Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
STABILITATEA ŞI DINAMICA
CONSTRUCŢIILOR
CUPRINS C
Cap.1 Stabilitatea şi Dinamica Construcţiilor 6
1.1.Generalităţi
1.2. Dinamica construcţiilor
B. Bibliografie 287
CAPITOLUL 1
STABILITATEA ŞI DINAMICA
CONSTRUCŢIILOR
1.1.Generalităţi
Obiectul de studiu “Stabilitatea şi Dinamica Construcţiilor” se
predă studenţilor, care aprofundează profilul construcţii, în anul al III-
lea, semestrul 6, pe durata a 14 săptămâni.
Disciplina se compune din trei părţi distincte:
a) Dinamica Construcţiilor;
b) Stabilitatea Construcţiilor şi
c) Calculul de Ordinul II.
Dinamica construcţiilor este o ştiinţă care face parte din
Mecanica construcţiilor, alături de: Mecanica Teoretică, Rezistenţa
Materialelor, Statica Construcţiilor, Teoria Elasticităţii etc. Are ca obiect
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 7
m1
m
m
m
m2
a. b. c. d.
a.
m m1 m 2
b. c.
sau
GNS = 3k − ∑ s (1.2)
unde: l reprezintă numărul de legături simple interioare,
r – numărul de legături simple din reazeme;
k – numărul de contururi distincte;
s – numărul de legături simple lipsă unui contur pentru ca acesta
să fie de trei ori static nedeterminat;
c – numărul de corpuri.
Prin grad de nedeterminare cinematico-elastică a unei structuri
se înţelege posibilităţile distincte de deplasare a nodurilor. Se stabileşte
cu relaţia:
GNCE = 3 ∗ N , (1.3)
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 13
g = 3 ∗ c − (l + r ) , (1.6)
x1 x4
y2 y5
θ3 θ6
a.
x1( t )
x4 (t )
y 2 (t ) y5 (t )
θ3 ( t ) θ6 ( t )
b.
b.
m1 m2
1 1 2
c.
2 GLD=3, acordate
GLD=3, conform relatiei (1.6.)
1
1
2
m2
d. e.
2
m1
x(t)
1GLD
m
x(t)
k k m
a. b.
x(t)
k m
b.
x(t)
m c
x(t)
k
c m
a.
k
a. b. c. d.
k
k c k c
c
sau
G mg
V =ρ =ρ ,
γ γ
în final:
γ
m= V . (1.11)
g
δ
1,1
1GLD
a1 b1 a2
1 GLD
m
b2 a3
1,1
b3
δ
Fig. 1.10. Sisteme vibrante. Situaţii de încărcare pentru determinarea
flexibilităţii, δ.
M (x) ∗ M(x)
δ= ∑ ∫ EI
dx , [m N-1] (1.14)
x(t)
u(t) x(t)
F(t) m m
a. b.
u(t)
b. forţa de amortizare:
i. notaţie - Fa(t);
ii. relaţie de calcul:
Fa(t) = −cx& (t) ; (2.2)
iii. unitate de măsură – [Kgs-1],
în care: c reprezintă coeficientul de amortizare vâscoasă;
x& (t) - viteza;
c. forţa perturbatoare:
i. notaţie - F(t);
ii. relaţie de calcul, în cazul acţiunilor armonice:
F(t) = F0 sin θ t ; (2.3)
iii. unitate de măsură – [N],
unde: F0 reprezintă amplitudinea forţei perturbatoare, măsurată în [N],
θ – pulsaţia proprie a forţei perturbatoare, măsurată în [rad s -1];
d. forţa elastică:
i. notaţie - Fe(t);
ii. relaţie de calcul:
Fe(t) = kx(t) ; (2.4)
iii. unitate de măsură – [N],
în care: k reprezintă rigiditatea măsurată în [Nm-1].
Obs.: În cazul aplicării indirecte a acţiunilor pe sistemul vibrant,
prin intermediul deplasării bazei sistemului, de exemplu producerea unei
mişcări seismice, forţa de inerţie se determină cu relaţia:
&&(t) + kx(t) = 0 .
mx (2.10)
Prin împărţirea termenilor ecuaţiei prim masă, ecuaţia (2.10)
devine:
&&(t) + k x(t) = 0 .
x (2.11)
m
Pentru a defini pulsaţia proprie a sistemului se introduce relaţia:
k
ω2 = , (2.12)
m
în care: ω reprezintă pulsaţia proprie a sistemului vibrant.
Ecuaţia (2.10) are alura:
&&(t) + ω 2 x(t) = 0 .
x (2.13)
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 25
x(0) = x 0
t = 0 . (2.17)
x& (0) = v 0
Introducând condiţiile (2.17) în relaţiile (2.14) şi (2.15) se obţin
expresiile:
v0
C1 = , C2 = x0 . (2.18)
ω
Cu expresiile (2.18), relaţia (2.14) devine:
v0
x(t) = sin ω t + x 0 cos ω t (2.19)
ω
sau comparând cele două mişcări rezultă:
x( t )
x0 A t
φ
ω
2π
T =
ω
x& ( t )
Aω
v 0 = ωx 0 t
φ
ω 2π
T =
ω
x
&&( t )
t
ω 2 x0
Aω 2
φ
ω 2π
T =
ω
Fig.2.3. Sistem cu 1GLD. Reprezentarea grafică
a deplasărilor, vitezelor şi acceleraţiilor
Analizând reprezentările grafice constatăm:
a. reprezentările definesc vibraţii armonice;
b. mişcările (deplasări, viteze şi acceleraţii) au aceeaşi pulsaţie
ω şi, deci, aceeaşi pulsaţie T;
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 27
k
ω= , (2.25)
m
iar dacă înlocuim rigiditatea cu flexibilitatea, deoarece kδ=1, rezultă:
ω = (mδ)−0.5 . (2.26)
Pulsaţia proprie de vibraţie reprezintă numărul de vibraţii
complete care se produc într-un interval de timp egal cu 2π secunde.
Perioada proprie de vibraţie se identifică cu timpul minim necesar
pentru ca o mişcare simplă periodică sau oarecare să se repete identic.
Se calculează cu relaţia:
2π
T = , [s] . (2.27)
ω
Frecvenţa proprie semnifică numărul de vibraţii complete produse
într-un interval de timp egal cu o secundă, se determină cu expresia:
1 ω
f = = , [s -1 ] sau [Hz] . (2.28)
T 2π
δ
m MD
m
1
1GLD
1 MS
MD MS
δ
δ
1
MD MS
δ
1
MD MS
l M(t)M(t)
δ= ∫
0 EI
dx . (2.29)
a. m MD
1GLD
b. c.
MS MS
k
∆ =1 1
k
∆ =1
1
m
k k
a. b. c.
MD MS MS
a) masa (inerţială), m ;
b) disipativă, definită prin intermediul coeficientului de
amortizare vâscoasă, c ;
c) elastică, coeficientul de rigiditate, k .
x(t)
c m
r1,2 = −β ± β 2 − ω 2 . (2.40)
În funcţie de valoarea discriminantului, distingem următoarele
cazuri de amortizare în sistemul vibrant:
a) amortizare critică când este îndeplinită condiţia:
β2 − ω2 = 0 ; (2.41)
b) amortizare supracritică:
β2 − ω2 > 0 ; (2.42)
c) amortizare subcritică:
β2 − ω2 < 0 . (2.43)
În cazul amortizării critice valoarea coeficientului de amortizare,
pentru care se anulează discriminantul, poartă denumirea de coeficient
de amortizare critică, notat c cr . Se introduce expresia (2.36) în relaţia
(2.41):
2
c cr
− ω2 = 0
4m 2
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 33
de unde
c cr = 2mω . (2.44)
Se introduce noţiunea de fracţiune din amortizarea critică, notată
ν , care, prin definiţie, reprezintă raportul dintre coeficientul de
amortizare, c şi coeficientul de amortizare critică, c cr , astfel:
c
ν = (2.45)
c cr
sau dacă expresiile (2.36) şi (2.44) se introduc în relaţia (2.45), aceasta
devine:
2mβ
ν = . (2.46)
2mω
Din ultima expresie, se poate pune în evidenţă o relaţie de calcul
pentru coeficientul de amortizare β, funcţie de fracţiunea din
amortizarea critică şi pulsaţia proprie:
β = νω . (2.47)
Mişcarea vibratorie, în cazul amortizării critice, îşi pierde
caracterul vibratori şi poartă denumirea de mişcare aperiodică.
Amortizarea supracritică nu este proprie construcţiilor, mişcarea
sistemului este tot o mişcare aperiodică.
Se vor analiza, în continuare, sistemele vibratorii care posedă
amortizarea subcritică, propriii construcţiilor. Aceste sisteme sunt
caracterizate prin:
c < c cr
şi
ν < 1,
iar rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt imaginare:
r1,2 = −β ± j ω 2 − β 2 , (2.48)
unde j = −1
şi
r1,2 = −β ± jω ∗ , (2.49)
în care
ω∗ = ω2 − β2 , (2.50)
34 Sisteme cu un grad de libertate dinamică.
Vibraţiile libere
A = C12 + C 22 , (2.56)
C2
tgψ ∗ = . (2.57)
C1
Constantele de integrare se determină din condiţii iniţiale:
x(0) = x 0
t=0 , (2.58)
x& (0) = v 0
rezultă:
v 0 + νωx 0
C1 = , (2.59)
ω∗
C2 = x0 . (2.60)
ω* = ω2 − β2 (2.61)
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 35
x(t )
A∗
− Ae − βt
x0
tn t
tn +1
xn +1
φ∗ xn
ω∗
2π
T∗ =
− Ae − βt ω∗
− A∗
ω* = ω 1 − ν 2 ; 2.62)
b) frecvenţa proprie:
f* = f 1 − ν2 ; (2.63)
c) perioada proprie:
T
T* = . (2.64)
1 − ν2
Experimental s-au obţinut valori ale fracţiunii din amortizarea
critică pentru diferite materiale şi construcţii, acestea sunt prezentate în
tabelul nr.1.
36 Sisteme cu un grad de libertate dinamică.
Vibraţiile libere
ω * ≈ ω, f * ≈ f, T* = T . (2.66)
Gradul de amortizare al unei construcţii se defineşte prin
intermediul decrementului logaritmic, notat ∆ .
Decrementul logaritmic al amortizării reprezintă logaritmul
natural al raportului dintre două amplitudinii succesive decalate de o
perioadă, figura 2.7.
xn
∆ = ln . (2.67)
xn +1
Dar, se cunoaşte că
x n = Ae −βt n (2.68)
si
x n + 1 = Ae −β n + 1 . (2.69)
Introducând (2.68) şi (2.69) în (2.67) rezultă
2π *
∆ = βT * = νωT * = ν T (2.70)
T
sau ∆ = 2πν . (2.71)
PROBLEME REZOLVATE 1
SISTEME CU 1 GLD – VIBRAŢII LIBERE
Problema 1.1
Să se calculeze pulsaţia, perioada şi frecvenţa proprie de vibraţie pentru
următoarele sisteme dinamice.
1.1.1 EI = const
m
.
1
0.5 ⋅l 0.5 ⋅l
Fig.1.1
38 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii libere
1.1.2
m
EI = const
1
2⋅l l
Fig.1.2
1.1.3 m
1
1.1.4. m
1
0.5 ⋅h
h
EI=const h
l 2⋅l
Fig.1.3 Fig.1.4
1.1.5.
h
EA=const. m
l l 1 l
Fig. 1.5
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 39
Breviar teoretic
1. Sistem vibrant, SV
Sistemul vibrant este constituit din următoarele mărimi:
o caracteristica inerţială, masa m[kg];
o caracteristica disipativă, coeficientul de amortizare vâscoasă c
[kgs-1];
caracteristica elastică, coeficientul de flexibilitate δ [mN-1] sau
coeficientul de rigiditate k[Nm-1].
2. Flexibilitate, δ
Flexibilitatea reprezintă deplasarea măsurată pe direcţia GLD la
structura acţionată în dreptul masei şi pe direcţia GLD de o forţă egală
cu unitatea. Flexibilitatea se calculează cu relaţia Mohr - Maxwell:
5. Ecuaţia de echilibru
Echilibrul dinamic instantaneu se exprimă prin aplicarea principiului lui
d′Alambert:
- Fi(t) + Fe(t) = 0 (1.5)
sau
- mx
&& (t) + kx(t) = 0
Soluţia ecuaţiei de mişcare de mai sus are forma:
x(t) = A sin(ω t + ϕ) (1.6)
în care:
2
V0
A= + x20
ω
6. Pulsaţia proprie, ω
Pulsaţia proprie reprezintă numărul de vibraţii complete efectuate de un
SV în timp de 2π secunde. Pentru calculul pulsaţiei proprii se utilizează
relaţia:
k 1
ω= = [rad s-1] (1.7)
m mδ
7. Perioada proprie, T. Frecvenţa proprie, f.
Pentru determinarea perioadei proprii şi frecvenţei proprii se utilizează
relaţiile:
2π
T= [s]
ω
şi
1 −1
f= [s ], [Hz] (1.8)
T
Aplicaţii
Aplicaţia 1.1 (fig.1.1.)
1. Trasarea diagramelor de eforturi
Se constituie cele două stări de acţionare: starea reală (SR) prin
încărcarea sistemului oscilant în dreptul masei şi pe direcţia GLD cu o
forţă egală cu unitatea şi starea virtuală (SV) prin încărcarea sistemului
cu o forţă egală cu unitatea în secţiunea şi pe direcţia pentru care se
determină deplasarea δ. Diagramele de eforturi se trasează utilizând
metodele din Statica Construcţiilor.
2. Calculul flexibilităţii, δ
Coeficientul de flexibilitate, δ, se determină prin integrarea diagramelor
de eforturi, fig.1.6:
T(x) ⋅ T(x) 1 l 1 1 l
δ(T) = ∑ k∫ GA
dx = 2k ⋅ ⋅ ⋅ =k
GA 2 2 2 4GA
l3 l
δ = δ(M) + δ(T) = +k
48EI 4GA
3. Determinarea pulsaţiei proprii, ω
42 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii libere
1 1
ω= −
mδ l 3
l
m( +k )
48EI 4GA
SR SV
1,1
l/2 l/2
M.M
l/4
T.T
1/2
1/2
Fig.1.6
Înlocuind datele numerice din tabelul 1.1 în relaţiile de mai sus rezultă:
δ(M) = 2,480159⋅10-7 (mN-1),
δ(T) = 4,7619048⋅10-10 (mN-1),
ω(M+T) = 31,71858 (rad.s-1),
ω(M) = 31,749016 (rad.s-1).
4. Calculul perioadei şi frecvenţei:
2π
T= = 0,1979 (s),
ω(M)
1
f= = 5,053 (s-1).
T
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 43
SV SR 1,1
2l l
M.M
Fig.1.7
2. Calculul flexibilităţii, δ
Integrând diagramele de momente, figura 1.8 se obţine valoarea
coeficientului de flexibilitate:
M(x) ⋅ M(x) 2l l l3
δ= ∑∫ EI
dx =
3EI
l⋅l +
3EI
l⋅l =
EI
3 şi 4. Determinarea caracteristicilor dinamice, ω, T şi f
Pulsaţia proprie se determină cu relaţia:
1 EI
ω= =
mδ ml3
şi prin aplicarea datelor numerice din tabelul 1.1 rezultă:
δ = 1,1904761⋅10-5(mN-1), ω = 4,58257(rad.s-1)
2π 1
T= = 1,3711(s), f = = 0,7293s −1 .
ω T
44 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii libere
1,1
SR h +
SV T
M.M
T
h 1
Fig.1.8
2. Calculul flexibilităţii, δ
Integrând diagramele de eforturi obţinem mărirea coeficientului de
flexibilitate:
h3 h
δ= +k
3EI GA
şi utilizând datele numerice din tabelul 1.1, rezultă:
δ = 1,36244⋅10-6 (mN-1).
3 şi 4. Determinarea caracteristicilor dinamice, ω, T şi f
1
ω= =13,546 (rad s-1)
mδ
2π 1
T= =0,4628 (s) f = =2,1559 (s-1).
T T
Aplicaţia 1.4 (fig.1.4)
1. Trasarea diagramelor de eforturi, figura 1.9
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 45
2
h 2
l1 = + l
2
1,1 h
h/2
h/3
h M.M
H1=1/3 H2=2/3
V1=h/2l l 2l V2=4/2l
Fig. 1.9
2. Calculul flexibilităţii, δ
Prin integrarea diagramelor de eforturi, M şi M , rezultă:
h h h l h h 2l 1,5h
δ= ⋅ ⋅ + 1 ⋅ ⋅ + ⋅h⋅h + ⋅h⋅h =
3EI 3 3 3EI 3 3 3EI 3EI
1 10h3 h2 ⋅ l1
= ( + + 2h2 ⋅ l)
3EI 9 9
şi utilizând datele numerice din tabelul 1.1 se obţine:
δ = 5,4339⋅10-6 (mN-1)
3 şi 4. Determinarea caracteristicilor dinamice, ω, T şi f
ω = 6,782859 (rad s-1),
T = 0,92633 (s),
f = 1,07952 (s-1).
Aplicaţia 1.5 (fig.1.5)
1. Determinarea eforturilor din barele structurii
Structura fiind o grindă cu zăbrele articulată în noduri, pentru calculul
eforturilor din bare se foloseşte metoda izolării nodurilor. Cele două stări
de încărcare sunt prezentate în figura 1.10
Eforturile din bare se determină prin echilibrul forţelor ce concură în
nodurile grinzii cu zăbrele, figura 1.11 obţinându-se următorul sistem de
ecuaţii:
46 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii libere
6 SR
2 4
SV h
1 3 5 7
V1=1/3 V2=2/3
l l l
Fig. 1.10
2 4 6
N24 N46
α
α α
α α α α α α
N13 N35 N57
1 5 7
3
V1=1/3
1 V2=2/3
Fig.11
nodul 2:
∑ x = 0;
∑ y = 0;
nodul 3:
∑ x = 0;
∑ y = 0;
−N13 − N23 cos ∝ +N35N34 cos ∝= 0
N23 cos(90− ∝) + N34 cos(90− ∝) = 0
nodul 4:
∑ x = 0;
∑ y = 0;
−N24 − N34 cos ∝ −N46 − N45 cos ∝= 0
N34 sin ∝ +N45 sin ∝= 0
nodul 5:
∑ x = 0;
∑ y = 0;
nodul 6:
∑ x = 0;
∑ y = 0;
Tabelul 1.2.
Bare i,j li,j (m) EA (N) Ni,j, Ni,j (N) Ni,j·Ni,j·li,j
1.2 4,3 7.875⋅108 -0.4095 0.721
1,3 5,0 0.238 0.283
2,3 4,3 0.4095 0.721
2,4 5,0 -0.476 1.133
3,4 4,3 -0.4095 0.721
3,5 5,0 0.714 2.549
4,5 4,3 0.4095 0.721
4,6 5,0 -0.952 4.532
5,6 4,3 0.819 2.884
5,7 5,0 0.476 1.133
6,7 4,3 -0.819 2.894
EAi,jδ=ΣNi,jNi,j 10.282
48 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii libere
nodul 7:
∑ x = 0;
∑ y = 0;
−N57 − N67 cos ∝= 0
2
+ N67 sin ∝= 0
3
Rezolvând sistemele de ecuaţii de mai sus şi utilizând datele numerice
din tabelul 1.1, se obţin eforturile axiale din tabelul 1.2.
2. Calculul flexibilităţii, δ
În cazul structurilor cu zăbrele cu barele articulate în noduri, coeficientul
de flexibilitate se determină cu relaţia:
Ni, jNi, j
δ= ∑ EAi, j
li, j
b) forţa elastică
Fe (t) = kx(t) ; (3.2)
c) forţa perturbatoare
F(t) = F0 sin θt . (3.3)
x(t)
F(t)
m
F0
&&(t) + ω 2 x(t) =
x sin θt . (3.6)
m
Soluţia generală a ecuaţiei (3.6) este:
F0
x F (t) = sin θt , (3.18)
m(ω 2 − θ 2 )
iar cea generală:
F0
X (t) = C1 sin ωt + C 2 cos ωt + sin θt (3.19)
m(ω 2 − θ 2 )
şi
52 Sisteme vibrante cu 1GLD.
Vibraţii forţate neamortizate
x( 0 ) = x 0
t = 0 . (3.21)
x& ( 0 ) = v 0
Conform relaţiilor (3.19), (3.20) şi (3.21) rezultă:
v0 θ F0
C1 = − , (3.22)
ω ω m(ω 2 − θ 2 )
C2 = x0 . (3.23)
Soluţia generală ia forma:
v0 F0 θ
X (t) = sin ωt + x 0 cos ωt + (sin θt − sin ωt) . (3.24)
ω 2 2
m(ω − θ ) ω
În regim staţionar soluţia este:
F0 θ
X (t) = (sin θt − sin ωt) . (3.25)
m(ω − θ ) 2 2 ω
Factorul adimensional al relaţiei (3.25) se rearanjează sub forma:
F0 F0 F0 F0 1
= = = = µδF0 ,(3.26)
2
m(ω − θ ) 2
2 θ 2
k θ 2 k θ2
mω (1 − ) ω 2 (1 − 2 ) (1 −
ω2 ω2 ω ω2
unde µ poartă numele de coeficient dinamic sau factor de amplificare
dinamică, se determină cu relaţia:
1
µ= . (3.27)
θ2
1−
ω2
Cu notaţiile de mai sus, expresia deplasării dinamice, x(t) se
determină cu relaţia:
θ
X (t) = µF0 δ(sin θt − sin ωt) . (3.28)
ω
Luând în considerare faptul că vibraţiile proprii se amortizează
(sunt caracterizate, după cum rezultă în relaţia (3.28), prin funcţia
sin ωt ) relaţia de mai sus se simplifică devenind:
X (t) = µF0 δ sin θt . (3.29)
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 53
F(t)
m
k,c
mx
&&(t) + cx& (x) + kx(t) = F0 sin θt (3.31)
sau
F
&&(t) + c x& (t) + k x(t) = 0 sin θt
x (3.32)
m m m
şi
F0
&&(t) + 2βx& (t) + ω 2 x(t) =
x sin θt . (3.33)
m
Soluţia generală a ecuaţiei (3.33) are forma:
F0
M(ω 2 - θ 2 ) - 2Nβθ =
m . (3.40)
N(ω 2 - θ 2 ) + 2Mβθ = 0
Constantele de integrare se obţin prin rezolvarea sistemul de
ecuaţii (3.40), astfel:
F0 2βθ
N=- , (3.41)
m (ω 2 - θ 2 ) 2 + 4β 2 θ 2
F0 (ω 2 - θ 2 )
M= . (3.42)
m (ω 2 - θ 2 ) 2 + β 2 θ 2
Se introduc constantele (3.41) şi (3.42) în expresia soluţiei
particulare (3.37) şi se obţine soluţia vibraţiilor forţate:
A1 = N2 + M2 (3.44)
A 1 = δF0µ* (3.45)
în care
1
µ* = (3.46)
2
θ 2 2 θ2
(1 − ) + 4ν
ω2 ω2
şi
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 55
θ
2ν
N ω .
tgψ1 = − = (3.47)
M θ
1−
ω
Parametrul µ* poartă numele de factor de amplificare dinamică şi
se calculează în funcţie de amortizarea sistemului.
Soluţia generală are forma:
νωt
X(t) = e (C1 sin ω * t + C 2 cos ω * t) + δF0µ * sin(θt ψ1 ) . (3.48)
Constantele C1 şi C 2 se determină din condiţii iniţiale:
x( 0 ) = x 0
t = 0 . (3.49)
x& ( 0 ) = v 0
Se deduc constantele:
θ β
C1 = −M *
−N , (3.50)
ω ω*
C 2 = −N . (3.51)
ω=
k
m
[
, rads −1 ; ]
c) Se determină factorul de amplificare dinamică, µ , aplicând
relaţia (3.26) sau (3.46), după cum luăm sau nu în considerare
amortizarea în procedura de calcul;
d) Se încarcă structura dată, sistemul dinamic, cu amplitudinea
forţei de inerţie şi amplitudinea forţei perturbatoare.
Dacă forţa perturbatoare este aplicată în dreptul masei şi pe
direcţia GLD, atunci cele două forţe se însumează formând aşa zisa forţă
dinamică, notată Fd (t) , deci:
56 Sisteme vibrante cu 1GLD.
Vibraţii forţate neamortizate
sau
&&(t) + F0 sin θt ,
Fd (t) = −mx (3.52)
iar utilizând relaţia (3.29), expresia (3.52) devine:
Fd = µF0 , (3.55)
în cazul vibraţiilor forţate neamortizate şi cu relaţia:
Fd = µ*F0 , (3.56)
în cazul vibraţiilor forţate amortizate.
Pentru trasarea diagramelor de eforturi minime şi maxime, forţa
dinamică are dublu sens.
Fk ( t ) = F0 , k sin θt
m
j k
xj(t)
1
δii
1
δ ik
şi
n
x j (t) = µ* ∑δ
k =1
jk F0,k (t) sin(θt − φ1 ) . (3.61)
şi
58 Sisteme vibrante cu 1GLD.
Vibraţii forţate neamortizate
n
x j (t) = ∑ µk* δ jk F0,k sin(θ k t - φ1 ) (3.66)
k =1
unde
1
µk = (3.67)
θk2
1−
ω2
şi
1
µl = , (3.68)
θ l2
1-
ω2
referitor la relaţia (3.65) şi
1
µk* = , (3.69)
θk2 θk2
(1 − ) 2 + 4ν 2
ω2 ω2
în ceea ce priveşte expresia (3.66),
2.1
F(t)=F0sinθt
EI=const
m
0.5l 0.5l
Fig.2.1
60 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii forţate
2.2. F(t)=F0sinθt
EI=const
m
2l l
Fig.2.2
2.3.
F(t)=F0sinθt
EI=const
m
l 2l 0.5l
Fig.2.3
2.4 F(t)=F0sinθt
EI=const
.
m
l 2l l 2l
Fig.2.4
Problema 2.2
Să se reprezinte grafic vibraţiile masei m exprimate în deplasări, viteze
şi acceleraţii pentru:
2.1. Vibraţiile libere neamortizate ale sistemului vibrant2.1, x0=0.02m şi
v0=1ms-1;
2.2. Vibraţiile libere amortizate ale sistemului 2.1, x0=0.02m, v0=0.5ms-
1
şi ν=0.1;
2.3. Vibraţiile forţate în regim staţionar de acţionare a forţei
perturbatoare ale sistemelor din figurile 2.2- 2.5
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 61
m
2.5.
F(t)=F0sinθt
EI 0.5h
EI
2EI EI h
F(t)
Q1
1.50m
Q2
2.00m
2.00m
Breviar teoretic
1. Forţe
Forţele care intervin în echilibrul dinamic instantaneu în cazul vibraţiilor
forţate cu amortizare vâscoasă, sunt următoarele:
o forţa de inerţie
Fi(t) = - m· x
&&(t) (2.1)
o forţa de amortizare
Fa(t) = c· x& (t) (2.2)
o forţa elastică
Fe(t) = k·x(t) (2.3)
o forţa perturbatoare
F(t) = F0·sinθt (2.4)
2. Ecuaţii de condiţie
Ecuaţia de mişcare va avea forma finală:
F
&&(t) + 2βx& (t) + ω2 x(t) = 0 sin θt
x (2.5)
m
unde s-au introdus notaţiile:
c
2β = ,
m
β reprezintă un factor de amortizare
k
ω2 = ,
m
pulsaţia proprie a sistemului oscilant neamortizat.
3. Răspunsul exprimat în deplasări
Răspunsul forţat staţionar, fără a considera amortizarea se determină cu
expresia:
θ
x(t) = µF0 δ(sin θt − sin θt) (2.6)
ω
sau
x(t) = µ·F0·δ·sinθt, (2.7)
considerând numai influenţa răspunsului forţat.
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 63
c
ν% = 100
c cr
±Fd
Mmax
(Fd+Q)l/4=6.97737⋅104 N⋅m
Tmax
l/2(Fd+Q)=2.79095⋅104 N
Mmin
(Q-Fd)l/4=2.8326⋅104 N⋅m
l/2(Q-Fd)=1.133⋅104 N
Tmin
Fig.2.7
Fd = µFo = -3,5⋅103N
iar a forţei gravitaţionale
Q=mg=4⋅103⋅9,81=3,924⋅104N
6. Diagramele de eforturi maxime şi minime: Mmax şi Mmin
66 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii forţate
Q ±Fd
Mmax
(Fd+Q)l=1.787⋅105 N⋅m
Mmin
(Q-Fd)l=2.137⋅105 N⋅m
Fig.2.8
Aplicaţia 2.3
1. Calculul factorului de amplificare dinamică, µ.
Diagrama de momente pentru calculul flexibilităţii este trasată în
figura 2.9.
Coeficientul de flexibilitate rezultă:
11l3
δ= = 2,72817 ⋅ 10 − 6 mN−1 ,
48EI
iar pulsaţia proprie
ω = 9,57269 rad s-1
şi factorul de amplificare:
1 1
µ= = = 2,14925
θ 2 7 2
1− 1−( )
9,57269
ω2
2. Determinarea răspunsului exprimat în deplasări
y(t)=µF0 δ sinθt=0,0586352 sin7t
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 67
1,1
l/2
l/4
M,M
Fig.2.9
yd = µF0 δ=0,0586352m
Deplasarea produsă de forţa gravitaţională
YQ = Q δ = 4⋅103⋅9,81⋅2,72817⋅10-6
YQ = 0,1070534 m
Deplasările finale (maxime şi minime) rezultă:
Ymax = Yd+YQ=0,1656886m
Ymin = YQ-Yd=0,0484182m
3. Determinarea răspunsului exprimat în eforturi
Calculăm valorile forţelor maxime şi minime:
Fd = µF0 = 2,14925⋅104N
Q = mg = 3,924⋅104N
Fmax = Q + Fd = 6,07325⋅104N
Fmin = Q - Fd = 1,77475⋅104N
şi trasăm diagramele de eforturi, figura 2.10.
Aplicaţia 2.4
1. Calculul flexibilităţii, δ
Constituim cele două stări de acţionare: reale şi virtuale, figura 2.11.
68 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii forţate
15.183⋅104
Q Fmax
Mmax
7.59156⋅104
Mmin
2.2184375⋅104 N⋅m
Fig.2.10
1.1 SR, SV
l 2l l 2l
1 SV
1.1
1 2 3 4
Fig.2.11
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 69
4EI
K23 =
3l
4EI 10EI
K32 = K3 = K32+K34 =
3l 3l
K 32
d32 = = 0,4
K3
-1481.4808
1111.0672 0.0906
-1.0196 -0.2266
-14.7279 -7.3639
47.8645 95.7289 0.136
-1111.0672
-478.6444 -239.3222 4.4183
-1.0196
-444.444 888.888 143.5933
-33.1366
-1076.911 1111.111 -2222.222 1333.3332
Fig.2.12
4EI
K34 =
2l
70 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii forţate
K 34
d34 = = 0,6
K3
Pab2 1 ⋅ 2l ⋅ l2 2
M23 = = = l = 1,11111Nm
2 2 9
l (3l)
Pa2b 1 ⋅ (2l)2 ⋅ l 4
M32 = = = l = 2,22222Nm
2 2 9
l (3l)
Verificarea diagramei M:
M1M l 2l
dx = − ⋅ 1,111067 ⋅ 1 + (−2 ⋅ 1,111067 ⋅ 1 +
∑∫ EI 3EI
l
6EI
+ 2 ⋅ 1,975324 ⋅ + 1 ⋅ 1,975324 −
3
1 l 1 1
− ⋅ 1,111067) + (2 ⋅ 1,975324 ⋅ − ⋅ 1,481481) =
3 6EI 3 3
l
= (7,901296 − 7,90094)
6EI
1.111067 1.481481
1.975324
0.7074
M,M
1 1.481481
1.11067
2l l
Fig.2.13
7,901296 − 7,90094
εT% = ⋅ 100 = 4,5 ⋅ 10 − 3 < 0,1
7,901296
1 1/3
1
l 2l l 2l
Fig.2.14
MM l 2l
dx = ⋅ 1,111067 ⋅ 1,111067 + ⋅ (2 ⋅ (1,111067)2
δ= ∑∫ EI 3EI 6EI
+ 2 ⋅ (1,975324)2 −
l
− 2 ⋅ 1,111067 ⋅ 1,975324) + 2 ⋅ (1,975324)2 + 2 ⋅ (1,481481)2
6EI
− 2 ⋅ 1,975324 ⋅ 1,481481 +
2l
+ ⋅ 2 ⋅ (1,481481)2 + 2 ⋅ (0,74074)2 − 2 ⋅ 1,481481 ⋅ 0,74074
6EI
l
= 27,16049927
6EI
δ=2,155595⋅10-6 mN-1
1
ω= = 10,7693radS −1
mδ
2. Determinarea factorului de amplificare dinamică, µ.
1
µ∗= = 1,72072
2
7 2 2 72
(1 − ) + 4(0,05)
10,46932 10,76932
Fd = µ∗Fo=1,72072⋅104N
3. Determinarea răspunsului în eforturi
Cunoscând mărimea forţei dinamice se determină forţele maxime şi
minime:
72 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii forţate
6.27166⋅104
8.36254⋅104
4.18127⋅104
11.15015⋅104
2.448⋅104
3.26412⋅104
1.63206⋅104
4.35219⋅104
Fig.2.15
Fmax=Q+Fd=4⋅103⋅9,81+1,72072⋅104=5,64472⋅104N
min=Q-Fd=3,924⋅104-1,72072⋅104=2,20328⋅104N
iar diagramele de eforturi sunt trasate în figura 2.15.
Aplicaţia 2.5
1. Calculul flexibilităţii,δ
Pentru calculul coeficientului de flexibilitate utilizăm metoda
forţelor, figura 2.16.
1,1 1 1
SR, SV
SV SR
Fig.2.16.a.
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 73
h/2 1,1
EI h h l
h
2E EI
x1 1,1
M1,M1
l x2 M2,M2 1,1
Fig. 2.16.b.
Calculul coeficienţilor:
M1M1 h3 h2l
δ11 = ∑∫ EI
dx =
2EI
+
EI
1,1
(h+l) h h/2
h/2
M3,M3 1,1 Mp
l 1,1 3h/2
Fig. 2.16.c.
M2M2 l3 l2h
δ22 = ∑∫ EI
dx = +
3EI 2EI
Verificarea coeficienţilor:
74 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii forţate
h3 l3 3hl2 3h2l
δ ss = δ11 + 2δ12 + δ22 = + + +
3EI 3EI 2EI 2EI
1.75
1.3264 1.477726 h/2
0.27227
Mf Mf
M
2.4457 3h/2
Fig. 2.17
- deplasarea după direcţia necunoscutei X2:
Mf Mf 7,8013729
δ= ∑∫ EI
dx =
EI
= 7,429879 ⋅ 10 − 7 (m)
1 1
µ∗ = =
θ2 2 θ2 122 122
(1 − ) + 4ν 2 (1 − )2 + 4 ⋅ 0,052
ω2 ω2 18,34337 2 18,343372
µ∗=1,556393
76 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii forţate
Q Q
Fd 2.06524⋅104 Fd
0.423765⋅104 2.299922⋅104
0.42⋅104
3.8066⋅104
Fig.2.18
Problema nr. 2.2
Aplicaţia 2.6
Variaţiile deplasărilor, vitezelor şi acceleraţiilor masei m a unui sistem cu
1 GLD se determină cu expresia:
x(t) = A sin(ωt + ϕ)
x(t) = A ωcos(ωt + ϕ)
x(t) = -Aω2sin(ωt + ϕ)
unde:
v
A = ( 0 )2 + x 20
ω
x ω
= arctg 0 .
v0
X(t)
0.02=x0
0.0373A
t
ϕ/ω=0.017
T = 0.197 s
Fig. 2.19
x(t)
Aω=0.1846 m⋅s-1
0.5=x0
t
ϕ/ω=0.01782 s
T = 0.197 s
Fig.2.19.a
78 Probleme rezolvate. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii forţate
X(t)
Aω=37.6088 m⋅s-2
ϕ/ω=0.01782 s
T = 0.197 s
x0ω2
Fig.2.19.b
Aplicaţia 2.7
Pentru a reprezenta grafic variaţia deplasărilor masei m utilizăm
expresia:
x(t) = Ae −νωt sin(ω ∗ t + φ ∗ )
unde:
v + νωx 0 2
A = ( 0 ) + x 20
∗
ω
x 0ω∗
φ ∗ = arctg
v 0 + νωx 0
ω ∗ = ω 1 − ν 2 = 4,5596radS −1
T
T∗ = = 1,378S
1 − ν2
xo = 0,02 m, vo = 0,5 ms-1 şi ν = 0,1
rezultă:
∗
A = 0,1134, ϕ∗ = 0,1772 şi = 0,0389
ω∗
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 79
0.5=x0
t
ϕ/ω=0.038
T* = 1.378
Fig. 2.20
Aplicaţia 2.8
În cadrul aplicaţiei 2.5, pentru sistemul oscilant analizat s-au obţinut:
δ = 7,42977⋅10-7 (m), T = 0,3425 (s) şi µ∗ = 1,556393
Variaţia deplasărilor masei m a sistemului oscilant, în regim permanent
de acţionare a forţei perturbatoare se determină cu relaţia:
x(t) = µ∗Fo δ sin(θt - ϕ1)
unde:
µ∗ Fo δ = 1,556393⋅104⋅7,42977⋅10-7 = 0,01156 (m)
2νωθ
φ1 = arctg = 0,1193rad 1
= 6,209 ⋅ 10 − 3
ω 2 − θ2 ω
X(t)
Aω=0.1846 m⋅s1
µ*F0δ⋅sin(-ϕ1)
ϕ/ω
T = 0.3425 s
Fig. 2.21
ν = 18%, Rt = 2 daN/cm2, Cz = 4 daN/cm3(pt.Rt=2daN/cm2),
10
C CORECTAT
Z
= = 6,3daN / cm2
Af
Rezolvare
Pulsaţia proprie a ansamblului fundaţie + teren se determină cu relaţia:
k
ω=
m
unde:
k = C CORECTAT
Z
⋅ Af ,
Q1 + Q2
m= ,
g
Q2 = V ⋅ γb = (2 ⋅ 2 ⋅ 1,5) ⋅ 24 = 144Km ,
rezultă:
g ⋅ CZ ⋅ A f 981 ⋅ 6,3 ⋅ 200
ω= = = 67,3rad / s
Q1 + Q2 544 ⋅ 102
1 θ 60
µ∗ = ;p = = = 0,89
2 2
(1 − p ) + 4ν p 2 2 ω 67,3
1
µ∗ = = 2,6 .
(1 − 0,892 )2 + 4 ⋅ 0,182 ⋅ 0,892
şi
Fo 40 ⋅ 102
σ Fo = = = 0,1daN / cm2
Af 200 ⋅ 200
Obţinem în final:
y max min = y Q Fo
st ± µy st
unde:
Q Q + Q2 544 ⋅ 102
yQ
st = = 1 = = 0,216cm
CZ A f CZ A f 6,3 ⋅ 200 ⋅ 200
Fo 40 ⋅ 102
yFo
st = = = 0,016cm
CZ A f 6,3 ⋅ 200 ⋅ 200
h/3
y(t)
EI=const.
Fig. 1.1
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 83
y(t)
h
EI=const.
l l l
Fig.1.2
y(t) l 2
l
Fig. 1.3
y(t)
l/2 l/2 l/2 l l
Fig. 1.4
84 Probleme propuse. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii libere şi forţate
h
m
y(t)
l/2 l/2 l/2 l/2
Fig. 1.5
F(t) = F0 sin θt
h/3
y(t)
EI=const.
Fig.1.6
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 85
F(t) = F0 sin θt
y(t) l 2
l
Fig.1.7
F(t) = F0 sin θt
h
1.5 ⋅l l
Fig. 1.8
F(t) = F0 sin θt
1.5 ⋅l l 1.5 ⋅l
Fig.1.9
86 Probleme propuse. Sisteme cu 1 GLD – vibraţii libere şi forţate
h
F(t) = F0 sin θt
m
l l
Fig. 1.10
CAPITOLUL 4
SISTEME VIBRANTE CU nGLD
4.1 Vibraţii libere. Metoda forţelor de inerţie sau
metoda matricei de flexibilitate
Se consideră un sistem vibrant cu nGLD. Sistemul este alcătuit
dintr-o grindă simplu rezemată (modelul static) cu n mase concentrate
cărora li se acordă nGLD. Deplasările necunoscute fiind deplasările
măsurate pe direcţia gradelor de libertate dinamică, notate y j (t) , figura
4.1.a.
88 Sisteme vibrante cu nGLD. Vibraţii libere.
Metoda matricei de flexibilitate
a. m1 m2 mj mn
SV
1 2 j n
b.
y1( t ) y n (t )
y 2 (t )
y j (t )
c. I1 ( t ) I 2 (t ) I j (t ) I n (t )
y1 ( t ) y n (t )
y 2 (t )
y j (t )
d. 1
δn1
δ11 δ j1
δ21
δ1 j δ nj
δ2 j δ jj
y1 (t)
y 2 (t)
.
{y(t)} = (4.1)
y j (t)
.
y n (t)
şi vectorul vitezelor:
{y&&(t)} = −{A}ω 2 sin(ωt + φ) (4.9)
sau
(ω 2 [∆ ][m] − [I]){A} = {0}, (4.11)
care reprezintă ecuaţia generală a vibraţiilor proprii, unde [I] este
matricea diagonală unitate (toate elementele de pe diagonala principală
sunt egale cu unitatea, iar celelalte elemente sunt nule).
Ecuaţia matriceală (4.11) este algebrică, liniară şi omogenă.
Sistemul vibrează atunci când A j ≠ 0 , deoarece soluţia banală
verifică ecuaţia (4.11), dar nu este interensantă deoarece corespunde
unei poziţii de repaus a sistemului.
Pentru ca sistemul de ecuaţii (4.11) să admită soluţii diferite de
zero, determinantul prrincipal trebuie să fie nul:
sau
ω 2 δ11m1 − 1 ω 2 δ12 m 2 . ω 2 δ1jm j . ω 2 δ1nmn
2
ω δ 21m1 ω 2 δ 22 m 2 − 1 . ω 2 δ 2 jm j . ω 2 δ 2nmn
. . . . . .
2 = 0 (4.13)
ω δ j1m1 ω 2 δ j2 m 2 . ω 2 δ jjm j − 1 . 2
ω δ jnmn
. . . . . .
ω δ n1m1
2 2
ω δ n2 m 2 . 2
ω δ njm j . ω 2 δ nnmn − 1
1
Dacă se notează λ = ecuaţia (4.13) devine:
ω2
δ11m1 − λ δ12 m 2 . δ1jm j . ωδ1nmn
δ 21m1 δ 22m 2 − λ . δ 2 jm j . ωδ 2nmn
. . . . . .
=0 (4.14)
δ j1m1 δ j2 m 2 . δ jjm j − λ . δ jnmn
. . . . . .
δ n1m1 δ n2 m 2 . δnjm j . δ nnmn − λ
ωi > ω1 , i = 2,3,....n .
sau
{I}i = ωi2 [m]{y}i (4.17)
ω i2 δ j1m1 A 1,i + ω i2 δ j2 m 2 A 2,i + ... + (ω i2 δ jjm j − 1)A 1,i + ... + ω i2 δ jnmn A n,i = 0 .
(4.19)
Se împarte ecuaţia (4.19) prin A 1,i . Se notează:
ω12
ω 22
.
[Ω] = . (4.23)
ω i2
.
ω n2
sau
[y] = [{y}2 {y}1 . {y}i . {y}n ] . (4.25)
4.2. Aplicaţie
Se cere să se determine modurile proprii de vibraţie pentru un
sistem cu două grade de libertate dinamică pentru care se cunosc
matricea maselor:
[m] = m1 0
0 m2
şi matricea de flexibilitate:
δ δ12 m1 0 1 0
ω 2 11 − =0
δ 21 δ 22 0 m 2 0 1
sau:
ω 2 δ11m1 − 1 ω 2 δ12 m 2
=0
ω 2 δ 21m1 ω 2 δ 22 m 2 − 1
şi
δ11m1 − λ δ12 m 2
= 0,
δ 21m1 δ 22 m 2 − λ
unde
1
λ = .
ω2
Se dezvoltă determinantul de mai sus şi se obţine:
1 1
{y}1 = şi {y}2 =
y 2,1 y 2,2
4.3. Determinarea matricei de flexibilitate
Matricea de flexibilitate a unei structuri, în coordonatele dinamice
ale modelului vibrant, a fost definită în paragraful 4.1, relaţia (4.3).
Un element al matricei de flexibilitate δ jk , conform celor expuse,
reprezintă deplasarea produsă de direcţia GLDj când după direcţia GLDk,
3 3
2
m1 m1
2
a. b.
1 1
1
m4
2
1
m2 m3
3
c. d. m2
2
m1
3
m1
d. m1 m2 mj mn
1 2 j n
1,1 1,1
a1. a2.
1,1 1,1
a3. b1.
1,1
1,1
b2. b3.
M j (x)Mk (x)
δ jk = ∑ EI
dx , (4.27)
98 Sisteme vibrante cu nGLD. Vibraţii libere.
Metoda matricei de flexibilitate
c.
δ43 1,1
δ41 δ42 δ44
1,1
δ31 δ32 δ33 δ34
d. 1,1
δ21 δ22 δ23 δ24
1,1
δ11 δ12 δ13 δ14
d. 1,1
1 2 k j n
δ nk
δ1k δ jk
δ 2k δkk
1,1
1 2 k j n
δ1 j δ nj
δ2 j δ kj
δ jj
unde: M j (x) reprezintă momentul încovoietor din secţiunea " x" măsurat
în diagrama de moment încovoietor corespunzătoare situaţiei virtuale de
încărcare " j" a sistemului vibrant;
1,1 1,1
x1
a. b.
SB
l1
l2
1,1
l2 1,1
c1
1 c2 1
Mp , M M1 , M 1
l1
c3 1
M f1 , M f
M1 (x)M1 (x)
δ11 = ∑ EI
dx ,
M1 (x)M1P (x)
∆ 1P = ∑ EI
dx .
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 101
sau
1 1
Mf (x)M (x)
δ11 = ∑ EI
dx ,
1
dacă se utilizează diagrama de moment încovoietor M obţinută prin
soluţionarea unei situaţii virtuale de încărcare constituite din sistemul
de bază (structură static determinată) acţionată în dreptul masei şi pe
direcţia GLD1 a unei forţe virtuale egală cu unitatea (notată 1 ).
CAPITOLUL 5
SISTEME VIBRANTE CU nGLD
y1 (t)
y 2 (t)
.
{y(t)} = . (5.1)
y j (t)
.
y n (t)
a. m1 m2 mj mn
SV
1 2 j n
b.
y1( t ) y n (t )
y 2 (t )
c. y j (t )
I j (t )
d. y j (t )
R1, j ( t ) R2 , j ( t ) R j , j (t ) Rk , j ( t ) Rn , j ( t )
e.
K 11 K 21 K j1 K k1 K n1
f. 1
K1 j K2 j K jj K kj K nj
iar pentru celelate „n” deformate de tipul celei din fig.5.1.d., deci prin
producerea de cedări de reazeme pe direcţia fiecărui GLD, în blocajele
simple de GLD, va rezulta un sistem de ecuaţii care, scris sub formă
matriceală, arată astfel:
− {I(t)} + [K ] {y(t)} = {0} , (5.7)
[m] = m1
.
m2
[K] = K11 K 12
.
K 21 K 22
K 11 K 12 2 m1
−ω =0
K 21 K 22 m2
sau
K 11 − ω 2 m1 K 12
2 =0
K 21 K 22 − ω m 2
şi
m1m 2 − λ(m 2K 11 + m1K 22 ) + λ2 (K 11K 22 − K 12
2
)=0
dacă
1
λ =
ω2
sau
ω 4 m1m 2 − ω 2 (m 2K 11 + m1K 22 ) + (K 11K 22 − K 12
2
) = 0.
În final:
unde:
1 1
{y}1 − y şi {y}2 − .
2,1 y 2,2
108 Sisteme vibrante cu nGLD. Vibraţii libere.
Metoda matricei de rigiditate
Fiecare dintre sistemele de mai sus cuprind câte două ecuaţii, dar
cum y 1,1 = 1 şi y 1,2 = 1 , atunci, din prima ecuaţie a fiecărui sistem de
ecuaţii se obţine ordonata y 2,1 , respectiv y 2,2 , iar cea de a doua ecuaţie,
a fiecărui sistem, este utilizată pentru verificarea ordonatelor calculate.
şi
{y}rT [K] {y}i = 0. (5.24)
{}
unde y r reprezintă vectorul propriu normalizat, se calculează cu
relaţia:
{y}r =
1
{y}r ; (5.28)
Mr
[Y ] [K] [Y ] = [Ω]
T
(5.31)
şi
[Y ] [C] [Y ] = [2νω].
T
(5.32)
det([D]) = det([Ω] ,
−1
(5.35)
u([D]) = u([Ω] .
−1
(5.36)
[K] = K11 K 12
. (5.41)
K 21 K 22
2
m1
SV SBD
1
a. b.
1 1
K 21 K 22
K12
c. K 11
d.
Z1 Z2
Z3
X2
SB X1
SB
e. f. X4
X5
X3
[ ]
unde: δ ij reprezintă matricea coeficienţilor, un coeficient se determină
cu relaţia:
Mi (x)M j (x)
δ ij = ∑ EI
dx ; (5.43)
x 11 = K 11 şi x 12 = K 21 , 5.45)
respectiv:
x 12 = K 12 şi x 22 = K 22 . (5.46)
[ ]
în care: rij reprezintă matricea coeficienţilor, matricea de rigiditate
dedusă în coordonatele statice ale sistemului;
{z }
r
j - vectorul necunoscutelor, deplasările unghiulare ale
nodurilor;
{R } - vectorul termenilor liberi; termenii liberi sunt produşi de
r
ip
cedările de reazem, în cele două situaţii de încărcare,
r - situaţii de încărcare.
Pentru calculul termenilor liberi se produc, pe sistemul de bază,
în cazul structurii propuse în studiu, figura 5.3, cedări de reazem. Cele
două situaţii de încărcare sunt prezentate în figura 5.b şi c, iar pentru
calculul coeficienţilor, de exemplu în cazul primei necunoscute, z1 ,
deformata sistemului de bază, figura 3.a, este desenată în figura 3.d.
După ce se calculează coeficienţii şi termenii liberi, se rezolvă
cele două sisteme de ecuaţii de echilibru static. Cu necunoscutele
determinate se trasează diagramele de eforturi, momente încovoietoare.
Aplicând, apoi, principiul lucrului mecanic virtual se calculează, pentru
momentele încovoietoare determinate anterior, reacţiunile din reazemele
simple introduse pe direcţiile GLD. Aceste reacţiuni sunt identice cu
elementele matricei de rigiditate, pe care ne-am propus să o
determinăm.
114 Sisteme vibrante cu nGLD. Vibraţii libere.
Metoda matricei de rigiditate
Z1
1 1
Z1 Z2 R1p R3p
Z3
K K
K K
1
SB R2p SB
a. b.
2 2 1 2
R3p r31 r21
R1p R2p r11
K
K K K K
SB
c. K K d.
sau
{X} {p x }
[rij ] Y = Py , (5.49)
θ M
unde: {X} reprezintă vectorul necunoscutelor deplasări liniare ale
nodurilor structurii pe direcţia axei OX;
Z3 Z4 Z5
2
m1 Z2
Z1
1
a. b.
{X} {p x }
[r11 ] [r12 ] Y P
= y . (5.50)
[r21 ] [ 22 ] θ M
P y
Cum {Px } ≠ {0} , iar y = {0} , se va elimina vectorul din
M θ
relaţia (5.50), rezultă:
3.1 m1 m1
1 2
1.5l 0.5l l
3.2
1 2 3
l 2l 2l
Fig. 3.1
118 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – Vibraţii libere
3.3
m1
1
0.5h
EI
2
2EI m2
EI h
0.5l 0.5l
Fig. 3.2
3.4
h
1
l l 2 l
Fig. 3.3
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 119
3.5
EI m2=m
2
a
EI
EI
2EI 1
m1=1.5m
a
2EI 2EI
1.5a
Fig. 3.4
Breviar teoretic
DETERMINAREA MODURILOR PROPRII DE VIBRAŢIE
UTILIZÎND MATRICEA DE FLEXIBILITATE
Prin mod propriu de vibraţie se înţelege ansamblul format dintr-o
pulsaţie (valoare) proprie şi o formă (vector) proprie de vibraţie.
1. Constituirea matricei de inerţie, [m]
Matricea de inerţie a unui sistem dinamic se constituie prin
scrierea pe diagonala principală a maselor sistemului oscilant.
m1 0
m2
O
[m] = (3.1)
mj
O
0 mn
sau
[∆][m] − λ[I] = 0 (3.8)
unde
1
λ= ,
ω2
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 121
[ω ]
2
=
O
ω2j
(3.9)
O
0 ωn2
6. Verificarea pulsaţiilor proprii
Pentru a verifica valorile proprii determinate se compară urma
(suma elementelor de pe diagonala principală) şi determinantul matricei
dinamice [∆ ] ⋅ [m] cu urma şi determinantul inversei matricei spectrale
[ω ] 2 −1
şi dacă acestea sunt egale atunci avem certitudinea că sunt
corect calculate:
[ ] )
u([∆ ][m]) = u( ω 2
−1
(3.10)
şi
εa
εr % = ⋅ 100 < 0,1 ,
u([∆ ][m])
şi
122 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – Vibraţii libere
εa
εr % = ⋅ 100 < 0,1 ,
det( ω [ ]
2 −1
)
sau
([∆ ][m] − λ[I]){yi} = {0} (3.15)
sau
n
∑ m jy j,iy j,r = 0 . (3.18)
j =1
m1
m
[m] = 2 .
O
mn
εr % =
[ ] ⋅ 100 < 0,1
u([m]−1 [k ]) − u( ω2 )
(3.25)
u([m] −1
[k ])
şi
εr % =
[ ]
det( m −1 [k ]) − det( ω2 ) [ ] ⋅ 100 < 0,1 . (2.26)
det([m] −1
[k ])
7. Determinarea vectorilor (formelor) proprii de vibraţie, {yi}
Introducând succesiv valorile proprii în sistemul de ecuaţii al
formelor proprii de vibraţii adimensionale se obţin n sisteme de ecuaţii
ale căror soluţii, determinate pentru yj,I=1, reprezintă ordonatele
formelor proprii de vibraţie:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 125
[m] = m1 0 2 0
= m
4 2 0
= 10 (kg)
0 m2 0 1 0 1
2. Determinarea matricei de flexibilitate,[∆]
Prin integrarea diagramelor de momente din figura 3.5 se
determină elementele matricei de flexibilitate.
126 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – Vibraţii libere
1, 1
0.38l
M1 , M1
1.5l 0.5l l
1, 1 M2 , M2
l
2l l
Fig. 3.5
l3 3 − 7
[∆] = δ11 δ12
=
−8 3
= 9,5238095 ⋅ 10
− 7 -1
(mN )
δ21 δ22 32EI − 7 32 − 7 32
3. Calculul valorilor (pulsaţiilor) proprii, ωi
Introducând matricele de inerţie şi flexibilitate determinate mai
sus în ecuaţia caracteristică, aceasta devine:
ml3 3 − 7 2 0 1 0
− λ =0
32EI − 7 32 0 1 0 1
α3 − 38α2 + 94 = 0
unde:
32EI 32EI 1
α= λ= ⋅
3 3
ml ml ω2
În urma rezolvării acestei ecuaţii se obţin următoarele rădăcini:
α1=35,34013464, α2=2,659865362
şi deci:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 127
ml3 ml3
λ1 = 35,34013464 ; λ 2 = 2,659865362
32EI 32EI
Matricea spectrală va avea forma:
[ω ] = ω0 0 32EI
2
2 1 0,02829640 0
=
ω2
2
ml3 0 0,375958879
[ ]
u([∆ ][m]) = u ω2
−1
det([∆ ][m]) = det ω2
[ ]
−1
Utilizând matricele [∆], [m] şi [ω2], determinate anterior, cele
două relaţii pentru verificare, exprimate prin intermediul erorilor
absolute şi relative, devin:
[ ]
ε a = u([∆ ][m]) − ω 2
−1
= 38
ml3
32EI
− 38
ml3
32EI
=0
εr % = 0
2 2
[ ]
ε a = det([∆ ][m]) − det ω 2
−1
ml3
= 94
32EI
ml3
− 94,00000002
32EI
=
2
ml3
= 0,00000002
32EI
128 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – Vibraţii libere
εa
εr % = ⋅ 100 = 1,81 ⋅ 10 − 8 < 0,1
2
ml3
94
EI
5. Calculul vectorilor (formelor) proprii de vibraţie, {y i }
y1,1 = 0.238
y2,1 = 1
2l l
2l l
Fig. 3.6
6. Verificarea formelor proprii de vibraţie
Formele proprii de vibraţie vor fi verificate prin aplicarea
condiţiilor de ortogonalitate:
2
∑ m jy j,1y j,2 = 0
j =1
2 ⋅ 4 ⋅ 10 −9 m
εr % = ⋅ 100 = 2,4 ⋅ 10 − 7 < 0,1 .
1⋅1⋅ m
Aplicaţia 3.2
1. Constituirea matricei de inerţie, [m]
Conform datelor numerice ale sistemului oscilant considerat, figura 3.1,
matricea de inerţie se constituie sub forma:
m1 0 0 1,5 0 0 1,5 0 0
[m] = 0 m2
0 = m 0 2 0 = 1,53 ⋅ 10 4 0 2 0, (kg)
0 0 m3 0 0 1 0 0 1
130 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – Vibraţii libere
l 1, 1
M1 , M1
1, 1
3l 2l
M2 , M2
5l 4l 2l 1, 1
M3 , M3
l 2l 2l
Fig. 3.7
3. Calculul valorilor (pulsaţiilor) proprii, ωi
Ecuaţia caracteristică în care s-au introdus matricele de inerţie şi
de flexibilitate este în acest caz:
1,5 8 7 1 0 0
ml3
6 54 54 − λ 0 1 0 = 0
3EI
10,5 108 125 0 0 1
sau:
α3 − 180,5α2 + 1065α − 480 = 0
unde:
3EI 3EI 1
α= λ= ⋅
3 3
ml ml ω2
Rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 131
5,7336339 ⋅ 10 −3 0 0
3EI
= 0 0,178603383 0
ml3 0 0 2,034412979
4. Verificarea pulsaţiilor proprii
Prin efectuarea produsului matriceal [∆][m], matricea rezultantă
este numită matricea dinamică, rezultă:
1,5 8 7
ml3
[∆][m] = 6 54 54
3EI
10,5 108 125
[ ]
ε a = u([∆ ][m]) − u ω2
−1
= 6 ⋅ 10 − 7 ⋅
3EI
ml3
εa
εr % = ⋅ 100 = 3,546 ⋅ 10 − 7 < 0,1
u([A ][m])
şi
[ ]
ε a = det([∆ ][m]) − det ω2
−1
= 1 ⋅ 8 ⋅ 10 − 6 (
3EI 3
ml3
)
εa
εr % = ⋅ 100 = 3,75 ⋅ 10 − 7 < 0,1 .
det([∆ ][m])
y 2,1 = 0.45
y 2,2 = 1.068
y1,3 = 2.089
Fig. 3.8
6. Verificarea formelor proprii de vibraţie
Formele proprii de vibraţie vor fi verificate prin aplicarea
următoarelor condiţii:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 133
ε a = −3 ⋅ 10 −9 m, ε r % = 3 ⋅ 10 −7 < 0,1
Aplicaţia 3.3
1. Constituirea matricei de inerţie, [m]
Ţinând seama de datele numerice cuprinse în tabelul 2.1
matricea de inerţie a sistemului vibrant considerat, figura 3.2, va fi:
1 0 0
[m] = m0 1 0
0 0 1
M1M1 1
δ11 = ∑∫ EI
dx = 7,8014
EI
M1M2 1
δ12 = ∑∫ EI
dx = −0,2366
EI
1 1
δ23 = 0,4726 , δ13 = 3,6393
EI EI
1 1
δ22 = 1,1574 , δ33 = 3,2248
EI EI
134 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – Vibraţii libere
Introducând notaţia:
EI
α= λ
m
şi efectuând diferenţa celor două matrice ecuaţia caracteristică devine:
7,8014 − α − 0,2366 3,6393
− 0,2366 1,1574 − α 0,4726 = 0
3,6393 0,4726 3,2248 − α
şi
m 3
det([∆ ][m]) = 05978341( ) ,
EI
[ ]
3
−1 m
det ω2 = 11,05178343
EI
− 0,555758284
{y 2 } = 1,084155486 ,
1,0
− 0,54925585
{y 3 } = − 1,203935681 .
1,0
Formele proprii de vibraţie sunt trasate în figura 3.9.d, e şi f.
6. Verificarea formelor proprii de vibraţie
Aplicăm condiţiile de ortogonalitate ale formelor proprii:
136 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – Vibraţii libere
1.75 0.463
1.3265 0.463
1.4777
0.2723
a. b.
M1, M1 M2 , M2
2.4458
y1,1 = 1.809
0.8892 0.5867
y3,1 = 1
y2,1 = 5.14 ⋅ 10 −3
c. d.
M3 , M3
e. f.
Fig. 3.9
3
∑ m jy j,1y j,2 = 0; m1y1,1y1,2 + m2 y 2,1y 2,2 + m3 y 3,1y 3,2 =
j =1
= (1,089374292 )(− 0,555758284 )m + ,
5,1419592 ⋅ 10 − 3 ⋅ 1,084155486m + m ⋅ 1 ⋅ 1
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 137
Aplicaţia 3.4
1. Constituirea matricei de inerţie, [m]
Conform datelor numerice ale sistemului dinamic considerat,
figura 3.3, matricea de inerţie se constituie sub forma:
[m] = m1 0 2 0
= m
4 2 0
= 1,53 ⋅ 10 , (kg)
0 m2 0 1 0 1
2. Determinarea matricei de flexibilitate,[∆]
Eforturile din barele grinzii cu zăbrele şi valorile coeficienţilor de
flexibilitate sunt cuprinse în tabelul 3.1 şi au fost determinate aplicând
metoda izolării nodurilor şi corespunzător formulei Mohr - Maxwell.
Tabelul 3.1
Bara lkr N1 2
Nkr (N1 )2l (N1 )2 ⋅ (Nkr )2lkr
kr kr kr kr
δij = ∑
N1
kr
2
⋅ Nkr ∑ 9.3074 18.2825 6.6963
EAkr
138 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – Vibraţii libere
[ω ] = EA
2 0,0358
m 0
0,1114
0
[ ]
ε a = u([∆ ][m]) − u ω 2
−1
= (δ11m1 + δ 22m2 ) − (λ1 + λ 2 ) =
m m
= 36,8973 − 36,8973 =0
EA EA
εr % = 0
ε a = det([∆ ][m]) − det ω 2
[ ]
−1
( 2
= m1m2 δ11δ 22 − δ12
)
− (λ1 ⋅ λ 2 ) =
2 2 2
m m m
= 250,6442 − 250,6443217 = −1,217 ⋅ 10 − 4 ⋅
EA EA EA
εa
εr % = = 4,86 ⋅ 10 −5 < 0,1
2
m
250,0644
EA
5. Calculul valorilor (formelor) proprii de vibraţie
Prima formă proprie de vibraţie se determină rezolvând
următorul sistem de ecuaţii:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 139
şi o eroare relativă:
εa
εr % = = 4,384 ⋅ 10 − 3 < 0,1 ,
m
atestând corectitudinea valorilor ordonatelor formelor proprii de vibraţie.
Aplicaţia 3.5
1. Constituirea matricei de inerţie [m]
Z5 Z6
EI
2 Z2
EI EI
Z3
2EI Z4
1 Z1
2EI 2EI
a. b.
r51 r61
2
r21
5 6 6EI
6EI r31 a2
2
1 a
r41 r11
3 4
6 ⋅ 2EI 3 ⋅ 2EI
a2 Z1 = 1 a2
c. d.
r21
∆ 6EI 6EI
6EI ψ= 6EI
a a2 a2
a 2
r11 a2
6 EI 3 ⋅ 2EI
2 ∆
a ψ= a2
a
e. f.
Fig.3.10.a
142 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – Vibraţii libere
r52 r62
r22 ∆
6EI 6EI ψ=
a
a2 a2 6EI 6EI
2
a a2
r32 r42 r12
r12
a. b.
r22 r65
r55 r25
6EI ∆
ψ= 6EI
2 a
a
a2
r35 r45
r15
c. d.
r25
4EI
a 4EI ∆
∆ ψ=
ψ= a
a a r15
2EI
a
f. e.
Fig.3.10.b
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 143
r54 r64
4EI
r24 a
4EI
∆ 2EI
a ψ=
a a
r14
r34 3 ⋅ 2EI r14
1.5a r44 3EI
a
a. b.
r24
∆ 4EI
ψ=
a a
2EI
a
c.
Fig. 3.10.c
4. Calculul valorilor proprii, ωi
Introducând matricele de inerţie şi de flexibilitate, deduse la
punctele 1, 2 şi 3 în ecuaţia caracteristică (3.24) se obţine:
EI
ω2
2
= 35,96069821 .
ma3
5. Constituirea matricei spectrale, [ω2]
[ω ] = maEI
2
3
2,381125953
0 35,
0
96069821
6. Verificarea pulsaţiilor proprii
Efectuând produsul matriceal:
EI 26,60312243 − 12,29052259
[m]−1 [K] =
ma3 − 18,43878389 11,73870173
verificarea pulsaţiilor proprii se efectuează prin intermediul erorilor
relative, rezultă:
( ) ([ ]) ⋅ 100 = 0
u [m]−1 [K ] − u ω 2
u([m] [K ])
εr % =
−1
sau
( )
det [m]−1 [k ] − det ω 2 ([ ]) ⋅ 100 = 0
( [K])
εr % =
det [m] −1
(
K − ω2m ⋅ X
11 1 1
)
1,1 + K12 X 2,1 = 0
(
K 21X1,1 + K 22 − ω12m2 ⋅ X 2,1 = 0 )
sau
EI EI
39,90468365 3 − 2,381125953 3
⋅ 1,5m ⋅ X1,1 −
a ma
EI
− 18,43878384 ⋅ X 2,1 = 0
a3
− 18,43878389 EI ⋅ X
1,1 +
a3
EI EI
+ 11,73870173 − 2,381125953 m ⋅ X 2,1 = 0
a3 ma3
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 145
şi
EI EI
39,90468365 3 − 35,96069821 ⋅ 1,5m ⋅ X1,2 −
a ma3
EI
− 18,43878389 ⋅ X 2,2 = 0
a3
− 18,43878389 EI ⋅ X
1,2 +
a3
EI EI
+ 11,73870173 − 35,96069821 m ⋅ X 2,2 = 0
a3 ma3
{X1}T [m]{X2 } = 0
şi determinăm eroarea absolută şi cea relativă:
ε a = X1,1 X1,2m1 + X 2,1 X 2,2m2 =
= 0,507494194 (− 1,313643927 ) ⋅ 1,5m + 1 ⋅ 1 ⋅ m = 1,09 ⋅ 10 − 9 m
1,09 ⋅ 10 −9 ⋅ m
εr % = = 1,09 ⋅ 10 − 7 < 0,1 .
1⋅1⋅ m
CAPITOLUL 6
SISTEME VIBRANTE CU nGLD
F1 ( t ) F2 ( t ) Fk ( t ) Fm ( t )
a. m1 m2 mj mn
SV
1 2 j n
b.
y1 ( t ) y n (t )
y 2 (t )
y j (t )
c. I j (t )
y j (t )
R1, j ( t ) R2 , j ( t ) R j , j (t ) Rk , j ( t ) Rn , j ( t )
F1 ( t ) F2 ( t ) Fk ( t ) Fm ( t )
d.
R1,F ( t ) R2 , F ( t ) R j ,F (t ) Rk , F ( t ) Rn ,F ( t )
F0 ,1 F0,2 F0 ,k F0 ,m
e.
R0,1 R0,2 R0 , j R0 ,k R0 ,n
F1 (t)
F2 (t)
.
{F(t)} = . (6.1)
Fk (t)
.
Fm (t)
y 1 (t)
y 2 (t)
.
{y(t)} = . (6.2)
y j (t)
.
y n (t)
I1 (t)
I 2 (t)
.
{I(t)} = = −[m]{y
&&(t)}. (6.3)
I j (t)
.
In (t)
R 1,F (t)
R 2,F (t)
.
{R F (t)} = , (6.6)
R j,F (t)
.
R n,F (t)
în care, R j,F (t) reprezină reacţiunea din blocajul „j” când sistemul de
bază dinamic este acţionat simultan de forţe perturbatoare exterioare.
Deoarece forţele perturbatoare considerate, în studiu, sunt
armonice, de tipul:
Fk (t) = F0,k sin θt , (6.7)
rezultă:
{R F (t)} = {R 0 } sin θt (6.8)
şi
R 0,1
R 0,2
.
{R 0 } = , (6.9)
R 0, j
.
R 0,n
în care s-a notat cu {y} vectorul deplasărilor dinamice maxime (în regim
forţat).
De asemenea, în aceste condiţii, forţele de inerţie sunt
determinate cu relaţia:
θ = ω i , i = 1, n . (6.16)
y 1 (t)
y 2 (t)
.
{y(t)} = (6.18)
y j (t)
.
y n (t)
sau
{y(t)} − [∆] {I(t)} + {∆ F (t)} = {0} , (6.20)
F1 ( t ) F2 ( t ) Fk ( t ) Fm ( t )
a. m1 m2 mj mn
SV
1 2 j n
b.
y1 ( t ) y n (t )
y 2 (t )
y j (t )
F1 ( t ) F2 ( t ) Fk ( t ) Fm ( t )
c. I1 ( t ) I 2 (t ) I j (t ) In (t )
y1 ( t ) y n (t )
y 2 (t )
y j (t )
d. 1
δn1
δ11 δ j1
δ21
e. F0,1 F0 ,2 F0 ,k F0 ,m
∆0 ,1 ∆0 ,n
∆0,2
∆0 , j
Fig. 6.2. Sistem vibrant cu n GLD:
a. sistemul acţionat de forţe perturbatoare; b. deformata sistemului sub
acţiunea forţelor perturbatoare; c. şi d. deformatele sistemului vibrant
produse de acţiuni egale cu unitatea aplicate succesiv în dreptul maselor şi
pe direcţiile GLD; e. deformata sistemului produsă de amplitudinile forţelor
perturbatoare.
152 Sisteme vibrante cu nGLD. Vibraţii forţate.
Metoda matricei de rigiditate. Metoda matricei de flexibilitate
deoarece:
{∆ F (t)} = {∆ 0 } sin θt . (6.26)
m1
m2
.
[m] = ; (6.27)
mj
.
mn
4.2.1 F2(t)=F02sinθt
2 h/2
EI
m1 F1(t)=F01sinθt
1
h
2EI 2EI
Fig. 4.1
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 155
4.2.2
F2(t)
1
h/2 EI
EI
F1(t) 2
h
2EI 2EI EI
l l
Fig. 4.2
4.2.2
F1(t) F2(t)
m1 m2
1 2
l l l 2l l
Fig. 4.3
Obs.1. Sistemul dinamic 4.2.1 se va rezolva prin metoda forţelor de
inerţie.
Obs.2. Sistemul dinamic 4.2.2 se va rezolva prin metoda matricei de
rigiditate.
Obs.3. Sistemul vibrant 4.2.3 se va rezolva prin efectuarea unei analize
modale.
156 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – Vibraţii forţate
Breviar teoretic
RĂSPUNSUL FORŢAT AL SISTEMELOR CU N GLD UTILIZÎND
METODA MATRICEI DE FLEXIBILITATE
1. Constituirea matricei de inerţie, [m]
m1 0
m2
[m] =
O
0 mn
ω2 [∆ ][m] − [I] = 0
Fo,1
M
{Fo } = Fo,k (4.2)
M
Fo,n
[K] − ω2 [m] = 0
reprezintă pulsaţiile proprii, cu ajutorul cărora se constituie matricea
spectrală.
5. Verificarea situaţiei de rezonanţă, θ=ωi
Fenomenul de rezonanţă (θ=ωi) produce o puternică amplificare a
răspunsului sistemului şi pentru evitarea acestei situaţii este necesar să
se respectă condiţia:
θ
1,3 ≤ ≤ 0,7
ωi
( )
. [K ] − θ2 [m] {y} + {R o } = {0} (4.7)
Fd1
Fd2
M
{Fd} = = [K]{y}. (4.8)
Fdj
M
Fdn
10. Determinarea răspunsului dinamic în eforturi
Diagramele de eforturi maxime şi minime se trasează aplicând
metodele Staticii Construcţiilor în cazul acţionării sistemului vibrant cu
forţele dinamice maxime, Fd, aplicate în dreptul maselor şi pe direcţiile
GLD şi cu forţele gravitaţionale aplicate pe direcţii verticale.
RĂSPUNSUL FORŢAT AL SISTEMELOR CU nGLD UTILIZÂND
METODA ANALIZEI MODALE
1. Constituirea matricei maselor, [m]
m1 0
O
[m] = m2
O
0 mn
2-3. Determinarea modurilor proprii de vibraţii, [ω2], [y]
Se realizează următoarele:
o stabilirea situaţiilor de încărcare;
o calculul coeficienţilor de rigiditate;
o determinarea pulsaţiilor proprii şi constituirea matricei spectrale;
o calculul formelor proprii de vibraţie;
o verificarea pulsaţiilor şi formelor proprii de vibraţie.
160 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – Vibraţii forţate
n ∑ F0, j ⋅ y j,i
∑ y j,i
j =1
yj = µi . (4.10)
n
i =1
ωi2 ∑mj ⋅ y 2j,i
j =1
[m] = m1 0 1 0
= m
4 1 0
= 1,78 ⋅ 10 (kg)
0 m2 0 1 0 1
2-3. Determinarea matricei de flexibilitate, [∆]
Integrând diagramele de momente încovoietoare trasate în figura
4.4, rezultă următoarea matrice de flexibilitate:
1 3,224819 3,6393475 − 8 2,9653508 3,3465264
[∆] = = 10
-1
(mN )
EI 3,6393475 7,8013729 3,3465264 7,1736762
4. Calculul pulsaţiilor proprii, ωi
Matricea spectrală are forma:
[ω ] = EIm 0,101915383
2
0
0 622,657009
=
0,823634488 0
0
5032,03655
(rad s-1),
ω1 = 24,95309618(rads −1 )
ω 2 = 70,93684903(rads −1 )
5. Verificarea condiţiei de rezonanţă, θ=ωi
Pentru a evita fenomenul de rezonanţă, în situaţia când răspunsul
sistemului este puternic amplificat, este necesar să fie satisfăcută
condiţia:
θ
0,7 ≥ ≥ 1,3
ωi
F
{F0 } = F0,1 = 103 5 (N)
0,2 3
7. Determinarea vectorului {∆0}
∆ 103 27,8711945
{∆ 0 } = ∆ 0,1 = [∆]{F0 } =
0,2 EI 49,924907
1.75
1.3265 1, 1
0.88892 1, 1
0.5867 1.4777
0.2723
a. b.
M2 , M2 M1 , M1
2.0241 2.4458
Q1 Q1 Fd1
Fd1
Q2 Q2
Fd2 Fd2
c. d.
14346.7018 14547.4543
554.4966
1457.4543 554.4966
e.
f.
M1 , M1 M2 , M2
28542.861 28542.861
Fig.4.4
Aplicaţia 4.2
1. Constituirea matricei de inerţie, [m]
[m] = m1 0 1 0
= m
4 1
= 2,29 ⋅ 10
0
(kg)
0 m2 0 1,5 0 1,5
164 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – Vibraţii forţate
[ω ] = mhEI
2
3
2,4614
0
0
35,6822
K21
K11
a.
K22
1
K12
b.
Fig.4.5
5. Verificarea condiţiei de rezonanţă, θ=ωi
Pentru valoarea pulsaţiei forţelor perturbatoare θ = 30 rad s-1
rezultă:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 165
θ θ
= 1,547; = 0,4063
ω1 ω2
[k ] − θ2 [m]){y} + {R 0 } = {0}
se obţine sistemul:
EI EI EI
34,0503 3 − 5,891025 ⋅ m ⋅ y1 − 8,7935 ⋅ y 2 − 10 4 = 0
3
h mh h3
− 8,7935 EI ⋅ y + 6,14 EI − 5,891025 EI ⋅ 1,5m ⋅ y − 10 4 = 0
1 2
h3 h3 mh3
y1 h3 − 1286,000894
{y} = = .
y 2 EI − 5255,342334
9. Determinarea forţelor dinamice maxime, Fd
Forţele dinamice maxime se determină cu relaţia:
166 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – Vibraţii forţate
{Fd}=[k] {y}
sau:
Fd1 EI 34,0503 − 8,7935 h3 − 1286,000894
{Fd } = = 3
Fd2 h − 8,7935 6,14 EI − 5255,342334
şi
{Fd } = 2424,136573
, (N).
− 20959,35307
10. Determinarea răspunsului dinamic în eforturi
Acţionând sistemul vibrant cu forţele dinamice obţinute mai sus,
fig.4.6, diagramele maxime şi minime se vor trasa prin metodele Staticii
Construcţiilor, figura 4.7.
Q1
Fd1
Q2
Fd2
c.
Q1
Fd1
Q2
Fd2
d.
Fig.4.6
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 167
2.8817 ⋅ 10 6
4.2993 ⋅ 10 6
3.5858 ⋅ 106
6
1.11736 ⋅ 10
2.5048 ⋅ 10 6
4.7594 ⋅ 106
e.
Mmax
3.271 ⋅ 10 6 3.181 ⋅ 10 6
2.8817 ⋅ 10 6 4.7594 ⋅ 10 6
4.7594 ⋅ 106
f.
Mmin
Fig.4.7
Aplicaţia 4.3
1. Constituirea matricei de inerţie, [m]
41 2
3 112 −
[∆] = 1 9 ,
2 88
6EI −
9 81
iar matricea de rigiditate:
6EI 1 9856 2016
[k ] = [∆]−1 = 3
⋅
1 3160 2016 3321
[ω ] = mEI1
2
3
5,0939323
0
0
15,60709
1 1
µ1 = =
2 2
2 2 EI EI
1 − θ + 4ν 2 θ 17,175 17,175
m 2 m
ω12 ω12 1 −
EI
+ 4 ⋅ 0,05
EI
5,0939323 5,0939323
m m
a.
55
⋅l
168 1, 1 16
⋅l
168
48.5 6
⋅l ⋅l
168 168
b.
12 24 1, 1 18
⋅l ⋅l ⋅l
81 81 81
32
⋅l
81
c.
497341.7961 220670.9583
Q1 + Fd1 Q2 + Fd2
246295.4626
407731.7469
285139.8515
Mmax
41777259.9605 Mmin
d. 206432.2163
Q1 − Fd1
Q 2 − Fd2
Fig. 4.8
170 Probleme rezolvate. Sisteme cu n GLD – Vibraţii forţate
m1 m2
1 2
Fig.2.1
172 Probleme propuse. Sisteme cu n GLD – vibraţii libere şi forţate
3 m
2 m h
1
h
1.5 ⋅ l 1.5 ⋅ l
Fig.2.2
m
2
1 h
l 0.25 ⋅ l
Fig.2.3
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 173
l l l l
0.5 ⋅ l 0.5 ⋅ l
600 m1 m2
1 2
l l l l
Fig.2.4
m2
2
F(f ) = F02 sin θt
h
F(f ) = F01 sin θt m1
1.5 ⋅ l
l
Fig.2.5
174 Probleme propuse. Sisteme cu n GLD – vibraţii libere şi forţate
1 2 3
Fig.2.6
m1 m2
1 2
l l 0.5 ⋅ l
Fig.2.7
2
m1
F(t) = F02 sin θt
h
1
F(t) = F01 sin θt m2
l l
Fig.2.8
CAPITOLUL 7
SISTEME VIBRANTE CU NGLD
7.1. Analiza modală a răspunsului dinamic al
sistemelor cu nGLD
Se consideră un sistem cu nGLD. Analiza modală a răspunsului
dinamic constă în exprimarea ecuaţiilor de mişcare, prin intermediul
unui număr de „n” ecuaţii independente, obţinute prin decuplarea
sistemului de ecuaţii de echilibru.
176 Sisteme vibrante cu nGLD.
Analiza modală a răspunsului dinamic
xn (t ) x n ,1 x n ,1
mn
Fm ( t )
x j (t ) x j ,1 x j ,1
mj
F2 ( t )
x 2 (t ) x 2 ,1 x 2,1
m2
ω1 ωi
unde :
[m] reprezintă matricea maselor sau de inerţie;
[c] - matricea de amortizare;
[K] - matricea de rigiditate a sistemului vibrant;
{x(t)} - vectorul deplasărilor dinamice instantanee;
{F(t)} - vectorul forţelor perturbatoare.
Obs. Alura ecuaţiei (7.1), referitor la termenul liber, este corectă
numai dacă forţele perturbatoare sunt aplicate în dreptul maselor şi pe
direcţia gradelor de libertate.
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 177
sau
n
x j (t) = ∑X
1
j,i Φ i (t) , (7.3)
în care:
[X] reprezintă matricea modală normalizată;
Φ i (t) - coordonata generalizată care precizează amplitudinea
modului „i” de vibraţie pe direcţia gradului de libertate „j”.
Mi = {X}i [m]{X}i .
T
(7.5)
[m] [X] {Φ&& (t)} + [c] [X] {Φ& (t)} + [K] [X] {Φ(t)} = {F(t)}. (7.6)
[X] [m] [X] {Φ&& (t)} + [X] [c] [X] {Φ& (t)} + [X] [K] [X] {Φ(t)} = [X] {F(t)} .
T T T T
(7.7)
şi
[X] [K] [X] = [ω ],
T 2
(7.10)
1 t n
Φ i (t) = A i e − υiωit sin(ω i t + φ) + ∫ ∑X
− υiωit
j, iF j (τ)e sin ω i (t − τ)dτ .(7.13)
ωi 0
j =1
n ∑X j,iF0, j
xj = ∑ X j,i
j =1
n
µi , (7.14)
i =1
ωi2
j =1
∑ X 2j,im j
unde :
F0, j reprezintă amplitudinea forţei perturbatoare;
µi - factorul de amplificare dinamică, calculat cu relaţia:
1
µi = . (7.15)
θ2 2 θi2
(1 − ) + 4υi2
ω i2 ω i2
[K] − ω 2 [m] = 0 ,
prin rezolvare rezultă matricea spectrală: [Ω] ;
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 179
{X}i , i = 1, n .
a1 P P
a2
Q
PIN PIN PD
b1
PDa
PIN
P b2
PDa
D
d d
Pcr P Pcr P
P
Pcr
q q q
P P
d
d P
Pcr
P P
y
l
X
a. b.
şi
x = l → y ' = 0 ⇒ C1 = nconl = 0 . (8.8)
Dacă se anulează oricare din cei trei termeni ai ecuaţiei (8.8): C1,
n sau cosnx, atunci ecuaţia (8.8) este verificată. Se vor analiza, pe rând,
aceste condiţii:
a. dacă C1=0, atunci relaţia (6) se anulează, y=0, ceea ce
înseamnă că grinda nu este solicitată;
b. dacă n=0, atunci conform expresiei (5) rezultă că P=0,
înseamnă că grinda nu este solicitată;
c. cosnl=0 şi această soluţie conduce la anularea expresie (8.8),
se conchide că:
cos nl = 0 (8.9)
reprezintă ecuaţia de echilibru critic (de stabilitate) a grinzii încastrate.
Ecuaţia (8.9) este verificată pentru
(2k + 1)π
nl = . (8.10)
2
Analizând expresia (8.10) rezultă că pentru k=0 se deduce cea
mai mică valoare a încărcării P, deci:
π
nl =
2
şi
π2 P
n2 = = cr (8.11)
4l EI
de unde, se ajunge la expresia forţei critice care produce pierderea
stabilităţii grinzii încastrate:
π2EI
Pcr = . (8.12)
EI
8.3.2. Cadre
În metoda deplasărilor ecuaţia generală de echilibru static are
forma:
[rij ]{z j } + {R ip } = {0}. (8.13)
188 Calculul de stabilitate. Calculul de ordinul II.
M2 (x = l) = Hl , (9.1)
Hl
y1 (x = 0) = . (9.2)
3EI
Diagrama de moment încovoietor este trasată în figura 9.1.c.
P P
H 1 y H
y
l
MI21 = Hl tgν
X MII
21 = Hl
ν
a. 2 b.
cu prima derivată:
H
y = C1n cos nx − C 2n sin nx − . (9.9)
P
Considerând condiţiile la limită ale deformatei grinzii încastrate:
x =0 → y =0 (9.10)
şi
x =l → y' = 0 , (9.11)
H
C1n cos nl − =0
P
sau
H
C1 = (9.13)
Pn cos nl
Introducând (9.12) şi (9.13) în (9.8) se ajunge la expresia săgeţii
într-o secţiune x a grinzii:
H sin nx
y(x) = − x . (9.14)
P n cos nl
Expresia (9.14) pentru x = l , devine:
H sin nl
y max = − l (9.15)
P n cos nl
sau
Hl 3 3(tgν − ν)
y max = (9.16)
3EI ν3
unde
P
ν = nl = l , (9.17)
EI
reprezentând factorul de compresiune.
192 Calculul de ordinul II. Determinarea eforturilor
şi deplasărilor prin metoda parametrilor în origine
II tgν
Mmax = Hl . (9.19)
ν
Diagrama de moment încovoietor de ordinul II este trasată în
figura 9.1.d.
Comparând expresiile (9.19) cu (9.1) şi (9.16) cu (9.2), se
evidenţiază diferenţele între rezultatele care se obţin, în cazul în care se
exprimă echilibrului în raport cu poziţia iniţială, faţă de cazul când
echilibrul se exprimă în raport cu poziţia deformată.
Mo
Yo X
φo y(x)
No
To
x
Y
Fig. 9.2. Bara dreaptă acţionată de parametrii în origine
Mo
C2 = (9.27)
No
şi
To
φ o = C1n − (9.28)
No
sau
φo T
C1 = + o . (9.29)
n nNo
sau
o Mo To
y(x) = Yo + sin nx − (1 − cos nx) − (nx − sin nx) . (9.33)
n 2
n EI n 3EI
Se derivează succesiv, de două ori, relaţia (9.33) şi se obţine
relaţia de calcul a deplasării unghiulare (a rotirii) a secţiunii „x”,
respectiv, prin înmulţirea derivatei a doua a săgeţii cu EI (modulul de
rigiditate la solicitarea de încovoiere), expresia de calcul a momentului
încovoietor din secţiunea „x” este:
Mo T
y' (x) = (x) = φ o cos nx − sin nx − o (1 − cos nx) (9.34)
nEI n 2EI
şi
To
Mz (x) = −EIy" (x) = EIn φ o sin nx + Mo cos nx + sin nx . (9.35)
n
Forţa tăietoare corespunzătoare secţiunii „x” se determină direct
prin exprimarea echilibrului în raport cu axa OY, y = 0. ∑
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 195
X
y(x)
No Q
x
Y
Fig. 9.3. Bara dreaptă solicitată de o forţă concentrată
φ To = Q, M o = 0, N o , φ o = Yo = 0 . (9.36)
Q
∆φ = [1 cos n (x a )] , (9.38)
n 2 EI
Q
∆M = − sin n(x − a). (9.39)
n
Mc y(x)
No
x
Y
Fig. 9.4. Bara dreaptă solicitată de un cuplu concentrat
Mc
∆y = [1 − cos n(x − a)] , (9.40)
n 2EI
Mc
∆φ = sin n ( x a ) , (9.41)
n EI
∆M = −Mc cos n(x − a). (9.42)
y(x) X
No q
a z
x
Y
Fig. 9.5. Bara dreaptă acţionată de o sarcină distribuită
q x2 1 cos nx
şi ∆y = 2
− 2 + , (9.44)
n EI 2 n n 2
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 197
q sin nx
∆φ = x , (9.45)
N n
q
∆M = − (1 − cos nx) . (9.46)
n2
Obs. În cazul în care o bară este încărcată concomitent cu un
sistem de forţe alcătuit din parametrii în origine, o forţă de intensitate Q
(sau mai multe forţe concentrate), aplicată în secţiunea x=a (în
secţiunile xi=ai); săgeata, rotirea şi momentul încovoietor într-o secţiune
oarecare „x” se determină prin suprapunerea efectelor. Astfel, se
însumează relaţiile: (9.33), (9.34) şi respectiv (9.35), cu expresiile
(9.37), (9.38) şi, respectiv, (9.39). La fel se procedează în cazul în care
pe lângă parametrii în origine bara este solicitată şi de alte încărcări
aplicate pe bară.
9.3. Aplicaţii
9.3.1. Grinda simplu rezemată solicitată de un cuplu
concentrat
Se consideră o grindă simplu rezemată acţionată în extremitatea
stângă de un cuplu concentrat, figura 9.6. Se cere să se determine
rotirile secţiunilor din extremităţile grinzii, de pe reazemele „i” şi „j”.
Prima etapă de calcul constă în determinarea reacţiunilor grinzii
simplu rezemate. Aplicând condiţiile de echilibru static se determină
reacţiunile:
1 1
Vi = , V j = , Hi = P .
l l
i j
Mo X
Hi=Mo φj
φi
Vi=1/l Vj=1/l
l
x = l, M j = 0 ⇒ φo = φi .
1 (9.47)
M j (x = l) = 0, EInφ o sin nl + cos nl − sin nl = 0 .
nl
Prin împărţirea ultimei ecuaţii (9.47) cu produsul n EI sin nl se
ajunge la expresia de calcul a rotirii din origine:
1 1
φo = − .
2
n lEI nEItgnl
l 3 1 1
φi = φo = − , (9.48)
3EI ν ν tgν
l
φi = α, (9.49)
3EI
unde parametrul α se calculează cu relaţia:
3 1 1
α= − . (9.50)
ν ν tgν
Rotirea din secţiunea „j” se află aplicând relaţia (9.37), care
devine în condiţiile date:
Mo T
φ j = φ i cos nl − n sin nl − o (1 − cos nl) (9.51)
No No
sau
l
φi = β, (9.52)
6Ei
unde
6 1 1
β= − . (9.53)
ν sin ν ν
Q=1 j
P X
i
yi
φi
l
Y
Fig. 9.7. Grinda încastrată acţionată de o forţă concentrată
De unde:
l2 2 1 − cos ν
φi = − , (9.54)
2EI ν 2 cos ν
l3
yi = θ' , (9.56)
3EI
în care
3(tgν − ν)
θ' = . (9.57)
ν3
CAPITOLUL 10
CALCULUL DEPLASĂRILOR ŞI
RIGIDITĂŢILOR DE ORDINUL II
I
în care: M (x) reprezintă momentul încovoietor virtual de ordinul I;
MII (x) - momentul din secţiunea „x” de ordinul II;
EI - modulul de rigiditate la solicitarea de încovoiere;
l - lungimea tronsonului pe care modulul de rigiditate la
solicitarea de încovoiere este constant, iar cele două diagrame de
moment încovoietor au aceeaşi lege de variaţie.
202 Calculul deplasărilor şi rigidităţilor de ordinul II
φj
φi Starea reală – grinda simplu
Vi=M/l Vj=M/l rezemată acţionată de un
l cuplu concentrat
Y
Diagrama de moment în
M
starea reală
M
M(x)
1 Situaţia de încărcare
în starea virtuală pentru
calculul rotirii ϕi
M,φi
1
M(x) Diagrama de moment în
starea virtuală
1
Situaţia de încărcare
în starea virtuală pentru
calculul rotirii ϕj
M, φj
1
M(x)
Diagrama de moment în
starea virtuală
l
φi = M (10.3)
3EI
şi
l
φj = M. (10.4)
6EI
Obs. Regula de rezolvare a integralei presupune înmulţirea
suprafeţei diagramei neliniare (din starea reală) cu ordonata din dreptul
centrului de greutate al diagramei neliniare, măsurată în diagrama
liniară (stare virtuală), tabelul 10.1.
Tab.10.1. Integrarea diagramelor de eforturi
al
C.G.
Ω= l M(x)M(x)
a 2
∫0 EI
dx =
1
Ωy C.G. =
EI
yC.G. 2 l
b
y C.G. = b ab
3 3EI
l
al
Ω= l M(x)M(x)
C.G.
a 2
∫0 EI
dx =
1
Ω y C.G. =
yC.G.
EI
1 l
b
y C.G. = b ab
3 6EI
l
l
φi = Mα (10.5)
3EI
şi
l
φj = Mβ . (10.6)
6EI
Relaţiile (10.5) şi (10.6) au fost determinate prin multiplicarea
expresiilor (9.49) respectiv (9.52) cu intensitatea cuplului concentrat, M
(în aplicaţia 8.3.1, M=1).
Obs. 1. Analizând rezultatele de mai sus se constată că metoda
Mohr-Maxwell este o pseudo-metodă de calcul a deplasărilor de ordinul
II. La fel ca în calculul de ordinul I, se consideră diagramele de moment
încovoietor din cele două stări reală şi virtuală, însă, în calculul de
ordinul II, rezultatul integrării diagramelor este egal cu cel determinat în
calculul de ordinul I, dar multiplicat cu parametru α (relaţia (10.5),
respectiv, cu parametru β (relaţia (10.6)
i j
M X
P EI P
M Diagrama de moment în
b.
M starea reală
M(x)
1
Situaţia de încărcare
c. în starea virtuală pentru
calculul rotirii ϕi
1 Diagrama de moment în
M,φi
d. M(x) starea virtuală
1
Situaţia de încărcare
în starea virtuală pentru
calculul rotirii ϕj
1 Diagrama de moment în
f. M(x) M, φj starea virtuală
al
Ω= l M(x)M(x)
2
∫0
C.G.
a dx =
EI
1
Ωy C.G. =
EI
yC.G. 2
b y C.G. = b l a bα
3 3EI
l
al
Ω= l M(x)M(x)
2
∫0
C.G.
a dx =
EI
1
Ω y C.G. =
yC.G. EI
1 l
b y C.G. = b a bβ
3 6EI
l
i
Q X
a.
j Starea reală – grinda
yj
încastrată acţionată de o
l forţă concentrată
Y i
1
Situaţia de încărcare
b. în starea virtuală pentru
j calculul deplasării yj
c.
M Diagrama de moment în
Ql
starea reală
d. 1l
Diagrama de moment în
M
starea virtuală
l3
yj = Q. (10.7)
3Ei
Diagrama de moment în
c. Ql M
starea reală
d.
1l Diagrama de moment în
M starea virtuală
l3
yj = Qθ' (10.8)
3EI
în care
3(tgν − ν)
θ' = . (10.9)
ν3
Prin urmare, regula de înmulţire a două triunghiuri, ca cele din
figura 10.5 ne conduce la relaţia următoare:
b M
Diagrama din starea virtuala
l
∆= abθ' . (10.10)
3EI
A
a
a b l
B
MII
b
l
C
c
M l
c d
D
l
d
l
Fig.10.6. Diagrame de moment incovoietor
şi
l AC lAD l BC l BD
∆= ∫
0 EI
dx + ∫
0 EI
dx + ∫ EI dx + ∫
0 0 EI
dx
sau
l l l l
∆= acθ'+ adθ + bcθ + bdθ" , (10.10)
3EI 6Ei 3EI 6EI
unde parametrii θ şi θ" se determină cu relaţiile:
6 1 tgν
θ= − (10.11)
2 cos ν ν
ν
şi
3 tgν 2
θ" = 1 + + νtgν − . (10.12)
ν 2 ν cos ν
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 209
Y
b=ql2/8
b. MII
1
c. Starea virtuala
pentru φi
M,φi
d.
1
1
Starea virtuala
e. pentru φj
1 M, φj
l
φi = φj = abαp (10.12)
3EI
unde:
24 ν ν
αp = tg − . (10.13)
ν2 2 2
l M (x)MII l
δ12 = ∫
0
1 2
EI
dx =
6EI
β, (10.16)
lM II
2 (x)M 2 l
δ 22 = ∫
0 EI
dx =
3EI
α, (10.17)
∆ ic = ±1∆ i ± ∑R i
k ∆k (10.18)
∆ 1c = 1 . (10.19)
i j
Mij = Kij EI P X
Situatie de incarcare -
φi stare reala
Mji
l
i
Y
P x1 x2
P
Sistem de baza
in metoda fortelor
P 1 P
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare reala
1
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare virtuala
M1 Diagrama de moment
1 incovoietor pentru
starea virtuala
P 1 P
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare reala
Diagrama de moment
1 M2
II
incovoietor pentru
starea reala
1
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare virtuala
Diagrama de moment
1 M2 incovoietor pentru
starea virtuala
şi ∆ 2c = 0 . (10.20)
sau:
4EI
K ij = x1 = K' , (10.23)
l
unde:
3α
K' = (10.24)
4α − 3β 2
2
şi
2EI
Mtr = x 2 = K" , (10.25)
L
în care:
3β
K" = . (10.26)
4α − 3β 2
2
Mtr
t ij = (10.27)
K ij
sau
β
t ij = 0.5 . (10.28)
α
i j
Mij= Kij∆ EI ψ = 1/l P X
Situatie de incarcare -
stare reala
Mji= Kji∆ ∆=1
l
i
Y
P x1 x2
P
Sistem de baza
in metoda fortelor
P 1 P
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
Vi =1/l Vj=1/l stare reala
1
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare virtuala
Vi =1/l Vj=1/l
M1 Diagrama de moment
1 incovoietor pentru
starea virtuala
P 1 P
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare reala
Vi =1/l Vj=1/l
Diagrama de moment
1 M2
II
incovoietor pentru
starea reala
1
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare virtuala
Vi =1/l Vj=1/l
Diagrama de moment
1 M2 incovoietor pentru
starea virtuala
i j
Mij q P X
Situatie de incarcare -
EI stare reala
Mji
l
i Y
P x1 x2
P
Sistem de baza
in metoda fortelor
Diagrama de moment
M1II
1 incovoietor pentru
starea reala
1
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare virtuala
M1 Diagrama de moment
1 incovoietor pentru
starea virtuala
P 1 P
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare reala
Diagrama de moment
M2II
1 incovoietor pentru
starea reala
1
Situatie de incarcare pentru
calculul coeficientilor,
stare virtuala
Diagrama de moment
1 M2 incovoietor pentru
starea virtuala
δ11x 1 + δ12 x 2 + ∆ 1p = 0
. (10.34)
δ 21x 1 + δ 22 x 2 + ∆ 2p = 0
ql3
∆1p = αp . (10.36)
24EI
Cunoscând relaţiile de calcul ale coeficienţilor şi termenilor liberi
sa poate rezolva sistemul de ecuaţii (10.34). Soluţia sistemului este:
ql 2
x 1 = −x 2 = − µ, (10.37)
12
unde:
48 ν ν 1
µ= 3
tg − K'− K" . (10.38)
ν 2 2 2
4EI
K ij = K'
l
3α
K' =
4α − 3β 2
2
i j
Mij = Kij EI P 2EI
Mtr = K"
φi =1 L
Mji = Mtr
l 3β β
K" = tij = 0.5
2
4α − 3β 2 α
i j
Mij= Kij∆ EI ψ = 1/l P ∆ ∆ 6EI
K ij = K ji = K
l2
Mji= Kji∆ ∆=1
1
l K =
2α − β
i j
Mij= Kijφ EI ψ =1 P
K ij = K ji =
6EI
K
φ l
Mji= Kji ∆ =l
l 1
K =
2α − β
i j
Mij q P ql 2
Mij = M ji = µ
EI
12
Mji
l 48 ν ν 1
µ= tg − K'− K"
i 3 2 2 2
ν
Ql
Mij = M ji = µ
i j 8
Mij Q P
16 1
EI
Mji 1
µ= K'− K"
l ν cos ν
2 2
i Y
2
218 Calculul deplasărilor şi rigidităţilor de ordinul II
3EI o
i K ij = K
Mij = Kij j X l
EI P
1
φi =1 Ko =
α
l
3 1 1
α= −
ν ν tgν
i j
Mij= Kij∆ EI ψ = 1/l P X ∆ 3EI o
K ij = k
l
∆=1
1
Ko =
l α
i
Y
i j
Mij= KijΨ EI ψ=1 P X ψ 3EI o
K ij = k
l
∆=l
1
l Ko =
α
i
Y
i j
Mij q P ql2
Mij = M ji = µ
EI
8
l 24 ν ν
µ= k o tg −
i Y 3 2 2
ν
3Ql
Mij = M ji = µ
i j 16
Mij Q P
EI
8 o
1
l
µ= k
ν2 ν
i Y cos
2
CAPITOLUL 11
CALCULUL DE STABILITATE A CADRELOR
UTILIZÂND MATRICEA DE FLEXIBILITATE
N
ν =l , (11.3)
EI
Nij
ν ij = lij ; (11.5)
EIij
unde:
l
γ= f , (11.9)
l
în care: lf reprezintă lungimea de flambaj a barei etalon, bara cu
factorul de compresiune maxim,
l - lungimea barei etalon.
2. Parametrul γ se determină în funcţie de tipul de legături
existente în extremităţile barei etalon, astfel determinăm cu
ajutorul relaţiei (11.9) următoarele valori:
a. γ = 0.5 pentru grinda dublu încastrată;
b. γ = 0.707 în cazul grinzii încastrate – simplu rezemată;
c. γ = 1 pentru grinda dublu articulată sau articulată –
simplu rezemată;
d. γ = 2 pentru grinda încastrată (în consolă).
2. În ecuaţia de stabilitate se regăseşte factorul de compresiune
maxim, al barei etalon. Această bară, prin modul de
deformare sub acţiunea încărcărilor, se compară cu cele patru
tipuri de bară, pentru care avem calculate valorile
parametrului γ . De regulă, bara etalon se situează între două
tipuri de bară şi atunci pentru a se determina valoarea
222 Calculul de stabilitate a cadrelor utilizând matricea de flexibilitate
11.3. Aplicaţii
11.3.1. Calculul de stabilitate al unui cadru static
nedeterminat cu noduri fixe
Se consideră cadrul din figura 11.1 pentru care se cere să se
determine încărcarea critică de pierdere a stabilităţii, prin metoda
forţelor.
In vederea soluţionării problemei, se vor aplica etapele de calcul
expuse în paragraful 11.2, după cum urmează:
1.5P P
3EI EI
2 3 5
EI EI 8.0 m
1 4
10.0 m 8.0 m
2.0 m
N34 = P ,
N12 1.5P P
ν12 = l12 =8 = 9.8 (11.15)
EI12 EI EI
N34 P
ν 34 = l34 =8 .
EI34 EI
şi
ν 34 = 0.8165ν max , (11.17)
deoarece
8
= 0.8165 .
9.8
d) Alegerea sistemului de bază.
În conformitate cu cele precizate în paragraful 11.2 sistemul de
bază, în acest caz, este un sistem static determinat, prin suprimarea a
celor două legături suplimentare, care au fixat şi gradul de
nedeterminare statică a structurii. Sistemul de bază este prezentat în
figura 11.2 fiind alcătuit din bare dublu articulate.
e) Trasarea diagramelor unitare de moment încovoietor.
Diagramele unitare sunt trasate şi prezentate în figura 11.3, în
două stări de încărcare corespunzătoare stării virtuale, diagrame de
eforturi de ordinul I şi stării reale, diagrame de eforturi de ordinul II.
f) Calculul coeficienţilor, δij .
Coeficienţii se determină aplicând pseudo-metoda Mohr-Maxwell,
relaţia (10.2). Se obţin următoarele relaţii de calcul:
M1 (x)M1II 8 10
δ11 = ∑ EI
dx =
3EI
1 ⋅ 1 ⋅ α12 +
3 ⋅ 3EI
1 ⋅ 1,
M1(x)MII 10 5
δ12 = ∑ EI
2 dx =
6 ⋅ 3EI
1⋅1 =
9EI
şi
M 2 (x)MII 10 8
δ 22 = ∑ EI
2
dx =
3 ⋅ 3EI
1⋅1 +
3EI
1 ⋅ 1 ⋅ α34 .
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 225
1.5P P
X1 X2
SB
1.5 P P
1
1
1
M1
II
M1
a. b.
1.5 P P
1 1
1 1
M2II M2
c. d.
şi
α34 = −7.064066 . (11.21)
şi
ε a = 4.97 . (11.23)
4.0 + 3.975
Se continuă iteraţia cu ν12 = = 3.9875 ş.a.m.d.
2
După mai multe etape în iteraţie s-a ajuns la valoarea
ν12 = 3.995 , pentru care rezultă:
şi eroarea relativă:
0.00098
εr % = 100 = 0.005 < 0.1 .
19.7792911
Prin urmare, ν cr = 3.995 şi aplicând relaţia (11.15) ajungem la
valoarea critică a încărcării:
Pcr = 0.166EI . (11.24)
228 Calculul de stabilitate a cadrelor utilizând matricea de flexibilitate
P P X1 X1
2 EI 3 X2
a. EI l b. SB
EI
1 4
ν 34 = ν 23 = 0 .
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 229
M1(x)M1II l l l l
δ11 = ∑ EI
dx =
3EI
l⋅l +
3EI
l ⋅ l ⋅ θ'+
3EI
l ⋅ l ⋅ θ"+2
6EI
l⋅l⋅θ
M1(x)MII l l
δ12 = ∑ EI
2
dx = −
3EI
l ⋅ l ⋅ θ'−
6EI
l⋅l⋅θ
şi
M 2 (x)MII l l
δ 22 = ∑ EI
2
dx =
3EI
l ⋅ l ⋅ θ'+
3EI
l⋅l.
[δij ] = δδ11
δ12
.
21 δ 22
g) Stabilirea ecuaţiei de stabilitate.
Ecuaţia de stabilitate se obţine prin anularea determinantului
matricei coeficienţilor, relaţia (11.4):
([ ])
det δij = 0 .
Luând în considerare matricea de flexibilitate determinată la
punctul anterior şi relaţia (11.4), ecuaţia de stabilitate are forma:
2
δ11δ 22 − δ12 =0
sau
2θ'+θ"+θ − 0.25θ 2 + θ' θ"+1 = 0 . (11.18)
230 Calculul de stabilitate a cadrelor utilizând matricea de flexibilitate
P
P b. P
a. 1
1
II
II
M2
M1
l
l l
c. P 1 d.
1
M2
M1
l
l l
cu
ε a = 0.00132
şi
ε r % = 0.073 < 0.1
Pcr
ν cr = 2.9375 = l ,
EI
rezultă pentru încărcare critică expresia:
EI
Pcr = 8.63 .
l2
P P
Q 1 4EI 2
X1
a. 6.00m b.
EI SB
5.00m
N13 = 0 .
N13 P
ν13 = l13 = 6.0 , (11.15)
EI13 EI
ν12 = 0 .
1
1
1 1
a. M1
II
M1
b.
Pcr
ν cr = 2.94 = 6.0 ,
EI
rezultă pentru încărcare critică expresia:
EI
Pcr = 2,94 2 = 0.24EI .
6.0 2
CAPITOLUL 12
CALCULUL DE ORDINUL II AL CADRELOR
PRIN METODA FORŢELOR
∑δ X
j =1
ij j + ∆ ip = 0, i = 1,2,......, n . (12.5)
Nij
ν ij = lij , (12.7)
EIij
lij Nij
EI
ν ij = ν , (12.8)
l N EIij
şi
N12 = 0 .
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 239
P P
Q 1 4EI 2
X1
a. 6.00m b.
EI
SB
5.00m
N13
ν13 = l13
EI13
sau
140
ν 13 = 6.0 = 1.003 ≈ 1.0 . (12.11)
5000
1
1
1 1
a. M1
II
M1
b.
M1 (x)M1II
δ11 = ∑ EI
dx =
M1 (x)MpII
∆ 1p = ∑ EI
dx =
6.0 6.0
=− 1 • 6 • θ'− 1• 6 •θ
3EI 6EI
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 241
P
Q
II
Mp
6.0
sau
6.0
∆ 1p = − (2θ'+θ) . (12.13)
EI
Obs. Cunoscând relaţiile de definire a parametrilor θ' , θ" , θ ,
expresiile (10.9), 10.10) şi (10.11), aceştia iau valorile:
3(tgν 13 − ν 13 ) 3(tg1 − 1)
θ' = 3
= = 1.6722 ,
ν 13 13
3 tgν 13 2 3 tg1 2
θ" = 1 + + ν 13 tgν 13 − = 1 + + 1 • tg1 − = 1.23955
2 ν 13 cos ν 13 2 1 cos 1
ν 13 1
6 1 tgν 13 6 1 tg1
θ= = = 1.76045 ,
cos ν − ν −
1 cos 1
2 2 1
ν 13 13 13
M = x1
a. b. 1 1
M = X1
cos ν cos ν
M = x1
P
Q
a. b. Ql
tgν
Ql
ν
II II
M13 , final = M13 • X1 = 1 • 3,13779 = 3,13779KNm ,
1 tgν 1 tg1
MII
31, final = X 1 • −Q•l = 3,13779 − 1 • 6.0 = −3,536976KNm .
cos ν ν cos 1 1
Diagrama finală a momentului încovoietor de ordinul II este
prezentată în figura 12.6.a, iar diagrama corespunzătoare unui calcul de
ordinul I este desenată în figura 12.6.b.
Comparativ, în procente, momentul încovoietor de ordinul II este
mai mare cu 9.67% , fată de cel calculat exprimând echilibrul în raport
cu axa iniţială nedefromată a structurii.
3.13779 2.8052
a. Mf
II
b. Mf
I
3.536976 3.1948
SV M
a. b.
1 • l = 6.0
3.13779
a. MfII b. M
1 • l = 6.0
3.536976
P
3.13779 3.13779
MfII A II B II
d.
3.536976 3.536976
a. b. c.
∆ 1 = 0.004858312m ;
P
Q Q 3.13779
3.13779
D
a. b. c.
= Ql = 6 +
C 3.13779
E
I I I
M 1 ( x )M fII ( x ) l M 1 ( x ) C( x ) l M 1 ( x ) D( x )
∆1 = ∑ ∫ dx = ∑ ∫ dx + ∑ ∫
l
dx +
0 EI 0 EI 0 EI
I
M 1 ( x )E( x )
+ ∑∫
l
dx =
0 EI
6.0 6.0 6.0
= • 6.0 • 6.0 • θ'− • 6.0 • 3.13779 • θ − • 6.0 • 3.13779 • θ' ,
3EI 6EI 3EI
efectuând calculele rezultă:
∆ 1 = 0.00485831m .
([ ]) = 0 .
det rij
(13.2)
P i j
P k
SB
4EI
Kij = K' , (13.3)
l
3EI 0
Kik = K (13.4)
l
şi
K" 4EI 2EI
Mtr = tijKij = 0.5 K' = K" . (13.5)
K' l l
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 251
sau
rii − K ij − K ik = 0 ,
rezultă:
rii = ∑K
i
ij , (13.6)
rii rji
Kik
ϕi = 1 Mtr j
Kij
∑M = o
i
sau
r ji − M tr = 0
252 Studiul de stabilitate Şi calculul de ordinul II
al cadrelor cu noduri fixe prin metoda deplasărilor
rezultă:
rij = M tr . (13.7)
lij Nij
EI
ν ij = ν , (13.9)
l N EIij
prin urmare:
ν ij = f(ν) . (13.10)
1
k0 = , (13.12)
α
3β
k" = , (13.13)
4α − β 2
2
1
k' = , (13.14)
2α − β
13.1.4. Aplicaţie
Să se determine încărcarea critică pentru cadrul din figura 13.3.
4EI 1
4EI
EI 5.0 m.
0 2
10.0 m. 12.0 m.
N 01 = −0,24q ,
iar în bara 12 efortul axial este nul. Nu se va ţine cont de efortul axial
din bara 01 deoarece este efort de întindere (considerăm numai
eforturile de compresiune).
b) Calculul factorilor de compresiune, ν ij .
Se foloseşte relaţia (13.8). Luând în considerare caracterisrticile
geometrice şi fizice ale barei comprimate şi efortul axial determinat în
etapa precedentă, rezultă:
N13 13.83q
ν 13 = l13 = l13 ; (13.16)
EI13 EI
N13
Z1
SB
r11
K10
Z1=1
K13 K12
r11 = ∑
1
k ij
sau
r11 = K 10 + K 13 + K 12 , (13.17)
unde
3EI 3 • 4EI
K 10 = = = 1.2EI ,
l 10
3EI 0 3 • EI 0
K 13 = K = K = 0.6EIK 0
l 5
şi
3EI 3 • 4EI
K 12 = = = EI .
l 12
Rezultă
sau
2.2 + 0.6K 0 = 0 . (13.19)
g) Determinarea soluţiei ecuaţiei de stabilitate.
Din ecuaţia (13.19) rezultă:
2.2
K0 = − = −3.667 ,
0.6
dar cunoscând
1
K0 =
α
se obţine pentru parametrul α valoarea:
1
α= = −0.27273 .
K0
Cum însă parametrul α se determină cu relaţia (9.50) se poate
scrie:
3 1 1
α= − = −0.27273 ,
ν ν tgν
iar prin încercări, dând valori factorului de compresiune ν , care să
verifice relaţia de mai sus, se ajunge la rezultatul:
ν cr = 4.158466 .
13.83qcr
ν 13 = ν cr = l13 = 4.158466 ,
EI
de unde, pentru
EI = 1000KNm 2 ,
rezultă:
qcr = 50.01544 KN . (13.20)
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 257
[r ]{z }+ {R }= {0}
ij j ip
(13.22)
[ ]
unde rij reprezintă matricea coeficienţilor,
i j k
Rjp Rip
∑M i
ij =0 (13.22)
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 259
sau
R ip + Mik − Mij = 0 ,
de unde
R ip = ∑M
i
ij ; (13.23)
13.2.2. Aplicaţie
Se cere să se traseze diagrama de moment încovoietor pentru
cadrul din figura 13.3, cunoscându-se intensitatea sarcinii distribuite
q = 11.65KN / m şi valoarea modulului de rigiditate la solicitarea de
încovoiere EI = 1000KNm 2 , printr-un calcul de ordinul II.
Pentru rezolvarea problemei se parcurg următoarele etape de
calcul:
a) Determinarea eforturilor axiale de ordinul I din barele structurii.
La aplicaţia 13.1.4 s-au determinat eforturile axiale din barele
cadrului în cazul analizei stabilităţii acestuia, iar eforturile axiale erau
funcţie de intensitatea sarcinii distribuite. Cunoscând această
intensitete, eforturile axiale devin:
N13 = 13.83q = 13.83 • 11.65 = 161.119KN , (13.24)
N13 161,119
ν 13 = l13 =5 = 2.00698 ; (13.25)
EI13 EI
sau
r11 = K 10 + K 13 + K 12 , (13.17)
unde
3EI 3 • 4EI
K 10 = = = 1.2EI = 1200KNm
l 10
3EI 0 3 • EI 0
K 13 = K = K = 0.6EIK 0 ,
l 5
dar
1
K0 = ,
α
conform relaţiei (9.59), aici ia valoarea
3 1 1 3 1 1 1
α= − = − = 1.5 0.5 − = 1.44414998
ν ν tgν 2 2 tg2 − 2.1453394
de unde
K 0 = 0.6924488
obţinem pentru rigiditatea K 13 valoarea
K 13 = 415.469312KNm
şi
3EI 3 • 4EI
K 12 = = = EI = 1000KNm .
l 12
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 261
Rezultă:
r11 = 2615.469312KNm . (13.18)
unde
ql 2 11.65 • 10 2
M10 = = = −145.625KNm
8 8
şi
ql 2 11.65 • 12 2
M12 = = = 209.700KNm .
8 8
RiP
M10 M12
0 2
Rezultă:
R 1p = −64.075KNm .
M12 = −K 12 Z1 + M 12 = 185.201KNm
M13 = −K 13 Z1 = −10.178KNm .
M13 = 10.178
R a = ra1Z1 + ra2 Z 2 + ... + raiZi + ... + ranZn + raaZ a + rab Zb + ... + R ap . (14.2)
În concluzie:
a) sistemul de bază în metoda deplasărilor este unic;
b) sistemul de bază cuprinde două tipuri de bare cu legături
perfecte la căpete;
c) necunoscutele metodei deplasărilor, notate cu Zi şi Z a , sunt
deplasări unghiulare şi liniare, iar coeficienţii, rij , ria , rai şi rab
şi termenii liberi R ip şi R ap sunt reacţiuni – moment şi forţă,
deci forţe generalizate;
d) sistemul de ecuaţii are expresia, sub forma generală:
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 265
∑r Z
j =1
ij j + R ip = 0, i = 1,2,....., n
, (14.4)
pndx
A B
T dx T+dT
∑ X = 0; N + p t dx − (N + dN) = 0 , (14.6)
∑ Y = 0; T + p n dx − (T + dT) = 0 , (14.7)
dx
∑ M = 0;
B
M + Tdx − p n dx
2
− (M + dM) = 0 . (14.8)
266 Calculul de ordinul II şi de stabilitate.
Cadre cu noduri deplasabile. Metoda deplasărilor
dx
Obs. Nu s-a ţinut cont de termenul p t dx .
2
N M pndx
A M+dM
T ptdx N+dN
B
T+dT
dx
∑ X = 0; N + p t dx − (N + dN) = 0 , (14.12)
dv dx
∑ M = 0;
B
M + Tdx + p t dx
2
− pn dx
2
+ Ndv − (M + dM) = 0 . (14.14)
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 267
∑ X = 0; N + p t dx − (N + dN) = 0 , (14.18)
∑ Y = 0; T + pn dx − (T + dT) = 0 , (14.19)
dx
∑ M = 0;
B
M + Tdx − p n dx
2
+ mdx − (M + dM) = 0 . (14.20)
dT
= −pn , (14.22)
dx
dM
= T + m. (14.23)
dx
dM dv dM
(14.2.3): = T +N şi = T + m , constatăm că şi acestea
dx dx dx
diferă.
Pentru ca relaţiile de mai sus să fie identice înseamnă ca trebuie
să existe egalitatea:
dv
N =m (14.24)
dx
şi astfel, constatăm că putem exprima echilibrul elementului de bară
încărcat cu sarcinile distribuite şi cu un cuplu distribuit de intensitate
dată de relaţia (14.24), în raport cu poziţia inţială nedefomată.
3. Pentru a valorifica constatarea de mai sus, vom analiza relaţia
(14.24) prin care se determină intensitatea cuplului distribuit, ce se
adaugă ca sarcină exterioară suplimentară, în solicitarea elementului de
bară.
dv
Se exprimă raportul funcţie de rotirea Φ unei secţiuni a
dx
barei:
dv
= tgΦ ≈ Φ , (14.25)
dx
iar intensitatea cuplului suplimentar, din expresia (14.25), se calculează
cu relaţia:
m = NΦ . (14.27)
ψ dv
≈Φ
dx
φ
ψ
a) b) c)
m Nψ
= +
Nφ
Nij
ν ij = lij ; (13.21)
EIij
2P P
1 i
2 3
4 5 6
2P P
a
1 i
SB
b
2 3
4 5 6
∑ M = 0;
i
şi
Ψ
rib + K i2 Ψib2 = 0 (14.23)
L MV = 0;
b
sau
Ψ b Ψ
b b Ψ Ψ
rbb • 1 − (K 14 Ψ14 + K 41 Ψ14 )Ψ14 − (K i2 Ψib2 + K 2i Ψib2 )Ψib2 + N14 Ψ14
b
• 1 + Ni2 Ψib2 • 1 = 0
(14.24)
zb = 1
rib
b
N14ψ14 Ni2ψbi2
rbb
ψ b ψ
K 14 ψ14 K i2 ψbi2
1
ψbi2 =
li2
b 1
ψ14 =
l14
ψ
Ni2ψbi2 K 2iψbi2
rab
l14
ψ b
b K 41ψ14
N14ψ14
Ψ
rib = −K i2 Ψib2 (14.25)
şi
Ψ b Ψb b Ψ Ψ
rbb = (K 14 Ψ14 + K 41 Ψ14 )Ψ14 + (K i2 Ψib2 + K 2i Ψib2 )Ψib2 − N14 Ψ14
b
− Ni2 Ψib2 . (14.26)
ψ ψ
b
K 14 ψ14 K i2ψbi2
1
ψbi2 =
1 li2
b
ψ14 =
l14 ψ
K 2iψbi2
Ni2ψbi2
ψ b
K 41ψ14
b
N14ψ14
Deci:
L MV = 0;
a
sau
Ψ Ψ
rab • 1 + (K i2 Ψib2 + K 2i Ψib2 )Ψia2 − Ni2 Ψib2 • 1 = 0 (14.27)
şi
Ψ Ψ
rab = −(K i2 Ψib2 + K 2i Ψib2 )Ψia2 + Ni2 Ψib2 . (14.28)
Ni2ψbi2
ψ
K i2 ψbi2
1
ψia2 =
li2
ψ
K 2iψbi2 1
Ni2ψbi2
rab
sau
rbi • 1 + (K i2 + Mtr )Ψib2 = 0 (14.29)
şi
rbi = −(K i2 + M tr )Ψib2 . (14.30)
zi = 1 Ki1
i
rbi
Mtr = Ki1ti1 K i2
L MV = 0;
b
sau
rbi • 1 + (K i2 + Mtr )Ψib2 = 0 (14.29)
şi
rbi = −(K i2 + M tr )Ψib2 . (14.30)
278 Calculul de ordinul II şi de stabilitate.
Cadre cu noduri deplasabile. Metoda deplasărilor
1 1
rbi
K i2
1
ψbi2 =
1 li2
b
ψ14 =
l14
Mtr
şi
1
K0 = .
α
şi
b
R bP = −ql • δ − (m14 + m 41 )Ψ14 , (14.32)
1 1
2P P
R bp
M14
b 1
ψ14 =
l14
ql δ
M 41
1
. δ=
2
f) Se rezolvă sistemul de ecuaţii de condiţie, relaţia (14.23) şi
trasează diagramele finale de eforturi prin suprapunerea
efectelor.
2P P
R bp
M14
l R ap
M 41
14.3.2. Aplicaţie
Pentru structura din figura 14.16.a se cere să se traseze
diagrama de moment încovoietor printr-un calcul de ordinul II, prin
metoda deplasărilor. Se cunosc: P = 140 KN, Q = 1 KN şi EI = 5000KNm 2 .
Se vor parcurg etapele de calcul prezentate în subcapitolul
14.3.1, astfel:
a) Determinarea eforturilor axiale de ordinul I din barele structurii.
Eforturile axiale sunt:
N13 = P ,
şi
N12 = 0 .
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 281
P P
Q 1 4EI 2 Q z1 za
a. 6.00m
EI
b. SB
5.00m
r11Z1 + r1aZ a + R ip = 0
. (14.33)
ra1Z1 + raaZ a + R ap = 0
∑M = 0 ;
1
r11 − K 12 − K 13 = 0 ;
a
L MV = 0 ; ra1 • 1 + (K 13 + t 13K 13 ) • Ψ13 = 0.
a
a. b.
K13t13 K13t13
şi
a
ra1 = −(K 13 + t 13K 13 ) • Ψ13 . (14.35)
1 1
r1a
a raa a raa
N13ψ13 ψ a N13ψ13
K13ψ13 ψ a
K13ψ13
a
ψ13
a. b.
ψ a
a ψ
a a K 31ψ13
N13ψ13 K 31ψ13 N13ψ13
∑M = 0 ,
1
STABILITATEA ŞI DINAMICA CONSTRUCŢIILOR 283
rezultă:
a Ψ
r1a + K13Ψ13 =0 (14.36)
L MV = 0
a
şi
Ψ Ψ
a + K Ψa ) • Ψa + N Ψa • 1 = 0 .
raa • 1 − (K13Ψ13 31 13 13 13 13 (14.37)
Ψ a a Ψ a a
raa = (K 13 Ψ13 + K 31 Ψ13 ) • Ψ13 − N13 Ψ13 . (14.39)
a 1 1
Ψ13 = =
l 6
N13 = 140KN
şi
3α
K' = = 0.96622
4α 2 − 3β 2
1
K= = 0.9832
2α − β 2
3φ
K' = = 1.017197 .
4α − 3β 2
2
Rezultă:
284 Calculul de ordinul II şi de stabilitate.
Cadre cu noduri deplasabile. Metoda deplasărilor
P
R1p R ap
3.140722
a. b. MfII
3.53996
Fig. 14. 19. Cadru static nedeterminat: a. sistem de bază acţionat de forţe
exterioare; b. diagramă finală de moment încovoietor de ordinal II
∑ M = 0;
1
rezultă:
R 1p = 0 (14.43)
şi
∑ Y = 0;
se obţine:
Q + R ap = 0
şi
R ap = −1 . (14.44)
Ψ
f = −t K Z + K Ψ a Z = 3.53996KNm
M31 13 13 1 31 13 a (14.48)
Nij
ν ij = lij ; (14.49)
EIij
lij Nij EI
νij = ν , (14.50)
l N EIij
1
k0 = , (14.53)
α
3β
k" = , (14.54)
4α − β 2
2
1
k' = , (14.55)
2α − β
27. Ilie, Gh., Fierbinţeanu, V., Stănilă, N., Petrescu, I., Mecanica
construcţiilor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1987.
28. Ispas, C., Simion, F.-P., Vibraţiile maşinilor – unelte. Teorie şi
aplicaţii, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1986.
29. Ixaru, L. Gr., Metode numerice pentru ecuaţii diferenţiale cu aplicaţii,
Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1979.
30. Marinov., R., Probleme de stabilitate dinamică în construcţii, EDP,
Bucureşti, 1985.
31. Massonnet, Ch., ş.a., Calculul structurilor la calculatoare electronice,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1974.
32. Mihu, C., Metode numerice în algebra liniară, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1977.
33. Mihu, C., Sisteme de ecuaţii liniare şi forme pătratice, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1985.
34. Munteanu, M., Introducere în dinamica maşinilor vibratoare, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1986.
35. Nowacki, W., Dinamica sistemelor elastice, Editura Tehnică, 1969.
36. Olariu, V., Sima, P., Achiriloaie, V., Mecanică tehnică, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1982.
37. Oprea, Gh., Stabilitatea şi calculul de ordinal II al structurilor din
bare, Editura Naţional, 1999.
38. Pană, T., Absorbitori dinamici de vibraţii, Editura Tehnică, Bucureşti,
1984.
39. Posea, N., Calculul dinamic al structurilor, Editura Tehnică, Bucureşti,
1991.
40. Radeş, M., Metode dinamice pentru identificarea sistemelor
mecanice, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1979.
41. Rădoi, M., Deciu, E., Voiculescu, D., Elemente de vibraţii mecanice,
EDP, Bucureşti, 1973., Statica Construcţiilor, EDP, Bucureşti, 1972.
42. Răutu, S., Băbuţ, V
43. Salvadori, M.G., Baron, M.L., Metode numerice în tehnică, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1972.
44. Sandi, H., Elemente de dinamica structurilor, EDP, Bucureşti, 1983.
45. Scarlat, A., Stabilitatea şi calculul de ordinul II al structurilor, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1969.
46. Scarlat, A., Stabilitatea structurilor. Probleme speciale, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1969.
47. Silaş, Gh. ş.a., Culegere de probleme de vibraţii mecanice, vol. II,
Sisteme neliniare şi parametrice. Sisteme vibropercutante. Aplicaţii
tehnice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1973.
48. Silaş, Gh., Mecanică. Vibraţii mecanice, EDP, Bucureşti, 1968.
49. Silaş, Gh., Brîndeu, L., Sisteme vibropercutante, Editura Tehnică,
1986.
50. Simionescu, I., Dragnea, M., Moise, V., Metode numerice în tehnică,
Editura Tehnică. Aplicaţii în FORTRAN, EDITURA TEHNICĂ, 1995.
290 Bibliografie