginea si preimaginea unei multimi printr-o functie
Notiunile de grup, inel si corp
Notiunea de spatiu vectorial
Relatie de echivalenta
Surjectia canonic
a generat
a de o relatie de echivalent
a
Relatie de ordine
Multime ordonat
a, Multime total ordonat
a
Majorant, Minorant
Multime majorat
a, minorat
a, m
arginit
a
Marginea superioar
a si inferioar
a a unei multimi
Maximul si minimul unei multimi
Multime complet ordonat
a
Multime bine ordonat
a
Pe lnga conceptul de limita
si conceptul de continuitate, care se defineste cu
ajutorul celui de limit
a, concepte pe care ndeosebi A. L. Cauchy le pune la baza
analizei expus
a sistematic, conceptul de functie, ale c
arui nceputuri dateaz
a poate
de la Leibniz, se dovedeste a fi un concept fundamental, dar si problematic. n secolul al XVIII-lea se impusese conceptul de "functie complet arbitrar
a"
cu prilejul problemei coardei vibrante. La Leonhard Euler functiile sunt date n
dou
a moduri: mai nti, printr-o "expresie analitic
a" si n al doilea rnd, printr-o
curb
a trasat
a "cu mna liber
a". Surprinz
atoarea capacitate a seriilor trigonometrice, ntrebuintate poate pentru prima oar
a de c
atre Daniel Bernoulli si cercetate
am
anuntit de c
atre J. B. J. Fourier, de a reprezenta si functii aparent cu totul
neregulate, a condus n sfrsit la lucrarile lui P. G. Lejeune Dirichlet asupra limitei
posibilitatilor de reprezentare si, n legatura cu aceasta, la un concept extrem de
general, care tocmai din aceast
a cauz
a nu este lipsit de dificult
ati. (Fundamentele
Matematicii, Oskar Becker, Editura S
tiintific
a, Bucuresti, 1968, paginile 247-248).
16
Notiunea de functie
Pentru matematicienii de acum un secol si jumatate, cuvntul functie
nsemna, n mod obisnuit, o formula, ca de exemplu
f(x) = x2 + 3x 5,
care asocia oricarui num
ar real un alt num
ar real.
Faptul ca anumite formule, ca de exemplu
f(x) = x 5,
nu asociau numere reale oric
arui numar real, era binecunoscut, dar nu era
considerat ca un motiv destul de solid pentru a extinde notiunea de functie.
ntrebarea daca asocierea
h(x) = |x|
este o functie, a n
ascut controverse la acel timp, deoarece, n definitiv,
definitia lui |x| este dat
a "pe buc
ati", anume
|x| = {
x, daca x 0
.
x, daca x < 0
(g f )(x) = g(f(x)),
19
3)
4)
f 1 (G H) = f 1 (G) f 1 (H);
f 1 (G H) = f 1 (G) f 1 (H);
f 1 (G H) = f 1 (G) f 1(H).
pentru orice x, y, z G;
ii) exista e G astfel nct
e x = x e = x,
21
pentru orice x G;
iii) pentru orice x G exista x G astfel nct
x x = x x = e.
Daca n plus este verificata si axioma
iv)
x y = y x,
pentru orice x, y G,
atunci grupul se numeste comutativ (sau abelian).
Observatie. Elementul e este unic determinat si se numeste elementul
neutru al grupului G. Elementul x este unic determinat si poarta numele
de simetricul (sau inversul, sau opusul) elementului x.
Definitie. O multime nevida A, mpreun
a cu dou
a legi de compozitie +
si (i.e. x + y A si x y A, pentru orice x, y A) se nume
ste inel daca
sunt verificate urmatoarele axiome:
i) (A, +) este grup abelian;
ii) (A, ) este monoid, i.e.
iia)
x (y z) = (x y) z,
pentru orice x, y, z A;
iib) exist
a 1 A astfel nct
1 x = x 1 = x,
iii)
si
pentru orice x A.
x (y + z) = x y + x z
(y + z) x = y x + z x,
22
Observatie
1. Elementul neutru al grupului (A, +), notat cu 0, se numeste elementul
zero al inelului, iar 1 (care este unic determinat) poarta numele de elementul
unitate al inelului.
2. Dac
a este satisf
acut
a si axioma:
x y = y x,
pentru orice x, y A, atunci spunem ca inelul A este comutativ.
3. Spunem c
a A este un inel f
ara divizori ai lui zero daca pentru orice
x, y A,
x = 0 si y = 0 implica x y = 0.
4)
1u = u.
Terminologie. Elementele lui V se numesc vectori, iar elementele lui
K se numesc scalari. + poart
a numele de adunarea vectorilor, iar legea de
compozitie externa se numeste nmultirea vectorilor cu scalari. Elementul
neutru al grupului (V, +) se numeste vectorul zero si se va nota cu 0, ca si
scalarul zero. Daca K = R, atunci se spune ca V este spatiu vectorial real.
Observatie. Uneori spatiile vectoriale sunt numite si spatii liniare.
Definitie. Fie V un spatiu vectorial peste corpul K.
Un sistem B = {e1 , e2 , ..., en } de vectori se numeste baz
a a lui V daca:
1) pentru orice x V , exista 1 , 2 , ..., n K astfel nct
x = 1e1 + 2 e2 + ... + n en ;
2) pentru orice 1, 2, ..., n K functionez
a implicatia:
1 e1 + 2 e2 + ... + n en = 0 1 = 2 = ... = n = 0.
Relatii
Toate notiunile de mai jos si vor gasi exemplificarea n capitolul consacrat
multimilor N, Z, Q si R.
Definitie. Se numeste relatie pe o multime nevida X, orice submultime
nevida a lui X X.
Daca (x, y) , vom scrie xy.
Definitie. O relatie pe o multime nevida X se numeste:
- reflexiva dac
a xx, pentru orice x X;
- simetric
a dac
a xy yx, pentru orice x, y X;
- antisimetric
a daca xy si yx x = y, pentru orice x, y X;
- tranzitiva daca xy si yz xz, pentru orice x, y, z X.
x = y sau x y = .
i
superior,
atunci
A
se
nume
s
te
m
a
rginit
a
.
26
Exercitii
1. Fie A o multime si (Ai )iI o partitie a lui A (i.e.
Ai = A si
iI
27
STRUCTURI FUNDAMENTALE
ALE ANALIZEI MATEMATICE
"... ntre numere exista o astfel de perfectiune si armonie nct trebuie sa
meditam zile si nopti la admirabila lor nchegare."
Simon Stvin
Asa cum nu poti face agronomie f
ar
a a cunoaste propriet
atile solului, nu poti
studia diferite clase de functii f
ar
a a aprofunda n prealabil structura multimilor
pe care aceste functii urmeaz
a s
a fie definite.
Solomon Marcus
S
ocul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti, 1987, pagina 221
28
MULTIMEA
NUMERELOR NATURALE N
MUL
TIMI FINITE S
I INFINITE
1. Daca m, n N si m = n , atunci m = n.
2. Pentru orice n N, n = n .
m+1=m
si
m + n = (m + n) .
Propriet
ati
1.
m + (n + p) = (m + n) + p,
30
m + p = n + p m = n,
4.
pentru orice n, p N.
n + p = n,
nmultirea pe N
Fiecarui cuplu (m, n) de numere naturale i se asociaza numarul natural
desemnat prin m n definit prin inductie matematic
a dupa n astfel:
m1 =m
si
m n = mn + m.
Propriet
ati
1.
m n = n m,
m p = n p m = n,
Relatia de ordine pe N
Teorem
a. Dac
a m, n N avem una si numai una dintre urmatoarele
situatii:
a) m = n
b) exista p N astfel nct m = n + p
c) exista q N astfel nct n = m + q.
Definitie. Spunem c
a m N este mai mic dect n N, fapt care va fi
notat prin
m < n,
daca exista p N astfel nct
n = m + p.
Observatie. Pe N putem introduce relatia data de echivalenta
n m n < m sau n = m.
Conform teoremei de mai sus, N, cu aceast
a relatie, devine o multime
total ordonata.
Propriet
ati.
1.
m< n m+p <n+p
si
pentru orice m, n, p N.
2.
m < n m + 1 n,
32
pentru orice m, n N.
3.
1 n,
(1)
(*)
p + 1 a.
(2)
pentru orice x S.
n particular, avem
Din (1) si (2), deducem ca a = p + 1, deci, conform cu (),
a x,
pentru orice x S.
Cum a S, demonstratia este ncheiat
a.
33
Remarc
a. Alegerea propozitiilor investite cu statul de axiom
a nu este
unica. Spre exemplu se poate alege un sistem de axiome n care axioma inductiei sa fie propozitie, dar n care Teorema de mai sus sa fie axioma. Faptul
capital care trebuie retinut este c
a nu putem evita existenta unor propozitii
cu statul de axioma.
Remarc
a. 1 se noteaz
a cu 2, 2 se noteaza cu 3, etc.
Not
a istoric
a. Giuseppe Peano (1858-1932) a studiat la Universitatea
din Torino, universitate la care va preda ncepnd cu 1880. A fost de asemenea profesor al Academiei Militare din Torino. A publicat (n latina) n 1889
celebrele axiome care-i poarta numele. n 1890 a prezentat celebrul exemplu
de curba care umple un patrat (adica a prezentat un exemplu de functie
continua si surjectiva din [0, 1] n patratul unitate - a se vedea exercitiul 7
de la pagina 483). n 1891 fondeaz
a "Revista di matematica".
Multimi finite si infinite
Definitie. Un segment initial al lui N, determinat de k N, este o
submultime a lui N de forma {1, 2, ..., k}.
Definitie. O multime A se numeste finit
a daca este vida sau dac
a exista
o bijectie ntre ea si un segment initial al lui N.
n caz contrar multimea se numeste infinita
.
Multimi num
arabile si nenum
arabile; Multimi cel mult num
arabile
Definitie. O multime A se numeste numarabila daca exist
a o bijectie
ntre ea si N.
Definitie. O multime A se numeste cel mult num
arabil
a dac
a este finit
a
sau num
arabila.
Propozitie. Orice submultime a unei multimi finite este finit
a. Orice
submultime a unei multimi numarabile este cel mult numarabil
a.
Teorem
a. Reuniunea unei familii finite de multimi finite este finit
a.
Reuniunea unei familii cel mult num
arabile de multimi cel mult numa
rabile
este cel mult numarabil
a.
34
35
MUL
TIMEA NUMERELOR NTREGI Z
(m, n) (m , n ) m + n = n + m .
Observatie. Definitia relatiei binare de mai sus, care se dovedeste a
fi o relatie de echivalenta, este naturala deoarece "ecuatiile x + n = m si
x + n = m au aceeasi solutie dac
a si numai dac
a m + n = n + m ".
Definitie. Definim pe N N dou
a operatii, anume:
- o adunare prin
(m, n) + (m , n ) = (m + m , n + n )
36
- o nmultire prin
(m, n) (m , n ) = (mm + nn , mn + nm ).
Observatie. Definitiile adun
arii si nmultirii de mai sus sunt naturale
daca gndim pe (m, n) ca "solutie a ecuatiei x+n = m" deoarece un "calcul"
simplu arata ca din x + n = m si y + n = m rezulta x + y + n + n = m + m
si xy + mn + nm = mm + nn .
Aceste operatii pe N N sunt asociative si comutative, iar nmultirea este
distributiva fata de adunare.
Definitie. Definim pe N N/ dou
a operatii, anume:
- o adunare prin
(m, n) + (m , n ) = (m + m , n + n ),
i.e.
(m, n) + (m , n ) = (m, n) + (m , n )
- o nmultire prin
(m, n) (m , n ) = (mm + nn , mn + nm ),
i.e.
(m, n) (m , n ) = (m, n) (m , n ).
Observatie. Definitiile aduna
rii si nmultirii pe N N/ sunt corecte,
adica nu depind de reprezentantii alesi.
Definitie. Multimea N N/ nzestrata cu adunarea si nmultirea se
desemneaz
a prin Z, iar elementele sale se numesc numere ntregi.
Observatie. Asadar un num
ar ntreg este o clas
a de echivalenta.
Despre adunarea si nmultirea pe Z
Se constat
a cu usurinta c
a adunarea n Z este asociativ
a si comutativ
a.
37
not
not
pentru orice Z.
Propriet
ati.
1.
0 = 0,
pentru orice Z.
2.
() = ,
pentru orice , Z.
3.
()() = ,
pentru orice , Z.
4.
pentru orice , Z.
5.
= 0 = 0 sau = 0,
= si = 0 = ,
pentru orice , , Z.
6.
pentru orice , , Z.
+ = + = ,
38
Observatie
1. (Z, +, ) este domeniu de integritate.
2. n Z, ecuatia considerat
a la nceputul acestei sectiuni, anume x+3 = 2
are solutia 1.
Relatia de ordine pe Z
Sa observam ca elementele lui Z diferite de 0 sunt multimile de forma
{(n + r, n) | n N} sau {(n, n + s) | n N}, unde r, s N.
Definitie. Spunem c
a = (u, v) Z este pozitiv daca u > v, adic
a daca
exist
a r N astfel nct = {(n + r, n) | n N}.
Spunem c
a = (u, v) Z este negativ daca u < v, adica daca exista
s N astfel nct = {(n, n + s) | n N}.
Observatie.
1. Orice num
ar ntreg este fie 0, fie pozitiv, fie negativ.
2. Suma si produsul a dou
a numere ntregi pozitive sunt pozitive.
Definitie. Spunem c
a num
arul ntreg este mai mic dect num
arul
ntreg si notam aceasta situatie prin < daca exista un numarul ntreg
pozitiv astfel nct + = .
Observatie. Relatia binar
a pe Z data de < sau = ,
este o relatie de ordine total
a.
Propriet
ati. Pentru orice , , Z, avem:
1. > 0 daca si numai dac
a este pozitiv
2. < 0 daca si numai daca
este negativ
3. < dac
a si numai dac
a + <+
4. < si > 0 <
5. < si < 0 > .
39
Scufundarea lui N n Z
Sa observam ca aplicatia f : N Z data de
f (p) = (1 + p, 1),
pentru orice p N, are proprietatile:
f(p + q) = f(p) + f (q)
f(pq) = f(p)f (q)
p < q f(p) < f (q),
pentru orice p, q N.
Prin urmare f este injectiv
a si ca atare putem identifica p N cu f(p)
Z, deci f este o scufundare a lui N n Z.
Propozitie. Z este numarabil
a.
Demonstratie. Totul decurge din egalitatea
Z = {n|n N} {0} N.
Exercitiu. S
a se arate c
a functia f : Z N dat
a de
f (z) = {
2z,
1 2z,
dac
az0
,
dac
az<0
este bijectiva.
Bibliografie
1. Edmund Landau, Foundations of Analysis, Chelsea Publishing
Company, New York,1960 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si
Informatica, Universitatea din Bucuresti II 29636
2. Constantin Meghea, Bazele analizei matematice, Editura S
tiintific
a
si Enciclopedic
a, Bucuresti, 1977 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a
si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 24668
40
MUL
TIMEA NUMERELOR RA
TIONALE Q
Constructia lui Q
Faptul ca o ecuatie precum x 2 = 3 nu are solutii n Z ne determina sa
ncercam "l
argirea" multimii Z astfel nct s
a putem rezolva ecuatia de mai
sus n multimea l
argit
a. Cu alte cuvinte, vom introduce noi numere privite
ca solutii ale unei ecuatii de tipul x n = m, unde m Z, iar n Z {0}.
Vom obtine astfel multimea numerelor rationale, notata cu Q.
Iata cum se face acest lucru:
Fie Z = Z {0}.
Definitie. Pe multimea Z Z definim urma
toarea relatie binara:
(p, q) (p , q ) p q = q p .
41
p
q
p
q
daca si numai p q = q p .
p p
pp
= .
q q
qq
Observatie. Definitiile adun
arii si nmultirii de mai sus sunt naturale
daca gndim pe pq ca "solutie a ecuatiei x q = p" deoarece un "calcul"
simplu arat
a c
a din x q = p si y q = p rezult
a (x + y) qq = pq + p q si
xy qq = pp .
Aceste operatii pe ZZ sunt asociative si comutative, iar nmultirea este
distributiva fata de adunare.
Definitie. Definim pe Z Z / doua operatii, anume:
- o adunare prin
p p
pq + p q
+ =
,
q q
qq
i.e.
p p
p p
+ = +
q q
q q
- o nmultire prin
p p
pp
= ,
q q
qq
i.e.
p p
p p
= .
q q
q q
42
0 not
=
1
pentru orice Q.
Pentru Q cu reprezentantul
p
q
definim = pq ; atunci
+ () = () + = 0,
pentru orice Q, deci este opusul lui relativ la adunarea n Q.
Prin urmare (Q, +) este grup abelian.
Se constata cu usurinta ca nmultirea n Q este asociativa, comutativa si
distributiv
a fata de adunarea n Q.
1 not
=
1
pentru orice Q.
p
q
Observatie.
1. Definitia de mai sus este corecta
, adica nu depinde de reprezentantul
ales.
2. Orice numar rational este fie 0, fie pozitiv, fie negativ.
Definitie. Spunem ca numarul rational este mai mic dect numarul
rational , si not
am aceast
a situatie prin < , dac
a exist
a un num
ar
rational pozitiv astfel nct + = .
Observatie. Relatia binara pe Q data de < sau =
este o relatie de ordine total
a.
Propriet
ati. Pentru orice , , Q, avem:
1. > 0 daca si numai dac
a este pozitiv;
2. < 0 dac
a si numai dac
a este negativ;
3. < daca si numai daca + < + ;
4. > 0 si > 0 implica > 0;
5. < si > 0 < ;
6. < si < 0 > ;
7. dac
a < , atunci multimea {x Q | < x < } este infinit
a;
2
8. ecuatia x = 2 nu are solutii n Q;
9. exista n N astfel nct < n.
Scufundarea lui Z n Q
Sa observam ca aplicatia f : Z Q dat
a de
p
f(p) = ,
1
pentru orice p Z, are propriet
atile:
f(p + q) = f(p) + f (q)
f(pq) = f(p)f (q)
p < q f(p) < f (q),
44
pentru orice p, q Z.
Prin urmare f este injectiva si ca atare putem identifica p Z cu f(p)
Q, deci f este o scufundare a lui Z n Q.
Relatia de ordine pe Q nu este complet
a
Teorem
a. Nu orice submultime nevida
majorata
a lui Q are margine
superioar
a (i.e. relatia de ordine pe Q nu este complet
a).
Demonstratie. Fie
A = {x Q | x = 0, x 0, x2 < 2}.
Deoarece 1 A, deducem c
a A = .
Evident 2 este un majorant al lui A.
Nu exista a Q astfel nct a = sup A.
ntr-adevar, daca presupunem contrariul, sa observam ca a 1.
Ne putem plasa n una si numai una dintre urm
atoarele dou
a situatii:
2
A. a < 2
B. a2 > 2.
Daca ne situam n situatia A, consideram
b=
2 a2
Q.
2(a + 1)2
2 a2
< 1,
2
1
< 1.
(a + 1)2
Atunci
(a + b)2 = a2 + 2ab + b2 < a2 + 2ab + b <
45
a2 + 2
< 2.
2
Dac
a ne situ
am n situatia B, consider
am
a2 2
Q.
c=
2(a + 1)2
Vom ar
ata c
a a c este majorant al lui A, deci a a c, inegalitate care
conduce la contradictia c 0.
Ramne sa aratam ca
x a c,
pentru orice x A.
Cum
x2 < 2,
pentru orice x A, este suficient s
a ar
at
am c
a
2 < (a c)2 .
Sa observam ca
c < 1,
fapt echivalent cu
0 < (a + 2)2.
Atunci
(a c)2 = a2 2ac + c2 > a2 2ac c2 >
a2 + 2
> 2.
2
An ,
nN{0}
46
unde
si
A0 = {0}
1 1 2
2 3 3
An = { , , , , , , ...},
n n n n n n
deducem ca Q este cel mult numarabila.
Cum Q este infinit
a, deducem c
a Q este num
arabil
a.
Bibliografie
47
MUL
TIMEA NUMERELOR REALE R
T
aietur
a n Q
T
aietur
a n Q de prima si de a doua spet
a
R ca multime factor a multimii tuturor t
aieturilor n Q
Adunarea pe R
Relatia de ordine pe R
nmultirea pe R
(R, +, ) este corp comutativ
Scufundarea lui Q n R
Relatia de ordine pe R este complet
a
48
Constructia lui R
Faptul c
a o ecuatie precum x2 = 2 nu are solutii n Q ne determin
a s
a
ncercam "largirea" multimii Q astfel nct sa putem rezolva ecuatia de mai
sus n multimea largita. Vom obtine astfel multimea numerelor reale, notata
cu R.
Definitie. Un cuplu (I, II) de multimi disjuncte de numere rationale cu
propriet
atile:
1. pentru orice a I si orice a Q astfel nct a < a, avem a I;
2. pentru orice A II si orice A Q astfel nct A < A , avem A II;
3. pentru orice r Q, r > 0, exist
a a I si A II astfel nct Aa < r,
se numeste ta
ietur
a
(n
Q).
si
IIs = {A Q |l < A}.
4. Dac
a toate numerele rationale sunt clasate n raport cu s, atunci ne
situ
am n unul si numai unul dintre cazurile urm
atoare:
a) Is are un cel mai mare element & IIs nu are un cel mai mic element;
b) Is nu are un cel mai mare element & IIs are un cel mai mic element;
c) Is nu are un cel mai mare element & IIs nu are un cel mai mic element.
Definitie. O t
aietura s n raport cu care toate numerele rationale sunt
clasate si astfel nct Is nu are un cel mai mare element si IIs nu are un cel
mai mic element, se numeste taietura de speta a doua.
O t
aietur
a n Q care nu este de speta a doua, se numeste t
aietur
a de
prima speta.
Exemple:
1. (I, II), unde
I = {a Q | a 0} {a Q | a > 0 si a2 < 2}
si
II = {A Q | 2 < A2 },
Propozitie. Dac
a l, l Q si l = l , atunci (l) = (l ).
Propozitie. Orice taietura de prima speta este o taietura determinata
de un num
ar rational.
51
Evident, r = r dac
a si numai dac
a r = r , unde r, r Q.
Adunarea pe R
Definitie. Pe definim o adunare astfel:
daca s, t , atunci
s + t = (Is+t , IIs+t),
unde
si
Is+t = {a + b | a Is si b It }
IIs+t = {A + B | A IIs si B IIt }.
Se constat
a ca s + t .
Propozitie. Dac
a s, s sunt determinate de r, respectiv r , atunci
s + s este determinat
a de r + r .
Propozitie. Fie
s = ({a Q | a l}, {A Q | l < A}),
si
s + t = s + t,
unde s, t .
Observatie. Ultimele doua propozitii arata ca adunarea pe R este bine
definita. Evident ea este asociativa
si comutativa
.
Propozitie. Daca 0 este clasa de echivalenta a unei taieturi n Q determinate de 0 Q, atunci
+ 0 = 0 + = ,
pentru orice R.
Propozitie. Dac
a = s, unde s , notam = s.
Atunci
+ () = () + = 0,
pentru orice R.
Observatie. Pe R se poate defini operatia de scadere astfel:
def
x y = x + (y),
53
pentru orice x, y R.
Observatie. (R, +) este grup abelian.
Relatia de ordine pe R
Definitie. O t
aietur
a n Q se numeste pozitiva (negativ
a) atunci cnd n
prima clasa (n a doua clasa
)
a
sa
se
afl
a
un
num
a
r
ra
t
ional
pozitiv (negativ).
[x, ) = {y R |y x},
54
def
(, x) = {y R |y < x},
def
(, x] = {y R |y x},
[x, y] = {u R |x u y},
[x, y) = {u R |x u < y},
(x, y] = {u R |x < u y}
si
a) a Is a
b) A IIs A.
4. Pentru orice , R, astfel nct < , exista l Q astfel nct
< l < .
a) daca
a , pentru orice a Is , atunci ;
unde
Ist = {x Q | x 0} {ab | a Is , a > 0 si b It, b > 0}
si
IIs+t = {AB | A IIs si B IIt }.
Se constat
a ca s t .
Observatie. Se constata ca
s t este pozitiva si ca nmultirea n + este
asociativ
a si comutativ
a.
Observatie. Pentru s + , definim taietura, notat
a s1, dat
a de
(Is1 , IIs1 ), unde
Is1 = {x Q | x 0} {
si
1
| A IIs }
A
1
IIs1 = { | a Is si a > 0}.
a
Evident s1 + .
Propriet
ati.
1. Daca s + , atunci s s1 = (1).
2. Daca s, t, u + , atunci s (t + u) = s t + s u.
3. Dac
a s, s si s sunt cele trei taieturi determinate de r Q, r > 0, iar
t este o t
aietura de speta a doua, atunci s t = s t = s t este o taietura
de speta a doua.
4. Daca r, r Q, r, r > 0, atunci (r) (r ) = (rr ).
Definitie. Definim nmultirea n R astfel:
st,
, > 0
(),
> 0, < 0
= { () ,
< 0, > 0 ,
() (),
< 0, < 0
0,
= 0 sau = 0
unde = s si = t, s, t .
56
Observatie.
1. Definitia de mai sus este corecta.
2. Pentru orice , R, avem: = 0 daca si numai daca = 0 sau
= 0.
3. Regula semnelor:
= () ()
si
() = () = ,
pentru orice , R.
4. nmultirea n R este asociativa, comutativa si distributiva fata de
adunarea n R.
Propriet
ati.
1.
1 = ,
pentru orice R.
2. Pentru orice R {0}, exist
a
R, astfel nct
1
= 1.
pentru orice , , R.
4. Pentru orice , R, avem:
, > 0 > 0.
Prin urmare, pentru orice , R si pentru orice y R, y 0, avem
y y.
Observatie. Pe R se poate defini operatia de mpartire astfel:
x def
1
= x ,
y
y
57
pentru orice x, y R, y = 0.
Remarc
a. (R, +, ) este corp comutativ.
Scufundarea lui Q n R
Sa observam ca aplicatia f : Q R data de
f(r) = r,
pentru orice r Q, are proprietatile:
f(r + r ) = f(r) + f (r ),
f(rr ) = f(r)f (r ),
pentru orice r, r Q.
Prin urmare f este injectiva si ca atare putem identifica r Q cu f (r)
R, deci f este o scufundare a lui Q n R.
Definitie. Elementele multimii R f (Q) se numesc numere irationale.
Relatia de ordine pe R este complet
a
Teorema de mai jos marcheaza una dintre deosebirile esentiale dintre Q si
R. Ea este echivalenta cu Principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor
(vezi pagina 69) si cu Criteriul lui Cauchy (vezi pagina 140).
Aceste trei fapte echivalente constituie o tras
atura definitorie a lui R care
explic
a de ce se "face" Analiz
a Matematica pe R si nu pe Q.
Teorem
a. Orice submultime nevida majorata a lui R are margine superioara (i.e. relatia de ordine pe R este complet
a).
Demonstratie. Fie A o submultime nevida majorata a lui R.
Prin urmare, exista Q astfel nct
x ,
pentru orice x A.
58
Fie
si
S
a observ
am c
a I = , II = (deoarece II), I II = , I II = Q
si c
a sunt verificate primele dou
a propriet
ati din definitia t
aieturii.
Atunci, conform lemei de la pagina 50, (I, II) este o taietura pe care o
vom nota cu s.
Fie M = s.
Vom ar
ata c
a M este marginea superioar
a a lui A.
ntr-adev
ar, M este majorant al lui A, deoarece, n caz contrar, exist
a
x A astfel nct M < x. Atunci, conform proprietatii 4, de la pagina 55,
59
Privire abstract
a asupra sistemului numerelor reale
R este un corp arhimedeean
Functia parte ntreag
a
Densitatea (n sensul relatiei de ordine) lui Q si R Q n R
Caracterizarea cu a marginilor unei multimi
Principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor
R nu este cel mult num
arabil
a
Functiile modul, exponential
a, putere si logaritmic
a.
Privire abstract
a asupra sistemului numerelor reale
Vom prezenta definitia "abstracta" a multimii numerelor reale, adica vom
pune n evidenta lista proprietatilor definitorii ale lui R.
Definitie. O multime nevid
a R pe care sunt definite dou
a operatii interne, + (adunarea) si (nmultirea), precum si o relatie de ordine , se
numeste o multime a numerelor reale daca:
a) (R, +, ) este corp comutativ;
b) este compatibila cu structura de corp, i.e.
bi) pentru orice a, b, x, y R astfel nct y 0 si a b, rezulta
a+xb+x
si
a y b y;
R (vezi [2], paginile 39-52, unde este prezentat modelul lui Cauchy, si [1],
paginile 32-35, precum si modelul zecimal al lui Weierstarss, vezi [6], pagina
48), se pune problema unicitatii sistemului numerelor reale. Aceasta problem
a este rezolvat
a (vezi [2], paginile 86-88, precum si [1], paginile 2728 )
de urmatoarea
Teorem
a. Daca (R , +, , ) si (R , +, , ) satisfac conditiile definitiei
de mai sus, atunci exista f : R R astfel nct:
i)
f (x + y) = f(x) + f(y),
pentru orice x, y R ;
ii)
pentru orice x, y R ;
iii)
pentru orice x, y R ;
iv) pentru orice submultime A a lui R care este nevid
a si marginita
superior, f(A) este nevid
a si m
arginit
a superior si
sup f(A) = f (sup A).
Observatie. Prin urmare, din punct de vedere abstract, exista o unica
multime de numere reale. Orice obiect care se ncadreaza n definitia de mai
sus se va numi multimea numerelor reale si se va nota cu R.
R este un corp arhimedeean
Urmatorul rezultat pune n evidenta o proprietate esentiala a sistemului
numerelor reale, anume aceea care afirma ca orice numar real strict pozitiv
adunat cu el nsusi de un num
ar suficient de ori se va pozitiona la dreapta
oric
arui alt num
ar real. El se va folosi n cadrul demonstratiilor Teoremei de
densitate a a lui Q n R (vezi pagina 65), precum si a Teoremei de caracterizare cu a marginilor unei multimi (vezi pagina 66).
Teorem
a. Pentru orice a, b R, b > 0, exist
a n N astfel nct
a < nb,
61
A = {nb | n N}
este nevid
a si majorat
a, deci, exist
a
z = sup A.
Prin urmare, pentru orice m N, avem
mb + b = (m + 1)b z,
deci
mb z b,
de unde
z z b,
i.e. contradictia
b 0.
Observatie. Teorema anterioara arata c
a pentru orice numar real
exist
a un numar natural mai mare dect el. Prin urmare N este nemarginita
superior.
Exercitii
1. Sa se arate ca pentru a [0, ), urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
i) a = 0;
ii) a n1 , pentru orice n N;
iii) a , pentru orice > 0.
2. Sa se arate ca inf n1 = 0.
nN
Not
a istoric
a. Arhimede (287-212 .C.) a fost unul dintre fondatorii
metodei stiintifice; a fost numit cel mai luminat cap al antichitatii. Arhimede
62
a studiat, la Alexandria, cu succesorii lui Euclid. A fost prieten cu regele Hieron al doilea al Siracusei. Arhimede a inventat multe dispozitive folosite
n lupte, n special n razboaiele de aparare duse de Siracusa mpotriva romanilor condusi de Marcellus. El a perfectat o metod
a de integrare, care i-a
permis s
a calculeze arii, volume si suprafete. A obtinut o aproximare foarte
bun
a a lui . A descoperit celebrul principiu care descrie comportamentul
unui corp scufundat ntr-un lichid. A fost omort de catre un soldat roman
n timpul capturarii Siracusei de catre romani n al doilea razboi punic.
Functia parte ntreag
a
Pentru b = 1, obtinem, utiliznd teorema de mai sus, ca pentru orice
a R, a 1, exist
a n N astfel nct
a < n.
Prin urmare multimea
M = {m N | a < m}
este nevid
a.
Deoarece N este bine ordonata (vezi teorema de la pagina 33), putem
considera n0 primul element al lui M.
Evident
n0 2.
Atunci
n0 1
/ M,
64
[na] + 1
[na] + 1 [na]
1
a
= < c,
n
n
n
n
[na] + 1
< b.
n
[na]
[na] + 1
a<
,
n
n
deducem ca
a<
deci
[na] + 1
< b,
n
[na] + 1
(a, b) Q.
n
1
< a b,
n
de unde
1
,
n
pentru orice x A, fapt care, n conformitate cu ipoteza, contrazice existenta
unui element x A astfel nct
xb<a
1
<x.
n
si
A + B = {a + b | a A, b B}
A B = {a b | a A, b B}.
67
Atunci:
i) A este marginita si
sup A = inf(A) sup(A) = inf(A).
ii) A + B este m
arginit
a si
inf(A) + inf(B) = inf(A + B) sup(A + B) = sup(A) + sup(B).
iii) daca a 0 si b 0, pentru orice a A si b B, atunci A B este
marginit
a si
inf(A) inf(B) = inf(A B) sup(A B) = sup(A) sup(B).
Observatie. Daca A si B nu sunt multimi care au toate elementele
pozitive, egalitatea inf(A) inf(B) = inf(A B) nu mai ramne valabila, asa
cum arat
a urmatorul exemplu:
A={
1
| n N}
n
si
1
| n N}
n
unde inf A = 0, inf B = 2 si inf(A B) = 2.
iv) daca A B atunci
B = {1
Teorem
a (Principiul intervalelor nchise incluse al lui Cantor)
Fie an ,bn R, unde n N, astfel nct an < bn si
[an+1 , bn+1 ] [an , bn ],
pentru orice n N.
Atunci
[an , bn ] = .
nN
b = inf{bn | n N}.
an bm ,
a n a b bn ,
pentru orice m, n N, deci
[a, b] [an , bn ],
nN
de unde
[an , bn ] = .
nN
Exercitiu. S
a se arate c
a
(0,
nN
1
) = .
2n
x1
/ [a1, b1 ].
mp
artim intervalul [a1 , b1 ] n trei p
arti egale.
Atunci cel putin unul dintre aceste trei subintervale nu va contine pe x2.
Asadar exista a2 si b2 astfel nct
[a2, b2 ] [a1, b1 ]
si
x2
/ [a2, b2 ].
si
xn
/ [an , bn ],
pentru orice n N.
Conform Principiului intervalelor nchise incluse a lui Cantor (vezi pagina
69), exista
x [an , bn ].
nN
Atunci
x = xn ,
Functia modul
Functia modul joaca un rol extrem de important n cadrul analizei matematice.
Propozitie. Functia || : R R, data de
|x| = max{x, x} = {
x, x 0
,
x, x < 0
iii)
iv)
Functiile exponential
a si logaritmic
a
n cele ce urmeaz
a vom introduce functiile exponential
a si logaritmic
a.
Puterea de exponent natural a unui num
ar real
Definitie. Pentru x R si n N, definim xn , inductiv, astfel:
x1 = x
si
Definim
xn+1 = xn x.
x0 = 1.
Propriet
ati. Pentru x, y R si n, m N, avem:
71
1.
xn = 0 daca si numai daca x = 0;
2.
1n = 1;
3.
(xy)n = xn yn ;
4. daca x = 0, atunci
1
1
( )n = n ;
x
x
5.
0 < x < y 0 < xn < y n ;
6. dac
a n 2, atunci
x > 1 xn > x.
xn xm = xn+m
xnm = (xn )m .
a = xn =
x.
xr =
1
1
= ( )r .
r
x
x
f(1) = x.
Observatie. Dac
a a Q, atunci f(a) = xa, iar mai general, pentru
a R, avem
f(a) = sup{xr | r Q si r < a} = inf{xr | r Q si r > a},
73
xa , x = 1
,
1, x = 1
74
Bibliografie
1. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universit
atii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 39214
2. Ion Colojoar
a, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 32023
3. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, American Mathematical Society, 2000
4. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic
a pe dreapta real
a,
O abordare contemporan
a, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 39801
5. C. Popa, V. Hiris, M. Megan, Introducere n analiza matematic
a
prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 23776.
6. O. Stanasila, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a,
75
MULTIMEA
R
Constructia lui R
Relatia de ordine pe R
Adunarea pe R
Sc
aderea pe R
nmultirea pe R
mp
artirea pe R
Operatii aditionale care nu au sens n R
n scopul consider
arii limitelor la infinit sau a limitelor infinite, vom introduce dreapta real
a ncheiat
a.
Constructia lui R
Vom considera doua elemente distincte care nu sunt elemente ale lui R,
elemente care vor fi notate cu si +. De obicei vom scrie n loc de
+.
Multimea R {,} se noteaza cu R si numeste dreapta reala ncheiata
sau sistemul extins al numerelor reale.
Relatia de ordine pe R
a astfel: x y daca are loc una
Definitie. Relatia binara pe R definit
dintre urm
atoarele situatii:
i) x, y R si x y;
ii) x = si y R;
iii) y = si x R,
este o relatie de ordine total
a care prelungeste relatia de ordine de pe R.
Observatie. Orice submultime nevida a lui R are drept majorant pe
si drept minorant pe .
Observatie. minR = si maxR = .
Propozitie. Orice submultime nevida a lui R are margine inferioara si
margine superioara, deci relatia de ordine pe R este completa.
76
x = ,
77
si
() ().
() 0
0 ().
78
= ,
x
pentru orice x (0, ).
3.
= ,
x
pentru orice x (, 0).
4.
= ,
x
pentru orice x (0, ).
5.
= ,
x
pentru orice x (, 0).
Observatie. Nu putem defini coerent operatiile
si
79
0
.
0
Motivele acestei imposibiltati vor deveni transparente dupa parcurgerea
capitolului privind studiul limitelor de siruri.
Bibliografie
1. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universit
atii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 39214
2. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic
a pe dreapta real
a,
O abordare contemporan
a, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 39801
80
MUL
TIMEA Rn
Deoarece evolutia multor fenomene din lumea nconjur
atoare depinde de
mai multi parametri, acestea sunt modelate prin intermediul functiilor de
mai multe variabile, adica a functiilor care au drept domeniu de definitie
o submultime a lui Rn . Din acest motiv este necesar un studiu atent al
proprietatilor multimii Rn .
Rn ca spatiu vectorial peste R
Produsul scalar n Rn
Norma unui vector din Rn
Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
Bila deschis
a, bila nchis
a si sfera din Rn
Rn ca spatiu vectorial peste R
Daca X1 , X2,..., Xn sunt multimi nevide, atunci produsul lor cartezian,
X1 X2 ...Xn consta n toate perechile ordonate (x1, x2 , ..., xn ), cu xi Xi ,
pentru orice i {1, 2, ...n}.
n cazul n care toate multimile Xi sunt identice, adic
a X1 = X2 = ... =
Xn = X, vom nota produsul cartezian
not
X1 X2 ... Xn = X n .
Vom lucra n cele ce urmeaz
a cu Rn .
Observatie. Asa cum uneori ne referim la R1 ca fiind dreapta reala, la
fel vom numi uneori R2 planul real sau R3 spatiul real.
Observatie. Pentru simplificarea scrierii, vom nota
x = (x1 , x2 , ..., xn ),
81
iar x1, x2 , ..., xn se vor numi prima componenta, a doua componenta, ...., a
n-a componenta a lui x.
x va fi numit vector sau punct din Rn .
Elementul
0 = (0, 0, ..., 0)
se numeste originea sau vectorul zero al lui Rn .
Vom introduce dou
a operatii algebrice pe Rn .
Definitie. Daca c R si x = (x1 , x2 , ..., xn ) Rn , atunci definim c x
(notat pe scurt cu cx), numit produsul numarului real c cu vectorul x, astfel
c x = (cx1, cx2 , ..., cxn ) Rn .
Daca y = (y1, y2 , ..., yn ) Rn , atunci definim x+y, numit suma vectorilor
x si y, prin
x + y = (x1 + y1 , x2 + y2, ..., xn + yn ) Rn .
Teorem
a. Fie x, y, z Rn si b, c R. Atunci avem:
A 1.
x + y = y + x.
A 2.
(x + y) + z = x + (y + z).
A 3.
0 + x = x + 0.
A 4.
x + (1)x = (1)x + x = 0.
I1
1x = x.
I 2.
b(cx) = (bc)x.
D
c(x + y) = cx + cy
si
(b + c)x = bx + cx.
82
(1)x = x
si
not
x + (y) = x y.
Observatie. Sistemul B = {e1, e2 , ..., en }, unde e1 = (1, 0, ..., 0), e2 =
(0, 1, ..., 0), ..., en = (0, ..., 0, 1), formeaza o baza a spatiului vectorial real
Rn , orice vector x = (x1 , x2 , ..., xn ) Rn putnd fi scris sub forma
x = (x1 , x2, ..., xn ) = x1 e1 + x2 e2 + ... + xn en .
Produsul scalar n Rn si norma unui vector din Rn
Definitie. Pentru x = (x1 , x2 , ..., xn ) Rn si y = (y1 , y2 , ..., yn ) Rn
definim x y (notat pe scurt xy), numit produsul scalar al vectorilor x si y,
prin
x y = x1 y1 + x2 y2 + ... + xn yn
si norma lui x, notata #x#, prin
iii)
x x = 0 x = 0.
x y = y x.
83
iv)
x (y + z) = x y + x z
si
v)
(x + y) z = x z + y z.
(cx) y = c(x y) = x (cy).
iii)
iv)
#x# = 0 x = 0.
#cx# = |c| #x# .
+
|#x# #y#|
x y #x# + #y# .
sau, intitulat Cours danalyse, aparut n 1821, prezinta teoremele de baza ale
analizei matematice ntr-un mod foarte riguros. Cartea Leons sur le Calcul
Diffrentiel poate fi considerata ca primul curs riguros de analiza complexa.
n 1816 primeste marele premiu al Academiei Franceze de S
tiinte pentru o
lucrare asupra undelor si devine membru al Academiei de S
tiinte. Relatiile
lui Cauchy cu ceilalti membri ai comunit
atii stiintifice nu au fost prea bune,
fiind celebre n epoca opiniile deloc magulitoare la adresa sa ale lui Poncelet
si Abel. Din cauza conjucturii politice, n 1830, Cauchy petrece o scurta
perioad
a n Elvetia. Deoarece nu este de acord s
a depun
a jur
amntul de
credinta fata de noul regim instalat la Paris, si pierde toate pozitiile detinute
n Franta. n 1831 pleac
a la Torino unde accept
a oferta regelui Piemontului
de a ocupa o catedra de fizica teoretica. n 1833 pleaca la Praga pentru a-l
nsoti n exil pe regele Charles al zecelea, unde se ntlneste cu Bolzano. Se
napoiaza la Paris, n 1838, unde si reocupa locul la Academie. n 1848 si
recap
at
a si pozitiile universitare. A fost unul dintre cei mai prolifici matematicieni, publicnd 789 de articole. Multe notiuni de analiza matematic
a,
analiza complexa, ecuatii diferentiale, fizica matematica si mecanica teoretica
sunt legate de numele sau.
Not
a istoric
a. Victor Buniakovski (1804-1889) a fost profesor la St.
Petersburg.
Not
a istoric
a. Hermann Amandus Schwarz (1843-1921) a fost studentul si succesorul lui Weierstrass la Berlin. A avut numeroase contributii
matematice, n special n cadrul analizei complexe.
Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz. Daca
x, y Rn , atunci
x y #x# #y# .
Mai mult, daca x si y nu sunt zero, atunci avem egalitate daca si numai
dac
a exist
a un num
ar real strict pozitiv c astfel ca
x = cy.
Demonstratie. Daca a, b R si z = ax by, atunci
z z 0,
de unde, folosind propriet
atile precedente, avem
0 a2 x x 2abx y + b2y y.
86
de unde
x y #x# #y# .
#x# = c #y# ,
deci
Reciproc, dac
a x y = #x# #y#, atunci pentru a = #y# si b = #x#,
elementul z = ax by are proprietatea ca
z z = 0,
de unde z = 0, adic
a
Prin urmare
#y# x = #x# y.
x = cy,
unde c =
pentru orice x V ;
2) pentru orice x V ,
#x# = 0 x = 0;
3)
#x# = || #x# ,
88
pentru orice x = (x1, x2 , ..., xn ) Rn , este o norma care nu satisface identitatea paralelogramului.
2. Sa se arate ca functia f : Rn R data de
f (x) = #x# = sup{|x1 | , |x2| , ..., |xn |},
89
pentru orice x = (x1, x2 , ..., xn ) Rn , este o norma care nu satisface identitatea paralelogramului.
Observatie. Mai general, pentru p [1, ], functia f : Rn R data
de
n
1
(
|xk |p ) p ,
daca p [1, )
f(x) = {
,
k=1
sup{|x1 | , |x2 | , ..., |xn |},
daca p =
pentru orice x = (x1, x2 , ..., xn ) Rn , este o norma care satisface identitatea
paralelogramului daca si numai daca p = 2.
3. S
a se arate c
a exist
a a si b numere reale strict pozitive astfel ca
a #x#1 #x# b #x#1 ,
pentru orice x Rn .
4. S
a se arate c
a exist
a a si b numere reale strict pozitive astfel ca
a #x#1 #x# b #x#1 ,
pentru orice x Rn .
Observatie. Ultimele dou
a exercitii exemplifica un fenomen mult mai
general, anume faptul c
a pentru orice dou
a norme #.#1 si #.#2 pe Rn , exist
a
, [0, ) astfel nct
#x#1 #x#2 #x#1 ,
pentru orice x Rn .
5. Este adev
arat c
a
si
|x y| #x#1 #y#1
|x y| #x# #y# ,
pentru orice x, y Rn ?
6. Daca x, y Rn , este adev
arat c
a
#x + y# = #x# + #y#
daca si numai daca exista c 0 astfel ca x = cy sau y = cx?
7. Daca x, y Rn , este adev
arat c
a
#x + y# = #x# + #y#
90
si
B2 = {x R2 | #x# < 1}
B = {x R2 | #x# < 1}.
Bibliografie
91
ELEMENTE DE TOPOLOGIE
La mijlocul secolului al XIX-lea a nceput o dezvoltare cu totul nou
a a geometriei, care curnd a devenit una dintre marile forte ale matematicii moderne. Noul
subiect, denumit topologie sau analysis situs, are ca obiect studiul propriet
atilor
figurilor geometrice care persist
a, chiar dac
a figurile sunt supuse unor transform
ari care distrug toate propriet
atile lor metrice si proiective. ... Cnd Bernhard
Riemann a venit la Gttingen ca student, atmosfera matematic
a a acestui or
asel
universitar era plina de interes pentru aceste noi si ciudate idei geometrice. Curnd
el si-a dat seama ca n aceste idei se afla cheia ntelegerii celor mai profunde propriet
ati ale functiilor analitice de o variabil
a complex
a. Poate c
a nimic nu a dat
un impuls mai puternic dezvolt
arii ulterioare a topologiei dect marea constructie
a teoriei lui Riemann a functiilor, n care notiunile topologice sunt absolut fundamentale.
Ce este matematica?, de R. Courant si H. Robbins, Editura S
tiintifica
, Bucuresti, 1969, pagina 252
92
NO
TIUNI ELEMENTARE DE TOPOLOGIE PE Rn S
I R
Multime deschis
a si multime nchis
a
Vecin
atate a unui punct
Punct interior al unei multimi
Punct de acumulare al unei multimi
Teorema intervalelor nevide nchise incluse din Rn
Teorema Bolzano-Weierstrass
Teorema de structur
a a multimilor deschise
Marginile unei multimi m
arginite de numere reale sunt puncte
aderente ale multimii
Definitia spatiului topologic
Structura topologic
a a lui R
Multime deschis
a si multime nchis
a
Notiunile de multime deschis
a si multime nchis
a sunt esentiale. Ele intervin, n mod explicit sau implicit, n aproape orice definitie sau teorema din
acest curs (vezi spre exemplu: notiunile de vecinatate, punct de acumulare,
punct frontiera, multime compacta, multime conexa, definitia limitei unui sir,
definitia functiei continue, definitia limitei unei functii ntr-un punct etc).
Definitie. O submultime D a lui Rn se numeste deschisa n Rn (sau
simplu deschisa) daca pentru orice punct x din D exista un num
ar real strict
pozitiv r astfel ca bila deschis
a cu centrul x si raza r s
a fie continut
a n D.
Observatie. Altfel spus, multimea D din Rn este deschisa daca orice
punct al s
au este centrul unei bile deschise continut
a n D.
Exemple-Exercitii
1. Rn este deschisa.
2. (0, 1) este deschisa n R, dar [0, 1] nu este deschisa n R.
3. {(x, y) R2 | x2 + y2 < 1} si {(x, y) R2 | 0 < x2 + y2 < 1} sunt
deschise n R2 , dar {(x, y) R2 | x2 + y2 1} nu este deschis
a n R2 .
4. {(x, y) R2 | x (0, 1) si y = 0} nu este deschisa n R2 (a se compara
cu 2).
93
nN
Rn este nchis
a.
[0, 1] si {x R |0x} sunt nchise n R.
{(x, y) R2 | x2 + y2 1} este nchisa n R2 .
{(x, y) R2 | y 0} este nchisa n R2 .
{(x, y, z) R3 | x = y = z} este nchis
a n R3.
n
Orice bila nchis
a din R este nchis
a n Rn .
94
pentru orice k N.
Vom arata ca este punct de acumulare al lui B, ceea ce va ncheia
demonstratia.
Sa observam pentru nceput ca
def
1
2k1
l(I1 ),
unde
Ik = [ak1 , bk1 ] ...[akn , bkn ],
pentru orice k N.
Fie V o vecin
atate arbitrar
a a lui .
Atunci exista r R, r > 0 astfel ca
z Rn , #z # < r z V .
Alegem k, suficient de mare, astfel nct sa avem
Ik V .
Alegerea unui astfel de k este posibila deoarece pentru si w din Ik , avem
n
# w# nl(Ik ) = k1 l(I1),
2
si exista k, suficient de mare, astfel nct sa avem
n
l(I1 ) < r.
k1
2
99
Exercitii
1. Sa se gaseasca o submultime a lui R2 care nu este nici deschisa, nici
nchisa.
2. Orice submultime deschisa a lui Rn este reuniunea unei familii numarabile de multimi nchise.
3. Orice submultime nchis
a a lui Rn este intersectia unei familii num
arabile de multimi deschise.
4. (Aderenta sau nchiderea unei multimi) Pentru o submultime A
a lui Rn , fie A intersectia tuturor submultimilor nchise a lui Rn care contin
pe A.
A se numeste nchiderea lui A si este cea mai mic
a (n sensul incluziunii)
multime nchis
a care contine pe A.
Sa se arate ca:
i) A este o multime nchisa;
ii)
A A;
iii)
A = A;
iv)
A este nchis
a dac
a si numai dac
a A = A;
v)
A = {x Rn | B(x, r) A} = , pentru orice r > 0} =
vi)
A B = A B;
AB = AB ?
ii)
A A;
iii)
A = A;
iv)
A = {x Rn | exist
a r > 0, astfel nct B(x, r) A} =
vi)
= {x Rn | exist
a o multime deschisa astfel nct x D A};
vii)
A B = A B;
Rn = Rn ;
viii) Exist
a o submultime A a lui Rn astfel ca A = si A = Rn ?
6. S
a se arate c
a, pentru o submultime A a lui Rn , avem:
Rn A = Rn A
si
Rn A = Rn A.
7. S
a se arate c
a dac
a A si B sunt multimi deschise din R, atunci A B
este multime deschisa din R2 .
8. Fie A si B submultimi ale lui R. Atunci A B este o multime nchisa
din R2 dac
a si numai dac
a A si B sunt multimi nchise din R.
9. (Acest exercitiu va fi folosit n cadrul demonstratiei Teoremei ArzelAscoli - vezi pagina 254 ) Dac
a A este o submultime a lui Rn , atunci exist
a
o submultime numarabila C a lui A cu proprietatea ca daca x A si R,
> 0, atunci exista un element z C astfel ca #x z# < . Deci, orice
element al lui A este fie n C, fie este un punct de acumulare al lui C.
10. Dac
a A este o submultime a lui Rn , atunci x Rn este un punct
de acumulare al lui A dac
a si numai dac
a orice vecin
atate a lui x contine o
infinitate de puncte din A.
102
F r(A) = A Rn A = A A.
13. S
a se determine A, A, A si F r(A), pentru urm
atoarele submultimi
ale lui R:
a) A = [0, 1] {2};
b) A = {1, 12 , ..., n1 , ...};
c) A = Q;
d) A = (0, 1) Q;
e) A = N.
Teorema de structur
a a multimilor deschise
Rezultatul de mai jos arat
a ca intervalele deschise constituie "c
ar
amizile"
cu ajutorul carora se poate construi orice multime deschisa a dreptei reale.
103
Teorema de structur
a a multimilor deschise. Orice multime deschisa si nevida a dreptei reale se poate reprezenta ca o reuniune numarabila
de intervale deschise, disjuncte dou
a cte dou
a.
Demonstratie. Fie U o multime deschis
a a dreptei reale.
Pentru un punct x U vom construi cel mai mare interval deschis care
contine pe x si care este continut n U, interval notat cu Ix si numit componenta a lui U.
Deoarece U este deschis
a, exista > 0 astfel nct
(x , x + ) U.
Fie
S = {y R | x < y si y
/ U}.
Dac
a S = , atunci
(x, ) U .
/ U.
ntr-adev
ar, dac
a presupunem, prin reducere la absurd, c
a U, atunci,
cum U este deschis
a, exist
a > 0 astfel nct ( , + ) U.
Deoarece inf S = < + , conform Teoremei de caracterizare cu a
marginilor unei multimi (vezi pagina 66), exista y S cu proprietatea ca
< < y < + ,
deci
y ( , + ) U,
y
/ S.
x = .
(x, ) U.
ntr-adev
ar, dac
a presupunem, prin reducere la absurd, c
a exist
a x0
(x, ) astfel nct x0
/ U, atunci x0 S, de unde contradictia x0 .
104
atunci
Ix1 = Ix2 .
ntr-adev
ar, fie x0 Ix1 Ix2 . Atunci 1 < x0 < 1 si 2 < x0 < 2. Dac
a
1 < 2, atunci 2 < x0 < 1 < 2 , de unde 1 ( 2, 2 ) U, contradictie
care arata c
a 1 2. Similar obtinem c
a 1 2.
Deci 1 = 2 . Analog se arata ca 1 = 2 . n concluzie Ix1 = Ix2 .
Daca M reprezinta familia componentelor distincte ale lui U , putem considera functia f : M Q dat
a de
f (Ix ) = rx ,
unde rx QIx .
Deoarece elementele familiei M sunt distincte, f este injectiva, deci, cum
Q este num
arabil
a, M este cel mult num
arabil
a.
Observatie. Fie a, b R astfel nct
< a < b < .
Atunci
Cum
Ix = (, ) = (, a] [a, b] [b, ).
1
> 0,
a
datorit
a faptului c
a R este corp arhimedeean, exist
a n0 N astfel nct
n0 >
1
.
a
105
(*)
Atunci
(, a] =
nN, nn0
[ +
1
1
1
, + ] [ + , a].
n+1
n
n0
ntr-adev
ar, incluziunea este imediat
a.
Pentru a justifica incluziunea , vom considera x (, a].
Daca x [ + n10 , a], atunci
x
Daca x (, +
nN, nn0
1
],
n0
[ +
1
1
1
, + ] [ + , a].
n+1
n
n0
1
atunci cu notatia n = [ x
], avem
n
i.e.
+
1
< n + 1,
x
1
1
<x+ ,
n+1
n
adica
x [ +
1
1
, + ].
n+1
n
Cum
x (, +
avem
n0 <
de unde
1
),
n0
1
,
x
n0 n = [
deci
1
],
x
1
1
1
, + ] [ + , a].
nN, nn0
n+1
n
n0
Prin urmare incluziunea este justificata.
Asadar intervalul (, a] se poate reprezenta ca o reuniune numarabila de
intervale nchise care au interioarele disjuncte.
Similar se justific
a faptul ca intervalul [b, ) se bucur
a de aceeasi proprietate, deci, conform cu (), intervalul Ix = (, ) se poate scrie ca o reuniune
numarabila de intervale nchise care au interioarele disjuncte.
x
[ +
106
A.
Teorem
a. Fie A o multime marginita de numere reale.
Atunci:
i) sup A A si inf A A;
ii) dac
a sup A
/ A, atunci sup A A si daca inf A
/ A, atunci inf A
Demonstratie.
i) Pentru orice vecin
atate V a lui sup A, exist
a > 0 astfel nct
(sup A , sup A + ) V .
ceea ce arat
a c
a
Similar se dovedeste ca
V A = ,
sup A A.
inf A A.
107
{V {sup A}} A = ,
sup A A .
Similar se justific
a afirmatia privitoare la inf.
Definitia spatiului topologic
Din cele discutate mai sus se degaj
a, la un nivel de abstractizare mai
ridicat, urmatoarele definitii:
Definitie. Fie X o multime nevida
. Se numeste topologie pe X o familie
de submultimi ale lui X, notat
a , care verific
a urm
atoarele trei axiome:
1) , X
2) D1, D2 implica
D1 D2
3) dac
a Di , pentru orice i I, atunci Di .
iI
Bibliografie
1. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 32023
2. G. B. Folland, Real Analysis, Modern Techinques and Their
Applications, Second Edition, John Wiley & Sons, Inc, 1999 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematica si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti
II 32023
3. C. Popa, V. Hiris, M. Megan, Introducere n analiza matematic
a prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca
Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 23777
109
CONEXITATE S
I COMPACITATE
Multimi conexe
Multimi compacte
Teorema Heine-Borel
Teorema lui Cantor
Multimi conexe
Unele spatii pot fi mp
artite n mod mod natural n dou
a sau mai multe p
arti.
De exemplu, spatiul care const
a din dou
a drepte care nu se intersecteaz
a poate fi
mpa
r
t
it
n
cele
dou
a
drepte.
Iat
a
un
alt
exemplu:
complementara
n
plan
a unui
cerc const
a din dou
a p
arti: punctele aflate n interiorul acestui cerc si punctele
aflate n afara lui. La fel, dac
a p este un punct al dreptei L, atunci complementara
n L a acestui punct se mparte n mod natural n dou
a semidrepte determinate de
p (ndepartarea lui p divide L n doua parti). n fiecare din exemplele precedente
mpa
rtirea apare n mod natural si este unica. Multimea Q a numerelor rationale
admite o astfel de mp
artire n mai multe moduri. Fiecare num
ar irational x
produce o mp
artire a multimii Q n multimea acelor numere rationale care sunt
mai mici dect x si multimea numerelor rationale mai mari dect x. Multimea
numerelor irationale poate fi, la fel, mp
artit
a n mai multe moduri prin diferite
numere rationale. Pe de alta
parte,
unele
mul
timi nu pot fi mpartite n parti n
nici un mod natural; acest lucru este valabil de exemplu pentru dreapta, pentru
segmentul de dreapt
a, pentru un plan si pentru discul circular. Este desigur posibil
a o mp
artire fortat
a a spatiului respectiv. De exemplu, dac
a I este intervalul
[a, b] si c este un numar care satisface conditia a < c < b, atunci c mparte I
n dou
a intervale [a, c] si [c, b]. ns
a, deoarece ele au un punct comun c, aceasta
mp
artire nu poate fi privit
a ca satisfacatoare. Am putea face o mp
artire ndep
artnd punctul c din una dintre multimi, s
a zicem din a doua. Fie A = [a, c] si
B = (c, b]; atunci A B = I si A B = . Dar o astfel de mpartire sau "rupere" a lui I nu este natural
a, deoarece multimea B se "lipeste" de A n punctul c.
Dac
a ndep
art
am punctul c si din A pentru a elimina "lipirea", atunci A B = I
dar A B este complementara punctului c n I ; deci acest exemplu este analog
exemplului legat de complementara punctului p pe dreapta L.
Introducere n topologie, W.G. Chinn, N.E. Steenrod, Editura Tehnic
a, Bucuresti, 1981, paginile 51-52
O analiz
a atent
a a rezultatelor de analiz
a matematic
a studiate n liceu
ne arata ca un rol esential l-au jucat intervalele, adica multimile constituite
110
i
B
D
sunt nevide,
si
Fie x A si y B.
Atunci
A1 = {t R |x + t(y x) A}
B1 = {t R |x + t(y x) B}
sunt dou
a multimi deschise (din R), astfel nct A1 [0, 1] si B1 [0, 1] sunt
nevide, disjuncte, iar reuniunea lor este [0, 1].
Prin urmare [0, 1] nu este conexa (n R), contradictie care ncheie demonstratia.
Corolar. Singurele submultimi ale lui Rn care sunt deschise si nchise
sunt si Rn .
Demonstratie. Fie A o submultime a lui Rn care este deschisa si nchisa.
Atunci B = Rn A este de asemenea deschisa si nchisa.
Dac
a A nu este sau Rn , atunci A si B sunt dou
a multimi deschise,
nevide, disjuncte si reuniunea lor este Rn , ceea ce contrazice teorema de mai
sus.
Asadar, A este sau Rn .
Exercitiu. O submultime deschis
a A a lui Rn este conex
a daca si numai
dac
a nu exist
a dou
a submultimi deschise, nevide, disjuncte ale lui Rn a c
aror
reuniune sa fie multimea A.
Este util, uneori, sa avem un alt criteriu pentru a decide daca o submultime deschisa a lui Rn este conexa.
n acest scop avem nevoie de urm
atoarea definitie.
Definitie. Segmentul, din Rn , de capete x, y Rn este multimea
{u Rn | exista t [0, 1] astfel nct u = x + t(y x)},
care se noteaz
a cu [x, y].
Definitie. O linie poligonala
care uneste punctele x si y, din Rn , este
o multime P pentru care exista segmentele L1, L2 , ..., Ln , din Rn , astfel
nct L1 are extremitatile x si z1 , L2 are extremitatile z1 si z2 , ..., Ln are
extremit
atile zn1 si y, iar
P = L1 L2 ... Ln .
112
Teorem
a. Fie G o multime deschis
a din Rn . Atunci G este conexa daca
si numai daca orice doua puncte din G pot fi unite printr-o linie poligonala
inclusa n G.
Demonstratie.
S
a presupunem c
a G nu este conex
a.
Atunci exist
a A si B dou
a multimi deschise astfel nct A G si B G
sunt nevide, disjuncte si reuniunea lor este G.
Fie
xAG
si
y B G.
Cum x G1 , deducem c
a G1 este nevid
a.
Vom arata ca G1 este multime deschisa n Rn .
Fie
y G1 G.
Exemple
1.
2.
3.
4.
Teorema Heine-Borel
Nu este usor s
a se arate, folosind numai definitia, c
a o multime este
compact
a.
De aceea, urm
atorul rezultat, care caracterizeaz
a multimile compacte din
Rn , este foarte util (vezi Teorema lui Cantor, pagina 118, Teorema de permanenta a compacitatii pentru functii continue, pagina 212, Teorema valorii
minime si maxime pentru functii continue, pagina 213, Teorema de continuitate a inversei pentru functii continue, pagina 216, Teorema lui Dini, pagina
220).
Teorema Heine-Borel. O submultime a lui Rn este compacta
daca si
numai dac
a este nchisa si marginita.
Not
a istoric
a. Heinrich Eduard Heine (1821-1881) a studiat la Berlin,
fiind studentul lui Weierstrass, Gauss si Dirichlet. A predat la Bonn si la
Halle. Pe lnga teorema de mai sus, o alta contributie importanta a sa este
formularea conceptului de continuitate uniform
a (vezi pagina 221).
Not
a istoric
a. Emile Borel (1871-1956), studentul lui Hermite, a fost
profesor la Paris si unul dintre cei mai influenti matematicieni. A studiat la
cole Normale Suprieure din Paris. n 1893, pe cnd avea numai 22 de ani,
este numit la Universitatea din Lille, iar n 1896 la cole Normale Suprieure
(unde, timp de 10 ani, ncepnd cu anul 1910, este director). n 1909 devine
titularul catedrei de teoria functiilor (creat
a special pentru el) de la Sorbona,
pozitie pe care o va detine pn
a n 1941. Din 1921 este membru al Academiei
de S
tiinte, al carui presedinte devine n 1934. mpreuna cu Lebesgue si Baire,
este fondatorul teoriei masurii. Este unul dintre fondatorii teoriei jocurilor.
A fost membru al Camerei Deputatilor a parlamentului francez (1924-1936),
precum si ministru al navigatiei (1925-1940). n 1941 este arestat de c
atre
regimul de la Vichy, dup
a care devine membru al rezistentei franceze. Cele
mai importante opere ale lui Borel sunt: Le Hasard (1913), Lspace et le
115
1
}.
m
Atunci
Gm = Rn {x},
mN
deci
K Gm .
mN
1
} Rn K,
n0
ceea ce arat
a, avnd n vedere c
a x a fost ales arbitrar, c
a Rn K este
deschis
a, deci K este nchis
a.
Sa aratam ca K este marginita.
Fie multimile deschise
{z Rn | #z x# <
Deoarece K este m
arginita, exist
a un interval nchis I1 , din Rn , avnd
proprietatea c
a
K I1 .
Spre exemplu, putem alege
multimea {D = D | A}.
Fie I2 un astfel de interval.
Continund acest procedeu obtinem un sir (Ik )kN de intervale nevide
nchise incluse astfel nct, pentru orice n N, multimea nevida K In nu
avem ca
r n
w Ik #w y# < k1 ,
2
117
r
,
2k2
r n
< ,
2k1
atunci toate punctele lui Ik se g
asesc n D0 , ceea ce contrazice faptul c
a
Ik K nu este continuta n nici o reuniune finita de elemente din multimea
{D = D | A}.
kN
Atunci
F1 Rn = Gk ,
kN
k{1,2,...,p}
118
Gk Gp ,
deci
Fp F1 Fp = ,
de unde contradictia Fp = .
Ca atare, demonstratia este ncheiat
a.
119
COMPLEMENTE DE TOPOLOGIE
Atunci
#y uj # #y x# + #x uj # < + uj < 2 uj ,
si drept urmare
y Duj .
Asadar
x, y Duj .
Observatie. Cu notatia diam(A) = sup{#x y# | x, y A}, unde A
este o submultime a lui Rn , teorema lui Lebesgue se reformuleaza astfel: Fie
{D }A o acoperire cu multimi deschise din Rn a unei submultimi compacte
K a lui Rn . Atunci exista un numar real strict pozitiv , astfel ca pentru
orice submultime A a lui K avnd diametrul mai mic dect , exist
a 0 A
astfel ca A D0 .
Teorema lui Baire
Teorema lui Baire, n forma de mai jos, dar mai ales sub alte forme
mai generale, constituie un instrument extrem de fin, care are o gam
a larg
a
de aplicatii. Unele dintre ele se vor studia n cadrul cursului de analiz
a
functionala (anume Teorema aplicatiei deschise, Teorema graficului nchis si
Principiul marginirii uniforme). Pentru multe alte aplicatii vezi [1].
Teorema lui Baire. Fie {Hk }kN o familie numarabila de submultimi
nchise din Rn astfel nct Hk contine o multime nevid
a deschis
a.
kN
121
Atunci cel putin una dintre multimile Hk contine o multime nevida deschisa.
Observatie. Rezultatul de mai sus poate fi reformulat n una dintre
urmatoarele forme echivalente:
i) Orice intersectie num
arabil
a de multimi deschise dense n Rn este dens
a
n
n R .
ii) Orice reuniune numarabil
a de multimi nchise n Rn cu interiorul vid
este o multime cu interiorul vid.
Observatie. Daca multimile familiei nu sunt deschise, rezultatul nu este
valabil (de exemplu multimile Q si R Q sunt dense n R, nsa intersectia lor
este vid
a). De asemenea, dac
a familia de multimi nu este cel mult num
arabil
a, rezultatul nu este valabil (de exemplu multimile R {x}, unde x R,
sunt deschise si dense n R, nsa intersectia lor este vid
a).
Not
a istoric
a. Ren Luois Baire (1874-1932) a fost profesor la Dijon.
A adus contributii la teoria multimilor si la analiza reala. Baire s-a nascut
la 21 ianuarie 1874 la Paris. n 1886, pe cnd avea 12 ani, a cstigat o bursa
care i-a permis sa capete o buna educatie, n ciuda conditiilor materiale precare oferite de familia sa. A fost un student eminent al liceului Lakanal. n
1890 studiaz
a timp de un an la sectia speciala de matematic
a a liceului Henri
IV. Apoi trece admiterea att la cole Polytechnique, ct si la cole Normale Suprieure. Alege sa studieze la cea din urma. Aici audiaza cursurile
lui Goursat, iar la Sorbona pe cele ale lui Hermite, Picard si Poincar. La
un examen, avnd sa demonstreze continuitatea functiei exponentiale, n mijlocul demonstratiei si da seama c
a demonstratia pe care o nv
atase la liceul
Henri IV era pur si simplu un artificiu deoarece nu se sprijinea suficient pe
definitia functiei. Ca rezultat imediat a urmat o nota ce nu l-a multumit pe
Baire si decizia de a studia din nou, mai atent, cursul de analiza matematica
cu accent pe conceptul de continuitate al unei functii generale. A obtinut un
post la un liceu din Bar-le-Duc care, desi i asigura securitatea financiar
a, nul multumea c
aci nu avea ocazia s
a fie n contact cu lumea universitar
a. Aici
lucreaza n teoria functiilor si asupra conceptului de limita, elabornd o teza
despre functii discontinue pe care o va sustine n 1899, din comisie facnd
parte Darboux si Picard. A studiat si n Italia, unde a legat o strns
a prietenie cu Volterra. Chiar nainte de a-si sustine doctoratul, s
an
atatea i era
zdruncinat
a. Dup
a aceea nu a mai putut contribui la progresul matematicii
122
S
a presupunem, prin reducere la absurd, c
a pentru orice k N, nu exist
a
nici o multime nevid
a deschisa inclus
a n Hk .
Daca x1 G0 H1 , atunci exista r1 > 0, astfel ca
not
not
G1 = {x Rn | #x x1 # < r1 } F1 = {x Rn | #x x1 # r1 } G0
si
F1 H1 = .
not
G2 = {x Rn | #x x1 # < r2 } F2 = {x Rn | #x x2 # r2 } G1
si
F2 H2 = .
Aplicnd Teorema lui Cantor (vezi pagina 118) familiei {Fk }kN , g
asim
un element w cu proprietatea ca
w Fk .
kN
123
124
Exercitii
1. Daca submultimea A a lui Rn nu contine o multime nevida deschisa
(din Rn ), este posibil ca A sa contina o multime nevida deschisa (din Rn )?
2. Daca submultimea B a lui Rn contine o multime nevida nchisa (din
125
CONVERGEN
TA
n acest capitol vom prezenta notiunile fundamentale privind sirurile si
seriile de elemente din Rp , precum si pe cele referitoare la sirurile de functii.
126
127
Notiunea de sir
Operatii algebrice cu siruri din Rp
Limita unui sir din Rp
S
iruri convergente si divergente din Rp
M
arginirea sirurilor convergente din Rp
Reducerea studiului convergentei unui sir din Rp la convergenta a
p siruri din R
Notiunea de subsir al unui sir din Rp
Conditii echivalente pentru divergenta sirurilor din Rp
Comportamentul sirurilor convergente din Rp la operatiile
algebrice
Trecerea la limit
a n inegalit
ati pentru siruri din Rp
Marginile unei submultimi m
arginite a lui R sunt limitele unor
siruri de elemente din multimea respectiv
a
Studiul sirurilor de elemente din Rp s-a impus datorita aparitiei n manevrarea
multor obiecte a unor scheme de aproximare care se realizeaz
a cu ajutorul
unor procese iterative (spre exemplu metoda coardei a lui Newton, determinarea solutiilor unor sisteme cu ajutorul principiului contractiilor etc).
Notiunea de sir
Definitie. Fie M o multime. Un sir din M este o functie cu domeniul
N (sau Nk = {k, k + 1, k + 2, ....}, unde k N) si codomeniul o submultime
a lui M .
Observatie. Daca x : N M este un sir, valoarea lui x n n se va nota
xn (n loc de x(n)), iar functia x : N M se va nota (xn )nN .
Operatii algebrice cu siruri din Rp
Definitie. Dac
a (xn )nN si (yn )nN sunt dou
a siruri din Rp , atunci
definim suma lor ca fiind sirul, din Rp , (xn + yn )nN , diferenta lor ca
fiind sirul, din Rp , (xn yn )nN , iar produsul lor scalar ca fiind sirul, din R,
(xn yn )nN .
Definitie. Daca (xn )nN este un sir din R, iar (yn )nN un sir din Rp ,
atunci definim produsul lor ca fiind sirul, din Rp , (xn yn )nN .
128
Definitie. Daca (xn )nN este un sir din Rp, iar (yn )nN un sir din R
astfel ca, pentru orice n N, sa avem yn = 0, atunci definim ctul lor ca
fiind sirul, din Rp , ( xynn )nN .
Limita unui sir din Rp . S
iruri convergente si divergente din Rp
Definitie. Daca (xn )nN este un sir din Rp, un element x Rp , se
numeste o limit
a a lui (xn )nN , daca pentru orice vecin
atate V a lui x,
exist
a nV N, astfel ca pentru orice n N, n nV , s
a avem
xn V .
Vom spune ca sirul (xn )nN converge c
atre x.
p
p
Daca un sir, din R , are o limit
a din R , vom spune ca el este convergent,
iar n caz contrar l vom numi divergent.
Observatie. Definitia de mai sus are sens si pentru siruri cu elemente
dintr-un spatiu topologic.
Teorem
a. Daca (xn )nN este un sir din Rp , un element x Rp este o
limita a sa daca si numai dac
a pentru orice > 0, exist
a n N, astfel ca,
pentru orice n N, n n sa avem
#xn x# < .
Observatie. Pentru suportul intuitiv al notiunii de limita a unui sir se
poate consulta [3], pagina 219.
Teorema de unicitate a limitei. Un sir din Rn nu poate avea mai
mult de o limita.
Observatie. Daca (xn )nN este un sir din Rp care are limita x Rp ,
atunci vom scrie
lim xn = x
n
sau
lim xn = x
sau
xn x.
129
M
arginirea sirurilor convergente din Rp
Urmatorul rezultat arata ca familia sirurilor convergente constituie o subclasa a familiei sirurilor marginite.
Propozitie. Un sir convergent din Rn este marginit (i.e. daca
(xn )nN
p
este un sir convergent din R , atunci exista M R astfel nct
#xn # < M,
pentru orice n N).
Observatie. Reciproca propozitiei de mai sus nu este valabila, asa cum
ne arata sirul de numere reale ((1)n )nN .
Reducerea studiului convergentei unui sir din Rp la convergenta
a p siruri din R
Urmatorul rezultat arata ca studiul convergentei unui sir din Rn se reduce
la studiul convergentei unor siruri din R.
Teorem
a. Un sir (xn )nN , din Rp, unde, pentru orice n N, avem
xn = ( 1n , 2n , ..., pn ),
converge c
atre un element
y = ( 1 , 2 , ..., p ) Rp
daca si numai daca sirul ( in )nN , din R, converge catre i , pentru orice
i {1, 2, ..., p}.
Demonstratie.
Pentru orice > 0, exista n N, astfel ca pentru orice n N,
n n , avem
#xn y# < .
Dar, pentru orice i {1, 2, ..., p},
| in i | #xn y# ,
fapt care arat
a c
a, pentru orice i {1, 2, ..., p}, sirul ( in )nN , din R, converge
catre i .
130
| in i | < ,
p
pentru orice i {1, 2, ..., p}.
Prin urmare, pentru orice n N, n n , avem
2
#xn y# =
p
i=1
| in i |2 2 ,
#x c# r.
V = {y Rn | #y c# > r}
este deschisa.
132
xn V ,
x
/ V,
adica
#x c# r.
Marginile unei submultimi m
arginite a lui R sunt limitele unor
siruri de elemente din multimea respectiv
a
Propozitie. Fie A o submultime marginita a lui R. Atunci exista doua
siruri (xn )nN si (yn )nN de elemente din A astfel nct
lim xn = inf A
si
lim yn = sup A.
Analog se g
aseste un sir (xn )nN de elemente din A cu proprietatea c
a
lim xn = inf A.
Observatie. De fapt are loc un fenomen mai general, anume daca A este
o submultime a lui RP si a A, atunci exista un sir (xn )nN de elemente
din A astfel nct
lim xn = a.
n
133
Exercitii
1. Fie sirurile (xn )nN si (yn )nN , din R, convergente, astfel ca, pentru
orice n N, sa avem
x n yn .
Atunci
lim xn lim yn .
Mai general, daca (xn )nN , (yn )nN si (zn )nN , sunt trei siruri din R, astfel
ca, pentru orice n N, sa avem
x n yn z n ,
atunci, daca (xn )nN si (zn )nN sunt convergente si au aceeasi limita, (yn )nN
este convergent si
lim yn = x.
n
2. Sa se arate ca daca sirul (xn )nN , din R, are limita x R, atunci sirul
(|xn |)nN are limita |x|.
3. Sa se arate ca
lim n n = 1.
n
xn+1
< 1.
xn
Atunci
lim xn = 0.
Atunci
lim xn = 0.
8. Fie sirul (xn )nN , din (0, ), astfel nct lim (xn ) n > 1.
n
lim (an + bn ) n .
10. S
a se calculeze
lim {(2 +
n
3) }
pentru orice n N.
S
a se studieze convergenta sirului (xn )nN .
135
Bibliografie
1. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 32023
2. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, Americam Mathematical Society, 2000
3. Solomon Marcus, S
ocul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti,
1987 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 33883
136
PENTRU S
CRITERII DE CONVERGEN
TA
IRURI
nN
Demonstratie.
Am v
azut acest rezultat n sectiunea precedent
a.
Mai mult, fie
l = lim xn .
n
137
Prin urmare,
supxn lim xn ,
nN
n
lim xn = supxn .
nN
Exista
not
supxn = l.
nN
Atunci
xn l,
pentru orice n N.
Mai mult, avnd n vedere definitia supremumului, pentru orice > 0,
exista xn astfel ca
l < xn ,
de unde, deoarece sirul (xn )nN este cresc
ator, deducem c
a
l < xn l,
pentru orice n N, n n , adic
a
l = lim xn = supxn .
n
nN
Corolar. Fie (xn )nN un sir de numere reale care este descrescator (i.e.
xn xn+1 , pentru orice n N).
Atunci (xn )nN este convergent daca si numai daca este marginit, caz n
care
lim xn = inf xn .
n
nN
lim xnk = l.
xnk l < .
Criteriul lui Cauchy. Un sir (xn )nN , din Rp, este convergent daca
si
numai dac
a este Cauchy.
140
Demonstratie.
Vezi una dintre lemele de mai sus.
Daca sirul (xn )nN , din Rp , este Cauchy, atunci, asa cum am vazut
mai sus, este m
arginit. Conform lemei lui Cesro, el are un subsir convergent.
Lema de mai sus implic
a faptul ca sirul (xn )nN este convergent.
Observatie. Importanta criteriului lui Cauchy rezida n posibilitatea
test
arii convergentei far
a a se face apel la elemente exterioare multimii termenilor sirului.
Exercitii
1. Sa se arate ca
lim
n n
= 0,
1
xn+1 = (xn + ),
2
xn
pentru orice n N, unde x1 (0, ), este convegrent si
lim xn = .
n
x1 =
si
xn+1 = ( xn )( xn ) + xn ,
pentru orice n N.
S
a se studieze convergenta sirului (xn )nN .
5. S
a se arate c
a dac
a sirul (xn )nN , din R, este m
arginit si
xn+1 xn
141
1
,
2n
1
,
n2
2n
xn+1 2 xn ,
pentru orice n N, atunci el este convergent.
8. Sa se arate ca daca sirul marginit (xn )nN , din R, satisface inegalitatea
2
1
xn+2 xn+1 + xn ,
3
3
pentru orice n N, atunci el este convergent.
9. Sa se studieze convergenta sirului (xn )nN , din R, dat de
1
1
(1)n+1
,
xn = + ... +
1! 2!
n!
pentru orice n N.
10. Sa se studieze convergenta sirului (xn )nN , din R, dat de
xn =
1 1
1
+ + ... + ,
1 2
n
pentru orice n N.
11. Sa se studieze convergenta sirului (xn )nN , din R, dat de x1 = 1,
x2 = 2, ...,
xn1 + xn2
xn =
,
2
pentru orice n N, n 2.
12. Sa se arate ca daca sirul (xn )nN , din R, are proprietatea ca exista
(0, 1) astfel nct
|xn+1 xn+2 | < |xn xn+1| ,
pentru orice n N, atunci el este convergent.
142
13. Sa se arate ca daca sirul (xn )nN , din (0, ), are proprietatea ca
xn+1
1
Sn+1
143
S
IRURI DE FUNC
TII
Convergenta
a si uniform
a pentru siruri de functii
simpl
Caracterizarea convergentei uniforme cu ajutorul #.#
Criteriul lui Cauchy pentru convergent
a uniform
a
Convergent
a simpl
a si uniform
a pentru siruri de functii
De multe ori, suntem confruntati cu un fenomen f care nu poate fi evaluat n mod nemijlocit, dar care este prezentat ca limita unui sir de alte
fenomene fn care pot fi controlate. Apare astfel, n mod natural, notiunea
de convergenta simpla pentru siruri de functii
Definitie. Fie (fn )nN un sir de functii, fn : D Rp Rq , pentru orice
n N, si f : D0 D Rp Rq .
Spunem ca sirul (fn )nN converge (simplu), pe D0 , c
atre f, si vom nota
s
fn f,
daca, pentru orice x D0 , avem
lim fn (x) = f (x),
i.e.
pentru orice x D0 si orice > 0, exista nx, N,
avem
Exercitii
1. Sa se studieze convergenta simpla a sirului de functii, fn : R R,
fn (x) =
144
x
,
n
pentru orice x R si n N.
2. Sa se studieze convergenta simpla a sirului de functii, fn : [0, 1] R,
fn (x) = xn ,
pentru orice x R si n N.
3. Sa se studieze convergenta simpla a sirului de functii, fn : R R,
fn (x) =
x2 + nx
,
n
pentru orice x R si n N.
4. Sa se studieze convergenta simpla a sirului de functii, fn : R R,
fn (x) =
sin(nx)
,
n
pentru orice x R si n N.
5. Sa se studieze convergenta simpla a sirului de functii, fn : R R,
fn (x) = {
x
,
n
1
,
n
dac
a n este impar
,
dac
a n este par
pentru orice x R si n N.
6. S
a se studieze convergenta simpl
a a sirului de functii, fn : [a, b] R,
fn (x) =
[nf(x)]
,
n
Spunem ca sirul (fn )nN converge uniform, pe D0, catre f, si vom nota
u
fn f,
daca
pentru orice > 0, exista n N, astfel nct,
avem
146
Lem
a. Fie (fn )nN un sir de functii, unde fn : D Rp Rq , pentru
orice n N, si f : D0 D Rp Rq .
Atunci (fn )nN nu converge uniform, pe D0 , catre f, daca si numai daca
exist
a 0 R, 0 > 0, un subsir (fnk )kN al lui (fn )nN si un sir (xk )kN de
elemente din D0, astfel nct
#fnk (xk ) f (xk )# 0,
pentru orice k N.
Exercitii. S
a studieze convergenta uniform
a a sirurilor de functii prezentate mai sus.
Caracterizarea convergentei uniforme cu ajutorul #.#
Definitie. Daca f : D Rp Rq este o functie marginita, definim
norma lui f prin
#f# = sup #f(x)# .
xD
Exercitiu. S
a se aplice aceast
a propozitie pe exemplele de mai sus.
Criteriul lui Cauchy pentru convergent
a uniform
a
Ca si n cazul sirurilor de numere reale, prezent
am un criteriu de tip
Cauchy (care va fi folosit n cadrul demonstratiei Teoremei lui Tietze -vezi
pagina 249, precum si a Teoremei Arzel-Ascoli -vezi pagina 254).
Criteriul lui Cauchy pentru convergenta
a. Fie sirul (fn )nN
uniform
p
q
de functii marginite, fn : D R R .
147
x
,
x+n
x
,
x+n
pentru orice n N si x [a, b], unde 0 < a < b.
Observatie. Exercitiile iii) si iv) arat
a c
a este important s
a preciz
am pe
ce multime studiem convergenta uniforma.
v) fn : (1, 1) R,
1 xn
fn (x) =
,
1x
pentru orice n N si x (1, 1).
2. Fie fn : A R R un sir de functii care converge uniform c
atre
fn
f : A R R. S
a se arate c
a sirul de functii (gn )nN , unde gn = 1+f
2,
n
pentru orice n N, converge uniform.
148
Bibliografie
1. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 32023
2. Ion Colojoar
a, Radu Miculescu, Cristinel Mortici, Analiz
a Matematic
a, Teorie. Metode. Aplicatii, Editura Art, Bucuresti, 2002, - cota la
biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 39681
3. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, American Mathematical Society, 2000
4. C. Popa, V. Hiris, M. Megan, Introducere n analiza matematic
a prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca
Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 23777
149
S
A UNUI S
LIMITA SUPERIOARA
I INFERIOARA
IR
Notiunea de limit
a superioar
a si limit
a inferioar
a pentru un sir
m
arginit de numere reale
Caracterizarea convergentei sirurilor m
arginite cu ajutorul
limitelor superioar
a si inferioar
a
n aceasta sectiune vom introduce notiunile de limita superioara si limit
a inferioara pentru un sir m
arginit de numere reale care sunt utile pentru
"clasificarea" sirurilor divergente.
Notiunea de limit
a superioar
a si limit
a inferioar
a pentru un sir
m
arginit de numere reale
Supremumul unei submultimi S a lui R poate fi descris ca fiind infimumul
multimii acelor numere reale ce sunt mai mari dect orice element al lui S.
Este util sa se relaxeze aceasta conditie si sa se considere infimumul
multimii acelor numere reale pentru care exist
a numai un num
ar finit de
elemente ale lui S mai mari dect ele.
Din mai multe motive, n cazul sirurilor de numere reale este important
sa se considere o usoara modificare a acestui concept. ntr-adevar, un sir
(xn )nN , de numere reale, furnizeaza o submultime a lui R, dar sirul poseda
o structur
a suplimentar
a prin faptul ca elementele sale sunt indexate dup
a
N, deci avem aici o ordonare, care nu este prezenta n cazul unei multimi
arbitrare de numere reale. Ca urmare, acelasi num
ar poate s
a apar
a de mai
multe ori n multimea termenilor sirului, fenomen ce nu este prezent pentru
multimi arbitrare de numere reale. Suntem condusi astfel la urmatoarea
Definitie. Fie (xn )nN un sir de numere reale marginit superior. Atunci
limita superioar
a a sa, notat
a
lim sup xn
sau
lim xn ,
150
lim inf xn
sau
limxn ,
este supremumul multimii numerelor reale v, cu proprietatea c
a exist
a un
numar finit de numere naturale n, astfel nct
v > xn .
Observatie. Dac
a (xn )nN este un sir de numere reale marginit, atunci
limita superioara si limita inferioara exista si sunt unice.
Observatie. Unii autori folosesc notatia lim sup xn = pentru a marca
faptul ca
sirul de numere reale (xn )nN este nemarginit superior, respectiv
notatia lim inf xn = pentru a marca faptul ca sirul de numere reale
(xn )nN este nemarginit inferior.
Exist
a si alte moduri de a caracteriza limita superioar
a a unui sir de
numere reale. Anume avem:
R.
ii) pentru orice > 0, exista un numar finit de numere naturale n astfel
nct
l + < xn ,
dar exista
un numar infinit de numere naturale n astfel nct
l < xn .
151
iii)
l = inf
sup xn .
l = lim
sup xn .
mN nN, nm
iv)
m nN, nm
v)
l = sup{x R | exista un subsir (xnk )kN al lui (xn )nN astfel ca lim xnk = x}.
k
Observatie. Multimea
{x R | exista un subsir (xnk )kN al lui (xn )nN astfel ca lim xnk = x}
k
care poarta numele de multimea punctelor limita ale sirului (xn )nN , ne da,
prin "bogatia" elementelor sale, o masura asupra "gradului" de divergenta
al unui sir, anume, cu ct aceasta multime are mai multe elemente, cu att
sirul n cauz
a este "mai divergent".
Exercitiu. Formulati si demonstrati propozitia analoag
a pentru limita
inferioara.
Caracterizarea convergentei sirurilor m
arginite cu ajutorul limitelor superioar
a si inferioar
a
Teorem
a. Un sir de numere reale marginit (xn )nN este convergent daca
si numai daca
lim inf xn = lim sup xn ,
caz n care limita sirului este aceasta valoare comuna.
Demonstratie.
Fie
l = lim xn .
n
lim sup xn l +
152
iar prima ca
l lim inf xn .
Prin urmare
Fie
l = lim inf xn = lim sup xn .
Atunci, pentru orice > 0, exista n1 N astfel ca pentru orice n N,
n n1 s
a avem
xn l +
ii)
xn =
pentru orice n N.
iii)
1 + (1)n
n
+ (1)n
,
2
2n + 1
n
1 1
xn = (1 + )n [ + (1)n ] + cos
,
n 2
2
pentru orice n N.
iv)
xn = 1 + 2(1)n+1 + 3(1)
n(n+1)
2
pentru orice n N.
2. Fie (xn )nN si (yn )nN doua siruri de numere reale marginite.
S
a se arate c
a:
a)
lim inf xn lim sup xn .
b) daca c R, c 0, atunci
x n yn ,
lim inf xn lim inf yn
154
si
lim sup xn lim sup yn .
xn+1
xn+1
lim n xn lim n xn lim
.
xn
xn
n particular, dac
a sirul ( xxn+1
)nN este convergent, atunci si sirul ( n xn )nN
n
este convergent si
xn+1
.
lim n xn = lim
n xn
n
ca
5. Pentru un sir m
arginit (xn )nN de numere reale cu proprietatea c
a
pentru orice > 0, exista n N, astfel nct pentru orice n N, n n si
pentru orice p N avem
xn xn+p < ,
s
a se arate c
a sirul considerat este convergent.
6. Pentru un sir (xn )nN de numere reale strict pozitive, s
a se arate c
a
lim
x1 + x2 + .... + xn1 + xn
4.
xn
S
a se arate c
a exist
a un sir (xn )nN de numere reale strict pozitive pentru
x1 +x2 +....+xn1 +xn
care lim
= 4.
xn
7. Pentru un sir (xn )nN de numere reale strict pozitive, s
a se arate c
a
lim n(
1 + xn+1
1) 1.
xn
155
Sa se arate ca exista un sir (xn )nN de numere reale strict pozitive pentru
care lim n( 1+xxnn+1 1) = 1.
7. Fie un sir crescator (xn )nN de numere reale strict pozitive care are
proprietatea c
a
xnm nxm ,
pentru orice n, m N.
Sa se arate ca daca sup xnn < , atunci sirul ( xnn )nN este convergent.
nN
8. S
a se arate c
a sirul (xn )nN de numere reale dat prin relatia de recurenta
2
,
xn+2 =
xn+1 + xn
pentru orice n N, unde x1 , x2 (0, ), este convergent.
Bibliografie
1. Ion Colojoara, Radu Miculescu, Cristinel Mortici, Analiz
a Matematic
a, Teorie. Metode. Aplicatii, Editura Art, Bucuresti, 2002, - cota la
biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 39681
2. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universitatii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 39214
3. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, Americam Mathematical Society, 2000
4. Gh. Siretchi, Calcul Diferential si Integral, vol. 1, notiuni
fundamentale, Editura S
tiintifica si Enciclopedic
a, Bucuresti, 1985, - cota
la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II32924
156
S
irul mediilor aritmetice ale unui sir de numere reale
Notiunea de sir Cesro sumabil
Convergenta implic
a convergenta n sensul lui Cesro
Vom prezenta n aceasta sectiune un alt instrument care permite "manipularea" sirurilor divergente, instrument care se va dovedi util n studiul
seriilor Fourier.
S
irul mediilor aritmetice ale unui sir de numere reale
Notiunea de sir Cesro sumabil
Chiar dac
a un sir nu este convergent, este posibil s
a i se ataseze o limit
a
generalizata.
Definitie. Daca (xn )nN este un sir de elemente din Rp, atunci sirul
(Sn )nN , definit de
x1 + x2 + ... + xn
Sn =
,
n
pentru orice n N, se numeste sirul mediilor aritmetice ale lui (xn )nN .
Observatie. Deoarece considerarea mediei aritmetice tinde sa netezeasca
eventualele fluctuatii ale lui (xn )nN , ne asteptam ca sirul (Sn )nN sa aiba
mai multe sanse de convergent
a dect sirul (xn )nN .
Definitie. n conditiile de mai sus, daca sirul (Sn )nN converge catre y,
spunem ca
sirul (xn )nN este Cesro sumabil catre y (sau ca
(xn )nN este
Cesro convergent).
Observatie. Conceptul de sumabilitate Cesro se va dovedi util n cadrul
teoriei seriilor Fourier, mai precis n cadrul teoremei lui Fejr (vezi pagina
503).
Not
a istoric
a. Ernesto Cesro (1859-1906) s-a nascut la Napoli, Italia.
Tat
al s
au a fost printre primii fermieri italieni care au folosit mecanizarea
n agricultura. Cesro a studiat la Gimnaziul din Napoli si Nola, precum
157
si la cole des Mines din Lige, cu Catalan. Acesta l-a ajutat sa publice
primul sau articol de matematica, n 1883. Era primul articol dintr-o serie de
noua avnd drept subiect teoria numerelor. Cesro a frecventat, la Sorbona,
cursurile predate, printre altii, de Hermite (care a si citat n una dintre
lucr
arile sale un rezultat al lui Cesro) si Darboux. n urma unui conflict cu
unul dintre profesorii s
ai de la Lige, avnd si suportul lui Dini, primeste o
bursa care-i va permite sa studieze la Universitatea din Roma. n 1887 obtine
titlul de doctor. Dupa o scurta perioada ca profesor la un liceu din Roma
devine titularul catedrei de Matematic
a de la Universitatea din Palermo,
catedr
a pe care o ocup
a pn
a n 1891, an n care devine titularul catedrei de
Analiz
a Matematica de la Universitatea din Napoli. Principalele contributii
ale lui Cesro au privit geometria diferentiala. Ele sunt cuprinse n cartea
intitulata Lezione di Geometria intriseca (1896). Prin lucrarile lui privind
fizica matematica, a fost unul dintre cei care au raspndit n Europa ideile
lui Maxwell (trebuie mentionat c
a a fost necesar un timp ndelungat pentru
ca oamenii de stiinta s
a nteleag
a importanta acestora). Moartea lui Cesro
s-a produs n circumstante tragice, anume n urma ncercarii de a-si salva de
la nec propriul fiu n vrsta de 17 ani.
Este rezonabil sa ne asteptam ca limita generalizata a unui sir convergent
sa fie chiar limita sa.
Convergenta implic
a convergenta n sensul lui Cesro
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei teoremei lui
Tauber (vezi pagina 492).
Teorem
a. Dac
a (xn )nN este un sir de elemente, din Rp, care converge
catre x, atunci sirul (Sn )nN converge c
atre x.
Demonstratie. Deoarece
lim xn = x,
n
#xn x# < M,
158
pentru orice n N.
Atunci, pentru n N, n n , avem
#Sn x# =
n
n
M
n n
n
+
.
n
n
Cum
M
lim n
= 0,
n
n
exista n0 N, astfel nct pentru orice n N, n n0 sa avem
M
< .
n
3. Fie (xn )nN si (yn )nN doua siruri de numere reale convergente catre
l R, respectiv l R.
Atunci sirul (zn )nN , dat de
zn =
x0 yn + x1 yn1 + ... + xn y0
,
n+1
160
NUMERELE e S
I
+ ... + n!1 ) = lim (1 + n1 )n = e
n
e este irational
lim (1 + 12 + ... + n1 ln n) =
lim (1 +
1
1!
1
2!
O sum
a de bani S0 , investit
a cu o dobnda anual
a de r% va genera, dup
a
un an, n cazul calcul
arii anuale a dobnzii, o suma de
S0 + rS0 = S0 (1 + r).
Dac
a dobnda este calculat
a semestrial, dup
a primul semestru suma generat
a este de
r
r
S0 + S0 = S0 (1 + ),
2
2
iar dup
a un an este de
r
r r
r
S0 (1 + ) + S0(1 + ) = S0 (1 + )2 ,
2
2 2
2
sum
a mai mare dect cea acumulat
a n cazul calculului anual al dobnzii,
deoarece, n acest al doilea caz, dobnda acumulata n primul semestru se va
constitui ntr-o noua suma care, la rndul ei, va genera dobnda n cel de al
doilea semestru.
n cazul n care dobnda este calculat
a de n ori pe an, suma generat
a
dup
a un an este
r
S0 (1 + )n .
n
Cu ct n este mai mare, cu att investitia este mai profitabila.
Suma maxim
a ce se poate obtine dup
a un an este
r
S0 lim (1 + )n .
n
n
Asadar, n mod natural suntem condusi la studiul limitei sirului
1
lim (1 + )n .
n
n
Aceasta este si motivul pentru care limita sirului descris mai sus poarta
numele de baza logaritmului natural.
161
lim (1 +
1
1!
1
2!
+ ... +
1
)
n!
Propozitie. Sirurile
= lim (1 + n1 )n = e
n
1
((1 + )n )nN
n
si
1
1
1
+ + ... + )nN
1! 2!
n!
sunt convergente si au aceeasi limita notata cu e.
Demonstratie. Conform cu inegalitatea mediilor, avem
(1 +
n(1 + n1 ) + 1
1
1
1
=1+
,
((1 + )n ) n+1 <
n
n+1
n+1
i.e.
(1 +
1 n
1 n+1
) < (1 +
) ,
n
n+1
pentru orice n N.
Prin urmare sirul, de termen general ((1 + n1 )n )nN este strict crescator.
Sa observam ca pentru orice n N, n > 2 si orice k {1, ..., n} este
valabil
a inegalitatea
1
1
Cnk k < ,
n
k!
deci
n
n
1 n k 1
1
(1 + ) =
Cn k <
<
n
n
k!
k=0
k=0
<1+
1
1
1
1
+(
+
+ ... +
)=
1!
12 23
(n 1) n
1
1
) = 3 < 3,
n
n
pentru orice n N, n > 2, deci sirul de termen general ((1 + n1 )n )nN este
marginit superior.
Prin urmare, conform Teoremei convergentei monotone (vezi pagina 137),
sirul de termen general ((1 + n1 )n )nN este convergent.
= 2 + (1
162
Fie
1
lim (1 + )n = e.
n
n
Dupa cum am observat mai sus, avem
1
1
1
1
(1 + )n < 1 + + + ... + ,
n
1! 2!
n!
pentru orice n N, n > 2.
Pentru orice m, n N, m > n > 2, avem
(1 +
1 m
1
1 1
n 1
n+1
m 1
) = 1 + Cm
+ ... + Cm
+ Cm
+ ... + Cm
,
n
n+1
m
m
m
m
mm
deci
1
1
n 1
+ ... + Cm
< (1 + )m ,
n
m
m
m
de unde, prin trecere la limit
a dup
a m, obtinem
1
1 + Cm
1+
1
1
1
+ + ... +
< e.
1! 2!
n!
Asadar
1
1
1
1
(1 + )n < 1 + + + ... +
< e,
n
1! 2!
n!
pentru orice n N, n > 2, de unde deducem c
a sirul de termen general
(1 +
1
1
1
+ + ... + )nN
1! 2!
n!
este convergent si
lim (1 +
1
1
1
+ + ... + ) = e.
1! 2!
n!
e este irational
Propozitie. e
/ Q.
Demonstratie. Sa remarcam faptul ca, pentru orice q N, avem
e = 1+
1
1
1
1
1
+ + ... + + lim (
+ ... +
).
1! 2!
q! m (q + 1)!
m!
163
Deoarece
1
1
1
1
1
+ ... +
=
[1 +
+ ... +
]<
(q + 1)!
m!
(q + 1)!
q+2
(q + 2)(q + 3)...m
<
1
1
1
1
[1 +
+
... +
]=
2
(q + 1)!
q + 2 (q + 2)
(q + 2)mq1
1 mq
1 ( q+2
)
1
1
1
q+2
1 q+2
1
<
=
<
=
,
1
1 =
2
(q + 1)! 1 q+2
(q + 1)! 1 q+2
q! (q + 1)
q! q(q + 2) q! q
1
1
1
+ ... +
)<
,
(q + 1)!
m!
q! q
deci
e (1 +
1
1
1
1
+ + ... + ) <
,
1! 2!
q!
q! q
pentru orice q N.
Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca exista p, q N astfel nct
p
e= .
q
164
lim (1 + 12 + ... +
1
n
ln n) =
Propozitie. Sirul
(1 +
1
1
+ ... + ln n)nN
2
n
este convergent.
Limita sa se noteaza cu .
Demonstratie. Asa cum am vazut mai sus
(1 +
1 n
) < e,
n
pentru orice n N, n 2.
Conform inegalitatii mediilor, avem
(1 (1
1 + n(1 n1 )
1 n 1
1
) ) n+1 <
= 1
,
n
n+1
n+1
deci
(1
1 n
1 n+1
) < (1
) ,
n
n+1
de unde
i.e.
1
(1
1 n+1
)
n+1
<
1
,
(1 n1 )n
1
1 n
(1 + )n+1 < (1 +
)
n
n1
pentru orice n N, n 2.
Deoarece
1
lim (1 + )n+1 = e,
n
n
deducem c
a
1
e < (1 + )n+1 ,
n
pentru orice n N, n 2.
Asadar
1
1
(1 + )n < e < (1 + )n+1 ,
n
n
165
(*)
1
1
+ ... + ln n,
2
n
deducem ca
lim (1 +
1
1
+ ... + ) = .
2
n
Exercitii.
1. S
a se arate c
a dac
a sirul de numere reale (xn )nN are proprietatea c
a
lim xn = sau lim xn = , atunci
lim (1 +
1 xn
) = e.
xn
166
1
1
1
+ + ... + ,
1! 2!
n!
si
e = xn +
pentru orice n N.
3. Sa se arate ca
n
,
n n!
lim xn = .
S
a se arate c
a
xn n
) = 0.
n
n
un sir de numere reale pozitive astfel nct
lim (1
lim xn = .
Sa se arate ca
xn n
) = .
n
un sir de numere reale pozitive si p N.
lim (1 +
x1 + xn+p n
) ep .
n
xn
7. S
a se determine a R astfel nct sirul (n{an!})nN s
a fie convergent.
8. Sa se arate ca
1
1
1
lim ( +
+ ... + ) = ln 2.
n n
n+1
2n
lim (
1
n
Bibliografie
1. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universit
atii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 39214
2. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, Americam Mathematical Society, 2000
3. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic
a pe dreapta real
a,
O abordare contemporan
a, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 39801
4. Gh. Siretchi, Calcul Diferential si Integral, vol. 1, notiuni
fundamentale, Editura S
tiintifica si Enciclopedic
a, Bucuresti, 1985, - cota
la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 32924
5. Andrei Vernescu, Num
arul e si Matematica Exponentialei, Editura Universit
atii din Bucuresti, 2004 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti
168
INFINITA
S
IRURI DE NUMERE REALE CU LIMITA
n conformitate cu definitia topologiei pe R si a limitei unui sir de elemente
dintr-un spatiu topologic, suntem condusi la urmatoarea
Propozitie. Pentru un sir (xn )nN de numere reale avem lim xn =
n
daca si numai daca pentru orice R, exista
n N astfel nct pentru
orice n N, n n s
a avem
xn > .
Propozitie. Pentru un sir (xn )nN de numere reale avem lim xn =
n
daca si numai daca pentru orice R, exist
a n N astfel nct pentru
orice n N, n n sa avem
xn < .
Exercitii
Fie (xn )nN si (yn )nN dou
a siruri de numere reale.
Atunci:
i) dac
a lim xn = si lim yn = l R {}, atunci lim (xn + yn ) = ;
n
daca lim
1
n xn
= 0.
169
Not
a istoric
a. Otto Stolz (1842-1905) s-a n
ascut n Hall, Tirol, Austria.
A studiat la Gimnaziul si Universitatea din Insbruck. n 1864 primeste titlul
de doctor n matematica de la Universitatea din Viena, cu o teza de geometrie, unde functioneaza ca Privatdozent pna n 1871. ntre 1869 si 1871,
beneficiind de o burs
a, urmeaza la Berlin cursurile lui Weierstrass, Kummer
si Kronecker si la Gttingen cursurile lui Klein. Sub influenta lui Weierstrass
devine interesat de probleme de analiza matematica. n 1876 devine profesor
la Universitatea din Insbruck.
Teorem
a. Fie (xn )nN si (yn )nN dou
a siruri de numere reale astfel nct
(yn )nN este strict cresc
ator si
lim yn = .
Atunci, dac
a exist
a lim
xn+1 xn
n yn+1 yn
R, exist
a si lim
xn
n yn
si
xn
xn+1 xn
= lim
.
n yn
n yn+1 yn
lim
xn+1 xn
n yn+1 yn
i) l =
ii) l =
iii) l R.
Pentru cazul i), avem c
a pentru orice > 0, exist
a n N astfel nct
yn > 0
si
i.e.
xn+1 xn
> 3,
yn+1 yn
xn+1 xn > 3(yn+1 yn )
170
pentru orice n N, n n .
Atunci, prin adunarea inegalitatilor de mai sus corespunzatoare lui n
{n , n + 1, ..., m}, obtinem
xm+1 xn > 3(ym+1 yn ),
i.e.
xm+1
yn
xn
> 3 3 +
ym+1
ym+1 ym+1
pentru orice m N, m n .
Deoarece lim yn = , exista m N astfel nct
n
xn
ym+1 <
si
yn 1
ym+1 < 3 ,
pentru orice m N, m m .
Prin urmare, pentru orice m N, m max{n , m }, avem
xm+1
> 3 = ,
ym+1
ceea ce arata ca
xn
= .
n yn
lim
i.e.
xn+1 xn
< ,
l
yn+1 yn
pentru orice n N, n n .
171
<
xn
<
ym+1
si
< (l + )
yn
<
ym+1
pentru orice m N, m m .
Prin urmare, pentru orice m N, m max{n , m }, avem
3 = <
ceea ce arata ca
xm+1
l < + + = 3,
ym+1
xn
= l.
n yn
lim
Teorem
a. Fie (xn )nN si (yn )nN dou
a siruri de numere reale astfel nct
(yn )nN este strict monoton si
lim xn = lim yn =0.
Atunci, dac
a exista lim
xn+1 xn
n yn+1 yn
R, exista si lim
xn
n yn
si
xn
xn+1 xn
= lim
.
n yn
n yn+1 yn
lim
xn+1 xn
n yn+1 yn
Cu notatia lim
i) l =
ii) l =
iii) l R.
Pentru cazul i), avem c
a pentru orice > 0, exist
a n N astfel nct
xn+1 xn
> 3,
yn+1 yn
i.e.
xn+1 xn < 3(yn+1 yn )
pentru orice n N, n n .
Atunci, prin adunarea inegalit
atilor de mai sus corespunz
atoare lui k
{n, n + 1, ..., m}, obtinem
xm+1 xn < 3(ym+1 yn ),
i.e.
de unde
xn
ym+1 xm+1
> 3 3
+
,
yn
yn
yn
pentru orice m, n N, m > n n ,
Pentru n N, n n fixat, deoarece lim xp = lim yp = 0, exista m N,
<
xm +1
yn
ym +1
1
< ,
yn
3
deci
xn
ym +1 xm +1
> 3 3 + > 3 = ,
yn
yn
yn
Prin urmare, pentru orice n N, n n , avem
xn
> ,
yn
173
ceea ce arata ca
xn
= .
n yn
lim
xn+1 xn
< l + ,
yn+1 yn
i.e.
(l + )(yn+1 yn ) < xn+1 xn < (l )(yn+1 yn )
pentru orice n N, n n .
Atunci, prin adunarea inegalit
atilor de mai sus corespunz
atoare lui k
{n, n + 1, ..., m}, obtinem
(l + )(ym+1 yn ) < xm+1 xn < (l )(ym+1 yn ),
i.e.
xm+1 + (l + )(ym+1 yn ) < xn < xm+1 + (l )(ym+1 yn ),
de unde
xm+1 (l )(ym+1 yn ) < xn < xm+1 (l + )(ym+1 yn ),
deci
xm+1
ym+1
xn
xm+1
ym+1
(l )
<
l <
(l + )
+
yn
yn
yn
yn
yn
pentru orice m, n N, m > n n .
Pentru n N, n n fixat, deoarece lim xp = lim yp = 0, exista m N,
m > n n astfel nct
xm +1
< ,
yn
ym +1
< (l ) <
yn
<
si
< (l + )
ym+1
< ,
yn
174
deci
xn
l < + + = 3,
yn
3 = <
ceea ce arata ca
xn
lim
n yn
= l.
Exercitii
1. Fie l R si (xn )nN un sir de numere reale cu proprietatea c
a
lim [(n + 1) xn+1 nxn ] = l.
Sa se arate ca
lim xn = l.
Sa se arate ca
lim xn =
si
lim
xn = 1.
nxn
,
n + x2n
pentru orice n N.
S
a se calculeze
lim xn .
S
a se calculeze
xn
.
n n3
lim
175
S
a se arate c
a
xn
= 0.
n n2
un sir de numere reale cu proprietatea c
a exist
a a, b R
lim
lim x2n = a
si
lim x2n+1 = b.
Sa se calculeze
x1 + x2 + ... + xn
.
n
n
si (yn )nN doua sir de numere reale cu proprietatea ca
lim
xn+1 =
si
xn
1 + yn x2n
yn+1 = yn 1 + x2n ,
pentru orice n N.
Sa se arate ca sirul (zn )nN , unde
z n = x n yn ,
xn+1 = e x1
+...+ x1
pentru orice n N.
Sa se calculeze :
i)
lim xn .
ii)
xi xj
.
n
n4
1i<jn
lim
176
Bibliografie
1. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universit
atii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 39214
2. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic
a pe dreapta real
a,
O abordare contemporan
a, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti II 39801
177
178
need to view them from a different angle. The first step in this transformation of
perspetive is to move from the endless sum to an endless sequence of partial sums.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, pagina 119.
Dac
a sirul (Sn )nN este convergent, lim Sn se numeste suma seriei si se
n
noteaza cu S.
xn -urile poarta numele de termenii seriei, iar Sn -urile de sume partiale.
Prin conventie, simbolurile
xn ,
xn ,
xn sau
xn vor desemna
n=1
nN
n1
att seria generata de (xn )nN , ct si suma sa, n cazul n care seria este
convergent
a.
Observatie. Desi n general elementele unei serii sunt indexate cu numere naturale, exista situatii n care este de preferat sa ncepem indexarea
cu n = 0 sau cu n = k, unde k N.
Observatie. Urm
atorul rezultat furnizeaza o conditie necesara, nsa nu
si suficienta, pentru convergenta unei serii.
179
Lem
a. Daca seria
xn , cu termeni din Rp , este convergenta, atunci
lim xn = 0. Reciproca nu este adevarata.
Demonstratie. ntr-adevar,
lim xn = lim (Sn Sn1) = 0.
Urm
atoarele dou
a rezultate decurg ndat
a din cele corespunz
atoare din
p
capitolul privind sirurile de elemente din R .
Teorem
a. Fie (xn )nN un sir de elemente din [0, ). Atunci
xn este
convergenta daca si numai dac
a sirul sumelor partiale (Sn )nN este marginit.
n acest caz
xn = lim Sn = supSn .
n
nN
Criteriul lui Cauchy. Seria
xn , cu termeni din Rp, este convergent
a
daca si numai daca pentru orice R, > 0, exist
a n N, astfel ca pentru
orice m, n N, m n n , avem
#Sm Sn # = #xn+1 + xn+2 + ... + xm # < .
Exemple standard de serii (seria geometric
a si seria armonic
a)
n
1. Pentru a R, seria
a , numita seria geometrica, este convergenta
dac
a si numai dac
a |a| < 1.
1
2. Pentru a R, seria
, numita seria armonica
, este convergenta
na
daca si numai dac
a a > 1.
Operatii algebrice cu serii din Rp
p
Teorem
a. Daca seriile
x
s
i
n
yn , cu termeni din R , sunt convergente, atunci seriile (xn + yn ) si
(xn yn ) sunt convergente si sunt
valabile relatiile
(xn + yn ) =
xn +
yn
si
(xn yn ) =
xn
yn .
180
Daca seria xn , cu
termeni din Rp , este convergenta, c R, iar w Rp ,
atunci seriile
cxn si
w xn sunt convergente si
cxn = c
xn
si
w xn = w
xn .
deci seria
x(n) este absolut convergenta.
Fie S suma sa.
Pentru orice R, > 0, exist
a n N, astfel ca pentru orice m, n N,
m n n , avem
#S (x1 + x2 ... + xn )# <
181
si
Alegem r astfel ca
S
#S (x1 + x2 ... + xn )# + #x1 + x2... + xn (y1 + y2 ... + yr )#
+ S (y1 + y2 ... + yr )
S = S.
Teorema urm
atoare arata c
a, spre deosebire de seriile absolut convergente,
seriile semiconvergente au un comportament total opus n privinta sumei
seriei obtinute n urma permutarii termenilor. Pentru demonstratie se poate
consulta [3], paginile 232-234.
Teorem
a. Fiind dat
a o serie semiconvergenta de numere reale
un
n
n
i=1
182
u(i) .
Produsul a dou
a serii
Urmatoarea definitie este motivata de modul n care se nmultesc doua
polinoame si este utila n demonstrarea proprietatilor uzuale ale functiilor
elementare.
Definitie. Pentru seriile
yi si
i=0
j=0
xk , unde
k=0
xk = y0 zk + y1 zk1 + ... + yk z0 .
Remarc
a. Produsul Cauchy a doua serii convergente nu este, n general,
o serie convergent
a. Spre exemplu, produsul Cauchy al seriei convergente
n
(1)
Teorem
a. Daca seriile, cu termeni din Rp ,
i=0
yi si
zj sunt absolut
j=0
n n
cn , avem
C1 + C2 + ... + Cn
lim
= AB.
n
n
183
Exercitii
1. Sa se arate ca
1
n(n+1)(n+2)
= 12 .
n=1
2. Fie (an )nN un sirde numere reale. Dac
a seria
an este convergent
a,
2
este convergenta seria an ? Dar, n cazul n care an 0, pentru orice n,
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, Americam Mathematical Society, 2000.
3. G.E. Silov,
Analiz
a matematic
a. Functii de o variabil
a, Editura
S
tiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985 - cota la biblioteca Facultatii de
Matematic
a si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 32958
184
PENTRU SERII
CRITERII DE CONVERGEN
TA
Criteriile de comparatie
Criteriul raportului si criteriul r
ad
acinii
Criteriul lui Raabe
Criteriile lui Abel si Dirichlet
Unele functii elementare ca sume de serii
Pentru stabilirea naturii unei serii dispunem de unele criterii de convergenta.
Criteriile de comparatie
Criteriul de comparatie cu inegalit
ati. Fie (xn )nN si (yn )nN doua
siruri de elemente din [0, ), astfel nct exista n0 N cu proprietatea ca
x n yn ,
pentru orice n
N, n n0 .
Daca seria
yn este convergenta, atunci si seria
xn este convergenta.
185
(#xn #) n r,
atunci seria
xn este absolut convergenta.
b) Daca exista r (1, ) si n0 N, astfel ca, pentru orice n N,
n n0, avem
1
(#xn #) n r,
atunci seria
xn este divergenta.
Corolar. Pentru r (0, 1), notnd cu S suma seriei
xn , iar cu Sn
sumele sale partiale avem,
#S Sn #
pentru orice n N, n n0 .
r n+1
,
1r
Corolar. Dac
a (xn )nN este un sir de elemente din Rp , astfel nct exist
a
1 not
lim (#xn #) n = r, atunci seria
xn este absolut convergent
a pentru r
n
[0, 1) si divergenta.pentru r (1, ).
Criteriul raportului (al lui DAlembert).
a) Dac
a (xn )nN este un sir de elemente din Rp {0}, astfel nct exista
r [0, 1) si n0 N, astfel ca pentru orice n N, n n0 , avem
#xn+1 #
r,
#xn #
atunci seria
xn este absolut convergent
a.
b) Dac
a exist
a r (1, ) si n0 N, astfel ca pentru orice n N, n n0 ,
avem
#xn+1 #
r,
#xn #
atunci seria
xn este divergenta.
186
Not
a istoric
a. Jean Le Rond DAlembert (1717-1783) a fost secretarul
Academiei Franceze; a contribuit la studiul dinamicii si al ecuatiilor diferentiale.
Corolar. Pentru r [0, 1), notnd cu S suma seriei
xn , iar cu Sn
sumele sale partiale avem,
r
#S Sn #
#xn # ,
1r
pentru orice n N, n n0 .
Corolar. Dac
a (xn )nN este un sir de elemente din Rp {0}, astfel nct
not
exist
a lim
x
xn+1
= r, atunci seria
xn este absolut convergent
a pentru
n
r [0, 1) si divergent
a pentru r (1, ).
Remarc
a. Desi criteriul rad
acinii este mai puternic dect cel al raportului, el este mai usor de aplicat, de cele mai multe ori. Dac
a r = 1, ambele
criterii sunt inutilizabile. n acest caz, urm
atorul criteriu poate decide natura
seriei.
Criteriul lui Raabe
Criteriul lui Raabe
a) Dac
a (xn )nN este un sir de elemente din Rp {0}, astfel nct exista
r (1, ) si n0 N, astfel ca pentru orice n N, n n0, avem
#xn+1#
r
1 ,
#xn #
n
atunci seria
xn este absolut convergenta.
b) Daca exista r (, 1) si n0 N, astfel ca pentru orice n N,
n n0, avem
#xn+1#
r
1 ,
#xn #
n
atunci seria
xn nu este absolut convergent
a.
Demonstratie. a) S
a presupunem c
a (xn )nN este un sir de elemente din
Rp {0}, astfel nct exista r (1, ) si n0 N cu proprietatea ca pentru
orice n N, n n0 sa avem
#xn+1#
r
1 ,
#xn #
n
187
i.e.
adica
Prin urmare, sirul (n #xn+1 #)nN este descrescator ncepnd cu rangul n0,
deci m
arginit.
Prin adunarea inegalitatilor de tipul celor de mai sus, obtinem
(r 1)(#xn0 # + ... + #xn #) (n0 1) #xn0 # n #xn+1 # ,
pentru
orice n N, n n0 , ceeace arata ca sirul sumelor partiale ale seriei
#xn # este marginit, i.e. seria
xn este absolut convergenta.
b) Sa presupunem ca (xn )nN este un sir de elemente din Rp {0}, astfel
nct exist
a r (, 1) si n0 N, astfel ca pentru orice n N, n n0,
avem
r
#xn+1#
1 ,
#xn #
n
i.e.
Prin urmare, sirul (n #xn+1 #)nN este crescator ncepnd cu rangul n0,
deci exista un numar real strict pozitiv c astfel nct
#xn+1 #
c
,
n
pentru orice n N, n
n0 .
1
Cum seria armonic
a
este divergent
a, deducem c
a seria xn nu este
n
absolut convergenta.
Not
a istoric
a. Joseph L. Raabe (1801-1859) a predat la Zrich; a contribuit la studiul geometriei si al analizei matematice.
Corolar. Pentru r (1, ), notnd cu S suma seriei
xn , iar cu Sn
sumele sale partiale avem,
#S Sn #
n
#xn+1 # ,
r1
pentru orice n N, n n0 .
188
Corolar. Dac
a (xn )nN este un sir de elemente din Rp {0}, astfel nct
not
exist
a lim n(1
x
xn+1
) = r, atunci seria
xn este absolut convergenta
n
Observatie. Formul
ari mai generale ale criteriilor de mai sus, care folosesc notiunile de limita superioara si limita inferioara, se pot g
asi n [2].
Criteriile lui Abel si Dirichlet
Criteriile anterioare prezinta conditii n care o serie este absolut convergent
a. Deoarece, asa cum am mentionat, exist
a serii care sunt convergente
f
ar
a a fi absolut convergente, este util sa dispunem de criterii care s
a garanteze convergenta acestor tipuri de serii.
p
Lema lui Abel. Fie (xn )nN si (yn )nN
doua siruri de elemente din R ,
yn .
iar (sk )k sirul sumelor partiale ale seriei
Atunci, pentru m, n N, m n, avem
m
m
xj yj = (xm+1 sm xn sn1 ) +
(xj xj+1 ) sj .
j=n
j=n
Criteriul lui Dirichlet. Fie (xn )nN si (yn )nN doua siruri
de elemente din Rp , iar (sk )kN sirul sumelor partiale ale seriei
yn . Presupunem
a sirul (xn )nN converge catre 0 si ca
ca (sk )kN este marginit, c
seria
#xn xn+1# este convergenta (de exemplu (xn )nN este un sir descrescator de numere
atre 0).
reale pozitive, care converge c
Atunci seria
xn yn este convergenta.
Not
a istoric
a. Johann Peter Gustav Lejeunne Dirichlet s-a nascut n
februarie 1805 la Dren, Franta (acum n Germania). Merge la gimnaziu
n Bonn ncepnd din 1817, dar dup
a doi ani frecventeaz
a un alt colegiul
iezuit din Kln. Se hot
ar
aste s
a-si continue studiile la Paris unde frecventeaza cursurile de la Collge de France si de la Facult des Scientes unde are
ca profesori pe Fourier, Laplace, Legendre si Poisson. Din 1823 Dirichlet este
luat n ocrotire de catre generalul Foy (o figura celebra din armata franceza
n timpul r
azboaielor lui Napoleon). n iulie 1825 prezint
a la Academia din
Paris primul lui articol, asupra teoremei lui Fermat, care-l va face faimos.
n acelasi an generalul Foy moare, iar Dirichlet se hotaraste sa se ntoarca
189
j=n
x
y
j j
j j 2M #xn+1 # .
j=1
j=1
Criteriul ce urmeaza ntareste ipotezele asupra seriei yn , dar le slabeste
pe cele asupra sirului (xn )nN de elemente din R.
Criteriul lui Abel. Fie
yn o serie convergent
a de elemente din Rp ,
iar (xn )nN un sir
de elemente din R care este monoton si convergent.
Atunci seria
xn yn este convergent
a.
190
Not
a istoric
a. Niels Henrik Abel s-a nascut n 1802 n Norvegia. Din
1815 a studiat la scoala din Christiania sub ndrumarea lui Bernt Holmboe
(din 1817), iar din 1821 la Universitatea din aceeasi localitate. n 1824 a
demonstrat imposibilitatea g
asirii solutiilor unui polinom de grad 5 prin
radicali. A avut contributii substantiale la teoria functiile eliptice, precum si la teoria lui Galois. De altfel primul volum al Crelles Journal, din
1827, contine un articol al lui Abel, anume "Recherches sur les fonctions
elliptiques". A murit n 1829, sanatatea sa fiind subreda de multi ani.
Demonstratie. Sa presupunem ca sirul (xn )nN este crescator si ca limita
sa este x.
Atunci, pentru orice R, > 0 exist
a n N astfel ca pentru orice
m, n N, m n n s
a avem
#xm+1sm xn sn1# < ,
unde (sk )k este sirul sumelor partiale ale seriei
yn .
n plus, fie M R astfel ca
#sk # M,
pentru orice k N.
Atunci
m
(xj xj+1)sj |xn xm+1 | M.
j=n
Not
a istoric
a. Gottfried Leibniz (1646-1716) a studiat la scoala Nicolai
din Leipzig, precum si la Universitatea din acelasi oras si la cea din Jena. A
obtinut titlul de doctor n drept de la Universitatea din Altdorf. Este primul
care foloseste notatia f(x)dx, ntr-un manuscris datat 21 noiembrie 1675
si ntr-un articol, aparut n Acta Eruditorum, n 1686. n aceeasi revista
publica, n 1684, detalii privind conceptiile sale privind calculul diferential
n cadrul articolului Nova Methodus pro Maximis et Minimis, itemque Tangentibus... A fost membru al Royal Society of London si al Accademia din
Roma. Este, alaturi de Newton, unul dintre fondatorii calcului diferential si
integral.
Unele functii elementare ca sume de serii
Notiunile anterioare ne permit sa (re)definim ntr-o maniera extrem de
riguroas
a functiile elementare.
1. Pentru orice x R, seria
n
x
n=0
n!
xn
n!
n=0
Sa se arate ca
pentru orice x, y R.
ex ey = ex+y ,
( 1)....( n + 1)
n=1
n!
192
(1)....(n+1)
n=1
xn = (1 + x) .
n!
xn
n=0
2n+1
x
este absolut convergent
a si
(1)n (2n+1)!
suma sa se noteaz
a cu sin x.
Asadar
x2n+1
(1)n
= sin x.
(2n
+
1)!
n=0
4. Pentru orice x R, seria
n=0
2n
x
este absolut convergent
a si
(1)n (2n)!
suma sa se noteaz
a cu cos x.
Asadar
x2n
(1)n
= cos x.
(2n)!
n=0
5. Au loc relatiile:
sin(x + y) = sin x cos y + sin y cos x,
cos(x + y) = cos x cos y sin x sin y,
sin(x) = sin x,
cos(x) = cos(x),
sin(0) = 0,
cos(0) = 1
si
sin2 x + cos2 x = 1,
pentru orice x, y R.
Exista un numar real, notat cu , astfel nct:
cos( ) = 0,
2
cos x > 0,
pentru orice x [0, 2 ) si
sin(x + 2) = sin x,
193
cos(x + 2) = cos x,
sin( x) = cos x,
2
cos( x) = sin x,
2
pentru orice x R.
6. Definim functia tg : R { 2 + n | n Z} R, prin
tg(x) =
sin x
cos x
cos x
.
sin x
3
1
= 12 sin 1;
i)
sin 2n+1 cos 2n+1
ii)
n=1
iii)
iv)
3 nx
(1)n cos3n3
n=0
n=1
n=1
v)
n=0
1
n2
2
;
6
1
n4
4
;
90
1
(1)n 2n+1
=
= 43 cos x;
2. (Criteriul de condensare al lui Cauchy) Fie (an )n un sir descrescator de elemente din [0, ).
S
a
se
arate
c
a
seria
an este convergent
a dac
a si numai daca seria
n
2 a2n este convergenta.
1
Aplicatie: stabiliti natura seriei
.
n log n
194
3. (Criteriul lui Gauss) Fie (an )nN un sir de numere reale strict
pozitive. Daca exista un sir marginit (bn )nN de numere reale, R si
> 0 astfel nct
an
bn
= 1 + + 1+ ,
an+1
n n
pentru orice n N, atunci seria
an este convergent
a dac
a > 1 si divergent
a dac
a 1.
Aplicatie: sa se arate ca daca , R si y R{0, 1, 2, 3, ..., n, ..},
atunci seria
1+
( + 1)( + 1)
( + 1)...( + n 1)( + 1)....( + n 1)
+
+...+
+..,
1!y
2!y(y + 1)
n!y(y + 1)...(y + n 1)
n;
4.
Sa se studieze natura urmatoarelor serii:
2
i)
en ;
1
sin n(n+1)
ii)
1
1 ;
cos n cos n+1
147....(3n+1) n
iii)
x , unde x (0, );
(n+1)!
n
iv) (n)x , unde x (0, ) iar (n) reprezint
a num
arul divizorilor lui
1 n n
v)
(e) ;
n!147....(3n2)
vi) ( 369....(3n) )2 ;
(1) n (1) n
vii)
,
;
n
n
(1)
n n+1
;
viii)
n
n
ix) sin (2 + 3) ;
x) cosnnx , unde x = 2k, k Z;
xi) sinnnx , unde x = 2k, k Z;
cos n cos n1
xii)
;
n
xiii)
(1)n (1)nn+n sin 1n ;
xiv)
n 2.
n=2
n=1
1
,
xn
unde x1 = x2 = 1 si xn+1 = xn +
1
x ,
n2 n1
pentru orice n N,
Bibliografie
1. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universitatii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 39214.
2. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti, 1983, cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 32023
3. W.J. Kaczor, M.T. Nowak, Problems in Mathematical Analysis
I, Americam Mathematical Society, 2000.
4. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic
a pe dreapta real
a,
O abordare contemporan
a, Editura Universitaria Craiova, 2002- cota la
biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 39801
196
CONTINUITATE
197
198
199
want to be able to control the variation in the output by setting a tolerance on the
input. ...This definition (i.e. the definition of continuity) does it all for us:
it implies the intermediate value property, it implies that a continuous function
on [a, b] is bounded and achieves its bounds on that interval, it is preserved when
we add two continuous functions or multiply them or even take compositions of
continuous functions.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, paginile 91-95.
Definitia continuit
atii unei functii ntr-un punct; formul
ari
echivalente
Operatii algebrice cu functii continue
Continuitatea aplicatiilor liniare
avnd domeniul Rp si codomeniul Rq
Definitia continuit
atii unei functii ntr-un punct; formul
ari echivalente
Definitie. Fie f : D Rp Rq si a D. Spunem ca
functia f este
continu
a n a daca pentru orice vecinatate V a lui f (a), exista o vecinatate
U a lui a (care depinde de V ), astfel ca pentru orice
x DU
sa avem
f (x) V .
Dac
a D1 D, atunci spunem c
a f este continu
a pe D1 dac
a f este
continu
a n orice punct din D1 .
Observatie. Definitia de mai sus are un caracter pur topologic, ea putnd
fi formulat
a si n cadrul spatiilor topologice.
200
c) pentru orice sir (xn )nN , de elemente din D, care converge catre a,
sirul (f (xn ))nN converge c
atre f(a).
Demonstratie.
a) b) Multimea
M = {y Rq | #y f(a)# < }
este o vecin
atate a lui f (a).
Ca atare, exista U, vecinatate a lui a, astfel ca
x U D f(x) V .
Deoarece U este o vecin
atate a lui a, exista R, > 0 astfel nct
{x Rp | #x a# < } U ,
si ca atare, daca
x D si #x a# < ,
201
atunci
xU D
si deci
f (x) V ,
adica
Exist
a n N cu proprietatea c
a pentru orice n N, n n avem
#xn a# < .
Cum xn D, pentru orice n N, deducem c
a
#f (xn ) f(a)# < ,
ceea ce arat
a c
a sirul (f (xn ))nN converge c
atre f(a).
c) a) Presupunem, prin reducere la absurd, c
a a) este fals
a.
Atunci exista V0 , vecinatate a lui f(a), astfel ca, pentru orice U, vecinatate a lui a, exista xU D U, astfel nct
f(xU )
/ V0 .
Pentru orice n N, consideram
Un = {x Rp | #x a# <
1
}.
n
0, x 0
1, x > 0;
f(x), x Q
.
g(x), x
/Q
si
f(x + xn ) = f(x),
pentru orice x R si orice n N.
S
a se arate c
a f este constant
a.
6. Fie f, g : [0, 1] R doua functii cu proprietatea ca multimile punctelor
lor de continuitate sunt dense n [0, 1]. Sa se arate ca exista cel putin un punct
al intervalului [0, 1] n care ambele functii sunt continue.
7. S
a se arate c
a orice functie f : [0, 1] [0, 1] care are graficul nchis
(i.e. pentru orice sir (xn )nN de elemente din [0, 1] si orice x, y [0, 1] astfel
nct lim xn = x si lim f(xn ) = y, rezulta f(x) = y) este continua.
n
204
Teorem
a. Fie f, g : D Rp Rq , : D Rp R si a D. Daca
f, g si sunt continue n a, atunci f + g, f g, fg, f si f (daca (x) = 0
pentru orice x D) sunt continue n a.
Teorem
a. Fie f : D Rp Rq . Daca f este continua n a, atunci
#f# este continu
a n a.
Teorem
a. Fie f : D1 Rp D2 Rq si g : D2 Rp D3 Rr .
Daca f este continu
a n a, iar g este continu
a n f (a), atunci g f este
continua
n
a.
205
206
pentru orice x R .
n particular, o astfel de functie este continua.
Demonstratie. Avem, utiliznd inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
(vezi pagina 86),
p
2
2
|yi | #x#
|cij |2 ,
p
j=1
de unde
q
p
1
#f (x)# = #y# #x# (
|cij |2) 2 ,
i=1 j=1
i=1 j=1
avem
#f(x)# M #x# ,
pentru orice x Rp .
Ca atare, avem
q
p
i=1 j=1
|cij |2 ) 2 #u v# ,
Caracteriz
ari alternative pentru continuitatea global
a
Continuitate si conexitate:
Teorema de permanent
a a conexit
atii pentru functii continue;
Teorema lui Bolzano a valorilor intermediare.
Continuitate si compacitate:
Teorema de permanenta
atii pentru functii continue;
a compacit
Teorema valorii minime si maxime pentru functii continue.
Teorema de continuitate a inversei pentru functii continue
Pna acum am studiat continuitatea unei functii local, adica ntr-un
punct. n continuare vom studia proprietatile functiilor care sunt continue
n fiecare punct al domeniului de definitie.
Caracteriz
ari alternative pentru continuitatea global
a
Rezultatul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiilor urmatoarelor
rezultate: Teorema de permanenta a conexitatii (vezi pagina 210), Teorema
lui Bolzano a valorilor intermediare (vezi pagina 211), Teorema de continuitate a inversei pentru functii continue (vezi pagina 216), Teorema lui Dini
(vezi pagina 220), Teorema continuit
atii uniforme (vezi pagina 226), Teorema
lui Tietze (vezi pagina 249).
Teorema de continuitate global
a. Fie f : D Rp Rq .
Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
a) f este continua pe D;
Demonstratie
a) b) Fie
G = G Rq .
G1 D = f 1 (G).
G1 este o vecin
atate deschis
a a lui a, deoarece a G1 .
Dac
a x G1 D, atunci f(x) G, deci f este continu
a n a.
Acum vom ar
ata c
a b) c).
Pentru nceput, sa observam ca pentru B Rq si C = Rq B avem
f 1(B) f 1 (C) =
si
f 1(B) f 1 (C) = D.
(1)
C1 f 1 (B) =
(2)
C1 D = f 1(C).
Echivalenta b) c) decurge imediat din considerentele de mai sus.
209
Corolar. Fie f : Rp Rq .
Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
a) f este continua pe Rp .
1
,
1 + x2
1
f ((1, 1)) = ( , 1].
2
1
f([1, ) = (0, ]
2
si
f(R) = (0, 1],
deci proprietatea unei multimi de a fi deschis
a sau nchis
a nu se p
astreaz
a
prin actiunea unei functii continue.
Vom vedea nsa c
a situatia este diferita n ceea ce priveste compacitatea
si conexitatea.
Continuitate si conexitate
Rezultatul de mai jos arata ca imaginea unei multimi conexe printr-o
functie continua este o multime conexa.
Teorema de permanent
a a conexit
atii pentru functii continue.
p
q
Fie f : H R R . Dac
a H este conex
a si f este continu
a, atunci f (H)
este conexa.
Observatie. Teorema de mai sus are un caracter pur topologic, ea putnd
fi formulat
a si n cadrul spatiilor topologice, validitatea ei pastrndu-se.
210
Dac
a f, prin absurd, nu ar lua, pe H, valoarea k, atunci A1 H si B1 H
sunt nevide, disjuncte, iar reuniunea lor este H, ceea ce contrazice faptul c
a
H este conexa.
211
Continuitate si compacitate
Rezultatul de mai jos arata ca imaginea unei multimi compacte printr-o
functie continua este o multime compacta. El se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei valorii minime si maxime pentru functii continue (vezi pagina 213) si a Teoremei de continuitate a inversei pentru functii continue (vezi
pagina 216).
Teorema de permanent
a a compacit
atii pentru functii continue.
p
q
Fie f : D R R . Daca K este compacta si f este continu
a, atunci
f(K) este compact
a.
Observatie. Teorema de mai sus are un caracter pur topologic, ea putnd
fi formulat
a si n cadrul spatiilor topologice, validitatea ei pastrndu-se.
Demonstratie. Conform Teoremei Heine-Borel (vezi pagina 115), stim ca
multimea K este marginita si nchisa n Rp .
Conform aceluiasi rezultat, este suficient sa ar
at
am c
a f (K) este m
arginit
a
q
si nchis
a n R .
Sa presupunem, prin absurd, ca f(K) nu este marginita.
Atunci, pentru orice n N, exista xn K, astfel nct
#f(xn )# n.
Cum K este marginita, sirul (xn )nN este marginit, deci, n conformitate
cu lema lui Cesro (vezi pagina 139), exista un subsir al sau convergent catre
x.
Pentru c
a xn K, pentru orice n N, si K este nchis
a, rezult
a c
a
x K.
Deoarece f este continua n x, exista o vecinatate V a lui x, astfel ca, pe
V , f este marginita, ceea ce contrazice faptul ca |f(xn )| n, pentru orice
n N.
Asadar f(K) este m
arginit
a.
Vom ar
ata c
a f (K) este nchis
a.
Pentru aceasta, n conformitate cu Teorema de la pagina 96, este suficient
sa aratam ca orice punct de acumulare y al lui f (K) este din f(K).
ntr-adevar, pentru orice n N, exista zn K, astfel ca
#f (zn ) y# <
212
1
.
n
Conform lemei lui Cesro (vezi pagina 139), exista (znk )kN , un subsir al
lui (zn )nN , convergent catre z.
Pentru ca zn K, pentru orice n N, si K este nchisa, rezulta ca
z K.
Deoarece f este continua n z, conform Teoremei de la pagina 201, avem
f(z) = lim f(znk ) = y,
k
si
#f(x )# = inf #f(x)# .
xK
Demonstratie. Deoarece f este continua, conform celei de a doua Teoreme de la pagina 215, #f # este continua si ca atare, folosind Teorema de
permanenta a compacitatii pentru functii continue (vezi pagina 212), precum
si Teorema Heine-Borel (vezi pagina 115), multimea {#f (x)# | x K} este
marginit
a.
Fie
M = sup{#f (x)# | x K}.
Conform Teoremei de caracterizare cu a marginilor unei multimi (vezi
pagina 66), putem considera un sir (xn )nN , de elemente din K, astfel nct
M #f (xn )# M
213
1
,
n
(*)
pentru orice n N.
Atunci, conform Lemei lui Cesro (vezi pagina 139), exista un punct x
din K si (xnk )kN , un subsir al lui (xn )nN , convergent catre x .
Deoarece #f# este continu
a, folosind Teorema de la pagina 201, Propozitia
de la pagina 132 si (), avem
#f(x )# = M = sup #f(x)# .
xK
si
f (x ) = inf f(x).
xK
si
#f (x )# = inf #f(x)# = m.
xS
214
deci
de unde
x
1
m
f ( #x# ) = #x# #f(x)# M ,
m #x# #f(x)# M #x# ,
deci
de unde,
m #x y# #f(x y)# = 0,
x = y.
de unde
f(x) = f(0),
deci, cum f este injectiv
a,
x = 0,
ceea ce contrazice
Atunci
de unde
x S.
m #x# #f (x)# ,
de unde
H1 f (K) = (f 1 )1 (H),
Exercitii
1. Vom spune c
a o functie f : I R, unde I este un interval din R, are
proprietatea lui Darboux dac
a pentru orice interval J I, f (J) este interval.
Sa se arate ca o functie continua f : I R, unde I este un interval din
R, are proprietatea lui Darboux.
2. Sa se arate ca functia f : R R, data de
f(x) = {
2x, x 0
,
x 1, x > 0
pentru orice x R.
5. Sa se arate ca orice functie continua f : R R care are proprietatea
ca
|f (x) f (y| |x y| ,
8. S
a se arate c
a nu exist
a functii continue si bijective din R2 n R.
9. Fie f, g : [a, b] [a, b] dou
a functii continue astfel nct
f g = g f.
S
a se arate c
a exist
a x0 [a, b], astfel ca
f (x0 ) = g(x0 ).
217
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universitatii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 39214.
3. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 32023.
218
S
IRURI DE FUNC
TII CONTINUE
Limita uniform
a a unui sir de functii continue este o functie
continu
a
Teorema lui Dini
Limita uniform
a a unui sir de functii continue este o functie
continu
a
Limita unui sir de functii continue nu este neaparat o functie continua,
asa cum se poate observa pe exemplul urm
ator: fn : [0, 1] R,
fn (x) = xn ,
pentru orice n N si orice x [0, 1].
Vom ar
ata c
a daca sirul de functii continue converge uniform, atunci
limita sa este o functie continua. Mai precis avem urmatorul rezultat care se
va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei lui Tietze (vezi pagina 249), precum si al Teoremei de continuitate n raport cu parametrul pentru integrala
infinit
a (vezi pagina 435).
Teorem
a. Fie (fn )nN , fn : D Rp Rq , un sir de functii continue
care converge uniform catre f : D R. Atunci f este continua.
Demonstratie. Deoarece sirul de functii (fn )nN , converge uniform c
atre
f, pentru orice > 0 exista n N astfel ca pentru orice n N, n n si
orice x D sa avem
+ + = ,
3 3 3
fn f,
pentru orice n N.
Avem
Kn = ,
nN
220
x0 Kn ,
nN
atunci
fn (x0) ,
fn0 (x) ,
fn f .
Not
a istoric
a. Ulisse Dini (1845-1918) a studiat la Pisa si Paris cu
Bertrand si Hermite. A predat la Universitatea din Pisa, al carei rector a si
fost ntre anii 1888 si 1890. A fost ales, n 1880, membru al parlamentului
italian si senator, n 1880. n 1908 devine director al Scuola Normale di
Pisa. A contribuit la dezvoltarea geometriei si analizei matematice (n special
la teoria seriilor Fourier). Dini a publicat multe monografii (Fundamentele
teoriei functiilor de o variabila reala, n 1878; un tratat despre seriile Fourier,
n 1880 etc).
Exercitii
1. Sa se arate ca sirul de functii (fn )nN , fn : [0, 1] R, dat de
fn (x) =
(1 + x)n
,
e2nx
221
(ln x)n
,
1 + (ln x)n
1
fn+1(x) = fn (x) + [x fn2(x)],
2
pentru orice n N si orice x [0, 1].
S
a se
atre functia f : [0, 1] R,
arate ca (fn )nN converge uniform c
f(x) = x, pentru orice x [0, 1].
5. Sa se arate ca sirul de functii (fn )nN , fn : [0, 1] R, dat de
fn (x) =
xn
,
1 + x2n
1
,
n
dac
ax=
0, alminteri
m
,
n
m, n N, (m, n) = 1
222
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. C. Popa, V. Hiris, M. Megan, Introducere n analiza matematic
a
prin exercitii si probleme, Editura Facla, 1976 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 23777.
223
CONTINUITATE UNIFORMA
a, = .
2
1
,
x
224
ax
.
ax
,
a(a )
iar aceast
a inegalitate nu poate fi mbun
at
atit
a, deoarece egalitatea are loc
pentru x = a .
Dac
a dorim |f(x) f(a)| < , atunci cea mai mare valoare pe care o
a2
putem alege pentru este a, = 1+a
.
Asadar, pentru a > 0, f este continua n a, deoarece putem alege
a, =
a2
1 + a
x,yA
x, y f 1 (B(u, ),
2
i.e.
#f(x) u# <
2
si
#f(y) u# < ,
2
226
ceea ce implica
#f (x) f(y)# #f (x) u# + #f(y) u# <
+ = .
2 2
Cauchy, deci convergent (am utilizat aici Criteriul lui Cauchy-vezi pagina
140).
Fie
u = lim xn .
n
Atunci
f (u) = u.
Mai mult, prin trecere la limita, dupa m, n inegalitatea de mai sus,
obtinem urm
atoarea estimare a vitezei de convergenta:
#u xn #
C n1
#x2 x1# ,
1C
pentru orice n N.
Acum vom arata ca punctul u este unic.
Sa presupunem ca v este un alt punct fix al lui f.
Atunci
#u v# = #f (u) f (v)# C #u v# ,
de unde
deci
adica
0 (C 1) #u v# ,
#u v# = 0,
u = v.
230
deducem ca
#xn+1 # B(1 C n ),
fesor plin si a petrecut anul academic 1925 la Paris. Anii dintre cele doua
razboaie mondiale au fost extrem de plini pentru Banach. n 1929 mpreuna
cu Steinhaus a nfiintat Studia Mathematica (a carei politica editoriala era
concentrarea pe cercet
arile de analiza functional
a si alte domenii conexe). n
1931, mpreun
a cu Steinhaus, Knaster, Kuratowski, Mazurkiewicz si Sierpinski, a nfiintat o serie de Monografii Matematice. Primul volum din aceast
a
serie, intitulat Teoria operatorilor liniari, a fost scris de Banach si a aparut
n 1932. n 1927 Kuratowski a ocupat o pozitie la Universitatea Tehnica din
Liov, unde a lucrat pn
a n 1934. mpreun
a cu Banach a scris, n acest
a perioad
a, cteva articole. Modul n care Banach lucra era total neconventional.
i placea s
a fac
a matematic
a mpreun
a cu colegii s
ai ntr-o cafenea din Liov.
Iata ce spunea Ulam: Era dificil sa stai n cafenea sau sa bei mai mult dect
Banach. Discutam probleme propuse chiar acolo, adeseori cu nici un rezultat
chiar dupa cteva ore de gndire. A doua zi Banach aparea cu cteva mici foi
de hrtie continnd schema demonstratiei pe care o g
asise. n 1939 Banach
a fost ales presedintele Societatii Poloneze de Matematic
a. La nceputul celui
de al doilea razboi mondial Liovul a fost ocupat de catre trupele sovietice.
Banach era n relatii bune cu matematicienii sovietici, vizitnd Moscova de
cteva ori. A fost bine tratat de catre noua administratie sovietica si chiar numit decanul Facult
atii de S
tiinte al Universit
atii, acum renumit
a Ivan Franko.
Dup
a ocuparea Liovului de c
atre trupele naziste, n iunie 1941, Banach a tr
ait
n conditii dificile. A fost arestat, pentru cteva saptamni, sub nvinuirea
de trafic de valuta germana. A supravietuit unei perioade n care membrii
Academiei Poloneze erau omorti (conducatorul sau de doctorat, Lomnicki
a murit n tragica noapte de 3 iulie 1941). Se mbolnaveste si moare la Liov
la data de 31 august 1945.
Banach a fondat analiza functionala modern
a si a avut contributii majore
la dezvoltarea teoriei spatiilor vectoriale topologice. n teza sa de doctorat
din 1920 a definit axiomatic ceea ce astazi numim spatii Banach. Aceasta
idee a fost introdus
a si de c
atre alti matematicieni aproape n acelasi timp
(de exemplu de c
atre Wiener), dar acestia nu au dezvoltat teoria. Numele de
spatii Banach se datoreaz
a lui Frchet. Importanta operei lui Banach const
a
n faptul ca a dezvoltat o teorie sistematica a analizei functionale, avnd
drept baza lucrarile lui Volterra, Fredholm si Hilbert n domeniul ecuatiilor
integrale.
Banach este autorul unor rezultate fundamentale privind spatiile vectoriale normate (teorema Hahn-Banach, principiul m
arginirii uniforme (BanachSteinhaus), teorema aplicatiei deschise etc). Paradoxul Banach-Tarski (o
234
sfera poate fi mpartita n doua submultimi care pot fi combinate astfel nct
sa rezulte doua sfere, fiecare identica cu cea initiala), a carui demonstratie
foloseste axioma alegerii, a determinat multi matematicieni sa se ntrebe
dac
a utilizarea amintitei axiome este legitim
a, fiind o contributie major
a la
dezvoltarea teoriei axiomatice a multimilor.
Not
a istoric
a. Renato Caccioppoli s-a nascut n 1904 la Napoli, Italia.
De la Universitatea din Napoli obtine licenta n matematica, n anul 1925,
fiind influentat de Mario Picone, al carui asistent devine n acelasi an. Cu o
mic
a ntrerupere (cnd va preda la Universitatea din Padova) si-a desf
asurat
ntreaga activitate la Universitatea din Napoli. Avnd convingeri antifasciste (era nepotul lui Bakunin), si exprima cu ocazia vizitei lui Hitler si
Mussolini la Napoli, n mai 1938, opozitia fata de acestia, ceea ce conduce la
arestarea sa. Pentru a evita un proces, beneficiind de ajutorul matusii sale
Maria Bakunin, care era profesoar
a de chimie la Universitatea din Napoli,
este declarat nebun si internat ntr-un azil. Dup
a cel de al doilea r
azboi
mondial si reia activitatea stiintifica si este ales membru al Accademia dei
Lincei. Se alatura Partidului Comunist Italian, desi nu mpartaseste ntru
totul politica acestuia. Ultimii sai ani de viata sunt tristi: este dezamagit
din punct de vedere politic, simte ca inspiratia matematic
a l p
ar
aseste si
divorteza de sotie. Devine alcoolic si izolat. Se mpusca pe 8 mai 1959.
Caccioppoli, un excelent pianist, a avut contributii nsemnate la dezvoltarea
analizei matematice, a calculului variational, a ecuatiilor diferentiale. n articolul Misura e integrazione degli insiemi dimensionalmente orientati, aparut
n Rendiconti dellAccademia Nazionale dei Lincei, introduce notiunea de
multimi de parametru finit, multimi cunoscute ast
azi sub numele de multimi
Caccioppoli.
Rezultatul de prezentat mai jos, anume Principiul contractiilor al lui
Picard-Banach-Caccioppoli, este un instrument fundamental n stabilirea
existentei si unicit
atii solutiilor ecuatiilor diferentiale ordinare.
Pentru nceput vom prezenta cteva notiuni care ne vor permite formularea principiului mai sus amintit si care au o mare nsemnatate n sine.
Definitie. Se numeste metrica pe multimea X o functie d : X X
[0, ) care satisface urm
atoarele conditii:
1)
d(x, y) = 0
235
Definitie. Sirul
(xn )nN , de elemente din spatiul metric (X, d), se nu
meste Cauchy daca pentru orice R, > 0 exista n N astfel nct
m, n N, m, n n implica
d(xm , xn ) < .
237
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facultatii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 32023
238
TEOREME DE APROXIMARE
complet determinate de multimea finita a coeficientilor lor); ele joaca pentru aproximarea functiilor continue, rolul pe care l joaca numerele rationale
pentru aproximarea numerelor reale.
Notiunea de aproximare uniform
a a unei functii cu o alt
a functie
Definitie. Fie f, g : D Rp Rq . Spunem ca
g aproximeaza
uniform
pe f, pe D, cu eroarea > 0, dac
a
#f(x) g(x)# < ,
pentru orice x D, adic
a dac
a
def
Spunem c
a functia f poate fi aproximat
a, pe D, cu functii din clasa A,
daca pentru orice > 0, exista g A, astfel nct
#f g # < ,
sau, echivalent, exista un sir de functii din A, care converge uniform catre
f, pe D.
Notiunea de functie n scar
a. Aproximarea uniform
a a functiilor
continue cu functii n scar
a
Definitie. O functie g : D Rp Rq se numeste functie n scara daca
ia numai un numar finit de valori distincte, iar orice valoare nenula este
luat
a pe un interval din Rp .
De exemplu, pentru p = q = 1, functia g : R R, data de
0,
1,
g(x) = { 3,
5,
0,
x 2
2 < x 0
0<x<1
1x3
x>3
Folosind Teorema continuitatii uniforme (vezi pagina 226) se demonstreaza urmatoarea care se va dovedi utila n cadrul demonstratiei lemei lui
Riemann (vezi pagina 500).
Teorem
a. O functie continua f : D Rp Rq , unde D este un interval
compact din Rp , poate fi aproximat
a uniform cu functii n scar
a.
Notiunea de functie liniar
a pe portiuni. Aproximarea uniform
a
a functiilor continue cu functii liniare pe portiuni
Este de asteptat ca functiile continue s
a fie aproximate uniform cu functii
mai simple care sunt continue (functiile n scara nu sunt continue).
Definitie. O functie g : [a, b] R R se numeste liniara pe portiuni
daca exista c0 , c1 , c2 , ..., cn , A1 , B1 , A2 , B2, ..., An , Bn R astfel ca
a = c0 < c1 < c2 < ... < cn = b
si
g(x) = Ak x + Bk ,
pentru orice k {1, 2, ..., n} si pentru orice x [ck , ck+1 ]
Observatie. Binenteles c
a pentru ca g s
a fie continu
a, numerele reale
Ak si Bk trebuie sa ndeplineasca anumite relatii.
Folosind Teorema continuit
atii uniforme (vezi pagina 226) se demonstreaza urmatoarea
Teorem
a. O functie continua, f : J R R, unde J este un interval
compact, poate fi aproximata uniform cu functii continue liniare pe portiuni.
Polinoamele Bernstein
Definitie. Fie f : [0, 1] R o functie continua. Polinomul Bernstein
de ordin n, asociat functiei f , este definit prin
Bn (x) = Bn (x; f) =
n
k
f( )Cnk xk (1 x)nk ,
n
k=0
Not
a istoric
a. Serge N. Bernstein (1880-1968), matematician rus, a
avut contributii nsemnate la dezvoltarea analizei matematice, teoriei aproximarii si teoriei probabilitatilor. S-a nascut la Odesa. A absolvit liceul n
1898. Apoi merge la Paris unde studiaz
a la Sorbona si la cole dElectrotechnique
Suprieure. ntre 1902 si 1903 se afl
a la Gttingen. Obtine titlul de doctor
n matematici de la Sorbona, n anul 1904, cu o tez
a n care rezolv
a cea de
a 19-a problema din lista lansata de catre Hilbert la congresul matematicienilor din 1900. La ntoarcerea n Rusia este nevoit sa se nroleze ntr-un nou
program doctoral deoarece autoritatile ruse nu recunosteau, pentru posturile
din nvatamntul superior gradele obtinute n str
ain
atate. Obtine titlul de
doctor de la Universitatea din Harkov, cu o tez
a n care rezolv
a cea de a
20-a problema din lista mentionata anterior. Va preda la aceasta universitate pna n 1933, an n care ncepe sa predea la Universitatea din Leningrad
(timp n care activeaza si n cadrul Academiei de S
tiinte a URSS). Din 1943
va preda la Universitatea din Moscova. A avut rezultate remarcabile n teoria aproxim
arii functiilor si n teoria probabilit
atilor (pe care a ncercat, n
1917, sa o axiomatizeze).
Observatie. Pentru orice n N si orice x [0, 1], avem:
n
1=
Cnk xk (1 x)nk .
k=0
nlocuind n cu n 1 si k cu j, avem:
n1
j
1=
Cn1
xj (1 x)n1j ,
j=0
avem
x=
n1
j+1
j=0
j + 1 j+1
Cn ,
n
n
k
n
k=1
Cnk xk (1 x)nk .
242
(1)
Asadar
x=
n
k
k=0
Cnk xk (1 x)nk .
(2)
n
(n n)x =
(k 2 k)Cnk xk (1 x)nk .
2
k=0
k
1
1
( )2 Cnk xk (1 x)nk .
(1 )x2 + x =
n
n
n
k=0
(3)
1
k
x(1 x) =
(x )2 Cnk xk (1 x)nk ,
n
n
k=0
(4)
relatie ce va fi folosit
a ulterior.
S
a remarc
am c
a relatia (1) spune c
a polinomul Bernstein de ordin n,
pentru functia f0 , data de f0(x) = 1, coincide cu f0 , iar relatia (2) spune
acelasi lucru pentru functia f1 , data de f1 (x) = x. Formula (3) arata ca
polinomul Bernstein, de ordin n, pentru functia f2 , data de f2 (x) = x2, este
Bn (x; f2) = (1
1 2 1
)x + x,
n
n
243
obtinem
n
k
f(x) Bn (x) =
{f (x) f ( )}Cnk xk (1 x)nk ,
n
k=0
de unde
n
k k k
nk
|f (x) Bn (x)|
f(x) f ( n ) Cn x (1 x) .
(*)
k=0
n max{
1 M2
,
}.
4 42
avem majorarea
n
k k
nk
Cn x (1 x)
Cnk xk (1 x)nk = .
k
k=0
(x
k 2
1
) 1,
n
n2
)
n
k
k
k
2M n (x )2 Cnk xk (1 x)nk
n
k
n
2M n
k
(x )2 Cnk xk (1 x)nk =
n
k=0
1
M
= 2M n x(1 x) ,
n
2 n
deoarece, pentru orice x [0, 1], avem
1
x(1 x) .
4
Ca atare
|f(x) Bn (x)| 2,
Bn (x) f,
pe [0, 1].
245
Teorema Stone-Weierstrass
Teorema de aproximare a lui Bernstein st
a la baza demonstratiei urm
atorului rezultat (care se poate demonstra si fara a se face apel la teorema lui
Bernstein):
Teorema Stone-Weierstrass. Fie K Rp o multime compact
a si A
o familie de functii continue cu domeniul K si codomeniul R, avnd urmatoarele proprietati:
a) functia e, data de e(x) = 1, pentru orice x K, apartine lui A.
b) daca f si g apartin lui A, atunci f + g apartine lui A, pentru orice
, R,
c) daca f si g apartin lui A, atunci fg apartine lui A.
d) pentru orice x = y K, exist
a f A, astfel ca f (x) = f(y).
Atunci, pentru orice functie continua f : K Rp R exista un sir de
functii din A, care converge uniform catre f.
Not
a istoric
a. Marshall N. Stone (1903-1989) a studiat la Harvard
(ntre 1919 si 1922). Obtine titlul de doctor n matematica n 1926 cu o
teza elaborata sub ndrumarea lui Birkhoff. A fost profesor la Columbia
University, Harvard University, Yale University, iar din 1946 a fost decanul
Departamentului de Matematic
a de la Chicago University. A avut contributii
nsemnate la dezvoltarea analizei matematice, n special la teoria spatiilor
Hilbert si a algebrelor Booleene.
Observatie. Teorema de aproximare a lui Bernstein are marele avantaj
(spre deosebire de Teorema Stone-Weierstrass) de a furniza o metod
a constructiv
a pentru obtinerea unui sir de polinoame care converge uniform c
atre
functia continua considerata.
246
247
EXTINDEREA FUNC
TIILOR CONTINUE
Existenta unei functii continue care ia valori prestabilite pe dou
a
multimi nchise disjuncte
Teorema lui Tietze
Uneori este de dorit s
a se extind
a domeniul unei functii continue f
ar
aa
schimba valorile functiei pe domeniul ei initial. Acest lucru poate fi realizat
ntr-un mod trivial, definind functia prin valoarea 0 n afara domeniului ei
initial de definitie. Aceasta metoda nu genereaza, de regula, o extindere
continua. De fapt, asa cum se vede considernd functia f : R {0} R,
data de f(x) = x1 , pentru orice x R {0}, uneori nu exista o extindere
continu
a. Totusi, asa cum vom vedea mai jos, o extindere continu
a exist
a
ntotdeauna dac
a domeniul initial de definitie este o multime nchis
a. Mai
mult, marginile extinderii se afla ntre marginile functiei initiale.
Existenta unei functii continue care ia valori prestabilite pe dou
a
multimi nchise disjuncte
Observatie. Fie A si B dou
a submultimi nchise ale lui Rp , astfel ca
A B = .
Definim
d(x, A) = inf #y x#
yA
si : R R, prin
p
(x) =
d(x, A)
,
d(x, A) + d(x, B)
pentru orice x Rp .
Atunci este continua si are urmatoarele proprietati:
|A = 0,
|B = 1
si
pentru orice x R .
p
0 (x) 1,
248
xRp
xD
Not
a istoric
a. Heinrich Tietze (1880-1964) a fost profesor la Mnchen
si a avut contributii nsemnate n topologie, geometrie si algebra. Teorema
de mai sus a fost demonstrata n 1914. Tatal lui Tietze a fost directorul
Institutului Geologic al Universitatii din Viena. Tietze a studiat, ncepnd
cu 1898, la Technische Hochschule din Vienna (unde devine prieten, printre
altii, cu Hahn). Obtine titlul de doctor, n 1904, de la Universitatea din
Viena, sub ndrumarea lui Gustav von Escherich. A fost profesor la Brno,
Erlangen si Mnchen. A fost membru al Academiei de S
tiinte din Bavaria,
al Royal Society of London si al Academiei de S
tiinte din Austria.
Demonstratie. Conform Teoremei valorii maxime si minime pentru functii
continue (vezi pagina 213), putem considera
M = sup |f(x)|
xD
M
,
3
M
3
1|B1 =
si
M
M
1 (x)
,
3
3
pentru orice x Rp .
Functia f2 = f 1 este continua si
2
sup |f2 (x)| M .
3
xD
Fie acum
A2 = {x D | f(x)
2M
}
3 3
si
2M
}.
3 3
Folosind din nou observatia anterioar
a, deducem existenta unei functii
p
continue 2 : R R astfel ca
B2 = {x D | f(x)
2|A2 =
2|B2 =
si
2M
,
3 3
2M
3 3
2M
2M
2 (x)
,
3 3
3 3
pentru orice x Rp .
Functia f3 = f2 2 = f 1 2 este continu
a si
2
sup |f3 (x)| ( )2 M.
3
xD
Procednd ca mai sus, obtinem un sir de functii continue, n : Rp R,
astfel ca, pentru orice n N, sa avem
2
|f(x) (1(x) + ... + n (x))| ( )n M,
3
pentru orice x D, si
1 2
|n (x)| ( )n1 M,
3 3
250
(*)
(**)
pentru orice x Rp .
Definim, pentru orice n N, functia continua gn : Rp R, prin
gn = 1 + ... + n .
2
2
2
1 2
( )n M (1 + + .... + ( )mn1 ) ( )n M ,
3 3
3
3
3
relatie care arat
a, folosind Criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniform
a
(vezi pagina 147-148), ca sirul (gn )nN converge uniform catre o functie ce va
fi notata cu g.
Cum functiile gn sunt continue, conform Teoremei de la pagina 219, g
este functie continu
a.
De asemenea, din (*), rezult
a c
a
2
|f(x) gn (x)| ( )n M,
3
pentru orice x D, deci
g|D = f .
Mai mult, din (**), deducem ca, pentru orice n N si orice x Rp , avem
1
2
2
|gn (x)| M (1 + + .... + ( )n1 ) M ,
3
3
3
de unde
sup |g(x)| sup |f(x)| .
xRp
xD
Inegalitatea
sup |g(x)| sup |f(x)|
xRp
xD
xRp
xD
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. James Munkres, TOPOLOGY A first course, Prentice Hall, 1975.
251
ECHICONTINUITATE
Notiunea de familie m
arginit
a de functii continue
Echicontinuitatea unei familii de functii
Teorema Arzel-Ascoli
Am folosit de multe ori pna acum teorema lui Bolzano-Weierstrass (orice
multime infinita si marginita din Rp are un punct de acumulare) si rezultatul
corespunz
ator pentru siruri, anume lema lui Cesro (orice sir m
arginit din
Rp are un subsir convergent). Vom prezenta acum un rezultat analog pentru
multimi de functii continue. Pentru simplitate, vom prezenta aici numai
forma referitoare la siruri, desi se pot defini si pentru functii notiunile de
vecinatate, multime deschis
a si nchisa, punct de acumulare etc.
Notiunea de familie m
arginit
a de functii continue
Fie K o multime compact
a fixat
a din Rp.
Pentru o functie continua f : K Rq definim
def
f A,
#f (x) f (y)# < .
Observatie. Spunem c
a familia A de functii, din K n Rq , are proprietatea () dac
a pentru orice x K si orice R, > 0 exist
a x, R,
x, > 0 astfel ca pentru orice y K cu proprietatea ca
#y x# < x,
si orice functie
f A,
253
avem
#f (y) f(x)# < .
Not
a istoric
a. Guido Ascoli (1887-1957) a fost profesor la Milano si
Torino.
ca
Demonstratie.
b)a)
Vom ar
ata c
a a)b).
Dac
a A este nem
arginit
a, atunci, pentru orice n N, exist
a fn A astfel
#fn # n.
Conform primei leme de mai sus, nici un subsir al lui (fn )nN nu poate fi
uniform convergent, deci avem b).
Dac
a A nu este echicontinu
a, atunci exist
a 0 R, 0 > 0 astfel ca pentru
orice n N, exist
a xn , yn K cu proprietatea c
a
#xn yn #
1
n
si fn A cu proprietatea ca
#fn (xn ) fn (yn )# 0 .
Daca sirul (fn )nN ar avea un subsir uniform convergent, atunci, conform
celei de a doua leme de mai sus, acest subsir ar fi echicontinuu, ceea ce ar
contrazice afirmatia de mai sus.
Deci avem b).
a)b)
Vom ar
ata c
a orice sir de functii, (fn )nN , din A, posed
a un subsir uniform
convergent.
Conform exercitiului 9 de la pagina 102, exista C o submultime numarabila a lui K cu proprietatea ca pentru orice y K si orice > 0 exista un
element x C astfel ca
#x y# < .
(*)
Daca C = {x1 , ..., xn , ...}, atunci (fn (x1 ))nN este un sir marginit din Rp ,
deci conform lemei lui Cesro (vezi pagina 139), exista un subsir
(f11 (x1 ), f12(x1 ), ...., f1n (x1 ), ...)
al lui (fn (x1))nN care este convergent.
255
Sa remarcam acum ca sirul (f1k (x2 ))kN este un sir marginit din Rp , deci
exista un subsir
(f21 (x2 ), f22(x2 ), ...., f2n (x2 ), ...)
al s
au care este convergent.
S
a remarcam, n continuare, c
a sirul (f2k (x3 ))kN este un sir m
arginit din
p
R , deci exist
a un subsir
(f31 (x3 ), f32(x3 ), ...., f3n (x3 ), ...)
al s
au care este convergent.
Procedeul se repeta si definim gn = fnn ca fiind a n-a functie din cel de
al n-lea subsir.
Din constructie este clar ca sirul (gn )nN este convergent n orice punct
din C.
Vom ar
ata acum c
a sirul (gn )nN este convergent n orice punct din K si
ca avem convergenta uniforma.
Pentru orice R, > 0 exista R, > 0 astfel ca pentru orice
x, y K cu proprietatea ca
#x y# <
si orice functie
avem
f A
#f(x) f(y)# < .
o submultime finit
a a lui C astfel nct pentru orice x K, exist
a
i {1, 2, ..., k} astfel ca
#x yi # < .
Deoarece sirurile (gn (y1 ))nN ,...,(gn (yk ))nN sunt convergente, exista
M N astfel ca pentru orice n, m M s
a avem
#gm (yi ) gn (yi )# < ,
256
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. James Munkres, TOPOLOGY A first course, Prentice Hall, 1975.
257
LIMITE DE FUNC
TII
f(x) b.
xc
258
Lem
a. n cadrul de mai sus, daca b Rq , f (x) b si f(x) b ,
xc
xc
atunci b = b .
xc
Urm
atorul rezultat prezint
a formul
ari echivalente pentru existenta limitei
unei functii ntr-un punct.
Teorem
a. n cadrul de mai sus, urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
a) exista limf(x) si
xc
limf(x) = l.
xc
#f(x) l# < .
avem
lim f(xn ) = l.
Urm
atorul rezultat precizeaz
a leg
atura dintre continuitate si limit
a.
Teorem
a. n cadrul de mai sus, facem presupunerea suplimentara c
a c
este punct al lui D.
Atunci, urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
a) f este continu
a n c.
b) exista limf(x) si
xc
limf (x) = f(c).
xc
259
Teorem
a. Fie f : D Rp Rq , g : D Rq Rs astfel ca Imf D ,
c un punct de acumulare al lui D, b Rq si a Rs astfel nct:
i)
limf(x) = b
xc
Atunci exist
a lim(g f)(x) si
xc
lim(g f)(x) = a.
xc
Observatie. Conditia ii) din acesta teorema este esentiala, asa cum
arata exemplul urmator:
f : R R este data de
f (x) = {
0, x = 0
,
1, x = 0
g=f
si
c = 0.
Limite la infinit si limite infinite
Ca si n cazul sirurilor, vom prezenta cazul limitelor infinite, respectiv al
limitelor la infinit.
Definitie. Fie f : E R si x0 un punct de acumulare (n cazul q = 1,
eventual infinit) al multimii E Rq .
260
Aceasta
situatie se marcheaza
prin notatia
lim f(x) = l.
xx0
Observatie
1. Pentru q = 1,
lim f (x) =
xx0
xx0
dac
a si numai dac
a pentru orice R, exist
a R astfel nct pentru orice
x E cu proprietatea
x > ,
261
avem
f(x) > .
4.
lim f(x) =
dac
a si numai dac
a pentru orice R, exist
a R astfel nct pentru orice
x E cu proprietatea
x > ,
avem
f(x) < .
5.
lim f(x) =
daca si numai daca pentru orice R, exista R astfel nct pentru orice
x E cu proprietatea
x < ,
avem
f(x) > .
6.
lim f(x) =
dac
a si numai dac
a pentru orice R, exist
a R astfel nct pentru orice
x E cu proprietatea
x < ,
avem
f(x) < .
Observatie. Comportamentul limitelor de functii la operatiile algebrice
este similar celui din cazul sirurilor.
Limita superioar
a si inferioar
a. Oscilatia
Vom presupune acum ca q = 1.
Asadar vom considera o functie f : D Rp R si c un punct din D.
Notiunile prezentate mai jos, care sunt analogul notiunilor de limit
a superioar
a si inferioar
a de la siruri, sunt utile pentru o caracterizare alternativ
a
a continuitatii.
262
xc
xA
x,yA
inf
V vecin
a tate a lui c
(f, V D).
xc
xc
Exercitii
1. n cadrul de mai sus, s
a se arate c
a, pentru orice > 0, multimea
{x D | (f, c) < } este deschis
a.
s
2. Fie fn , f : Rp R astfel nct fn f. Sa se arate ca daca, pentru
orice n N, fn este continua, atunci multimea punctelor n care f este
continua este densa n Rp .
263
f (x) V .
Aceasta
situatie se marcheaza
prin
lim f (x) = l
xa
x<a
sau prin
f (a) = l.
Analog se defineste limita la dreapta a functiei f n punctul a.
Limita la stnga a functiei f n punctul a si limita la dreapta a functiei
f n punctul a se numesc limitele laterale ale functiei f n punctul a.
Rezultatul de mai jos caracterizeaza situatia existentei limitei unei functii
ntr-un punct n termeni de limitele laterale.
Propozitie. Fie f : A R R si a un punct de acumulare al lui A.
l R este limita functiei f n punctul a daca
si numai daca existele ambele
laterale (care au sens) ale lui f n a si sunt egale cu l.
Notiunea de limit
a lateral
a permite urmatoarea clasificare a punctelor de
discontinuitate.
Definitie. Fie f : A R R. Un punct a A se nume
ste punct
de discontinuitate de prima speta
dac
a
exist
a
s
i
sunt
finite
limitele
laterale
(care au sens) ale lui f n a, dar cel putin una este diferita de f(a). Celelalte
264
Aplicatii. Functia sin : [ 2 , 2 ] [1, 1] este strict monotona si surjectiva. Prin urmare, inversa sa, adica functia arcsin : [1, 1] [ 2 , 2 ] este
continua.
Functia cos : [0, ] [1, 1] este strict monoton
a si surjectiv
a. Prin
urmare, inversa sa, adic
a functia arccos : [1, 1] [0, ] este continu
a.
Functia tg : ( 2 , 2 ) R, este strict monoton
a si surjectiv
a. Prin urmare,
inversa sa, adica functia arctg : R ( 2 , 2 ) este continua.
Functia ctg : (0, ) R, este strict monotona si surjectiva. Prin urmare,
inversa sa, adic
a functia arcctg : R (0, ) este continu
a.
Functia exp : R (0, ) este strict monoton
a si surjectiv
a. Prin urmare,
inversa sa, adic
a functia ln : (0, ) R este continua.
Limite fundamentale
Prezent
am acum cteva limite fundamentale:
sin x
=1
x0 x
lim
tgx
=1
x0 x
lim
arcsin x
=1
x0
x
lim
arctgx
=1
x0
x
lim
lim (1 + x) x = e
x0
1
lim (1 + )x = e
x
ln(1 + x)
=1
x0
x
ax 1
lim
= ln a,
x0
x
lim
unde a (0, )
266
(1 + x)r 1
= r,
x0
x
lim
unde r R.
Exercitii
1. S
a se calculeze
1
1
lim e x2 sin ,
x0
x
1
xe x
x0 tg 2 x
x>0
lim
si
.
x0 ( 3 1 + x 1)tg 2 2x
lim
dac
a si numai dac
a lim f(n) = .
n
atunci
f(x)
= .
x x
6. Sa se arate ca pentru orice functie neconstanta si periodica f : R R,
nu exista lim f (x).
lim
ii)
f(x + y) f (x) + f (y),
f(x)
.
x x
b)
pentru orice x R.
ax f(x) bx,
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universit
atii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 39214.
3. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 32023
4. Constantin P. Niculescu, Analiza matematic
a pe dreapta real
a,
O abordare contemporan
a, Editura Universitaria Craiova, 2002 - cota
la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 39801
5. Gheorghe Siretchi, Calcul Diferential si Integral, vol. 1, Notiuni fundamentale, Editura S
tiintific
a si Enciclopedic
a, Bucuresti, 1985 cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din
Bucuresti II 32924
268
DIFEREN
TIABILITATE
269
DERIVATA PE R
Introdus
a nc
a n secolul al XVII-lea, concomitent de c
atre Isaac Newton si
G.W. Leibniz, notiunea de derivat
a este una dintre cele mai importante din Analiza
matematica. Derivata este o descriere matematica a vitezei de variatie a unei
functii. ... trebuie s
a deosebim ntre notiunea de derivat
a si aceea de derivabilitate.
Derivata este fie un num
ar real, fie unul dintre simbolurile minus sau plus infinit,
n timp ce derivabilitatea nu este un num
ar, ci o proprietate.
Solomon Marcus, S
ocul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti,
1987, paginile 252-253
n timp ce notiunea de integral
a si are radacinile n antichitate, cealalta notiune fundamentala a analizei, derivata, a aparut abia n secolul al XVII-lea, datorit
a lui Fermat si altor matematicieni. Leg
atura organic
a dintre aceste dou
a
notiuni, aparent cu totul diferite, descoperit
a de Newton si Leibniz, a inaugurat
o dezvoltare f
ar
a precedent a stiintei matematice. Fermat era interesat n determinarea maximelor si minimelor unei functii. n graficul unei functii, un maxim
corespunde unui vrf mai nalt dect toate celelalte puncte nvecinate, n timp ce
un minim corespunde unui punct mai cobort dect toate punctele nvecinate. ...
Pentru a caracteriza punctele de maxim si minim, este natural
a folosirea notiunii
de tangent
a a unei curbe. Presupunem c
a graficul nu are colturi ascutite sau alte
singularit
ati si c
a, n fiecare punct, el are o directie determinat
a, dat
a de dreapta
tangenta n acel punct. n punctele de maxim sau de minim, tangenta la graficul
functiei trebuie s
a fie paralel
a cu axa Ox, deoarece, n caz contrar, curba ar urca
sau ar cobor n aceste puncte. Aceast
a observatie sugereaz
a ideea consider
arii
tangentei la curb
a n fiecare punct al graficului functiei.
Ce este matematica?, de R. Courant si H. Robbins, Editura
S
tiintifica, Bucuresti, 1969, pagina 432
xa
270
derivative provided this error, E(x, a), gets closer to 0 as x gets closer to a. The
meaning is clear in most cases, but the phrase "gets closer" is still to ambiguous.
What is important is that we can make the absolute value of our error as small as it
needs to be by controlling the distance of x from a. We now present notation that
was introduced by Cauchy in 1823: > 0 to represent the size of the allowable
error and > 0 to represent the distance between x and a. We fix a real number
a and say that f is differenatiable at x = a if and only if there is a number,
(a)
denoted by f (a), such that the error E(x, a) = f (a) f (x)f
satisfies the
xa
following condition: for any specified bound on this error, > 0, we can find a
distance, , such that if x is within of a (0 < |x a| < ), then the error sits
within the allowed bound (|E(x, a)| < ). We call f (a) the derivative of f at
a. ... The definition just given is neither obvious nor easy to absorb. The reader
encountering it for the first time should keep in mind that it is the fruit of two
centuries of searching. It looks deceptively like the casual definition for it compares
(a)
f (a) to the average rate of change f(x)f
. There may be a tendency to ignore
xa
the and and hope they are not important. They are. This has proven to be
the definition of the derivative that explains those grey areas where differentiation
does seem to be working the way we expect it to.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, paginile 13-15
xc
f (x) f (c)
xc
f(xn ) f (c)
(xn c) + f(c).
xn c
f(xn ) f (c)
= f (c)
n
xn c
lim
si
lim (xn c) = 0,
deducem c
a
lim f (xn ) = f (c),
punct (vezi pagina 473, precum si John C. Oxtoby, Measure and Category,
Springer-Verlag, 1971, capitolul 11).
Pentru observatiile de mai jos se poate consulta Analiz
a Matematic
a,
Vol. I, Editia a V-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, Lucrare
elaborat
a de un colectiv al catedrei de analiz
a matematic
a a Universit
atii
Bucuresti, paginile 250-271.
Regulile de calcul privind derivata sumei, produsului si ctului a dou
a
functii, precum si cea privind calculul derivatei unei functii vor fi prezentate
ntr-o forma mai generala n sectiunea urmatoare (vezi pagina 301).
Observatie. Daca
f, g : I R, unde I este un interval, sunt derivabile
n punctul x0 I, atunci:
i) functia f + g este derivabil
a n x0 si
f
g
este derivabila n x0 si
f
f (x0)g(x0 ) f(x0 )g (x0)
( ) (x0 ) =
.
g
(g(x0 ))2
Observatie. Dac
a f : I J si g : J R, unde I si J sunt intervale,
sunt derivabile n punctul x0 I, respectiv f (x0 ) J, atunci functia g f
este derivabila n x0 si
(f 1 ) (f (x0 )) =
273
1
.
f (x0 )
(tgx) =
, pentru orice x R { + k | k Z};
2
cos x
2
1
(ctgx) = 2 , pentru orice x R {k | k Z};
sin x
(ln x) =
1
(arcsin x) =
, pentru orice x (1, 1);
1 x2
1
, pentru orice x (1, 1);
(arc cos x) =
1 x2
1
(arctgx) =
, pentru orice x R;
1 + x2
1
, pentru orice x R.
(arcctgx) =
1 + x2
Puncte de extrem local. Teorema lui Fermat
Notiunea de derivat
a este instrumentul principal care se foloseste ntr-o
problem
a practic
a de o importanta crucial
a, anume stabilirea punctelor de
extrem ale functiilor reale de o variabil
a real
a.
Prezentam n continuare primul pas care contribuie la solutionarea acestei
probleme, anume teorema lui Fermat.
Lem
a. Fie f : D R, unde D R, si c un punct de acumulare al lui
D, care apartine lui D.
a) Daca
f (c) > 0,
274
f (c) < 0,
atunci exista R, > 0, astfel nct pentru orice x D (c , c), avem
f (c) < f (x).
Demonstratie.
a) Fie 0 R, 0 > 0 astfel nct
f(x) f(c)
f (c).
xc
f (c) = 0.
Not
a istoric
a. Pierre Fermat (1601-1665) a urmat cursurile Universit
atii din Toulouse, dup
a care, n 1620, pleac
a la Bordeaux unde ncepe
primele cercet
ari matematice. Studiaz
a si la Universitatea din Orlans,
de unde primeste o diploma n Drept. A fost unul dintre matematicienii
de frunte ai vremilor sale (a avut chiar unele controverse cu Descartes).
Rezultatul care l-a facut faimos este celebra teorema care afirma ca ecuatia
xn + yn = z n (cu necunoscutele x, y, z), nu are solutii ntregi nenule, pentru
n N, n > 2. Acest rezultat a fost demonstrat n 1993-1994 de c
atre Andrew
Wiles. ncercarile de a demonstra acest rezultat, care s-au ntins pe aproape
300 de ani, au stat la originea algebrei moderne.
f (c) > 0,
atunci, conform lemei de mai sus, exista R, > 0 astfel nct pentru
orice x D (c, c + ), avem
f(c) < f(x),
276
f (c) = 0.
Observatie. Fie f : I R, unde I este un interval din R, o functie
derivabila. Atunci:
277
a) ntre doua solutii consecutive ale ecuatiei f(x) = 0, se afla cel putin o
solutie a ecuatiei f (x) = 0;
b) ntre doua solutii consecutive, x1 , x2, ale ecuatiei f (x) = 0, se afla
cel mult o solutie a ecuatiei f (x) = 0.
Teorema urmatoare, cunoscuta si sub numele de teorema cresterilor finite,
este un instrument extrem de utilizat, care intervine n demonstratia multor
rezultate centrale din cadrul Analizei Matematice, precum: Teorema de permutare a derivatei cu limita (vezi pagina 290), Criteriul de diferentiabilitate
(vezi pagina 301), Teorema lui Lagrange-cazul multidimensional (vezi pagina
307), Lema premergatoare Teoremei lui Schwarz (vezi pagina 309), Lema de
aproximare (vezi pagina 321), Formula Leibniz-Newton (vezi pagina 376),
Teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala Riemann
(vezi pagina 387), Teorema de derivabilitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann (vezi pagina 397), Teorema privind calculul variatiei
totale a unei functii derivabile cu derivata continua (vezi pagina 470).
Teorema lui Lagrange. Fie a, b R, a < b si f : [a, b] R, continua
pe [a, b], derivabila pe (a, b). Atunci exista
un punct c (a, b) astfel nct
f (b) f (a)
= f (c).
ba
Demonstratie. S
a consider
am functia : [a, b] R, dat
a de
(x) = f (x) f (a)
f(b) f(a)
(x a),
ba
modul n care este folosita algebra n optica. La finele anului 1754, Lagrange
deja obtinuse rezultate semnificative n teoria calculului variational (adica
studiul problemelor de tipul urmator: fiind date doua puncte M1 (x1, y1 ) si
M2 (x2 , y2 ), s
a se determine o curb
a y = f(x), care uneste cele dou
a puncte,
x
2
a; de exemplu, sa se
pentru care valoarea integralei g(x, y)dx este minim
x1
determine o curb
a care uneste cele doua puncte, pentru care un obiect supus numai fortei de gravitatie, se deplaseaza pe acesta curba, ntre cele doua
puncte, n cel mai scurt timp). n 1755 a fost numit profesor de matematica la
S
coala Regala de Artilerie din Torino. A trimis rezultatele sale lui Euler, care
a fost impresionat de noile metode elaborate de Lagrange. La propunerea lui
Euler, Lagrange a fost ales, n 1756, membru al Academiei din Berlin. Este,
de asemenea, membru fondator al Academiei Regale de S
tiinte din Torino.
n 1766 i succede lui Euler ca director al sectiei de matematica din cadrul
Academiei din Berlin. A cstigat, n cteva rnduri, premiul Academiei de
S
tiinte din Paris (n anii 1772, mpreun
a cu Euler, pentru studiul problemei
celor trei corpuri, n 1774, pentru studiul miscarii lunii si, n 1780, pentru
studiul perturbatiilor orbitelor cometelor, provocate de c
atre planete). n
perioada petrecuta la Berlin a abordat teme diverse din astronomie, precum
stabilitatea sistemului solar, mecanica, dinamica, mecanica fluidelor, probabilitati, teoria numerelor (a demonstrat c
a orice num
ar natural se prezint
a ca
suma a patru p
atrate perfecte). n 1787 p
ar
aseste Berlinul pentru a deveni
membru al Academiei de S
tiinte din Paris. n 1788 apare o carte esential
a,
care-l are drept autor pe Lagrange, anume Mcanique analytique, carte n
care se priveste mecanica ca un subdomeniu al Analizei Matematice. A fost
primul profesor de Analiza Matematica de la cole Polytechique (fondata n
1794). A predat, de asemenea, la cole Normale (fondat
a n 1795). A publicat dou
a volume cu lectiile de Analiz
a Matematic
a sustinute n decursul
carierei sale didactice. A murit la 3 aprilie 1813.
Consecinte. 1. n cadrul teoremei de mai sus, avem:
a) dac
a f (x) = 0, pentru orice x (a, b), atunci f este constanta.
b) daca f (x) 0, pentru orice x (a, b), atunci f este crescatoare.
c) daca f (x) 0, pentru orice x (a, b), atunci f este descrescatoare.
2. Teorema lui Lagrange poate fi folosit
a pentru a obtine diverse aproxim
ari.
279
de unde
105
5
100 = ,
2 c
5
5
< 105 10 <
,
2.11
2.10
adica
10.22 <
xx0
f(b) f(a)
(g(x) g(a)),
ba
280
xx0
xx0
f (x)
.
xx0 g (x)
c) exist
a lim
Atunci:
i) g(x) = 0, pentru orice x I {x0 } (respectiv exista V o vecinatate a
lui x0 astfel nct g(x) = 0, pentru orice x I V {x0 }.
(x)
ii) exista lim fg(x)
si
xx0
f (x)
f (x)
lim
= lim
.
xx0 g(x)
xx0 g (x)
Not
a istoric
a. Guillaume Franois lHospital (1661-1704) a fost studentul lui Johann Bernoulli (1667-1748). A fost cel care a tiparit, n 1696, primul
curs de Analiza Matematica (care cuprindea lectiile primite de la Bernoulli).
Complementar regulii lui lHospital este urmatorul rezultat (vezi exercitiul 10).
Teorem
a. Fie I un interval din R, x0 I, si f, g : I R doua functii
astfel ca:
a) f (x0 ) = g(x0 ) = 0.
b) f si g sunt derivabile n x0 si g (x0 ) = 0.
Atunci exist
a V , o vecinatate a lui x0 , astfel nct g(x) = 0, pentru orice
x I V {x0 }, si
f(x) f (x0)
lim
=
.
xx0 g(x)
g (x0)
281
de
(x) = f (x) x,
pentru orice x I.
Avem
(a) < 0
si
(b) > 0.
Cum
(x) (a)
= (a) < 0
xa
xa
lim
si
(x) (b)
= (b) > 0,
xb
xb
exista c, d (a, b), c < d astfel ca
lim
(x) (a)
< 0,
xa
282
(c) = 0,
adica
f (c) = ,
ceea ce ncheie demonstratia.
Derivate de ordin superior. Teorema lui Taylor
O generalizare a teoremei lui Lagrange, extrem de utila din punct de
vedere practic, att pentru calculul limitelor (vezi spre exemplu exercitiul
11), ct si pentru determinarea punctelor de extrem, este dat
a de Teorema
lui Taylor. Acest rezultat se va folosi de asemenea n cadrul demonstratiei
Teoremei referitoare la metoda lui Newton (vezi pagina 287), Teoremei lui
Taylor-cazul multidimensional (vezi pagina 313), precum si n cadrul considerentelor premergatoare Teoremei lui Bernstein (vezi pagina 490).
(n)
f ()
f
()
f ()
f ()
f() = f()+
()+
()2 +....+
()n1 +
()n .
1!
2!
(n 1)!
n!
Not
a istoric
a. Brook Taylor (1685-1731) a urmat cursurile St John
College Cambridge. n 1712 devine membru al Royal Society. Taylor este cel
care a descoperit metoda integr
arii prin p
arti precum si teorema de mai sus
(rezultate care sunt continute in cartea Methodus incrementorum directa et
inversa, aparuta n 1715).
Demonstratie. Fie P numarul real definit de relatia
(n1)
( )n
f ()
f ()
f
()
P = f(){f()+
()+
()2 +....+
()n1 }.
n!
1!
2!
(n 1)!
Consideram functia : [a, b] R, data de
(n1)
f (x)
f (x)
f
(x)
P
(x) = f(){f (x)+
(x)+
(x)2 +....+
(x)n1 + (x)n },
1!
2!
(n 1)!
n!
pentru orice x [a, b].
Avem, pentru orice x [a, b],
(n)
P f (x)
(x) =
( x)n1,
(n 1)!
n xn
f(xn )
f (xn )
0
1
2
3
4
5
1
0, 875
0, 100682174
0, 002058363
0, 000000925
5 1010
2
5, 75
4, 449905482
4, 268468293
4, 264634722
4, 264632997
1
1, 5
1, 347826087
1, 325200399
1, 324718174
1, 324717957
285
xn+1 = xn
1, 5
1, 347826087
1, 325200399
1, 324718174
1, 324717957
1, 324717957
f(xn )
f (xn )
Eroarea
=1
0, 41421
= 1, 5
0, 08579
= 1, 41667 0, 00245
= 1, 41422 0, 00001
Num
arul de cifre corecte
1
1
.
3
5
Metoda lui Newton este folosita de cele mai multe dintre calculatoare
pentru a calcula solutiile unor ecuatii, deoarece convergenta ei este rapid
a.
Observatie. Metoda lui Newton nu converge ntotdeauna. Spre exemplu,
pentru f : R R, dat
a de
x r, pentru x r
f(x) = {
r x, pentru x r
daca alegem x0 = rh, obtinem x1 = r+h, iar apoi termenii sirului (xn )nN
oscileaza ntre aceste doua valori.
Observatie. Daca metoda lui Newton converge, atunci ea converge catre
o solutie a ecuatiei f(x) = 0. Dac
a x0 nu este ns
a suficient de aproape de
solutia care se urm
areste a fi aproximata, este posibil ca metoda lui Newton
sa convearga catre o alt
a solutie a ecuatiei f(x) = 0.
286
este valida pe un interval care are drept punct interior o solutie a ecuatiei
f(x) = 0, atunci metoda lui Newton converge catre aceea solutie. Aceasta
conditie este suficienta, dar nu si necesara.
Iata un alt rezultat pozitiv privind metoda lui Newton. El este, n esenta,
datorat lui Joseph Fourier si lui J. Raymond Mouraille.
Not
a istoric
a. Isaac Newton, fiul unui fermier bogat, dar complet needucat, s-a n
ascut n 1643, la Lincolnshire, Anglia. Frecventeaz
a Free Grammar
School din Gratham. Din 1661 frecventeaza cursurile de la Trinity College,
Cambridge. Interesul lui Newton pentru matematica este strnit n 1663,
an n care, cumparnd o carte de astronomie, nu o poate ntelege datorita
slabei preg
atiri matematice. Datorit
a unei epidemii, n 1665, se ntoarce la
Lincolnshire, unde, ntr-o perioada de doi ani pune bazele noilor sale idei din
matematic
a, fizica, optic
a si astronomie. n 1669 i se ofer
a postul de Lucasian
Profesor, lasat liber de catre Barrow. A stabilit ca, n contradictie cu ceea
ce se credea pna atunci, lumina nu este formata dintr-o singura entitate de
baz
a, ci este un mixaj de diverse tipuri de raze. Public
a aceste concluzii,
n 1672, n Philosophical Transactions of the Royal Society. n 1687 scrie
Philosophiae naturalis principia mathematica, recunoscut
a ca fiind cea mai
importanta carte stiintifica scrisa vreodata si care-l propulseaza n postura
de lider international n cercetarea stiintifica. n 1701 preia o functie guvernamentala la Londra. Regina Anne i acorda n 1705 titlul de Sir. A murit
n 1727.
Teorem
a. Fie I un interval al dreptei reale, a, b I, a < b, si f : I R
astfel nct:
i)
f(a)f(b) < 0
ii)
f (x) = 0 si f (x) = 0,
287
f (xn )
,
f (xn )
pentru orice n N.
Atunci exist
a l (a, b) astfel nct
lim xn = l
si
f(l) = 0.
Demonstratie. Cum f are proprietatea lui Darboux, exist
a l (a, b) astfel
nct f(l) = 0.
f (x) > 0
si
f (x) > 0,
pentru orice x [a, b].
Asadar f este strict cresc
atoare.
Fie x1 (l, b].
Atunci
xn > l,
pentru orice n N.
ntr-adev
ar, pentru n N, fie
P (n): xn > l.
Evident, P (1) este adev
arat
a.
288
f ()
f (l) = f(xn ) + f (xn )(l xn ) +
(l xn )2 ,
2
de unde
i.e.
adica
l < xn
f (xn )
,
f (xn )
f(xn )
= xn+1 ,
f (xn )
f (xn )
> 0,
f (xn )
de unde
xn
f(xn )
= xn+1 < xn
f (xn )
pentru orice n N.
S
irul (xn )nN fiind descresc
ator si m
arginit (avem xn [a, b], pentru orice
n N), este convergent, conform Teoremei convergentei monotone (vezi
pagina 138).
289
si
f(l) = 0.
Permutarea limitei cu derivata
Fie (fn )nN un sir de functii, unde fn : I R, I fiind un interval din R.
Este usor de g
asit un sir de functii care sunt derivabile n orice punct si astfel
ca limita sirului sa nu fie derivabila ntr-un punct. Mai mult, exista un sir
de functii, care sunt derivabile n orice punct, si care converge uniform catre
o functie continu
a, ce nu este derivabil
a n nici un punct. Prin urmare, n
general, nu este posibil s
a consider
am derivata limitei unui sir convergent de
functii derivabile, chiar dac
a avem convergenta uniform
a. Vom ar
ata, n cele
ce urmeaza, ca, daca sirul derivatelor este uniform convergent, atunci situatia
este favorabila relativ la problema de mai sus. Mai precis avem urmatorul
rezultat care se va dovedi util n cadrul demonstratiei Teoremei de la pagina
436.
290
f
n .
m
xc
xc
(*)
xc
xc
pentru orice n N, m, n n .
Deoarece lim fn (c) = g(c), exista m N, astfel ca pentru orice n N,
n
n m s
a avem
fn (c) g(c) < .
Fie
k = max{n , m }.
f
(c)
k
xc
pentru orice x astfel ca 0 < |x c| < .
Prin urmare
f(x) f(c)
g(c) < 3,
xc
ceea ce arata ca f este derivabila n c si ca
f (c) = g(c).
Exercitii
1. Daca f : (a, b) R, unde a, b R, are proprietatea ca pentru orice
a < x1 < x2 < x3 < b,
avem
0
f (x2 ) f(x1 )
f (x3 ) f(x2 )
,
2
(x2 x1 )
(x3 x2)2
292
x2 sin x1 , x = 0
,
0,
x=0
5. S
a se determine punctele de extrem local ale functiei, f : R R, dat
a
f(x) = {
x, x 0
.
x2ex , x > 0
293
f(x) = {
x2 , x Q
0, x
/Q
si
g(x) = sin x,
pentru orice x R.
11. S
a se calculeze
sin x arctx
,
x0 x2 ln(1 + x)
lim
f <0?
294
f (x)
g(x)
fn (x) =
cos nx
,
n
arctg nx
,
n
295
DERIVATA PE Rn
Derivata dup
a o directie
Diferentiabilitate. Matricea Jacobi. Jacobianul
Continuitatea derivatelor partiale asigur
a diferentiabilitatea
Operatii cu functii diferentiabile
Teorema lui Lagrange - cazul multidimensional
Derivate partiale de ordin superior;
Schimbarea ordinii de derivare
Diferentiale de ordin superior;
Teorema lui Taylor - cazul multidimensional
Derivata dup
a o directie
n cursul precedent am considerat derivata unei functii care are domeniul si codomeniul din R si am constatat ca aceasta constituie instrumentul
adecvat pentru a determina punctele de extrem local ale functiei. Deoarece
determinarea punctelor de extrem constituie o problema central
a n multe
ramuri ale stiintei si pentru ca n modelarea fenomenelor naturale apar, de
obicei, functii de mai multe variabile, vom ncerca sa construim un instrument asemanator, adecvat acestui caz, care sa serveasca aceluiasi scop.
Definitie. Fie f : D R, unde D R si c un punct de acumulare al
lui D care apartine lui D.
Daca exista (n R), limita
f (x) f (c)
xc
xc
lim
lim
df
Observatie. Lu , dac
a exist
a, este unic si se noteaz
a fu (c) sau du
(c).
df
q
Notam cu fu sau cu du functia rezultanta, care are valori n R si domeniul
.
constnd din acele puncte din D, n care exista limita lim f (c+tu)f(c)
t
t0
Propozitie. Fie f : U = U R R si c U.
Atunci urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
a) f este derivabil
a n c.
b) exista o aplicatie liniara L : R R (i.e. L(x+y) = L(x)+L(y),
pentru orice , , x, y R) astfel ca
lim
xc
298
deci exist
a R, > 0, astfel nct, pentru orice x D, cu proprietatea c
a
#x c# < , avem
#f(x) f(c) L(x c)# #x c# ,
de unde, utiliznd inegalitatea triunghiului,
#f(x) f(c)# #L(x c)# + #x c# .
Conform propozitiei de la pagina 208, exist
a M R, M 0, astfel ca
#L(x c)# M #x c# ,
pentru orice x Rp .
Prin urmare
#f(x) f(c)# (M + 1) #x c# ,
Df(c)(u) = f (c)u,
pentru orice u R.
2. Pentru p = 1, q > 1, functia f are componentele f1 , f2 , ..., fq , deci
f = (f1, f2 , ..., fq ). Atunci f este diferentiabila n c daca si numai daca
f1 , f2, ..., fq sunt diferentiabile n c si Df (c) : R Rq este data de
Df(c)(u) = (f1 (c)u, f2 (c)u, ..., fq (c)u) = u(f1(c), f2 (c), ..., fq (c)),
pentru orice u R.
3. Pentru p > 1, q = 1, daca f este diferentiabila n c, atunci, pentru
f
orice i {1, 2, ..., p}, exist
a x
(c). Existenta tuturor derivatelor partiale n
i
299
f
f
(c)u1 + ... +
(c)up ,
x1
xp
f
f
(c)u1 + ... +
(c)up =
x1
xp
f
f
(c)pr1 (u1 , u2 , ..., up ) + ... +
(c)prp (u1, u2 , ..., up ) =
x1
xp
f
f
(c)dx1(u1 , u2 , ..., up ) + ... +
(c)dxp (u1 , u2, ..., up ),
x1
xp
pentru orice (u1 , u2, ..., up) Rp (avem mai sus o egalitate de numere reale),
adica
p
f
f
f
Df(c) =
(c)dx1 + ... +
(c)dxp =
(c)dxi ,
x1
xp
xi
i=1
care este o egalitate de aplicatii liniare din Rp n R.
5. Pentru p, q > 1 si f = (f1, f2 , ..., fq ) : D Rp Rq , dac
a f este
f
diferentiabil
a n c, atunci, pentru orice i {1, 2, ..., p}, exist
a xi (c).
300
f1
fq
fq
f1
(c)u1 +...+
(c)up, ...,
(c)u1 +...+
(c)up )
x1
xp
x1
xp
((f1 , f2 , ..., fq ))
|x=c .
((x1 , x2 , ..., xp ))
Rezultatul de mai jos arata ca pentru o functie diferentiabila putem exprima derivata dupa o directie ntr-un punct prin intermediul diferentialei n
acel punct.
Teorem
a. Fie f : D Rp Rq si c D. Daca f este diferentiabila
n
df
c, atunci exist
a du (c) si
df
(c) = Df (c)(u),
du
pentru orice u Rp .
Continuitatea derivatelor partiale asigur
a diferentiabilitatea
Am v
azut c
a diferentiabilitatea unei functii ntr-un punct implic
a existenta tuturor derivatelor partiale n acel punct, deci existenta derivatelor
partiale ntr-un punct este o conditie necesara pentru diferentiabilitatea n
301
0,
xy
,
x2 +y 2
(x, y) = (0, 0)
.
(x, y) = (0, 0)
Desi existenta derivatelor partiale ntr-un punct nu este o conditie suficienta pentru diferentiabilitatea n acel punct, continuitatea acestor derivate
partiale constituie o conditie suficienta.
Mai precis avem:
Teorem
a (Criteriu de diferentiabilitate). Fie f : D Rp Rq si
Daca
f
f
xj (y) xj (c) < .
x = (x1 , ..., xp )
si
c = (c1, ..., cp )
consideram vectorii
u0 = x,
u1 = (c1 , x2 , ..., xp ),
u2 = (c1 , c2 , x3, ..., xp),
...
up1 = (c1 , c2, c3 , ..., cp1 , xp),
up = c.
302
Atunci
p
f (x) f (c) =
(f (uj1 ) f (uj )).
j=1
Aplicnd teorema lui Lagrange (vezi pagina 278) celui de al j-lea termen
din suma precedenta, exista j , apartinnd segmentului de capete uj1 si uj ,
astfel ca
f
f (uj1 ) f(uj ) =
( )(xj cj ).
xj j
Prin urmare avem
p
f
p
f
f
f (x) f (c)
(c)(xj cj ) =
(xj cj )(
( j )
(c)).
xj
xj
xj
j=1
j=1
Pentru
#x c# < ,
obtinem
p
p
f
|xj cj | #x c# p.
(c)(xj cj )
f(x) f(c)
j=1
xj
j=1
Prin urmare, am ar
atat c
a f este diferentiabil
a n c si c
a Df(c) : Rp R
este dat
a de
Df (c)(z1 , z2 , ..., zp ) =
f
f
(c)z1 + ... +
(c)zp ,
x1
xp
Propozitie. Fie f, g : D Rp Rq , : D Rp R, c D si
, R.
a) Dac
a f si g sunt diferentiabile n c, atunci h = f + g este diferentiabil
a n c si
Dh(c) = Df (c) + Dg(c).
303
Rp D Rq , c D si g : D Rq Rr astfel ca f (c) D .
not
Daca f este diferentiabil
a n c, iar g diferentiabila n f(c) = b, atunci
not
g f = h : D Rp Rr este diferentiabila n c si
Dh(c) = D(g f)(c) = Dg(b) Df (c).
Demonstratie. Conform ipotezei, exist
a o aplicatie liniar
a Df (c) : Rp
R astfel ca
f (x) f (c) Df (c)(x c)
lim
= 0,
xc
#x c#
deci pentru orice R, > 0, exista ,f R, ,f > 0, astfel nct, pentru
orice x D, cu proprietatea c
a #x c# < ,f , avem
q
#f (x) f (c)# ,g ,
deci
#g(f(x)) g(f(c)) Dg(b)(f (x) f (c))#
#f (x) f(c)# K #x c# .
(*)
Dac
a, n plus, #x c# < ,f , atunci
,g
, ,f },
K
(**)
din () si
h1
(c)
x2
h2
(c)
x2
...
...
(
...
...
...
hr
hr
(c)
(c)
...
x1
x2
305
h1
(c)
xp
h2
(c)
xp
...
hr
(c)
xp
)=
g1
(b)
y1
g2
(b)
y1
g1
(b)
y2
g2
(b)
y2
...
...
=(
...
...
...
gr
gr
(b) y2 (b) ...
y1
g1
(f (c))
y1
g2
(f (c))
y1
g1
(f (c))
y2
g2
(f (c))
y2
adica
f1
(c)
x2
f2
(c)
x2
...
...
)(
...
...
...
...
fq
fq
gr
(b)
(c) x2 (c) ...
yq
x1
...
...
=(
...
...
...
gr
gr
(f (c)) y2 (f (c)) ...
y1
de unde
f1
(c)
x1
f2
(c)
x1
g1
(b)
yq
g2
(b)
yq
f1
(c)
x1
f2
(c)
x1
g1
(f (c))
yq
g2
(f (c))
yq
f1
(c)
xp
f2
(c)
xp
...
fq
(c)
xp
f1
(c)
x2
f2
(c)
x2
...
...
)(
...
...
...
...
fq
fq
gr
(f (c))
(c) x2 (c) ...
yq
x1
)=
f1
(c)
xp
f2
(c)
xp
...
fq
(c)
xp
),
gi
hi
(g f)i
fl
(c) =
(c) =
(f (c))
(c),
xj
xj
y
x
l
j
l=1
hi
(g f)i
(c) =
(c) =
xj
xj
f1
gi
f2
gi
fq
gi
(f(c))
(c) +
(f(c))
(c) + ... +
(f (c))
(c),
y1
xj
y2
xj
yq
xj
pentru orice u R.
Sa observam ca f(0) = (0, 0) si f (1) = (0, 0), dar nu exista c, astfel ca
Df(c)(u) = (0, 0), pentru un u nenul.
Asadar teorema lui Lagrange nu are un corespondent pentru cazul q > 1,
chiar daca p = 1.
n multe aplicatii este suficient s
a se considere cazul q = 1, iar n acest
a
situatie teorema lui Lagrange poate fi extinsa.
Mai precis, avem:
Teorema lui Lagrange-cazul multidimensional. Fie f : D Rp
R si a, b D astfel nct segmentul de capete a si b este inclus n D, iar
functia f este diferentiabila n orice punct al acestui segment.
Atunci exista un punct c, pe segmentul de capete a si b, astfel ca
f (b) f(a) = Df (c)(b a).
Demonstratie. Se consider
a functia : [0, 1] R, dat
a de
(t) = f((1 t)a + tb),
pentru orice t [0, 1].
Avem
(0) = f(a)
si
(1) = f(b).
Mai mult, din Teorema de diferentiabilitate a functiilor compuse (vezi
pagina 304), avem
fi
(ci ))i=1,q,j=1,p .
xj
Lem
a. Fie f : U R2 R, f(x, y), unde U este o vecinatate a lui
2f
2f
(0, 0), pentru care f
si yx
exist
a n orice punct din U si astfel ca yx
s
a
x
fie continu
a n (0, 0).
Atunci
2f
A(h, k)
(0, 0) = lim
,
(h,k)(0,0)
yx
hk
unde
A(h, k) = f (h, k) f (h, 0) f(0, k) + f(0, 0).
f
yx (h, k) yx (0, 0) < .
Pentru |k| < definim, pentru |h| < ,
si
Dar
f
f
(h0 , k)
(h0 , 0).
x
x
Aplicnd iarasi teorema lui Lagrange membrului drept al egalitatii de mai
sus, exista k0 astfel ca
0 < |k0 | < |k|
B (h0 ) =
si
B (h0 ) = k
2f
(h0 , k0 ).
yx
A(h, k)
2f
=
(h0 , k0 ).
hk
yx
Atunci
2
A(h, k)
f
hk yx (0, 0) < ,
i
exista n orice punct din
x y
yx
U si astfel ca
2 f
yx
Atunci exista
2f
xy
n (x, y) si
2f
2f
(x, y) =
(x, y).
yx
xy
A(h,k)
(h,k)(0,0) hk
lim
si ca
2f
A(h, k)
=
(0, 0).
(h,k)(0,0)
hk
yx
lim
f
hk yx (0, 0) < .
Trecnd la limit
a n aceasta inegalitate pentru k tinznd c
atre 0, obtinem
2
1 f
( (h, 0) f (0, 0)) f (0, 0) ,
h y
y
yx
2f
2f
(0, 0) =
(0, 0).
yx
xy
Diferentiale de ordin superior. Teorema lui Taylor-cazul multidimensional
Dac
a f este o functie cu domeniul din Rp si codomeniul din R, atunci
diferentiala lui f ntr-un punct c este o aplicatie liniar
a Df(c) din Rp n R
astfel ca, pentru orice R, > 0, exista R, > 0, asa nct pentru
orice z, cu proprietatea ca #z# < , avem
|f(c + z) f(c) Df(c)(z)| < #z# .
Cu alte cuvinte, Df(c) este aplicatia liniar
a care aproximeaz
a cel mai
bine diferenta f(c + z) f (c), pentru z mic.
Orice alta aplicatie liniara constituie o aproximare mai putin buna.
311
f
f
(c)z1 + ... +
(c)zp ,
x1
xp
D f (c)(y, z, w) =
p
i,j,k=1
3f
(c)yi zj wk ,
xk xj xi
D2 f(c)(w, w) = D2 f(c)(w)2
not
D3 f(c)(w, w, w) = D3 f(c)(w)3
312
..............................................
not
D3f (c)(w)3 =
2f
2f
2f
(c)h2 + 2
(c)hk +
(c)k 2 ,
xx
yx
yy
3f
3f
3f
3f
(c)h3+3
(c)h2 k+3
(c)hk 2 +
(c)k 3 ,
xxx
yxx
xyy
yyy
...
nf
nf
(c)hn + Cn1
(c)hn1 k+
xx...x
xx..xy
n
nf
f
(c)hn2 k 2 + ... +
(c)k n .
+Cn2
x..xyy
yy....y
Dn f (c)(w)n =
Teorema urm
atoare va fi folosit
a n studiul punctelor de extrem pentru
functii de mai multe variabile (vezi pagina 341).
Teorema lui Taylor-cazul multidimensional. Fie f : U Rp R
o functie astfel nct pentru orice punct de pe un segment de capete u si v
exist
a o vecin
atate a sa pe care exista si sunt continue derivatele partiale de
al nlea ordin ale lui f .
Atunci exista un punct u pe segmentul de capete u si v, astfel ca
f(v) = f(u) +
+
1
1
Df(u)(v u) + D2f (u)(v u)2 + ...
1!
2!
1
1
D(n1)f (u)(v u)n1 + Dn f(u)(v u)n .
(n 1)!
n!
(n)
Conform Teoremei lui Taylor cazul 1-dimensional (vezi pagina 284), exista
[0, 1] astfel ca
F (1) = F (0) +
1
1
1 n
(n1)
F (0) + ... +
F
(0) + F ().
1!
(n 1)!
n!
Alegem
u = u + (v u).
Exercitii
1. S
a se calculeze
f
( , 0)
x 4
si
f
( , ),
y 4 4
f(x, y) =
dac
a f : R2 R este dat
a de
sin2 x + sin2 y,
x
,
y
y=
0
,
0, y = 0
314
0,
xy = 0
,
1, n caz contrar
x2 y
,
x3 y 2
0,
x3 y 2 =
0
,
3
2
x y = 0
xy
2
x +y 2
0,
, (x, y) = (0, 0)
(x, y) = (0, 0)
x2 + y 2 ,
x, y Q
,
0,
n caz contrar
9. Fie f : R2 R, data de
f(x, y) = {
1
(x, y) = (0, 0)
(x2 + y 2) sin x2 +y
2,
,
0,
n caz contrar
10. Fie f : D Rp R si c D.
Dac
a f este diferentiabil
a n c, atunci s
a se exprime derivata lui f n c
dup
a directia vectorului unitar w = (w1 , ..., wp ).
Utiliznd inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz, s
a se arate c
a exist
a
o directie dupa care derivata este maxima si ca acesta directie este unica,
daca cel putin una dintre derivatele partiale de prim ordin n c este nenula.
Aceasta directie se numeste directia gradientul lui f n c.
Aratati c
a exista un unic vector vc astfel nct
Df(c)(w) = vc w,
pentru orice vector w de norm
a 1.
Acest vector, vc , se numeste gradientul lui f n c si se noteaz
a c f sau
gradf (c) si este dat de
f
f
(
(c), ...,
(c)).
x1
xp
Dac
a g : D Rp R este diferentiabil
a n c, iar R, atunci
c (f ) = c (f),
c (f + g) = c (f) + c (g)
si
Sa se arate ca
f(x) Df(x)(u) = 0,
pentru orice x D si u Rp .
n particular, pentru q = 1, vectorii f(x) si x (f) sunt perpendiculari
pentru orice x D.
f
x
xy(x2 y 2 )
,
x2 +y 2
0,
2f
yx
y2 ln(1 +
0,
(x, y) = (0, 0)
,
n caz contrar
si
x2
),
y2
2 f
,
xy
dar c
a nu sunt egale.
y = 0
,
n caz contrar
f
f
(x) + ... + xn
(x) = pf (x),
x1
xn
pentru orice x Rn .
Aceasta relatie poart
a numele de relatia lui Euler.
Not
a istoric
a. Leonard Euler (1707-1783) care a studiat cu Johann
Bernoulli, a fost unul dintre marii matematicieni ai omenirii (orb pentru o
ndelungata perioada a vietii) cu o impresionanta opera matematica. Pentru
detalii privind biografia acestui titan al matematicii recomand
am articolul
Leonard Euler (1707-1783), de Ion Chitescu, Analele Universitatii din Bucuresti, seria matematica, Anul LVI, 2007, Nr. 2, paginile 205-220.
317
f(x, y, z) =
x2
+ y2 + z 2
f
f
f
yz
+ (x2 y 2)
= 0,
x
y
z
este dat
a de
f(x, y, z) = (xy, x2 + y2 z 2 ),
p
i=1
|xi | ,
318
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a II, Editura Universitatii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 39214.
3. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 32023
4. Analiz
a Matematic
a, Vol. I, Editia a V-a, Editura Didactica si
Pedagogic
a, Bucuresti, Lucrare elaborat
a de un colectiv al catedrei de analiza matematic
a a Universitatii Bucuresti - cota la biblioteca Facult
atii de
Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti
319
1
sunt continue n c D, spunem ca f este de clasa C n c. Daca
D0 D si
1
f este de clas
a C n orice punct din D0 , atunci spunem c
a f este de clasa
1
C pe D0.
Observatie. Daca f este de clasa C 1 pe multimea deschisa D, atunci
f este diferentiabil
a pe D. Vom ar
ata n continuare c
a, n ipotezele de mai
sus, diferentiala functiei variaza
n
mod
continuu.
pentru orice z Rp .
Demonstratie. Din continuitatea derivatelor partiale deducem ca, pentru
orice R, > 0, exista R, > 0, astfel ca pentru orice x cu
proprietatea c
a
#x c# < ,
avem
fi
fi
xj (x) xj (c) < ,
pentru orice z Rp .
Pentru x1 , x2 cu proprietatea ca
#w# = 1
Conform Teoremei lui Lagrange (vezi pagina 278), exista (0, 1) astfel
nct
F (1) F (0) = F ().
Pentru x = (x1 x2 ) + x2 , avem
r
#x1 x2# ,
2
r
#x1 x2# ,
2
r
#x1 x2# ,
2
i.e.
r
#x1 x2# #f(x1) f (x2 )# ,
2
pentru orice x1 , x2 U, deci f|U este injectiva.
Observatie. Prin urmare f|U : U f (U) este inversabila. Teorema de
mai jos, care se bazeaza pe Teorema de continuitate a inversei pentru functii
continue (vezi pagina 217), arata ca aceasta inversa este continua. Ea se
va dovedi utila n cadrul demonstratiei Teoremei de inversiune locala (vezi
pagina 329).
Teorema de inversiune local
a (forma slab
a). Daca f este de clasa
C pe o vecinatate a unui punct c din D si Df (c) este injectiv
a, atunci exista
R, > 0 astfel nct f|U : U f (U ) este inversabil
a si inversa sa este
continu
a, unde U = {x Rp | #x c# }.
1
323
L(ui ) = ei .
#x# m #y# ,
m={
q
j=1
|ui |2 } 2 .
324
Lem
a. Fie R, > 0 si g : D = {x Rp | #x# < } Rq continua
astfel ca g(0) = 0. Fie L : Rp Rq o aplicatie liniara si surjectiva si m R
ca n lema precedent
a. Presupunem ca, pentru orice x1 , x2 Rp , avem
#g(x1) g(x2 ) L(x1 x2 )#
Atunci, pentru orice y Rq , astfel ca
#y# < =
1
#x1 x2 # .
2m
,
2m
exista
x D cu proprietatea ca
g(x) = y.
Demonstratie. Pentru y Rq astfel ca #y# < =
,
2m
fie
x0 = 0 si y0 = y.
Conform lemei precedente, exista x1 Rp , astfel ca
y0 = L(x1 x0)
si
Atunci x1 D.
Fie
#x1 x0 # m #y# .
1
1
#x1 x0 # #y# .
2m
2
Din nou, lema de anterioar
a ne asigur
a ca exist
a x2 Rp , astfel ca
#y1#
y1 = L(x2 x1)
si
Atunci
#x2 x1 # m #y1 # .
#x2 x1 #
325
1
#x1# ,
2
de unde
#x2#
3
3
#x1 # < ,
2
4
(**)
1
1
1
#xn xn1#
m #yn1 # n #y#
2m
2m
2
si c
a
#xn # #xn xn1# + #xn1 xn2 # + ... + #x2 x1 # + #x1 x0 #
m #y# (
1
2n1
1
2n2
+ ... +
1
+ 1) < 2m #y# < .
2
#xn+1# < ,
deci xn+1 D.
Definim
yn+1 = yn + g(xn ) g(xn+1 );
326
avem
#yn+1 # = #g(xn+1 ) g(xn ) L(xn+1 xn )#
1
#xn+1 xn #
2m
1
1
m #yn # n+1 #y# .
2m
2
Se constata usor, folosind (), ca sirul (xn )nN este Cauchy, deci, conform
Criteriului lui Cauchy (vezi pagina 141), el converge c
atre un element x Rp
astfel nct
#x# 2m #y# < ,
deci x D.
Pe de alta parte, cum
1
#y# ,
2n
este convergent c
atre 0Rq .
#yn #
1
#x1 x2 # .
2m
Fie g : D0 = {z Rp | #z# < } Rq , dat
a de
#f(x1) f (x2 ) Df(c)(x1 x2 )#
g(z) = f (z + c) f (c),
pentru orice z D0.
g este continua si
g(0) = 0.
Mai mult, pentru z1 , z2, alegnd x1 = z1 + c si x2 = z2 + c, avem
x1 x2 = z1 z2
si
deci
Pentru y Rq astfel ca
#y f (c)# < =
1
#z1 z2 # .
2m
,
2m
si
deci
V = f(U ) este o
vecinatate a lui f(c), f : U V este bijectiva, iar g = f 1 : V U este
continu
a.
Mai mult, g este de clasa C 1 pe V si daca y V , iar x = g(y) U,
atunci
Dg(y) = D(f 1 )(f(x)) = (Df (x))1.
ca
(*)
pentru orice z Rp .
n continuare, ne vom restrnge la o vecin
atate (deschis
a) U a lui c,
U U0, pe care f este injectiv
a si care este continut
a n bila cu centrul n c
si de raz
a din Teorema de surjectivitate local
a (vezi pagina 327).
Atunci, conform Teoremei aplicatiei deschise (vezi pagina 328), tinnd
cont ca Df (x) este injectiva
, deci surjectiva, pentru orice x U , V = f (U)
este o vecin
atate (deschis
a) a lui f(c).
Mai mult, avnd n vedere Teorema de inversiune local
a - forma slab
a
(vezi pagina 323),
g = (f)1 : f (U) = V U
este continua.
Pentru arata ca g este derivabila n y = f(x) V , unde x U, fie
y1 = f(x1 ) V , unde x1 U .
Cum f este diferentiabil
a n x, avem
f(x1 ) f (x) Df (x)(x1 x) = u(x1 ) #x1 x# ,
unde
lim #u(x1)# = 0.
x1 x
(**)
Deoarece Df(x) este injectiva rezulta, similar cu demonstratia de la Teorema de injectivitate locala (vezi pagina 322), c
a
#y1 y# = #f (x1 ) f(x)#
pentru y suficient de apropiat de y1 .
330
r
#x1 x# ,
2
(***)
1
#u# ,
r
pentru orice u Rp .
Prin urmare, folosind (**) si (***), obtinem
#g(y1 ) g(y) Mx (y1 y)# #x1 x#
2
1
#u(x1 )# 2 #u(x1 )# #y1 y# .
r
r
#Dg(y1)(u)#
si
1
#u#
r
1
#u# .
r
Prin urmare, pentru y1 suficient de aproape de y,
#Dg(y)(u)#
#z# ,
r2
gi
yj
Exercitii
1. Fie f : R2 R2 , data de
f (x, y) = (x + y, 2x + ay),
pentru orice (x, y) R2 .
Calculati Df.
S
a se arate c
a Df este injectiva dac
a si numai dac
a este surjectiv
a, iar
acest fapt are loc dac
a si numai dac
a a = 2.
Sa se determine imaginea prin f a multimii {(x, y) R2 | 0 x 1 si
0 y 1} pentru a = 1, a = 2 si a = 3.
2. Fie f : R2 R2 , data de
f(x, y) = (x, xy) = (u, v),
pentru orice (x, y) R2 .
S
a se traseze curbele x = ct, y = ct (n reperul uOv), u = ct si v = ct (n
reperul xOy).
Este f injectiva? Dar surjectiva?
Sa se arate ca pentru x = 0 exista o vecinatate a lui (x, y) pe care f este
injectiva si astfel ca imaginea prin f a acestei vecinatati sa fie o vecinatate
a lui f(x).
Care este imaginea prin f a multimii {(x, y) R2 | 1 x 2 si 0 y
2}?
Dar preimaginea prin f a multimii {(u, v) R2 | 1 u 2 si 0 v 2}?
3. Fie f : R2 R2 , data de
f(x, y) = (x2 y 2, 2xy) = (u, v),
pentru orice (x, y) R2 .
S
a se traseze curbele x = ct, y = ct (n reperul uOv), u = ct si v = ct (n
reperul xOy).
S
a se arate ca orice (u, v) = (0, 0) este imaginea prin f a doua puncte
(x, y), deci f nu este injectiva.
Sa se arate ca f este local injectiva n orice punct diferit de (0, 0).
332
1}?
x + 2x2 sin x1 , x = 0
.
0,
x=0
S
a se arate ca Df (0) este injectiv
a, dar c
a f nu are invers
a n jurul lui
(0, 0).
5. Fie f : Rp Rq o functie de clasa C 1 inversabila. Este adevarat ca
Df(x) este bijectiva, pentru orice x Rp ?
6. Fie f : Rp Rp diferentiabil
a pe o vecin
atate a lui c astfel nct
Df(c) are invers
a. Este adev
arat c
a f are invers
a n jurul lui c?
7. Fie f : Rp Rp diferentiabila n c astfel nct are inversa diferentiabila
n f(c). Este adevarat ca Df(c) este injectiva?
8. Fie f : Rp Rq diferentiabila pe o vecinatate a lui c astfel nct
pentru orice R, > 0 exist
a R, > 0 astfel ca pentru #x c# < ,
avem #Df(x)(z) Df (c)(z)# #z#, pentru orice z Rp.
Sa se arate ca f are derivate partiale continue n c.
9. Fie L0 : Rp Rq o aplicatie liniara si injectiva. Sa se arate ca exista
R, > 0 astfel nct orice aplicatie liniara L : Rp Rq , cu proprietatea
ca #L(z) L0 (z)# #z#, pentru orice z Rp, este injectiv
a.
10. Fie L0 : Rp Rq o aplicatie liniara si surjectiv
a. S
a se arate c
a exist
a
p
q
R, > 0 astfel nct orice aplicatie liniar
a L : R R , cu proprietatea
ca #L(z) L0 (z)# #z#, pentru orice z Rp , este surjectiva.
11. Fie f : R2 R2 , data de
f (x, y) = (x cos y, x sin y),
pentru orice (x, y) R2 .
S
a se arate c
a, pentru orice x0 > 0, exist
a o vecin
atate a lui (x0 , y0) pe
care f este injectiv
a, dar c
a exist
a o infinitate de puncte care au ca imagine,
prin f, pe f (x0 , y0).
333
y, y Q
.
y, y
/Q
334
Functia
G(x, y) = y x2
are dou
a dou
a solutii continue corespunz
atoare punctului (0, 0), dar nici una
dintre ele nu este definita pe o vecinatate a lui (0, 0).
Functia
0,
x=0
H(x, y) = {
,
1
3
y x sin( x ), x = 0
este de clas
a C 1 ntr-o vecinatate a lui (0, 0), dar nu are nici o solutie continu
a
definita pe o vecinatate a lui y = 0.
Pentru toate aceste trei exemple, derivata partiala n raport cu variabila
x se anuleaz
a n punctul considerat.
n cazul p = q = 1 conditia suplimentar
a care trebuie impus
a pentru a
asigura existenta si unicitatea solutiei este ca aceast
a derivat
a partial
a n
raport cu variabila x sa nu se anuleze n punctul considerat.
n cazul general, sa observam ca derivata DF (x0 , y0) este o aplicatie
liniara din Rp Rq n Rp care induce o aplicatie liniara L : Rp Rp , data
de
L(u) = DF (x0, y0 )(u, 0Rq ),
pentru orice u Rp .
L este derivata partial
a a lui F n raport cu x n punctul (x0 , y0).
Conditia suplimentara care trebuie impus
a pentru a asigura existenta si
unicitatea solutiei este ca L s
a fie bijectiv
a.
Utiliznd o eventuala translatie, se poate presupune, fara pierderea generalitatii, ca (x0, y0 ) = (0, 0).
Problema de mai sus poate fi interpretat
a si n termeni de coordonate
astfel:
dac
a x = (x1 , ...., xp ) si y = (y1 , ...., yq ), ecuatia
F (x, y) = 0Rp ,
capata forma unui sistem de p ecuatii cu p + q necunoscute, anume
x1, ...., xp
si
y1 , ...., yq ;
mai precis, avem
f1 (x1 , ...., xp ; y1 , ...., yq ) = 0
335
...
fp (x1, ...., xp ; y1, ...., yq ) = 0.
Se ntelege aici ca sistemul este verificat de (0, 0, ..., 0 : 0, ....0) si ca dorim
s
a aflam x1 , ...., xp n functie de y1 , ...., yq , cel putin pentru cazul n care yj urile sunt mici.
Se presupune c
a derivatele partiale ale functiilor fi n raport cu toate cele
p + q variabile sunt continue n vecinatatea lui zero si ca
(f1 , ..., fp )
= 0.
(x1 , ..., xp ) |(0,...,0)
Atunci vom arata ca exist
a functiile 1 , ..., p continue n (y1 , ...yq ) =
(0, ..., 0) astfel ca dac
a vom nlocui n sistemul initial pe x1 cu 1(y1 , ...yq ),...,
pe xp cu p (y1, ...yq ), obtinem o identitate n y1 , ...yq .
Teorema functiilor implicite. Fie F o functie definita pe o submultime
a lui Rp Rq cu valori n Rp , de clasa C 1 pe o vecinatate a lui (0Rp , 0Rq ).
Sa presupunem ca F (0Rp , 0Rq ) = 0Rp si ca aplicatia liniar
a L : Rp Rp ,
dat
a de
L(u) = DF (0Rp , 0Rq )(u, 0Rq ),
pentru orice u Rp , este bijectiva.
Atunci exist
a o functie , definit
a pe o submultime a lui Rq cu valori n
Rp , de clasa C 1 pe o vecinatate W a lui 0Rq , astfel ca
(0Rp ) = 0Rq
si
F ((y), y) = 0Rp ,
pentru orice y W .
Demonstratie. Fie functia dat
a de
H(x, y) = (F (x, y), y),
definit
a pe o vecin
atate a lui (0Rp , 0Rq ) cu valori n Rp Rq .
H de clasa C 1 pe o vecinatate a lui (0Rp , 0Rq ) si
DH(0Rp , 0Rq )(u, v) = (DF (0Rp , 0Rq )(u, v), v).
336
(*)
Tinnd
cont de faptul c
a Dx F ((y), y) este inversabil
a, se deduce concluzia.
338
Exercitii
1. Fie F : R R R, data de
F (x, y) = x2 y,
pentru orice (x, y) R R.
Sa se arate ca este de clasa C 1 pe o vecinatate a lui (0, 0), dar ca pentru nici
o vecinatate a lui (0, 0) nu exista o functie continua astfel ca F ((y), y) = 0.
2. Fie F : R2 R2 R2 , dat
a de
F ((x1 , x2), (y1 , y2 )) = (x21 x2 y1 + y2, x1 y2 + x32 y1 ),
pentru orice ((x1 , x2 ), (y1, y2 )) R R.
S
a se determine punctele ((x1 , x2 ), (y1, y2 )) R R n jurul c
arora poate
fi rezolvat
a ecuatia F ((x1 , x2 ), (y1 , y2)) = (0R2 , 0R2 ), aflnd x ca functie de y.
Sa se calculeze diferentiala solutiei.
3. Sa se aplice teorema functiilor implicite pe urmatoarele contexte:
i) u + v = x + y, xu + yv = 1, u
, u , v , v =?.
x y x y
ii) 2x2 + 2y2 + z 2 8xz z + 8 = 0, dz =?.
z
z
iii) (y + z) sin z y(x + z) = 0 zsinz x
y2 y
= 0.
4. Pentru
x1 = r cos 1 ,
x2 = r sin 1 cos 2 ,
x3 = r sin 1 sin 2 cos 3 ,
xn1 = r sin 1 sin 2... sin n2 cos n1,
xn = r sin 1 sin 2... sin n2 sin n1 ,
unde r [0, R], 1 , ..., n2 [0, ], n1 [0, 2], sa se determine
(x1 , ..., xn )
.
(r, 1, ..., n1)
339
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Nicu Boboc, Analiz
a Matematic
a I, Editura Universitatii din Bucuresti, 1999 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 39214.
3. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 32023
340
PUNCTE DE EXTREM
Prin urmare, Teorema lui Fermat (vezi pagina 276) ne asigura ca derivata
n c, dupa orice directie, este nula.
n particular,
f
f
f
(c) =
(c) = ... =
(c) = 0,
x1
x2
xn
de unde
Df (c) = 0.
b) daca
D2 f(c)(w)2 < 0
t2 2
m
D f (c)(w)2 > t2 0,
2
4
si
D2 f(c)(w2 )2 < 0.
Atunci, exista t, astfel nct
f(c + tw1 ) > f (c)
si
f (c + tw2 ) < f(c),
deci c este punct sa al lui f.
Observatie. Rezultatul precedent arata ca natura punctului critic c este
determinat
a de forma patratic
a D2f (c)(w)2.
n particular, este important de stabilit dac
a aceast
a functie ia valori de
semne contrare sau daca valorile ei au acelasi semn.
Cu notatia
2
f (c) ... 2 f (c)
x1 x1
xj x1
j =
...
...
...
,
2f
2f
x x (c) ... x x (c)
1
344
Daca
= AC B 2 > 0,
atunci
A = 0
si avem
1
[(Ax + By)2 + (AC B 2 )y 2],
A
deci semnul lui Q este dat de semnul lui A.
Pe de alt
a parte, dac
a
Q(x, y) =
= AC B 2 < 0,
atunci:
i) pentru A = 0, Q(1, 0) = A si Q(B, A) = A(AC B 2 );
ii) pentru A = 0, C = 0 sau A = C = 0 se arata similar ca aplicatia Q ia
att valori strict pozitive, ct si strict negative.
Prin urmare avem urm
atorul:
2f
2f
2f
(c)
(c) (
(c))2 .
xx yy
yx
Atunci:
2 f
a) dac
a > 0 si xx
(c) > 0, c este un punct de minim relativ al lui f ;
2f
b) daca > 0 si xx (c) < 0, c este un punct de maxim relativ al lui f;
c) dac
a < 0, c este un punct sa al lui f.
Observatie. Matricea
2f
(c)
x1 x1
...
(
...
...
2f
(c) ...
x1 xp
2 f
xp x1
...
),
2f
(c)
xp xp
345
Not
a istoric
a. Otto Hesse s-a nascut in 1811 la Knigsberg, Prusia (azi
Kaliningrad, Rusia). Aici urmeaza gimnaziul si Universitatea unde studiaza
matematica si stiintele naturii, avndu-i ca profesori pe Jacobi si Bessel. Sub
ndrumarea lui Jacobi obtine titlul de doctor n matematic
a, n 1840. n 1845
este numit profesor la Universitatea din Knigsberg, n 1855 la Universitatea
din Halle, n 1856 la Universitatea Ruprecht-Karls din Heildelberg, iar n
1868 la Politehnica din Munchen. Printre studentii lui Hesse trebuie amintiti
Gustav Kirchhoff, Rudolph Lipschitz si Ernst Schrder. A fost membru al
Academiei de S
tiinte din Berlin (din partea c
areia a primit premiul Steiner),
al Academiei de S
tiinte din Gttingen, al Academiei Bavareze de S
tiinte si
al London Mathematical Society. A murit n 1874.
Extreme cu leg
aturi. Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
Pn
a n prezent am discutat situatia n care punctele de extrem ale unei
functii cu valori reale se afla n interiorul domeniului de definitie D Rp . Nici
una dintre consideratiile anterioare nu se aplica n cazul n care punctele de
extrem se afla pe frontiera domeniului de definitie al functiei. Daca frontiera
domeniului de definitie al functiei f poate fi parametrizat
a cu ajutorul unei
functii , atunci problema se reduce la studiul extremelor functiei f . Dac
a
S este o suprafata continuta n domeniul D de definitie al functiei f cu valori
reale, suntem nevoiti, de multe ori, sa determinam extremele functiei f|S .
Spre pilda, pentru D = Rn si f(x) = #x#, pentru orice x Rp , problema de
mai sus revine la a determina punctele de pe S, care sunt cele mai dep
artate
sau apropiate de origine. Dac
a S poate fi parametrizat
a cu ajutorul unei
functii , atunci problema, ca mai sus, se reduce la studiul extremelor functiei
f . De multe ori nsa, aceasta abordare nu este cea mai nimerita. Ca atare,
dorim sa elaboram o alta procedura pentru rezolvarea acestei probleme. Sa
presupunem c
a exist
a o aplicatie g, astfel ca S = {x D | g(x) = 0} =
g 1 ({0}). Dorim s
a determin
am extremele relative ale functiei f|S . Dac
a f si
1
g sunt de clas
a C pe o vecin
atate a unui punct c din D si Dg(c) = 0, atunci
o conditie necesara ca c sa fie un extrem relativ al lui f|S este ca Dg(c) sa fie
un multiplu de Df (c). n limbajul derivatelor partiale, exista R astfel
f
g
f
g
nct x
(c) = x
(c), ..., x
(c) = x
(c). Practic dorim sa determinam
1
1
p
p
c. , numit multiplicator Lagrange, este de asemenea o necunoscuta. Cele p
ecuatii anterioare, mpreuna cu ecuatia g(c) = 0, formeaza un sistem cu p +1
necunoscute, anume c1 , ..., cp si , unde c = (c1 , ..., cp ). Mai precis avem:
346
Sa presupunem c
a exista V0 o vecinatate a lui c, astfel ca
f(x) f (c),
(sau f (x) f(c)) pentru orice x V0 cu proprietatea suplimentar
a g(x) = 0.
Daca Dg(c) = 0, atunci exist
a R, astfel ca
Df (c) = Dg(c).
Demonstratie. Fie F : D R2 data de
F (x) = (f(x), g(x)),
pentru orice x D.
F este de clasa C 1 si
DF (x)(w) = (Df (x)(w), Dg(x)(w)),
pentru orice w Rp.
Mai mult,
dac
a si numai dac
a
x S = {x D | g(x) = 0}
F (x) = (f(x), 0).
exist
a u V , astfel ca
F (u) = (, 0),
i.e.
f(u) = si g(u) = 0,
347
w0
)) =
Dg(c)(w0)
w0
w0
)), Dg(c)(
)) = (, 1),
= (Df (c)(
Dg(c)(w0 )
Dg(c)(w0 )
DF (c)(Dg(c)(
unde
= Df (c)(Dg(c)(w0 )).
Atunci DF (c)(w) = (Df(x)(w), Dg(x)(w)) si (, 1) se gasesc pe o dreapta
ce trece prin origine, deci
Df (c)(w) = Dg(c)(w),
pentru orice w Rp, i.e.
Df (c) = Dg(c).
p.319-339.
Exercitii
1. (Generalizare a teoremei lui Rolle). Fie f : {x Rp | #x# 1} R
o functie continu
a, diferentiabil
a n orice punct interior al domeniului de
definitie si astfel ca f(x) = 0, pentru orice x Rp , cu #x# = 1.
Sa se arate ca exista un punct interior al domeniului de definitie, fie el c,
astfel ca Df(c) = 0.
2. Fie D Rn , n N, n 2, o multime deschis
a si f : D R o functie
continu
a, derivabil
a n punctul x0 D, astfel nct f (x0 ) = 0. S
a se arate
ca pentru orice vecin
atate V , a lui x0 , exist
a x V , x = x0 astfel nct
f(x) = f(x0).
3. Pentru functia f : R2 R, data de
f (x, y) = x2 + 4xy + y2 ,
pentru orice (x, y) R2 , sa se arate ca originea este un punct sa.
4. Pentru functia f : R2 R, data de
f (x, y) = x4 + y4 ,
pentru orice (x, y) R2 , sa se arate ca originea este un punct minim relativ
si c
a (0, 0) = 0.
S
a se arate c
a originea este un punct maxim relativ si c
a (0, 0) = 0,
pentru f.
349
1 1
+ + cxy,
x y
n
[F (xj ) yj ]2
j=1
s
a fie minim
a.
F se numeste liniarizarea optim
a a celor n puncte date, n sensul celor
mai mici p
atrate.
7. Sa se arate ca o functie f : D = D Rp R, unde D este marginita,
p
2 f
care este armonic
a (i.e.
(x) = 0, pentru orice x D) nu are puncte
xj xj
j=1
i) f : R3 R, data de
f (x, y, z) = x2 + y2 + z 2 xy + x 2z,
pentru orice (x, y, z) R3 ;
ii) f : {(x, y, z) R3 | x, y, z > 0} R, data de
f (x, y, z) = x +
z2 2
y2
+
+ ,
4x
y
z
f(x, y) = x2 y 2 + 2ex ,
pentru orice (x, y) R2 , nu admite puncte de extrem global.
11. Sa se determine extremele globale ale functiei f : {(x, y) R2 |
2
x + y 2 1} R, dat
a de
f(x, y) = x2 + 2xy.
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
351
INTEGRABILITATE
352
INTEGRALA RIEMANN-STIELTJES
b
a a fost introdus
a
Notatia f(x)dx pe care o folosim azi pentru integrala definit
a
n 1816 de c
atre Fourier.
353
Pn
a la Cauchy, problema existentei integralei sau primitivei nu era distinct
a de
problema evalu
arii lor. ...(Cauchy) obtine prima demonstratie a existentei primitivei pentru orice functie continua.
n 1845 un nou pas important n clarificarea ideii de integral
a este realizat de
Bernhard Riemann ... . Riemann este primul care ncearc
a s
a definesc
a integrala
pentru o functie nesupus
a a priori nici unei restrictii.
Solomon Marcus, S
ocul matematicii, Editura Albatros, Bucuresti,
1987, paginile 264-265, 267-268 si 269-270.
If we have waited this long before defining integration, it is because we have
not needed a careful definition. For more than a hundred years, it was enough to
define integration as the inverse process to differentiation. As we saw in the last
section, this is no longer sufficient when we start using Fourier series. We need a
broader and clearer definition. Fouriers solution, to define the definite integral in
terms of area, raises the question: what do we mean by "area"? As the nineteenth
century progressed, it became increasingly evident that the right way to define
area was in terms of integration. If we are to avoid circular reasoning, then we
must look elsewhere for our definition.
It was Cauchy who first proposed the modern solution to this problem. He
defined the integral as the limit of approximating sums. He was first to unlink
the definitions of the integral and derivative. We have seen that Archimedes calculated areas by using approximating sums. Leibniz and his successors used these
sums to approximate integrals they could not evaluate precisely. But these were
approximation techniques, not definitions.
Part of the reason that no one used this definition before Cauchy is that it is
ungainly. Following Cauchy, we shall assume that we are working with a continuous
function f on a closed and bounded interval [a, b]. We choose a positive integer n
and an arbitrary partition of [a, b] into n subintervals: a = x0 < x1 < x2 < ... <
xn = b. These subintervals do not have to be of equal length. We form a sum
that approximates the value of the definite integral of f from a to b:
n
b
f (x)dx
f (xj1 )(xj xj1 ). ... Cauchy now defines the value of the definite integral
j=1
to be the limit of all such sums as the lengths of the subintervals approach zero.
It is significant that he does not merely take the limit as n approaches infinity.
... increasing only the number of subintervals is not enough to give us convergence
to the desired value.
A more useful definition of integration was given by Bernhard Riemann in
354
"ber die Darstellbarkeit einer Function durch eine trigonometrische Reihe". ...
this was written after the summer of 1852 when Riemann had discussed questions
of Fourier series with Dirichlet. Its purpose was nothing less than to find necessary
and sufficient conditions for a function to have a representation as a trigonometric
series. Riemann never published it, probably because it raises many new questions
that he was hoping to answer. It appeared in 1867, after his death. ... Cauchys
definition was adequate for proving that any bounded continuous function is integrable. It was also sufficient for a demonstration that any bounded piecewise
continuous function is integrable. Riemann wished to consider even more general
functions, functions with infinitely many discontinuities within any finite interval.
His definition is very similar to Cauchys. Like Cauchy, he uses approximating
sums:
n
j=1
Riemann s-a nascut n 1826 n tinutul Hanovrei, mai trziu parte din
Germania. nca de la o vrsta frageda el si manifesta interesul pentru istorie
si matematica, fiind ncurajat de catre familia sa n acest sens. La vrsta de
14 ani intr
a la gimnaziul din Hanovra, iar doi ani mai trziu este transferat la
gimnaziul din Lneburg, unde i este descoperit remarcabilul talent matematic. Schmalfuss, directorul gimnaziului, i d
a lui Riemann o carte de teoria
numerelor scrisa de Legendre. S
ase zile mai trziu, Riemann i napoiaza
cartea de 859 pagini spunnd: Este o carte minunata! Am terminat-o. S
i o
terminase. n 1846, Riemann se nscrie la Universitatea Gttingen. Conform
dorintelor tat
alui sau, ncepe facultatea de teologie, dar se transfer
a curnd
la facultatea de filosofie pentru a studia stiintele si matematica.
Cu toate ca Gauss se afla si el la Universitatea din Gttingen n aceasta
perioada, probabil ca nu a avut nici un contact personal cu Riemann. Abilitatea lui Riemann i-a atras nsa atentia altui matematician de la Gttingen,
Moritz Stern. Dup
a un an, Riemann se transfer
a la Universitatea din Berlin,
unde poate beneficia de ndrumarile lui Jacobi, Steiner, Dirichlet si Eisenstein. Dirichlet a fost cel care l-a influentat cel mai mult pe Riemann si care
avea sa devina colaboratorul sau. n 1850, Riemann se ntoarce la Gttingen,
unde si va petrece tot restul carierei.
Dizertatia lui Riemann, alc
atuit
a sub supravegherea lui Gauss, n 1851,
are ca subiect fundamentarea analizei complexe.
Urmatorul pas n cariera academica a lui Riemann este calificarea ca
Privatdozent (lector). Pentru aceasta, el trebuia sa prezinte un Habilitationsschrift (eseu) si un Habilitationsvortrag (prelegere). Ambele s-au dovedit a
fi opere matematice nsemnate. Pentru Habilitationsschrift, Riemann a ales
ca subiect seriile Fourier, prezentnd eseul complet n anul 1853. Cu toate
ca seriile trigonometrice fuseser
a ndelung folosite n astronomie, problema
gasirii solutiilor ecuatiei undelor, care pot fi reprezentate prin astfel de serii,
a constituit subiectul unor largi dezbateri n secolul al XVIII-lea. Problema
de baz
a era lipsa unei fundament
ari a Analizei Matematice. Fourier f
acuse
n mod extensiv uz de seriile trigonometrice n rezolvarea ecuatiei c
aldurii,
dar a f
acut foarte putine pentru a rezolva aspectele fundamentale. Eseul lui
Riemann a constituit un considerabil progres n aceasta problema, n primul
rnd prin aceea ca a dat primul criteriu de integrabilitate a unei functii, si
prin obtinerea unei conditii necesare pentru ca o functie integrabila Riemann
s
a poat
a fi reprezentat
a printr-o serie Fourier.
Pentru Habiltationsvortrag-ul s
au, Riemann a propus trei teme, si, contrar asteptarilor sale, Gauss a ales-o pe cea de geometrie. Prelegerea lui
356
Riemann Despre falsele ipoteze aflate la baza geometriei a fost sustinuta pe 10 iunie 1854. Aceasta opera extraordinara introduce (ceea ce acum
se numeste) suprafata Riemann n-dimensionala si tensorul sau de curbura.
Rezultatele sale sunt folosite, saizeci de ani mai trziu, n teoria general
aa
relativit
atii a lui Einstein. Probabil c
a singura persoan
a din audienta care
aprecia adncimea operei lui Riemann era Gauss, care f
acuse munc
a de pionierat n geometria diferentiala. Un raport al prelegerii lui Riemann nu a
fost publicat dect n anul 1868, dupa moartea sa.
Cu toate c
a Privatdozent-ul putea colecta taxe de la studenti, postul nu
era prev
azut cu salariu. Cu ajutorul lui Dirichlet, Riemann obtine un modest post renumerat. El nu devine profesor asistent dect n anul 1857, an n
care si publica cercetarile sale legate de functiile abeliene. Functiile abeliene
fusesera studiate de catre Abel si Jacobi; ele sunt o generalizare a functiilor
eliptice. Riemann dezvolta o teorie geometrica care rezolva mai multe probleme remarcabile din acest domeniu. Opera sa l recomand
a pe Riemann
ca pe un mare matematician, dar nu f
ar
a a-i fi controversat acest titlu. El
foloseste n mod extensiv, fara demonstratie, un principiu variational, numit
principiul lui Dirichlet. Weierstrass avea ndoielile sale n legatura cu acest
principiu, care, dupa moartea lui Riemann, cade n dizgratie. Aceasta stare
de fapt a avut ns
a consecinte fructuoase. Mai multi matematicieni au g
asit
cu succes demonstratii ale rezultatelor lui Riemann f
ar
a a folosi principiul
lui Dirichlet, iar principiului n sine i-a fost data o demonstratie riguroasa,
n anul 1899, de catre Hilbert.
n 1859, Dirichlet, care era succesor la catedra lui Gauss din 1855, moare
n urma unei boli grave. Riemann este numit n locul s
au. n acelasi an,
el este ales membru corespondent al Academiei de S
tiinte din Berlin. Ca
nou membru, lui Riemann i se cere s
a trimit
a Academiei un raport al activitatii sale recente. Raportul trimis de Riemann, numit Despre numarul
numerelor prime mai mici dect un numar dat, este de o importanta fundamental
a n teoria numerelor. Riemann arat
a c
a diverse rezultate legate de
distributia numerelor prime sunt strns legate de propriet
atile analitice ale
functiei zeta. Unele dintre rezultatele sale au fost stabilite n mod riguros de
catre Hadamard si Valle-Poussin n 1896, nsa celebra sa conjectura a ramas
nedemonstrata pna n prezent.
Not
a istoric
a. Thomas Jan Stieltjes s-a nascut n 1856 n Olanda. Tatal
sau era un vestit inginer de constructii civile (printre altele, el este cel care a
construit portul din Rotterdam), doctor al Universitatii din Leiden. Stieltjes
357
si-a nceput studiile la Politehnica Delft n 1873. Aici si petrece mult timp n
biblioteca citind operele lui Gauss si Jacobi, fapt care-l determina sa neglijeze
cursurile si ca atare sa nu poata promova examenele. n 1877 devine asistent
la observatorul astronomic de la Leiden. n urma unei corespondente cu
Hermite, ncepe s
a-si dedice tot mai mult timp cercet
arii matematice. n 1885
este ales membru al Academiei Regale de S
tiinte din Amsterdam, iar n 1866
primeste titlul de doctor n matematici. n acelasi an este numit profesor la
Universitatea din Toulouse. Este foarte cunoscut n special datorita lucrarilor
sale privind fractiile continue. A murit n 1895.
Fie f, g : [a, b] R m
arginite (aceasta ipoteza se va mentine, fara a mai
fi mentionat
a explicit, n toat
a aceast
a sectiune).
O partitie (sau o diviziune) a lui [a, b] este o familie finit
a de intervale
nchise, care au n comun cel mult un punct si a c
aror reuniune este [a, b].
De obicei, o partitie P a lui [a, b] este descrisa prin specificarea unei
multimi finite de numere reale (x0, x1 , ...., xn ) astfel ca
a = x0 < x1 < .... < xn1 < xn = b,
iar intervale sunt [x0 , x1], ..., [, xn1 , xn ].
Punctele x0 , x1 , ...., xn se numesc punctele diviziunii.
De multe ori termenul de partitie desemneaz
a att familia de intervale,
ct si punctele partitiei, deci putem scrie
P = (x0 , x1, ...., xn ).
Pentru doua partitii P si Q ale lui [a, b], spunem ca Q este o rafinare a lui
P daca orice interval al lui Q este continut ntr-un interval al lui P , adica,
echivalent, orice punct al lui P este un punct al lui Q.
Scriem, n acest caz,
P Q.
Definitie. Fie f, g : [a, b] R. O suma Riemann-Stieltjes a lui f n
raport cu g, corespunza
toare partitiei P = (x0 , x1 , ...., xn ) a lui [a, b], are
forma
n
f( k )(g(xk ) g(xk1 )),
S(P ; f, g) =
k=1
n
f( k )(g(xk )g(xk1))
k=1
f dg =
f (t)dg(t).
359
0,
x=a
,
1, x (a, b]
f este integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu g dac
a si numai dac
a f este
continu
a n a, caz n care valoarea integralei este f (a).
2. Functia f : [0, 1] R, data de
f(x) = {
0, x Q
,
1, x
/Q
Propriet
atile de liniaritate si de aditivitate de domeniu pentru
integrala Riemann-Stiletjes
Urmatorul rezultat exprima proprietatile de liniaritate ale integralei RiemannStieltjes.
Teorem
a. a) Fie f1 , f2 , g : [a, b] R, f1, f2 integrabile RiemannStieltjes n raport cu g si , R.
Atunci f1 + f2 este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu g si
(f1 + f2 )dg = f1 dg +
f2 dg.
b
fd(g1 + g2 ) = f dg1 + f dg2 .
a
fdg =
f dg +
fdg.
fdg =
f dg +
fdg.
fdg +
b
S(Q; f, g) f dg < .
(*)
a
362
b
S(P ; g, f) {f(b)g(b) f(a)g(a) fdg} < ,
a
pentru orice partitie P , care este o rafinare a lui P ., ceea ce arata ca g este
integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu f si
fdg +
si
S(P ; f, g) =
m
f ( k )(g(yk ) g(yk1))
k=1
364
m
k=1
|f ( k ) f( k )| |g(yk ) g(yk1 )|
m
k=1
|g(yk ) g(yk1)| =
= (g(b) g(a)).
ceea ce, n conformitate cu criteriul lui Cauchy (vezi pagina 360), implic
a
faptul c
a f este integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu g.
Avnd n vedere Teorema de integrare prin p
arti pentru integrala RiemannStieltjes (vezi pagina 362), obtinem:
Corolar. Fie f, g : [a, b] R. Daca f este monoton
a si g este continua,
atunci f este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu g.
Problema permut
arii limitei cu integrala
Studiem n continuare problema permutarii limitei cu integrala.
Pentru nceput avem nevoie de urmatoarea lema (care se foloseste si n
demonstratia Primei teoreme de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes vezi pagina 386).
Lem
a. Fie f, g : [a, b] R, astfel nct f este continu
a si g este cresc
atoare. Atunci avem estimarea
b
b
fdg |f| dg #f# (g(b) g(a)),
a
a
unde #f# = sup |f (x)|.
Daca
x[a,b]
m f (x) M,
365
f dg =
lim fn dg = lim
fn dg.
f dg =
lim fn dg = lim
366
fn dg.
Conform criteriului lui Cauchy (vezi pagina 360), putem considera o partitie P a lui [a, b], astfel ca pentru orice rafin
ari P si Q ale sale, s
a avem
|S(P ; fn , g) S(Q; fn , g)| .
Alegnd aceleasi puncte intermediare pentru fn si f, avem
|S(P ; fn , g) S(P ; f, g)|
m
k=1
ceea ce arat
a, n conformitate cu criteriul lui Cauchy, c
a f este integrabil
a
Riemann-Stieltjes n raport cu g.
Pentru a demonstra ca
f dg =
lim fn dg = lim
fn dg,
b
fn dg fdg = (fn f)dg #fn f# (g(b) g(a)),
a
a
a
367
de unde, deoarece
lim #fn f # = 0,
rezulta concluzia.
Observatie. Ipoteza relativa la convergenta uniforma a sirului (fn )nN
este restrictiva. Exist
a rezultate de acelasi tip, n care restrictiile asupra
modului de convergenta sunt relaxate, dar n care se cere ca functia limit
a s
a
fie integrabil
a (vezi cele dou
a teoreme de mai jos).
Teorema convergentei m
arginite pentru integrala Riemann. Fie
(fn )nN , fn : [a, b] R, un sir de functii integrabile Riemann, cu proprietatea
ca exist
a M R, astfel nct
#fn # M ,
pentru orice n N.
Daca (fn )nN converge simplu catre functia integrabila Riemann f : [a, b]
R, atunci
b
f=
lim fn = lim fn .
n
f > 0.
Atunci multimea
E = {x | x [0, 1] si f(x)
},
3
contine un num
ar finit de intervale nchise cu suma lungimilor mai mare
dect 3
f
, unde #f# = sup f(x).
x[0,1]
368
,
3
.
3
n
S(P ; f) =
f( k )(xk xk1 ) =
f ( k )(xk xk1) +
f( k )(xk xk1 ),
k=1
unde n
vom considera termenii pentru care [xk1 , xk ] E, iar n
vom considera termenii pentru care [xk1 , xk ] E.
Notnd cu L suma lungimilor intervalelor care sunt implicate n
,
obtinem
2
< S(P, f )
f ( k )(xk xk1 ) +
f ( k )(xk xk1 ) < #f# L + ,
3
3
de unde
adica concluzia.
< L,
3 #f#
pentru orice n N, si ca
f =0
(ultimele dou
a presupuneri se pot realiza printr-o eventual
a nlocuire a lui
fn cu |fn f|, folosind exercitiul 7 din aceast
a sectiune).
Dorim sa aratam ca
b
lim fn = 0.
n
b
Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca lim fn = 0.
n a
b
b
Atunci exist
a un subsir ( fnk )k al lui ( fn )n si > 0 astfel nct
a
fnk > ,
pentru orice k N.
n conformitate cu lema de mai sus si cu ipoteza, deducem ca, pentru
orice k N, multimea
Ek = {x | x [0, 1] si fnk (x)
}
3
dect 3M
.
Este usor de v
azut c
a
{x [0, 1] | exist
a un num
ar infinit de k N astfel ca x Ek } = Ek .
n=1 n=k
S
a presupunem, prin reducere la absurd, c
a nu exist
a x0 [0, 1] astfel
nct {k N |x0 Ek } este infinita.
370
Atunci
{x [0, 1] | exist
a un num
ar infinit de k N astfel ca x Ek } = Ek = ,
n=1k=n
deci, cu notatiile
Fn = Ek
k=n
si
Gn = [0, 1] Fn ,
avem
Fn = ,
n=1
i.e.
Gn = [0, 1].
n=1
Deoarece
F1 F2 ... Fn Fn+1 ...,
avem
unde Gn reprezint
a o reuniune de intervale avnd suma lungimilor mai mic
a
dect 1 3M .
Atunci, cu conventia G0 = , obtinem urmatoarea contradictie:
n=1
n=1
n
=
l(Gn Gn1 ) = lim
l(Gk Gk1) =
n
n=1
= lim
n
k=1
k=1
.
3M
b
f=
lim fn = lim fn .
n
371
#f # = sup |f(x)| .
x[a,b]
372
f dg,
f dg,
Se observa ca
1,
x [a, t]
t,n (x) = { 1 n(x t), x (t, t + n1 ] .
0,
x (t + n1 , b]
0 t,m t,n 1,
374
f dg S(Q; f, g) < ,
(1)
a
.
2m #f#
(2)
m
f(tk )(tk ,n (x) tk ,n1 (x)),
k=2
sau
375
Daca x se afla n doua intervale din familia descrisa mai sus, atunci exista
k {1, 2, ..., m 1} astfel ca
1
x [tk , tk + ],
n
deci
f (x) = f(tk )tk ,n (x) + f(tk+1)(1 tk ,n (x),
i.e.
Deoarece
deducem ca
de unde
376
(3)
,
m #f#
(4)
#f# (
+
) < .
2m #f # k=2 m #f #
Ca atare, avem
b
b
m
k=1
(5)
f dg.
sup
j{1,2,...,n}
Fie f, g : [a, b] R.
378
(xj xj1 ).
b
() f dg = fdg.
a
0, x [0, 12 ]
.
1, x ( 12 , 1]
1
() f dg = f( ).
2
a
0, x [0, 12 )
,
1, x [ 12 , 1]
atunci h|[0, 1 ] este (*) integrabila n raport cu g|[0, 1 ] , h|[ 1 ,1] este (*) integrabila
2
2
2
n raport cu g|[ 1 ,1] , dar h nu este (*) integrabila n raport cu g.
2
379
i
se
noteaz
a
cu
f sau cu
f (x)dx.
Definitie. Fie [a, b] un interval nchis si marginit din R.
Se numeste diviziune a intervalului [a, b] un sistem de puncte
= (x0 , x1 , ..., xn1 , xn )
din [a, b], astfel nct
a = x0 < x1 < x2 < ... < xn1 < xn = b,
unde n N.
Cea mai mare dintre lungimile intervalelor [x0 , x1] ,[x1, x2 ],..., [xn1, xn ]
se numeste norma diviziunii si se noteaz
a cu ##.
Asadar
## = max (xi xi1 ) .
1 i n
f ( i )(xi xi1 ).
Acest num
ar va fi notat prin
(f, ).
Definitie. O functie f : [a, b] R se numeste integrabila Riemann daca
exist
a un num
ar real If cu proprietatea c
a oricare ar fi R, > 0 exist
a
R, > 0 astfel nct pentru orice diviziune
= (x0 , x1 , ..., xn1 , xn )
a intervalului [a, b] cu
## <
f(x)dx.
Teorem
a (Formula Leibniz-Newton). Fie f : [a, b] R o functie
integrabila Riemann care admite primitive.
Atunci
b
f(x)dx = F (b) F (a),
a
381
inf
f (x)
sup
f(x).
xi1 xxi
si
Mi =
xi1 xxi
Sumele
S = S (f) =
n
Mi (xi xi1 )
n
mi (xi xi1)
i=1
si
s = s (f) =
i=1
n=1
In
n=1
|In | < ,
b
f > 0.
a
13. Sa se calculeze
lim
(1 + x2 )
nex + xex
dx.
n+x
14. Sa se calculeze
lim
1
0
nx(1 x2 )n dx.
15. S
a se studieze convergenta simpl
a si uniform
a a sirului de functii
xn f(x)dx = 0,
f 0.
384
17. Sa se arate ca
lim
b
f 2 (b) f 2(a)
fdf =
.
2
a
S
a se arate c
a f este (*) integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu f 2 si
ca
f 2df =
f 3 (b) f 3 (a)
.
3
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facultatii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 32023
385
Teoreme de medie
Teorema fundamental
a a calculului integral
Teorem
a de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala
Riemann
Teorema de integrare prin p
arti
Teorema de schimbare de variabil
a
Teorema lui Taylor cu restul sub form
a integral
a
Vom prezenta n cele ce urmeaza principalele teoreme privind integrala
Riemann (-Stieltjes).
Teoreme de medie; Teorema fundamental
a a calculului integral;
Teorem
a de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala
Riemann; Teorema de integrare prin p
arti
Folosind corolarul de la pagina ??? si Lema de la pagina 365, se poate
demonstra urm
atorul rezultat, care se va folosi n cadrul demonstratiei primei
teoreme de medie pentru integrala Riemann (vezi pagina 388), a celei de a
doua teoreme de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 389),
Teoremei de inversare a ordinii de integrare (vezi pagina 400), precum si n
cadrul demonstratiei Teoremei de reducere a calculului unei integrale duble
la o succesiune de integrale Riemann (vezi pagina 412).
Prima teorem
a de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes. Fie
f, g : [a, b] R, g cresca
toare si f continua.
Atunci exista c [a, b] astfel ca
b
fdg = f (c) dg = f(c){g(b) g(a)}.
a
Folosind definitia derivatei si Teorema de aditivitate de domeniu a integralei Riemann-Stieltjes (vezi pagina 361), se poate demonstra urmatorul
386
rezultat care, prin corolarul sau, reprezinta unul dintre pilonii calculului integral si care se va folosi n demonstratia primei teoreme de medie pentru
integrala Riemann (vezi pagina 388), n demonstratia Teoremei de schimbare
de variabila (vezi pagina 390), precum si n cadrul demonstratiei formulei lui
Leibniz (vezi pagina 398).
Teorema de derivare pentru integrala Riemann-Stieltjes. Fie
f, g : [a, b] R, g cresc
atoare si f continua.
Atunci, daca g este derivabila n c [a, b], functia F : [a, b] R, data
de
x
F (x) = f dg,
a
Fie f :
f,
F = f.
Observatie. Pentru detalii privind rezultatul de mai sus se pot consulta
exercitiile 1-4.
Teorema de mai jos furnizeaza conditii suficiente pentru a reduce calculul unei integrale Riemann-Stieltjes la calculul unei integrale Riemann, fapt
foarte important din punct de vedere practic. Ea se va folosi n cadrul demonstratiei primei teoreme de medie pentru integrala Riemann (vezi pagina 388),
a celei de a doua teoreme de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi
pagina 389), precum si a Teoremei de integrare prin parti pentru integrala
Riemann (vezi pagina 389).
387
Teorem
a de reducere a integralei Riemann-Stieltjes la integrala
Riemann. Fie f, g : [a, b] R. Daca g este derivabila si cu derivata
continu
a, iar f este integrabila Riemann-Stieltjes n raport cu g, atunci fg
este integrabil
a Riemann si
fdg =
fg .
S(P ; f, g) S(P ; f g ) < #f # (b a),
de unde concluzia.
Prima teorem
a de medie pentru integrala Riemann. Fie f, g :
[a, b] R doua functii continue astfel nct g 0.
Atunci exista c [a, b] cu proprietatea c
a
b
fg = f(c) g.
a
b
f g = f(b)g(b) f(a)g(a) f g.
a
Folosind Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor continue (vezi pagina 364), Prima teorem
a de medie pentru integrala RiemannStieltjes (vezi pagina 386), Teorema de integrare prin p
arti pentru integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 362) si Teorema de reducere a integralei
Riemann-Stieltjes la integrala Riemann (vezi pagina 388), se poate demonstra
urmatorul rezultat care se va folosi n demonstratia Criteriului lui Dirichlet
(vezi pagina 427).
A doua teorem
a de medie pentru integrala Riemann-Stieltjes.
a) Fie f, g : [a, b] R, f crescatoare si g continua.
Atunci exista c [a, b] astfel ca
fdg = f (a)
dg + f(b)
dg.
b
fg = f(a) g + f(b) g.
a
b
fg = f(b) g.
c
fg = f(a) g.
f(x)dx =
f(x)dx = f ((t)) (t)dt.
a
()
f (x)dx,
390
H = F .
f(x)dx.
f (a)
f (n1)(a)
1
f(b) = f(a)+
(ba)+...+
(ba)n1 +
1!
(n 1)!
(n 1)!
Demonstratie. Avem
1
(n 1)!
b
1
n1 (n1)
t=b
=
{(b t) f
(t) |t=a +(n 1) (b t)n2 f (n1) (t)dt} =
(n 1)!
a
f (n1) (a)
1
(b a)n1 +
(n 1)!
(n 2)!
391
(b t)n2 f (n1)(t)dt.
f (n1)(a)
f (a)
f(b) = f(a) +
(b a) + ... +
(b a)n1 +
1!
(n 1)!
1
(b a)n1
+
(1 s)n1 f (n)[a + (b a)s]ds.
(n 1)!
0
Exercitii
1. Sa se dea exemplu de o functie f integrabila Riemann pe [a, b] astfel
nct aplicatia F : [a, b] R, data de
F (x) =
f,
S
a se arate c
a F este derivabil
a, dar c
a F nu este integrabil
a.
4. Fie f : [0, 2] R data de
f (x) = {
0, x [0, 1]
.
1, x (1, 2]
392
Sa se arate ca
lim ( f n ) n = M.
6. Fie f : R R,
x
f(x) = {
sin 1t dt, x = 0
0,
x=0
x
(n + 1) f (t)dt = xf (x),
0
a
1
1
x2 f(x)dx = f(c).
3
0
c
2
2
ex dx = (1 c)ec .
0
11. S
a se arate c
a
lim
x0
3x
sin t
dt = ln 3.
t2
12. S
a se determine min I(a), unde
aR
I(a) =
eax
dx.
1 + cos x
393
5
f(x)dx .
4
f(x)dx = f(cs, )
si
a+
f (x)dx = f(cd, ).
a
S
a se arate c
a
cd, cs,
= 1.
0
x2
x1
S
a se arate c
a f este continu
a pe (a, b).
R
amne valabil rezultatul valabil dac
a f este integrabil
a, dar nu este
monotona?
16. Fie f : R R o functie continua si fn : R R, data de
n1
k
1
fn (x) =
f (x + ),
n k=0
n
394
x+1
f(t)dt,
pentru orice x R.
17. Pentru fiecare dintre urmatoarele situatii, sa se arate ca f este inteb
grabila Riemann-Stieltjes n raport cu g si sa se calculeze fdg :
i) a = 1, b = 1, f (x) = x2 , g(x) = sign(x);
ii) a = 0, b = 2, f (x) = max{1, x2}, g(x) = x2 ;
ii) a = 0, b = 2, f (x) = x, g(x) = [ex ].
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Ion Colojoar
a, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facultatii de Matematic
a si Informatic
a,
Universitatea din Bucuresti II 32023
395
INTEGRALA CU PARAMETRU
f (x, t)dx,
f(x, t)dx,
|F (t) F (t0 )| = {f(x, t) f(x, t0 )}dx
a
f(x, t)dx,
F (t) =
f
(x, t)dx.
t
397
f
(x, t1).
t
(x,
t
)
0
t t0
t
b
F (t) F (t0 )
f
(x,
t
)dx
0
t t0
t
a
f(x, t) f (x, t0 ) f
dx < (ba),
(x,
t
)
0
t t0
t
ceea ce arat
a c
a F este derivabil
a n t0 si c
a
F (t0 ) =
f
(x, t0 )dx.
t
(t)
f(x, t)dx,
(t)
(t)
f
(x, t)dx.
t
(t)
Demonstratie. S
a consideram H : [a, b] [a, b] [c, d] R, dat
a de
H(u, v, t) =
f(x, t)dx.
Atunci
(t) = H((t), (t), t),
pentru orice t [c, d].
Drept urmare, conform observatiei de la pagina 306, avem
(t) =
H
H
H
((t), (t), t) (t) +
((t), (t), t) (t) +
((t), (t), t).
u
v
t
u
v
de unde concluzia.
399
f
(x, t)dx,
t
d
b
b
d
{ f (x, t)dx}dt = { f(x, t)dt}dx.
c
Demonstratie. Continuitatea functiei f asigura existenta integralelor iterate de mai sus (vezi Teorema de integrabilitate Riemann-Stieltjes a functiilor
continue - pagina 364).
R
amne sa stabilim egalitatea de mai sus.
Deoarece, conform Teoremei continuit
atii uniforme (vezi pagina 227), f
este uniform continua, pentru orice R, > 0 exista R, > 0 astfel
nct pentru orice t, t [c, d] si x, x [a, b] cu proprietatea ca
t t <
si
avem
Fie n N astfel nct
x
x
< ,
f (x, t) f(x , t ) < .
ba
<
n
si
dc
< .
n
Vom mparti pe D n n2 dreptunghiuri egale generate de mpartirea lui
[a, b] si [c, d] n n intervale egale.
Pentru orice j {0, 1, 2, ..., n}, s
a consider
am
xj = a +
(b a)j
n
400
si
tj = c +
(d c)j
.
n
Atunci
t
d
b
xj
n
n
k
{ f(x, t)dx}dt =
{ f (x, t)dx}dt.
c
k=1 j=1 t
k1
xj1
d
b
n
n
{ f(x, t)dx}dt =
f (xj , tk )(xj xj1)(tk tk1 ).
c
k=1 j=1
b
d
n
n
f(xj , tk )(xj xj1 )(tk tk1 ).
{ f(x, t)dt}dx =
a
k=1 j=1
Prin urmare
d b
b
d
{ f (x, t)dx}dt { f(x, t)dt}dx
c
n n
{f (xj , tk ) f (xj , tk )}(xj xj1)(tk tk1)
j=1
k=1
(b a)(d c).
I() =
401
2. Pentru
F () =
sin x
dx,
x
= 0, sa se calculeze F ().
3. Sa se arate ca
b cos x
b + b2 1
ln(
)dx = ln(
),
a cos x
a + a2 1
unde a, b > 1.
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti - cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II 32023
402
INTEGRALA MULTIPLA
M
asura unui interval nchis din Rp
Submultimi ale lui Rp de m
asur
a nul
a
Integrala Riemann a unei functii de mai multe variabile
Integrala multipl
a ca integral
a iterat
a
Schimbarea de variabile pentru integrala Riemann a functiilor de
mai multe variabile
M
asura unui interval nchis din Rp
Definitie. Un interval nchis din Rp este o submultime J a lui Rp de
forma [a1, b1 ] ... [ap , bp ], unde ai , bi R, ai bi , pentru orice i
{1, 2, ..., p}.
Observatie. J se numeste cub n cazul n care b1 a1 = ... = bp ap .
Definitie. Numarul (J) = (b1 a1 ) ... (bp ap ) se numeste masura
lui J = [a1 , b1 ] ... [ap , bp ].
Observatie. Pentru p = 1 terminologia clasica este cea de lungime, pentru p = 2 cea de arie, iar pentru p = 3 cea de volum.
Observatie. Dac
a exist
a k {1, 2, ..., p} astfel ca ak = bk , atunci (J) =
0; acest fapt nu implica ca J este vid, ci faptul c
a J nu are grosime" n cea
de a k-a dimensiune.
Submultimi ale lui Rp de m
asur
a nul
a
Definitie 1. O submultime Z a lui Rp se numeste de masura Jordan
nula daca pentru orice R, > 0 exista
o familie finita {J1 , ..., Jn } de
intervale nchise astfel nct
n
Z Jk
k=1
si
(J1 ) + .... + (Jn ) < .
403
Not
a istoric
a. Camille Jordan (1800-1888) a studiat la liceul din Lion.
ncepnd cu 1855 studiaza matematica la cole Polytechnique, unde, din
1876, este si profesor de Analiza Matematica. Din 1883 este profesor si
la Collge de France. Tratatul s
au n trei volume, ap
arut ntre 1882 si
1887, intitulat Cours danalyse de lcole Polytechnique, este un model de
prezentare riguroas
a si pedagogic
a a chestiunilor de Analiz
a Matematic
a. n
1885 devine, pentru o perioada de 35 de ani, editorul uneia dintre cele mai
influente publicatii matematice, anume Journal de Mathmatiques Pure et
Appliques (cunoscut si sub numele de Journal de Liouville). Trei dintre cei
sase fii ai s
ai au murit n primul r
azboi mondial. A fost membru al Acadmie
des Sciences, ofiter al Lgion dhonneur si Presedinte de onoare al Congresului International al Matematicienilor de la Strasbourg, care a avut loc n
1920.
Exemple
1. Orice submultime finita
a lui Rp este de masura Jordan nula.
2. Orice submultime a lui Rp ale carei elemente formeaz
a un sir convergent este de m
asur
a Jordan nul
a.
3. Multimea S = {(x, 0) | x [0, 1]} R2 este de masura Jordan nula.
4. Multimea S = {(x, y) | |x| + |y| = 1} R2 este de masura Jordan
nula.
5. Multimea S = {(x, y) | x2 + y2 = 1} R2 este de masura Jordan nula.
6. Fie f : [a, b] R, a, b R, o functie continu
a. Atunci multimea
S = {(x, f(x)) | x [a, b]} R2 este de masura Jordan nula.
7. Multimea S = {(x, y) | x, y [0, 1] Q} R2 nu este de masura
Jordan nula, desi este num
arabila.
8. O reuniune finit
a de multimi de masur
a Jordan nula este o multime
de m
asur
a Jordan nul
a.
9. n contrast cu 6, exista f, g : [0, 1] R, doua functii continue, astfel
nct S = {(f (t), g(t)) | t [0, 1]} R2 nu este de m
asura Jordan nula (ea
continnd [0, 1] [0, 1]); S se numeste curba Peano. A se vedea exercitiul 8
de la pagina 481.
Integrala Riemann a unei functii de mai multe variabile
n cele ce urmeaza vom presupune ca D Rp este o multime compacta,
iar f : D Rq este o functie m
arginit
a.
404
Urm
atorul rezultat se va folosi n cadrul demonstratiei primei teoreme de
integrare pentru integrala Riemann multipla.
405
(f + g) = f + g.
D
f = 0.
f = 0.
D
f = 0.
D
f = g.
D
h = 0.
407
g = h + f = h + f = f.
D
1dx.
DF r(D)
Urm
atoarea lem
a va fi folosit
a n demonstratia Lemei 4 (vezi pagina 410),
precum si a Teoremei de aditivitate de domeniu a integralei Riemann multiple
(vezi pagina 411).
409
A(D F r(D)) =
1dx =
1dx = A(D).
DF r(D)F r(DF r(D))
DF r(D)
D Jk
k=1
si
(J1) + .... + (Jn ) < .
Atunci
F r(D) J1 ... Jn ,
A(D) =
1dx = 0.
DF r(D)
Reciproc, sa
presupunem ca D este masurabila n sensul Definitiei 2, si
ca A(D) = 0. Atunci, pentru orice R, > 0, exista o partitie P a unui
interval care contine D, astfel nct pentru orice sum
a Riemann corespunzatoare lui P si functiei
fD (x) = {
1, x D F r(D)
,
0,
altminteri
410
avem
0 S(P ; fD ) < .
411
(fi + fr ) =
fi +
fr = A(D1 D2 ) + A(D1 D2 ).
f = f + f.
D
D1
D2
pentru orice x D.
Atunci
f M A(D).
D
n particular, dac
a f : D R si exista m, M R, astfel ca
m f (x) M,
412
f M A(D).
Teorema urm
atoare extinde Prima teorem
a de medie pentru integrala
Riemann-Stieltjes (vezi pagina 386).
Teorema de medie. Fie f : D R continua pe D, unde D Rp este
compact
a, conex
a si m
asurabil
a.
Atunci exista un punct p, apartinnd lui D, astfel ca
f = f(p) A(D).
D
Integrala multipl
a ca integral
a iterat
a
Prezentam n continuare modul n care putem reduce calculul integralei
duble si triple la integrale de ordin inferior prin scrierea acestora ca integrale
iterate.
Teorema de reducere a calculului unei integrale duble la o succesiune de integrale Riemann. Daca f : D R este o functie continua,
unde exist
a a, b, c, d R astfel ca D = {(x, y) | a x b, c y d},
atunci
d
b
b
d
d
b
b
d
( f (x, y)dx)dy = ( f(x, y)dy)dx,
c
d
b
f = ( f(x, y)dx)dy.
c
413
b
Fie F : [c, d] R, F (y) = f (x, y)dx, pentru orice y [c, d].
a
xk
f(x, yj )dx
k=1 x
f(x, yj )dx.
k1
s
=
f (xjk , yj )(xk xk1 ).
k=1
Atunci
r
r
s
F (yj )(yj yj1 ) =
f (xjk , yj )(xk xk1 )(yj yj1 ),
j=1
j=1 k=1
de unde concluzia.
Mai general, are loc urmatorul rezultat:
Teorem
a. Daca f : D R este o functie integrabil
a, unde exista
a, b, c, d R astfel ca D = {(x, y) | a x b, c y d} R2 , si
b
a, atunci F este
pentru orice y [c, d], integrala F (y) = f (x, y)dx exist
a
integrabila pe [c, d] si
d
b
b
d
f = ( f(x, y)dx)dy = ( f (x, y)dy)dx.
c
414
Corolar. Fie
A = {(x, y) | (y) x (y), c y d} R2 ,
unde , : [c, d] [a, b] sunt functii continue.
Daca f : A R este continua pe A, atunci f este integrabil
a pe A si
d (y)
f = ( f(x, y)dx)dy.
c
(y)
(y)
Teorem
a. Fie , : D R doua functii continue, unde D este o
submultime compacta si m
asurabila lui R2, astfel nct si
M = {(x, y, z) | (x, y) D si (x, y) z (x, y)} R3 .
Atunci, pentru orice functie continua f : M R, avem
f (x, y, z)dxdydz =
(x,y)
f(x, y, z)dz)dxdy.
(x,y)
Observatie. Rezultate similiare celor descrise mai sus (care poarta numele generic de formule Fubini), ntr-un cadru mult mai general, se vor
studia la cursul de Teoria Masurii.
415
Not
a istoric
a. Guido Fubini (1879-1943) a studiat la Venetia si la Scuola
Normale Superiore di Pisa, unde i-a avut ca profesori pe Dini si pe Bianchi
care l-au canalizat spre cercetari de geometrie. si sustine teza de doctorat
n 1900. Pred
a la universit
atile din Catania, Genova si Torino. A tratat
teme din diverse ramuri ale matematicii, precum ecuatii diferentiale, functii
analitice, functii complexe de mai multe variabile, calculul variational, ecuatii
integrale neliniare, teoria grupurilor, geometrie neeuclidiana si proiectiva. n
timpul primului razboi mondial a studiat acuratetea tirurilor de artilerie, ceea
ce l-a condus la studiul acusticii si electricit
atii. Datorit
a circumstantelor
politice emigreaz
a n 1939 n Statele Unite ale Americii.
Schimbarea de variabile pentru integrala Riemann a functiilor
de mai multe variabile
Un instrument foarte util n calculul integralelor multiple este dat de
urmatorul rezultat.
Teorema de schimbare de variabile la integrala Riemann multi
pl
a. Fie : G = G Rp Rp o functie de clas
a C 1 pe G astfel ca
detJ (x) = 0,
pentru orice x G.
Daca D este o submultime compacta si masurabila lui G, iar f : (D)
R este continua, atunci (D) este masurabila si
f = (f ) |detJ | .
(D)
Remarc
a. Concluzia este adevarata, chiar si n cazul n care detJ se
anuleaz
a pe o multime de m
asur
a Jordan nul
a.
Remarc
a. Din punct de vedere practic, avem de calculat
f . Formula
(D)
de schimbare de variabile ne conduce la calculul integralei (f ) |detJ |,
D
Dp
417
f(x, y, z)dxdydz =
(Ds )=D
Ds
Exercitii
1. S
a se calculeze:
i)
(x y)dxdy, unde D este domeniul m
arginit limitat de dreptele
D
2
y = 1,
y =2 1, y = x + 1 si de parabola x = y .
ii)
(x + y)dxdy, unde D este domeniul m
arginit limitat de parabolele
D
x = y 2 si y = x2.
iii)
xydxdy, unde D este domeniul m
arginit limitat de axele de coorD
donate si de x + y = 1.
x2
iv)
dxdy, unde D este domeniul marginit limitat de dreptele x = 2,
y2
D
y = x si de xy = 1.
2. Sa se calculeze:
1
1
i)
arcsin 2
(x2 + y2 ) 2 dxdy, unde D = {(x, y) | 2 x2 + y 2 (2)2}.
D x2
ii)
dxdy, unde D = {(x, y) | 1 x2 + y 2 2x}.
y2
D 2
iii)
x + y 2dxdy, unde D = {(x, y) | x2 + y2 4}.
D
x2 + y2 dxdy, unde D = {(x, y) | ax x2 + y 2 2ax, y 0}.
iv)
D
3. S
a se calculeze:
i)
xdxdy, unde D = {(x, y) | 1 xy 2, 1 yx 2, x > 0}.
D
ii)
(x + y)dxdy, unde D = {(x, y) | 1 x + y 13, x y 5x}.
D
2
2
iii)
(x + y)dxdy, unde D = {(x, y) | ax2 + yb2 1}.
D
b si 0 z c, a, b, c R;
418
ii)
V
z 0 si x+ y + z 1;
iii)
zdxdydz, unde V este domeniul limitat de: z = 0, z = h si
V
2
2
x2 + y 2 +
z 2 a , a2 R;
1
v)
(x + y + z 2 ) 2 dxdydz, unde V este domeniul descris de:
V
x2 + y 2 + z 2 z.
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
2. Tom M. Apostol, Mathematical Analysis, Addison-Wesley Publishing Company, Inc, 1957, - cota la biblioteca Facult
atii de Matematica si
Informatica, Universitatea din Bucuresti II 36591
419
INTEGRALA IMPROPRIE
n sectiunea de fata ne vom ntoarce la integrarea functiilor de o variabil
a
reala si vom discuta despre integrale improprii, adica despre integrale care
sunt definite ca limite de integrale Riemann.
Integrala improprie: cazul functiilor nem
arginite
Integrala improprie (infinit
a): cazul domeniilor nem
arginite
n sectiunile anterioare am considerat functii marginite, care au domeniul de definitie o multime compact
a. Dac
a se renunta la una dintre aceste
ipoteze, teoria prezentat
a nu mai este valabil
a f
ar
a a se opera anumite schimbari. ntruct n multe aplicatii este de dorit sa se opereze cu functii care
nu sunt marginite sau care nu au domeniul de definitie o multime compacta,
vom prezenta teoria integralei si n acest caz.
Integrala improprie: cazul functiilor nem
arginite
Fie J = [a, b] R si f o functie cu valori reale al carei domeniu de
definitie contine pe (a, b].
S
a presupunem c
a f este integrabil
a Riemann pe orice interval [c, b], unde
c (a, b] si sa notam
b
Ic = f.
c
Vom defini integrala improprie a lui f, pe J = [a, b], ca fiind limita lui Ic ,
atunci cnd c tinde c
atre a.
Definitie. Fie J = [a, b] R si f o functie cu valori reale, al c
arei
domeniu de definitie contine pe (a, b].
Sa presupunem c
a f este integrabil
a Riemann, pe orice interval [c, b],
unde c (a, b] si sa notam
b
Ic = f.
c
420
a+
Observatie. Asadar
a+
f = lim
ca
c>a
f.
p+
0
>0
f + lim
0
>0
f.
p+
Este clar ca, daca exista cele doua limite de mai sus, atunci exista si
limita
p
b
lim( f + f)
0
>0
p+
si
p
lim(
0
>0
f+
f ) = lim
f + lim
0
>0
p+
>0
limitelor lim
p
0 a
>0
f si lim
b
0p+
>0
1
dx
x3
>0
p
f+
b
f.
p+
f ) nu implica existenta
p+
f.
1
,
x3
nu exist
a.
422
0
1
dx
x3
si
1
dx
x3
1
0+
1
dx
x3
lim(
0
>0
f+
f)
p+
b
se va nota (CP V ) f si se va numi valoarea principala Cauchy a integralei.
a
f.
Un num
ar real I se numeste integrala improprie a lui f, pe [a, ), daca
pentru orice R, > 0 exist
a M R, astfel ca pentru orice c R, c > M
sa avem
|I I | < .
n acest caz numarul real I se noteaza cu f sau cu f (x)dx si se mai
a
423
Observatie. Asadar
f = lim
f.
Exemple
1. Fie
f (x) =
1
,
x
a
not
f
lim f =
b
si
lim
not
f =
f.
424
f = lim
f + lim
f.
lim (
f+
si
f = lim
f)
f + lim
f = lim ( f +
f).
a
c
Dac
a exist
a, lim ( f + f) se va numi valoarea principal
a Cauchy a
c c
integralei si se va nota cu
(CP V )
f.
0
xdx si
f nu implica existenta
c
f. Spre
xdx nu exista
.
Prezentam n continuare cteva criterii pentru existenta integralei improprii a unei functii f pe [a, ).
Pentru nceput iata un criteriu general de tip Cauchy.
Criteriul lui Cauchy pentru integrale infinite. Fie f : [a, ) R,
unde a R, o functie integrabil
a Riemann pe [a, c], pentru orice c > a.
425
Atunci
a
f exist
a dac
a si numai dac
a pentru orice R, > 0 exist
a
b
pentru orice b c K .
f < ,
Urm
atoarele trei criterii vizeaz
a functii care au valori pozitive.
Teorema de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei Teoremei convergentei monotone pentru integrala infinit
a (vezi pagina 441), precum si a
Teoremei de la pagina 445.
Teorem
a. Fie f : [a, ) [0, ), unde a R, o functie integrabil
a
Riemann pe [a, c], pentru orice c > a.
Atunci f exista daca si numai daca multimea {Ic | c a} este marginita.
a
n acest caz
c
f = sup f.
ca
Rezultatul urm
ator se va utiliza n cadrul demonstratiei Teoremei de convergenta dominat
a pentru integrala infinit
a (vezi pagina 441), precum si al
Teoremei de la pagina 446.
Criteriu de comparatie cu inegalit
ati pentru integrale infinite.
Fie f, g : [a, ) [0, ), unde a R, doua functii integrabile Riemann pe
[a, c], pentru orice c > a, astfel ca
0 f(x) g(x),
pentru orice x [a, ).
Atunci, dac
a exista g exista si f .
a
n plus,
426
g.
Atunci integralele
nu, simultan.
g si
pentru orice c a.
Fie g : [a, ) R este o functie descresc
atoare cu proprietatea c
a
lim g(x) = 0.
f g.
0 g(x) <
.
2M
Daca b c K , conform celei de a doua teoreme de medie pentru
integrala Riemann-Stieltjes, punctul c) (vezi pagina 389), exista [c, b]
astfel ca
fg = g(c) f.
c
427
Deoarece
c
f = f
a
f
c
f +
fg ,
c
f 2M,
f g.
1
dx.
1+x2
2
ex dx si c
a valoarea ei este
.
2
1
sin(x)
dx.
xp
5. Sa se arate ca exista integrala () = ex x1 dx, unde 1. Sa se
0
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
429
CONVERGEN
TA UNIFORMA
I ABSOLUTA
Notiunea de convergenta
a
absolut
Notiunea de convergent
a uniform
a
Criterii de convergenta
a
uniform
Ca si n cazul seriilor, putem discuta despre convergenta absoluta a unei
integrale.
Notiunea de convergent
a absolut
a
Fie f : [a, ) R, unde a R, o functie integrabil
a Riemann pe [a, c],
pentru orice c > a.
Atunci |f | este integrabila Riemann pe [a, c], pentru orice c > a.
Deoarece
|f| f |f|
|f |, atunci exist
a si f, si, mai mult, avem
a
f |f| .
a
sin(x)
dx
x
a
|f| spunem
f converge absolut.
exist
a, dar nu este absolut convergenta.
ntr-adevar, existenta acestei integrale este asigurata de criteriul lui Dirichlet (vezi pagina 427).
n plus, pentru orice k N, exist
a un interval Jk , de lungime b > 0, astfel
ca:
Jk [k, (k + 1)]
430
si
1
|sin x| ,
2
pentru orice x Jk .
Atunci
k
2
3
sin(x)
sin(x)
x dx x dx +
k
sin(x)
x dx + .... +
(k1)
sin(x)
x dx
b 1
1
1
+
+ .... +
),
(
2 2 3
k
pentru orice k N.
Prin urmare sin(x)
dx nu este absolut convergenta.
x
Notiunea de convergent
a uniform
a
n multe aplicatii este important s
a consider
am integrale infinite, n care
integrantul depinde de un parametru. Pentru a manevra astfel de situatii o
importanta majora o are notiunea de convergenta uniforma a integralei n
raport cu parametrul.
Definitie. Fie f : [a, ) [, ] R, unde , R. Sa presupunem
c
a exist
a
pentru orice t [, ].
Vom spune c
a aceasta convergenta este uniforma (n raport cu t [, ])
daca pentru orice R, > 0, exista M R, astfel ca pentru orice c M
si orice t [, ], avem
c
F (t) f(x, t)dx < .
a
Criterii de convergent
a uniform
a
Prezentam n continuare cteva criterii pentru convergenta uniforma.
Criteriul de tip Cauchy prezentat mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei criteriilor lui Weierstrass si Dirichlet (vezi pagina 432 si 433).
Criteriul lui Cauchy pentru convergenta uniform
a n raport cu
parametrul a integralelor infinite. Fie f : [a, ) [, ] R, unde
, R.
Sa presupunem c
a exista
F (t) =
f (x, t)dx,
pentru orice t [, ].
Atunci convergenta este uniforma daca si numai daca pentru orice R,
> 0 exist
a K R astfel ca pentru orice b c K si orice t [, ] sa
avem
b
f(x, t)dx < .
c
Criteriul de mai jos se va folosi n cadrul demonstratiei teoremei de la
pagina 446.
M.
432
Atunci, pentru orice t [, ], integrala F (t) = f(x, t)dx este (absolut)
a
Demonstratie. Evident |f(x, t)| dx este convergenta, deci integrala
a
F (t) =
f (x, t)dx
b
b
f(x, t)dx |f(x, t)| dx M (x)dx,
c
c
c
mpreun
a cu Criteriul lui Cauchy, implic
a convergenta uniform
a n raport cu
t [, ].
Remarc
a. Criteriul lui Weierstrass este util atunci cnd convergenta
este absoluta si uniforma, dar nu este instrumentul potrivit atunci cnd convergenta este neabsoluta si uniforma. n acest caz se apeleaza la urmatorul :
Criteriul lui Dirichlet privind convergenta uniform
a n raport
cu parametrul a integralelor infinite. Fie f : [a, ) [, ] R, unde
, R, o functie continu
a.
Sa presupunem c
a exista A R, astfel ca
c
f(x, t)dx A
a
0 (x, t)
.
2A
Daca b c K , conform celei de a doua teoreme de medie pentru
integrala Riemann-Stieltjes (vezi pagina 389), pentru orice t [, ], exist
a
t [c, b] astfel ca
t
(x, t)f(x, t)dx = (c, t) f(x, t)dx.
c
f(x, t)(x, t)dx (c, t)2A < ,
c
0
2. Integrala
cos(tx)
dx
1+x2
0
0
434
4. Integrala etx sin(x)
dx, unde funtia de sub integral
a se consider
a a lua
x
0
435
CU PARAMETRU
INTEGRALA IMPROPRIE (INFINITA)
f (x, t)dx,
pentru orice t [, ].
Vom arata ca daca aceasta convergenta este uniforma (n raport cu t
[, ]), atunci F este continu
a, iar integrala sa poate fi calculat
a schimbnd
ordinea de integrare. Un rezultat similar va fi demonstrat pentru derivat
a.
Continuitatea n raport cu parametrul
Teorema de continuitate n raport cu parametrul pentru integrale infinite. Fie f : [a, )[, ] R, unde , R, o functie continua
astfel ca pentru orice t [, ] exista F (t) = f(x, t)dx, iar aceasta convera
a+n
f(x, t)dx.
Conform Teoremei de continuitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann cu parametru (vezi pagina 396), pentru orice n N, functia
Fn este continu
a.
Cum sirul (Fn )nN converge uniform catre F , deducem, folosind teorema
de la pagina 220, ca functia F este continua.
436
adica
a+n
f(x, t)dx.
Fn (t)dt =
a+n
f(x, t)dt)dx.
Cum sirul (Fn )nN converge uniform catre F , deducem, folosind teorema
de permutare a limitei cu integrala de la pagina 366, c
a
437
pentru orice t [, ];
(x, t)dx converge uniform (n raport cu t [, ]).
iii) G(t) = f
t
a
F = G.
Altfel spus, avem
(
t
f(x, t)dx) =
f
(x, t)dx.
t
a+n
f(x, t)dx.
Atunci, conform Teoremei de derivabilitate n raport cu parametrul pentru integrala Riemann cu parametru (vezi pagina 397), Fn este derivabila
si
a+n
f
Fn (t) =
(x, t)dx.
t
a
F = G.
Exemple
1. Pentru 0 < < avem
log( ) =
ex ex
dx.
x
2.
(n + 1) = n!,
pentru orice n N.
3. Functia este continua pe (1, ).
4. Pentru t 0 si u 0,
u
sin(ux)
dx = arctg( ).
F (u) = etx
x
t
0
n particular, avem
=
2
sin(ux)
dx,
x
unde u > 0.
Observatie. Problema calculului valorilor unor integrale improprii precum cea de mai sus si cea a integralei lui Fresnel (vezi pagina 428), dar nu
numai, se va relua n cadrul cursului de Analiz
a Complexa ca o aplicatie a
teoremei reziduurilor (vezi P. Hamburg, P. Mocanu, N. Negoescu, Analiz
a Matematic
a (Functii Complexe), Editura Didactic
a si Pedagogic
a,
Bucuresti, 1982, paginile 121-133).
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
439
S
IRURI DE INTEGRALE IMPROPRII (INFINITE)
Teorema de convergent
a dominat
a a lui Lebesgue pentru integrale
infinite
Teorema de convergent
a monoton
a pentru integrale infinite
Fie (fn )nN un sir de functii, fn : [a, ) R, unde a R.
Presupunem ca, pentru orice n N, exista fn si ca exista
a
lim
fn =
f.
1
,
x
x [1, n]
,
0, x (n, )
Asadar, n general, nu exista f.
Mai mult, dac
a definim
gn (x) = {
1
,
n
x [0, n2 ]
,
0, x (n2 , )
unde n N, atunci exist
a gn , sirul (gn )nN este m
arginit si converge uniform
0
catre o functie g pentru care exista g, dar egalitatea lim gn = g nu este
valabila.
440
n 0
Asadar, n general
lim
fn =
f.
Prezent
am mai jos dou
a rezultate care furnizeaz
a conditii suficiente pen
tru existenta lim fn si pentru asigurarea egalitatii lim fn = lim fn .
a n
n a
a n
i) exista M ;
a
ii)
Atunci exista f si
a
lim
fn =
f=
lim fn .
f si fn , pentru orice n N.
a
441
Existenta
astfel ca
a
M , ne asigur
a c
a pentru orice R, > 0 exist
aK R
M < ,
deci
fn < ,
pentru orice n N si
f < .
fn =
f,
K
fn f < .
a
a
Prin urmare, pentru un astfel de n, avem
K
K
f fn f fn + f fn
a
a
a
a
K
K
K
K
f fn + f + fn < 3.
a
f fn 3
a
a
442
i.e.
f = lim
fn .
Teorema de convergent
a monoton
a pentru integrale infinite
Teorema convergentei monotone pentru integrale infinite. Fie
(fn )nN un sir marginit si crescator de functii fn : [a, ) R, unde a R.
Sa prespunem ca exista fn , pentru orice n N si fie
a
not
Atunci exist
a f dac
a si numai dac
a multimea { fn | n N} este
a
m
arginit
a.
n acest caz
lim fn =
f = sup fn = lim fn .
n
nN
Demonstratie. F
ar
a pierderea generalitatii, putem presupune c
a
fn (x) 0,
pentru orice n N si pentru orice x [a, ).
S
irul ( fn )nN este cresc
ator.
a
Daca exista
f = sup fn = lim
nN
443
fn .
Reciproc, presupunem c
a multimea { fn | n N} este m
arginit
a si fie
a
S = sup fn .
nN
Pentru c > a, avem, conform cu Teorema de convergenta monotona pentru integrala Riemann (vezi pagina 371),
f = sup fn = lim
nN
fn .
(*)
fn fn S,
a
f S.
f exista si
c
f = sup f = sup{sup fn } =
c
nN
c
= sup{sup fn } = sup fn .
nN
nN
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
444
Teorem
a. Fie f : [a, ) [, ) [0, ), unde a, R.
Sa presupunem c
a
(*)
pentru orice b a si ca
pentru orice .
n aceste conditii, dac
a una dintre integralele iterate
( f (x, t)dx)dt,
( f(x, t)dt)dx
a
exist
a, atunci exista si cealalt
a si ele sunt egale.
Demonstratie. Sa presupunem ca exista ( f (x, t)dx)dt.
445
(**)
f(x, t)dx
f(x, t)dx,
pentru orice b a.
ca
Folosind Teorema de la pagina 426, deducem ca exista ( f (x, t)dt)dx si
a
au proprietatea ca exist
a M si N .
( f(x, t)dx)dt
446
si
( f(x, t)dt)dx
a
exist
a si sunt egale.
Demonstratie. Deoarece N este m
arginita pe orice interval [, ], folosind
Criteriul lui Weierstrass (vezi pagina 432), deducem c
a integrala
f (x, t)dx
pentru orice , R, ,
Similar
b
( f (x, t)dx)dt = ( f(x, t)dt)dx,
pentru orice a b, a, b R.
Pentru a ncheia demonstratia se apeleaza la Criteriul de comparatie cu
inegalit
ati (vezi pagina 426) pentru a justifica existenta integralelor ( f (x, t)dx)dt
si
Rezultatele precedente au vizat cazul n care integralele iterate sunt absolut convergente, n timp ce urm
atorul trateaza cazul convergentei neabsolute.
El este util n rezolvarea exercitiilor 1 si 2 din acest capitol.
447
Teorem
a. Fie f : [a, ) [, ) R, unde , R, o functie
continu
a.
Sa presupunem ca integralele infinite f(x, t)dx si f (x, t)dt converg
a
f(x, t)dt,
s
a presupunem c
a integrala
F (x, )dx
Atunci integralele ( f(x, t)dx)dt si ( f(x, t)dt)dx exista, si
F (x, )dx
F (x, )dx F (x, )dx < ,
(1)
a
pentru orice .
S
a observ
am c
a
A
a
A
F (x, )dx = ( f(x, t)dt)dx = ( f (x, t)dt)dx.
a
448
x [a, ), deducem ca
lim
A
F (x, 2 )dx F (x, 1 )dx < .
a
a
(2)
F (x, 2 )dx F (x, 1)dx < 3,
a
a
deci exista lim F (x, )dx.
a
deci exist
a
( f (x, t)dx)dt.
( f(x, t)dt)dx ( f(x, t)dx)dt ,
a
a
Exercitii
1. Sa se arate ca
(x+t)
( e
sin(xt)dx)dt = ( e(x+t) sin(xt)dt)dx.
0
xt
( e dx)dt = ( ext dt)dx.
3. S
a se arate c
a
x2
.
dx =
2
4. Sa se arate ca
sin x
dx = .
x
2
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
450
FUNC
TIILE GAMA S
I BETA
Functia Gama
Functia Beta
Leg
atura dintre functiile Gama si Beta
Functia Gama (introdusa si studiata de catre Euler n anii 1730) reprezinta o generalizare a conceptului de factorial la numere reale (si, asa cum se
poate constata dup
a parcurgerea cursului de functii complexe, la numere
complexe). Ea constituie o prezenta consistenta n cadrul teoriei probabilitatilor, statisticii si combinatoricii. n strnsa legatura cu functia Gama este
functia Beta.
Functia Gama
Functia : (0, ) (0, ) data de
(x) =
et tx1 dt,
1
( ) = ;
2
c)
(x + 1) = x(x),
pentru orice x (0, ); n particular, avem
(n + 1) = n!,
pentru orice n N;
451
d)
1
1
(2x) = 2 22x1 (x)(x + );
2
e)
lim x(x) = 1;
x0
x>0
2
B(x, y) = 2 sin2x1 t cos2y1 tdt,
0
ux1
du,
(1 + u)x+y
Leg
atura dintre functiile Gama si Beta
Legatura dintre cele doua functii este data de formula
B(x, y) =
(x)(y)
,
(x + y)
xm eax dx =
2a
m+1
2
ln (x)dx =
453
m+1
),
2
,
sin x
ln 2
.
2
4. Sa se arate ca
2
+ 12 )
= 2 ,
(2x)
2x (x)(x
tg a (x)dx =
,
2 cos( a2 )
1
1
1
dx = (( ))2 ;
4
4
3 cos x
iii)
a a
sina1 (x)dx = 2a2 B( , ),
2 2
unde a (0, ).
6. S
a se arate c
a
(a)
=
(a)
(ex
1
1
) dx.
a
(1 + x) x
7. S
a se arate c
a
lim xa B(a, x) = (a),
unde a (0, ).
454
1
x n dx =
1
1+ m
n
n
.
n+m
Our
interest lies in one of the applications he makes of this rule, an infinite process that
yields a value for . It does not involve an infinite series but rather an infinite
product. It is included because it demonstrates an audacious use of the infinite, it
motivated Newtons calculation of , and it yields a useful formula that will play
an important role in estimating the size of n!.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, pagina 271
An acurate approximation of n! was discovered in 1730 in a collaboration
between Abraham de Moivre (1667-1754) and James Stirling (1692-1770). ... One
of the first things one observes about n! is that it grows very fast. ... we can say
with confidence that ... n! nn en . To refine this approximation any further, we
need to turn to infinite series. We shall follow de Moivres original argument which
he published in 1730. The reader is forewarned that it is intricate. de Moivre did
not simply sit down and write this out, it is product of nine years of work, the last
five of which involved the frequent sharing of ideas with James Stirling.
A Radical Approach to Real Analysis, David Bressoud, The Mathematical
Association of America, 1994, paginile 294, 296 si 297
2n
(sin x) dx =
(n + 12 )
1 3 5 ... (2n 1)
=
2(n + 1)
2 4 6 ... (2n) 2
455
si c
a
(sin x)
2n+1
(n + 1)
2 4 6 ... (2n)
dx =
=
.
3
1 3 5 ... (2n + 1)
2(n + 2 )
Not
a istoric
a. John Wallis (1616 - 1703), matematician englez, a studiat la James Movats grammar school din Tenterden, Kent, la Martin Holbeachs school din Felsted, Essex (unde nvata latina si greac
a), la Emmanual
College si Queens College din Cambridge. n 1649, avnd n vedere ajutorul acordat (prin decodarea mesajelor "regalistilor") de catre Walllis, n
cadrul razboiului civil, taberei sustinatorilor ideii de Parlament n detrimentul sustin
atorilor Regalit
atii, a fost numit, chiar de c
atre Cromwell (care-l
aprecia, nu numai datorit
a vederilor sale politice, ci si datorit
a cunostintelor
sale), titular al Savilian Chair of Geometry de la Oxford, n locul titularului anterior care avea simpatii "regaliste". A fost titularul acestei catedre
pna la sfrsitul vietii, adica peste 50 de ani. Wallis, considerat ca fiind
cel mai important matematician englez de pn
a la Newton, a contribuit, n
mod substantial, la elaborarea bazelor analizei matematice. Cea mai cunoscut
a lucrare a lui Wallis (aparut
a n 1656), care contine si formula de mai
1
1 x2 dx, si deci de a
sus (descoperita datorita ncercarilor de a calcula
0
456
n!
n+ 12
n n
en
2.
Not
a istoric
a. Abraham de Moivre (1667 - 1754), matematician francez,
a studiat la Academia Protestanta din Sedan unde a studit limba greaca,
precum si la Collge de Harcourt din Paris. de Moivre fiind protestant, din
cauza persecutiilor religioase existente n Franta la aceea vreme, va petrece
o perioad
a n nchisoare pentru ca apoi s
a emigreaze n Anglia n 1688. Aici
se mprieteneste cu Halley si Newton. Face o prim
a comunicare cu titlul
"Method of fluxions" la Royal Society, al c
arei membru devine n 1697. n
1710 de Moivre este numit ca membru al comisiei numite de Royal Society
pentru a judeca disputa dintre Newton si Leibniz cu privire la prioritatea
invent
arii bazelor calculului diferential si integral. de Moivre a contribuit la
dezvoltarea geometriei analitice, teoriei probabilitatilor (a publicat, n 1718,
o lucrare de referinta n acest domeniu, intitulat
a "The Doctrine of Chance:
A method of calculating the probabilities of events in play", reeditata n 1738
si 1756) si a statisticii (a publicat, n 1724, o lucrare cu titlul "Annuities on
lives"). n lucrarea sa "Miscellanea Analytica", aparuta n 1730, se gaseste
asa numita formul
a a lui Stirling (atribuit
a n mod eronat lui Stirling). n cea
de a doua editie a acestei c
arti, aparut
a n 1738, de Moivre mentioneaz
a contributia lui Stirling la mbunatatirea formulei. A avut contributii nsemnate
la dezvoltarea teoriei numerelor complexe. A fost ales membru al Academiei
de S
tiinte din Paris, n 1754. Desi, avnd n vedere meritele sale stiintifice
incontestabile, de Moivre a primit sprijin din partea lui Leibniz, Newton si
Halley pentru a obtine o catedr
a universitar
a, acest lucru nu s-a realizat,
venitul sau principal provenind din lectii particulare si murind n saracie.
Not
a istoric
a. James Stirling (1692 - 1770), matematician scotian, a
studiat la Oxford, Padova si Venetia si a condus Compania Minier
a Scotian
a.
Opera sa principal
a o constituie tratatul (publicat n 1730) intitulat Methodus Differentialis, tratat care contine si celebra formula care-i poarta numele,
457
fx(p) = ln(
p+x
x p + x2
)
p
pp+x
458
si
fx (p) =
x3
> 0,
2p2 (p + x)2
ceea ce arat
a c
a fx este descresc
atoare si ca atare avem
fx (p) > lim fx (p) = 0,
p
2
2x + 1
2x + 1
,
2x(x + 1)
f (x) =
1
<0
4x(x + 1)(2x + 1)2
si
1
< 0,
+ 1)2
g (x) =
2x2 (x
2
<0
3
si
g(x) > lim g(x) = 0,
x
(1 + n1 )n+ 2
xn
=
> 1,
xn+1
e
(*)
Vom ar
ata c
a
l > 0.
Prin logaritmare, folosind (), obtinem
1
ln xn ln xn+1 = (n + )[ln(n + 1) ln n] 1,
2
460
1 1
1
xn
< e 4 ( n n+k ) ,
xn+k
1<
adica
xn+k
< 1.
xn
Prin trecere la limita, dupa k tinznd la , n inegalitatea anterioara,
obtinem
1
l
,
e 4n
xn
deci
l = 0.
1
e 4 ( n+k n ) <
Acum sa observam ca
x2n
4n (n!)2
=
x2n
(2n)!
de unde
2
2 4 ... (2n)
=
n
1 3 ... (2n 1)
x2n
2 4 ... (2n)
1
=
x2n
1 3 ... (2n 1) 2n + 1
2
,
n
2(2n + 1)
,
n
pentru orice n N.
Prin trecere la limita n relatia de mai sus, avnd n vedere formula lui
Wallis, deducem c
a
l = 2,
i.e.
lim
n!
1
n nn+ 2 en
461
2.
(x)
lim x 1
= 2.
x x
2 ex
Detalii se pot gasi n Gerald B. Folland, Advanced Calculus, Prentice
Hall, 2002, paginile 350-353.
Exercitii
1. Sa se arate ca
lim
x(x + 21 )
= 1.
(x + 1)
Bibliografie
1. Gerald B. Folland, Advanced Calculus, Prentice-Hall, Inc., New
Jersey, 2002.
2. Andrei Vernescu, Num
arul e si Matematica Exponentialei, Editura Universit
atii din Bucuresti, 2004 - cota la biblioteca Facult
atii de Matematic
a si Informatic
a, Universitatea din Bucuresti
462
FUNC
TII CU VARIA
TIE MARGINIT
A
O functie reala f(t), definita pe [a, b], este cu variatie m
arginita pe [a, b], daca
exista un numar K , astfel nct, oricare ar fi diviziunea = (a = t0 < t1 < ... <
n1
i=0
n
k=1
#f(xk ) f(xk1)# .
Daca multimea {VP (f) | P este o partitie a lui [a, b]} este marginit
a, atunci
spunem c
a f este cu variatie m
arginit
a si n acest caz num
arul real pozitiv
sup{VP (f ) | P este o partitie a lui [a, b]}
463
p
i=1
i.e.
n
k=1
#f(xk ) f(xk1)#
p
n
k=1 i=1
p
VP (fi ),
VP (fi ) VP (f)
i=1
464
V (f) V (f).
Demonstratie. Dac
a P = (c = x1 , x2, ...., xn1, xn = d) este o partitie
arbitrar
a a lui [c, d], atunci Q = (a = x0 , x1 , ...., xn , xn+1 = b) este o partitie
a lui [a, b] si avem
VP (f) =
n
k=2
#f(xk ) f (xk1 )#
n+1
k=1
V (f) V (f).
Corolar. Fie f : [a, b] Rp o functie cu variatie ma
rginita. Atunci
functia f1 : [a, b] R data de
x
f1 (x) = V (f),
a
V (f ) + #f(a)# V (f ) + #f (a)# ,
465
V (f) = V (f ) + V (f).
Demonstratie. Fie P = (a = x0 , x1 , ...., xn1 , xn = b) o partitie arbitrar
a
a lui [a, b].
Atunci exist
a j {1, 2, ..., n} astfel nct
c [xj1 , xj ].
Sa consideram Pc = (a = x0 , x1 , ..., xj1 , c, xj , ..., xn1 , xn = b) par
titie a lui [a, b], P = (a = x0 , x1, ..., xj1 , c) partitie a lui [a, c] si P =
(c, xj , ..., xn1, xn = b) partitie a lui [c, b].
Avem
VP (f) =
n
k=1
k=j
n
k=1
k=j
j1
#f (xk ) f(xk1 )# + #f(c) f(xj1)#]+
=[
k=1
+[#f(xj ) f(c)# +
n
k=j+1
= VP (f) + VP (f ) V (f ) + V (f),
de unde
V (f) V (f) + V (f ).
466
(*)
de unde
V (f) + V (f ) V (f ).
(**)
Din () si () rezult
a ca
V (f) + V (f) = V (f).
Clase de functii cu variatie m
arginit
a
si
Demonstratie. F
ar
a pierderea generalit
atii, putem presupune c
a f este
cresc
atoare.
Atunci, pentru orice partitie P = (a = x0 , x1 , ...., xn1, xn = b) a lui [a, b],
avem
VP (f) =
n
k=1
n
|f(xk ) f (xk1 )| =
(f(xk ) f (xk1 )) = f (b) f(a),
k=1
n
k=1
#f(xk ) f(xk1)#
n
M |xk xk1| = M(b a),
k=1
de unde
f(x) = f (a),
pentru orice x [a, b], deci f este constant
a.
Caracterizarea alternativ
a a functiilor cu variatie m
arginit
a
Rezultatul urm
ator precizeaz
a structura functiilor cu variatie m
arginita.
Teorema lui Jordan. Pentru o functie f : [a, b] R, urmatoarele
afirmatii sunt echivalente:
i) f este cu variatie m
arginita;
ii) exista doua functii crescatoare f1 , f2 : [a, b] [0, ) astfel nct
f = f1 f2.
468
Demonstratie.
i) ii) Conform Propozitiei de la pagina 466, functia f1 : [a, b] [0, ),
data de
x
f1 (x) = V (f),
a
Vom ar
ata c
a f2 este cresc
atoare.
ntr-adev
ar, pentru a x < y b, avem
y
de unde
f1 (x) f(x) f1 (y) f(y),
i.e.
f2 (x) f2 (y).
x[a,b]
x[a,b]
ii)
b
ca
1
< VPn (f).
a
n
Daca vom considera o partitie Pn a lui [a, b] care sa constituie o rafinare
a lui Pn si care s
a aib
a norma mai mic
a dect n1 , atunci
b
V (f)
V (f )
a
b
1
< VPn (f ) VPn (f ) V (f )
a
n
si
1
,
n
pentru orice n N, de unde obtinem concluzia.
#Pn # <
b
b
p
b
V (f) = f =
(fi )2 ,
a
470
i=1
b
S(P,
f ) f < .
a
si
b
V (f ) VPn (f ) < ,
a
(1)
(*)
de unde
b
S(Pn ,
f ) f < .
a
(2)
Conform teoremei lui Lagrange (vezi pagina 278), pentru orice j {1, 2, ..., p},
n N si k {1, 2, ..., mn }, exist
a j,n,k [xnk1, xnk ] astfel nct
k=1
471
j=1
p
mn
mn
p
n
n
n
n
2
2
=
(xk xk1) (fj ( j,n,k )) =
(xk xk1) (fj ( j,n,k ))2,
k=1
j=1
j=1
k=1
de unde
VPn (f) S(Pn , f ) =
mn
p
p
mn
n
n
n
n
2
2
= (xk xk1 )
(fj ( j,n,k ))
(xk xk1 )
(fj ( n,k )) =
k=1
j=1
j=1
k=1
p
p
mn n
= (xk xnk1 )[ (fj ( j,n,k ))2 (fj ( n,k ))2]
k=1
j=1
j=1
mn
p
p
n
n
(xk xk1)[
fj ( j,n,k ) fj ( n,k )].
k=1
(**)
j=1
unde n,1, n,2 , ..., n,mn constituie un sistem de puncte intermediare arbitrare
pentru partitia Pn .
Am folosit mai sus inegalitatea
|#u# #v#| #u v#
p
j=1
|uj vj | ,
valabil
a pentru orice u = (u1, u2 , ..., up ) si v = (v1, v2, ..., vp ) vectori din Rp .
S
a remarc
am c
a n,k [xnk1, xnk ], ceea ce ne asigur
a c
a
j,n,k n,k #Pn # < ,
de unde, folosind (0), avem
fj ( j,n,k ) fj ( n,k ) < ,
(3)
b
V (f)
f
a
a
b
b
V (f) VPn (f ) + VPn (f) S(Pn , f ) + S(Pn , f ) f <
a
a
b
V (f) = f .
b
1 + (f )2 .
Exercitii
1. S
a se arate c
a functia f : [0, 1] R dat
a de
f (x) = {
0, daca x
/ Q sau x = 0
,
1
,
dac
a x = rn
n2
unde 1 = r1, r2 , ..., rn , ... reprezinta sirul numerelor rationale din [0, 1], este
cu variatie m
arginit
a.
Sa se arate ca functia g : [0, 1] R data de
g(x) = {
1, dac
axQ
0, dac
ax
/Q
1, daca x (0, 1]
0,
daca x = 0
x sin x1 , dac
a x = 0
,
0,
dac
ax=0
x, daca x Q [0, 1]
;
x2 , dac
a x [0, 1] Q
1 x2 , dac
a x [0, 1)
f(x) = {
;
3x,
dac
a x [1, 2]
0,
dac
ax=0
x sin x , dac
a x (0, 1]
gn : [a, b] R, este un sir de functii cu variatie egal marginita (i.e. supV (gn )
este finit) care converge catre functia g : [a, b] R, atunci
lim
fdgn =
fdg =
fd( lim gn ).
n
Bibliografie
1. Ion Colojoara, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti II 32023
2. Gh. Siretchi, Capitole de Analiz
a Matematic
a, Functii cu variatie m
arginit
a; Integrala Riemann-Stieltjes, Editura Universit
atii din
Bucuressti, 2001, cota la biblioteca Facultatii de Matematica si Informatica,
Universitatea din Bucuresti II32924
475
SERII DE FUNC
TII
476
GENERALI
TI PRIVIND SERIILE DE FUNC
TII
Few mathematical feats have been as surprising as the exhibition of a function that is continuous at every value and differentiable at none. It illustrates
that confusion between continuity and differentiability is indeed confusion. While
differentiability implies continuity, continuity guarrantees nothing about differentiability.
Until well into the 1880s, there was a basic belief that all functions have
derivatives, except possibly at a few isolated points such as one finds with the
absolute value function, |x|, at x = 0. In 1806, Ampre tried to provide the
general existence of derivatives. His proof is difficult to evaluate because it is not
clear what implicit assumptions he was making about what constitutes a function.
In 1839 with the publication of J. L. Raabes calculus text, Die Differential- und
Integralrechnung, the "theorem" that any continuous function is differentiable with the possibility of at most finitely many exceptions - started making its way
into the standard textbooks.
Bolzano, Weierstrass and Riemann knew it was wrong. By 1861 Riemann had
introduced into lectures the function
sin(n2 x)
n=1
n2
every x but not differrentiable for infinitely many values of x. The convergence
of this series is uniform (by the Weierstrass M -test with Mn = n12 ), and so it is
continuous at every x. Nondifferentiability is harder to prove. It was not until
1916 that G. H. Hardy showed that in any finite interval, no matter how short,
there will be infitely many values of x for which the derivative does not exist.
It was demonstrated in 1970 that there are also infinitely many values at which
derivative does exist. Riemanns example - while remarkable - does not go as far
as nondifferentiability for all x.
The faith in the existence of derivatives is illustrated by the reaction to Hermann Hankels paper "Untersuchungen u
ber die unendlich oft oszillierenden und
unstetigen Functionen" in which, among other things, he described a general
method for creating continuous functions with infinitely many points of nondifferentiability. J. Ho
uel applauded this result and expressed hope that it would
change the current attitude in which "there is no mathematician today who would
believe in the existence of continuous functions without derivatives" (as quoted in
Medvedev, Scenes from the History of Real Functions). Phillipe Gilbert pounced
upon errors and omissions in Hankels work and displayed them "so as to leave no
doubt ... about the inanity of the conclusions".
477
But the tide had turned. Hankel responded with the observation that Riemanns example of an integrable function with infinitely many discontinuities implies that its integral, F (x) =
x
((nt))
(
)dt, is necessarily continuous at every
0
n2
n=1
x but cannot be differentiable at any of the infinitely many points where the integrand is not continuous. The real surprise came in 1872 when Karl Weierstrass
showed the Berlin Academy the trigonometric series mentioned at the end of chapter 1: f (x) =
n=0
D,
seria
#fn (x)# converge, spunem ca seria
fn converge absolut pe D.
Daca sirul (S
tre o functie f : D Rp Rq ,
n )nN converge uniform ca
spunem ca seria
fn converge uniform, pe D, catre f.
Teoreme privind transportul de propriet
ati pentru seriile de
functii
Folosind rezultatele privind transportul de proprietati pentru sirurile de
functii se pot deduce rezultate similare pentru serii de functii.
478
Teorem
a.Daca (fn )nN este un sir de functii continue, fn : D Rp
R , iar seria
fn converge uniform, pe D, catre f : D Rp Rq , atunci
f este continua.
q
Teorem
a. Daca (fn )nN este un sir de functii, fn : [a, b] R
R,
Riemann-Stieltjes integrabile n raport cu g : [a, b] R R, iar seria
fn
converge uniform catre f : [a, b] R R, atunci f este Riemann-Stieltjes
integrabil
a n raport cu g si
fdg =
b
fn dg =
fn dg.
Teorem
a. Daca (fn )nN este
un sir de functii, fn : [a, b] R [0, ),
integrabile Riemann, iar seria
fn este convergenta catre functia integrabila
Riemann f : [a, b] R R, atunci
fdg =
b
fn dg =
fn dg.
Teorem
a. Daca (fn )nN este un sir de functii derivabile,
fn : [a, b]
R R, pentru care exista x0 [a, b] astfel nct seria
fn (x0 ) este con
vergenta, iar seria fn converge uniform, atunci exista f : [a, b] R R
astfel nct seria
fn converge uniform catre f, si, mai mult,
f =(
fn ) =
fn .
Criterii de convergent
a pentru serii de functii
Dupa cum am vazut, convergenta uniforma este esentiala n rezultatele
de mai sus, deci este util sa dispunem de criterii care s
a asigure acest tip de
convergenta.
Criteriul lui Cauchy privind seriile de func
a (fn )nN este
tii. Dac
un sir de functii, fn : D Rp Rq , atunci seria
fn converge uniform,
pe D, daca si numai daca pentru orice R, > 0, exista n N astfel ca
#fn (x) + fn+1 (x) + ... + fm (x)# < ,
479
pentru orice x
D si orice n N.
Daca seria
Mn este convergenta, atunci seria
fn converge uniform,
pe D.
Criteriile urm
atoare sunt utile n stabilirea convergentei uniforme, cnd
aceasta nu este absolut
a.
Criteriul lui Dirichlet privind seriile de functii. Fie (fn )nN un sir
de functii, unde fn : D Rp Rq , iar (Sk )k sirul sumelor partiale ale seriei
fn .
Presupunem ca exista M R astfel ca
#Sk (x)# M ,
pentru orice x D si orice k N
Presupunem ca sirul de functii (n )nN , unde n : D Rp R, este
descrescator si cael converge uniform, pe D, ca
tre 0.
Atunci seria
n fn converge uniform pe D.
Rezultatul de mai jos se va utiliza n cadrul demonstratiei Teoremei lui
Abel (vezi pagina 491).
Atunci seria
n fn converge uniform pe D.
3
( )n (4n x),
4
pentru orice n R si deoarece seria ( 34 )n este convergent
a, conform criteriului lui Weierstrass, seria de functii ( 34 )n (4n x) converge uniform. Cum
este continu
a, deducem c
a si f este continu
a.
Vom arata acum ca pentru orice x R, f nu este derivabila n x.
n acest scop vom fixa x R.
Pentru m N, fie k Z astfel ca
k 4m x k + 1.
Cu notatiile
m =
si
m =
k
4m
k+1
,
4m
s
a observ
am c
a:
n
i) 4 m 4n m este par, dac
a n > m;
n
n
ii) 4 m 4 m = 1, daca n = m;
481
0,
n>m
,
4nm , n m
m
3
f( m ) f(m ) =
( )n [(4n m ) (4n m )],
4
n=0
ceea ce implic
a
m1
3 m 3 n nm
1 3m + 1 1 3 m
( ) 4
= m
> ( ) ,
|f( m ) f (m )| ( )
4
4
4
2
2 4
n=0
i.e.
adica
f( m ) f(m ) 1 m
m > 2 3 ,
m
f ( m ) f (x) m x
1 m
f
(x)
f
(
)
x
m
m
> 3 ,
x
m m
x m
m m 2
m
de unde
f( m ) f(x) m x f(x) f(m ) x m 1 m
+
> 3 ,
x
m m x m
m m 2
m
deci
f( m ) f(x) f(x) f(m ) 1 m
x + x m > 2 3 ,
m
pentru orice m N.
Deoarece
1
m x m +
= m,
m
pentru orice m N, deducem c
a
lim m = x.
(*)
(**)
1
f (32n x)
2n+1
1
f (32n+1 x),
2n+1
pentru orice x R.
Fie H = (F, G) : [1, 1] R2.
S
a se arate c
a F si G sunt continue si c
a
483
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
484
SERII DE PUTERI
0,
=
1
R = { , 0 < < .
,
=0
(R, R) se nume
ste intervalul de convergenta al seriei de puteri
Intervalul
n
an x , iar multimea punctelor n care seria de puteri este convergent
a se
numeste multimea de convergenta
a
seriei
de
puteri.
c
,
|x|
|an xn | cn ,
|an | n >
1
,
|x|
adica
|an xn | > 1,
de unde deducem
c
a sirul (an xn )nN nu converge la 0, ceea ce implic
a faptul
n
ca seria de puteri
an x este divergent
a.
Observatie. Raza de convergenta a seriei de puteri
an xn , n cazul n
|an |
|an |
care exista lim |an+1 | , este dat
a, de asemenea, de lim |an+1 | .
n
c
|x|
S(t)dt =
b
an t dt =
488
an
tn dt,
e x2 , x = 0
f (x) = {
,
0,
x=0
are n origine derivate de orice ordin, egale cu 0, dar nu exist
a nici un interval
(r, r) pe care ea s
a fie este suma unei serii de puteri.
Exista cteva conditii suficiente pentru ca o functie sa poate fi scrisa ca
o serie de puteri.
Spre exemplu, folosind teorema lui Taylor (vezi pagina 284), se poate
ar
ata c
a dac
a exist
a M R astfel ca
(n)
f (x) M ,
f (n) (0) n
x
pentru orice x (r, r) si orice n N, atunci seria de puteri
n!
converge, pe (r, r), c
atre f(x).
Teorema lui Bernstein. Fie f : [0, r] R o functie care are derivate
de orice ordin.
Daca f si derivatele sale de orice ordin sunt pozitive, atunci
f (x) =
f (n) (0)
n=0
n!
xn ,
n1 (k)
f (0)
k!
k=0
xk + Rn (x),
1
0
(1 s)n1 f (n)(sx)ds.
Prin urmare
r n1
f (r)
(n 1)!
490
x
(1 s)n1f (n) (sr)ds f(r)( )n1 ,
r
R),n
n
catre f(x), iar seria
an R converge catre A, atunci seria de puteri
an x
converge uniform pe [0, R] si
lim f(x) = A.
xR
x<R
491
Remarc
a. Acest rezultat sugereaza un mod de a atasa o limita unei serii
care nu este convergenta.
Spre exemplu, seriei
bn i putem asocia seria de puteri
bn xn
.
Dac
a sirul (bn )nN nu creste prea rapid, atunci seria de puteri
bn xn
converge ca
tre o functie B : (1, 1) R.
Daca lim B(x) = , spunem ca seria
bn este Abel convergent
a catre .
x1
x<1
Teorema lui Abel afirma ca daca o serie este convergenta, atunci ea este
Abel convergent
a, iar sumele, cea obisnuita si cea Abel,
coincid.
Reciproca
nu
este
valabil
a
,
a
s
a
cum
arat
a
seria
(1)n ; seria de puteri
1
, deci seria (1)n este divergent
a, dar este Abel
(1)n xn are suma x+1
1
convergent
a c
atre 2 .
Teoremele care furnizeaza conditii suficiente pentru ca o serie Abel convergenta sa fie convergenta se numesc teoreme Tauberiene.
Teorema lui Tauber. Dac
a seria de puteri
an xn converge, pe (1, 1),
catre f(x),
lim nan = 0
n
si
lim f (x) = A,
x1
x<1
atunci seria
an converge c
atre A.
Not
a istoric
a. Alfred Tauber (1866-1947) a studiat la Universitatea din
Viena, unde a si profesat. A fost seful diviziei matematice a companiei de
asigur
ari Phnix din Viena.
Demonstratie. Pentru x [0, 1), avem
N
N
an A = ( an f(x)) + (f(x) A) =
n=1
n=1
n
=
an (1 x )
an xn + (f (x) A).
n=1
n=N +1
obtinem
N
n=1
N
|an | (1 x ) (1 x) (n + 1) |an | .
n
n=1
Cum
lim (n + 1) |an | = 0,
|an | <
,
N +1
si
unde
|f (x0 ) A| < ,
1
.
N +1
Prin urmare, pentru un astfel de N, obtinem
N
N
n
an x0 + |f(x0 ) A|
an A (1 x0 ) n |an | +
n=1
n=1
x0 = 1
n=N+1
+1
xN
0
(1 x0 )(N + 1) +
+ < 3,
N + 1 1 x0
de unde concluzia.
493
Exercitii
si mult
1. Gasi
ti razele
imile de convergenta pentru seriile
dexnconvergen
n ta2n1
n!
n
n
de puteri:
x ,
,
(
)
x
,
xn .
n2n
2n+1
nn +1
2. Dezvoltati functia f (x) = ex , x R, ca suma a unei serii de puteri ale
lui x 1.
3. Dezvoltati functiile f(x) = ex , g(x) = arctg(x), h(x) = arcsin(x),
s(x) = (1 + x)ln(1 + x), ca sum
a a unei serii de puteri ale lui x.
(1)n
.
4. Sa se afle suma seriei
3n+1
n=0
Bibliografie
1. Robert G. Bartle, The Elements of Real Analysis, John Wiley &
Sons, Inc., New York-London-Sydney, 1964.
494
SERII TRIGONOMETRICE
Crisis in Mathematics: Fouriers Series
The crisis struck four days before Christmas 1807. The edifice of calculus was
shaken to its foundations. In retrospect, the difficulties had been building for
decades. Yet while most scientists realized that something had happened, it would
take fifty years before the full impact of the event was understood. The nineteenth
century would see ever expanding investigations into the assumptions of calculus,
an inspection and refitting of the structure from the footings to the pinnacle, so
thorough a reconstruction that calculus was given a new name: Analysis. Few
of those who witnessed the incident of 1807 would have recognized mathematics
as it stood one hundred years later. The twentieth century was to open with a
redefinition of the integral by Henri Lebesgue and an examination of the logical
underpinnings of arithmetic by Bertrand Russell and Alfred North Whitehead,
both direct consequences of the events set in motion in that critical year. The
crisis was precipitated by the deposition at the Institute de France in Paris of a
manuscript, Theory of the Propagation of Heat in Solid Bodies, by the 39-year old
prefect of the department of Isre, Joseph Fourier. Fourier began his investigations
with the problem of describing the flow of heat in a very long and thin rectangular
plate or lamina. ... Fourier had reduced his problem to that of taking an even
function and expressing it as a possibly infinite sum of cosines, what we today call
a Fourier series. His next step was to demonstrate how to accomplish this. Here
was the crux of the crisis. Infinite sums of trigonometric functions had appeared
before. Daniel Bernoulli (1700-1782) proposed such sums in 1753 as solutions to
the problem of modeling the vibrating string. They had been summarily dismissed
by the greatest mathematician of the time, Leonhard Euler (1707-1783). Perhaps
Euler scented the danger they presented to his understanding of calculus. The
committee that reviewed Fouriers manuscript: Laplace, Joseph Louis Lagrange
(1736-1813), Sylvestre Franois Lacroix (1756-1843), and Gaspard Monge (17461818), echoed Eulers dismissal in an unenthusiastic summary written by Simon
Denis Poisson (1781-1840). Lagrange was later to make his objections explicit.
Well into the 1820s, Fourier series would remain suspect because they contradicted
the established wisdom about the nature of functions. Fourier did more than
suggest that the solution to the heat equation lay in his trigonometric series.
He gave a simple and practical means of finding those coefficients. In so doing,
he produced a vast array of verifiable solutions to specific problems. Bernoullis
proposition could be debated endlessly with little effect for it was only theoretical.
495
a0
,
2
pentru orice x R;
functiile fn : R R, date de
fn (x) = an cos nx + bn sin nx,
pentru orice x R, unde n N.
Se numeste serie trigonometric
a cu coeficientii an si bm , unde n N si
m N, seria de functii fn .
n
punctual convergenta pe [, ] (deci pe R), iar S(x) este suma acestei serii,
atunci:
i) Functia S : R R este periodic
a, de perioad
a 2.
a0
ii) Daca, n plus, seria trigonometrica 2 + (an cos nx + bn cos nx) este
n
uniform convergent
a pe [, ], atunci S este continu
a pe portiuni pe orice
interval compact din R si
1
an =
si
1
bm =
pentru orice n si m.
Notiunea de serie Fourier
1
an =
f(x) cos nxdx
si
1
bm =
Atunci seria
a0
+
(an cos nx + bn sin nx)
2
n=1
497
f (t)g(x t)dt,
sin(nx + x2 )
2 sin x2
n
1
(1 +
2 cos kx),
2
k=1
(*)
f(t)dt +
k=1
1
=
2
f (t)[1 + 2
n
1
n
k=1
499
b
lim f(x) cos nxdx = lim f(x) sin nxdx = 0.
n
Demonstratie. Dup
a cum este binecunoscut (vezi Teorema de la pagina
241), pentru orice R, > 0 exist
a o functie n scara : [a, b] R astfel
nct
#f # <
.
2(b a)
Avem
b
f(x) cos nxdx = (x) cos nxdx + (f(x) (x)) cos nxdx,
a
de unde
b
b
b
f (x) cos nxdx (x) cos nxdx + |f(x) (x)| |cos nx| dx <
a
a
a
b
b
b
< (x) cos nxdx + #f # dx < (x) cos nxdx + .
2
a
b
m
i
f(x) cos nxdx =
f(x) cos nxdx =
a
i=1 x
i1
m
sin nxi sin nxi1
=
ci
,
n
i=1
500
de unde
b
m
f(x) cos nxdx 2
|ci | ,
n
i=1
a
Analog se arata ca
lim
a0
+
(an cos nx + bn sin nx) =
2
n=1
ux
1
an =
si
1
bm =
501
ux
u<x
u>x
n N {0} si m N.
Schita de demonstratie. Pentru x R, fie
lim f(u) + lim f (u)
ux
m=
ux
u<x
u>x
(f (xt)m)Dn (t)dt+
(f (xt)m)Dn (t)dt+
(f(xt)m)Dn (t)dt.
(f (x t) m)Dn (t)dt = 0.
2
|t|
(f (x t) m)Dn (t)dt
.
S0 + S1 + ... + Sn1
,
n
Atunci
f = 0.
Observatie. n cadrul cursului de Analiza Functionala se vor studia
seriile Fourier ntr-un cadru mai general, anume n contextul spatiilor Hilbert
( a se vedea Liliana Pavel, An Introduction to Functional Analysis,
Editura Universitatii din Bucuresti, 2000, paginile 94-104). Teoria seriilor
Fourier constituie punctul de plecare al unei ramuri importante a Analizei
Matematice, anume Analiza Armonic
a.
Not
a istoric
a. David Hilbert s-a nascut n ianuarie 1862 la Knigsberg,
unde a urmat gimnaziul si facultatea, obtinnd titlul de doctor n 1885.
Minkowski a fost unul dintre bunii lui prieteni. n 1885 se mut
a la Universitatea din Gttingen, unde r
amne pn
a la sfrsitul carierei. La nceput
Hilbert a lucrat n teoria invariantilor, descoperind celebra teorem
a a bazei.
Apoi atentia lui s-a ndreptat catre geometrie. Un studiu sistematic al axiomelor lui Euclid l-a condus la prezentarea geometriei sub forma axiomatica,
abordare care a avut o imensa influenta asupra acestui domeniu. La cel de
al doilea congres al matematicienilor de la Paris a propus o list
a de 23 de
probleme, unele nerezolvate pn
a ast
azi. Studiile sale n domeniul ecuatiilor diferentiale au condus la notiunea de spatiu Hilbert. Printre studentii
sai amintim pe Weil si Zermelo. A murit n februarie 1943, ca cetatean de
onoare al orasului Knigsberg.
Observatie. Seriile trigonometrice au avantajul ca reprezentarea unei
functii printr-o astfel de serie are loc pe orice interval, ns
a prezint
a dezavantajul ca sunt mai greu de manevrat (derivarea si integrarea termen cu
termen trebuie sa se faca cu precautii suplimentare).
Exercitii
1. S
a se dezvolte n serie Fourier functia f : (, ) R, dat
a de
f (x) = x,
pentru orice x (, ), si sa se calculeze
n=1
1
(1)n+1 2n1
.
2. S
a se dezvolte n serie Fourier functia f : (0, 2) R, dat
a de
f(x) = x2 ,
504
n=1
(1)n+1 n12 .
3. S
a se dezvolte n serie Fourier functia f : (0, ) R, dat
a de
f(x) = 1,
n=1
1
(1)n+1 2n1
.
Bibliografie
1. Analiz
a Matematic
a, Vol. II, Editia a V-a, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, Lucrare elaborat
a de un colectiv al catedrei de analiza
matematic
a a Universit
atii Bucuresti.
2. O. Stanasila, Analiz
a Matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a,
505
INDEX
A
a doua teorem
a de medie pentru integrala Riemann - Stieltjes
a doua teorema de integrare pentru integrala Riemann multipla
Abel, Niels Henrik - nota istorica
191
adev
ar
3
adunarea pe multimea numerelor ntregi
37
adunarea pe multimea numerelor naturale
30
adunarea pe multimea numerelor rationale
43
adunarea pe multimea numerelor reale
53
adunarea pe sistemul extins al numerelor reale
77
aderenta (nchiderea) unei multimi
101
dAlembert, Jean Le Rond - not
a istoric
a
187
Arhimede - nota istorica
62
Arzel, Cesare - nota istorica
254
Ascoli, Guido - nota istorica
255
axiomele lui Peano
29-30
B
Baire, Rene Louis - not
a istoric
a
122
Banach, Stefan - not
a istoric
a
232
baza a unui spatiu vectorial
23-24
Bernstein, Serge - nota istorica
242
n
bila nchisa din R
89
bil
a deschis
a din Rn
89
Bolzano, Bernard - not
a istoric
a
100
Borel, Emile - not
a istoric
a
115
Brouwer, L. E. J. - nota istorica
237
Buniakovski, Victor - nota istorica
86
C
Caccioppoli, Renato - nota istorica
235
Cantor, Georg - not
a istoric
a
10
Cauchy, Augustin Louis - not
a istoric
a
85
506
389
409
317
F
fals
3
familie uniform m
arginit
a de functii continue
familie de functii echicontinu
a
253
508
252
189
509
G
Gauss, Johann Karl Friedrich - nota istorica
grup
21
166
195
H
Hadamard, Jacques Salomon - nota istorica
486
Heine, Heinrich Eduard - not
a istoric
a
115
Hesse, Otto - not
a istorica
346
Hessiana unei functii ntr-un punct
345
Hilbert, David - nota istorica
504
lHospital, Guillaume Franois - nota istorica
281
I
identitatea paralelogramului
85
imaginea unei multimi printr-o functie
20
implicatie
3
inductie matematic
a
30
inel
22
inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz
86
integrala Riemann improprie
420-421,423
interiorul unei multimi
101
intersectia multimilor
12
intervalul de convergenta al unei serii de puteri
486
inversa unei functii
19
mpartirea pe sistemul extins al numerelor reale
79
nmultirea pe multimea numerelor ntregi
37
nmultirea pe multimea numerelor naturale
31
nmultirea pe multimea numerelor rationale
43
nmultirea pe multimea numerelor reale
56
nmultirea pe sistemul extins al numerelor reale
78
J
Jordan, Camille - nota istorica
404
510
L
Lagrange, Joseph-Louis - nota istorica
278
Lebesgue, Henri Lon - nota istorica
120
legile lui De Morgan
5,14
Leibniz, Gottfried - not
a istoric
a
192
lema lui Abel
189
lema de aproximare
321
lema lui Cesro
139
lema lui Riemann
500
lema lui Stolz-Cesro
170
limita inferioar
a a unei functii ntr-un punct
262
limita inferioar
a a unui sir
151
limita la dreapta a unei functii ntr-un punct
264
limita la stnga a unei functii ntr-un punct
263
limita superioara a unei functii ntr-un punct
262
limita superioara a unui sir
151
limita unei functii ntr-un punct
259,260
limita unui sir
129
Lipschitz, Rudolf Otto Sigismund - nota istorica
227
M
majorant
25
margine inferioara a unei multimi
26
margine superioar
a a unei multimi
25,26
maximul unei multimi
25
Mertens, Franz - nota istorica
183
metrica
235-236
minimul unei multimi
25
minorant
25
de Moivre, Abraham - not
a istoric
a
457
de Morgan, Augustus - nota istorica
14
multime
10
multime bine ordonata
26
multime ct generat
a de o relatie de echivalenta
multime (cel mult) num
arabil
a
34
multime compact
a
114
511
24
262
263
P
Peano, Giuseppe - nota istorica
34
512
486
60
24
76
S
sc
aderea pe sistemul extins al numerelor reale
77
Schwarz, Hermann Amandus - not
a istoric
a
86
serie
179
serie absolut convergenta
181
serie alternata
191
seria armonic
a
180
serie Fourier
497-498
serie de functii
478
serie de puteri
485
sfera din Rn
89
seria geometrica
180
serie semiconvergent
a
181
serie trigonometrica
496
sistemul extins al numerelor reale
76
spatiu metric
236
spatiu metric complet
236
spatiu normat
88-89
spatiu topologic
108
spatiu vectorial
23
n
spatiul vectorial R
81
Stieltjes, Thomas Jan - nota istorica
357
Stirling, James - not
a istoric
a
457
Stolz, Otto - not
a istoric
a
170
Stone, Marshall - not
a istoric
a
246
submultime
11
subsir
131
surjectie canonic
a generat
a de o relatie de echivalenta
514
25
sir
128
sir Cauchy
140, 236
sir Cesro sumabil
157
sir convergent
129, 236
T
Taylor, Brook - nota istorica
284
Tauber, Alfred - not
a istoric
a
492
tautologie
4
t
aietur
a (n multimea numerelor rationale)
49
taietura de prima speta
51
taietura de a doua speta
51
teorema Arzel-Ascoli
254
teorema aplicatiei deschise
329
teorema Bolzano-Weierstrass
98
teorema Cauchy-Hadamard
486
teorema continuitatii uniforme
226
teorema convergentei marginite pentru integrala Riemann
368
teorema convergentei monotone
137
teorema convergentei monotone pentru integrale infinite
443
teorema convergentei monotone pentru integrala Riemann
371
teorema de acoperire a lui Lebesgue
120
teorema de aditivitate de domeniu a integralei Riemann multiple
teorema de aditivitate de domeniu
pentru integrala Riemann-Stieltjes
361
teorema de aproximare a lui Bernstein
244
teorema de caracterizare cu a marginilor unei multimi
66
teorema de continuitate globala
208
teorema de continuitate a inversei pentru functii continue
216
teorema de continuitate n raport cu parametrul
pentru integrala infinit
a
436
teorema de continuitate n raport cu parametrul
pentru integrala Riemann
396
teorema de convergenta dominat
a pentru integrale infinite
441
515
412
364
517
V
variatia unei functii corespunzatoare unei partitii
variatia totala a unei functii
463
vecinatate
95
W
Wallis, John - nota istorica
456
Weierstrass, Karl - not
a istoric
a
100
518
463